(1)

Mecanismul de monitorizare și de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2) stabilește normele de monitorizare și de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul politicii privind clima. Dispozițiile acestui mecanism sunt pe deplin integrate în Regulamentul (UE) 2018/1999, care abrogă Regulamentul (UE) nr. 525/2013 începând cu 1 ianuarie 2021. În cadrul acestui mecanism, este necesar să se adopte valori ale potențialului de încălzire globală și să se specifice orientările privind inventarierea.

(2)

În ceea ce privește potențialul de încălzire globală, prima reuniune a Conferinței părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris din 2015 privind schimbările climatice, ca urmare a celei de a 21-a Conferințe a părților la CCONUSC (denumit în continuare „Acordul de la Paris”), a stabilit un indicator comun pentru conversia gazelor cu efect de seră în echivalente CO2 în scopul raportării inventarelor gazelor cu efect de seră. Acest indicator comun se bazează pe valorile potențialului de încălzire globală stabilite în cel de al 5-lea raport de evaluare (3) al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC). Valorile potențialului de încălzire globală ar trebui să țină seama de acest indicator comun.

(3)

Orientările privind inventarul gazelor cu efect de seră ar trebui clarificate în conformitate cu evoluțiile la nivel internațional. Pe lângă Orientările IPCC din 2006 privind inventarele naționale ale gazelor cu efect de seră, statele membre și Comisia ar trebui să ia în considerare modalitățile, procedurile și orientările privind cadrul de transparență pentru acțiuni și sprijin menționat la articolul 13 din Acordul de la Paris, prevăzut în anexa la Decizia 18/CMA.1 a Conferinței părților la CCONUSC care funcționează ca reuniune a părților la Acordul de la Paris (denumită în continuare „Decizia 18/CMA.1”). În plus, statele membre sunt încurajate să utilizeze suplimentul din 2013 la Orientările IPCC din 2006 pentru inventarele naționale ale gazelor cu efect de seră privind zonele umede.

(4)

Pentru a garanta calitatea sistemului de inventariere al Uniunii, ar trebui stabilite obiective suplimentare ale programului Uniunii de asigurare a calității și de control al calității.

(5)

Pentru a garanta integralitatea inventarului Uniunii în conformitate cu Decizia 18/CMA.1, este necesar să se stabilească metodologiile și datele care urmează să fie utilizate de Comisie pentru a pregăti estimările privind datele care lipsesc din inventarul unui stat membru în temeiul articolului 37 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2018/1999.

(6)

Pentru a asigura respectarea termenelor, transparența, exactitatea, consecvența, comparabilitatea și caracterul complet al inventarului Uniunii, este necesar să se specifice conținutul verificărilor inițiale efectuate asupra datelor din inventarele gazelor cu efect de seră prezentate de statele membre. Evaluarea preciziei ca parte a controalelor inițiale ar trebui să garanteze că statele membre nu supraestimează sau subestimează în mod sistematic emisiile și absorbțiile reale în raport cu categoriile-cheie ale Uniunii. În plus, întrucât raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră prin surse și a absorbțiilor prin absorbanți care țin de sectorul LULUCF (exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură) este o parte integrantă din raportarea inventarelor gazelor cu efect de seră și, dat fiind că sectorul LULUCF este inclus în obiectivul privind clima pentru 2030, controalele inițiale în sectorul LULUCF ar trebui să fie aliniate cu cele efectuate în alte sectoare. În sectorul LULUCF, datele raportate privind exploatarea terenurilor și schimbarea destinației terenurilor pot fi comparate cu informațiile obținute din programele și studiile Uniunii și ale statelor membre, cum ar fi Copernicus și LUCAS.

(7)

Estimările pentru completarea datelor din inventarele naționale care lipsesc pentru compilarea inventarului Uniunii se efectuează în conformitate cu orientările privind inventarierea gazelor cu efect de seră. Aceste estimări nu pot fi stabilite fără aplicarea valorilor pentru potențialul de încălzire globală al gazelor cu efect de seră. Întrucât normele privind potențialul de încălzire global, orientările privind inventarul și sistemul de inventariere al Uniunii sunt strâns conectate, este oportun ca aceste dispoziții să fie incluse într-un singur regulament delegat.

(8)

Pentru a se asigura coerența cu data de aplicare a dispozițiilor relevante din Regulamentul (UE) 2018/1999, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2021.

(9)

În conformitate cu articolele 57 și 58 din Regulamentul (UE) 2018/1999, Regulamentul (UE) nr. 525/2013 se abrogă începând cu 1 ianuarie 2021, cu excepția articolului 7 din regulamentul respectiv, care se aplică rapoartelor care conțin date din anii 2018, 2019 și 2020. Regulamentul delegat (UE) nr. 666/2014 al Comisiei (4) ar trebui, așadar, abrogat începând cu 1 ianuarie 2021, însă articolele 6 și 7 ar trebui să continue să producă efecte în cazul rapoartelor care conțin datele necesare pentru anii 2019 și 2020,

(a)

orientările privind inventarele naționale ale gazelor cu efect de seră din 2006 ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC);

(b)

modalitățile, procedurile și orientările privind cadrul de transparență pentru acțiuni și sprijin menționat la articolul 13 din Acordul de la Paris prevăzut în anexa la Decizia 18/CMA.1 a Conferinței părților care funcționează ca reuniune a părților la Acordul de la Paris.

(a)

o evaluare din care să reiasă dacă statul membru a raportat toate categoriile prevăzute de modalitățile, procedurile și orientările privind cadrul de transparență pentru acțiuni și sprijin menționat la articolul 13 din Acordul de la Paris prevăzut în anexa la Decizia 18/CMA.1, precum și toate gazele cu efect de seră menționate în anexa V la Regulamentul (UE) 2018/1999;

(b)

o evaluare a conformității datelor cronologice a emisiilor prin surse și a absorbțiilor prin absorbanți;

(c)

o evaluare din care să reiasă dacă factorii de emisie impliciți din diferitele state membre sunt comparabili, luând în considerare factorii de emisie prestabiliți de IPCC pentru diferite circumstanțe naționale;

(d)

o evaluare a utilizării notațiilor „Nu este estimat” atunci când există metodologii de nivel 1 ale IPCC, iar utilizarea mențiunii nu este justificată în conformitate cu punctul 32 din anexa la Decizia 18/CMA.1;

(e)

o analiză a recalculărilor efectuate pentru transmiterea inventarului gazelor cu efect de seră, din care să reiasă inclusiv dacă recalculările se bazează pe modificări metodologice;

(f)

o comparație între emisiile verificate de gaze cu efect de seră raportate în cadrul schemei Uniunii Europene de comercializare a certificatelor de emisii și emisiile de gaze cu efect de seră raportate în temeiul articolului 26 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/1999;

(g)

o comparație între rezultatele obținute pe baza abordării de referință a Eurostat și rezultatele obținute pe baza abordării de referință a statelor membre;

(h)

o comparație între rezultatele obținute pe baza abordării sectoriale a Eurostat și rezultatele obținute pe baza abordării sectoriale a statelor membre;

(i)

o evaluare a punerii în aplicare, de către statul membru, a elementelor identificate cu ocazia verificărilor și a analizelor inițiale ale Uniunii, precum și a recomandărilor formulate în urma evaluărilor CCONUSC;

(j)

o evaluare a acurateței emisiilor prin surse și a absorbțiilor prin absorbanți ale statelor membre prin estimări ale absorbanților în raport cu categoriile-cheie ale Uniunii;

(k)

o evaluare a transparenței și a caracterului complet al descrierilor metodologice raportate de statele membre pentru categorii-cheie ale Uniunii;

(l)

o evaluare a monitorizării și a raportării emisiilor prin surse și a absorbțiilor prin absorbanți în sectorul de exploatare a terenurilor, al schimbării destinației terenurilor și al silviculturii (LULUCF) în conformitate cu partea 3 din anexa V la Regulamentul (UE) 2018/1999, inclusiv în privința alocării categoriilor-cheie, a metodologiei bazate pe niveluri utilizate și o comparație între datele raportate privind utilizarea terenurilor și schimbarea destinației terenurilor cu informații obținute din programele și sondajele Uniunii și ale statelor membre.

(1)

Regulamentul (UE) 2020/123 al Consiliului (2) stabilește cotele pentru 2020.

(2)

Conform informațiilor primite de Comisie, capturile din stocul de ton roșu în Oceanul Atlantic, la est de meridianul de 45° V, și în Marea Mediterană pentru navele care arborează pavilionul Greciei sau care sunt înmatriculate în acest stat membru au epuizat cota alocată pentru 2020.

(3)

Prin urmare, este necesară interzicerea anumitor activități de pescuit din acest stoc,

(1)

Regulamentul (UE) 2020/123 al Consiliului (2) stabilește cotele pentru 2020.

(2)

Conform informațiilor primite de Comisie, capturile din stocul de ton roșu în anumite arhipelaguri efectuate de către nave de pescuit artizanal care arborează pavilionul Greciei sau care sunt înmatriculate în acest stat membru au epuizat cota alocată pentru 2020.

(3)

Prin urmare, este necesară interzicerea anumitor activități de pescuit din acest stoc,

(1)

Anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012 conține substanțe active care au un profil mai favorabil din punctul de vedere al mediului sau al sănătății umane sau animale. Prin urmare, produsele care conțin aceste substanțe active pot fi autorizate printr-o procedură simplificată. Azotul este inclus în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012, fiind supus restricției de a fi utilizat în cantități limitate în recipiente gata de utilizare.

(2)

În temeiul articolului 86 din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, azotul este aprobat ca substanță activă utilizabilă în produse biocide care fac parte din tipul de produs 18, și anume insecticidele (2). Produsele biocide care constau din azot, astfel cum au fost aprobate, sunt autorizate în mai multe state membre, inclusiv în Portugalia, și sunt furnizate în butelii de gaz (3).

(3)

Azotul poate fi generat și in situ, din aerul ambiental. În prezent, azotul generat in situ nu este aprobat pentru utilizarea în Uniune și nu este nici cuprins în lista din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012, nici introdus în lista substanțelor active inclusă în programul de reexaminare a substanțelor active existente în produsele biocide din anexa II la Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2014 al Comisiei (4).

(4)

În temeiul articolului 55 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, la 11 februarie 2020, Portugalia a transmis Comisiei o cerere de derogare de la articolul 19 alineatul (1) litera (a) din regulamentul respectiv, solicitând să i se acorde permisiunea să autorizeze produsele biocide care constau din azot generat in situ din aerul ambiental, pentru protejarea patrimoniului cultural (denumită în continuare „cererea”).

(5)

Patrimoniul cultural poate suferi daune determinate de o gamă largă de organisme dăunătoare, de la insecte la microorganisme. Prezența respectivelor organisme poate duce nu numai la pierderea bunului cultural în sine, ci prezintă și riscul ca organismele dăunătoare respective să se răspândească la alte obiecte aflate în apropiere. În absența unui tratament adecvat, obiectele ar putea fi iremediabil deteriorate, determinând un risc grav pentru patrimoniul cultural.

(6)

Azotul generat in situ este utilizat pentru a crea o atmosferă controlată cu o concentrație foarte mică de oxigen (anoxie) în corturi sau camere de tratament închise temporar sau permanent, pentru controlul organismelor dăunătoare de pe suprafața obiectelor de patrimoniu cultural. Azotul este separat din aerul ambiental și este pompat în cortul sau camera de tratament, în care conținutul de azot din atmosferă este crescut până la aproximativ 99 % și, în consecință, oxigenul este aproape complet îndepărtat. Umiditatea azotului pompat în zona de tratament este stabilită în funcție de necesitățile obiectului care urmează să fie tratat. Organismele dăunătoare nu pot supraviețui în condițiile create în cortul sau camera de tratament.

(7)

Astfel cum se menționează în cerere, dezvoltarea în ultimele decenii a tehnicii anoxiei pe bază de azot pentru tratarea obiectelor de patrimoniu cultural a permis instituțiilor culturale (muzee, arhive, biblioteci, centre de conservare și restaurare etc.) să nu mai utilizeze substanțele foarte toxice utilizate anterior.

(8)

În conformitate cu informațiile transmise de Portugalia, utilizarea azotului generat in situ pare a fi unica tehnică eficace de control al organismelor dăunătoare care poate fi utilizată pentru toate tipurile de materiale și combinații de materiale prezente în instituțiile culturale fără a modifica caracteristicile macroscopice și moleculare ale obiectelor. Această tehnică poate fi aplicată pentru tratarea unor materiale deosebit de sensibile, cum ar fi patrimoniul etnografic, mumiile, arta contemporană, pentru conservarea lor.

(9)

Metoda anoxiei sau a atmosferei modificate sau controlate este inclusă în standardul EN 16790:2016 „Conservarea patrimoniului cultural – Gestionarea integrată a dăunătorilor (IPM – integrated pest management) pentru protejarea patrimoniului cultural”, iar azotul este descris în acest standard ca fiind „cel mai utilizat” pentru crearea anoxiei.

(10)

Există disponibile alte tehnici de combatere a organismelor dăunătoare, cum ar fi radiațiile gamma, tehnicile de aplicare a unor șocuri termice (cu temperaturi mari sau mici), microundele. În plus, în scopul respectiv pot fi utilizate alte substanțe active. Cu toate acestea, potrivit Portugaliei, fiecare dintre aceste tehnici are limitări în ceea ce privește materialele pe care se poate aplica.

(11)

Astfel cum se menționează în cerere, alte substanțe active sunt foarte puțin utilizate în instituțiile culturale din cauza periculozității lor. După tratamentul cu aceste substanțe, este posibil ca reziduurile de pe obiectele tratate să fie eliberate progresiv în mediul înconjurător, ceea ce determină un risc pentru sănătatea umană. Acest fapt este deosebit de relevant pentru instituțiile culturale care sunt deschise vizitatorilor.

(12)

În conformitate cu informațiile transmise de Portugalia, procesele de aplicare a șocurilor termice (tratamente de congelare sau de încălzire) au efecte nedorite asupra mai multor materiale. Creșterea sau scăderea temperaturii poate cauza daune ireversibile obiectelor de patrimoniu cultural, în special în cazul componentelor organice. Procesele termice nu sunt, în general, adecvate pentru tratarea tablourilor, a obiectelor policromatice care conțin ceară, uleiuri sau proteine, deoarece în timpul tratamentului, proprietățile dependente de temperatură ale materialelor pot cauza deteriorări ireversibile ale obiectelor. În plus, temperaturile mari pot cauza înmuierea cleiurilor din obiectele lipite și contractarea materialelor precum pielea și pergamentul.

(13)

Potrivit informațiilor din cerere, utilizarea azotului conținut în butelii nu este o alternativă adecvată pentru instituțiile culturale, întrucât prezintă dezavantaje practice. Cantitățile limitate din butelii necesită transport frecvent și o instalație de depozitare separată. În plus, punctul de încărcare al podelelor din unele clădiri istorice care adăpostesc muzee ar putea fi supraîncărcate din cauza greutății numărului necesar de butelii. În plus, tratamentul cu azot din butelii ar genera costuri mari pentru instituțiile culturale.

(14)

Conform cererii, în ultimele decenii, multe instituții culturale au investit în construirea de camere de tratament și în achiziționarea de generatoare de azot. Datorită versatilității sale și caracterului ei adecvat pentru tratarea tuturor materialelor, anoxia generată in situ este utilizată pe scară foarte largă în conservarea patrimoniului cultural.

(15)

Obligarea instituțiilor culturale de a utiliza mai multe tehnici de combatere a organismelor dăunătoare – fiecare dintre ele fiind adecvată unor materiale și obiecte specifice – în locul utilizării unei singure tehnici deja utilizate și adecvate pentru toate materialele, ar implica costuri suplimentare pentru instituțiile culturale și le-ar complica calea către atingerea obiectivului de a nu mai utiliza substanțe active mai periculoase în cadrul IPM pe care o aplică.

(16)

În 2019 au avut loc discuții în cadrul mai multor reuniuni (5) ale grupului de experți al Comisiei al autorităților competente în domeniul produselor biocide despre o posibilă derogare în temeiul articolului 55 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 vizând azotul generat in situ.

(17)

În plus, la cererea Comisiei, în urma primei cereri similare de derogare pentru produsele care constau în azot generat in situ provenite din Austria, Agenția Europeană pentru Produse Chimice a efectuat o consultare publică cu privire la respectiva cerere, permițând tuturor părților interesate să își prezinte punctul de vedere. Marea majoritate a celor 1 487 de observații primite au fost în favoarea derogării. Mulți participanți la consultare au descris dezavantajele tehnicilor alternative disponibile: tratamentele termice pot deteriora anumite materiale; utilizarea altor substanțe active lasă reziduuri toxice pe obiectele de artă, care sunt eliberate progresiv în mediul înconjurător; utilizarea azotului din butelii nu permite controlul umidității relative în zona tratată, care este necesar pentru tratarea anumitor materiale.

(18)

Două organizațiile internaționale care reprezintă muzeele și siturile de patrimoniu cultural – Consiliul Internațional al Muzeelor și Consiliul Internațional al Monumentelor și Siturilor – și-au exprimat intenția de a transmite o cerere de includere a azotului generat in situ în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012, ceea ce ar permite statelor membre să autorizeze produsele care constau din azot generat in situ fără a fi necesară o derogare în conformitate cu articolul 55 alineatul (3) din regulamentul respectiv. Cu toate acestea, realizarea evaluării unei astfel de cereri, includerea substanței în anexa I a Regulamentului (UE) nr. 528/2012 și obținerea autorizațiilor pentru produse necesită timp.

(19)

Cererea arată că în Portugalia nu există alternative adecvate, întrucât toate tehnicile alternative disponibile în prezent prezintă dezavantaje, fie din cauza neadecvării pentru tratarea tuturor materialelor, fie de natură practică.

(20)

Pe baza tuturor acestor argumente, este adecvat să se concluzioneze că azotul generat in situ este esențial pentru protejarea patrimoniului cultural din Portugalia și că nu există disponibile alternative adecvate. Prin urmare, este necesar ca Portugaliei să i se permită să autorizeze punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide care constau în azot generat in situ pentru protejarea patrimoniului cultural.

(21)

Posibila includere a azotului generat in situ în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012 și autorizarea consecutivă de către statele membre a produselor care constau în azot generat in situ necesită timp. Prin urmare, este adecvat să se permită o derogare pentru o perioadă de timp care să permită finalizarea procedurilor de bază,

(1)

Anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012 conține substanțe active care au un profil mai favorabil din punctul de vedere al mediului sau al sănătății umane sau animale. Prin urmare, produsele care conțin aceste substanțe pot fi autorizate printr-o procedură simplificată. Azotul este inclus în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012 și este supus condiției de a fi utilizat în cantități limitate în recipiente gata de utilizare.

(2)

În temeiul articolului 86 din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 azotul este aprobat ca substanță activă pentru utilizări în produsele biocide care fac parte din tipul de produs 18, insecticide (2). Produsele biocide care constau în azot astfel cum au fost aprobate sunt autorizate în mai multe state membre inclusiv în Austria și sunt furnizate în butelii de gaz (3).

(3)

Azotul poate fi, de asemenea, generat in situ din aerul înconjurător. În prezent, azotul generat in situ nu este aprobat pentru utilizarea în Uniune și nu este nici cuprins în lista din anexa I la Regulamentul (UE) 528/2012, nici introdus în lista substanțelor active inclusă în programul de reexaminare a substanțelor active existente în produsele biocide din anexa II la Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2014 al Comisiei (4).

(4)

În temeiul articolului 55 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, la 26 iunie 2019, Austria a înaintat Comisiei o cerere de derogare de la articolul 19 alineatul (1) litera (a) din regulamentul respectiv solicitând să i se acorde permisiunea de a autoriza produsele biocide care constau în azot generat in situ din aerul înconjurător pentru protejarea patrimoniului cultural (denumită în continuare „cererea”). Într-o scrisoare din 3 septembrie 2019, Austria a furnizat informații suplimentare privind utilizarea azotului generat in situ de către muzee și privind absența unor alternative adecvate.

(5)

Patrimoniul cultural poate fi afectat de o gamă largă de organisme dăunătoare, de la insecte la microorganisme. Prezența organismelor respective poate duce nu numai la pierderea bunului cultural în sine, ci prezintă și riscul ca organismele dăunătoare respective să se răspândească la alte obiecte aflate în apropiere. În absența unui tratament adecvat, obiectele pot fi iremediabil deteriorate, prezentând un risc serios pentru patrimoniul cultural.

(6)

Azotul generat in situ din aerul înconjurător este utilizat pentru a crea o atmosferă controlată cu o concentrație foarte scăzută de oxigen (anoxie) în corturi sau camere de tratament închise temporar sau în permanență pentru combaterea organismelor dăunătoare de pe suprafața obiectelor de patrimoniu cultural. Azotul este separat din aerul înconjurător și este pompat în cortul sau camera de tratament, în care conținutul de azot din atmosferă este sporit până la aproximativ 99 % și în consecință, oxigenul este aproape complet epuizat. Umiditatea azotului pompat în zona de tratament este stabilită în funcție de necesitățile obiectului care urmează să fie tratat. Organismele dăunătoare nu pot supraviețui în condițiile create în cortul sau camera de tratament.

(7)

În conformitate cu informațiile furnizate de Austria, utilizarea azotului generat in situ pare a fi unica tehnică eficace de combatere a organismelor dăunătoare care poate fi utilizată pentru toate tipurile de materiale și combinații de materiale prezente în colecțiile și expozițiile muzeale și în siturile de patrimoniu cultural fără a le deteriora și este eficace împotriva tuturor organismelor cunoscute ca fiind dăunătoare pentru obiectele de patrimoniu cultural în toate etapele de dezvoltare.

(8)

Metoda anoxiei sau a atmosferei modificate sau controlate este inclusă în standardul EN 16790:2016 „Conservarea patrimoniului cultural – Gestionarea integrată a dăunătorilor (IPM – integrated pest management) pentru protejarea patrimoniului cultural” și azotul este descris în acest standard ca fiind „cel mai utilizat” pentru crearea anoxiei.

(9)

Există alte tehnici pentru combaterea organismelor dăunătoare, cum ar fi tratamentul la temperaturi joase, tratamentul termic, tratamentul cu aer cald cu umiditate controlată. În plus, pot fi utilizate alte substanțe active biocide. Totuși, potrivit Austriei, fiecare dintre aceste tehnici are limitările sale în materie de deteriorări care ar putea apărea în cazul anumitor materiale în cursul tratamentului și, prin urmare, niciuna dintre ele nu poate fi utilizată singură pentru tratamentul tuturor tipurilor de materiale și combinații de materiale.

(10)

Potrivit informațiilor furnizate de Austria, prelucrările termice, cum ar fi congelarea sau tratamentul termic, nu sunt adecvate pentru tratarea unei varietăți de obiecte, printre care tablouri, obiecte policrome legate cu ceară, cu ulei sau cu proteine, obiecte lipite, obiecte din piele sau pergament, materiale fotografice, obiecte noi din lemn netratate, obiecte restaurate recent, obiecte supuse tensiunii. În plus, din cauza conductivității termice diferite și a dilatării termice a diferitelor materiale, stresul mecanic cauzat prin dilatare poate pune în pericol obiectele fragile fabricate din materiale mixte.

(11)

Cererea demonstrează că utilizarea produselor biocide care conțin alte substanțe active disponibile pe piață în Austria poate modifica obiectele în mod chimic și poate deteriora obiectele, în funcție de sensibilitatea materialelor.

(12)

În același timp, în contextul unui IPM pentru protejarea patrimoniului cultural, muzeele intenționează să renunțe la utilizarea unor substanțe active mai periculoase.

(13)

Potrivit informațiilor furnizate în cerere, utilizarea azotului conținut în butelii nu este o alternativă adecvată pentru muzee și situri de patrimoniu cultural întrucât prezintă dezavantaje practice. Cantitățile limitate din butelii necesită transport frecvent și o instalație de depozitare separată. Mai mult, potrivit informațiilor din cerere, limita de rezistență la greutate a pardoselilor din anumite clădiri muzeale istorice ar putea fi depășită din cauza greutății numărului de butelii necesar.

(14)

Solicitarea adresată muzeelor și siturilor de patrimoniu cultural de a utiliza mai multe tehnici de combatere a organismelor dăunătoare – fiecare dintre acestea fiind adecvată unor materiale și obiecte specifice –, în locul utilizării unei singure tehnici deja utilizate și adecvate pentru toate materialele, ar implica costuri suplimentare pentru muzee și situri de patrimoniu cultural și ar face ca utilizatorii respectivi să atingă mai greu obiectivul de a se renunța la utilizarea unor substanțe active mai periculoase în cadrul IPM.

(15)

În cursul mai multor reuniuni (5) din 2019 ale grupului de experți al Comisiei „Autorități competente în domeniul produselor biocide” au avut loc discuții legate de o posibilă derogare în temeiul articolului 55 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 pentru azotul generat in situ.

(16)

În plus, la cererea Comisiei, Agenția Europeană pentru Produse Chimice a realizat o consultare publică cu privire la cerere, permițând tuturor părților interesate să își prezinte punctele de vedere. Marea majoritate a celor 1487 de observații primite au fost în favoarea derogării. Mulți participanți la consultare au subliniat dezavantajele tehnicilor alternative disponibile: tratamentele termice pot deteriora anumite materiale; utilizarea altor substanțe lasă reziduuri toxice pe obiectele culturale, care sunt eliberate progresiv în mediul ambiant; utilizarea azotului în butelii nu permite controlul umidității relative în zona tratată, acesta fiind necesar pentru tratarea anumitor materiale.

(17)

Organizațiile internaționale care reprezintă muzeele și siturile de patrimoniu cultural - Consiliul Internațional al Muzeelor și Consiliul Internațional al Monumentelor și Siturilor - și-au exprimat intenția de a depune o cerere de includere a azotului generat in situ în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012 ceea ce ar permite statelor membre să autorizeze produsele care constau în azot generat in situ fără a fi necesară o derogare în conformitate cu articolul 55 alineatul (3) din regulamentul respectiv. Cu toate acestea, realizarea evaluării unei astfel de cereri, includerea substanței în anexa I și obținerea autorizațiilor de produs necesită timp.

(18)

Cererea și informațiile suplimentare prezentate de Austria arată că, în prezent, nu există alternative adecvate în Austria, întrucât toate tehnicile alternative disponibile în prezent prezintă dezavantaje fie de natură practică, fie referitoare la caracterul neadecvat pentru tratarea tuturor materialelor.

(19)

Pe baza tuturor acestor argumente, este oportun să se concluzioneze că azotul generat in situ este esențial pentru protejarea patrimoniului cultural în Austria și că nu sunt disponibile alternative adecvate. Prin urmare, Austriei ar trebui să i se permită să autorizeze punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide care constau în azot generat in situ pentru protejarea patrimoniului cultural.

(20)

Includerea eventuală a azotului generat in situ în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012 și autorizarea ulterioară de către statele membre a produselor care constau în azot generat in situ necesită timp. Prin urmare, este oportun să se permită o derogare pentru o perioadă de timp care să permită finalizarea procedurilor de bază,

(1)

Anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012 conține substanțe active care au un profil mai favorabil din punctul de vedere al mediului sau al sănătății umane sau animale decât substanțele chimice mai periculoase. Prin urmare, produsele care conțin aceste substanțe active pot fi autorizate printr-o procedură simplificată. Azotul este inclus în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012, fiind supus restricției de a fi utilizat în cantități limitate în recipiente gata de utilizare.

(2)

În temeiul articolului 86 din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, azotul este aprobat și ca substanță activă utilizabilă în produse biocide care fac parte din tipul de produs 18, și anume insecticidele (2). Produsele biocide care constau din azot, astfel cum au fost aprobate, sunt autorizate în mai multe state membre, inclusiv în Franța, și sunt furnizate în butelii de gaz (3).

(3)

Azotul poate fi generat și in situ, din aerul ambiental. În prezent, azotul generat in situ nu este aprobat pentru utilizarea în Uniune și nu este nici cuprins în lista din anexa I la Regulamentul (UE) 528/2012, nici introdus în lista substanțelor active inclusă în programul de reexaminare a substanțelor active existente în produsele biocide din anexa II la Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2014 al Comisiei (4).

(4)

În temeiul articolului 55 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, la 14 ianuarie 2020, Franța a transmis Comisiei o cerere de derogare de la articolul 19 alineatul (1) litera (a) din regulamentul respectiv, solicitând să i se acorde permisiunea să autorizeze produsele biocide care constau din azot generat in situ din aerul ambiental, pentru protejarea patrimoniului cultural (denumită în continuare „cererea”).

(5)

Patrimoniul cultural poate suferi daune determinate de o gamă largă de organisme dăunătoare, de la insecte la microorganisme. Prezența acestor organisme poate duce nu numai la pierderea bunului cultural în sine, ci prezintă și riscul ca organismele dăunătoare respective să se răspândească la alte obiecte aflate în apropiere. În absența unui tratament adecvat, obiectele ar putea fi iremediabil deteriorate, determinând un risc grav pentru patrimoniul cultural.

(6)

Azotul generat in situ este utilizat pentru a crea o atmosferă controlată cu o concentrație foarte mică de oxigen (anoxie) în corturi sau camere de tratament închise temporar sau permanent, pentru controlul organismelor dăunătoare de pe suprafața obiectelor de patrimoniu cultural. Azotul este separat din aerul ambiental și este pompat în cortul sau camera de tratament, în care conținutul de azot din atmosferă este crescut până la aproximativ 99 % și, în consecință, oxigenul este aproape complet îndepărtat. Umiditatea azotului pompat în zona de tratament este stabilită în funcție de necesitățile obiectului care urmează să fie tratat. Organismele dăunătoare nu pot supraviețui în condițiile create în cortul sau camera de tratament.

(7)

În conformitate cu informațiile transmise de Franța, utilizarea azotului generat in situ pare a fi unica tehnică eficace de control al organismelor dăunătoare care poate fi utilizată pentru toate tipurile de materiale și combinații de materiale prezente în colecțiile și expozițiile muzeale și în siturile de patrimoniu cultural fără a le deteriora, la costuri rezonabile.

(8)

Metoda anoxiei sau a atmosferei modificate sau controlate este inclusă în standardul EN 16790:2016 „Conservarea patrimoniului cultural – Gestionarea integrată a dăunătorilor (IPM – integrated pest management) pentru protejarea patrimoniului cultural”, iar azotul este descris în acest standard ca fiind „cel mai utilizat” pentru crearea anoxiei.

(9)

Există disponibile alte tehnici pentru combaterea organismelor dăunătoare, cum ar fi tratamentul la temperaturi mici, tratamentul termic, tratamentul cu radiații gamma. În plus, pot fi utilizate alte substanțe active. Totuși, potrivit Franței, fiecare dintre aceste tehnici are limitările sale în materie de deteriorări care ar putea apărea în cazul anumitor materiale în cursul tratamentului și, prin urmare, niciuna dintre ele nu poate fi utilizată singură pentru tratamentul tuturor tipurilor de materiale și de combinații de materiale.

(10)

Conform informațiilor transmise de Franța, în ceea ce privește tehnica dezinfestării la rece, există îndoieli cu privire la fezabilitatea ei pentru toate colecțiile de arte plastice și arte decorative. În cazul lucrărilor din materiale laminate (lucrări vopsite, lăcuite sau cerate, lucrări încrustate sau lucrări cu fire încrustate), această tehnică poate prezenta un risc de deteriorare a acestor obiecte. Totuși, în ceea ce privește conservarea patrimoniului cultural inclus în inventarul național, astfel de îndoieli nu sunt permise, în conformitate cu politicile naționale de conservare aplicabile instituțiilor care dețin colecții publice.

(11)

Astfel cum se menționează în cerere, dezinfestarea prin creșterea temperaturii nu este utilizată pe scară largă de către instituțiile de patrimoniu cultural. Ca și în cazul dezinfestării la rece, există preocupări cu privire la impactul tratamentului termic asupra materialelor stratificate. În plus, în cazul tratamentului termic există riscuri suplimentare de pierdere a aderenței pentru adezivi, de înmuiere a elementelor care conțin ceară și revenire la suprafață a substanțelor chimice utilizate anterior, care generează pete pe suprafața obiectelor.

(12)

În conformitate cu informațiile din cerere, tehnica radiațiilor gamma necesită echipamente specifice care să îndeplinească cerințe specifice în materie de siguranță pentru implementarea tehnicii și necesită cunoștințe avansate. Prin urmare, tehnica este costisitoare și dificil de reprodus. În plus, această tehnică nu este adecvată pentru materialele transparente sau translucide, care tind să devină opace sau pătate ca răspuns la radiațiile gamma.

(13)

Cererea demonstrează că utilizarea produselor biocide care conțin alte substanțe active disponibile pe piața din Franța lasă reziduuri pe lucrările de artă tratate, care pot fi eliberate în mediu și care pot determina un risc pentru sănătatea umană. În plus, aceste substanțe au dezavantaje semnificative în ceea ce privește conservarea fizică a lucrărilor de artă culturale, deoarece multe dintre ele pot induce schimbări de culoare, exsudații uleioase sau lipicioase, cristalizări de suprafață sau modificări ale ADN-ului materialelor de origine animală.

(14)

În ultimele decenii, în contextul unei IPM pentru protejarea patrimoniului cultural, un număr din ce în ce mai mare de instituții de patrimoniu cultural au căutat soluții pentru a nu mai utiliza substanțe chimice potențial periculoase și s-au orientat către tehnici – cum ar fi anoxia – care sunt mai neagresive față de colecțiile de patrimoniu cultural și care sunt mai puțin dăunătoare persoanelor care le aplică.

(15)

Potrivit informațiilor din cerere, utilizarea azotului conținut în butelii nu este o alternativă adecvată pentru muzee și situri de patrimoniu cultural, întrucât prezintă dezavantaje practice și economice. Cantitățile limitate din butelii necesită transport frecvent și o instalație de depozitare separată. Depozitarea unui număr mare de butelii prezintă riscuri de securitate din cauza prezenței gazelor sub presiune. Anoxia care utilizează azot generat in situ are ca rezultat reducerea costurilor pentru instituțiile de patrimoniu cultural în comparație cu utilizarea azotului din butelii. În afară de investiția inițială în camera de tratare și în generatorul de azot in situ, tehnica nu generează alte costuri.

(16)

Obligarea muzeelor și a siturilor de patrimoniu cultural de a utiliza mai multe tehnici de combatere a organismelor dăunătoare – fiecare dintre ele fiind adecvate unor materiale și obiecte specifice – în locul utilizării unei singure tehnici deja utilizate și adecvate pentru toate materialele, ar implica costuri suplimentare pentru muzee și situri de patrimoniu cultural și le-ar complica calea către atingerea obiectivului de a nu mai utiliza substanțe active mai periculoase în cadrul IPM pe care o aplică.

(17)

În 2019 au avut loc discuții în cadrul mai multor reuniuni (5) ale grupului de experți al Comisiei „Autorități competente în domeniul produselor biocide” despre o posibilă derogare în temeiul articolului 55 alineatul (3) vizând azotul generat in situ.

(18)

În plus, la cererea Comisiei, în urma primei cereri similare de derogare pentru produsele care constau în azot generat in situ provenite din Austria, Agenția Europeană pentru Produse Chimice a efectuat o consultare publică cu privire la respectiva cerere, permițând tuturor părților interesate să își prezinte punctul de vedere. Marea majoritate a celor 1 487 de observații primite au fost în favoarea derogării. Mulți participanți la consultare au descris dezavantajele tehnicilor alternative disponibile: tratamentele termice pot deteriora anumite materiale; utilizarea altor substanțe active lasă reziduuri toxice pe obiectele de artă, care sunt eliberate progresiv în mediul înconjurător; utilizarea azotului din butelii nu permite controlul umidității relative în zona tratată, care este necesar pentru tratarea anumitor materiale.

(19)

Două organizațiile internaționale care reprezintă muzeele și siturile de patrimoniu cultural – Consiliul Internațional al Muzeelor și Consiliul Internațional al Monumentelor și Siturilor – și-au exprimat intenția de a transmite o cerere de includere a azotului generat in situ în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012, ceea ce ar permite statelor membre să autorizeze produsele care constau din azot generat in situ fără a fi necesară o derogare în conformitate cu articolul 55 alineatul (3) din regulamentul respectiv. Cu toate acestea, realizarea evaluării unei astfel de cereri, includerea substanței în anexa I a Regulamentului (UE) nr. 528/2012 și obținerea autorizațiilor pentru produse necesită timp.

(20)

Cererea arată că în Franța nu există alternative adecvate, întrucât toate tehnicile alternative disponibile în prezent prezintă dezavantaje, fie din cauza neadecvării pentru tratarea tuturor materialelor, fie de natură practică.

(21)

Pe baza tuturor acestor argumente, este adecvat să se concluzioneze că azotul generat in situ este esențial pentru protejarea patrimoniului cultural din Franța și că nu există disponibile alternative adecvate. Prin urmare, este necesar ca Franței să i se permită să autorizeze punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide care constau în azot generat in situ pentru protejarea patrimoniului cultural.

(22)

Posibila includere a azotului generat in situ în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012 și autorizarea consecutivă de către statele membre a produselor care constau în azot generat in situ necesită timp. Prin urmare, este adecvat să se permită o derogare pentru o perioadă de timp care să permită finalizarea procedurilor de bază,

(1)

Anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012 conține substanțe active care au un profil mai favorabil din punctul de vedere al mediului sau al sănătății umane sau animale. Prin urmare, produsele care conțin aceste substanțe active pot fi autorizate printr-o procedură simplificată. Azotul este inclus în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012, fiind supus restricției de a fi utilizat în cantități limitate în recipiente gata de utilizare.

(2)

În temeiul articolului 86 din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, azotul este aprobat ca substanță activă utilizabilă în produse biocide care fac parte din tipul de produs 18, și anume insecticidele (2). Produsele biocide care constau din azot, astfel cum au fost aprobate, sunt autorizate în mai multe state membre, inclusiv în Spania, și sunt furnizate în butelii de gaz (3).

(3)

Azotul poate fi generat și in situ, din aerul ambiental. În prezent, azotul generat in situ nu este aprobat pentru utilizarea în Uniune și nu este nici cuprins în lista din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012, nici introdus în lista substanțelor active inclusă în programul de reexaminare a substanțelor active existente în produsele biocide din anexa II la Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2014 al Comisiei (4).

(4)

În temeiul articolului 55 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, la 19 noiembrie 2019, Spania a transmis Comisiei o cerere de derogare de la articolul 19 alineatul (1) litera (a) din regulamentul respectiv, solicitând să i se acorde permisiunea să autorizeze produsele biocide care constau din azot generat in situ din aerul ambiental, pentru protejarea patrimoniului cultural (denumită în continuare „cererea”).

(5)

Patrimoniul cultural poate suferi daune determinate de o gamă largă de organisme dăunătoare, de la insecte la microorganisme. Prezența respectivelor organisme poate duce nu numai la pierderea bunului cultural în sine, ci prezintă și riscul ca organismele dăunătoare respective să se răspândească la alte obiecte aflate în apropiere. În absența unui tratament adecvat, obiectele ar putea fi iremediabil deteriorate, determinând un risc grav pentru patrimoniul cultural.

(6)

Azotul generat in situ este utilizat pentru a crea o atmosferă controlată cu o concentrație foarte mică de oxigen (anoxie) în corturi sau camere de tratament închise temporar sau permanent, pentru controlul organismelor dăunătoare de pe suprafața obiectelor de patrimoniu cultural. Azotul este separat din aerul ambiental și este pompat în cortul sau camera de tratament, în care conținutul de azot din atmosferă este crescut până la aproximativ 99 % și, în consecință, oxigenul este aproape complet îndepărtat. Umiditatea azotului pompat în zona de tratament este stabilită în funcție de necesitățile obiectului care urmează să fie tratat. Organismele dăunătoare nu pot supraviețui în condițiile create în cortul sau camera de tratament.

(7)

Astfel cum se menționează în cerere, dezvoltarea în ultimele decenii a tehnicii anoxiei pe bază de azot pentru tratarea obiectelor de patrimoniu cultural a permis instituțiilor culturale (muzee, arhive, biblioteci, centre de conservare și restaurare, etc.) să nu mai utilizeze substanțele foarte toxice utilizate anterior.

(8)

În conformitate cu informațiile transmise de Spania, utilizarea azotului generat in situ pare a fi unica tehnică eficace de control al organismelor dăunătoare care poate fi utilizată pentru toate tipurile de materiale și combinații de materiale prezente în instituțiile culturale fără a modifica caracteristicile macroscopice și moleculare ale obiectelor. Această tehnică poate fi aplicată pentru tratarea unor materiale deosebit de sensibile, cum ar fi patrimoniul etnografic, mumiile, arta contemporană, pentru conservarea lor.

(9)

Metoda anoxiei sau a atmosferei modificate sau controlate este inclusă în standardul EN 16790:2016 „Conservarea patrimoniului cultural – Gestionarea integrată a dăunătorilor (IPM – integrated pest management) pentru protejarea patrimoniului cultural”, iar azotul este descris în acest standard ca fiind „cel mai utilizat” pentru crearea anoxiei.

(10)

Există disponibile alte tehnici de combatere a organismelor dăunătoare, cum ar fi radiațiile gamma, tehnicile de aplicare a unor șocuri termice (cu temperaturi mari sau mici), microundele. În plus, în scopul respectiv pot fi utilizate alte substanțe active. Cu toate acestea, potrivit Spaniei, fiecare dintre aceste tehnici are limitări în ceea ce privește materialele pe care se poate aplica.

(11)

Astfel cum se menționează în cerere, alte substanțe active sunt foarte puțin utilizate în instituțiile culturale din cauza periculozității lor. După tratamentul cu aceste substanțe, reziduurile de pe obiectele tratate pot fi eliberate progresiv în mediul înconjurător, ceea ce determină un risc pentru sănătatea umană. Acest fapt este deosebit de relevant pentru instituțiile culturale care sunt deschise vizitatorilor.

(12)

În conformitate cu cererea, utilizarea radiațiilor gamma ar putea genera modificări de ADN în obiecte cum ar fi mumiile sau obiectele din muzeele de istorie naturală, în timp ce studierea și analizarea lor suplimentară necesită păstrarea intactă a materialului lor genetic. În plus, utilizarea radiațiilor gamma ar necesita crearea unor instalații radioactive speciale, echiparea spațiului într-un mod specific pentru a satisface cerințele de siguranță, precum și formarea și monitorizarea personalului expus la radiațiile ionizante. Astfel de măsuri sunt greu de realizat în cadrul instituțiilor culturale.

(13)

În conformitate cu informațiile din cerere, procesele de aplicare a șocurilor termice (tratamente de congelare sau de încălzire) au efecte nedorite asupra mai multor materiale. Tratamentele cu temperatură mare pot cauza modificări ale suprafeței materiilor organice, înmuierea cleiurilor și cristalizarea lipidelor. Potrivit Spaniei, tratamentele la temperatură mare se aplică foarte rar în domeniul conservării patrimoniului cultural, deoarece multe dintre materialele găsite în patrimoniul cultural mobil au un caracter lipidic sau proteic (de exemplu, picturi în ulei, în tempera, sculpturi de ceară). În plus, o creștere a temperaturii ar putea declanșa reacții chimice nedorite. În mod similar, tratamentele la temperatură mică ar putea afecta tratamentele de suprafață și acoperirile, și ar putea genera condens în spațiile de tratament.

(14)

Astfel cum se menționează în cerere, tratamentele cu microunde pot genera căldură, cauzând modificări microscopice și macroscopice ale obiectelor culturale.

(15)

Potrivit informațiilor din cerere, utilizarea azotului conținut în butelii nu este o alternativă adecvată pentru instituțiile culturale, întrucât prezintă dezavantaje practice. Cantitățile limitate din butelii necesită transport frecvent și o instalație de depozitare separată. Tratamentul cu azot din butelii ar genera, de asemenea, costuri mari pentru instituțiile culturale.

(16)

Astfel cum se menționează în cerere, în ultimele decenii, multe instituții culturale au investit în construirea de camere de tratament și în achiziționarea de generatoare de azot. Datorită versatilității sale și caracterului ei adecvat pentru tratarea tuturor materialelor, anoxia generată in situ este utilizată pe scară foarte largă în conservarea patrimoniului cultural.

(17)

Obligarea instituțiilor culturale de a utiliza mai multe tehnici de combatere a organismelor dăunătoare – fiecare dintre ele fiind adecvate unor materiale și obiecte specifice – în locul utilizării unei singure tehnici deja utilizate și adecvate pentru toate materialele, ar implica costuri suplimentare pentru instituțiile culturale și le-ar complica calea către atingerea obiectivului de a nu mai utiliza substanțe active mai periculoase în cadrul IPM pe care o aplică. În plus, abandonarea instalațiilor și a echipamentelor achiziționate pentru anoxia generată in situ ar reprezenta o pierdere a investițiilor anterioare.

(18)

În 2019 au avut loc discuții în cadrul mai multor reuniuni (5) ale grupului de experți al Comisiei al autorităților competente în domeniul produselor biocide despre o posibilă derogare în temeiul articolului 55 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 vizând azotul generat in situ.

(19)

În plus, la solicitarea Comisiei, în urma primei cereri similare de derogare pentru produsele care constau în azot generat in situ provenite din Austria, Agenția Europeană pentru Produse Chimice a efectuat o consultare publică cu privire la respectiva cerere, permițând tuturor părților interesate să își prezinte punctul de vedere. Marea majoritate a celor 1 487 de observații primite au fost în favoarea derogării. Mulți participanți la consultare au descris dezavantajele tehnicilor alternative disponibile: tratamentele termice pot deteriora anumite materiale; utilizarea altor substanțe active lasă reziduuri toxice pe obiectele de artă, care sunt eliberate progresiv în mediul înconjurător; utilizarea azotului din butelii nu permite controlul umidității relative în zona tratată, care este necesar pentru tratarea anumitor materiale.

(20)

Două organizațiile internaționale care reprezintă muzeele și siturile de patrimoniu cultural – Consiliul Internațional al Muzeelor și Consiliul Internațional al Monumentelor și Siturilor – și-au exprimat intenția de a transmite o cerere de includere a azotului generat in situ în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012, ceea ce ar permite statelor membre să autorizeze produsele care constau din azot generat in situ fără a fi necesară o derogare în conformitate cu articolul 55 alineatul (3) din regulamentul respectiv. Cu toate acestea, realizarea evaluării unei astfel de cereri, includerea substanței în anexa I a Regulamentului (UE) nr. 528/2012 și obținerea autorizațiilor pentru produse necesită timp.

(21)

Cererea arată că în Spaniei nu există alternative adecvate, întrucât toate tehnicile alternative disponibile în prezent prezintă dezavantaje, fie din cauza neadecvării pentru tratarea tuturor materialelor, fie de natură practică.

(22)

Pe baza tuturor acestor argumente, este adecvat să se concluzioneze că azotul generat in situ este esențial pentru protejarea patrimoniului cultural din Spania și că nu există disponibile alternative adecvate. Prin urmare, este necesar ca Spaniei să i se permită să autorizeze punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide care constau în azot generat in situ pentru protejarea patrimoniului cultural.

(23)

Posibila includere a azotului generat in situ în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012 și autorizarea consecutivă de către statele membre a produselor care constau în azot generat in situ necesită timp. Prin urmare, este adecvat să se permită o derogare pentru o perioadă de timp care să permită finalizarea procedurilor de bază,

(1)

La 30 iunie 2020, Consiliul a adoptat o recomandare privind restricția temporară asupra călătoriilor neesențiale către UE și posibila eliminare a acestei restricții (1) (denumită în continuare „recomandarea Consiliului”).

(2)

Recomandarea Consiliului prevede că statele membre ar trebui să elimine treptat restricția temporară asupra călătoriilor neesențiale către UE începând cu 1 iulie 2020, într-un mod coordonat, în ceea ce privește rezidenții țărilor terțe enumerate în anexa I la recomandarea Consiliului. O dată la două săptămâni, după o strânsă consultare cu Comisia, precum și cu agențiile și serviciile relevante din cadrul UE, Consiliul ar trebui să revizuiască și, dacă este cazul, să actualizeze lista țărilor terțe care figurează în anexa I, în urma unei evaluări globale bazate pe metodologia, criteriile și informațiile menționate în recomandarea Consiliului.

(3)

De atunci, în cadrul Consiliului au avut loc discuții, în strânsă consultare cu Comisia, precum și cu agențiile și serviciile relevante din cadrul UE, cu privire la revizuirea listei țărilor terțe care figurează în anexa I la recomandarea Consiliului și în aplicarea criteriilor și a metodologiei prevăzute în recomandarea Consiliului. Ca urmare a acestor discuții, lista țărilor terțe care figurează în anexa I ar trebui să fie modificată. În special, de pe listă ar trebui eliminate Serbia și Muntenegru.

(4)

Controlul la frontiere există în interesul nu doar al statului membru la ale cărui frontiere externe se aplică, ci al tuturor statelor membre care au eliminat controlul la frontierele lor interne. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că măsurile luate la frontierele externe sunt coordonate, pentru a garanta o bună funcționare a spațiului Schengen. În acest scop, începând cu 16 iulie 2020, statele membre ar trebui să continue eliminarea restricției temporare asupra călătoriilor neesențiale către UE, în mod coordonat, în ceea ce privește rezidenții țărilor terțe enumerate în anexa I la recomandarea Consiliului, astfel cum este modificată prin prezenta recomandare.

(5)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei recomandări, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Deoarece prezenta recomandare constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul menționat, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezenta recomandare, dacă o va pune în aplicare.

(6)

Prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (2); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei recomandări, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(7)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (3).

(8)

În ceea ce privește Elveția, prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE (4), coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (5).

(9)

În ceea ce privește Liechtensteinul, prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE (6) coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE (7),

1.

Întreprinderea comună FCH 2 își desfășoară activitățile în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 559/2014.

2.

În conformitate cu articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725, restricționarea aplicării articolelor 14-22, 35 și 36, precum și a articolului 4 din regulamentul respectiv, în măsura în care dispozițiile acestuia corespund drepturilor și obligațiilor prevăzute la articolele 14-22, trebuie să se bazeze pe normele interne care urmează să fie adoptate de întreprinderea comună, în cazul în care acestea nu au la bază acte legislative adoptate în temeiul tratatelor.

3.

Aceste norme interne, inclusiv dispozițiile corespunzătoare privind evaluarea necesității și a proporționalității unei restricții, nu trebuie să se aplice în cazul în care un act legislativ adoptat în baza tratatelor prevede o restricționare a drepturilor persoanelor vizate.

4.

În momentul în care își exercită atribuțiile cu privire la drepturile persoanelor vizate în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1725, întreprinderea comună FCH 2 analizează dacă se aplică vreuna dintre excepțiile prevăzute în regulamentul menționat.

5.

În cadrul funcționării sale administrative, întreprinderea comună FCH 2 poate desfășura anchete administrative, proceduri disciplinare, activități preliminare privind cazuri de eventuale nereguli raportate la OLAF, poate prelucra cazuri de avertizare în interes public, proceduri (oficiale și neoficiale) de hărțuire, poate trata plângeri interne și externe, poate desfășura audituri interne, investigații prin responsabilul cu protecția datelor, conform articolului 45 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1725, precum și investigații interne de securitate (IT).

6.

Întreprinderea comună FCH 2 prelucrează mai multe categorii de date cu caracter personal, inclusiv date concrete (date „obiective”, cum ar fi date de identificare, date de contact, date profesionale, detalii administrative, date primite din surse specifice, date privind comunicațiile electronice și privind traficul) și date calitative (date „subiective” referitoare la caz, cum ar fi datele obținute din raționamente, date comportamentale, evaluări, date privind performanța și conduita și date referitoare la sau prezentate în legătură cu obiectul procedurii sau al activității) (3).

7.

Întreprinderea comună FCH 2, reprezentată de directorul său executiv, acționează în calitate de operator de date, indiferent dacă există alte delegări ale rolului de operator în cadrul întreprinderii comune FCH 2, pentru a reflecta responsabilitățile operaționale referitoare la operațiuni specifice de prelucrare a datelor cu caracter personal.

8.

Datele cu caracter personal sunt stocate în condiții de siguranță într-un mediu electronic sau pe hârtie, împiedicând-se accesarea ilegală sau transferul de date către persoane cărora nu le este necesar să le cunoască. Datele cu caracter personal prelucrate sunt păstrate doar atâta timp cât este necesar și adecvat în scopurile pentru care sunt prelucrate datele pentru perioada specificată în notificările privind protecția datelor, în declarațiile de confidențialitate sau în evidențele întreprinderii comune FCH 2.

9.

Normele interne trebuie să se aplice tuturor operațiunilor de prelucrare realizate de întreprinderii comune FCH 2 în desfășurarea anchetelor administrative, a procedurilor disciplinare, a activităților preliminare legate de cazurile de eventuale nereguli raportate la OLAF, a procedurilor de avertizare în interes public, a procedurilor (oficiale și neoficiale) privind cazurile de hărțuire, a tratării plângerilor interne și externe, a desfășurării auditurilor interne, a investigațiilor desfășurate de responsabilul cu protecția datelor conform articolului 45 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1725, a investigațiilor de securitate (IT) gestionate pe plan intern sau cu implicare externă (de exemplu, CERT-UE).

10.

Aceste norme interne trebuie să se aplice operațiunilor de prelucrare efectuate înaintea deschiderii procedurilor la care s-a făcut referire mai sus, pe durata acestor proceduri, precum și pe durata monitorizării rezultatelor procedurilor. De asemenea, trebuie să includă asistența și cooperarea furnizate de întreprinderea comună FCH 2 autorităților naționale și organizațiilor internaționale în afara anchetelor administrative.

11.

În cazurile în care se aplică aceste norme interne, întreprinderea comună FCH 2 trebuie să furnizeze justificări, explicând de ce restricțiile sunt necesare și adecvate într-o societate democratică și să respecte esența drepturilor și a libertăților fundamentale.

12.

În acest cadru general, întreprinderea comună FCH 2 are obligația de a respecta, în cea mai mare măsură posibilă, drepturile fundamentale ale persoanelor vizate în timpul procedurilor de mai sus, în special pe cele referitoare la dreptul de furnizare de informații, de acces și de rectificare, dreptul de ștergere a datelor, de restricționare a prelucrării lor, dreptul de comunicare a unei încălcări a securității datelor cu caracter personal către persoana vizată sau dreptul la confidențialitatea comunicării, potrivit dispozițiilor Regulamentului (UE) 2018/1725.

13.

Cu toate acestea, este posibil ca întreprinderea comună FCH 2 să aibă obligația de a restricționa informarea persoanei vizate și alte drepturi ale persoanei vizate pentru a proteja în special investigațiile proprii, investigațiile și procedurile altor autorități publice, precum și drepturile altor persoane legate de investigațiile sale sau de alte proceduri.

14.

Astfel, întreprinderea comună FCH 2 poate restricționa informarea în scopul protejării investigației și a drepturilor și libertăților fundamentale ale altor persoane vizate.

15.

Întreprinderea comună FCH 2 trebuie să urmărească periodic dacă se aplică condițiile care justifică restricția și să ridice restricția în măsura în care nu se mai aplică.

16.

Operatorul de date trebuie să îl informeze pe responsabilul cu protecția datelor în momentul amânării și pe durata revizuirilor,