(1)

În conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cererea de înregistrare a denumirii „Mele del Trentino”, depusă de Italia, a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2).

(2)

Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, denumirea „Mele del Trentino” trebuie, prin urmare, înregistrată,

(1)

În conformitate cu articolul 33 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 447/2014 al Comisiei (2), se aplică normele aplicabile obiectivului de cooperare teritorială europeană (CTE) prevăzut în Regulamentele (UE) nr. 1303/2013 (3) și (UE) nr. 1299/2013 (4) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(2)

Punerea în aplicare a programelor de cooperare transfrontalieră, atât în cadrul Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA II), cât și în cadrul CTE, a fost afectată de consecințele pandemiei de COVID-19 într-un mod fără precedent. Acest fapt a creat o situație excepțională care trebuie abordată prin măsuri specifice. Măsurile respective trebuie să permită programelor de cooperare transfrontalieră din cadrul IPA II să contribuie la satisfacerea în mod flexibil și eficient a nevoilor care apar rapid în sectoarele cele mai expuse, cum ar fi asistența medicală, întreprinderile, inclusiv întreprinderile mici și mijlocii și piața forței de muncă, consolidând astfel redresarea socioeconomică în domeniile care fac obiectul programelor.

(3)

Măsurile specifice introduse prin Regulamentele (UE) 2020/460 (5) și (UE) 2020/558 (6) ale Parlamentului European și ale Consiliului se aplică programelor de cooperare transfrontalieră din cadrul CTE și programelor de cooperare transfrontalieră din cadrul IPA II, în măsura în care articolele 33-48 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 447/2014 se referă la dispoziții modificate prin Regulamentele (UE) 2020/460 și (UE) 2020/558. Cu toate acestea, este oportun să se modifice, de asemenea, anumite dispoziții din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 447/2014 care nu fac obiectul respectivelor măsuri specifice.

(4)

Pentru a reduce sarcina suportată de bugetele publice pentru a răspunde la pandemia de COVID-19, statelor membre trebuie să li se acorde posibilitatea excepțională de a solicita o rată de cofinanțare de 100 % care să fie aplicată pentru anul contabil 2020-2021, în funcție de creditele bugetare și sub rezerva finanțării disponibile.

(5)

Pentru a asigura o mai mare flexibilitate a reacției la pandemia de COVID-19, statelor membre trebuie să li se acorde o mai mare flexibilitate în ceea ce privește punerea în aplicare a programului, iar, pentru modificarea programelor operaționale, trebuie să se prevadă o procedură simplificată, care să nu necesite o decizie a Comisiei. Trebuie precizate informațiile care urmează să fie transmise Comisiei cu privire la astfel de modificări.

(6)

Având în vedere caracterul urgent al situației legate de pandemia de COVID-19, este oportun să se permită aplicarea promptă a măsurilor prevăzute în prezentul regulament, care trebuie, prin urmare, să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(7)

Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 447/2014 trebuie modificat în consecință.

(8)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului IPA II instituit prin Regulamentul (UE) nr. 231/2014,

(1)

Prin Directiva 2003/31/CE a Comisiei (2) s-a inclus beta-ciflutrinul ca substanță activă în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului (3).

(2)

Substanțele active incluse în anexa I la Directiva 91/414/CEE sunt considerate aprobate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 și sunt incluse în partea A a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (4).

(3)

Aprobarea substanței active beta-ciflutrin, în condițiile menționate în partea A din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011, expiră la 31 octombrie 2020.

(4)

O cerere vizând reînnoirea aprobării substanței active beta-ciflutrin a fost transmisă în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 844/2012 al Comisiei (5) în termenul prevăzut la articolul respectiv.

(5)

Solicitanții au depus dosarele suplimentare necesare în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 844/2012. Statul membru raportor a constatat că cererea era completă.

(6)

Statul membru raportor, în colaborare cu statul membru coraportor, a întocmit un raport de evaluare a reînnoirii aprobării, pe care l-a transmis, la 8 martie 2017, Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) și Comisiei.

(7)

Autoritatea a comunicat solicitantului și statelor membre raportul de evaluare a reînnoirii, în vederea formulării de observații, și a transmis Comisiei observațiile primite. De asemenea, autoritatea a pus dosarul rezumativ suplimentar la dispoziția publicului.

(8)

La 9 august 2018, autoritatea a comunicat Comisiei concluzia sa (6) cu privire la posibilitatea ca substanța betaciflutrin să îndeplinească criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009.

(9)

Autoritatea a identificat unele motive de îngrijorare. În special, autoritatea a identificat un risc inacceptabil pentru lucrătorii care încarcă și plantează semințele de sfeclă de zahăr tratate cu beta-ciflutrin. În plus, în cazul aplicațiilor de beta-ciflutrin pe cartofi și grâu, autoritatea a identificat un risc ridicat pentru locuitorii din zonele respective, pentru artropodele nevizate și pentru organismele acvatice. În plus, în cazul utilizării pentru tomate în sere (permanente și nepermanente), autoritatea a identificat un risc inacceptabil pentru operatori și lucrători și, în cazurile de utilizare pe tomate în sere nepermanente, pentru artropodele nevizate. În plus, evaluarea riscurilor pentru consumatori nu a putut fi finalizată pe baza datelor disponibile.

(10)

Comisia a invitat solicitanții să își prezinte observațiile privind concluzia autorității. În plus, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 844/2012, Comisia a invitat solicitanții să prezinte observații privind raportul de reînnoire. Solicitanții și-au prezentat observațiile, care au fost examinate cu atenție.

(11)

Cu toate acestea, în pofida argumentelor prezentate de solicitanți, preocupările legate de substanța activă în cauză nu au putut fi eliminate.

(12)

În consecință, nu s-a putut stabili, cu privire la una sau mai multe utilizări reprezentative ale cel puțin unui produs de protecție a plantelor, îndeplinirea criteriilor de aprobare prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009. Prin urmare, este oportun să nu se reînnoiască aprobarea substanței active beta-ciflutrin, în conformitate cu articolul 20 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat.

(13)

Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 trebuie modificat în consecință.

(14)

Statelor membre ar trebui să li se acorde suficient timp pentru a retrage autorizațiile pentru produsele de protecție a plantelor care conțin beta-ciflutrin.

(15)

În ceea ce privește produsele de protecție a plantelor care conțin beta-ciflutrin, în cazul în care statele membre acordă o perioadă de grație în conformitate cu articolul 46 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, perioada respectivă nu ar trebui să depășească 12 luni de la data de intrare în vigoare a prezentului regulament.

(16)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1589 al Comisiei (7) a prelungit perioada de aprobare a substanței tiacloprid până la 31 octombrie 2020, pentru a se permite ca procesul de reînnoire a aprobării să fie finalizat înainte de expirarea perioadei de aprobare a substanței respective. Cu toate acestea, având în vedere faptul că a fost luată o decizie de nereînnoire a aprobării înainte de expirarea acestei perioade de aprobare prelungite, prezentul regulament ar trebui să se aplice cât mai curând posibil.

(17)

Prezentul regulament nu împiedică transmiterea unei noi cereri pentru aprobarea substanței beta-ciflutrin în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009.

(18)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

În urma punerii practice în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 (denumit în continuare „codul”) împreună cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei (2) a reieșit că trebuie aduse unele modificări respectivului regulament de punere în aplicare pentru a-l adapta mai bine la nevoile operatorilor economici și ale administrațiilor vamale, precum și pentru a ține seama de evoluțiile legislative și de progresele înregistrate în ceea ce privește instalarea sistemelor electronice instituite în sensul codului.

(2)

Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în hotărârea pronunțată în cauza C-661/15 (3), a declarat invalid articolul 145 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei (4), care stabilea un termen de prescripție de un an pentru a lua în considerare modificările prețului mărfurilor defecte pentru determinarea valorii lor în vamă. Potrivit Curții, pe baza Codului vamal care era aplicabil la momentul respectiv (5), debitorul putea obține rambursarea taxelor la import, proporțional cu reducerea valorii în vamă rezultate din aplicarea articolului 145 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, până la expirarea unui termen de trei ani de la comunicarea acestor taxe către debitor. Cu toate acestea, articolul 145 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 a redus această posibilitate la un termen de 12 luni având în vedere că modificarea valorii în vamă care rezultă din aplicarea articolului 145 alineatul (2) din regulamentul respectiv ar putea fi luată în considerare numai dacă modificarea se efectuează în acest termen de 12 luni. Articolul 145 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 contravenea articolului 29 din Codul vamal, coroborat cu articolul 78 și cu articolul 236 alineatul (2) din cod. Prin urmare, acesta era invalid. Regulamentele (CEE) nr. 2913/92 și (CEE) nr. 2454/93 nu mai sunt în vigoare, însă articolul 132 litera (c) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 stabilește, de asemenea, un termen de prescripție de un an pentru modificarea valorii în vamă a mărfurilor defecte. Prin urmare, acesta trebuie eliminat, astfel încât să fie clar că termenul general de trei ani prevăzut la articolul 121 alineatul (1) litera (a) din cod pentru solicitarea rambursării sau a remiterii taxelor percepute în exces se aplică și în cazul mărfurilor defecte. Din motive de securitate juridică, pentru a se clarifica faptul că termenul de prescripție de un an nu ar fi trebuit să se aplice niciodată în aceste cazuri, articolul 132 litera (c) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 trebuie eliminat cu efect retroactiv de la data intrării în vigoare a regulamentului respectiv.

(3)

Articolul 182 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 prevede obligația utilizării unui sistem electronic de comunicații și informații implementat în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod pentru depunerea, prelucrarea, stocarea și schimbul de informații referitoare la declarațiile sumare de intrare, precum și pentru schimburile ulterioare de informații relevante. Prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 (6), Comisia a decis să creeze un nou sistem electronic (ICS2) pentru a sprijini analiza vamală a riscurilor de securitate și siguranță înainte de sosire și controalele aferente, și anume, prelucrarea datelor declarației sumare de intrare pentru analiza și controlul riscurilor vamale și schimburile de informații legate de aceasta. Prin urmare, articolul 182 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 trebuie modificat pentru a specifica scopurile în care trebuie utilizat sistemul ICS2 și, de asemenea, în vederea asigurării armonizării pe teritoriul vamal al Uniunii, pentru a prevedea obligația operatorilor economici de a utiliza o interfață armonizată pentru comercianți, concepută de Comisie și de statele membre, pentru a transmite datele declarațiilor sumare de intrare autorităților vamale și pentru schimbul de informații conexe.

(4)

Articolul 183 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 stabilește norme pentru depunerea datelor declarației sumare de intrare, inclusiv obligația depunerii acestora de către persoane diferite în cazuri specifice, în conformitate cu articolul 127 alineatul (6) din cod (depuneri multiple). Instalarea ICS2 în trei versiuni (versiunea 1, versiunea 2 și versiunea 3) va permite treptat depuneri multiple ale datelor declarației sumare de intrare în sectoarele de transport și modelele de afaceri relevante. Prin urmare, articolul 183 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 trebuie modificat pentru a clarifica normele aplicabile până când ICS2 va deveni pe deplin funcțional. Punctul de plecare este situația în cadrul sistemului de control al importurilor existent. Prin acest sistem, transportatorii din toate modurile de transport (aerian, maritim, căi navigabile interioare, rutier și feroviar), inclusiv transportatorii expres, trebuie să depună simultan toate datele declarației sumare de intrare pentru mărfurile pentru care nu este prevăzută nicio derogare aplicabilă la articolul 104 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei (7). Odată cu instalarea versiunii 1 a noului sistem electronic, în modul de transport aerian, transportatorii expres vor avea în plus obligația să depună setul minim de date pentru toate trimiterile, indiferent de valoarea acestora, iar operatorii poștali vor avea pentru prima dată obligația să depună setul minim de date, dar numai pentru mărfurile din trimiterile poștale care au ca destinație finală Uniunea. În temeiul articolului 106 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, până la instalarea versiunii 2 a noului sistem, setul minim de date respectiv va fi considerat declarația sumară de intrare completă pentru mărfurile din trimiterile poștale și pentru mărfurile din trimiterile a căror valoare nu depășește 22 EUR. Începând cu prima zi a perioadei de instalare pentru versiunea 2 a ICS2, va fi posibilă efectuarea de depuneri multiple în sectorul transportului aerian. Transportatorii aerieni trebuie să înceteze să utilizeze sistemul de control al importurilor și trebuie să se conecteze progresiv la noul ICS2, prin intermediul căruia trebuie să depună setul de date relevant cu datele declarației sumare de intrare. Se vor putea efectua depuneri multiple pentru celelalte moduri de transport încă din prima zi a perioadei de instalare a versiunii 3 a noului sistem. Transportatorii care asigură modurile de transport respective trebuie să se conecteze gradual la noul sistem. Statele membre vor stabili data de la care operatorii economici sunt obligați să utilizeze diferitele versiuni ale noului sistem, în conformitate cu punctul 6 din partea I a anexei la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151, în cadrul perioadelor de instalare stabilite în aceasta. Articolul 183 trebuie, de asemenea, modificat pentru a clarifica normele aplicabile în vederea stabilirii biroului vamal de primă intrare în cazul în care persoana care completează datele declarației sumare de intrare nu cunoaște locul primei sosiri în Uniune a mijlocului de transport care transportă mărfurile.

(5)

Obligațiile privind informarea cu privire la datele declarației sumare de intrare de către alte persoane decât transportatorul trebuie să se aplice pe măsură ce sunt instalate cele trei versiuni ale noului sistem. În consecință, trimiterea generală la instalarea sistemului de control al importurilor de la articolul 184 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 trebuie înlocuită cu trimiteri mai specifice la cele trei versiuni ale ICS2. Obligația de informare cu privire la mărfurile transportate pe cale maritimă trebuie să se aplice din momentul în care transportatorul este obligat să utilizeze versiunea 3 a noului sistem. Obligația de informare cu privire la mărfurile transportate pe cale aeriană sau prin poștă trebuie să se aplice din momentul în care transportatorul este obligat să utilizeze versiunea 2 a noului sistem.

(6)

Obligația autorităților vamale de a înregistra depunerea datelor declarației sumare de intrare și de a informa cu privire la înregistrare trebuie să reflecte, de asemenea, diferitele versiuni ale ICS2. În consecință, trimiterea generală la instalarea sistemului de control al importurilor de la articolul 185 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 trebuie înlocuită cu trimiteri mai specifice la cele trei versiuni ale noului sistem. Autoritățile vamale trebuie să înregistreze și să notifice înregistrarea datelor declarației sumare de intrare din prima zi a perioadei de instalare a versiunii 1 a ICS2. După instalarea versiunii 2 a acestui sistem nou, în anumite situații va fi posibil să se efectueze depuneri multiple și, prin urmare, articolul 185 trebuie, de asemenea, să precizeze că, începând cu data respectivă, autoritățile vamale au obligația de a notifica imediat transportatorului înregistrarea datelor declarației sumare de intrare de către alți operatori economici, în cazul în care transportatorul a solicitat să-i fie notificat acest lucru.

(7)

Articolul 186 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 trebuie să clarifice termenele-limită pentru analiza de risc pe baza datelor declarației sumare de intrare și a măsurilor necesare care trebuie luate în contextul analizei de risc. Articolul 186 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 trebuie să prevadă, ca principiu general, că biroul vamal de primă intrare, după ce a primit la timp declarația sumară de intrare, trebuie să finalizeze analiza de risc înainte ca mărfurile să ajungă pe teritoriul vamal al Uniunii. Cu toate acestea, acest termen-limită trebuie să fie mai scurt pentru mărfurile introduse pe cale aeriană. Biroul vamal de primă intrare trebuie să aibă obligația să finalizeze analiza de risc cu privire la aceste mărfuri cât mai curând posibil după primirea setului minim de date al declarației sumare de intrare. În plus, pentru a se asigura aplicarea uniformă a controalelor vamale, articolul 186 trebuie, de asemenea, modificat pentru a defini etapele pe care biroul vamal de primă intrare trebuie să le urmeze pentru a finaliza analiza de risc pe baza datelor declarației sumare de intrare. În special, pe baza articolelor 46, 47 și 128 din cod, biroul vamal de primă intrare trebuie să facă schimb de informații cu statele membre indicate în aceste date și cu statele membre care au înregistrat în ICS2 informații referitoare la riscurile de securitate și siguranță care corespund datelor declarației sumare de intrare, impunând acestor alte autorități vamale să efectueze o analiză de risc și să pună la dispoziție anumite rezultate ale respectivei analize de risc.

(8)

Articolul 186 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 trebuie, de asemenea, modificat pentru a acorda biroului vamal de primă intrare dreptul să recomande, după finalizarea analizei de risc, locul și măsurile cele mai adecvate pentru efectuarea controalelor asupra mărfurilor. Biroul vamal de a cărui competență ține locul care a fost recomandat ca fiind cel mai potrivit pentru control trebuie să aibă posibilitatea să aleagă dacă va ține cont de recomandare, dar, în orice caz, trebuie să aibă obligația să informeze biroul vamal de intrare dacă a fost sau nu a fost efectuat un control și, în caz afirmativ, să transmită rezultatele controlului respectiv. În plus, este necesar să se stabilească norme de procedură conform cărora autoritățile vamale trebuie să utilizeze ICS2 pentru a informa cu privire la evaluările riscurilor și la rezultatele controalelor în cazurile prevăzute la articolul 46 alineatul (5) din cod sau pentru orice alt schimb de rezultate ale controalelor realizat în conformitate cu articolul 47 alineatul (2) din cod. În plus, obligația de a efectua o analiză de risc la prezentarea mărfurilor trebuie extinsă pentru a include mai multe cazuri în care există o derogare de la obligația de a depune o declarație sumară de intrare în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

(9)

Titlul articolului 187 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 trebuie modificat pentru a reflecta faptul că normele prevăzute în cadrul acestuia sunt tranzitorii, deoarece se aplică numai până la instalarea ICS2. Până când devine disponibil noul sistem, autorităților vamale trebuie să li se solicite să își efectueze analizele de risc pe baza informațiilor din sistemul existent de control al importurilor. Articolul 187 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 trebuie să prevadă că sistemul existent de control al importurilor trebuie utilizat până la diferitele date de instalare a noului sistem. De asemenea, trebuie actualizate trimiterile la Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 din articolul 187 alineatul (5) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447. Normele privind imposibilitatea de a acorda liberul de vamă mărfurilor înainte de efectuarea analizei de risc și modul de efectuare a analizei de risc după modificarea declarației sumare de intrare trebuie să se aplice și în perioada de tranziție și, prin urmare, trebuie adăugate la articolul 187 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447.

(10)

Normele de procedură pentru modificarea sau invalidarea declarației sumare de intrare prevăzute la articolul 188 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 trebuie să facă distincția între noul ICS2 și sistemul existent de control al importurilor. Noul sistem trebuie utilizat pentru depunerea cererilor de modificare sau de invalidare a unei declarații sumare de intrare. Cu toate acestea, statele membre trebuie să aibă posibilitatea să permită depunerea cererilor pe suport de hârtie pentru modificarea sau invalidarea declarațiilor depuse cu ajutorul sistemului existent de control al importurilor.

(11)

Articolul 189 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 trebuie modificat pentru a distinge între normele privind devierea de la rută a aeronavelor și a navelor care sunt aplicabile în cadrul sistemului existent de control al importurilor și cele care urmează să fie aplicate în cadrul noului sistem electronic ICS2.

(12)

După introducerea formularului UE 302 la articolul 1 punctul 51 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, articolul 207 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 trebuie modificat pentru a permite utilizarea formularului UE 302 ca dovadă a statutului vamal de mărfuri unionale.

(13)

După modificarea articolului 141 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 privind actele considerate a reprezenta o declarație vamală, articolul 218 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 trebuie modificat în consecință pentru a clarifica situațiile în care anumite formalități vamale la intrare sau la ieșire sunt, de asemenea, considerate a fi fost efectuate prin actul considerat a reprezenta o declarație vamală.

(14)

După introducerea, la articolul 141 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, a unei norme tranzitorii pentru declararea trimiterilor poștale prin prezentarea lor în vamă până la instalarea versiunii 1 a ICS2 pentru a sprijini analiza vamală a riscurilor de securitate și siguranță înainte de sosire și controalele aferente, articolul 220 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 trebuie să clarifice faptul că normele specifice privind acceptarea și acordarea liberului de vamă trimiterilor poștale sunt, de asemenea, tranzitorii.

(15)

Trebuie create norme de procedură pentru utilizarea atât a formularului NATO 302, cât și a formularului UE 302 pentru alte regimuri vamale decât cel de tranzit. Prin urmare, în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 trebuie introduse noile articole 220a și 220b. Pentru a asigura buna funcționare a normelor de procedură, articolul 221 din regulamentul respectiv trebuie să impună autorităților vamale ale statelor membre obligația de a desemna biroul sau birourile vamale responsabile cu formalitățile și controalele vamale legate de mărfurile care urmează să circule sau să fie utilizate sub acoperirea fie a formularului NATO 302, fie a formularului UE 302.

(16)

Articolul 221 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 trebuie, de asemenea, modificat pentru a clarifica faptul că biroul vamal situat în statul membru în care se încheie expedierea sau transportul mărfurilor trebuie să fie biroul vamal competent pentru declararea pentru import a anumitor mărfuri scutite de taxe vamale, dacă mărfurile respective sunt declarate în scopuri de TVA în cadrul unui regim diferit de regimul special pentru vânzarea la distanță a mărfurilor importate din teritorii terțe sau din țări terțe, așa-numitul „ghișeu unic de import”, prevăzut în titlul XII capitolul 6 secțiunea 4 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului (8). Obiectivul este de a se asigura perceperea cotei de TVA a statului membru de destinație sau de consum al mărfurilor pentru aceste mărfuri.

(17)

Articolul 271 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 trebuie modificat pentru a se îmbunătăți utilizarea armonizată a sistemului electronic referitor la schimbul standardizat de informații (INF). Pentru a stabili o procedură uniformă astfel încât operatorii economici să introducă elementele de date necesare în acest sistem, operatorii economici în cauză trebuie să utilizeze o interfață armonizată pentru comercianți.

(18)

În urma introducerii obligației statelor membre de a desemna un birou vamal responsabil cu toate formalitățile și controalele vamale legate de mărfurile care urmează să circule sau să fie utilizate sub acoperirea formularului NATO 302 sau a formularului UE 302 la articolul 221 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447, articolul 285 din regulamentul menționat, care prevede aceeași obligație, dar numai pentru tranzit, devine redundant și trebuie eliminat. În plus, dispozițiile referitoare la furnizarea formularelor NATO 302, precum și normele de procedură aplicabile utilizării acestor formulare trebuie extinse la operațiunile de tranzit realizate sub acoperirea formularului UE 302. Prin urmare, articolele 285, 286 și 287 din Regulamentul (UE) 2015/2447 trebuie modificate și trebuie introduse dispoziții noi.

(19)

Articolul 321 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 trebuie modificat pentru a se clarifica încheierea regimului de tranzit unional pentru mărfurile care intră pe teritoriul vamal al Uniunii printr-o instalație de transport fixă, precum și pentru a se clarifica situația juridică a acestor mărfuri odată încheiat regimul de tranzit unional.

(20)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 trebuie modificat pentru a se introduce posibilitatea unei descărcări speciale a regimului de admitere temporară pentru mărfurile consumate sau distruse în timpul activităților militare.

(21)

În conformitate cu articolul 324 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447, operatorii economici pot beneficia de procedura simplificată de descărcare a regimului de perfecționare activă IM/EX, deoarece produsele transformate sunt considerate reexportate. Cu toate acestea, în cazurile în care mărfurile neunionale plasate sub regimul de perfecționare activă IM/EX ar face obiectul, printre altele, al unei măsuri de politică comercială dacă ar fi declarate pentru punerea în liberă circulație, nu este permisă o astfel de descărcare simplificată. Unele măsuri de politică comercială sunt stabilite în scopul supravegherii prealabile la nivelul Uniunii, care se aplică numai în cazul punerii în liberă circulație. Astfel de măsuri care au efecte asupra aplicării articolului 324 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 sunt stabilite în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/670 al Comisiei (9) în ceea ce privește importurile anumitor produse siderurgice și în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/640 al Comisiei (10) în ceea ce privește importurile anumitor produse din aluminiu. Operatorilor economici trebuie să li se permită să beneficieze de simplificarea stabilită la articolul 324 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 cu efect retroactiv începând cu 3 ani înainte de intrarea în vigoare a acestei modificări, cu condiția să furnizeze elementele de date impuse de măsurile de supraveghere aplicabile. Prin urmare, articolul 324 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 trebuie modificat în consecință.

(22)

Pentru a se asigura că regimul de export al mărfurilor care circulă prin instalații fixe este încheiat, articolul 331 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 trebuie să clarifice momentul în care se consideră că aceste mărfuri au fost prezentate în vamă.

(23)

Anexa 23-02 la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 conține coduri NC specifice și descrieri ale produselor care nu mai sunt utilizate, din cauza modificărilor Tarifului vamal comun (11). Prin urmare, este necesară o actualizare a anexei 23-02, în special luând în considerare faptul că este prima actualizare după data de 1 mai 2016, când au început să se aplice Codul vamal al Uniunii, Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447.

(24)

Pentru a permite o mai mare flexibilitate în planul de asigurare a continuității activității pentru tranzit și pentru a reduce formalitățile și costurile suportate de autoritățile vamale, trebuie prelungită valabilitatea certificatelor de garanție globală și a certificatelor de exonerare de garanție pe suport de hârtie prevăzută în anexa 72-04 la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447.

(25)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Codului vamal,

(1)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/159 („regulamentul definitiv”) (3), Comisia a impus măsuri de salvgardare vizând anumite importuri de produse siderurgice (26 de categorii de produse siderurgice). Măsurile constau într-un sistem de contingente tarifare pe categorii de produse („CT”) stabilite la un nivel care să asigure faptul că perturbarea importurilor a fost redusă la minimum, iar nivelurile tradiționale de import ale partenerilor comerciali au fost menținute. Pentru importurile care depășesc CT se aplică o taxă vamală de 25 %.

(2)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1590 („regulamentul privind prima reexaminare”) (4), Comisia a reexaminat măsurile pentru prima dată și a introdus o serie de ajustări, ținând seama de circumstanțele modificate și de interesul Uniunii, pentru ca funcționarea lor să fie mai eficace.

(3)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/35 („regulamentul privind utilizarea finală”) (5), Comisia a revocat ajustarea efectuată anterior în ceea ce privește gestionarea CT din categoria de produse 4, întrucât s-a dovedit nepractică.

(4)

În conformitate cu articolul 8 din regulamentul definitiv, Comisia poate reexamina măsurile în cazul schimbării circumstanțelor în cursul perioadei de impunere a măsurilor.

(5)

La 14 februarie 2020, Comisia a inițiat a doua reexaminare a măsurilor de salvgardare prin publicarea unui aviz de deschidere (6), prin care a invitat părțile interesate să își prezinte punctele de vedere și să transmită dovezi privind cinci motive de reexaminare (7).

(6)

Procesul corespunzător s-a desfășurat în cadrul unei proceduri scrise în două etape. În prima etapă, Comisia a primit aproximativ 90 de argumentații. În a doua etapă, părților interesate li s-a permis, de asemenea, să respingă argumentațiile inițiale ale altor părți. Comisia a primit peste 30 de argumentații suplimentare.

(7)

Faza scrisă a procedurii s-a încheiat la 18 martie 2020, în timp ce Uniunea și alte țări au impus măsuri stricte de izolare și carantină pentru a opri extinderea pandemiei de COVID-19.

(8)

Pentru a lua în considerare, în cadrul reexaminării, efectele economice ale acestei evoluții neașteptate, care au avut ca rezultat schimbarea radicală a circumstanțelor funcționării pieței oțelului din Uniune, precum și măsurile de salvgardare actuale, Comisia a deschis, la 30 aprilie 2020, o perioadă suplimentară și extraordinară în care părțile interesate să transmită punctele lor de vedere cu privire la efectele economice ale pandemiei de COVID-19 asupra pieței oțelului.

(9)

În urma unei analize aprofundate a tuturor argumentațiilor primite, Comisia a extras concluziile prezentate în continuare. Acestea sunt organizate în șase subsecțiuni diferite. Prima privește efectele economice ale pandemiei de COVID-19 (secțiunea 3.1 de mai jos), iar următoarele cinci (secțiunile 3.2 – 3.6) corespund celor cinci motive de reexaminare identificate în avizul de deschidere a celei de a doua reexaminări, și anume: A) Nivelul și alocarea CT; B) Eliminarea fluxurilor comerciale tradiționale; C) Posibile efecte negative asupra realizării obiectivelor de integrare urmărite cu partenerii comerciali preferențiali; D) Actualizarea listei țărilor membre ale OMC în curs de dezvoltare excluse din domeniul de aplicare al măsurilor pe baza statisticilor actualizate privind importurile pentru 2019; și E) Alte modificări ale circumstanțelor care ar putea necesita o ajustare a nivelului de alocare a CT.

(10)

Comisia a primit aproximativ 200 de argumentații privind efectele economice ale pandemiei de COVID-19 și impactul acesteia asupra funcționării măsurilor de salvgardare actuale. Marea lor majoritate proveneau de la exportatori, importatori, utilizatori și comercianți. Mai multe țări exportatoare, precum și asociații ale industriei producătorilor de oțel din Uniune („industria din Uniune”) și utilizatorii de oțel din aval au prezentat, de asemenea, observații.

(11)

Dintr-o mare majoritate a observațiilor a rezultat o opoziție fermă față de solicitarea industriei din Uniune de a reduce drastic volumul de CT. Aceste observații au indicat faptul că această reducere a CT nu numai că ar constitui o interdicție de facto a importurilor contrară normelor OMC, ci ar fi, de asemenea, contrară interesului Uniunii, întrucât ar ignora interesul piețelor din aval, în care activitățile de producție a oțelului ar fi afectate în mod foarte negativ. Mai multe părți au evidențiat, de asemenea, că modificările suplimentare aduse administrării CT ar fi total nejustificate și au considerat că eliminarea mecanismului de reportare a contingentelor neutilizate de la un trimestru la altul ar face măsurile mai restrictive, încălcând normele OMC. Numeroase părți au evidențiat faptul că impactul pandemiei de COVID-19 este încă incert și dificil de prevăzut și că el va avea efecte diferite în funcție de segmentul siderurgic. Prin urmare, unele părți au propus amânarea oricărei ajustări până la clarificarea impactului și au avertizat că o reducere a nivelului CT ar compromite contractele de furnizare deja încheiate.

(12)

Atunci când Comisia a adoptat primul pachet de ajustări la măsurile de salvgardare vizând oțelul ale Uniunii, în octombrie 2019, previziunile pentru industria siderurgică indicau o scădere a cererii, în contextul în care economia mondială încetinea lent. În afară de o adaptare a ritmului de liberalizare la această încetinire previzionată a creșterii, Comisia a introdus, de asemenea, o serie de alte ajustări menite să mențină fluxurile comerciale tradiționale și să prevină eliminarea de către anumite țări de origine a exporturilor a altor actori de la utilizarea CT în cadrul măsurilor, într-un context economic care se deteriorează progresiv.

(13)

La momentul respectiv era imprevizibil faptul că, la câteva luni mai târziu, pandemia de COVID-19 va cauza cea mai gravă recesiune economică mondială de la criza financiară mondială din 2008. Controalele stricte decretate de către autoritățile din întreaga lume în vederea atenuării sau stopării bolii de la izbucnirea pandemiei în cursul primului trimestru al anului 2020 au avut consecințe grave. Efectele economice ale măsurilor de restricționare a deplasării persoanelor și de limitare a extinderii pandemiei au fost imediate și severe. Amploarea și severitatea șocului economic au fost foarte importante din punctul de vedere al producției, al investițiilor fixe, al disponibilizărilor și al cererii.

(14)

Potrivit Oxford Economic, este de așteptat ca PIB-ul mondial „să scadă cu aproape 7 % în prima jumătate a anului, aproape dublul scăderii înregistrate în timpul crizei financiare globale, ceea ce reflectă revizuiri ample ale economiilor majore” (8). Această scădere este în curs de desfășurare în toate sectoarele industriale majore, iar comenzile au dispărut complet. În martie 2020, indicele compozit al producției mondiale, stabilit de J.P. Morgan, (J.P. Morgan Global Composite Output Index) a scăzut la cel mai mic nivel din ultimele 133 de luni, 39,4, iar scăderea lunară a nivelului indicelui (6,7 puncte) a fost a doua cea mai abruptă din istoria seriei de date pentru acest indice (9). „Severitatea impactului a fost accentuată prin scăderi record, înregistrate de la o lună la alta în cadrul seriei de date, ale nivelurilor indicilor de monitorizare a producției (cu 10,1 puncte), comenzilor noi (cu 9,4), activităților restante (cu 7,3), noilor ordine de export (cu 10,4) și activităților viitoare (cu 13,1)” (10). Indicele directorilor de achiziții la nivelul sectorului global, stabilit de IHS Markit, (IHS Markit Global sector PMI), publicat în luna mai, confirmă acest impact și evidențiază scăderi ale producției în fiecare sector monitorizat, cu excepția serviciilor de asistență medicală (11).

(15)

Producătorii de oțel din Uniune estimează că cererea este stagnantă, scăderile din sudul Europei depășind 60 %, iar în nordul Europei fiind de aproximativ 50 % în a doua jumătate a anului 2020, determinate în principal de o scădere dramatică a cererii din segmentul autovehiculelor cu aproximativ 80 %, ca urmare a scăderii drastice a vânzărilor și a producției de vehicule. Acest fapt este în concordanță cu concluziile prezentate de Morgan Stanley în raportul său recent privind sectorul siderurgic (12), care constată că „piețele de destinație a produselor siderurgice se confruntă cu perturbări grave, cererea de autovehicule (18 % din cererea de oțel a Uniunii) prăbușindu-se cu 40-85 % pe bază anuală în martie, în timp ce sectoarele construcțiilor, petrolului și gazelor și cel aerospațial se confruntă, de asemenea, cu dificultăți grave”. Scăderea marcată și persistentă a cererii de oțel menționată mai sus pare a fi plauzibilă și coroborată cu evoluția indicelui directorilor de achiziții la nivelul utilizatorilor globali (Global Steel Users PMI) ajustat sezonier, care este un indicator compozit conceput să ofere o imagine exactă asupra condițiilor de funcționare a producătorilor identificați ca mari utilizatori ai oțelului. Acest indicator a scăzut la cel mai mic nivel din ultimele 133 de luni, 43,7 în luna aprilie, de la valoarea de 49,3 înregistrată în martie, scăderea fiind determinată de stagnarea cererii atât pe piața internă, cât și pe piețele de export, aceasta din urmă scăzând în ritmul cel mai rapid de la sfârșitul anului 2008 (13).

(16)

Pagubele economice grave consecutive vor fi înregistrate de întreprinderi și țări în prima jumătate a anului 2020. O modificare a tendinței poate fi așteptată abia la sfârșitul celui de al doilea trimestru, cu o posibilă creștere a activității în foarte puține țări, dacă o astfel de creștere va exista. Previziunile economice din primăvara anului 2020 ale Comisiei Europene estimează o recesiune profundă și neuniformă și o redresare incertă, cu o rată a șomajului în Uniune crescând de la 6,7 % în 2019 la 9 % în 2020, urmând apoi să scadă la aproximativ 8 % în 2021 (14).

(17)

Previziunile economice pentru durata rămasă a măsurilor de salvgardare care se încheie la 30 iunie 2021 sunt sumbre. Previziunile economice din primăvara anului 2020 ale Comisiei Europene estimează, de asemenea, că economia Uniunii se va contracta cu 7,5 % în 2020 și va crește cu aproximativ 6 % în 2021. Prin urmare, nu este de așteptat ca economia UE să redreseze complet înainte de sfârșitul anului 2021 pierderile suferite de pe urma crizei. Investițiile vor rămâne modeste, iar piața forței de muncă nu se va redresa complet (15). Previziunile Comisiei în materie de creștere pentru UE și zona euro au fost revizuite în sens negativ cu aproximativ nouă puncte procentuale față de previziunile economice din toamna anului 2019.

(18)

Cu toate acestea, gravitatea efectelor economice negative masive care rezultă în urma pandemiei de COVID-19 este dificil de prevăzut în această etapă. După cum remarcă Oxford Economics, „incertitudinea principală din prezent nu este magnitudinea scăderii în a doua jumătate a anului 2020, ci viteza și momentul redresării ulterioare” (16). În recenta sa analiză referitoare la incertitudine, IHS Markit observă că incertitudinea crește puternic până la nivelurile unei crize financiare generalizate și descrie modul în care „întreprinderile se tem acum mai mult ca niciodată de apariția unei recesiuni și în mare măsură estimează că declinul economic va persista pe parcursul întregului an viitor” (17).

(19)

Deși de la jumătatea lunii mai 2020 țările au început să pună în aplicare strategii de ieșire din criză în ceea ce privește măsurile mai stricte de control al pandemiei, există într-adevăr încă multe incertitudini cu privire la redresare. În primul rând, este dificil să se calibreze cu claritate, în acest stadiu, magnitudinea prejudiciului cauzat industriilor naționale și lanțurilor de aprovizionare naționale și internaționale. În al doilea rând, nu este exclus să apară noi valuri de răspândire a virusului mai târziu în cursul anului, întrucât controalele sunt relaxate în mod progresiv, ceea ce ar putea conduce la reinstituirea succesivă a măsurilor de restricționare a deplasării persoanelor și de limitare a extinderii pandemiei, inclusiv sub forma unei succesiuni de suspendări și reluări a măsurilor care ar putea înăbuși redresarea și cauza prejudicii durabile.

(20)

Având în vedere analiza de mai sus, Comisia consideră că șocul economic produs de pandemia de COVID-19 reprezintă o schimbare fundamentală și excepțională a circumstanțelor care afectează în mod radical funcționarea pieței oțelului în Uniune și la nivel mondial. Din acest motiv, Comisia consideră că este necesar să se ia în considerare cu atenție efectele economice ale pandemiei de COVID-19 în cadrul definirii ajustărilor efectuate în cadrul celei de a doua reexaminări a măsurilor de salvgardare.

(21)

După cum s-a explicat anterior, în prima reexaminare a măsurilor de salvgardare, ca urmare a unui declin deja observat pe piața oțelului, contrar așteptărilor la momentul adoptării măsurilor definitive, Comisia a introdus ajustări pentru a remedia efectele limitate de eliminare observate în cursul primului an de aplicare a măsurilor. Cu toate acestea, efectele respective vor fi exacerbate și mai mult în contextul economic actual, în absența ajustărilor.

(22)

Întrucât șocul economic al pandemiei a fost relativ simetric, din perspectiva faptului că pandemia a afectat toate țările din lume sub forma unei scăderi bruște și foarte semnificative a producției și a cererii, intensitatea redresării din 2021 este posibil să fie asimetrică. Acest fapt va depinde nu numai de evoluția pandemiei în fiecare țară, ci și de structura economiilor naționale și de capacitatea lor de a răspunde prin politicile de redresare.

(23)

În situația actuală a scăderii dramatice a cererii și a reducerii drastice a vânzărilor care afectează, practic, toate categoriile de produse siderurgice, combinată cu un context de incertitudine mare și cu posibile asimetrii geografice accentuate în ceea ce privește rapiditatea și momentul redresării, este plauzibil să se estimeze (18) că unii exportatori de oțel în Uniune vor adopta un comportament comercial și mai agresiv pentru a „goli piața” în detrimentul altor participanți la piață atunci când se reiau activitățile, după pandemie.

(24)

În particular, este rezonabil să se estimeze (19) că unii exportatori, în special din zonele geografice care reiau activitățile mai devreme decât altele, vor devansa vânzările pe piața Uniunii cu mai multă fermitate decât în trecut, pentru a epuiza în primul rând contingentele specifice de țară cât mai rapid posibil, și vor fi gata să recurgă imediat la contingentele reziduale atunci când vor deveni disponibile.

(25)

Acest comportament oportunist al exportatorilor din anumite țări de origine riscă, mai mult ca oricând, să înlăture alți participanți de pe piață și să preia în mod nerezonabil cote de piață care, în condiții normale, ar corespunde altor zone tradiționale de flux comercial sau producției interne. Acesta este un risc real, întrucât exportatorii vor încerca cu disperare să câștige cote mai mari ale unei piețe mai mici pentru a compensa pierderile absolute de vânzări din cauza cererii scăzute.

(26)

Pe lângă periclitarea menținerii fluxurilor comerciale tradiționale din punctul de vedere al originilor, comportamentul oportunist menționat mai sus, care înlătură în mod nerezonabil fluxurile comerciale tradiționale și producția domestică, este, de asemenea, susceptibil să cauzeze dezechilibre foarte mari pe piața oțelului din Uniune, ceea ce ar putea, în cele din urmă, compromite efectele corective ale măsurilor de salvgardare originale în ceea ce privește protecția împotriva unei noi creșteri bruște a importurilor.

(27)

În aceste circumstanțe, pentru a garanta o revenire ordonată pe piață a tuturor furnizorilor, atât a celor din industria domestică, cât și a exportatorilor, și pentru a reduce la minimum comportamentele oportuniste nerezonabile, Comisia consideră că este necesar să se introducă două ajustări generale în gestionarea CT. Prima constă în trecerea la o gestionare trimestrială, în loc de una anuală, a tuturor contingentelor specifice de țară; această ajustare, care va menține volumele totale per categorie de produse, va asigura, în același timp, un flux mai stabil al importurilor și va reduce la minimum riscul de creștere bruscă și nerezonabilă a importurilor pe durata rămasă a măsurilor. O a doua ajustare complementară urmează să introducă un regim îmbunătățit pentru accesul la contingentul rezidual al țărilor care beneficiază de contingente specifice de țară. Această ajustare va restricționa, după caz, utilizarea contingentului rezidual pentru țările exportatoare mai mici în cauză care se încadrează în această secțiune globală a CT și va reduce la minimum riscul ca ele să fie eliminate de exportatorii care beneficiază de contingentele specifice de țară. Aceste două ajustări vor fi dezvoltate în continuare în secțiunile 3.2 și, respectiv, 3.3.

(28)

În această secțiune, Comisia a evaluat dacă nivelul actual și alocarea CT, inclusiv gestionarea acestora, sunt adecvate. Astfel cum se indică în avizul de deschidere, în afara observațiilor și a dovezilor transmise de părțile interesate, Comisia a acordat o atenție deosebită, în evaluarea pe care a efectuat-o, evoluției utilizării CT pe parcursul celui de al doilea an de aplicare a măsurilor (20), care a făcut obiectul monitorizării zilnice pentru toate cele douăzeci și șase de categorii de produse.

(29)

Majoritatea părților interesate au transmis observații cu privire la acest aspect al prezentei reexaminări. Multe dintre ele, în special producătorii-exportatori, guverne ale țărilor terțe, utilizatori și importatori, au solicitat fie o creștere a nivelului CT, fie un sistem de alocare diferit, pentru categoriile de produse care le vizează. Respectivele cereri au inclus modificarea perioadei de referință pentru a calcula nivelurile CT pentru a beneficia de un contingent mai mare. Unele părți interesate au solicitat Comisiei să modifice baza de alocare a contingentelor specifice de țară, fie prin creșterea, fie prin reducerea pragului actual de 5 %.

(30)

Pe de altă parte, industria din Uniune a pledat pentru o serie de ajustări în sens opus. Cel mai important de menționat este faptul că industria din Uniune a solicitat ca CT să fie administrate trimestrial, iar volumele neutilizate într-un trimestru să nu fie transferate în următorul trimestru. În cadrul redeschiderii excepționale a fazei scrise pentru primirea de observații cu privire la efectele economice ale pandemiei de COVID-19, industria din Uniune a solicitat ca nivelul de CT să fie redus cu până la 75 % pentru a face față efectelor economice devastatoare ale pandemiei. Multe părți interesate s-au opus cu fermitate acestei solicitări, susținând că aceasta ar fi incompatibilă cu normele OMC și ar afecta în mod nerezonabil industria din aval din Uniune.

(31)

Comisia observă că, chiar și în ultimul trimestru al celui de al doilea an de aplicare a măsurilor (datele analizate până la 15 mai 2020), nivelul global al CT a rămas în mare măsură neutilizat (21), existând contingente disponibile în fiecare categorie de produse. Având în vedere ritmul și tendința observate în ceea ce privește utilizarea CT după trecerea a mai mult de trei sferturi din perioadă și în contextul economic predominant al stagnării creșterii descris în secțiunea 3.1 de mai sus, Comisia consideră că este foarte puțin probabil ca până la sfârșitul ultimului trimestru utilizarea CT să se accelereze. Dimpotrivă, cele mai recente tendințe ale importurilor și perspectivele cererii indică faptul că, până la sfârșitul perioadei, și anume 30 iunie 2020, ritmul importurilor s-ar putea reduce și mai mult. În plus, astfel cum se menționează în considerentul 15 din regulamentul privind prima reexaminare, în primul an de aplicare a măsurilor, când situația de pe piață era mai stabilă și cererea a fost sustenabilă în comparație cu situația actuală, în jur de 3,2 milioane de tone de CT scutite de taxe vamale au rămas neutilizate (22).

(32)

În acest context, Comisia consideră că nivelurile CT în vigoare nu au restrâns în mod nerezonabil fluxurile comerciale în al doilea an de aplicare a măsurilor, ci au permis menținerea unui nivel al importurilor proporțional cu nevoile pieței Uniunii.

(33)

Ca răspuns la solicitările de creștere a nivelurilor CT, Comisia observă că argumentațiile transmise de părțile interesate nu au arătat că cererea de pe piața oțelului din Uniune ar crește astfel încât CT actuale să creeze un deficit de aprovizionare pe piață. Dimpotrivă, după cum se descrie în detaliu în secțiunea 3.1, tendința indică mai degrabă o evoluție în sens opus. În cele din urmă, Comisia observă, de asemenea, că perioada de referință utilizată pentru calcularea CT constituie unul dintre pilonii conceperii măsurilor stabilite ab initio prin regulamentul definitiv și că sfera de cuprindere a reexaminării nu cuprinde modificarea substanțială a structurii de bază a măsurilor. Obiectivul reexaminării este mai curând de a evalua dacă este necesară vreo ajustare specifică a gestionării CT. Prin urmare, Comisia respinge solicitările respective.

(34)

În pofida celor menționate de mai sus, Comisia consideră că este necesar să se introducă o serie de ajustări și de îmbunătățiri în ceea ce privește gestionarea CT pentru a o adapta la evoluția pieței și pentru a asigura mai bine funcționarea măsurilor de salvgardare. Aceste ajustări au un caracter orizontal și sunt specifice anumitor categorii de produse.

(35)

Ancheta de reexaminare a arătat că mai multe țări exportatoare au continuat să aibă un comportament de export foarte agresiv în ceea ce privește numeroase categorii de produse în cursul celui de al doilea an de aplicare a măsurilor. Aceste țări au epuizat anormal de rapid câteva (sau cele mai multe) dintre contingentele lor anuale specifice de țară (în unele cazuri doar în decurs de câteva luni de la începutul perioadei). Un contingent anual specific de țară a fost epuizat chiar în prima zi a celui de al doilea an de aplicare a măsurilor.

(36)

Acest comportament a creat pentru acele categorii de produse o situație în care un aflux disproporționat de masiv de importuri s-a concentrat într-un stadiu relativ timpuriu al perioadei anuale. Acest influx a încetinit ulterior până la începutul ultimului trimestru al perioadei, când un nou vârf al importurilor a fost din nou observat, care a coincis cu momentul în care țărilor care beneficiază de contingente specifice de țară li se permite să recurgă, cu scutire de taxe vamale, la contingentul tarifar rezidual. Comisia consideră că acest comportament cauzează dezechilibre importante și împiedică buna funcționare a pieței.

(37)

În situația unei incertitudini extreme, a unei scăderi importante a cererii și a reducerii drastice a vânzărilor care afectează, practic, toate categoriile de produse siderurgice descrise în detaliu în secțiunea 3.1, Comisia consideră că este foarte probabil ca mai sus menționatul comportament de export cu efect de excludere să fie și mai mult exacerbat. În aceste circumstanțe excepționale, exportatorii vor adopta un comportament foarte agresiv și oportunist față de alți concurenți, în vederea recuperării vânzărilor pierdute. În cadrul acestui comportament oportunist, este rezonabil să se estimeze că exportatorii din cele mai puternice țări exportatoare vor încerca să devanseze vânzările pentru a „goli piața”. Un astfel de comportament comercial oportunist este cel mai important risc pentru funcționarea adecvată a măsurilor de salvgardare, deoarece ar cauza perturbări foarte mari pe piață și, în absența unor măsuri de remediere, riscă să înlocuiască în mod nerezonabil fluxurile comerciale tradiționale și producția domestică, compensând astfel efectul benefic al măsurilor de salvgardare în vigoare.

(38)

De la instituirea măsurilor definitive, contingentele specifice de țară au fost gestionate pe bază anuală, cu alte cuvinte, toate volumele subiacente au fost puse la dispoziția exportatorilor la începutul fiecărei perioade anuale, fără restricții temporale, pentru a fi utilizate de ei într-un anumit interval de timp, spre deosebire de contingentele reziduale care erau administrate trimestrial. Introducerea unor limitări temporale pare să fi fost, la momentul respectiv, o sarcină administrativă inutilă și împovărătoare, care interfera cu funcționarea normală a pieței.

(39)

Cu toate acestea, în urma anchetei de reexaminare, Comisia consideră că actuala gestionare anuală a contingentelor specifice de țară nu ar fi eficace în a preveni perturbările de pe piața oțelului din Uniune identificate mai sus, care ar fi exacerbate de comportamentul oportunist predictibil al unor exportatori. Aceste perturbări nu numai că ar fi contrare interesului majorității țărilor exportatoare, ci ar afecta în mod negativ și situația economică a industriei oțelului din Uniune, subminând astfel eficacitatea măsurilor.

(40)

În consecință, Comisia a decis ca respectivele contingente specifice de țară să fie și ele gestionate trimestrial. Această ajustare va asigura un flux mai stabil al importurilor și va reduce la minimum riscul foarte mare ca respectivul comportament oportunist al exportatorilor să intre în conflict cu interesele legitime ale altor participanți la piață pe parcursul următoarei perioade de aplicare a măsurilor, și anume de la 1 iulie 2020 până la 30 iunie 2021.

(41)

Această ajustare va avea un efect stabilizator pozitiv asupra pieței, deoarece va evita acumularea masivă de stocuri la începutul unei perioade, astfel cum s-a constatat deja în trecut pentru mai multe categorii de produse. Ajustarea va permite producătorilor, atât din Uniune, cât și din țări terțe, a căror capacitate operațională a fost restricționată semnificativ în timpul pandemiei de COVID-19 și care au fost autorizați să își reia activitatea după perioada de restricționare a deplasării persoanelor mai târziu decât alții, să concureze în condiții de concurență mai echitabile atunci când cererea se va redresa.

(42)

Este necesar să fie menționat, în cele din urmă, faptul că niciun motiv nu a fost identificat de Comisie pentru a opri reportarea volumelor neutilizate ale contingentelor administrate trimestrial de la un trimestru la altul în aceeași perioadă. Menținerea mecanismului de reportare asigură faptul că utilizarea CT se poate adapta la evoluția cererii pe tot parcursul anului, fără a crea perturbări nerezonabile pe piață.

(43)

Astfel cum se explică în considerentul 149 din regulamentul definitiv și în considerentele 17 – 19 din regulamentul privind prima reexaminare, această categorie de produse a făcut obiectul doar al unui CT global. Ea a fost o excepție de la sistemul altminteri preferat, aplicat aproape tuturor celorlalte categorii de produse, reprezentat de o combinație dintre contingente specifice de țară pentru cei mai mari furnizori din trecut și contingente reziduale pentru restul de furnizori.

(44)

În ceea ce privește această categorie de produse, mai multe părți interesate au solicitat reducerea plafonului de 30 % pentru fiecare țară de origine la 20 %, în timp ce altele au pledat pentru eliminarea plafonului și restabilirea situației anterioare primei reexaminări.

(45)

Ancheta de reexaminare a evidențiat o serie de evoluții pe baza cărora Comisia consideră că este necesară o ajustare a gestionării CT în această categorie de produse. În primul rând, ancheta confirmă faptul că utilizarea CT din această categorie a înregistrat o scădere puternică și amplă în întreaga perioadă (a se vedea graficul 1 de mai jos), ajungând la o rată de utilizare medie de 54 % în al doilea și al treilea trimestru al celui de al doilea an de aplicare a măsurilor (23).

(46)

La sfârșitul celui de al treilea trimestru, contingentul neutilizat cumulat de la începutul celui de al doilea an de aplicare a măsurilor a ajuns la un volum de peste 1,5 milioane de tone (a se vedea graficul 2 de mai jos). În plus, datele disponibile până la jumătatea lunii mai a anului 2020 arată o reducere mult mai drastică a nivelurilor importurilor de produse din această categorie, fiind utilizate doar 16 % din CT. Aceasta reprezintă peste 3 milioane de tone de CT neutilizate cu doar șase săptămâni înainte de sfârșitul trimestrului. Astfel, tendința importurilor de produse din această categorie, care reprezintă aproximativ o treime din volumele importate în trecut de produse din cele douăzeci și șase de categorii de produse supuse măsurilor de salvgardare, este un indicator relevant al tendinței actuale de scădere drastică a cererii pe piața oțelului din UE.

(47)

Comisia observă, de asemenea, că această reducere substanțială a utilizării CT a avut loc într-o perioadă care nu a fost încă afectată de șocul provocat de pandemia de COVID-19. Prin urmare, acest fapt sugerează că este foarte puțin probabil ca redresarea viitoare a cererii la nivelul Uniunii în cursul celui de al treilea an de aplicare a măsurilor să fie de o asemenea magnitudine încât să se ajungă, în cele din urmă, la o utilizare completă sau foarte mare a CT pentru această categorie de produse.

(48)

În acest context, Comisia consideră că riscul de insuficiență potențială a ofertei pe care a încercat să-l prevină prin globalizarea CT în cadrul măsurilor definitive nu mai există în circumstanțele actuale. În consecință, Comisia a decis să renunțe la gestionarea globală excepțională a CT pentru această categorie de produse și să aplice sistemul implicit de contingente combinate specifice de țară și reziduale, care este în vigoare pentru aproape toate celelalte categorii de produse.

(49)

Prin urmare, începând cu 1 iulie 2020, CT pentru categoria de produse 1 va consta din contingente specifice de țară pentru țările al căror nivel al importurilor pentru această categorie a atins cel puțin 5 % în perioada de referință relevantă 2015-2017 (24), precum și dintr-un contingent global rezidual pentru restul produselor. Acest CT va fi administrat trimestrial, astfel cum se explică în secțiunea 3.2.1 de mai sus. Cu toate acestea, plafonul de 30 % pentru orice țară exportatoare va continua să se aplice utilizării contingentului rezidual în al patrulea trimestru pentru a preveni efectele de eliminare (25).

(50)

Comisia continuă să considere că sistemul de CT implicit, care combină contingente specifice de țară și contingente reziduale, este cel mai potrivit sistem pentru a asigura menținerea fluxurilor comerciale tradiționale, atât în ceea ce privește volumele, cât și originile (26). Prin urmare, este în interesul general al Uniunii să fie pus în aplicare pentru această categorie de produse de îndată ce condițiile corespunzătoare au fost îndeplinite.

(51)

De la precedenta anchetă de reexaminare, Comisia a observat că au avut loc mai multe schimbări importante care afectează această categorie. În primul rând, la 8 aprilie 2020, Comisia a instituit măsuri antidumping provizorii vizând importurile de produse din această categorie originare din Republica Populară Chineză, Indonezia și Taiwan (27). În al doilea rând, Comisia a confirmat o utilizare constant foarte mică a contingentelor tarifare specifice de țară de către SUA (28). Ca urmare, patru dintre cele cinci cele mai mari țări exportatoare de produse din această categorie fac în prezent obiectul unor măsuri comerciale diferite. Prin urmare, se estimează că respectivele țări nu vor continua să exporte în Uniune la nivelurile lor din trecut.

(52)

Unele părți interesate au solicitat Comisiei să introducă un plafon al contingentului rezidual pentru această categorie. Alte părți interesate au solicitat Comisiei să transfere în contingentul rezidual volumele corespunzătoare contingentelor specifice de țară care au un nivel foarte mic de utilizare.

(53)

Având în vedere circumstanțele modificate descrise în considerentul 51, care riscă să producă un deficit de aprovizionare pe piața Uniunii pentru această categorie de produse, și în conformitate cu abordarea adoptată pentru alte categorii de produse de la adoptarea măsurilor definitive, Comisia consideră că este în interesul Uniunii să transfere volumele corespunzătoare contingentelor specifice de țară ale tuturor țărilor care fac obiectul unor tipuri diferite de măsuri de apărare comercială (29) la CT rezidual. Această ajustare va asigura faptul că volumele schimburilor comerciale tradiționale nu sunt afectate de măsurile actuale și că utilizatorii din Uniune dispun de suficientă flexibilitate pentru a recurge la aprovizionare din alte origini, în caz de necesitate.

(54)

Prin urmare, CT pentru categoria de produse 8 va deveni un CT global gestionat trimestrial începând cu 1 iulie 2020.

(55)

Comisia reamintește raționamentul pentru globalizarea acestui CT și face trimitere la explicațiile menționate în considerentele 54-59 din regulamentul privind prima reexaminare.

(56)

Anumite părți interesate au solicitat modificări în această categorie. În particular, părțile au solicitat să se revină la un sistem combinat de contingente specifice de țară și reziduale. În plus, unele părți au solicitat, de asemenea, să se separe acest CT în două subcategorii, pentru a răspunde mai bine specificităților produselor grupate în această categorie.

(57)

În analiza sa din cadrul acestei a doua reexaminări, Comisia a observat (pe baza unui set de date care nu era disponibil la momentul primei anchete de reexaminare) un model mai degrabă anormal al fluxurilor de import (30) de produse din această categorie, care diferă semnificativ de fluxurile comerciale tradiționale în ceea ce privește volumele și originile și care riscă să producă dezechilibre pe piața Uniunii.

(58)

Comisia observă că peste 70 % din volumul total al CT pentru această categorie corespunde fluxurilor comerciale din trecut care provin dintr-o serie de tipuri de produse utilizate în principal în proiecte de inginerie de mari dimensiuni. În schimb, utilizarea efectivă a CT în această categorie de produse arată că anumite țări îl utilizează pentru a exporta tipuri de produse care nu sunt utilizate în proiecte de inginerie de mari dimensiuni din ce în ce mai mult peste volumele lor comerciale tradiționale (în unele cazuri cu o creștere de zece ori) în detrimentul altor actori de pe piață, atât interni, cât și din țări exportatoare. În consecință, Comisia consideră că actualul sistem de gestionare a CT a condus la o situație nerezonabilă de eliminare.

(59)

În absența unei ajustări, în cazul în care ar exista proiecte de inginerie de mari dimensiuni care ar necesita tuburi specifice în cursul celui de al treilea an de aplicare a măsurilor, ele ar risca să nu fie în măsură să procure toate volumele din CT care ar trebui să corespundă acestor tuburi speciale, deoarece ar fi eliminate de alte importuri.

(60)

În consecință, Comisia consideră că este necesar să se introducă o ajustare a concepției actuale a contingentelor pentru a preveni apariția dezechilibrului nedorit menționat mai sus. Cel mai adecvat mod de a aborda în mod eficace situația de mai sus este de a separa această categorie în două: este necesar ca un prim subCT (categoria 25A) să includă codurile NC care sunt utilizate în mod normal în proiectele de inginerie de mari dimensiuni (31) și un al doilea subCT (categoria 25B) pentru restul codurilor NC care nu sunt utilizate în astfel de proiecte (32). Separarea este simplă și nu pare să creeze sarcini disproporționate pentru autoritățile vamale.

(61)

În ceea ce privește administrarea acestor subcategorii, categoria de produse 25A va consta într-un singur CT global pentru a permite egalitatea de șanse pentru toți potențialii ofertanți în proiectele de mari dimensiuni, astfel cum sunt descrise în regulamentul privind prima reexaminare (33). Categoria de produse 25B va consta în contingente specifice de țară pentru țările care ating o cotă medie de import de cel puțin 5 % în perioada de referință 2015-2017 și un contingent rezidual pentru restul țărilor.

(62)

Comisia consideră că separarea CT pentru această categorie de produse ar reflecta cu mai multă precizie fluxurile importurilor din trecut care corespund celor două subcategorii de tuburi și, astfel, ar asigura o funcționare mai justă a contingentului. Separarea va garanta disponibilitatea volumelor necesare pentru orice proiect de inginerie de mari dimensiuni din Uniune pe durata rămasă de aplicare a măsurilor, care altfel ar fi fost eliminate de alte tipuri de produse. Acest dezechilibru contravine interesului Uniunii și obiectivului de menținere în cadrul măsurilor de salvgardare, pe cât posibil, fluxurile comerciale tradiționale din punctul de vedere al volumelor și al originilor.

(63)

În considerentul 8 din regulamentul privind utilizarea finală, Comisia a observat că „[ea] este în continuare de părere că, în interesul Uniunii, un mecanism specific, fie regimul de destinație finală (odată cu soluționarea problemelor de punere în aplicare), fie un sistem alternativ, oricum ar fi înființat, ar putea fi necesar într-o etapă ulterioară, pentru a restricționa importurile de clase de oțel pentru automobile din categoria de produse 4B. În consecință, aceste chestiuni vor fi reevaluate în contextul unei viitoare anchete de reexaminare, pe baza observațiilor și a propunerilor făcute de părțile interesate, precum și a altor evoluții care afectează această categorie de produse”.

(64)

În consecință, Comisia a analizat cu atenție observațiile primite cu privire la orice propunere de mecanism specific în această categorie de produse.

(65)

Părțile interesate care au transmis observații cu privire la această categorie au fost, în general, de acord că era important ca volumele necesare de importuri de oțel destinat utilizării în industria de autovehicule să fie păstrate. În acest scop, ele au transmis diverse cereri. Unele părți interesate au solicitat să fie identificate produsele importate pentru a fi utilizate în sectorul autovehiculelor prin intermediul unei „declarații pe proprie răspundere” sau să se admită punerea în liberă circulație numai cu condiția prezentării unui „document de intrare” eliberat de autoritatea competentă desemnată de statele membre și bazat pe o cerere depusă de către un importator din Uniune. De asemenea, părțile interesate au solicitat realocarea volumelor CT neutilizate din categoria 4A în categoria 4B și introducerea unui plafon de 30 % în ultimul trimestru al unei perioade, pentru a se evita ca o parte din CT să continue să fie utilizată de alte produse decât cele destinate autovehiculelor, devansând astfel produsele destinate autovehiculelor. În cele din urmă, unele părți interesate au solicitat Comisiei să elaboreze un sistem alternativ pentru utilizarea finală, dar care să servească aceluiași scop, și chiar să reinstituie mecanismul de utilizare finală, în timp ce altele s-au opus ferm reinstituirii mecanismului de utilizare finală.

(66)

În primul rând, Comisia rămâne la părerea că ar fi de dorit să se exploreze alternative pentru a restricționa și mai mult, dacă este fezabil, importurile de produse siderurgice destinate autovehiculelor, din categoria 4B. În acest sens, Comisia a evaluat cu atenție propunerile primite și a ajuns la următoarele concluzii.

(67)

Punerea în aplicare a mecanismului de utilizare finală nu a funcționat conform așteptărilor, astfel cum se descrie în detaliu în regulamentul privind utilizarea finală. Comisia nu a identificat nicio dovadă care să indice că circumstanțele care au condus la revocarea sa s-au modificat, astfel încât reintroducerea unui astfel de mecanism să fie o soluție eficace. Prin urmare, Comisia a considerat că reinstituirea mecanismului de utilizare finală nu este adecvată.

(68)

De asemenea, Comisia observă faptul că, în pofida posibilității de a prezenta observații cu privire la comentariile altor părți, nu a existat nicio propunere care să atragă un nivel minim de sprijin printre părțile interesate din toate statele membre. Comisia reamintește, bazându-se pe experiența mecanismului de utilizare finală, că, pentru a pune în aplicare un mecanism alternativ eficace pentru această categorie de produse, este esențial ca toți participanții la lanțul complex de aprovizionare din sectorul autovehiculelor să se angajeze inechivoc într-o cooperare care să implice toate statele membre, pentru a-l face viabil. Prin urmare, Comisia consideră că niciunul dintre mecanismele alternative de restricționare propuse nu pare să mobilizeze o majoritate a participanților astfel încât să aibă șanse de succes.

(69)

Astfel, Comisia a decis să nu pună în aplicare niciun mecanism nou particular pentru această categorie de produse și să evite efectele foarte negative pe care lipsa unei adeziuni suficiente ar putea să le genereze din nou.

(70)

Comisia ar dori să evidențieze cu satisfacție faptul că obținerea autorizației de utilizare finală este fezabilă atunci când există o cooperare eficace între toate părțile interesate relevante. Comisia face referire la situația specifică a unei părți interesate care a primit autorizația de utilizare finală de la autoritățile unui stat membru al UE la sfârșitul lunii aprilie 2020. Din păcate, Comisia nu poate pune în aplicare în mod eficace o gestionare specifică a CT care să fie aplicabilă doar unei singure întreprinderi.

(71)

În al doilea rând, atunci când a analizat utilizarea CT pentru categoria 4B, Comisia a observat un influx masiv de importuri introduse pe piața Uniunii la momentul deschiderii contingentului rezidual în al patrulea trimestru, la 1 aprilie 2020, care a epuizat rapid contingentul rezidual disponibil inițial. Această situație se aseamănă cu cea din 1 iulie 2019, când au fost deschise noile contingente pentru al doilea an de aplicare a măsurilor, iar un contingent anual specific de țară a fost epuizat în cursul unei singure zile. În acest sens, mai multe părți interesate au continuat să avertizeze Comisia că majoritatea acestor volume nu ar deservi industria autovehiculelor din Uniune. În ceea ce privește aceste afirmații, Comisia observă că nicio altă parte interesată nu a contestat argumentațiile avansate în această privință. În plus, Comisia reamintește faptul că este în curs de a efectua o anchetă antieludare vizând importurile de produse din această categorie provenite din RPC, pe baza unor dovezi suficiente care susțin veridicitatea afirmațiilor potrivit cărora importurile de produse din categoria 4B ar putea să conțină produse care nu corespund efectiv acestei categorii de produse.

(72)

În consecință, Comisia consideră că este necesar să se introducă o ajustare pentru a se evita ca volume neobișnuit de mari de produse din categoria 4, care sunt destinate altor sectoare decât cel al autovehiculelor, să continue să înlăture în mod nerezonabil fluxurile tradiționale de aprovizionare a industriei autovehiculelor din UE. Această ajustare este detaliată în secțiunea 3.2.3 de mai jos.

(73)

În considerentul 150 din regulamentul definitiv Comisia a stabilit că țările care și-au epuizat contingentul lor specific de țară ar putea avea acces la contingentul rezidual în ultimul trimestru al unei perioade. Obiectivul unui astfel de mecanism era de a evita ca volumele corespunzătoare contingentelor reziduale să rămână neutilizate. În considerentele 85-98 din regulamentul privind prima reexaminare Comisia a evaluat funcționarea acestei caracteristici, identificând anumite efecte de eliminare și, în consecință, a ajustat funcționarea acestei caracteristici a măsurilor pentru două categorii de produse (34).

(74)

În cadrul prezentei reexaminări, multe părți interesate au transmis observații și propuneri pentru a aborda presupusele efecte de eliminare care ar avea loc pentru numeroase categorii de produse. Unele părți au solicitat impunerea de plafoane pentru anumite categorii de produse țărilor care accesează contingentele reziduale în ultimul trimestru. De asemenea, unele părți au solicitat reducerea nivelurilor plafonului existent pentru două categorii de produse și eliminarea completă a posibilității ca țările să acceseze contingentul rezidual în ultimul trimestru al unei perioade. În aceeași ordine de idei, alte părți au sugerat să se impună un plafon pentru utilizarea contingentelor (specifice de țară sau reziduale) de către o anumită țară și să se permită accesul la contingentul rezidual numai în ceea ce privește volumele reportate neutilizate care sunt transferate din trimestrul precedent.

(75)

De partea opusă, alte părți au solicitat eliminarea plafoanelor și permiterea accesului nerestricționat în ultimul trimestru sau, cel puțin, menținerea situației actuale. În plus, unele părți au solicitat ca țărilor care beneficiază de un contingent specific de țară să li se permită să acceseze imediat contingentele reziduale, de îndată ce și-au epuizat contingentul specific de țară, fără a aștepta ultimul trimestru al unei perioade.

(76)

Spre deosebire de prima anchetă de reexaminare, Comisia poate evalua, în cadrul celei de a doua reexaminări, o perioadă mult mai lungă de aplicare a măsurilor definitive, pentru efectuarea analizei sale: sunt disponibile date pentru cinci trimestre (35). Prin urmare, Comisia a fost în prezent în măsură să evalueze într-un mod mai precis și mai fiabil care au fost tendințele efective ale importurilor, ca volume și origini, în cadrul contingentelor reziduale în funcție de categorii de produse.

(77)

În primul rând, Comisia a fost în măsură să determine utilizarea trimestrială tipică a contingentului rezidual de către țările care sunt beneficiarele în cauză ale acestei secțiuni a CT. În acest sens, Comisia a calculat, pe de o parte, utilizarea medie a contingentelor reziduale (în general și pentru fiecare origine) în fiecare dintre cele patru trimestre în situația în care țările care beneficiază de contingente specifice de țară nu au putut încă accesa secțiunea reziduală. Pe de altă parte, Comisia a verificat această utilizare tipică în raport cu utilizarea efectivă (în general și pentru fiecare origine) în al patrulea trimestru, când, într-adevăr, țările exportatoare mai mari au fost în măsură să acceseze secțiunea reziduală a CT (36).

(78)

Pe baza comparației menționate anterior, Comisia a ajuns la concluzia că accesul la contingentul rezidual în al patrulea trimestru al unei perioade nu poate continua să fie regimul implicit, deoarece cauzează efecte de eliminare nerezonabile, de magnitudini diferite, pentru mai multe categorii de produse. În schimb, este necesar ca accesul la contingentul rezidual în ultimul trimestru al unei perioade să fie permis sau nu pe baza utilizării tipice efective de către beneficiarii în cauză ai contingentului rezidual, astfel cum se descrie în considerentul precedent.

(79)

Pentru a modela într-o manieră eficace și proporțională accesul la regimul de contingente reziduale în cel de al patrulea trimestru dintr-o perioadă, Comisia consideră că este adecvat ca ajustările să se aplice numai acelor categorii de produse pentru care au fost identificate efecte negative de eliminare. În acest sens, Comisia a elaborat trei regimuri diferite care corespund la trei regimuri diferite de acces la contingentul rezidual pentru toate categoriile de produse. Aceste trei regimuri depind de gradul efectelor de eliminare observate, cu excepția categoriilor 1, 4B, 8 și 25A, care au propriul lor regim de gestionare a CT (a se vedea, respectiv, secțiunea 3.2.2.a și secțiunea 3.2.3.d, secțiunea 3.2.2.d și secțiunea 3.2.3.d, precum și secțiunea 3.2.2.c și secțiunea 3.2.3.d).

(80)

Pentru câteva categorii, țările furnizoare mai mici au demonstrat în mod consecvent pentru toate trimestrele evaluate că sunt suficient de autonome pentru a utiliza în totalitate sau într-o foarte mare măsură volumele disponibile în cadrul contingentului rezidual. În plus, comportamentul observat pentru aceste categorii în ceea ce privește țările exportatoare mai mari în cursul celui de al patrulea trimestru a creat în mod clar o înlăturare nerezonabilă a tuturor sau a mai multor volume din trecut ale țărilor furnizoare mai mici. În acest caz, în vederea conservării eficace a fluxurilor comerciale tradiționale din punctul de vedere al originilor, Comisia consideră că este necesar să se interzică țărilor care beneficiază de contingente specifice de țară să continue să aibă acces la contingentul rezidual în al patrulea trimestru al celui de al treilea an de aplicare a măsurilor. Această interdicție de acces se va aplica categoriilor: 5, 16, 20 și 27 (37). Utilizarea medie din trecut per trimestru a contingentului rezidual indică în mod clar pentru aceste categorii faptul că riscul ca o parte din el să rămână neutilizat este foarte mic.

(81)

Pentru o serie de alte categorii, utilizarea medie a contingentelor arată că, deși țările furnizoare care beneficiază de contingent rezidual îl utilizează în mod rezonabil, ele singure nu sunt capabile să utilizeze în totalitate sau în mare măsură volumele disponibile. Prin urmare, accesul în al patrulea trimestru al țărilor exportatoare mai mari continuă să fie justificat. Cu toate acestea, analiza detaliată a utilizării contingentului rezidual în aceste cazuri arată că, în cazul nerestricționării accesului, echilibrul final în ceea ce privește originile nu este echitabil. În particular, s-a constatat o trăsătură comună și anume faptul că valoarea cotei de import a țărilor furnizoare mai mici în cauză în trimestrul al patrulea a fost întotdeauna foarte mult sub media lor în trimestrele anterioare. Acest dezechilibru a fost rezultatul direct al prezenței, cu efect de excludere, a țărilor exportatoare mai mari, care și-au epuizat contingentele specifice de țară, ceea ce a condus la efecte de eliminare nerezonabile, care contravin interesului Uniunii de a menține fluxurile comerciale cât mai mult posibil în ceea ce privește originile (38).

(82)

Prin urmare, pentru a garanta faptul că intrarea necesară a țărilor exportatoare mai mari în aceste cazuri nu produce o înlăturare nerezonabilă a fluxurilor comerciale tradiționale provenind de la țările mai mici furnizoare în cauză, Comisia consideră că este adecvat să se limiteze accesul la contingentele reziduale în cazul țărilor care beneficiază de contingente specifice de țară epuizate. Acest acces va fi limitat doar la volumele care depășesc contingentul mediu utilizat de către țările furnizoare mai mici în cursul celor patru trimestre (39). Această ajustare se va aplica categoriilor de produse: 10, 12, 13, 14, 15, 21, 22 și 28 (40).

(83)

Pentru celelalte categorii, Comisia consideră că, pe baza tendințelor observate, care nu prezintă niciun fel de înlăturare nerezonabilă a originilor, este în interesul Uniunii să persiste situația actuală, adică să se permită beneficiarilor de contingente specifice de țară epuizate accesul nelimitat la contingentul rezidual în cel de al patrulea trimestru. Cu toate acestea, pentru a asigura menținerea fluxurilor comerciale de la beneficiarii în cauză ai cotei reziduale, cotele reportate neutilizate vor fi rezervate lor. Acest acces nelimitat se va aplica apoi categoriilor: 2, 3A, 3B, 4A, 6, 7, 9, 17, 18, 19, 24, 25B și 26 (41).

(84)

Abordarea descrisă mai sus nu poate fi aplicată, din diferite motive, categoriilor de produse 1, 4B, 8 și 25A.

(85)

De la instituirea măsurilor definitive și până la aplicarea noii ajustări în temeiul prezentei reexaminări, categoria de produse 1 a făcut obiectul unui sistem de CT globale. Acest sistem împiedică tipul de analiză a eliminării efectuată pentru categoriile de produse menționate la literele (a)-(c) de mai sus.

(86)

Cu toate acestea, în conformitate cu regulamentul privind prima reexaminare, Comisia a decis că un plafon de 30 % per trimestru permitea menținerea, cât mai mult posibil, a volumelor comerciale tradiționale, atât în ceea ce privește volumul, cât și originea. Din aceleași motive, Comisia consideră că menținerea plafonului de 30 % pentru contingentul rezidual disponibil inițial la începutul trimestrului al patrulea continuă să fie cel mai adecvat mijloc pentru a împiedica țările care vor beneficia de contingente specifice de țară în această categorie după ajustarea individuală decisă în temeiul prezentei reexaminări să elimine subiecții contingentelor reziduale nou create.

(87)

În ceea ce privește categoria de produse 4B, mecanismul utilizării finale a fost în vigoare în două trimestre: octombrie-decembrie 2019 și parțial în perioada ianuarie-martie 2020. De la instituirea acestui mecanism, țările exportatoare s-au confruntat cu obstacole importante în calea exportului în Uniune. Prin urmare, nivelul importurilor a fost anormal de mic. În consecință, pentru a efectua evaluarea efectelor de eliminare, Comisia nu dispune de același set de date pentru o perioadă mai lungă precum setul de date care vizează categoriile de produse de la literele (a)-(c) de mai sus.

(88)

Cu toate acestea, datele disponibile pentru al patrulea trimestru al anului 2019 și pentru 2020 arată în mod inechivoc că anumite efecte de eliminare sunt prezente. De fapt, timpuriu în cursul celor două trimestre, aproape întregul contingent rezidual a fost utilizat de o singură țară exportatoare care a beneficiat de contingent specific de țară. Prin urmare, pentru a preveni efectele de eliminare nerezonabile și pentru a menține fluxurile comerciale din trecut în ceea ce privește originile, Comisia consideră că este adecvat să se introducă un plafon de 30 % pentru această categorie în raport cu cantitatea disponibilă inițial la începutul celui de al patrulea trimestru pentru accesul țărilor care beneficiază de contingente specifice de țară epuizate.

(89)

În cele din urmă, întrucât categoriile 8 și 25A vor fi vizate, de la 1 iulie 2020, doar de un CT global, acest sistem nu li se aplică.

(90)

În regulamentul definitiv, Comisia s-a angajat să evalueze dacă funcționarea măsurilor de salvgardare privind oțelul cauzează vreun risc substanțial pentru stabilizarea sau dezvoltarea economică a anumitor parteneri comerciali preferențiali într-o măsură care ar afecta negativ obiectivele de integrare ale acordurilor lor cu Uniunea. În regulamentul privind prima reexaminare, Comisia a concluzionat că măsurile de salvgardare nu au avut un efect negativ în realizarea obiectivelor de integrare. Același regulament a stabilit, de asemenea, în considerentul 106 că „[…] capacitatea țărilor de a exporta către UE nu a fost limitată în mod nerezonabil de măsuri”.

(91)

Mai multe părți interesate, în special guvernele țărilor terțe, au transmis observații în cadrul acestei secțiuni din avizul de deschidere. Anumite țări au solicitat să fie exceptate de la aplicarea măsurilor sau să beneficieze de un tratament preferențial. În acest sens, au existat solicitări de a excepta Balcanii de Vest de la măsurile de salvgardare, deoarece acestea ar putea afecta dezvoltarea industriei lor siderurgice și, prin urmare, ar putea cauza un impact negativ semnificativ asupra economiilor lor care ar putea compromite obiectivele stabilite în Acordurile de stabilizare și de asociere („ASA”) semnate cu Uniunea. În plus, aceste părți interesate au argumentat că măsurile de salvgardare ar cauza o reducere a exporturilor lor în Uniune, în comparație cu perioada anterioară instituirii măsurilor. Prin urmare, exportatorii ar avea în vedere opriri temporare ale anumitor facilități de producție și concediu fără plată pentru un număr mare de angajați. Unele țări au făcut referire la faptul că ele respectă în mod efectiv normele Uniunii privind ajutoarele de stat în sectorul siderurgic și, prin urmare, acest fapt ar trebui să le permită accesul nerestricționat fără taxe pe piața Uniunii. Alte cereri de scutire sau de tratament preferențial, care afectează mai multe țări terțe, se bazau pe diverse dispoziții din acorduri bilaterale relevante încheiate cu Uniunea.

(92)

În primul rând, Comisia reamintește raționamentul pe care l-a dezvoltat în regulamentul privind prima reexaminare, în baza căruia toate acordurile bilaterale la care fac referire părțile interesate în temeiul prezentei secțiuni permit impunerea de măsuri de salvgardare precum cele actuale. Prin urmare, Comisia nu are nicio obligație juridică de a le scuti de măsuri. În al doilea rând, în conformitate cu articolul 2 din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare, acestea se aplică produsului care face obiectul anchetei și care este importat, indiferent de sursă. După cum s-a observat deja în regulamentul privind prima reexaminare, „Singurele excepții de la aceste norme se referă la situația specifică a anumitor state membre în curs de dezvoltare sau – după caz – la obligațiile care rezultă din acordurile bilaterale”. Prin urmare, Comisia își menține poziția conform căreia nu există motive juridice pentru a exclude vreuna dintre aceste țări de la aplicarea măsurilor de salvgardare.

(93)

Astfel cum se menționează în considerentul 99 din regulamentul privind prima reexaminare, angajamentul de a reexamina măsurile privind aspectele specifice descrise în considerentul 90 a făcut referire, în special, la țările cu care Comisia a încheiat un ASA.

(94)

În ceea ce privește aceste țări, Comisia a efectuat mai întâi o evaluare retrospectivă a rezultatelor lor la export în cursul celui de al doilea an de aplicare a măsurilor și anume, de la 1 iulie 2019. Această analiză arată că pentru acele categorii de produse în cazul cărora aceste țări beneficiază de un contingent specific de țară, ele încă aveau, în general, disponibile, în ultimul trimestru al perioadei respective, volume neutilizate în cadrul contingentului lor alocat. În plus, pentru acele categorii de produse în cazul cărora ele și-au epuizat ulterior contingentul specific de țară, în majoritatea cazurilor, inclusiv în cazul categoriilor identificate de unele dintre aceste țări ca fiind critice pentru industriile lor, existau încă volume semnificative încă disponibile în cadrul contingentului rezidual. Aceasta înseamnă că, în general, au avut posibilitatea de a continua să exporte peste nivelurile lor din trecut în cazul celor mai relevante categorii de produse. Pentru acele categorii de produse pentru care, în schimb, aceste țări au făcut obiectul contingentelor reziduale, analiza datelor nu a arătat că sistemul de CT a limitat, în general, capacitatea lor de a exporta. De fapt, în anumite cazuri, țările nu au întâmpinat, de facto, nicio limitare în cadrul măsurilor care să le împiedice să depășească nivelul lor de export din trecut.

(95)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că nivelul CT era adecvat și proporțional pentru a menține fluxurile comerciale tradiționale și că nu a existat nicio dovadă a unei creșteri substanțiale a cererii la nivelul Uniunii sau o schimbare a circumstanțelor de orice altă natură care să justifice o modificare a nivelului respectiv fără a afecta eficacitatea măsurilor în vigoare.

(96)

Comisia a efectuat, de asemenea, o analiză prospectivă și a analizat modul în care ajustările incluse în prezentul regulament ar putea afecta stabilizarea sau dezvoltarea economică a țărilor din Balcanii de Vest. În efectuarea acestei evaluări, Comisia a luat în considerare situația actuală a pieței și perspectivele pentru viitorul apropiat, astfel cum sunt descrie în secțiunea 3.1 de mai sus.

(97)

În acest sens, Comisia reamintește, în primul rând, că, contrar cererilor industriei din Uniune, Comisia nu a redus nivelul CT în această a doua reexaminare, întrucât ea nu redusese nivelul CT nici în cadrul primei reexaminări, și în al doilea rând, că aceste CT vor fi liberalizate o a doua oară printr-o nouă creștere de 3 % la intrarea în vigoare a ajustărilor efectuate în temeiul acestei a doua reexaminări (42). Aceasta înseamnă că țările din Balcanii de Vest vor beneficia de contingente mai mari specifice de țară și că vor avea în continuare, în general, acces la cote reziduale mai mari în ultimul trimestru, ceea ce le va permite să își continue exporturile peste nivelurile lor din trecut, astfel cum a fost cazul de la instituirea măsurilor definitive. Comisia observă în plus că noile ajustări de natură orizontală vizând eliminarea descrisă în secțiunea 3.2.3 și excluderile țărilor în curs de dezvoltare descrise în secțiunea 3.2.5 vor produce efecte globale pozitive suplimentare pentru unele categorii de produse care prezintă interes pentru Balcanii de Vest.

(98)

În acest context, Comisia consideră că măsurile de salvgardare nu au cauzat și nici nu ar putea produce, după ajustarea lor, vreun risc substanțial pentru stabilizarea sau dezvoltarea economică a țărilor din Balcanii de Vest.

(99)

În cele din urmă, Comisia observă faptul că afirmațiile acestor părți interesate în argumentațiile lor nu au fost suficiente pentru a furniza vreo dovadă care să demonstreze sau să furnizeze vreun indiciu relevant cu privire la un astfel de risc.

(100)

În consecință, pe baza evaluării de mai sus și în lipsa oricăror alte dovezi contrare, Comisia nu poate decât să respingă afirmațiile enunțate în prezenta secțiune.

(101)

În urma adoptării măsurilor de salvgardare definitive prin Regulamentul (UE) 2019/159, Comisia s-a angajat să reexamineze, în mod periodic, lista țărilor în curs de dezvoltare potențial excluse din domeniul de aplicare al măsurilor, pe baza statisticilor actualizate privind importurile.

(102)

În argumentațiile primite, unele părți interesate au solicitat să fie excluse de la aplicarea măsurilor, deoarece o anumită țară nu ar mai depăși pragul de 3 % pentru o anumită categorie de produse. Alte părți au cerut ca anumite țări să fie supuse aplicării măsurilor, deoarece ar fi depășit pragul de 3 % pentru o anumită categorie de produse. Anumite părți interesate au solicitat excluderea dintr-o anumită categorie de produse deoarece, în mod individual, o țară ar fi sub 3 % chiar dacă ponderea totală a țărilor aflate într-o astfel de situație ar depăși o cotă de import de 9 %. În cele din urmă, alte părți au considerat că este mai adecvat să se efectueze calculele pe baza tuturor celor douăzeci și șase de categorii de produse împreună.

(103)

În conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2015/478 și cu obligațiile internaționale ale Uniunii, și anume articolul 9.1 din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare, „măsurile de salvgardare nu ar trebui să se aplice niciunui produs originar dintr-o țară în curs de dezvoltare care este membră a OMC atât timp cât ponderea sa în importurile produsului respectiv în Uniune nu depășește 3 %, cu condiția ca țările în curs de dezvoltare membre ale OMC, a căror pondere a importurilor este mai mică de 3 %, să nu contribuie colectiv cu mai mult de 9 % la importurile totale ale produsului respectiv în Uniune”. În plus, este în interesul Uniunii să adapteze lista țărilor în curs de dezvoltare excluse din domeniul de aplicare al măsurilor pentru a evita ca anumite țări în curs de dezvoltare să beneficieze în mod nejustificat de excluderea inițială.

(104)

Prin urmare, Comisia a recalculat, pe baza datelor pentru întregul an 2019 (43), cota de import a fiecărei țări exportatoare în funcție de fiecare categorie de produse (44).

(105)

Pe baza datelor pentru întregul an 2019, importurile din următoarele țări, care au fost excluse din domeniul de aplicare al măsurilor, au depășit pragul de 3 % pentru unele categorii de produse. Așadar, ca urmare a prezentei reexaminări, este necesar ca ele să facă de acum obiectul măsurilor:

(106)

Comisia a evaluat ulterior dacă, pentru categoriile de mai sus, țările în curs de dezvoltare în cauză s-ar califica pentru un contingent tarifar specific de țară. În acest scop, Comisia a evaluat dacă, în perioada 2015-2017, importurile de produse din aceste categorii realizate de către țările în cauză au reprezentat cel puțin 5 % din totalul importurilor din perioada respectivă de produse din orice categorie. Rezultatul a arătat că niciuna dintre ele nu s-a calificat pentru un contingent specific de țară. Prin urmare, toate aceste țări se vor încadra în contingentul tarifar rezidual în categoriile respective de produse.

(107)

În ceea ce privește excluderile din domeniul de aplicare al măsurilor de salvgardare, rezultatul prezentei reexaminări este următorul:

(108)

Contingentele specifice de țară care ar fi corespuns țărilor în curs de dezvoltare membre ale OMC care vor fi excluse de la aplicarea măsurilor în urma reexaminării (Brazilia, în categoria 6 și China în categoria 3A) vor fi incluse în contingentele reziduale relevante pentru fiecare categorie de produse în cauză de la începutul primului trimestru al celui de al treilea an de aplicare a măsurilor, și anume de la 1 iulie 2020 (45).

(109)

În urma acestei recalculări, Comisia a actualizat lista de excluderi pe baza cifrelor de import actualizate pentru fiecare dintre cele 26 de categorii de produse care fac obiectul măsurilor (lista completă actualizată este inclusă în anexa I).

(110)

În cadrul fundamentării prezentei reexaminări, Comisia a primit tipuri de cereri foarte diverse. Principalul subiect a fost nivelul de liberalizare. Având în vedere scăderea cererii, industria din Uniune a pledat pentru o reducere a procentului actual de 3 % și chiar pentru eliminarea sa completă. Pe de altă parte, alte părți interesate au susținut că nivelul de liberalizare definit în regulamentul privind prima reexaminare ar trebui să fie menținut sau chiar majorat fie pentru toate categoriile de produse, fie pentru unele categorii de produse și/sau origini specifice.

(111)

Acordul OMC privind măsurile de salvgardare prevede la articolul 7 alineatul (4) că „pentru a facilita ajustarea într-o situație în care durata preconizată a unei măsuri de salvgardare astfel cum este notificată în conformitate cu dispozițiile articolului 12 alineatul (1) este mai mare de un an, membrul care aplică măsura o liberalizează progresiv, la intervale regulate, în timpul perioadei de aplicare”.

(112)

În acest sens, în regulamentul privind prima reexaminare, Comisia a introdus un nivel de liberalizare de 3 % pentru cel de al doilea an de aplicare a măsurilor. În regulamentul respectiv, ea a stabilit, de asemenea, că este necesar să se aplice același nivel de liberalizare în cel de al treilea an de aplicare a măsurilor, și anume începând cu 1 iulie 2020. Comisia a analizat dacă o vreo modificare ascendentă a nivelului actual era justificată.

(113)

Astfel cum s-a explicat în detaliu în secțiunea 3.1, toate sursele indică o scădere clară a activității economice în anii 2020-2021 față de anii precedenți. În acest sens, Comisia observă că cererea de oțel urmează în mare măsură tendințele macroeconomice, de exemplu creșterea PIB-ului, ale unei țări sau ale unei regiuni economice. În plus, Comisia reamintește faptul că în primul an de aplicare a măsurilor nu au fost utilizate cantități semnificative de CT, iar la sfârșitul celui de al doilea an vor rămâne neutilizate, foarte probabil, volume chiar mai mari. Prin urmare, având în vedere perspectivele economice actuale pentru perioada 2020-2021, cantitatea semnificativă de CT disponibile pentru toate categoriile de produse și absența oricăror dovezi solide la dosar care să indice necesitatea vreunei creșteri a CT, Comisia nu poate decât să respingă toate cererile prin care se solicită o creștere a ritmului de liberalizare.

(114)

Pe de altă parte, Comisia a examinat ulterior cererile de reducere sau de eliminare a nivelului actual de liberalizare. Comisia consideră că formularea textului de la articolul 7 alineatul (4) din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare obligă în mod clar o autoritate de anchetă să acționeze astfel încât să asigure cel puțin menținerea unui nivel de liberalizare, odată ce acesta a fost pus în aplicare în mod efectiv în cel de al doilea an de aplicare a măsurilor. În consecință, pentru al treilea an de aplicare a măsurilor începând cu 1 iulie 2020, Comisia consideră că nivelul liberalizării nu poate fi redus sub nivelul celui care a fost efectiv în vigoare la sfârșitul anului 2, și anume 3 %. Prin urmare, Comisia respinge cererile de reducere a nivelului de liberalizare.

(115)

Având în vedere constatările de mai sus, nivelul de liberalizare este astfel menținut la un nivel de 3 % pentru fiecare categorie de produse.

(116)

Mai multe părți interesate au informat Comisia cu privire la presupusele practici menite să evite plata taxei de 25 % aferente importurilor realizate în afara contingentului. Aceste presupuse practici de eludare sau de declarare incorectă ar lua forme diferite și ar avea ca obiect mai multe categorii de produse.

(117)

Comisia este la curent cu aceste afirmații și se angajează să le analizeze mai detaliat în vederea adoptării oricăror măsuri de remediere necesare în cazul în care practicile presupuse sunt confirmate. În orice caz, Comisia reamintește faptul că legislația vamală continuă să fie pe deplin aplicabilă pentru a contracara fenomenele descrise în aceste alegații.

(118)

Unele părți interesate au solicitat separarea anumitor categorii. În sprijinul acestor afirmații, unele părți au susținut că, în unele cazuri, atât tipurile de produse de calitate standard, cât și cele de calitate superioară, erau concurente în cadrul aceluiași CT și că Comisia ar trebui să garanteze faptul că s-a menținut echilibrul adecvat între cele două categorii de produse, evitându-se efectele de eliminare.

(119)

În acest sens, Comisia subliniază faptul că, în urma respectivelor solicitări, a efectuat, în cadrul acestei a doua reexaminări, o analiză foarte minuțioasă a potențialelor efecte de eliminare și a introdus ajustările ameliorate descrise în secțiunea 3.2.3 de mai sus, pentru a le remedia. Comisia observă că aceste ajustări ar permite ca multe dintre aceste cereri să fie soluționate, deoarece vor garanta faptul că țările care furnizează cantități mici de tipuri de produse de calitate superioară, care, de obicei, intră sub incidența contingentului rezidual, pot avea un acces mai sigur la volumele disponibile. În plus, Comisia reamintește faptul că conceperea măsurilor trebuie să asigure un echilibru dificil între asigurarea, în măsura posibilului, a păstrării fluxurilor comerciale tradiționale în ceea ce privește volumele și originile și menținerea unui set de măsuri pe care autoritățile vamale naționale ale statelor membre ale Uniunii să le poată pune în aplicare în mod eficace. Comisia consideră că, în cazul apariției unei proliferări a unor subcategorii de produse, punerea în aplicare a măsurilor ar risca să devină excesiv de împovărătoare și ar submina gestionarea eficace a CT.

(120)

Unele cereri de separare au vizat în mod specific faptul că anumite tipuri de produse au fost utilizate în sectorul autovehiculelor și, prin urmare, ele ar trebui să facă obiectul unui tratament similar cu cel aplicat categoriei de produse 4B. Cu toate acestea, Comisia observă, în această privință, că astfel de cereri au fost în mare măsură ignorate în faza scrisă de însăși industria de autovehicule, generând astfel îndoieli rezonabile cu privire la interesul Uniunii în a adopta o astfel de ajustare.

(121)

Prin urmare, Comisia concluzionează că argumentațiile primite în acest sens, cu excepția celor aferente categoriei de produse 25 menționate anterior în considerentele 55-62, nu au furnizat suficiente dovezi în sprijinul revendicărilor, nu și-au dovedit fezabilitatea pentru a fi puse în aplicare de către autoritățile vamale fără a fi nerezonabil de împovărătoare și nu au demonstrat modul în care o astfel de ajustare ar fi în interesul general al Uniunii.

(122)

Unele părți interesate au solicitat Comisiei să includă anumite categorii de produse în domeniul de aplicare al măsurilor, în timp ce altele au susținut că anumite categorii ar trebui excluse.

(123)

Comisia face trimitere la constatarea sa din considerentul 163 al regulamentului privind prima reexaminare, în care a stabilit că sfera de cuprindere a reexaminării nu include o modificare a definiției produsului. Prin urmare, aceste cereri sunt respinse.

(124)

De asemenea, unele părți au insistat asupra faptului că măsurile în vigoare nu respectau standardele Acordului OMC privind măsurile de salvgardare și că, prin urmare, ele ar trebui să fie eliminate.

(125)

Comisia face trimitere la considerentul 165 din regulamentul privind prima reexaminare și la trimiterile din acesta și, prin urmare, respinge aceste revendicări.

(126)

Alte părți interesate au propus gestionarea CT prin intermediul unui sistem de licențe.

(127)

În acest sens, Comisia reiterează faptul că orice sistem de gestionare a CT trebuie să asigure faptul că punerea sa în aplicare nu este excesiv de împovărătoare pentru autoritățile vamale astfel încât să apară riscul să submineze aplicarea sa efectivă. Comisia este în continuare de părere că sistemul de gestionare a CT instituit prin regulamentul definitiv este cel mai adecvat pentru a realiza un echilibru adecvat.

(128)

În cele din urmă, mai multe părți au solicitat informații cu privire la impact și la orice eventuale ajustări legate de retragerea Regatului Unit din Uniune („Brexit”).

(129)

Comisia observă că, la momentul adoptării ajustărilor, perioada de tranziție a retragerii Regatului Unit din Uniune este încă în vigoare, întrucât viitorul acord dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit este în curs de negociere. Dacă este necesar, Comisia va reexamina cu promptitudine situația ținând cont de orice evoluție a acestui subiect.

(130)

În final, Comisia observă că prezenta reexaminare, care modifică măsurile de salvgardare în vigoare, respectă și obligațiile care decurg din acordurile bilaterale semnate cu anumite țări terțe.

(131)

În cele din urmă, Comisia consideră că, pe baza interesului Uniunii, s-ar putea să fie nevoită să ajusteze nivelul sau alocarea contingentului tarifar astfel cum este prevăzut în anexa II pentru perioada care începe la 1 iulie 2020 în cazul modificării circumstanțelor în cursul perioadei de impunere a măsurilor. Circumstanțele modificate ar putea, de exemplu, să se materializeze în cazul unei creșteri sau scăderi globale a cererii în Uniune pentru anumite categorii de produse care ar necesita o reevaluare a nivelului contingentului tarifar, instituirea de măsuri antidumping sau antisubvenție care ar putea afecta în mod semnificativ viitoarele evoluții ale importurilor sau chiar orice evoluție în ceea ce privește secțiunea SUA 232, care ar putea avea un impact direct asupra concluziilor prezentei anchete, mai exact în ceea ce privește deturnarea fluxurilor comerciale. Comisia poate, de asemenea, să revizuiască dacă aplicarea măsurilor ar putea avea efecte negative în ceea ce privește realizarea obiectivelor de integrare urmărite împreună cu partenerii comerciali preferențiali, cum ar fi în esență riscul de afectare a stabilității sau dezvoltării lor economice.

(132)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru măsuri de salvgardare instituit în temeiul articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2015/478 și, respectiv, al articolului 22 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2015/755,