(1)

La 29 septembrie 2015, Consiliul a autorizat Comisia și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe să înceapă negocieri cu Republica Armenia privind un acord-cadru.

(2)

Negocierile respective au fost finalizate cu succes, iar Acordului de parteneriat cuprinzător și consolidat dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Armenia, pe de altă parte (denumit în continuare „acordul”) a fost parafat la 21 martie 2017.

(3)

Acordul va fi semnat în numele Uniunii și aplicat cu titlu provizoriu în conformitate cu articolul 385 din acord, în așteptarea intrării sale în vigoare la o dată ulterioară.

(4)

Acordul vizează, de asemenea, chestiuni care țin de competențele Comunității Europene a Energiei Atomice.

(5)

Semnarea și încheierea acordului fac obiectul unei proceduri separate în ceea ce privește chestiunile care intră sub incidența Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.

(6)

Prin urmare, acordul ar trebui să fie încheiat și în numele Comunității Europene a Energiei Atomice în ceea ce privește chestiunile care intră sub incidența Tratatului Euratom.

(7)

Articolul 102 din Tratatul Euratom prevede că acordul nu poate intra în vigoare pentru Comunitatea Europeană a Energiei Atomice decât după ce statele membre au notificat Comisiei Europene faptul că acordul a devenit aplicabil în conformitate cu dispozițiile lor de drept intern.

(8)

Încheierea acordului de către Comisia Europeană, acționând în numele Comunității Europene a Energiei Atomice, ar trebui aprobată în ceea ce privește aspectele care intră în sfera de competență a Comunității Europene a Energiei Atomice,

(1)

O serie de norme privind ajutoarele de stat adoptate în cadrul inițiativei de modernizare a ajutoarelor de stat din 2012 urmează să expire până la sfârșitul anului 2020. La 31 decembrie 2020 vor expira Regulamentele (UE) nr. 1407/2013 (2) și (UE) nr. 651/2014 (3) ale Comisiei.

(2)

Pentru a asigura predictibilitatea și securitatea juridică în contextul pregătirii unei eventuale actualizări a normelor privind ajutoarele de stat adoptate ca parte a inițiativei privind modernizarea ajutoarelor de stat, Comisia ar trebui să ia măsuri în două etape.

(3)

În primul rând, Comisia ar trebui să prelungească cu doi ani perioada de aplicare a normelor privind ajutoarele de stat care, altfel, ar expira la sfârșitul anului 2020. În al doilea rând, în conformitate cu propriile Orientări privind o mai bună legiferare (4), Comisia ar trebui să evalueze aceste norme alături de celelalte norme privind ajutoarele de stat care au fost adoptate ca parte a inițiativei privind modernizarea ajutoarelor de stat. La 7 ianuarie 2019, Comisia a inițiat evaluarea normelor menționate sub forma unei „verificări a adecvării”. În contextul Pactului verde european (5) și al Agendei digitale europene, Comisia și-a anunțat deja intenția de a revizui o serie de orientări până la sfârșitul anului 2021. Pe această bază, Comisia va decide dacă va prelungi perioada de aplicare a normelor respective sau dacă le va actualiza.

(4)

Având în vedere sfera amplă a verificării adecvării și faptul că rezultatele evaluărilor nu vor fi disponibile înainte de sfârșitul anului 2020, nu se poate adopta în timp util o decizie de politică referitoare la elaborarea normelor privind ajutoarele de stat de după 2020 care să le asigure părților interesate securitate juridică și stabilitate în ceea ce privește normele aplicabile după 2020. Drept urmare, este necesară o prelungire pentru a permite o evaluare adecvată a normelor privind ajutoarele de stat și a asigura, pentru statele membre, predictibilitatea și stabilitatea acestor norme.

(5)

Așadar, perioada de aplicare a Regulamentelor (UE) nr. 1407/2013 și (UE) nr. 651/2014 ar trebui să fie prelungită cu trei ani, și anume până la 31 decembrie 2023.

(6)

Prin urmare, ar trebui să se modifice în consecință Regulamentele (UE) nr. 1407/2013 și (UE) nr. 651/2014.

(7)

Ca urmare a prelungirii perioadei de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 651/2014 al Comisiei, este posibil ca unele state membre să opteze pentru prelungirea perioadei de aplicare a măsurilor de ajutor exceptate în temeiul regulamentului și în legătură cu care s-au prezentat rezumate ale informațiilor în conformitate cu articolul 11 litera (a) din regulamentul menționat. Pentru a se asigura un climat de transparență, statele membre ar trebui să comunice Comisiei rezumatele informațiilor actualizate referitoare la prelungirea perioadei de aplicare a măsurilor respective.

(8)

Schemele instituite în temeiul secțiunilor 1 (cu excepția articolului 15, 2, 3, 4, 7 (cu excepția articolului 44 și 10 din capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 651/2014, cu un buget mediu anual al ajutoarelor de stat care depășește 150 de milioane EUR, care au fost exceptate pe o perioadă mai lungă de șase luni în temeiul unei decizii a Comisiei și pe care statul membru respectiv dorește să le prelungească în perioada ulterioară datei de 31 decembrie 2020 ar trebui să fie exceptate în continuare până la 31 decembrie 2023, cu condiția ca statele membre să fi furnizat Comisiei rezumatele informațiilor actualizate și să fi transmis un raport final de evaluare conform cu planul de evaluare aprobat de Comisie.

(9)

Având în vedere consecințele economice și financiare pe care pandemia de COVID-19 le are asupra întreprinderilor și necesitatea de a asigura consecvența cu răspunsul politic general adoptat de Comisie, în special în perioada 2020-2021, ar trebui să se modifice în consecință Regulamentul (UE) nr. 651/2014. Mai precis, întreprinderile care au devenit întreprinderi aflate în dificultate în urma pandemiei de COVID-19 ar trebui să fie în continuare eligibile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 651/2014 pe o perioadă limitată. De asemenea, nu ar trebui să se considere că întreprinderile care trebuie să concedieze temporar sau definitiv angajați din cauza pandemiei de COVID-19 și-au încălcat angajamentele de relocare asumate înainte de 31 decembrie 2019 la data primirii ajutoarelor regionale. Aceste dispoziții excepționale ar trebui să se aplice pe o perioadă limitată, de la 1 ianuarie 2020 până la 30 iunie 2021.

(10)

Prin urmare, ar trebui să se modifice în consecință Regulamentele (UE) nr. 1407/2013 și (UE) nr. 651/2014,

(1)

Regulamentul (UE) 2015/2283 prevede că doar alimentele noi autorizate și incluse în lista Uniunii pot fi introduse pe piața Uniunii.

(2)

În temeiul articolului 8 din Regulamentul (UE) 2015/2283, a fost adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 al Comisiei (2), care stabilește o listă a Uniunii cu alimente noi autorizate.

(3)

La 29 februarie 2012, societatea Sciotec Diagnostic Technologies, GmbH a informat Comisia, în temeiul articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului (3), cu privire la intenția sa de a introduce pe piață „extractul proteic din rinichi de porc” ca ingredient alimentar nou pentru a fi utilizat în produsele alimentare destinate unor scopuri medicale speciale, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 609/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4), și în suplimentele alimentare definite în Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5). Prin urmare, extractul proteic din rinichi de porc a fost inclus în lista de alimente noi a Uniunii.

(4)

La 14 mai 2019, societatea Dr. Health Care España, S.L. a prezentat Comisiei o cerere de extindere a condițiilor de utilizare a extractului proteic din rinichi de porc în sensul articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/2283. În cerere se solicită includerea comprimatelor cu înveliș enteric ca formă permisă de extract proteic din rinichi de porc pentru a fi utilizate în alimente destinate unor scopuri medicale speciale și în suplimente alimentare, în plus față de capsulele cu înveliș enteric ce conțin granule autorizate în prezent.

(5)

Comisia nu a solicitat un aviz din partea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară, deoarece modificarea condițiilor de utilizare a alimentului nou „extract proteic din rinichi de porc” prin includerea comprimatelor cu înveliș enteric ca formă permisă de extract proteic din rinichi de porc pentru a fi utilizate în produsele alimentare destinate unor scopuri medicale speciale și în suplimentele alimentare nu este de natură să modifice efectele acestui aliment nou autorizat asupra sănătății umane.

(6)

Nivelul maxim al extractului proteic din rinichi de porc ca aliment nou, autorizat în prezent pentru a fi utilizat în capsulele cu înveliș enteric ce conțin granule în produse alimentare destinate unor scopuri medicale speciale și în suplimente alimentare este de 3 capsule/zi, ceea ce corespunde unei cantități de 12,6 mg de extract din rinichi de porc pe zi. Utilizarea propusă a formei de comprimate cu înveliș enteric nu va modifica nivelul maxim autorizat în prezent al alimentului nou. Prin urmare, este necesar să se modifice secțiunea din lista Uniunii privind condițiile de utilizare a extractului proteic din rinichi de porc, pentru a autoriza utilizarea acestuia și sub formă de comprimate cu înveliș enteric la același nivel maxim autorizat ca formele deja autorizate de utilizare a acestui aliment nou.

(7)

Prin urmare, anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 trebuie modificată în consecință.

(8)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

În conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cererea de înregistrare a denumirii „Pecorino del Monte Poro”, depusă de Italia, a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2).

(2)

Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, denumirea „Pecorino del Monte Poro” trebuie, prin urmare, înregistrată,

(3)

Prin scrisoarea primită la 20 ianuarie 2020, autoritățile franceze au înștiințat Comisia că întreprinderea Cooperativa Fattoria della Piana Società Agricola, stabilită pe teritoriul lor, comercializase în mod legal produsul care beneficiază de denumirea comercială „Pecorino Monteporo” folosind în mod continuu această denumire de peste cinci ani și că acest aspect fusese abordat în cadrul procedurii naționale de opoziție.

(4)

Deoarece întreprinderea Cooperativa Fattoria della Piana Società Agricola îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 pentru a beneficia de o perioadă de tranziție în care să utilizeze legal denumirea comercială după înregistrarea acesteia, trebuie să i se acorde o perioadă de tranziție de trei ani în care să i se permită să utilizeze denumirea „Pecorino Monteporo”.

(5)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru politica în domeniul calității produselor agricole,

(1)

Uniunea este cel mai mare producător de vin din lume. În anii de comercializare 2014/2015-2018/2019, producția medie anuală de vin a Uniunii a fost de 167,6 milioane de hectolitri. Anul de comercializare a vinului începe la data de 1 august și se încheie la data de 31 iulie a anului următor. Uniunea reprezintă 45 % din suprafețele viticole ale lumii, 65 % din producția globală de vin, 60 % din consumul de vin al lumii și 70 % din exporturile de vin către țări terțe. Țările cu cele mai mari producții de vin din Uniune sunt, în ordinea descrescătoare a volumelor produse, Italia, Franța, Spania, Germania și Portugalia.

(2)

Din cauza pandemiei de COVID-19 și a amplelor restricții de circulație a persoanelor instituite în statele membre, producătorii de struguri de vin și producătorii de vin se confruntă cu o perturbare economică ce atrage după sine dificultăți financiare și probleme de flux de numerar.

(3)

Răspândirea bolii și măsurile în vigoare au limitat și continuă să limiteze disponibilitatea forței de muncă, compromițând în special etapele de producție, prelucrare și transportare a strugurilor de vin și a vinului.

(4)

Închiderea obligatorie a restaurantelor, hotelurilor și barurilor, precum și anularea festivităților și ceremoniilor, de exemplu a nunților, a aniversărilor și a evenimentelor de afaceri, atât în Uniune, cât și în țările terțe, au oprit pentru câteva luni activitățile din industria ospitalității și din sectorul alimentației publice. În plus, activitățile turistice și cele enoturistice, cum ar fi degustările, târgurile și cumpărarea și consumul la sursă, au fost perturbate, în cea mai mare parte, în majoritatea statelor membre, începând din martie 2020.

(5)

În consecință, în cazul vinului, modelele de cerere au suferit schimbări semnificative. Cererea consumatorilor s-a orientat spre consumul de vin la domiciliu. Deși consumul la domiciliu de anumite produse vinicole a crescut, acest consum sporit nu a compensat scăderea cererii din industria ospitalității și din sectorul alimentației publice.

(6)

Închiderea restaurantelor și a altor unități din sectorul ospitalității a provocat reducerea cifrei de afaceri a producătorilor de vin. În Germania, producătorii de vin au pierdut 50 % din cifra de afaceri în primul trimestru al anului 2020 din cauza lipsei vânzărilor către restaurante. De asemenea, au scăzut cu 23 % vânzările către magazinele specializate în vinuri, care adesea comercializează vinuri de înaltă calitate. Potrivit estimărilor industriei pentru întreaga Uniune, închiderea restaurantelor, barurilor și hotelurilor, din momentul închiderii restaurantelor, la jumătatea lunii martie, și până la sfârșitul lunii mai 2020, a provocat reducerea cu 30 % a volumului de vin vândut și o scădere cu 50 % a valorii vânzărilor în comparație cu vânzările de dinainte de închidere.

(7)

În pofida recentei relaxări a anumitor măsuri, a ridicării anumitor restricții de circulație și a redeschiderii restaurantelor și a unităților din sectorul ospitalității, se preconizează că situația nu va reveni la normal în următoarele 6 luni. Restaurantele și alte unități din sectorul ospitalității vor trebui să respecte condiții de distanțare socială care limitează numărul clienților. În plus, în multe state membre, rămân în vigoare anumite restricții referitoare la dimensiunile grupurilor de persoane, inclusiv în cadrul unor evenimente private precum nunțile, unde se consumă, în mod tradițional, vin.

(8)

Se preconizează că turismul mondial va înregistra o scădere cu 70 % a cifrei de afaceri în al doilea trimestru al anului 2020, fără ca reluarea activităților turistice să fie suficientă în următoarele 6 luni pentru a compensa absența consumului în restaurante din perioada în care au fost în vigoare ample restricții de circulație.

(9)

Per ansamblu, se estimează că, în anul de comercializare 2019/2020, consumul de vin în Uniune va scădea la 108 milioane de hectolitri. Aceasta este o reducere totală cu peste 8 % a consumului în anul de comercializare 2019/2020 în comparație cu media ultimilor 5 ani de comercializare.

(10)

Exporturile către țările terțe sunt deosebit de importante pentru sectorul vinicol al Uniunii. În 2019, valoarea exporturilor a fost de 12,1 miliarde EUR. În timpul pandemiei de COVID-19, exporturile au fost afectate de dificultăți logistice, precum și de o reducere a consumului din cauza restricțiilor de circulație impuse, de asemenea, în țările terțe. Apariția pandemiei de COVID-19 în China a dus la o congestionare semnificativă a porturilor, atât în China, cât și în alte părți ale lumii, precum și la o creștere a numărului de curse suspendate, care a determinat scăderea numărului de containere, creșterea semnificativă a tarifelor și, pentru exportatori, amânarea expedierilor. În plus, exporturile de vin ale Uniunii avuseseră deja de suferit din cauza taxelor la import majorate pe care le-au impus Statele Unite în cazul anumitor importuri de vin din Uniune. Începând din octombrie 2019, Statele Unite, care constituie principala piață de export pentru vinuri a Uniunii, au impus taxe la import ad valorem de 25 % asupra importurilor de vinuri liniștite din Uniune.

(11)

Per ansamblu, se preconizează că exporturile de vin ale Uniunii spre țările terțe vor scădea cu 14 % în anul de comercializare 2019/2020, atât față de anul de comercializare precedent, cât și față de media ultimilor 5 ani de comercializare. În luna mai 2020, în comparație cu luna mai 2019, exporturile de vinuri din Franța, Italia și Spania spre țările terțe au scăzut semnificativ: exporturile de vin din Franța spre țările terțe au scăzut cu 33 % ca volum și cu 55 % ca valoare; exporturile de vin din Italia spre țările terțe au scăzut cu 22 % ca volum și cu 26 % ca valoare, iar exporturile de vin din Spania spre țările terțe au scăzut cu 63 % ca volum și cu 43 % ca valoare. În aceeași perioadă de referință, exporturile de vinuri spumante au suferit un impact deosebit de puternic. Potrivit estimărilor sectorului vinicol, în mai 2020, exporturile de Champagne spre Statele Unite și China au scăzut cu 64 % ca volum și cu 55 % ca valoare, exporturile de Prosecco spre țările terțe au scăzut cu 27 % ca volum și cu 32 % ca valoare, iar exporturile de Cava spre țările terțe au scăzut cu 40 % ca volum și ca valoare.

(12)

În plus, în prezent există volume mari de vin în depozite, dată fiind recolta excepțională din anul de comercializare 2018/2019, din care au fost produși 174,4 milioane de hectolitri, astfel că stocurile inițiale ale anului de comercializare 2019/2020 au fost cu 14 % mai mari decât cele ale anului de comercializare 2018/2019. Vinul nevândut va trebui depozitat.

(13)

Având în vedere circumstanțele de mai sus, aceste evenimente pot fi calificate drept o perioadă de dezechilibre grave ale pieței.

(14)

Pentru a ajuta viticultorii și producătorii de vin să găsească un echilibru în această perioadă de dezechilibru grav al pieței, este necesar să se permită temporar fermierilor, asociațiilor de fermieri, asociațiilor de astfel de asociații, organizațiilor de producători recunoscute, asociațiilor de organizații de producători recunoscute și organizațiilor interprofesionale recunoscute din sectorul producției de struguri de vin și de vin să încheie acorduri și să ia decizii pentru o perioadă de 6 luni. Aceste măsuri includ: (i) transformarea și prelucrarea, (ii) depozitarea, (iii) promovarea în comun, (iv) cerințe în materie de calitate și (v) planificarea temporară a producției.

(15)

Aceste acorduri și decizii ar putea include, de exemplu: (i) prelucrarea vinului în alte scopuri, de exemplu distilarea vinului în scopul producției de alcool, (ii) crearea și găsirea de capacități de depozitare pentru volumul mai mare de vin care trebuie depozitat, (iii) promovarea consumului de vin, (iv) stabilirea de comun acord a unor cerințe în materie de calitate care ar restricționa comercializarea vinurilor la cele care îndeplinesc cerințele respective și (v) măsuri de planificare în scopul reducerii volumelor în ceea ce privește recolta următoare.

(16)

Orice acord sau decizie trebuie să fie autorizat(ă) temporar, pentru o perioadă de 6 luni. Următoarea recoltă, cea a anului de comercializare 2020/2021, care începe în august 2020, și perioada pregătirilor pentru sărbătorile de sfârșit de an, când se consumă și se exportă mai ales vinurile de înaltă calitate și vinurile spumante, sunt perioadele în care se preconizează că măsurile menționate ar putea avea cel mai puternic impact.

(17)

În conformitate cu articolul 222 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, autorizația se acordă dacă aceasta nu afectează funcționarea pieței interne și dacă acordurile și deciziile vizează strict stabilizarea sectorului. Aceste condiții specifice exclud acordurile și deciziile care conduc direct sau indirect la împărțirea piețelor, la discriminarea pe criterii de naționalitate sau la fixarea prețurilor. Acordurilor și deciziilor care nu îndeplinesc condițiile respective sau care nu mai îndeplinesc aceste condiții li se aplică articolul 101 alineatul (1) din tratat.

(18)

Autorizația prevăzută în prezentul regulament trebuie să acopere teritoriul Uniunii, având în vedere că dezechilibrul grav al pieței afectează întreaga Uniune.

(19)

Pentru ca statele membre să poată evalua dacă acordurile și deciziile privind producția de struguri de vin și de vin nu aduc atingere bunei funcționări a pieței interne și vizează exclusiv stabilizarea sectorului vinului, este necesar ca autoritățile competente, inclusiv autoritățile de concurență, din statul membru care deține cea mai mare proporție din volumul estimat al producției de struguri de vin și de vin care face obiectul respectivelor acorduri sau decizii trebuie să fie informate în ceea ce privește acordurile încheiate și deciziile luate, precum și ceea ce privește volumul producției de struguri de vin și de vin și perioada de timp care fac obiectul respectivelor acorduri și decizii.

(20)

Date fiind dezechilibrul grav al pieței, necesitatea de a se ține seama de stocurile de vin existente, reducerea consumului și pierderea piețelor de export și pentru a ajuta sectorul vinicol să se redreseze în perioada în care sunt relaxate restricțiile legate de COVID-19, inclusiv până la sărbătorile de sfârșit de an și ulterior, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării.

(21)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru organizarea comună a piețelor agricole,

(1)

În conformitate cu procedura prevăzută la articolele 19-22 din Regulamentul (UE) 2018/1877, Comisia trebuie să prezinte, până la 15 iunie 2020, o propunere în care să se precizeze: (a) valoarea celei de a doua tranșe a contribuției pentru exercițiul 2020; și (b) valoarea anuală revizuită a contribuției pentru exercițiul 2020, în cazurile în care valoarea nu corespunde nevoilor reale.

(2)

În conformitate cu articolul 46 din Regulamentul (UE) 2018/1877, la 8 aprilie 2020 Banca Europeană de Investiții (BEI) a transmis Comisiei estimări actualizate ale angajamentelor și plăților din cadrul instrumentelor pe care le gestionează.

(3)

Articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1877 prevede că cererile de contribuții utilizează mai întâi sumele stabilite în Fondurile europene de dezvoltare (FED‐urile) anterioare. Prin urmare, ar trebui să se lanseze o cerere de fonduri în cadrul celui de al 10-lea Fond european de dezvoltare („al 10-lea FED”) pentru BEI și al celui de al 11-lea Fond european de dezvoltare („al 11-lea FED”) pentru Comisie.

(4)

Articolul 55 din Regulamentul (UE) 2018/1877 prevede că sumele rezultate din proiecte din cadrul celui de al 10-lea FED sau din alte FED-uri anterioare, care nu au fost angajate în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din Acordul intern dintre reprezentanții guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, reuniți în cadrul Consiliului, privind finanțarea ajutoarelor Uniunii Europene în baza cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, în conformitate cu Acordul de parteneriat ACP-UE, și privind alocarea de asistență financiară pentru țările și teritoriile de peste mări cărora li se aplică partea a patra din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („acordul intern”) sau care au fost dezangajate în conformitate cu articolul 1 alineatul (4) din acordul intern, reduc partea din contribuțiile statelor membre prevăzută la articolul 1 alineatul (2) litera (a) din acordul intern, în cazul în care Consiliul nu decide altfel, în unanimitate.

(5)

Prin Decizia (UE) 2019/1800 (3), la 24 octombrie 2019, Consiliul a adoptat, în baza unei propuneri a Comisiei, decizia prin care stabilește suma anuală aferentă contribuțiilor statelor membre la FED pentru exercițiul 2020 la 4 400 000 000 EUR pentru Comisie și la 300 000 000 EUR pentru BEI,

1.

Întreprinderea comună CS2 își desfășoară activitățile în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 558/2014.

2.

În conformitate cu articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725, restricționarea aplicării articolelor 14-22, 35 și 36, precum și a articolului 4 din regulamentul respectiv, în măsura în care dispozițiile acestuia corespund drepturilor și obligațiilor prevăzute la articolele 14-22, trebuie să se bazeze pe normele interne care urmează să fie adoptate de întreprinderea comună CS2, în cazul în care acestea nu au la bază acte legislative adoptate în temeiul tratatelor.

3.

Aceste norme interne, inclusiv dispozițiile privind evaluarea necesității și a proporționalității unei restricții, nu trebuie să se aplice în cazul în care un act legislativ adoptat în temeiul tratatelor prevede o restricționare a drepturilor persoanei vizate.

4.

În cadrul funcționării sale administrative, întreprinderea comună CS2 poate desfășura anchete administrative, proceduri disciplinare, activități preliminare privind cazuri de eventuale nereguli raportate la OLAF, poate prelucra cazuri de avertizare în interes public, proceduri (oficiale și neoficiale) de hărțuire, poate trata plângeri interne și externe, poate desfășura audituri interne, investigații prin responsabilul cu protecția datelor, conform articolului 45 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1725, precum și investigații interne de securitate (IT).

5.

Întreprinderea comună CS2 prelucrează mai multe categorii de date cu caracter personal, inclusiv date concrete (date „obiective”, cum ar fi date de identificare, date de contact, date profesionale, detalii administrative, date primite din surse specifice, date privind comunicațiile electronice și privind traficul) și date calitative (date „subiective” referitoare la caz, cum ar fi datele obținute din raționamente, date comportamentale, evaluări, date privind performanța și conduita și date referitoare la sau prezentate în legătură cu obiectul procedurii sau al activității) (4).

6.

Întreprinderea comună CS2, reprezentată de directorul său executiv, acționează în calitate de operator de date, indiferent dacă există alte delegări ale rolului de operator în cadrul întreprinderii comune CS2, pentru a reflecta responsabilitățile operaționale referitoare la operațiuni specifice de prelucrare a datelor cu caracter personal.

7.

Datele cu caracter personal sunt stocate în condiții de siguranță într-un mediu electronic sau pe hârtie, care asigură garanțiile necesare pentru a preveni accesul ilegal la acestea sau transferul lor către persoane care nu au dreptul legal de acces la aceste date cu caracter personal. Datele cu caracter personal prelucrate sunt păstrate doar atâta timp cât este necesar și adecvat în scopurile pentru care sunt prelucrate datele pentru perioada specificată în notificările privind protecția datelor, în declarațiile de confidențialitate sau în evidențele întreprinderii comune CS2.

8.

Normele interne trebuie să se aplice tuturor operațiunilor de prelucrare realizate de întreprinderea comună CS2 în desfășurarea anchetelor administrative, a procedurilor disciplinare, a activităților preliminare legate de cazurile de eventuale nereguli raportate la OLAF, a procedurilor de avertizare în interes public, a procedurilor (oficiale și neoficiale) privind cazurile de hărțuire, a tratării plângerilor interne și externe, a desfășurării auditurilor interne, a investigațiilor desfășurate de responsabilul cu protecția datelor conform articolului 45 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1725, a investigațiilor de securitate (IT) gestionate pe plan intern sau cu implicare externă (de exemplu, CERT-UE).

9.

Normele interne trebuie să fie aplicabile operațiunilor de prelucrare efectuate înainte de procedurile la care s-a făcut referire mai sus, pe durata acestor proceduri, precum și pe durata monitorizării rezultatelor procedurilor. De asemenea, aceste norme trebuie să fie aplicabile oricărui tip de asistență și cooperare furnizat de întreprinderea comună CS2 autorităților naționale și organizațiilor internaționale în afara propriilor sale anchete administrative.

10.

În cazurile în care se aplică aceste norme interne, întreprinderea comună CS2 trebuie să furnizeze justificări, explicând de ce restricțiile sunt necesare și adecvate într-o societate democratică și să respecte esența drepturilor și a libertăților fundamentale.

11.

În acest cadru general, întreprinderea comună CS2 are obligația de a respecta, în cea mai mare măsură posibilă și în deplină conformitate cu legislația și orientările relevante, drepturile fundamentale ale persoanelor vizate în timpul procedurilor de mai sus, în special pe cele referitoare la dreptul de furnizare de informații, dreptul de acces și de rectificare, dreptul de ștergere a datelor, de restricționare a prelucrării lor, dreptul de a informa persoana vizată cu privire la încălcarea securității datelor cu caracter personal sau dreptul la confidențialitatea comunicării, potrivit dispozițiilor Regulamentului (UE) 2018/1725.

12.

Cu toate acestea, este posibil ca întreprinderea comună CS2 să aibă obligația de a restricționa informarea persoanelor vizate și alte drepturi ale persoanelor vizate pentru a proteja în special investigațiile proprii, investigațiile și procedurile altor autorități publice, precum și drepturile altor persoane legate de investigațiile sale sau de alte proceduri.

13.

Astfel, întreprinderea comună CS2 poate restricționa informarea în scopul protejării investigației și a drepturilor și libertăților fundamentale ale altor persoane vizate.

14.

Întreprinderea comună CS2 trebuie să urmărească periodic dacă se aplică condițiile care justifică restricția și să ridice restricția în măsura în care nu se mai aplică.

15.

Operatorul trebuie să informeze responsabilul cu protecția datelor în momentul amânării și pe durata revizuirilor,