ISSN 1977-0782

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 19
European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 63
24 ianuarie 2020

Cuprins

 

II   Acte fără caracter legislativ

Pagina

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul de Punere în Aplicare (UE) 2020/103 al Comisiei din 17 ianuarie 2020 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 844/2012 al Comisiei în ceea ce privește clasificarea armonizată a substanțelor active ( 1 )

1

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/104 al Comisiei din 23 ianuarie 2020 de supunere la înregistrare a importurilor de anumite foi și rulouri din oțel inoxidabil laminate la cald originare din Republica Populară Chineză, din Taiwan și din Indonezia

5

 

*

Regulamentul de Punere în Aplicare (UE) 2020/105 al Comisiei din 23 ianuarie 2020 de supunere la înregistrare a importurilor de anumite foi și rulouri din oțel inoxidabil laminate la cald originare din Republica Populară Chineză și din Indonezia

10

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/106 al Comisiei din 23 ianuarie 2020 privind autorizarea formiatului de sodiu ca aditiv furajer în hrana tuturor speciilor de animale ( 1 )

15

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/107 al Comisiei din 23 ianuarie 2020 privind autorizarea substanței ponceau 4R ca aditiv pentru hrana câinilor, a pisicilor și a peștilor ornamentali ( 1 )

18

 

 

DECIZII

 

*

Decizia (UE) 2020/108 a Comisiei din 23 ianuarie 2020 de modificare a anexei la Acordul monetar dintre Uniunea Europeană și Republica San Marino

23

 

*

Decizia (UE) 2020/109 a Comisiei din 23 ianuarie 2020 de modificare a anexei la Acordul monetar dintre Uniunea Europeană și Sfântul Scaun — Statul Cetății Vaticanului

36

 

 

ACTE ADOPTATE DE ORGANISME CREATE PRIN ACORDURI INTERNAȚIONALE

 

*

Regulamentul nr. 122 al Comisiei Economice pentru Europa din cadrul Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Specificații tehnice uniforme privind omologarea vehiculelor din categoriile M, N și O în ceea ce privește sistemele de încălzire ale acestora [2020/110]

42

 

 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE.

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.

II Acte fără caracter legislativ

REGULAMENTE

24.1.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 19/1

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2020/103 AL COMISIEI

din 17 ianuarie 2020

de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 844/2012 al Comisiei în ceea ce privește clasificarea armonizată a substanțelor active

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (1), în special articolul 20 alineatul (19) și articolul 78 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 844/2012 al Comisiei (2) stabilește dispozițiile necesare pentru punerea în aplicare a procedurii de reînnoire pentru substanțele active în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009.

(2)

În conformitate cu articolul 36 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (3), substanțele active în sensul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 fac în mod normal obiectul clasificării și etichetării armonizate. Prin urmare, este oportun să se stabilească norme de procedură detaliate privind transmiterea propunerilor către Agenția Europeană pentru Produse Chimice (denumită în continuare „agenția”) în conformitate cu articolul 37 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 de către statul membru raportor în timpul reînnoirii aprobării substanțelor active în temeiul articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009.

(3)

O perioadă de timp suplimentară trebuie să fie pusă la dispoziția statului membru raportor, în cadrul procedurii de reînnoire, pentru a pregăti proiectul de raport de evaluare a reînnoirii și dosarul transmis agenției, precum și la dispoziția Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) pentru pregătirea concluziei sale. Prin urmare, perioada de care dispun solicitanții între transmiterea cererii de reînnoire și depunerea dosarelor suplimentare trebuie să fie redusă cu trei luni, iar respectiva perioadă de trei luni trebuie să fie realocată perioadelor puse la dispoziția statului membru raportor și a autorității.

(4)

În general, este oportun ca statul membru raportor să depună un dosar în conformitate cu articolul 37 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 cel puțin pentru acele clase de pericol care sunt relevante pentru a identifica dacă o substanță activă poate fi considerată substanță activă cu risc redus în conformitate cu articolul 22 din Regulamentul CE nr. 1107/2009 coroborat cu punctul 5.1.1 din anexa II la regulamentul respectiv, care include, de asemenea, clasele de pericol relevante pentru criteriile de excludere stabilite la punctele 3.6.2-3.6.4 și 3.7 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009. Statul membru raportor trebuie să justifice în mod corespunzător motivul pentru care nu se garantează nicio clasificare și etichetare armonizată pentru clasele de pericol pentru care consideră că nu sunt îndeplinite criteriile de clasificare și etichetare armonizată prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008.

(5)

Totuși, în cazul în care o propunere a fost deja prezentată agenției și evaluarea acesteia este în curs de desfășurare, statul membru raportor trebuie să limiteze propunerea la oricare dintre acele clase de pericol care nu sunt acoperite de propunerea pendinte, cu excepția cazului în care consideră că sunt disponibile noi informații care nu au făcut parte din dosarul în curs.

(6)

Mai mult, pentru acele clase de pericol enumerate la punctul 5.1.1 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, care sunt deja acoperite de un aviz existent al Comitetului pentru evaluarea riscurilor din cadrul agenției, este suficient ca statul membru raportor să justifice în mod corespunzător faptul că avizul existent al Comitetului pentru evaluarea riscurilor rămâne valabil. Agenția își poate exprima punctele de vedere cu privire la dosarul depus de statul membru raportor.

(7)

Pentru a se asigura că avizul Comitetului pentru evaluarea riscurilor al agenției este la dispoziția autorității înainte de adoptarea concluziei acesteia în temeiul articolului 13 din Regulamentul (UE) nr. 844/2012, trebuie să fie definite termene orientative.

(8)

Pentru ca solicitanții să poată ține seama de perioada redusă de pregătire a dosarului între cererea de reînnoire și depunerea dosarelor suplimentare, trebuie să se pună la dispoziție o perioadă de tranziție. Procedurile pentru care au fost deja depuse dosare suplimentare nu trebuie să fie afectate.

(9)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (UE) nr. 844/2012 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 6, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Dosarele suplimentare se depun cel târziu cu 33 de luni înainte de expirarea aprobării.”

2.

La articolul 7 alineatul (1), litera (j) se înlocuiește cu următorul text:

„(j)

după caz, o copie a propunerii de clasificare în cazul în care se consideră că substanța trebuie să fie clasificată sau reclasificată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (*1);

(*1)  Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1)”."

3.

Articolul 11 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), „12 luni” se înlocuiește cu „13 luni”;

(b)

la alineatul (2), litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

„(e)

o sugestie privind clasificarea sau confirmarea sa, în cazul în care este aplicabil, sau reclasificarea substanței active în conformitate cu criteriile din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, astfel cum se specifică în dosarul care trebuie să fie transmis în temeiul alineatului (9) și coerent cu acesta;”

(c)

la alineatul (5), a doua teză, „12 luni” se înlocuiește cu „13 luni”;

(d)

la alineatul (6), a doua teză, „12 luni” se înlocuiește cu „13 luni”;

(e)

se adaugă următorul alineat (9):

„(9)   Cel târziu în momentul prezentării proiectului de raport de evaluare a reînnoirii, statul membru raportor prezintă Agenției Europene pentru Produse Chimice (denumită în continuare «agenția») o propunere în temeiul articolului 37 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 și în conformitate cu cerințele agenției de a obține un aviz cu privire la clasificarea armonizată a substanței active, cel puțin pentru următoarele clase de pericol:

—

explozivi;

—

toxicitate acută;

—

corodarea/iritarea pielii;

—

lezarea gravă a ochilor/iritarea ochilor;

—

sensibilizarea căilor respiratorii sau a pielii;

—

caracterul mutagen al celulelor germinative;

—

caracterul cancerigen;

—

toxicitatea pentru reproducere;

—

toxicitate asupra unui organ țintă specific – expunere unică;

—

toxicitate asupra unui organ țintă specific – expunere repetată;

—

periculos pentru mediul acvatic.

Statul membru raportor trebuie să justifice în mod corespunzător punctul său de vedere conform căruia criteriile de clasificare pentru una sau mai multe dintre aceste clase de pericol nu sunt îndeplinite.

În cazul în care o propunere de clasificare a unei substanțe active a fost deja prezentată agenției și evaluarea acesteia este în curs de desfășurare, statul membru raportor prezintă o propunere de clasificare suplimentară, limitată la oricare dintre acele clase de pericol care nu sunt acoperite de propunerea pendinte, cu excepția cazului în care sunt disponibile noi informații care nu au făcut parte din dosarul în curs de examinare în ceea ce privește clasele de pericol enumerate mai sus.

Pentru clasele de pericol care sunt deja acoperite de un aviz existent al Comitetului pentru evaluarea riscurilor din cadrul agenției, emis în temeiul articolului 76 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, indiferent dacă acest aviz a constituit baza unei decizii privind rubrica pentru clasificarea și etichetarea armonizată a unei substanțe în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, este suficient ca statul membru raportor să justifice în mod corespunzător în prezentarea sa făcută la agenție, faptul că avizul existent sau, în cazul în care a constituit deja baza unei decizii privind includerea în anexa VI, clasificarea existentă rămâne valabilă în ceea ce privește clasele de pericol enumerat la primul paragraf. Agenția își poate exprima opiniile sale cu privire la observațiile statului membru raportor.”

4.

După articolul 11a se introduce articolul 11b cu următorul text:

„Articolul 11b

Comitetul pentru evaluarea riscurilor ia măsuri pentru adoptarea avizului menționat la articolul 37 alineatul (4) din regulamentul (CE) nr. 1272/2008 în termen de 13 luni de la observațiile menționate la articolul 11 alineatul (9).”

5.

La articolul 12, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Autoritatea examinează dacă proiectul de raport de evaluare a reînnoirii primit de la statul membru raportor conține toate informațiile relevante în formatul convenit și îl transmite solicitantului și celorlalte state membre în termen de cel târziu trei luni de la primirea acestuia.”

6.

La articolul 13 alineatul (1), prima teză se înlocuiește cu următorul text:

„În termen de cinci luni de la expirarea perioadei menționate la articolul 12 alineatul (3) sau în termen de două săptămâni de la adoptarea avizului Comitetului de evaluare a riscurilor menționat la articolul 37 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, în cazul în care este adoptat, oricare survine mai târziu, autoritatea adoptă o concluzie în lumina cunoștințelor științifice și tehnice actuale, utilizând documentele de orientare aplicabile la data prezentării dosarelor suplimentare și în lumina avizului Comitetului pentru evaluarea riscurilor privind eventualitatea ca substanța activă să îndeplinească criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009.”

7.

La articolul 14 alineatul (1), paragraful al doilea se înlocuiește cu următorul text:

„Raportul de reînnoire și proiectul de regulament țin seama de proiectul de raport de evaluare a reînnoirii al statului membru raportor, de observațiile menționate la articolul 12 alineatul (3) din prezentul regulament și de concluzia autorității, în care a fost prezentată o astfel de concluzie, precum și de avizul Comitetului pentru evaluarea riscurilor, în cazul în care există, menționat la articolul 37 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică procedurilor de reînnoire în cazul acelor substanțe active pentru care perioada de aprobare expiră la sau după 13 mai 2023.

Cu toate acestea, el nu se aplică procedurilor de reînnoire a acelor substanțe active pentru care au fost deja prezentate dosare suplimentare înainte de data adoptării prezentului regulament.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 17 ianuarie 2020.

Pentru Comisie

Președintele

Ursula VON DER LEYEN

(1)  JO L 309, 24.11.2009, p. 1.

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 844/2012 al Comisiei din 18 septembrie 2012 de stabilire a dispozițiilor necesare pentru punerea în aplicare a procedurii de reînnoire pentru substanțele active, prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (JO L 252, 19.9.2012, p. 26).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1).

24.1.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 19/5

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2020/104 AL COMISIEI

din 23 ianuarie 2020

de supunere la înregistrare a importurilor de anumite foi și rulouri din oțel inoxidabil laminate la cald originare din Republica Populară Chineză, din Taiwan și din Indonezia

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (1) (denumit în continuare „regulamentul de bază”), în special articolul 14 alineatul (5),

după informarea statelor membre,

întrucât:

(1)

La data de 12 august 2019, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2) (denumit în continuare „avizul de deschidere”), deschiderea unei proceduri antidumping (denumită în continuare „procedura”) privind importurile în Uniune de anumite foi și rulouri din oțel inoxidabil laminate la cald, originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”), din Taiwan și din Indonezia, în urma unei plângeri depuse la data de 28 iunie 2019 de Eurofer, Asociația Europeană a Oțelului (denumită în continuare „reclamantul”), în numele a patru producători din Uniune care reprezintă producția totală a Uniunii de anumite foi și rulouri din oțel inoxidabil laminate la cald.

(2)

La data de 10 octombrie 2019, Comisia a anunțat deschiderea unei proceduri antisubvenție cu privire la importurile în Uniune ale aceluiași produs originar din RPC și din Indonezia (3) (denumită în continuare „procedura antisubvenție paralelă”) în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (4) (denumit în continuare „regulamentul antisubvenție de bază”).

1.   PRODUSUL ÎN CAUZĂ ȘI PRODUSUL SIMILAR

(3)

Produsul supus înregistrării (denumit în continuare „produsul în cauză”) este reprezentat de produsele laminate plate din oțeluri inoxidabile, chiar sub formă de rulouri (inclusiv produsele „tăiate la lungime” și „benzile înguste”), simplu laminate la cald, fiind excluse produsele nerulate, cu o lățime de 600 mm sau mai mult și cu o grosime de peste 10 mm. Aceste produse se încadrează în prezent la codurile SA 7219 11, 7219 12, 7219 13, 7219 14, 7219 22, 7219 23, 7219 24, 7220 11 și 7220 12. Aceste coduri SA sunt menționate doar cu titlu informativ.

2.   CEREREA

(4)

Reclamantul solicitase deja în plângerea sa înregistrarea importurilor. La data de 31 octombrie 2019, reclamantul a depus o cerere de înregistrare separată referitoare la importurile care fac obiectul prezentei proceduri, în temeiul articolului 14 alineatul (5) din regulamentul de bază. Reclamantul a solicitat ca importurile produsului în cauză să fie supuse înregistrării, astfel încât ulterior să poată fi aplicate măsuri împotriva respectivelor importuri, începând cu data înregistrării lor. La 22 noiembrie și 10 decembrie 2019, au fost comunicate noi elemente în sprijinul acestei cereri.

(5)

La data de 14 noiembrie 2019, Marcegaglia Specialties (denumit în continuare „Marcegaglia”), un utilizator al produsului în cauză care cooperează în cadrul procedurii antidumping, a transmis observații privind cererea reclamantului de înregistrare a importurilor.

3.   MOTIVE PENTRU ÎNREGISTRARE

(6)

În conformitate cu articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia poate să dea instrucțiuni autorităților vamale cu privire la luarea măsurilor corespunzătoare pentru a înregistra importurile, astfel încât să poată fi aplicate măsuri cu privire la aceste importuri de la data înregistrării lor. Importurile pot fi supuse înregistrării în urma unei cereri din partea industriei din Uniune care conține suficiente elemente de probă pentru a justifica o astfel de acțiune.

(7)

Potrivit reclamantului, înregistrarea este justificată deoarece produsul în cauză originar din RPC, din Taiwan și din Indonezia face obiectul unui dumping. Acesta a susținut că industria din Uniune înregistrează prejudicii importante cauzate de o creștere a importurilor la prețuri reduse care va compromite efectul corectiv al eventualelor taxe definitive, permițând constituirea de stocuri.

(8)

Comisia a examinat cererea în conformitate cu articolul 10 alineatul (4) din regulamentul de bază. Comisia a verificat dacă importatorii știau sau dacă ar fi trebuit să știe despre existența dumpingului în ceea ce privește amploarea acestuia și prejudiciul pretins sau constatat. Ea a analizat, de asemenea, dacă s-a înregistrat o nouă creștere substanțială a importurilor care, ținând seama de perioada în care a avut loc, de volumul său și de alte circumstanțe, este de natură să compromită grav efectul corectiv al taxei antidumping definitive care trebuie să fie aplicată.

3.1.   Cunoașterea de către importatori a existenței dumpingului, a amplorii acestuia și a prejudiciului pretins

(9)

Avizul de deschidere pentru prezenta procedură, publicat la 12 august 2019, a evidențiat faptul că marjele de dumping calculate sunt semnificative pentru toate țările. În ansamblu, și dată fiind amploarea marjelor de dumping pretinse, cuprinse între 15,1 % și 54,3 %, elementele de probă furnizate în plângere sunt suficiente în acest stadiu pentru a susține faptul că producătorii-exportatori practică dumpingul.

(10)

Plângerea a furnizat, de asemenea, suficiente elemente de probă privind prejudiciul pretins care afectează industria din Uniune, inclusiv o scădere a cotei de piață și o evoluție negativă a altor indicatori-cheie de performanță ai industriei din Uniune.

(11)

Prin publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, avizul de deschidere este un document public, accesibil tuturor importatorilor. Mai mult, în calitate de părți interesate în cadrul anchetei, importatorii au acces la versiunea neconfidențială a plângerii și la dosarul neconfidențial. Prin urmare, Comisia a considerat că, din aceste motive, importatorii, care sunt profesioniști cu experiență, știau sau ar fi trebuit să știe de existența practicilor de dumping pretinse, de amploarea acestora și de prejudiciul pretins (5).

(12)

Astfel, aceasta a concluzionat că primul criteriu privind înregistrarea a fost îndeplinit.

3.2.   O nouă creștere substanțială a importurilor

(13)

Comisia a analizat acest criteriu pe baza datelor statistice disponibile în baza de date Surveillance 2, în conformitate cu informațiile colectate privind produsul în cauză. La analiza volumelor importurilor în scopul cererii de înregistrare, au fost disponibile date statistice complete până în luna noiembrie 2019, inclusiv. Comisia a considerat că este necesar să se țină seama de nivelul importurilor înregistrat începând din august 2019, luna în care a fost deschisă ancheta, și până la cea mai recentă perioadă, și anume noiembrie 2019, și că volumele respective ar trebui să fie comparate cu volumele importurilor înregistrate în perioada de anchetă. S-a considerat că nu este adecvat să se compare nivelurile importurilor înregistrate în perioada august 2019 - noiembrie 2019 cu nivelurile importurilor înregistrate în cursul acelorași luni din anul precedent întrucât nu existau la dosar indicii conform cărora importurile de anumite foi și rulouri din oțel inoxidabil laminate la cald fac obiectul unor fluctuații sezoniere. Importurile din țările în cauză au evoluat după cum urmează:

Volumele importurilor din țările în cauză (tone)

Origine

Ancheta Perioada (PA)

Media lunară

După deschiderea anchetei (*1)

Media lunară

Δ

PA – după deschiderea anchetei

RPC

220 705

18 392

110 568

27 642

+ 50 %

Indonezia

107 107

8 926

9 011

2 253

-75 %

Taiwan

36 542

3 045

13 932

3 483

+ 14 %

Țările în cauză

364 354

30 363

133 511

33 378

+ 10 %

(14)

Pe baza acestor date statistice, Comisia a constatat că volumul lunar mediu al importurilor de anumite foi și rulouri din oțel inoxidabil laminate la cald din țările în cauză către Uniune în perioada septembrie 2019-noiembrie 2019, și anume după deschiderea procedurii, a fost cu 10 % mai mare decât volumul lunar mediu al importurilor către Uniune din perioada de anchetă.

(15)

În anchetele care implică mai multe țări în cauză, cumularea importurilor din aceste țări în scopul analizei descrise în considerentele de mai sus depinde de decizia Comisiei de a cumula importurile respective în ancheta aferentă. Comisia a remarcat, de asemenea, că în hotărârea sa din cauza Stemcor, Tribunalul a statuat că „o nouă creștere substanțială a importurilor” în sensul articolului 10 alineatul (4) litera (d) din regulamentul de bază trebuie să fie evaluată în ansamblu pentru a determina dacă importurile, luate în ansamblu, sunt de natură să compromită grav efectul corectiv al taxelor definitive și să cauzeze, astfel, un prejudiciu suplimentar industriei din Uniune, fără a lua în considerare poziția individuală și subiectivă a importatorilor în cauză (6). Astfel cum reiese din tabelul de mai sus, este de necontestat faptul că importurile cumulate din țările în cauză au înregistrat o nouă creștere suplimentară substanțială.

(16)

Marcegaglia a susținut că cererea transmisă de reclamant nu a evidențiat o nouă creștere substanțială a importurilor și că o astfel de creștere este improbabilă deoarece contingentele tarifare de salvgardare (denumite în continuare „contingentele”) aplicabile anumitor produse din oțel (7), care acoperă, printre altele, produsul în cauză, sunt stabilite, pentru fiecare dintre țările în cauză, la niveluri care se situează cu mult sub volumele de export observate în cursul perioadei de anchetă. Orice cantitate importată peste contingente face obiectul unei taxe de salvgardare de 25 %. Prin urmare, conform Marcegaglia, importurile produsului în cauză ar putea scădea până la nivelul stabilit prin contingente, care este cu 25 % sub volumul importurilor observate în perioada de anchetă. Marcegaglia a adăugat că, în pofida faptului că în iulie și august 2019 sau, în general, în orice altă lună, volumul importurilor ar fi depășit (eventual) aceste medii lunare, acest fapt nu ar trebui să justifice concluzia conform căreia importurile sunt susceptibile să crească.

(17)

Comisia reamintește faptul că contingentele în cauză sunt contingente tarifare, care prevăd că un import ce depășește pragul stabilit de acestea nu este interzis, dar face obiectul unei taxe ad valorem suplimentare de 25 %. Aceasta înseamnă că importatorii sunt autorizați să importe volume care depășesc cu mult pragurile aplicabile, sub rezerva achitării taxei de salvgardare. În orice caz, faptul că produsul în cauză este supus unor contingente tarifare este legat de necesitatea evitării unui prejudiciu grav pentru industria din Uniune. Aceeași creștere a importurilor după deschiderea prezentei anchete poate determina necesitatea colectării retroactive a eventualelor taxe din pricina prejudiciului important constatat și necesitatea unei căi de atac eficiente. În plus, având în vedere marjele de dumping și de prejudiciu care au fost estimate de către reclamant (a se vedea considerentul 30 de mai jos), taxa de salvgardare de 25 % poate să nu fie suficientă pentru a remedia în întregime efectele dumpingului și ale prejudiciului. Prin urmare, o taxă de 25 % nu-i va descuraja, foarte probabil, pe importatori să importe cantități suplimentare.

(18)

Ca răspuns la observațiile transmise de Marcegaglia, Comisia reamintește, de asemenea, faptul că prezentul regulament se referă la înregistrarea importurilor și nu aduce atingere deciziei privind colectarea sau nu a taxelor antidumping, care este luată doar în etapa instituirii măsurilor definitive.

(19)

Prin urmare, având în vedere noua creștere substanțială a importurilor din țările în cauză, Comisia a concluzionat că este îndeplinit și al doilea criteriu de înregistrare.

3.3.   Compromiterea efectului corectiv al taxei

(20)

Comisia dispune, în această etapă, de suficiente elemente de probă conform cărora un prejudiciu suplimentar a fost deja cauzat de creșterea continuă a importurilor la prețuri în continuă scădere.

(21)

Astfel cum s-a stabilit în considerentele 14 și 15, există suficiente elemente de probă care indică o creștere substanțială a importurilor produsului în cauză.

(22)

În plus, nu există la dosar elemente de probă conform cărora prețurile de import ar fi crescut de la deschiderea anchetei. Dimpotrivă, conform bazei de date Surveillance 2, disponibilă publicului larg, valoarea unitară medie a produsului în cauză provenit din importurile din țările în cauză a fost cu 1 % mai mică în perioada august - noiembrie 2019 în comparație cu perioada de anchetă.

(23)

De asemenea, în cererea sa de înregistrare, reclamantul a indicat faptul că deteriorarea rapidă a situației industriei din Uniune observată în plângere în cea de a doua jumătate a anului 2018 a continuat în prima jumătate a anului 2019, cu o scădere suplimentară a nivelurilor de producție și o creștere a subcotării exercitate de importuri. În cererea sa, reclamantul a furnizat, de asemenea, elemente de probă care arată că situația s-a înrăutățit de atunci, indicând printre altele patru anunțuri importante privind diferite tipuri de restructurare publicate de către diverși producători din Uniune începând cu iulie 2019, care au afectat locurile de muncă ale sute de membri ai personalului lor.

(24)

Pe această bază, perioada producerii noii creșteri substanțiale a importurilor, astfel cum se explică în considerentele 14 și 15 compromite deja în mod grav efectul corectiv al oricărei taxe definitive, cu excepția cazului în care o astfel de taxă ar fi aplicată retroactiv.

(25)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că a fost îndeplinit și cel de-al treilea criteriu pentru înregistrare în ceea ce privește partea din cerere care se referă la dumping.

4.   PROCEDURA

(26)

În consecință, Comisia a concluzionat că există suficiente elemente de probă pentru a justifica supunerea la înregistrare a importurilor produsului în cauză, în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(27)

Toate părțile interesate sunt invitate să își prezinte în scris punctele de vedere și să pună la dispoziție elemente de probă în sprijinul acestora. În plus, Comisia poate audia părțile interesate, cu condiția ca acestea să prezinte o solicitare scrisă din care să reiasă că au motive speciale în baza cărora ar trebui să fie audiate.

5.   ÎNREGISTRAREA

(28)

În temeiul articolului 14 alineatul (5) din regulamentul de bază, importurile de produs în cauză trebuie să facă obiectul unei înregistrări pentru a se garanta că, în cazul în care ancheta ar avea ca rezultat constatări care conduc la instituirea unor taxe antidumping și/sau compensatorii, taxele respective pot fi percepute retroactiv pentru importurile înregistrate, dacă sunt îndeplinite condițiile necesare, în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile.

(29)

Orice eventuală taxă viitoare ar fi stabilită în funcție de constatările prezentei anchete. În această etapă, nu este posibil să se estimeze cuantumul eventualei taxe.

(30)

În ceea ce privește importurile din RPC, afirmațiile din plângerea prin care solicită deschiderea unei anchete antidumping estimează o marjă de dumping medie de 54,3 % și o marjă de subcotare medie de 29,1 % pentru produsul în cauză. Cuantumul eventualei taxe viitoare ar putea fi stabilit la valoarea cea mai scăzută a nivelurilor respective, și anume la 29,1 %, ca proporție din valoarea CIF la import a produsului în cauză. Cu toate acestea, în cazul în care Comisia constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (2a) și la articolul 7 alineatul (2b) din regulamentul de bază, și anume că marja de dumping poate fi considerată a reflecta prejudiciul suferit de industria din Uniune, cuantumul eventualei taxe viitoare ar putea fi stabilit la nivelul marjei de dumping de 54,3 %, în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază. În ceea ce privește importurile din Indonezia, afirmațiile din plângerea prin care solicită deschiderea unei anchete antidumping estimează o marjă de dumping medie de 32,2 % și o marjă de subcotare medie de 39,8 % pentru produsul în cauză. Cuantumul eventualei taxe viitoare este stabilit la valoarea cea mai scăzută a nivelurilor respective, și anume la 32,2 % ca proporție din valoarea CIF la import a produsului în cauză. În cazul în care Comisia constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (2a) și la articolul 7 alineatul (2b) din regulamentul de bază, și anume că marja de dumping poate fi considerată a reflecta prejudiciul suferit de industria din Uniune, cuantumul eventualei taxe viitoare ar putea fi stabilit la nivelul marjei de dumping. În ceea ce privește importurile din Taiwan, afirmațiile din plângerea prin care solicită deschiderea unei anchete antidumping estimează o marjă de dumping medie de 15,1 % și o marjă de subcotare medie de 20,7 % pentru produsul în cauză. Cuantumul eventualei taxe viitoare este stabilit la valoarea cea mai scăzută a nivelurilor respective, și anume la 15,1 % ca proporție din valoarea CIF la import a produsului în cauză.

6.   PRELUCRAREA DATELOR CU CARACTER PERSONAL

(31)

Orice date cu caracter personal colectate în contextul acestei înregistrări vor fi tratate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (8),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Autoritățile vamale sunt invitate, în temeiul articolului 14 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/1036, să ia măsurile corespunzătoare pentru a înregistra importurile în Uniune de produse laminate plate din oțeluri inoxidabile, chiar sub formă de rulouri (inclusiv produsele „tăiate la lungime” și „benzile înguste”), simplu laminate la cald, fiind excluse produsele nerulate, cu o lățime de 600 mm sau mai mult și cu o grosime de peste 10 mm, încadrate în prezent la codurile SA 7219 11, 7219 12, 7219 13, 7219 14, 7219 22, 7219 23, 7219 24, 7220 11 și 7220 12 și originare din Republica Populară Chineză, din Taiwan și din Indonezia.

Înregistrarea expiră după nouă luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Toate părțile interesate sunt invitate să își prezinte în scris punctele de vedere, să furnizeze elemente de probă în sprijinul acestora sau să solicite să fie audiate în termen de 21 de zile de la data publicării prezentului regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în fiecare stat membru.

Adoptat la Bruxelles, 23 ianuarie 2020.

Pentru Comisie

Președintele

Ursula VON DER LEYEN

(1)  JO L 176, 30.6.2016, p. 21.

(2)  Aviz de deschidere a unei proceduri antidumping privind importurile de anumite foi și rulouri din oțel inoxidabil laminate la cald originare din Republica Populară Chineză, Taiwan și Indonezia (2019/C 269 I/01) (JO C 269, 12.8.2019, p. 1).

(3)  Aviz de deschidere a unei proceduri antisubvenție privind importurile de anumite foi și rulouri din oțel inoxidabil laminate la cald originare din Republica Populară Chineză și din Indonezia (2019/C 342/09) (JO C 342, 10.10.2019, p. 18).

(4)  JO L 176, 30.6.2016, p. 55.

(5)  A se vedea hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 8 mai 2019 în cauza T-749/16, Stemcor/Comisia Europeană, punctul 56.

(*1)  August 2019-noiembrie 2019.

Sursă: Baza de date Surveillance 2.

(6)  Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 8 mai 2019 în cauza T-749/16, Stemcor/Comisia Europeană, punctul 86.

(7)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/159 al Comisiei din 31 ianuarie 2019 de instituire a unor măsuri de salvgardare definitive împotriva importurilor de anumite produse siderurgice (JO L 31, 1.2.2019, p. 27), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1590 al Comisiei (JO L 248, 27.9.2019, p. 28).

(8)  Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).

24.1.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 19/10

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2020/105 AL COMISIEI

din 23 ianuarie 2020

de supunere la înregistrare a importurilor de anumite foi și rulouri din oțel inoxidabil laminate la cald originare din Republica Populară Chineză și din Indonezia

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (1) (denumit în continuare „regulamentul de bază”), în special articolul 24 alineatul (5),

după informarea statelor membre,

întrucât:

(1)

La data de 10 octombrie 2019, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2) (denumit în continuare „avizul de deschidere”), deschiderea unei proceduri antisubvenție (denumită în continuare „procedura”) privind importurile în Uniune de anumite foi și rulouri din oțel inoxidabil laminate la cald, originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”) și din Indonezia, în urma unei plângeri depuse la data de 26 august 2019 de Eurofer, Asociația Europeană a Oțelului (denumită în continuare „reclamantul”), în numele a patru producători din Uniune care reprezintă producția totală a Uniunii de anumite foi și rulouri din oțel inoxidabil laminate la cald.

(2)

La data de 12 august 2019, Comisia anunțase deja deschiderea unei proceduri antidumping cu privire la importurile în Uniune ale aceluiași produs originar din RPC, din Taiwan și din Indonezia (3) (denumită în continuare „procedura antidumping paralelă”) în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului (4) (denumit în continuare „regulamentul antidumping de bază”).

1.   PRODUSUL ÎN CAUZĂ ȘI PRODUSUL SIMILAR

(3)

Produsul supus înregistrării (denumit în continuare „produsul în cauză”) este reprezentat de produsele laminate plate din oțeluri inoxidabile, chiar sub formă de rulouri (inclusiv produsele „tăiate la lungime” și „benzile înguste”), simplu laminate la cald, fiind excluse produsele nerulate, cu o lățime de 600 mm sau mai mult și cu o grosime de peste 10 mm. Aceste produse se încadrează în prezent la codurile SA 7219 11, 7219 12, 7219 13, 7219 14, 7219 22, 7219 23, 7219 24, 7220 11 și 7220 12. Aceste coduri SA sunt menționate doar cu titlu informativ.

2.   CEREREA

(4)

Reclamantul solicitase deja în plângerea sa înregistrarea importurilor. La data de 31 octombrie 2019, reclamantul a depus o cerere de înregistrare separată referitoare la importurile care fac obiectul prezentei proceduri, în temeiul articolului 24 alineatul (5) din regulamentul de bază. Reclamantul a solicitat ca importurile produsului în cauză să fie supuse înregistrării, astfel încât ulterior să poată fi aplicate măsuri împotriva respectivelor importuri, începând cu data înregistrării lor. La 22 noiembrie și 10 Ddecembrie 2019, au fost comunicate noi elemente în sprijinul acestei cereri.

(5)

La data de 14 noiembrie 2019, Marcegaglia Specialties (denumit în continuare „Marcegaglia”), un utilizator al produsului în cauză care cooperează în cadrul procedurii antisubvenție, a transmis observații privind cererea reclamantului de înregistrare a importurilor.

3.   MOTIVE PENTRU ÎNREGISTRARE

(6)

În conformitate cu articolul 24 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia poate să dea instrucțiuni autorităților vamale cu privire la luarea măsurilor corespunzătoare pentru a înregistra importurile, astfel încât să poată fi aplicate măsuri cu privire la aceste importuri de la data înregistrării lor. Importurile pot fi supuse înregistrării în urma unei cereri din partea industriei din Uniune care conține suficiente elemente de probă pentru a justifica o astfel de acțiune.

(7)

Potrivit reclamantului, înregistrarea este justificată deoarece produsul în cauză originar din RPC și din Indonezia este subvenționat. Acesta a susținut că industria din Uniune înregistrează prejudicii importante cauzate de o creștere a importurilor la prețuri reduse care va submina efectele corective ale eventualelor taxe definitive, permițând constituirea de stocuri.

(8)

Comisia a examinat cererea în conformitate cu articolul 16 alineatul (4) din regulamentul de bază. Ea a verificat dacă există circumstanțe critice în care, pentru produsul subvenționat în cauză, prejudiciile dificil de remediat sunt cauzate de importuri masive, efectuate într-un timp relativ scurt, ale unui produs care beneficiază de subvenții care pot face obiectul unor măsuri compensatorii și dacă se consideră necesar să se instituie retroactiv taxe compensatorii asupra respectivelor importuri, pentru a împiedica repetarea unor astfel de prejudicii.

3.1.   Subvenționarea produsului în cauză

(9)

Comisia dispune de suficiente elemente de probă care atestă faptul că importurile produsului în cauză originar din RPC și din Indonezia fac obiectul unor subvenții.

(10)

În ceea ce privește RPC, practicile de subvenționare prezumate constau în transferuri directe de fonduri, venituri publice nepercepute sau necolectate și furnizarea de către administrația publică a unor bunuri și servicii în schimbul unei remunerații mai mici decât cea adecvată. Printre acestea se numără, de exemplu, împrumuturi preferențiale și acordarea de linii de credit de către bănci de stat, programe de subvenționare a creditelor la export, garanții și asigurări la export și programe de granturi; reduceri fiscale pentru întreprinderile de înaltă și nouă tehnologie, compensații fiscale pentru cercetare și dezvoltare, amortizarea accelerată a echipamentelor utilizate de întreprinderile de înaltă tehnologie pentru dezvoltarea și producția înaltei tehnologii, o scutire referitoare la dividende între societățile rezidente calificate, reducerea impozitului cu reținere la sursă pentru dividendele plătite de întreprinderile chineze cu capital străin către societățile-mamă străine, scutiri de taxe pentru utilizarea terenurilor și reducerea taxei la export; și furnizarea de terenuri și energie de către autoritățile publice contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată.

(11)

În ceea ce privește Indonezia, practicile de subvenționare prezumate constau în transferuri directe de fonduri, venituri publice nepercepute sau necolectate și furnizarea de către administrația publică a unor bunuri și servicii în schimbul unei remunerații mai mici decât cea adecvată. Printre acestea se numără, de exemplu, împrumuturi preferențiale în funcție de politică și avantaje fiscale în temeiul legislației indoneziene, precum și scutirea de taxa la importul de materii prime și de echipamente de producție.

(12)

Se presupune că măsurile menționate anterior reprezintă subvenții, deoarece acestea implică o contribuție financiară din partea guvernului RPC, a guvernului Indoneziei sau din partea altor autorități regionale și locale (inclusiv organisme publice) și conferă un avantaj producătorilor-exportatori ai produsului în cauză. Se afirmă că aceste subvenții sunt condiționate de rezultatele la export și/sau de utilizarea produselor naționale în locul produselor importate și/sau se limitează la anumite sectoare și/sau anumite tipuri de întreprinderi și/sau anumite locații și, prin urmare, sunt specifice și pot face obiectul unor măsuri compensatorii.

(13)

Elementele de probă privind subvenționarea au fost puse la dispoziție în versiunea publică a plângerii și analizate mai amănunțit în memorandumul privind caracterul suficient al elementelor de probă.

(14)

Prin urmare, elementele de probă disponibile în acest stadiu tind să susțină afirmația că exporturile produsului în cauză beneficiază de subvenții care pot face obiectul unor măsuri compensatorii.

3.2.   Existența unor importuri masive într-o perioadă de timp relativ scurtă

(15)

În plângere și în observațiile ulterioare transmise în legătură cu cererea de înregistrare, elementele de probă referitoare la volumul importurilor arată o creștere masivă a importurilor, atât în valoare absolută, cât și în ceea ce privește cota de piață, în perioada cuprinsă între 2015 și iunie 2019. Mai precis, elementele de probă furnizate în plângere arată că exportatorii chinezi și indonezieni au crescut foarte mult volumul vânzărilor de produs în cauză către Uniune, fapt care a determinat o creștere puternică a cotei de piață până la 28,7 % în cea de-a doua jumătate a anului 2018.

(16)

O analiză a evoluției importurilor pentru întreaga perioadă examinată și pentru perioada ulterioară deschiderii anchetei, și anume prin adăugarea de date din baza de date Surveillance 2 care acoperă produsul specific în cauză la datele din plângere, nu sugerează că creșterea masivă a importurilor a încetat:

Volumele importurilor din țările în cauză (tone)

Origine

2016

2017

2018

Ancheta Perioada (PA)

Media lunară PA

Media lunară după deschiderea anchetei  (5)

RPC

194 963

263 858

250 626

220 705

18 392

26 338

Indonezia

105

17

44 863

107 107

8 926

4 270

Țări în cauză

195 068

263 874

295 489

327 812

27 318

30 607

Sursă:

—

2016-2018: plângerea;

—

PA și după PA: baza de date Surveillance 2.

(17)

Pe baza acestor date statistice, Comisia a constatat că importurile masive din țările în cauză au fost confirmate chiar și în cele două luni de la deschiderea anchetei, și anume în octombrie și noiembrie 2019, volumul lunar mediu al importurilor în aceste luni fiind cu 12 % mai mare decât nivelul deja ridicat observat în perioada de anchetă. Datele statistice aflate la dispoziția Comisiei după deschiderea anchetei arată o tendință de creștere a volumelor importurilor provenite din țările în cauză. Aceste creșteri, împreună cu cotele de piață respective ale celor două țări exportatoare pe parcursul perioadei examinate, au dus la importuri masive într-o perioadă de timp relativ scurtă, în sensul articolului 16 alineatul (4) din regulamentul de bază.

3.3.   Prejudiciul, care este dificil de reparat, este cauzat de aceste importuri

(18)

În plus, Comisia dispune de suficiente elemente de probă potrivit cărora practicile de subvenționare ale exportatorilor cauzează un prejudiciu important industriei din Uniune. Volumul și prețurile importurilor produsului în cauză au avut un impact negativ asupra cantităților vândute și a nivelului prețurilor practicate pe piața Uniunii, precum și asupra cotei de piață deținute de industria din Uniune. Acest lucru a generat efecte negative semnificative asupra performanței generale și a situației financiare a industriei din Uniune. Elementele de probă privind factorii care determină prejudiciul prevăzuți la articolul 8 alineatul (4) din regulamentul de bază constau în datele conținute în plângere și în observațiile ulterioare cu privire la înregistrare și sunt susținute de datele Eurostat aflate la dispoziția publicului. Plângerea a arătat, printre altele, că vânzările industriei din Uniune către părți neafiliate au scăzut cu 6 % între 2015 și 2018, că în perioada respectivă cota de piață a acesteia a scăzut cu 4,3 % și că rentabilitatea a fost scăzută în 2018, reprezentând mai puțin de jumătate din rentabilitatea atinsă în 2017. În plus, rentabilitatea a scăzut dramatic în cursul anului 2018 și a fost de doar 2,2 % în a doua jumătate a anului respectiv. Plângerea a demonstrat, de asemenea, faptul că ocuparea forței de muncă a scăzut cu 3 % față de anul 2015.

(19)

De asemenea, în cererea sa de înregistrare, reclamantul a indicat faptul că deteriorarea rapidă a situației industriei din Uniune observată în plângere în cea de a doua jumătate a anului 2018 a continuat în prima jumătate a anului 2019, cu o scădere suplimentară a nivelurilor de producție și o creștere a subcotării exercitate de importuri. În cererea sa de înregistrare, reclamantul a furnizat, de asemenea, elemente de probă care arată că situația s-a înrăutățit de atunci, indicând printre altele patru anunțuri importante privind diferite tipuri de restructurare publicate de către diverși producători din Uniune începând cu iulie 2019, care au afectat locurile de muncă ale sute de membri ai personalului lor. Două dintre aceste anunțuri erau recente, fiind publicate în octombrie 2019.

(20)

În plus, Comisia a evaluat, în acest stadiu, dacă prejudiciul suferit era greu de reparat. Odată ce furnizorii chinezi și indonezieni sunt integrați în liniile de aprovizionare ale clienților industriei din Uniune, aceștia din urmă pot fi reticenți să schimbe furnizorii în favoarea producătorilor din Uniune. În plus, este puțin probabil ca clienții industriei din Uniune să accepte prețurile mai mari practicate de industria din Uniune, chiar dacă, ipotetic, Comisia ar impune în viitor măsuri compensatorii fără efect retroactiv. O astfel de amenințare de pierdere permanentă a cotei de piață sau de venituri reduse constituie un prejudiciu care este greu de reparat.

3.4.   Prevenirea reapariției prejudiciului

(21)

În sfârșit, având în vedere datele menționate și considerațiile prezentate la punctul 3.3 de mai sus, Comisia a apreciat că este necesar să pregătească potențiala instituire retroactivă de măsuri prin impunerea obligației de înregistrare pentru a preveni reapariția unui astfel de prejudiciu. Într-adevăr, în perioada ulterioară PA, condițiile de piață tind să confirme că situația industriei interne se deteriorează din cauza creșterii semnificative a importurilor subvenționate la prețuri scăzute.

4.   PROCEDURA

(22)

În consecință, Comisia a concluzionat că există suficiente elemente de probă pentru a justifica supunerea la înregistrare a importurilor produsului în cauză, în conformitate cu articolul 24 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(23)

Toate părțile interesate sunt invitate să își prezinte în scris punctele de vedere și să pună la dispoziție elemente de probă în sprijinul acestora. În plus, Comisia poate audia părțile interesate, cu condiția ca acestea să prezinte o solicitare scrisă din care să reiasă că au motive speciale în baza cărora ar trebui să fie audiate.

5.   ÎNREGISTRAREA

(24)

În temeiul articolului 24 alineatul (5) din regulamentul de bază, importurile produsului în cauză ar trebui să facă obiectul unei înregistrări pentru a se garanta că, în cazul în care ancheta ar avea ca rezultat constatări care conduc la instituirea unor taxe compensatorii, taxele respective pot fi percepute retroactiv pentru importurile înregistrate, dacă sunt îndeplinite condițiile necesare, în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile.

(25)

Orice taxă viitoare ar fi stabilită în funcție de constatările anchetei antisubvenție.

(26)

În acest stadiu al anchetei încă nu este posibil să se estimeze cuantumul subvenționării în RPC și Indonezia. Plângerea nu oferă o estimare precisă a cuantumului subvenționării, care ar trebui să fie utilizat în mod normal ca bază pentru stabilirea taxelor compensatorii. Plângerea conține doar o estimare a nivelului de eliminare a prejudiciului, de 29,1 % pentru RPC și, respectiv, de 39,8 % pentru Indonezia. În conformitate cu articolul 15 alineatul (1) al patrulea paragraf din regulamentul de bază, acest cuantum estimat al taxei ar fi relevant numai în cazul în care o taxă stabilită pe baza cuantumului subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii ar fi mai ridicată, iar Comisia concluzionează în mod clar că instituirea acestei taxe mai ridicate nu ar fi în interesul Uniunii.

6.   PRELUCRAREA DATELOR CU CARACTER PERSONAL

(27)

Toate datele cu caracter personal colectate în contextul acestei înregistrări vor fi prelucrate în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (6),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Autoritățile vamale sunt invitate, în temeiul articolului 24 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/1037, să ia măsurile corespunzătoare pentru a înregistra importurile în Uniune de produse laminate plate din oțeluri inoxidabile, chiar sub formă de rulouri (inclusiv produsele „tăiate la lungime” și „benzile înguste”), simplu laminate la cald, fiind excluse produsele nerulate, cu o lățime de 600 mm sau mai mult și cu o grosime de peste 10 mm, încadrate în prezent la codurile SA 7219 11, 7219 12, 7219 13, 7219 14, 7219 22, 7219 23, 7219 24, 7220 11 și 7220 12 și originare din Republica Populară Chineză și din Indonezia.

Înregistrarea expiră la după nouă luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Toate părțile interesate sunt invitate să își prezinte în scris punctele de vedere, să furnizeze elemente de probă în sprijinul acestora sau să solicite să fie audiate în termen de 21 de zile de la data publicării prezentului regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 23 ianuarie 2020.

Pentru Comisie

Președintele

Ursula VON DER LEYEN

(1)  JO L 176, 30.6.2016, p. 55.

(2)  Aviz de deschidere a unei proceduri antisubvenție privind importurile de anumite foi și rulouri din oțel inoxidabil laminate la cald originare din Republica Populară Chineză și din Indonezia (2019/C 342/09) (JO C 342, 10.10.2019, p. 18).

(3)  Aviz de deschidere a unei proceduri antidumping privind importurile de anumite foi și rulouri din oțel inoxidabil laminate la cald originare din Republica Populară Chineză, Taiwan și Indonezia (2019/C 269 I/01) (JO C 269 I, 12.8.2019, p. 1).

(4)  Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO L 176, 30.6.2016, p. 21).

(5)  Octombrie 2019-noiembrie 2019.

(6)  Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).

24.1.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 19/15

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2020/106 AL COMISIEI

din 23 ianuarie 2020

privind autorizarea formiatului de sodiu ca aditiv furajer în hrana tuturor speciilor de animale

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (1), în special articolul 9 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea aditivilor destinați hranei animalelor, precum și motivele și procedurile de acordare a unei astfel de autorizații.

(2)

În conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, a fost depusă o cerere de autorizare pentru formiatul de sodiu. Cererea respectivă a fost însoțită de informațiile și de documentele necesare în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(3)

Cererea se referă la autorizarea formiatului de sodiu ca aditiv furajer în hrana tuturor speciilor de animale, urmând ca această substanță să fie clasificată în categoria „aditivi tehnologici”.

(4)

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) a concluzionat în avizele sale din 30 aprilie 2015 (2) și 26 februarie 2019 (3) că, în condițiile de utilizare propuse, formiatul de sodiu nu are efecte nocive asupra sănătății animale, a siguranței consumatorilor ori asupra mediului. Autoritatea a concluzionat, de asemenea, că substanța este ușor iritantă pentru ochi și sensibilizantă pentru piele. În plus, deoarece se consideră că expunerea la formiatul de sodiu prin inhalare reprezintă un risc pentru muncitorii care manipulează acest aditiv fără protecție corespunzătoare, este prudent să se considere că această substanță are efecte iritante la nivelul căilor respiratorii. Prin urmare, Comisia consideră că ar trebui luate măsuri adecvate de protecție pentru a preveni efectele negative asupra sănătății umane, în special în ceea ce privește utilizatorii aditivului. Autoritatea a concluzionat, de asemenea, că formiatul de sodiu în stare lichidă are potențialul de a fi eficace ca ameliorator al condițiilor de igienă pentru furaje. Autoritatea nu consideră că sunt necesare cerințe specifice pentru monitorizarea ulterioară introducerii pe piață. În plus, autoritatea a verificat raportul privind metodele de analiză a aditivului destinat hranei animalelor din hrana pentru animale, transmis de laboratorul de referință înființat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1831/2003.

(5)

Evaluarea formiatului de sodiu arată că sunt îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. În consecință, utilizarea formiatului de sodiu ar trebui să fie autorizată conform anexei la prezentul regulament.

(6)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Autorizare

Substanța specificată în anexă, aparținând categoriei „aditivi tehnologici” și grupului funcțional „amelioratori ai condițiilor de igienă”, este autorizat ca aditiv pentru hrana animalelor, în condițiile stabilite în anexa respectivă.

Articolul 2

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 23 ianuarie 2020.

Pentru Comisie

Președintele

Ursula VON DER LEYEN

(1)  JO L 268, 18.10.2003, p. 29.

(2)  EFSA Journal 2015; 13(5):4113

(3)  EFSA Journal 2019; 17(3):5645

ANEXĂ

Numărul de identificare al aditivului

Aditivul

Formula chimică, descrierea, metoda de analiză

Specia sau categoria de animale

Vârsta maximă

Conținutul minim

Conținutul maxim

Alte dispoziții

Sfârșitul perioadei de autorizare

mg de acid formic/kg de furaj complet cu un conținut de umiditate de 12 %

Aditivi tehnologici: amelioratori ai condițiilor de igienă

1k237

Formiat de sodiu

Compoziția aditivului

În stare lichidă

≥ 15 % formiat de sodiu

≤ 75 % acid formic

≤ 25 % apă

Toate speciile de animale cu excepția porcilor

—

—

10 000

(acid formic echivalent)

1.

În instrucțiunile de utilizare a aditivului și a preamestecului se precizează condițiile de depozitare.

2.

Amestecul diferitelor surse de acid formic nu trebuie să depășească conținutul maxim admis în furajele complete.

3.

Pentru utilizatorii aditivului și ai preamestecurilor, operatorii din sectorul hranei pentru animale stabilesc proceduri operaționale și măsuri organizatorice pentru a contracara riscurile potențiale care rezultă din utilizarea lor. În cazul în care riscurile respective nu pot fi eliminate sau reduse la minimum prin astfel de proceduri și de măsuri, aditivul și preamestecurile se utilizează cu echipamente de protecție individuală, inclusiv echipamente de protecție respiratorie, ochelari și mănuși de protecție.

13 februarie 2030

Caracterizarea substanței active

Formiat de sodiu ≥ 15 % (stare lichidă) Acid formic ≤ 75 %

Produs prin sinteză chimică

Porci

—

—

12 000

(acid formic echivalent)

Metoda de analiză  (1)

Determinarea sodiului în aditivii furajeri: EN ISO 6869: spectrometrie de absorbție atomică (AAS) sau EN 15510: spectrometrie de emisie atomică cu plasmă cuplată inductiv (ICP-AES).

Determinarea formiatului total în aditivii furajeri: EN 15909 HPLC în fază inversă cu detector UV (RP-HPLC-UV).

Determinarea formiatului total în preamestecuri și furaje: cromatografie de lichide de înaltă performanță de excludere ionică, cu detector UV sau detector cu indice de refracție (HPLC-UV/RI) sau metoda cromatografiei ionice cu detector cu conductivitate electrică (IC-ECD).

(1)  Detalii ale metodelor analitice sunt disponibile la următoarea adresă a laboratorului de referință: https://ec.europa.eu/jrc/en/eurl/feed-additives/evaluation-reports

24.1.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 19/18

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2020/107 AL COMISIEI

din 23 ianuarie 2020

privind autorizarea substanței ponceau 4R ca aditiv pentru hrana câinilor, a pisicilor și a peștilor ornamentali

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (1), în special articolul 9 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea aditivilor destinați utilizării în hrana animalelor, precum și motivele și procedurile de acordare a unor astfel de autorizații. Articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede reevaluarea aditivilor autorizați în temeiul Directivei 70/524/CEE a Consiliului (2).

(2)

Substanța ponceau 4R a fost autorizată fără limită de timp, în conformitate cu Directiva 70/524/CEE, ca aditiv pentru hrana peștilor ornamentali, aparținând grupei „coloranți, inclusiv pigmenți” de la rubrica „alți coloranți”. De asemenea, substanța ponceau 4R a fost autorizată fără limită de timp ca aditiv pentru hrana câinilor și a pisicilor, aparținând grupei „coloranți, inclusiv pigmenți” de la rubrica „agenți coloranți autorizați prin norme comunitare pentru colorarea produselor alimentare”. Aditivul a fost ulterior înscris în Registrul aditivilor pentru hrana animalelor ca produs existent, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(3)

În conformitate cu articolul 10 alineatul (2) coroborat cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, s-a depus o cerere de reevaluare a substanței ponceau 4R ca aditiv în hrana peștilor ornamentali, a câinilor și a pisicilor. Solicitantul a cerut ca aditivul să fie clasificat în categoria „aditivi senzoriali” și în grupa funcțională „coloranți”. Cererea a fost însoțită de informațiile și documentele necesare în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(4)

În avizul său din 6 martie 2018 (3), Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „Autoritatea”) a concluzionat că, în condițiile de utilizare propuse, substanța ponceau 4R nu are efecte adverse asupra sănătății animalelor. A concluzionat, de asemenea, că expunerea prin inhalare la aditiv este considerată periculoasă pentru utilizatorul aditivului și că nu se poate trage nicio concluzie cu privire la potențialul iritant asupra pielii sau ochilor și asupra sensibilității pielii. Prin urmare, Comisia consideră că ar trebui luate măsuri adecvate de protecție pentru a preveni efectele negative asupra sănătății umane, în special în ceea ce privește utilizatorii aditivului. În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 429/2008 al Comisiei (4), în urma primei etape a evaluării riscurilor pentru mediu s-a concluzionat că substanța ponceau 4R, un aditiv destinat animalelor de la care nu se obțin alimente, este exceptat de la evaluare suplimentară, dată fiind probabilitatea mică de a avea vreun efect semnificativ asupra mediului, în condițiile în care în avizul Autorității menționat mai sus nu s-a identificat nicio dovadă științifică care să genereze îngrijorare. Totuși, Autoritatea a precizat, de asemenea, că pentru acest aditiv, care este autorizat și în alimente, în care funcția îndeplinită în hrana pentru animale este aceeași ca și în cazul alimentelor, nu ar mai fi necesară demonstrarea eficacității. Cu toate acestea, Autoritatea a solicitat o demonstrație suplimentară, având în vedere marea diversitate a hranei pentru animale. Solicitantul a demonstrat eficacitatea într-o matrice tipică de furaje pentru 50 mg/kg, însă a indicat, de asemenea, că pentru alte matrice (culoarea în hrana pentru animale de companie poate varia de la o culoare aproape albă până la maro închis) pot utiliza niveluri mai scăzute în special în matricele de culori deschise (solicitantul a furnizat în dosar anumite dovezi pentru utilizarea de niveluri mai scăzute). Întrucât nivelul maxim recomandat propus de autoritate pentru acest aditiv este similar cu nivelurile autorizate pentru alimente în diferite tipuri de produse, Comisia a considerat că există suficiente dovezi cu privire la eficacitatea acestei substanțe. Autoritatea nu consideră că sunt necesare cerințe specifice de monitorizare ulterioară introducerii pe piață. De asemenea, autoritatea a verificat raportul privind metoda de analiză a aditivului în hrana pentru animale, transmis de laboratorul de referință înființat prin Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(5)

Evaluarea substanței ponceau 4R arată că sunt îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. În consecință, utilizarea acestui aditiv trebuie să fie autorizată, conform specificațiilor din anexa la prezentul regulament.

(6)

Deoarece nu există motive legate de siguranță care să impună aplicarea imediată a modificărilor condițiilor de autorizare a substanței în cauză, este adecvat să se prevadă o perioadă de tranziție pentru a permite părților interesate să se pregătească pentru a îndeplini noile cerințe care decurg din autorizare.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Autorizare

Substanța specificată în anexă, aparținând categoriei „aditivi senzoriali” și grupei funcționale „coloranți” este autorizată ca aditiv în hrana animalelor în condițiile menționate în anexa respectivă.

Articolul 2

Măsuri tranzitorii

(1)   Substanța specificată în anexă și preamestecurile care o conțin, care sunt produse și etichetate înainte de 13 august 2020 în conformitate cu normele aplicabile înainte de 13 februarie 2020, poate fi în continuare introdusă pe piață și utilizată până la epuizarea stocurilor existente.

(2)   Materiile prime furajere și furajele combinate care conțin substanța menționată în anexă, care sunt produse și etichetate înainte de 13 februarie 2022 în conformitate cu normele aplicabile înainte de 13 februarie 2020 se pot introduce pe piață și utiliza în continuare, până la epuizarea stocurilor existente.

Articolul 3

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 23 ianuarie 2020.

Pentru Comisie

Președintele

Ursula VON DER LEYEN

(1)  JO L 268, 18.10.2003, p. 29.

(2)  Directiva 70/524/CEE a Consiliului din 23 noiembrie 1970 privind aditivii din hrana animalelor (JO L 270, 14.12.1970, p. 1).

(3)  EFSA Journal 2018; 16(3):5222.

(4)  Regulamentul (CE) nr. 429/2008 al Comisiei din 25 aprilie 2008 privind normele de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la pregătirea și prezentarea cererilor, precum și la evaluarea și autorizarea aditivilor din hrana animalelor (JO L 133, 22.5.2008, p. 1).

ANEXĂ

Numărul de identificare al aditivului

Aditiv

Compoziția, formula chimică, descrierea, metoda analitică

Specia sau categoria de animale

Vârsta maximă

Conținutul minim

Conținutul maxim

Alte dispoziții

Sfârșitul perioadei de autorizare

mg de substanță activă/kg de hrană pentru animale completă cu un conținut de umiditate de 12 %

Categorie: aditivi senzoriali. Grup funcțional: Coloranți. (i) substanțe care colorează furajele ori le redau culoarea

2a124

Ponceau 4R

Compoziția aditivului

Ponceau 4R descris ca având sarea de sodiu drept principală componentă.

Formă solidă (pulbere sau granule)

Pisici

—

—

31

1.

A se menționa condițiile de depozitare și stabilitatea la tratament termic în instrucțiunile de utilizare a aditivului și a preamestecurilor.

2.

Pentru utilizatorii aditivului și ai preamestecurilor, operatorii din sectorul hranei pentru animale stabilesc proceduri operaționale și măsuri organizatorice pentru a contracara riscurile potențiale care rezultă din utilizarea lor. În cazul în care riscurile respective nu pot fi eliminate sau reduse la minimum prin astfel de proceduri și de măsuri, aditivul și preamestecurile se utilizează cu echipamente de protecție individuală, inclusiv cu echipamente de protecție pentru ochi, de protecție pentru piele și de protecție bucală și respiratorie.

13 februarie 2030

Caracterizarea substanței active ca sare de sodiu

Ponceau 4R constă în principal din 2-hidroxi-1-(4-sulfonato1-naftilazo) naftalină-6,8-disulfonat trisodic și din materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu drept componente principale incolore.

Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise

Formula chimică: C20H11N2O10S3Na3

Formă solidă (pulbere sau granule) produsă prin sinteză chimică

Nr. CAS: 2611-82-7

Criterii de puritate

—

Substanțe colorante totale calculate ca sare de sodiu ≥ 80 % (analiză);

—

Substanță colorantă auxiliară ≤ 1 %;

—

Alți componenți organici decât substanțele colorante ≤ 0,5 %;

—

Amine aromatice primare nesulfonate (calculate ca anilină) ≤ 0,01 %.

Metoda analitică  (1)

Pentru cuantificarea conținutului total de substanțe colorante al ponceau 4R în aditivul furajer:

spectrofotometrie la 505 nm și titrare cu clorură de titan, astfel cum se descrie în Regulamentul (UE) nr. 231/2012 al Comisiei conform Compendiului combinat al FAO JECFA pentru specificațiile aditivilor alimentari (Metode de analiză vol. 4); și monografia nr. 11 (2011) „Ponceau 4R”.

Pentru cuantificarea ponceau 4R în hrana pentru animale:

cromatografie lichidă de înaltă performanță cuplată cu spectrometrie de masă în tandem (LC-MS/MS)

Câini

—

—

37

Categorie: aditivi senzoriali. Grup funcțional: Coloranți. (iii) substanțe care au un efect pozitiv asupra culorii peștilor sau păsărilor de ornament

2a124

Ponceau 4R

Compoziția aditivului

Ponceau 4R descris ca având sarea de sodiu drept principală componentă.

Formă solidă (pulbere sau granule)

Pești ornamentali

—

—

137

1.

A se menționa condițiile de depozitare și stabilitatea la tratament termic în instrucțiunile de utilizare a aditivului și a preamestecurilor.

2.

Pentru utilizatorii aditivului și ai preamestecurilor, operatorii din sectorul hranei pentru animale stabilesc proceduri operaționale și măsuri organizatorice pentru a contracara riscurile potențiale care rezultă din utilizarea lor. În cazul în care riscurile respective nu pot fi eliminate sau reduse la minimum prin astfel de proceduri și de măsuri, aditivul și preamestecurile se utilizează cu echipamente de protecție individuală, inclusiv cu echipamente de protecție pentru ochi, de protecție pentru piele și de protecție bucală și respiratorie.

13 februarie 2030

Caracterizarea substanței active ca sare de sodiu

Ponceau 4R constă în principal din 2-hidroxi-1-(4-sulfonato1-naftilazo) naftalină-6,8-disulfonat trisodic și din materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu drept componente principale incolore

Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise

Formula chimică: C20H11N2O10S3Na3

Formă solidă (pulbere sau granule) produsă prin sinteză chimică

Nr. CAS: 2611-82-7

Criterii de puritate

—

Substanțe colorante totale calculate ca sare de sodiu ≥ 80 % (analiză);

—

Substanță colorantă auxiliară ≤ 1 %;

—

Alți componenți organici decât substanțele colorante ≤ 0,5 %;

—

Amine aromatice primare nesulfonate (calculate ca anilină) ≤ 0,01 %.

Metoda analitică (1)

Pentru cuantificarea conținutului total de substanțe colorante al ponceau 4R în aditivul furajer:

spectrofotometrie la 505 nm și titrare cu clorură de titan, astfel cum se descrie în Regulamentul (UE) nr. 231/2012 al Comisiei conform Compendiului combinat al FAO JECFA pentru specificațiile aditivilor alimentari (Metode de analiză vol. 4); și monografia nr. 11 (2011) „Ponceau 4R”.

Pentru cuantificarea ponceau 4R în hrana pentru animale:

cromatografie lichidă de înaltă performanță cuplată cu spectrometrie de masă în tandem (LC-MS/MS)

(1)  Detalii ale metodelor analitice sunt disponibile la următoarea adresă a laboratorului de referință: https://ec.europa.eu/jrc/en/eurl/feed-additives/evaluation-reports

DECIZII

24.1.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 19/23

DECIZIA (UE) 2020/108 A COMISIEI

din 23 ianuarie 2020

de modificare a anexei la Acordul monetar dintre Uniunea Europeană și Republica San Marino

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Acordul monetar din 27 martie 2012 dintre Uniunea Europeană și Republica San Marino (1), în special articolul 8 alineatul (5),

întrucât:

(1)

Articolul 8 din Acordul monetar dintre Uniunea Europeană și Republica San Marino (denumit în continuare „acordul monetar”) impune Republicii San Marino obligația de a implementa actele juridice și normele Uniunii privind bancnotele și monedele euro, legislația bancară și financiară, prevenirea spălării banilor, prevenirea fraudei și a contrafacerii mijloacelor de plată în numerar și fără numerar, medaliile și jetoanele, precum și cerințele de raportare statistică. Actele și normele respective sunt enumerate în anexa la acordul monetar.

(2)

Comisia trebuie să modifice anexa la acordul monetar o dată pe an sau cu o frecvență mai mare, dacă acest lucru este considerat oportun pentru a lua în considerare noile acte juridice și norme relevante ale Uniunii, precum și modificările celor existente.

(3)

Unele acte juridice și norme ale Uniunii nu mai sunt relevante și, prin urmate, ar trebui eliminate din anexă, fiind adoptate totodată noi acte juridice și norme ale Uniunii, precum și modificări ale actelor juridice existente, care trebuie adăugate la anexă.

(4)

Prin urmare, anexa la acordul monetar ar trebui să fie modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Anexa la Acordul monetar dintre Uniunea Europeană și Republica San Marino se înlocuiește cu textul anexei la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 23 ianuarie 2020.

Pentru Comisie

Președintele

Ursula VON DER LEYEN

(1)  JO C 121, 26.4.2012, p. 5.

ANEXĂ

„ANEXĂ

 

DISPOZIȚII JURIDICE CARE TREBUIE IMPLEMENTATE

TERMEN DE IMPLEMENTARE

 

Prevenirea spălării banilor

 

1

Decizia 2000/642/JAI a Consiliului din 17 octombrie 2000 privind acordurile de cooperare între unitățile de informații financiare ale statelor membre în ceea ce privește schimbul de informații (JO L 271, 24.10.2000, p. 4).

1 septembrie 2013

2

Decizia-cadru 2001/500/JAI a Consiliului din 26 iunie 2001 privind spălarea banilor, identificarea, urmărirea, înghețarea, sechestrarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunii (JO L 182, 5.7.2001, p. 1).

 

3

Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor și a bunurilor având legătură cu infracțiunea (JO L 68, 15.3.2005, p. 49).

1 octombrie 2014 (1)

4

Decizia 2007/845/JAI a Consiliului din 6 decembrie 2007 privind cooperarea dintre oficiile de recuperare a creanțelor din statele membre în domeniul urmăririi și identificării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile (JO L 332, 18.12.2007, p. 103).

 

5

Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană (JO L 127, 29.4.2014, p. 39).

1 noiembrie 2016 (2)

6

Regulamentul (UE) 2015/847 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind informațiile care însoțesc transferurile de fonduri și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1781/2006 (JO L 141, 5.6.2015, p. 1).

1 octombrie 2017 (3)

7

Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).

1 octombrie 2017 (3)

 

Modificată prin:

 

8

Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE (JO L 156, 19.6.2018, p. 43).

31 decembrie 2020 (6)

 

Completată prin:

 

9

Regulamentul delegat (UE) 2016/1675 al Comisiei din 14 iulie 2016 de completare a Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului prin identificarea țărilor terțe cu un grad ridicat de risc care au deficiențe strategice (JO L 254, 20.9.2016, p. 1).

1 octombrie 2017 (5)

 

Modificat prin:

 

10

Regulamentul delegat (UE) 2018/105 al Comisiei din 27 octombrie 2017 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2016/1675 în ceea ce privește adăugarea Etiopiei pe lista țărilor cu grad înalt de risc, în tabelul de la punctul I din anexă (JO L 19, 24.1.2018, p. 1).

31 martie 2019 (6)

11

Regulamentul delegat (UE) 2018/212 al Comisiei din 13 decembrie 2017 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2016/1675 de completare a Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului, în ceea ce privește adăugarea țărilor Sri Lanka, Trinidad și Tobago și Tunisia în tabelul de la punctul I din anexă (JO L 41, 14.2.2018, p. 4).

31 martie 2019 (6)

12

Regulamentul delegat (UE) 2018/1108 al Comisiei din 7 mai 2018 de completare a Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului cu standarde tehnice de reglementare privind criteriile pentru desemnarea punctelor centrale de contact pentru emitenții de monedă electronică și prestatorii de servicii de plată, precum și cu norme privind funcțiile acestora (JO L 203, 10.8.2018, p. 2).

31 decembrie 2020 (7)

13

Regulamentul delegat (UE) 2018/1467 al Comisiei din 27 iulie 2018 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2016/1675 de completare a Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește adăugarea Pakistanului în tabelul prevăzut la punctul I din anexă (JO L 246, 2.10.2018, p. 1).

31 decembrie 2019 (7)

14

Regulamentul delegat (UE) 2019/758 al Comisiei din 31 ianuarie 2019 de completare a Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care stabilesc acțiunile minime și tipul de măsuri suplimentare pe care trebuie să le ia instituțiile de credit și financiare pentru a diminua riscul de spălare a banilor și de finanțare a terorismului în anumite țări terțe (JO L 125, 14.5.2019, p. 4).

31 decembrie 2020 (7)

15

Regulamentul (UE) 2018/1672 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind controlul numerarului care intră sau iese din Uniune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1889/2005 (JO L 284, 12.11.2018, p. 6).

31 decembrie 2021 (7)

16

Directiva (UE) 2018/1673 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2018 privind combaterea prin măsuri de drept penal a spălării banilor (JO L 284, 12.11.2018, p. 22).

31 decembrie 2021 (7)

 

Prevenirea fraudei și a contrafacerii

 

17

Regulamentul (CE) nr. 1338/2001 al Consiliului din 28 iunie 2001 de definire a măsurilor necesare protecției monedei euro împotriva falsificării (JO L 181, 4.7.2001, p. 6)

1 septembrie 2013

Modificat prin:

 

18

Regulamentul (CE) nr. 44/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1338/2001 de definire a măsurilor necesare protecției monedei euro împotriva falsificării (JO L 17, 22.1.2009, p. 1).

 

19

Decizia 2001/887/JAI a Consiliului din 6 decembrie 2001 privind protecția monedei euro împotriva falsificării (JO L 329, 14.12.2001, p. 1).

1 septembrie 2013

20

Decizia 2003/861/CE a Consiliului din 8 decembrie 2003 privind analiza și cooperarea cu privire la monedele euro falsificate (JO L 325, 12.12.2003, p. 44).

1 septembrie 2013

21

Regulamentul (CE) nr. 2182/2004 al Consiliului din 6 decembrie 2004 privind medaliile și jetoanele similare monedelor euro (JO L 373, 21.12.2004, p. 1).

1 septembrie 2013

 

Modificat prin:

 

22

Regulamentul (CE) nr. 46/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2182/2004 privind medaliile și jetoanele similare monedelor euro (JO L 17, 22.1.2009, p. 5).

 

23

Directiva 2014/62/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind protecția prin măsuri de drept penal a monedei euro și a altor monede împotriva falsificării și de înlocuire a Deciziei-cadru 2000/383/JAI a Consiliului (JO L 151, 21.5.2014, p. 1).

1 iulie 2016 (2)

24

Directiva (UE) 2019/713 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind combaterea fraudelor și a contrafacerii în legătură cu mijloacele de plată fără numerar și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/413/JAI a Consiliului (JO L 123, 10.5.2019, p. 18).

31 decembrie 2021 (7)

 

Norme referitoare la bancnotele și monedele euro

 

25

Regulamentul (CE) nr. 2532/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 cu privire la atribuțiile Băncii Centrale Europene în materie de sancțiuni (JO L 318, 27.11.1998, p. 4).

1 septembrie 2013

26

Concluziile Consiliului din 10 mai 1999 privind sistemul de management al calității pentru monedele euro

1 septembrie 2013

27

Comunicarea 2001/C 318/03 a Comisiei din 22 octombrie 2001 privind protecția prin drepturi de autor a desenului feței comune a monedelor euro [C(2001) 600 final] (JO C 318, 13.11.2001, p. 3).

1 septembrie 2013

28

Orientarea BCE/2003/5 a Băncii Centrale Europene din 20 martie 2003 privind aplicarea unor măsuri pentru combaterea reproducerilor neconforme de bancnote euro, precum și schimbul și retragerea bancnotelor euro (JO L 78, 25.3.2003, p. 20)

1 septembrie 2013

Modificată prin:

 

29

Orientarea BCE/2013/11 a Băncii Centrale Europene din 19 aprilie 2013 de modificare a Orientării BCE/2003/5 privind aplicarea unor măsuri pentru combaterea reproducerilor neconforme de bancnote euro, precum și schimbul și retragerea bancnotelor euro (JO L 118, 30.4.2013, p. 43).

1 octombrie 2013 (1)

30

Decizia BCE/2010/14 a Băncii Centrale Europene din 16 septembrie 2010 privind verificarea autenticității și a calității și repunerea în circulație a bancnotelor euro (JO L 267, 9.10.2010, p. 1).

1 septembrie 2013

Modificată prin:

 

31

Decizia BCE/2012/19 a Băncii Centrale Europene din 7 septembrie 2012 de modificare a Deciziei BCE/2010/14 privind verificarea autenticității și a calității și repunerea în circulație a bancnotelor euro (2012/507/UE) (JO L 253, 20.9.2012, p. 19).

1 octombrie 2013 (1)

32

Regulamentul (UE) nr. 1210/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 decembrie 2010 privind autentificarea monedelor euro și procesarea monedelor euro improprii circulației (JO L 339, 22.12.2010, p. 1).

1 septembrie 2013

33

Regulamentul (UE) nr. 1214/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind transportul rutier transfrontalier profesionist de numerar în euro între statele membre din zona euro (JO L 316, 29.11.2011, p. 1).

1 octombrie 2014 (1)

34

Regulamentul (UE) nr. 651/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind emiterea de monede euro (JO L 201, 27.7.2012, p. 135).

1 octombrie 2013 (1)

35

Decizia BCE/2013/10 privind cupiurile, specificațiile, reproducerea, preschimbarea și retragerea bancnotelor euro (BCE/2013/10) (JO L 118, 30.4.2013, p. 37).

1 octombrie 2013 (1)

Modificată prin:

 

Decizia (UE) 2019/669 a Băncii Centrale Europene din 4 aprilie 2019 de modificare a Deciziei BCE/2013/10 privind cupiurile, specificațiile, reproducerea, preschimbarea și retragerea bancnotelor euro (JO L 113, 29.4.2019, p. 6).

31 decembrie 2020 (7)

36

Regulamentul (UE) nr. 729/2014 al Consiliului din 24 iunie 2014 privind valorile nominale și specificațiile tehnice ale monedelor euro ce urmează să intre în circulație (JO L 194, 2.7.2014, p. 1).

1 octombrie 2013 (1)

 

Legislație financiar-bancară

 

37

Directiva 86/635/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale și conturile consolidate ale băncilor și ale altor instituții financiare (JO L 372, 31.12.1986, p. 1).

1 septembrie 2016

Modificată prin:

 

38

Directiva 2001/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2001 de modificare a Directivelor 78/660/CEE, 83/349/CEE și 86/635/CEE în ceea ce privește normele de evaluare aplicabile conturilor anuale și conturilor consolidate ale anumitor forme de societăți comerciale, precum și ale băncilor și ale altor instituții financiare (JO L 283, 27.10.2001, p. 28).

 

39

Directiva 2003/51/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2003 de modificare a Directivelor 78/660/CEE, 83/349/CEE, 86/635/CEE și 91/674/CEE ale Consiliului privind conturile anuale și conturile consolidate ale anumitor forme de societăți, ale băncilor și ale altor instituții financiare și ale întreprinderilor de asigurare (JO L 178, 17.7.2003, p. 16).

 

40

Directiva 2006/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 de modificare a Directivei 78/660/CEE a Consiliului privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale, a Directivei 83/349/CEE a Consiliului privind conturile consolidate, a Directivei 86/635/CEE a Consiliului privind conturile anuale și conturile consolidate ale băncilor și ale altor instituții financiare și a Directivei 91/674/CEE a Consiliului privind situațiile financiare anuale și situațiile financiare consolidate ale întreprinderilor de asigurare (JO L 224, 16.8.2006, p. 1).

 

41

Directiva 89/117/CEE a Consiliului din 13 februarie 1989 privind obligațiile în materie de publicare a documentelor contabile anuale ale sucursalelor, stabilite într-un stat membru, ale instituțiilor de credit și instituțiilor financiare cu sediul social în afara statului membru respectiv (JO L 44, 16.2.1989, p. 40).

1 septembrie 2018

42

Directiva 97/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 martie 1997 privind sistemele de compensare pentru investitori (JO L 84, 26.3.1997, p. 22).

1 septembrie 2018

43

Directiva 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare (JO L 166, 11.6.1998, p. 45).

1 septembrie 2018

Modificată prin:

 

44

Directiva 2009/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de modificare a Directivei 98/26/CE privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare și a Directivei 2002/47/CE privind contractele de garanție financiară în ceea ce privește sistemele legate și creanțele private (JO L 146, 10.6.2009, p. 37).

 

45

Directiva 2010/78/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 de modificare a Directivelor 98/26/CE, 2002/87/CE, 2003/6/CE, 2003/41/CE, 2003/71/CE, 2004/39/CE, 2004/109/CE, 2005/60/CE, 2006/48/CE, 2006/49/CE și 2009/65/CE cu privire la competențele Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), ale Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale) și ale Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (JO L 331, 15.12.2010, p. 120).

 

46

Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, p. 1).

30 septembrie 2019 (3)

47

Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătățirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană și privind depozitarii centrali de titluri de valoare și de modificare a Directivelor 98/26/CE și 2014/65/UE și a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 (JO L 257, 28.8.2014, p. 1).

1 septembrie 2018

48

Directiva 2001/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind reorganizarea și lichidarea instituțiilor de credit (JO L 125, 5.5.2001, p. 15).

1 septembrie 2018

Modificată prin:

 

49

Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

 

50

Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iunie 2002 privind contractele de garanție financiară (JO L 168, 27.6.2002, p. 43).

1 septembrie 2018

Modificată prin:

 

51

Directiva 2009/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de modificare a Directivei 98/26/CE privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare și a Directivei 2002/47/CE privind contractele de garanție financiară în ceea ce privește sistemele legate și creanțele private (JO L 146, 10.6.2009, p. 37).

 

52

Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

1 septembrie 2018 (2)

53

Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar și de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE și 93/22/CEE ale Consiliului și a Directivelor 98/78/CE și 2000/12/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 35, 11.2.2003, p. 1) și măsurile de nivelul 2 aferente, după caz.

1 septembrie 2018

Modificată prin:

 

54

Directiva 2005/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2005 de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 85/611/CEE, 91/675/CEE, 92/49/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului, precum și a Directivelor 94/19/CE, 98/78/CE, 2000/12/CE, 2001/34/CE, 2002/83/CE și 2002/87/CE, în scopul instituirii unei noi structuri de organizare pentru comitetele competente din domeniul serviciilor financiare (JO L 79, 24.3.2005, p. 9).

 

55

Directiva 2008/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2008 de modificare a Directivei 2002/87/CE privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a societăților de asigurări și a firmelor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar, în ceea ce privește competențele de executare conferite Comisiei (JO L 81, 20.3.2008, p. 40).

 

56

Directiva 2010/78/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 de modificare a Directivelor 98/26/CE, 2002/87/CE, 2003/6/CE, 2003/41/CE, 2003/71/CE, 2004/39/CE, 2004/109/CE, 2005/60/CE, 2006/48/CE, 2006/49/CE și 2009/65/CE cu privire la competențele Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), ale Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale) și ale Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (JO L 331, 15.12.2010, p. 120).

 

57

Directiva 2011/89/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 noiembrie 2011 de modificare a Directivelor 98/78/CE, 2002/87/CE, 2006/48/CE și 2009/138/CE în ceea ce privește supravegherea suplimentară a entităților financiare care aparțin unui conglomerat financiar (JO L 326, 8.12.2011, p. 113).

 

58

Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

 

59

Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului (JO L 145, 30.4.2004, p. 1) și măsurile de nivelul 2 aferente, după caz.

1 septembrie 2018

Modificată prin:

 

60

Directiva 2006/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 de modificare a Directivei 2004/39/CE privind piețele instrumentelor financiare, în ceea ce privește anumite termene limită (JO L 114, 27.4.2006, p. 60).

 

61

Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de modificare a Directivei 92/49/CEE a Consiliului și a Directivelor 2002/83/CE, 2004/39/CE, 2005/68/CE și 2006/48/CE în ceea ce privește normele de procedură și criteriile de evaluare aplicabile evaluării prudențiale a achizițiilor și majorărilor de participații în sectorul financiar (JO L 247, 21.9.2007, p. 1).

 

62

Directiva 2008/10/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2008 de modificare a Directivei 2004/39/CE privind piețele instrumentelor financiare, în ceea ce privește competențele de executare conferite Comisiei (JO L 76, 19.3.2008, p. 33).

 

63

Directiva 2010/78/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 de modificare a Directivelor 98/26/CE, 2002/87/CE, 2003/6/CE, 2003/41/CE, 2003/71/CE, 2004/39/CE, 2004/109/CE, 2005/60/CE, 2006/48/CE, 2006/49/CE și 2009/65/CE cu privire la competențele Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), ale Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale) și ale Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (JO L 331, 15.12.2010, p. 120).

 

64

Regulamentul (CE) nr. 924/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind plățile transfrontaliere în Comunitate și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2560/2001 (JO L 266, 9.10.2009, p. 11).

1 septembrie 2018

Modificat prin:

 

65

Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerințelor tehnice și comerciale aplicabile operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009 (JO L 94, 30.3.2012, p. 22).

1 septembrie 2018 (1)

66

Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE (JO L 267, 10.10.2009, p. 7).

1 septembrie 2016

Modificată prin:

 

67

Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

1 septembrie 2017 (3)

68

Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35).

30 septembrie 2018 (4)

69

Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).

1 septembrie 2016

Modificat prin:

 

70

Regulamentul (UE) nr. 1022/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2013 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) în ceea ce privește conferirea de atribuții specifice Băncii Centrale Europene în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (JO L 287, 29.10.2013, p. 5).

 

71

Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 60, 28.2.2014, p. 34).

 

72

Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

1 septembrie 2018 (3)

73

Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35).

30 septembrie 2018 (4)

74

Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).

1 septembrie 2016

Modificat prin:

 

75

Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).

 

76

Regulamentul (UE) nr. 258/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 de instituire a unui program al Uniunii de sprijinire a activităților specifice din domeniul raportării financiare și al auditului pentru perioada 2014-2020 și de abrogare a Deciziei nr. 716/2009/CE (JO L 105, 8.4.2014, p. 1).

 

77

Directiva 2014/51/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 de modificare a Directivelor 2003/71/CE și 2009/138/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010 în ceea ce privește competențele Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale) și ale Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe) (JO L 153, 22.5.2014, p. 1).

 

78

Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerințelor tehnice și comerciale aplicabile operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009 (JO L 94, 30.3.2012, p. 22).

1 aprilie 2018 (2)

Modificat prin:

 

79

Regulamentul (UE) nr. 248/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 februarie 2014 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 260/2012 în ceea ce privește migrarea la operațiuni de transfer de credit și de debitare directă efectuate la nivelul Uniunii (JO L 84, 20.3.2014, p. 1).

 

80

Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, p. 1) și măsurile de nivelul 2 aferente, după caz.

30 septembrie 2019 (3)

Modificat prin:

 

81

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).

 

82

Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

 

83

Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 173, 12.6.2014, p. 84).

31 decembrie 2020(3)

84

Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).

 

85

Regulamentul (UE) 2015/2365 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind transparența operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare și transparența reutilizării și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 337, 23.12.2015, p. 1).

30 septembrie 2019 (4)

86

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1) și măsurile de nivelul 2 aferente, după caz.

1 septembrie 2017 (1)

Modificat prin:

 

87

Regulamentul (UE) 2017/2395 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește măsurile tranzitorii pentru diminuarea impactului asupra fondurilor proprii al introducerii IFRS 9 și pentru tratamentul expunerilor mari al anumitor expuneri din sectorul public denominate în moneda națională a oricărui stat membru (JO L 345, 27.12.2017, p. 27).

30 iunie 2019 (6)

88

Regulamentul (UE) 2017/2401 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții (JO L 347, 28.12.2017, p. 1).

31 martie 2020 (6)

89

Regulamentul (UE) 2019/630 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește acoperirea minimă a pierderilor pentru expunerile neperformante (JO L 111, 25.4.2019, p. 4).

31 decembrie 2020 (7)

90

Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338) și măsurile de nivelul 2 aferente, după caz.

1 septembrie 2017 (1)

Modificată prin:

 

91

Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

1 septembrie 2018 (3)

92

Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei (JO L 173, 12.6.2014, p. 1) și măsurile de nivelul 2 aferente, după caz.

30 septembrie 2018 (4)

Modificat prin:

 

93

Regulamentul (UE) 2016/1011 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind indicii utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare sau pentru a măsura performanțele fondurilor de investiții și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2014/17/UE și a Regulamentului (UE) nr. 596/2014 (JO L 171, 29.6.2016, p. 1).

1 martie 2020 (6)

94

Regulamentul (UE) 2016/1033 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iunie 2016 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 600/2014 privind piețele instrumentelor financiare, a Regulamentului (UE) nr. 596/2014 privind abuzul de piață și a Regulamentului (UE) nr. 909/2014 privind îmbunătățirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană și privind depozitarii centrali de titluri de valoare (JO L 175, 30.6.2016, p. 1).

30 septembrie 2018 (5)

95

Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind schemele de garantare a depozitelor (JO L 173, 12.6.2014, p. 149).

1 septembrie 2016 (2)

96

Directiva 2014/57/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind sancțiunile penale pentru abuzul de piață (directiva privind abuzul de piață) (JO L 173, 12.6.2014, p. 179).

30 septembrie 2018 (4)

97

Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190) și măsurile de nivelul 2 aferente, după caz

1 septembrie 2018 (2)

Modificată prin:

 

98

Directiva (UE) 2017/2399 a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2017 de modificare a Directivei 2014/59/UE în ceea ce privește rangul instrumentelor de datorie negarantate în ierarhia creanțelor în caz de insolvență (JO L 345, 27.12.2017, p. 96).

31 octombrie 2019 (6)

99

Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349) și măsurile de nivelul 2 aferente, după caz.

31 decembrie 2020 (3)

Modificată prin:

 

100

Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătățirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană și privind depozitarii centrali de titluri de valoare și de modificare a Directivelor 98/26/CE și 2014/65/UE și a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 (JO L 257, 28.8.2014, p. 1).

31 decembrie 2020 (4)

101

Directiva (UE) 2016/1034 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iunie 2016 de modificare a Directivei 2014/65/UE privind piețele instrumentelor financiare (JO L 175, 30.6.2016, p. 8).

31 decembrie 2021 (5)

102

Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 173, 12.6.2014, p. 84) și măsurile de nivelul 2 aferente, după caz.

31 decembrie 2020 (3)

Modificat prin:

 

103

Regulamentul (UE) 2016/1033 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iunie 2016 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 600/2014 privind piețele instrumentelor financiare, a Regulamentului (UE) nr. 596/2014 privind abuzul de piață și a Regulamentului (UE) nr. 909/2014 privind îmbunătățirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană și privind depozitarii centrali de titluri de valoare (JO L 175, 30.6.2016, p. 1).

31 decembrie 2020 (5)

104

Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătățirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană și privind depozitarii centrali de titluri de valoare și de modificare a Directivelor 98/26/CE și 2014/65/UE și a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 (JO L 257, 28.8.2014, p. 1).

31 decembrie 2020 (4)

Modificat prin:

 

105

Regulamentul (UE) 2016/1033 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iunie 2016 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 600/2014 privind piețele instrumentelor financiare, a Regulamentului (UE) nr. 596/2014 privind abuzul de piață și a Regulamentului (UE) nr. 909/2014 privind îmbunătățirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană și privind depozitarii centrali de titluri de valoare (JO L 175, 30.6.2016, p. 1).

31 decembrie 2020 (6)

106

Regulamentul (UE) 2015/2365 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind transparența operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare și transparența reutilizării și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 337, 23.12.2015, p. 1).

30 septembrie 2019 (4)

107

Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35) și măsurile de nivelul 2 aferente, după caz.

30 septembrie 2018 (4)

108

Regulamentul (UE) 2016/1011 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind indicii utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare sau pentru a măsura performanțele fondurilor de investiții și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2014/17/UE și a Regulamentului (UE) nr. 596/2014 (JO L 171, 29.6.2016, p. 1).

1 martie 2020 (6)

Legislația privind colectarea de informații statistice  (*1)

 

109

Orientarea BCE/2013/24 a Băncii Centrale Europene din 25 iulie 2013 privind cerințele de raportare statistică ale Băncii Centrale Europene în domeniul conturilor financiare trimestriale (JO L 2, 7.1.2014, p. 34).

1 septembrie 2016 (2)

Modificată prin:

 

110

Orientarea (UE) 2016/66 a Băncii Centrale Europene din 26 noiembrie 2015 de modificare a Orientării BCE/2013/24 privind cerințele de raportare statistică ale Băncii Centrale Europene în domeniul conturilor financiare trimestriale (BCE/2015/40) (JO L 14, 21.1.2016, p. 36).

31 martie 2017 (4)

111

Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 al Băncii Centrale Europene din 24 septembrie 2013 privind bilanțul sectorului instituții financiare monetare (BCE/2013/33) (JO L 297, 7.11.2013, p. 1).

1 septembrie 2016 (2)

Modificat prin:

 

112

Regulamentul (UE) nr. 1375/2014 al Băncii Centrale Europene din 10 decembrie 2014 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1071/2013 privind bilanțul sectorului instituții financiare monetare (BCE/2013/33) (BCE/2014/51) (JO L 366, 20.12.2014, p. 77).

 

113

Regulamentul (UE) nr. 1072/2013 al Băncii Centrale Europene din 24 septembrie 2013 privind statisticile referitoare la ratele dobânzii practicate de instituțiile financiare monetare (BCE/2013/34) (JO L 297, 7.11.2013, p. 51).

1 septembrie 2016 (2)

Modificat prin:

 

114

Regulamentul (UE) nr. 756/2014 al Băncii Centrale Europene din 8 iulie 2014 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1072/2013 (BCE/2013/34) privind statisticile referitoare la ratele dobânzii practicate de instituțiile financiare monetare (BCE/2014/30) (JO L 205, 12.7.2014, p. 14).

 

115

Orientarea Băncii Centrale Europene BCE/2014/15 din 4 aprilie 2014 privind statisticile monetare și financiare (JO L 340, 26.11.2014, p. 1).

1 septembrie 2016 (2)

Modificată prin:

 

116

Orientarea (UE) 2015/571 a Băncii Centrale Europene din 6 noiembrie 2014 de modificare a Orientării BCE/2014/15 privind statisticile monetare și financiare (BCE/2014/43) (JO L 93, 9.4.2015, p. 82).

 

117

Orientarea (UE) 2016/450 a Băncii Centrale Europene din 4 decembrie 2015 de modificare a Orientării BCE/2014/15 privind statisticile monetare și financiare (BCE/2015/44) (JO L 86, 1.4.2016, p. 42).

31 martie 2017 (4)

118

Orientarea (UE) 2017/148 a Băncii Centrale Europene din 16 decembrie 2016 de modificare a Orientării BCE/2014/15 privind statisticile monetare și financiare (BCE/2016/45) (JO L 26, 31.1.2017, p. 1).

1 noiembrie 2017 (5)

119

Orientarea (UE) 2018/877 a Băncii Centrale Europene din 1 iunie 2018 de modificare a Orientării BCE/2014/15 privind statisticile monetare și financiare (BCE/2018/17) (JO L 154, 18.6.2018, p. 22).

1 octombrie 2019 (6)

”

(1)  Comitetul mixt din 2013 a convenit asupra acestor termene în temeiul articolului 8 alineatul (5) din Acordul monetar din 27 martie 2012 dintre Uniunea Europeană și Republica San Marino.

(2)  Comitetul mixt din 2014 a convenit asupra acestor termene în temeiul articolului 8 alineatul (5) din Acordul monetar din 27 martie 2012 dintre Uniunea Europeană și Republica San Marino.

(3)  Comitetul mixt din 2015 a convenit asupra acestor termene în temeiul articolului 8 alineatul (5) din Acordul monetar din 27 martie 2012 dintre Uniunea Europeană și Republica San Marino.

(4)  Comitetul mixt din 2016 a convenit asupra acestor termene în temeiul articolului 8 alineatul (5) din Acordul monetar din 27 martie 2012 dintre Uniunea Europeană și Republica San Marino.

(5)  Comitetul mixt din 2017 a convenit asupra acestor termene în temeiul articolului 8 alineatul (5) din Acordul monetar din 27 martie 2012 dintre Uniunea Europeană și Republica San Marino.

(6)  Comitetul mixt din 2018 a convenit asupra acestor termene în temeiul articolului 8 alineatul (5) din Acordul monetar din 27 martie 2012 dintre Uniunea Europeană și Republica San Marino.

(7)  Comitetul mixt din 2019 a convenit asupra acestor termene în temeiul articolului 8 alineatul (4) din Acordul monetar din 27 martie 2012 dintre Uniunea Europeană și Republica San Marino.

(*1)  Astfel cum s-a convenit prin modelul privind simplificarea obligațiilor de raportare statistică.

24.1.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 19/36

DECIZIA (UE) 2020/109 A COMISIEI

din 23 ianuarie 2020

de modificare a anexei la Acordul monetar dintre Uniunea Europeană și Sfântul Scaun — Statul Cetății Vaticanului

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Acordul monetar din 17 decembrie 2009 între Uniunea Europeană și Uniunea Europeană și Sfântul Scaun – Statul Cetății Vaticanului (1), în special articolul 8 alineatul (3),

întrucât:

(1)

Articolul 8 alineatul (1) din Acordul monetar dintre Uniunea Europeană și Statul Cetății Vaticanului (denumit în continuare „acordul monetar”) impune Statului Cetății Vaticanului obligația de a implementa actele juridice și normele Uniunii privind bancnotele și monedele euro, prevenirea spălării banilor, prevenirea fraudei și a falsificării mijloacelor de plată în numerar și fără numerar, a medaliilor și jetoanelor și privind cerințele de raportare statistică. Actele și normele respective sunt enumerate în anexa la acordul monetar.

(2)

Anexa la acordul monetar trebuie modificată anual de către Comisie pentru a lua în considerare noile acte juridice și norme relevante ale Uniunii, precum și modificările actelor juridice și ale normelor existente.

(3)

Unele acte juridice și norme ale Uniunii nu mai sunt relevante și, prin urmate, ar trebui eliminate din anexă, fiind adoptate totodată noi acte juridice și norme ale Uniunii, precum și modificări ale actelor juridice existente, care trebuie adăugate la anexă.

(4)

Prin urmare, anexa la acordul monetar ar trebui să fie modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Anexa la Acordul monetar dintre Uniunea Europeană și Sfântul Scaun – Statul Cetății Vaticanului se înlocuiește cu textul anexei la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 23 ianuarie 2020.

Pentru Comisie

Președintele

Ursula VON DER LEYEN

(1)  JO C 28, 4.2.2010, p. 13.

ANEXĂ

„ANEXĂ

 

Dispoziții juridice care trebuie implementate

Termen de implementare

 

Prevenirea spălării banilor

 

1

Decizia-cadru 2001/500/JAI a Consiliului din 26 iunie 2001privind spălarea banilor, identificarea, urmărirea, înghețarea, sechestrarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunii (JO L 182, 5.7.2001, p. 1)

 

2

Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană (JO L 127, 29.4.2014, p. 39)

31 decembrie 2016 (2)

3

Regulamentul (UE) 2015/847 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind informațiile care însoțesc transferurile de fonduri și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1781/2006 (JO L 141, 5.6.2015, p. 1)

31 decembrie 2017 (3)

4

Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73)

31 decembrie 2017 (3)

 

Modificată prin:

 

5

Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE (JO L 156, 19.6.2018, p. 43).

31 martie 2020 (6)

 

Completată prin:

 

6

Regulamentul delegat (UE) 2016/1675 al Comisiei din 14 iulie 2016 de completare a Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului prin identificarea țărilor terțe cu un grad ridicat de risc care au deficiențe strategice (JO L 254, 20.9.2016, p. 1)

31 decembrie 2017 (5)

 

Modificat prin:

 

7

Regulamentul delegat (UE) 2018/105 al Comisiei din 27 octombrie 2017 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2016/1675 în ceea ce privește adăugarea Etiopiei pe lista țărilor cu grad înalt de risc, în tabelul de la punctul I din anexă (JO L 19, 24.1.2018, p. 1)

31 martie 2019 (6)

8

Regulamentul delegat (UE) 2018/212 al Comisiei din 13 decembrie 2017 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2016/1675 de completare a Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului, în ceea ce privește adăugarea țărilor Sri Lanka, Trinidad și Tobago și Tunisia în tabelul de la punctul I din anexă (JO L 41, 14.2.2018, p. 4)

31 martie 2019 (6)

9

Regulamentul delegat (UE) 2018/1108 al Comisiei din 7 mai 2018 de completare a Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului cu standarde tehnice de reglementare privind criteriile pentru desemnarea punctelor centrale de contact pentru emitenții de monedă electronică și prestatorii de servicii de plată, precum și cu norme privind funcțiile acestora (JO L 203, 10.8.2018, p. 2)

31 decembrie 2020 (7)

10

Regulamentul delegat (UE) 2018/1467 al Comisiei din 27 iulie 2018 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2016/1675 de completare a Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește adăugarea Pakistanului în tabelul prevăzut la punctul I din anexă (JO L 246, 2.10.2018, p. 1)

31 decembrie 2019 (7)

11

Regulamentul delegat (UE) 2019/758 al Comisiei din 31 ianuarie 2019 de completare a Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care stabilesc acțiunile minime și tipul de măsuri suplimentare pe care trebuie să le ia instituțiile de credit și financiare pentru a diminua riscul de spălare a banilor și de finanțare a terorismului în anumite țări terțe (JO L 125, 14.5.2019, p. 4)

31 decembrie 2020 (7)

12

Regulamentul (UE) 2018/1672 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind controlul numerarului care intră sau iese din Uniune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1889/2005 (JO L 284, 12.11.2018, p. 6)

31 decembrie 2021 (7)

13

Directiva (UE) 2018/1673 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2018 privind combaterea prin măsuri de drept penal a spălării banilor (JO L 284, 12.11.2018, p. 22)

31 decembrie 2021 (7)

 

Prevenirea fraudei și a contrafacerii

 

14

Regulamentul (CE) nr. 1338/2001 al Consiliului din 28 iunie 2001 de definire a măsurilor necesare protecției monedei euro împotriva falsificării (JO L 181, 4.7.2001, p. 6)

31 decembrie 2010

 

Modificat prin:

 

15

Regulamentul (CE) nr. 44/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1338/2001 de definire a măsurilor necesare protecției monedei euro împotriva falsificării (JO L 17, 22.1.2009, p. 1)

 

16

Regulamentul (CE) nr. 2182/2004 al Consiliului din 6 decembrie 2004 privind medaliile și jetoanele similare monedelor euro (JO L 373, 21.12.2004, p. 1)

31 decembrie 2010

 

Modificat prin:

 

17

Regulamentul (CE) nr. 46/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2182/2004 privind medaliile și jetoanele similare monedelor euro (JO L 17, 22.1.2009, p. 5)

 

18

Directiva 2014/62/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind protecția prin măsuri de drept penal a monedei euro și a altor monede împotriva falsificării și de înlocuire a Deciziei-cadru 2000/383/JAI a Consiliului (JO L 151, 21.5.2014, p. 1)

31 decembrie 2016 (2)

19

Directiva (UE) 2019/713 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind combaterea fraudelor și a contrafacerii în legătură cu mijloacele de plată fără numerar și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/413/JAI a Consiliului (OJ L 123, 10.5.2019, p. 18)

31 decembrie 2021 (7)

 

Norme referitoare la bancnotele și monedele euro

 

20

Concluziile Consiliului din 10 mai 1999 privind sistemul de management al calității pentru monedele euro

31 decembrie 2010

21

Orientarea BCE/2003/5 a Băncii Centrale Europene din 20 martie 2003 privind aplicarea unor măsuri pentru combaterea reproducerilor neconforme de bancnote euro, precum și schimbul și retragerea bancnotelor euro (JO L 78, 25.3.2003, p. 20)

31 decembrie 2010

 

Modificată prin:

 

22

Orientarea BCE/2013/11 a Băncii Centrale Europene din 19 aprilie 2013 de modificare a Orientării BCE/2003/5 privind aplicarea unor măsuri pentru combaterea reproducerilor neconforme de bancnote euro, precum și schimbul și retragerea bancnotelor euro (JO L 118, 30.4.2013, p. 43)

31 decembrie 2014 (1)

23

Decizia BCE/2010/14 a Băncii Centrale Europene din 16 septembrie 2010 privind verificarea autenticității și a calității și repunerea în circulație a bancnotelor euro (JO L 267, 9.10.2010, p. 1)

31 decembrie 2012

 

Modificată prin:

 

24

Decizia BCE/2012/19 a Băncii Centrale Europene din 7 septembrie 2012 (JO L 253, 20.9.2012, p. 19)

31 decembrie 2013 (1)

25

Regulamentul (UE) nr. 1210/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 decembrie 2010 privind autentificarea monedelor euro și procesarea monedelor euro improprii circulației (JO L 339, 22.12.2010, p. 1)

31 decembrie 2012

26

Regulamentul (UE) nr. 651/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind emiterea de monede euro (JO L 201, 27.7.2012, p. 135)

31 decembrie 2013 (1)

27

Decizia BCE/2013/10 a Băncii Centrale Europene din 19 aprilie 2013 privind cupiurile, specificațiile, reproducerea, preschimbarea și retragerea bancnotelor euro (JO L 118, 30.4.2013, p. 37)

31 decembrie 2014 (1)

 

Modificată prin:

 

28

Decizia (UE) 2019/669 a Băncii Centrale Europene din 4 aprilie 2019 de modificare a Deciziei BCE/2013/10 privind cupiurile, specificațiile, reproducerea, preschimbarea și retragerea bancnotelor euro (JO L 113, 29.4.2019, p. 6)

31 decembrie 2020 (7)

29

Regulamentul (UE) nr. 729/2014 al Consiliului din 24 iunie 2014 privind valorile nominale și specificațiile tehnice ale monedelor euro ce urmează să intre în circulație (JO L 194, 2.7.2014, p. 1)

31 decembrie 2013 (2)

Secțiunea din anexa la acordul monetar în conformitate cu acordul ad-hoc al comitetului mixt privind o cerere din partea Sfântului Scaun și a Statului Cetății Vaticanului privind includerea normelor relevante aplicabile entităților care desfășoară activități financiare cu titlu profesional

 

Părțile relevante ale următoarelor instrumente juridice

Termen de implementare

30

Directiva 86/635/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale și conturile consolidate ale băncilor și ale altor instituții financiare (JO L 372, 31.12.1986, p. 1)

31 decembrie 2016 (2)

 

Modificată prin:

 

31

Directiva 2001/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2001 (JO L 283, 27.10.2001, p. 28)

 

32

Directiva 2003/51/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2003 (JO L 178, 17.7.2003, p. 16)

 

33

Directiva 2006/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 (JO L 224, 16.8.2006, p. 1)

 

34

Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338)

31 decembrie 2017 (2)

35

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1) și măsurile de nivel 2 aferente, după caz

31 decembrie 2017 (2)

 

Modificat prin:

 

36

Regulamentul (UE) 2017/2395 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește măsurile tranzitorii pentru diminuarea impactului asupra fondurilor proprii al introducerii IFRS 9 și pentru tratamentul expunerilor mari al anumitor expuneri din sectorul public denominate în moneda națională a oricărui stat membru (JO L 345, 27.12.2017, p. 27)

30 iunie 2019 (6)

37

Regulamentul (UE) 2017/2401 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții (JO L 347, 28.12.2017, p. 1)

31 martie 2020 (6)

38

Regulamentul (UE) 2019/630 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește acoperirea minimă a pierderilor pentru expunerile neperformante (JO L 111, 25.4.2019, p. 4)

31 decembrie 2020 (7)

39

Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei (JO L 173, 12.6.2014, p. 1) și măsurile de nivel 2 aferente, după caz

30 septembrie 2018 (4)

 

Modificat prin:

 

40

Regulamentul (UE) 2016/1033 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iunie 2016 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 600/2014 privind piețele instrumentelor financiare, a Regulamentului (UE) nr. 596/2014 privind abuzul de piață și a Regulamentului (UE) nr. 909/2014 privind îmbunătățirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană și privind depozitarii centrali de titluri de valoare (JO L 175, 30.6.2016, p. 1)

30 septembrie 2018 (5)

41

Directiva 2014/57/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind sancțiunile penale pentru abuzul de piață (directiva privind abuzul de piață) (JO L 173, 12.6.2014, p. 179)

30 septembrie 2018 (4)

 

Legislația privind colectarea de informații statistice  (*1)

 

42

Orientarea BCE/2013/24 a Băncii Centrale Europene din 25 iulie 2013 privind cerințele de raportare statistică ale Băncii Centrale Europene în domeniul conturilor financiare trimestriale (JO L 2, 7.1.2014, p. 34)

31 decembrie 2016 (2)

 

Modificată prin:

 

43

Orientarea (UE) 2016/66 a Băncii Centrale Europene din 26 noiembrie 2015 de modificare a Orientării BCE/2013/24 privind cerințele de raportare statistică ale Băncii Centrale Europene în domeniul conturilor financiare trimestriale (BCE/2015/40) (JO L 14, 21.1.2016, p. 36)

31 martie 2017 (4)

44

Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 al Băncii Centrale Europene din 24 septembrie 2013 privind bilanțul sectorului instituții financiare monetare (BCE/2013/33) (JO L 297, 7.11.2013, p. 1)

31 decembrie 2016 (2)

 

Modificat prin:

 

45

Regulamentul (UE) nr. 1375/2014 al Băncii Centrale Europene din 10 decembrie 2014 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1071/2013 privind bilanțul sectorului instituții financiare monetare (BCE/2013/33) (BCE/2014/51) (JO L 366, 20.12.2014, p. 77)

 

46

Regulamentul (UE) nr. 1072/2013 al Băncii Centrale Europene din 24 septembrie 2013 privind statisticile referitoare la ratele dobânzii practicate de instituțiile financiare monetare (BCE/2013/34) (JO L 297, 7.11.2013, p. 51)

31 decembrie 2016 (2)

 

Modificat prin:

 

47

Regulamentul (UE) nr. 756/2014 al Băncii Centrale Europene din 8 iulie 2014 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1072/2013 (BCE/2013/34) privind statisticile referitoare la ratele dobânzii practicate de instituțiile financiare monetare (BCE/2014/30) (JO L 205, 12.7.2014, p. 14)

 

48

Orientarea BCE/2014/15 a Băncii Centrale Europene din 4 aprilie 2014 privind statisticile monetare și financiare (JO L 340, 26.11.2014, p. 1)

31 decembrie 2016 (2)

 

Modificată prin:

 

49

Orientarea (UE) 2015/571 a Băncii Centrale Europene din 6 noiembrie 2014 de modificare a Orientării BCE/2014/15 privind statisticile monetare și financiare (BCE/2014/43) (JO L 93, 9.4.2015, p. 82)

 

50

Orientarea (UE) 2016/450 a Băncii Centrale Europene din 4 decembrie 2015 de modificare a Orientării BCE/2014/15 privind statisticile monetare și financiare (BCE/2015/44) (JO L 86, 1.4.2016, p. 42)

31 martie 2017 (4)

51

Orientarea (UE) 2017/148 a Băncii Centrale Europene din 16 decembrie 2016 de modificare a Orientării BCE/2014/15 privind statisticile monetare și financiare (BCE/2016/45) (JO L 26, 31.1.2017, p. 1)

1 noiembrie 2017 (5)

52

Orientarea (UE) 2018/877 a Băncii Centrale Europene din 1 iunie 2018 de modificare a Orientării BCE/2014/15 privind statisticile monetare și financiare (BCE/2018/17) (JO L 154, 18.6.2018, p. 22)

1 octombrie 2019 (6)

”

(1)  Aceste termene au fost convenite în cadrul Comitetului mixt din 2013.

(2)  Aceste termene au fost convenite în cadrul Comitetului mixt din 2014.

(3)  Aceste termene au fost convenite în cadrul Comitetului mixt din 2015.

(4)  Aceste termene au fost convenite în cadrul Comitetului mixt din 2016.

(5)  Aceste termene au fost convenite în cadrul Comitetului mixt din 2017.

(6)  Aceste termene au fost convenite în cadrul Comitetului mixt din 2018.

(7)  Aceste termene au fost convenite în cadrul Comitetului mixt din 2019.

(*1)  Astfel cum s-a convenit prin modelul privind simplificarea obligațiilor de raportare statistică.

ACTE ADOPTATE DE ORGANISME CREATE PRIN ACORDURI INTERNAȚIONALE

24.1.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 19/42

Numai textele originale CEE-ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internațional. Situația și data intrării în vigoare ale prezentului regulament se verifică în cea mai recentă versiune a documentului de situație al CEE-ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la adresa: http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 122 al Comisiei Economice pentru Europa din cadrul Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Specificații tehnice uniforme privind omologarea vehiculelor din categoriile M, N și O în ceea ce privește sistemele de încălzire ale acestora [2020/110]

Include toate textele valabile până la:

 

Suplimentul 5 la versiunea originală a regulamentului – Data intrării în vigoare: 15 octombrie 2019

CUPRINS

REGULAMENTUL

1.   Domeniul de aplicare

2.   Definiții: aspecte generale

3.   Cererea de omologare

4.   Omologarea

5.   Partea I: Omologarea de tip a unui vehicul în ceea ce privește sistemul său de încălzire

6.   Partea II: Omologarea unui sistem de încălzire în ceea ce privește siguranța sa funcțională

7.   Modificarea și extinderea omologării de tip a unui vehicul sau a unei componente

8.   Conformitatea producției

9.   Sancțiuni în caz de neconformitate a producției

10.   Încetarea definitivă a producției

11.   Denumirile și adresele serviciilor tehnice care efectuează încercările de omologare și ale autorităților de omologare de tip

ANEXE

Anexa 1 –   Fișe de informații și fișe de comunicare

Anexa 2 –   Exemple de dispunere a mărcilor de omologare

Anexa 3 –   Cerințe privind sistemele de încălzire cu recuperare a aerului

Anexa 4 –   Procedură de încercare a calității aerului

Anexa 5–   Procedură de încercare privind temperatura

Anexa 6 –   Procedură de încercare privind emisiile de gaze de evacuare ale sistemelor de încălzire prin combustie

Anexa 7 –   Cerințe suplimentare pentru sistemele de încălzire prin combustie

Anexa 8 –   Cerințe de siguranță pentru sistemele de încălzire prin combustie alimentate cu GPL și pentru sistemele de încălzire cu GPL

Anexa 9 –   Dispoziții suplimentare aplicabile anumitor vehicule astfel cum se precizează în ADR

1.   DOMENIUL DE APLICARE

1.1.

 Prezentul regulament se aplică tuturor vehiculelor din categoriile M, N și O (1) care sunt dotate cu un sistem de încălzire.

Omologările de tip sunt acordate în conformitate cu:

1.2.

 Partea I – Omologarea de tip a unui vehicul în ceea ce privește sistemul său de încălzire.

1.3.

 Partea II – Omologarea unui sistem de încălzire în ceea ce privește siguranța sa funcțională.

2.   DEFINIȚII: ASPECTE GENERALE

În sensul prezentului regulament:

2.1.

 „Vehicul” înseamnă un vehicul din categoria M, N sau O1 care este dotat cu un sistem de încălzire.

2.2.

 „Producător” înseamnă persoana sau organismul responsabil în fața autorității de omologare pentru toate aspectele procesului de omologare de tip și pentru garantarea conformității producției. Persoana sau organismul menționat mai sus nu trebuie neapărat să ia parte la toate etapele producției vehiculului sau componentei care face obiectul procesului de omologare.

2.3.

 „Interior” înseamnă părțile interioare ale unui vehicul rezervate pasagerilor și/sau încărcăturii.

2.4.

 „Sistem de încălzire pentru habitaclu” înseamnă orice tip de dispozitiv destinat creșterii temperaturii în compartimentul pasagerilor.

2.5.

 „Sistem de încălzire pentru spațiul destinat încărcăturii” înseamnă orice tip de dispozitiv destinat creșterii temperaturii în spațiul destinat încărcăturii.

2.6.

 „Spațiul destinat încărcăturii” înseamnă partea interioară a unui vehicul rezervată încărcăturii, exclusiv habitaclul.

2.7.

 „Habitaclu” înseamnă partea interioară a unui vehicul rezervată conducătorului auto și pasagerilor.

2.8.

 „Combustibil gazos” înseamnă combustibilii care sunt în stare gazoasă în condiții de temperatură și presiune normală (288,2 K și 101,33 kPa), cum ar fi gazul petrolier lichefiat (GPL) și gazul natural comprimat (GNC)

2.9.

 „Supraîncălzire” înseamnă situația care apare când admisia de aer de încălzire către sistemul de încălzire prin combustie este complet blocată.

3.   CEREREA DE OMOLOGARE

3.1.   Cerere de omologare a unui tip de vehicul în ceea ce privește sistemul său de încălzire

3.1.1.

 Cererea de omologare a unui tip de vehicul cu privire la sistemul lui de încălzire se depune de către producătorul vehiculului sau de către reprezentantul său autorizat.

3.1.2.

 Aceasta trebuie să fie însoțită de documentele menționate mai jos, în trei exemplare, și de următoarele indicații:

3.1.2.1.

 o descriere detaliată a tipului de vehicul în ceea ce privește structura, dimensiunile, configurația și materialele utilizate;

3.1.2.2.

 desene ale sistemului de încălzire și ale dispunerii lui de ansamblu.

3.1.3.

 În partea 1 din apendicele 1 la anexa 1, este prezentat un model de fișă de informații.

3.1.4.

 Serviciului tehnic responsabil cu încercările de omologare de tip trebuie să i se prezinte un vehicul reprezentativ pentru tipul care urmează a fi omologat.

3.1.5.

 Dacă vehiculul supus procedurii de omologare este dotat cu un sistem de încălzire având o omologare de tip CEE, numărul omologării de tip și specificațiile de tip ale producătorului pentru tipul de sistem de încălzire în cauză trebuie incluse în cererea de omologare de tip a vehiculului.

3.1.6.

 Dacă vehiculul care este supus procedurii de omologare este dotat cu un sistem de încălzire fără o omologare de tip CEE, serviciului tehnic trebuie să i se transmită un sistem de încălzire reprezentativ pentru tipul supus procedurii de omologare.

3.2.   Cerere de omologare a unui tip de sistem de încălzire

3.2.1.

 Cererea de omologare a unui tip de sistem de încălzire drept componentă trebuie depusă de producătorul sistemului de încălzire.

3.2.2.

 Aceasta trebuie să fie însoțită de documentele menționate mai jos, în trei exemplare, și de următoarele indicații:

3.2.2.1.

 o descriere detaliată a sistemului de încălzire în ceea ce privește structura, dimensiunile, configurația și materialele utilizate;

3.2.2.2.

 desene ale sistemului de încălzire și ale dispunerii lui de ansamblu.

3.2.3.

 În partea 1 din apendicele 2 la anexa 1, este prezentat un model de fișă de informații.

3.2.4.

 Serviciului tehnic trebuie să i se prezinte un sistem de încălzire reprezentativ pentru tipul pentru care se solicită omologarea.

3.2.5.

 Exemplarul trebuie marcat cu denumirea sau marca comercială a solicitantului, în mod clar și într-o manieră care să nu permită ștergerea.

4.   OMOLOGAREA

4.1.

 Dacă tipul pentru care se solicită omologarea conform prezentului regulament corespunde cerințelor din partea (părțile) relevantă (relevante) a (ale) prezentului regulament, tipului respectiv i se acordă omologarea de tip.

4.2.

 Fiecărui tip omologat i se atribuie un număr de omologare. Primele două cifre ale acestuia (în prezent 00, corespunzătoare regulamentului în forma sa originală) indică seria de amendamente care cuprinde cele mai recente amendamente tehnice majore la regulament din momentul eliberării omologării. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unui alt tip de vehicul sau de sistem de încălzire care fac obiectul prezentului regulament.

4.3.

 Notificarea privind omologarea sau extinderea omologării de tip în conformitate cu prezentul regulament se comunică părților la acord care aplică prezentul regulament prin intermediul unui formular conform unuia dintre modelele din partea 2 din anexa 1 la prezentul regulament, după caz.

4.4.

 Pe fiecare vehicul conform cu un tip omologat în temeiul prezentului regulament și pe fiecare componentă furnizată separat conformă cu un tip omologat în temeiul prezentului regulament se aplică, în mod vizibil și într-un loc ușor accesibil, specificat în formularul de omologare, un cerc care înconjoară litera „E” urmată de numărul de identificare a țării care a acordat omologarea de tip (2).

4.5.

 În cazul unei omologări de tip a unei componente, se înscrie numărul prezentului regulament, urmat de litera „R”, de o liniuță și de numărul de omologare în conformitate cu punctul 4.2.

4.6.

 În cazul în care tipul este conform tipului omologat în temeiul unuia sau al mai multor regulamente anexate la acord, în țara care a acordat omologarea în conformitate cu prezentul regulament, simbolul specificat la punctul 4.2 nu trebuie repetat; în acest caz, regulamentul (regulamentelor) în temeiul căruia (cărora) cărora a fost acordată omologarea în țara care a acordat omologarea în temeiul prezentului regulament trebuie dispuse în coloane verticale situate la dreapta simbolului prevăzut la punctul 4.2.

4.7.

 Marca de omologare trebuie să fie perfect lizibilă și de neșters.

4.8.

 În cazul unui vehicul, marca de omologare se amplasează lângă sau pe plăcuța cu date a vehiculului fixată de producător.

4.9.

 Anexa 2 la prezentul regulament oferă exemple de dispunere a mărcilor de omologare.

5.   PARTEA I: OMOLOGAREA DE TIP A UNUI VEHICUL ÎN CEEA CE PRIVEȘTE SISTEMUL SĂU DE ÎNCĂLZIRE

5.1.   Definiție

În sensul părții I a prezentului regulament:

5.1.1.

 „Tip de vehicul din punctul de vedere al sistemului de încălzire” înseamnă vehicule care nu diferă între ele din punct de vedere al unor aspecte esențiale, cum ar fi principiul (principiile) de funcționare al(e) sistemului de încălzire.

5.2.   Specificații

5.2.1.

 Habitaclul oricărui vehicul trebuie să fie echipat cu un sistem de încălzire. Dacă un vehicul este dotat cu un sistem de încălzire pentru spațiul destinat încărcăturii, sistemul respectiv trebuie să respecte dispozițiile prezentului regulament.

5.2.2.

 Sistemul de încălzire al vehiculului supus omologării de tip trebuie să respecte cerințele tehnice precizate în partea II a prezentului regulament.

5.3.   Cerințe privind instalarea pe vehicul a sistemelor de încălzire prin combustie, a celor electrice și pompelor de căldură.

5.3.1.   Domeniul de aplicare

5.3.1.1.

 Sub rezerva dispozițiilor de la punctul 5.3.1.2, sistemele de încălzire se instalează în conformitate cu cerințele de la punctul 5.3.

5.3.1.2.

 Vehiculele din categoria O prevăzute cu sisteme de încălzire cu combustibil lichid sunt considerate conforme cu cerințele de la punctul 5.3.

5.3.2.   Amplasarea încălzitorului

5.3.2.1.

 Părțile de caroserie sau orice alte componente aflate în apropierea sistemului de încălzire prin combustie trebuie să fie protejate de căldura excesivă și de posibila contaminare cu combustibil sau ulei.

5.3.2.2.

 Sistemul de încălzire nu trebuie să prezinte un risc de incendiu, nici măcar în caz de supraîncălzire. Această cerință se consideră a fi îndeplinită dacă instalația asigură o distanță adecvată față de toate piesele și o ventilație corespunzătoare, prin folosirea unor materiale ignifuge sau prin utilizarea ecranelor termice.

5.3.2.3.

 În cazul vehiculelor din categoriile M2 și M3, sistemul de încălzire prin combustie nu trebuie să fie amplasat în habitaclu. Totuși, se poate utiliza o instalație într-un înveliș închis eficace, care să respecte, de asemenea, condițiile de la punctul 5.3.2.2.

5.3.2.4.

 Eticheta menționată la punctul 4 din anexa 7 (sau un duplicat al acesteia) trebuie amplasată astfel încât să poată fi citită cu ușurință atunci când sistemul de încălzire prin combustie este montat pe vehicul.

5.3.2.5.

 La poziționarea sistemului de încălzire, trebuie să se ia toate măsurile de precauție rezonabile pentru a reduce la minim riscul de rănire și riscul de deteriorare a bunurilor personale.

5.3.3.   Alimentarea cu combustibil a sistemelor de încălzire prin combustie

5.3.3.1.

 Orificiul de alimentare cu combustibil nu trebuie să fie situat în habitaclu și trebuie să fie dotat cu un bușon eficace care să prevină scurgerea combustibilului.

5.3.3.2.

 În cazul sistemelor de încălzire cu combustibil lichid, dacă există o sursă de alimentare cu combustibil separată de cea a vehiculului, trebuie să se marcheze clar tipul combustibilului și poziția orificiului de alimentare.

5.3.3.3.

 În dreptul orificiului de alimentare, trebuie să se aplice o notă care să indice faptul că sistemul de încălzire trebuie să fie închis înainte de realimentare. De asemenea, în manualul de utilizare furnizat de producător trebuie să se furnizeze instrucțiuni adecvate.

5.3.4.   Sistemul de evacuare

5.3.4.1.

 Ieșirea gazelor de evacuare trebuie să fie amplasată astfel încât să împiedice intrarea în vehicul a acestora prin intermediul ventilatoarelor, admisiilor de aer încălzit sau prin deschiderea ferestrelor.

5.3.5.   Admisia aerului de combustie a sistemelor de încălzire prin combustie

5.3.5.1.

 Aerul pentru camera de combustie a sistemului de încălzire nu trebuie să fie prelevat din habitaclul vehiculului.

5.3.5.2.

 Admisia aerului de combustie trebuie să fie amplasată sau protejată în așa fel încât blocarea cu deșeuri sau bagaje să fie cât mai puțin probabilă.

5.3.6.   Admisia aerului de încălzire

5.3.6.1.

 Alimentarea cu aer de încălzire se poate face cu aer proaspăt sau recirculat și care trebuie extras dintr-o zonă curată, puțin susceptibilă a fi contaminată de gazele de eșapament emise de motorul de propulsie, de gazele de evacuare emise de sistemul de încălzire prin combustie sau de orice altă sursă din vehicul.

5.3.6.2.

 Conducta de admisie trebuie să fie protejată cu o sită sau prin orice alte mijloace adecvate.

5.3.7.   Evacuarea aerului de încălzire

5.3.7.1.

 Toate conductele folosite pentru dirijarea aerului fierbinte în interiorul vehiculului trebuie să fie amplasate sau protejate în așa fel încât să nu poată provoca răni sau daune în cazul în care sunt atinse.

5.3.7.2.

 Ieșirea de evacuare a aerului trebuie să fie amplasată sau protejată în așa fel încât blocarea cu deșeuri sau bagaje să fie cât mai puțin probabilă.

5.3.8.   Controlul automat al sistemului de încălzire prin combustie

5.3.8.1.

 Sistemul de încălzire trebuie să se întrerupă automat, iar alimentarea cu combustibil să fie oprită în maxim cinci secunde după oprirea motorului vehiculului. Dacă este deja activat un dispozitiv manual, sistemul de încălzire poate rămâne în funcțiune.

6.   PARTEA II: OMOLOGAREA UNUI SISTEM DE ÎNCĂLZIRE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE SIGURANȚA SA FUNCȚIONALĂ

6.1.   Definiții

În sensul părții II din prezentul regulament:

6.1.1.

 „Sistem de încălzire” înseamnă orice tip de dispozitiv destinat creșterii temperaturii în interiorul unui vehicul, inclusiv orice spațiu destinat încărcăturii.

6.1.2.

 „Sistem de încălzire prin combustie” înseamnă un dispozitiv care utilizează direct combustibil lichid sau gazos și care nu utilizează căldura reziduală a motorului folosit pentru propulsia vehiculului.

6.1.3.

 „Tip de sistem de încălzire” înseamnă dispozitive care nu diferă în ceea ce privește aspecte esențiale, cum ar fi:

—

alimentarea cu energie (de exemplu, combustibil lichide sau electricitate);

—

mediul de transfer (de exemplu, aer sau apă);

—

amplasarea în vehicul (de exemplu, habitaclu sau spațiul destinat încărcăturii).

6.1.4.

 „Sistem de încălzire cu recuperare” înseamnă orice dispozitiv care utilizează căldura reziduală a motorului utilizat pentru propulsia vehiculului pentru a crește temperatura interiorului vehiculului și care utilizează ca mediu de transfer apa, uleiul sau aerul.

6.1.5.

 „Sistem de încălzire electric” înseamnă un dispozitiv care folosește energie electrică de la o sursă aflată la bordul vehiculului sau externă pentru a crește temperatura în interiorul vehiculului. Dispozitivele electrice care sunt instalate în plus față de sistemul de încălzire principal și a căror funcție principală nu este de a încălzi interiorul vehiculului nu sunt considerate sisteme de încălzire electrice în sensul prezentului regulament. De exemplu, dispozitivele electrice instalate în componente cu scopul unic de a încălzi componenta respectivă nu sunt considerate sisteme de încălzire electrică în conformitate cu prezentul regulament.

6.1.6.

 „Sistem de încălzire cu pompă de căldură” înseamnă orice tip de dispozitiv de încălzire termodinamică despre care se consideră că utilizează energie din surse regenerabile și care extrage calorii dintr-un mediu (aer sau apă) pentru a le transfera în altul în vederea creșterii temperaturii în interiorul vehiculului. Sistemele de încălzire cu pompă de căldură care sunt instalate în plus față de sistemul de încălzire principal și a căror funcție principală nu este de a încălzi interiorul vehiculului nu sunt considerate sisteme de încălzire cu pompă de căldură în sensul prezentului regulament.

6.2.   Specificații: aspecte generale

Sistemele de încălzire trebuie să satisfacă următoarele cerințe:

—

aerul încălzit care intră în habitaclu să nu fie mai poluat decât aerul de la punctul de admisie în vehicul;

—

conducătorul auto și pasagerii, în timpul utilizării pe drum, să nu poată intra în contact cu părți ale vehiculului sau cu aer încălzit care pot cauza arsuri;

—

gazele de evacuare de la sistemele de încălzire prin combustie să se încadreze în limite acceptabile.

Procedurile de încercare pentru verificarea fiecăreia dintre aceste cerințe sunt specificate în anexele 4, 5 și 6.

6.2.1.

 Următorul tabel indică anexele care se aplică fiecărui tip de sistem de încălzire din fiecare categorie de vehicul:

Sistem de încălzire

Categoria vehiculului

Anexa 4

Calitatea aerului

Anexa 5

Temperatura

Anexa 6

Gaze de evacuare

Anexa 8

Siguranța în cazul GPL

Căldura reziduală a motorului– apă

M

 

 

 

 

N

 

 

 

 

O

 

 

 

 

Căldura reziduală a motorului – apă

A se vedea Nota 1

M

Da

Da

 

 

N

Da

Da

 

 

O

 

 

 

 

Căldura reziduală a motorului – ulei

M

Da

Da

 

 

N

Da

Da

 

 

O

 

 

 

 

Sistem de încălzire cu combustibil gazos

A se vedea Nota 2

M

Da

Da

Da

Da

N

Da

Da

Da

Da

O

Da

Da

Da

Da

Sistem de încălzire cu combustibil lichid

A se vedea Nota 2

M

Da

Da

Da

 

N

Da

Da

Da

 

O

Da

Da

Da

 

Sistem de încălzire electric

A se vedea Nota 2

M

 

Da

 

 

N

 

Da

 

 

O

 

Da

 

 

Pompă de căldură

M

Da

Da

 

 

 

N

Da

Da

 

 

 

O

Da

Da

 

 

Nota 1: Sistemele de încălzire care respectă condițiile din anexa 3 nu fac obiectul acestor cerințe de încercare.

Nota 2: Sistemele de încălzire prin combustie amplasate în afara habitaclului, care utilizează apa ca mediu de transfer, sunt considerate conforme cu anexele 4 și 5.

6.3.   Specificații: Sisteme de încălzire prin combustie

În anexa 7 sunt stabilite cerințe suplimentare pentru sistemele de încălzire prin combustie.

7.   MODIFICAREA ȘI EXTINDEREA OMOLOGĂRII DE TIP A UNUI VEHICUL SAU A UNEI COMPONENTE

7.1.

 Orice modificare a tipului trebuie adusă la cunoștința autorității de omologare de tip care a acordat omologarea de tip. În acest caz, respectiva autoritate poate:

7.1.1.

 fie să considere că este improbabil ca modificările aduse să aibă un efect negativ semnificativ și că, în orice caz, vehiculul sau componentele rămân conforme cu cerințele stabilite,

7.1.2.

 fie să solicite un nou raport serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor.

7.2.

 Confirmarea sau refuzul omologării, cu menționarea modificărilor, se comunică prin procedura stabilită la punctul 4.3 părților la acord care aplică prezentul regulament.

7.3.

 Autoritatea competentă care acordă extinderea omologării atribuie extinderii respective un număr de serie pe care îl notifică părților contractante la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din partea 2 din apendicele 1 sau 2, după caz, la anexa 1 la prezentul regulament.

8.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Procedurile de conformitate a producției trebuie să fie conforme cu procedurile stabilite în apendicele 2 la acord (E/ECE/324-E/ECE/TRANS/505/Rev.2), cu respectarea următoarelor cerințe:

8.1.

 Vehiculele și componentele omologate în conformitate cu prezentul regulament trebuie să fie fabricate astfel încât să corespundă tipului omologat prin îndeplinirea cerințelor prevăzute la punctele 5 și 6 de mai sus.

8.2.

 Autoritatea competentă care a acordat omologarea de tip poate, în orice moment, să verifice metodele de control al conformității aplicabile fiecărei unități de producție. Frecvența normală a acestor verificări trebuie să fie o dată la doi ani.

9.   SANCȚIUNI ÎN CAZ DE NECONFORMITATE A PRODUCȚIEI

9.1.

 Omologarea acordată unui tip de vehicul în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă dacă nu se respectă cerințele prevăzute la punctele 5 și 6 de mai sus.

9.2.

 Dacă una dintre părțile contractante la acord care aplică prezentul regulament retrage o omologare pe care o acordase anterior, partea respectivă trebuie să notifice de îndată acest lucru celorlalte părți contractante care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din partea 2 din apendicele 1 sau 2 la anexa 1 la prezentul regulament.

10.   ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

În cazul în care titularul omologării încetează definitiv producția unui tip de vehicul omologat în temeiul prezentului regulament, acesta informează în acest sens autoritatea administrativă care a acordat omologarea. La primirea notificării în cauză, autoritatea respectivă informează cu privire la aceasta celelalte părți la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din partea 2 din apendicele 1 sau 2 la anexa 1 la prezentul regulament.

11.   DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE CARE EFECTUEAZĂ ÎNCERCĂRILE DE OMOLOGARE ȘI ALE AUTORITĂȚILOR DE OMOLOGARE DE TIP

Părțile contractante la acord care pun în aplicare prezentul regulament comunică Secretariatului Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare, precum și ale autorităților de omologare de tip care acordă omologarea și cărora trebuie să li se trimită fișele de certificare a omologării sau de extindere, de refuz sau de retragere a omologării emise în alte țări.

(1)  Astfel cum sunt definite în Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3.), document ECE/TRANS/WP.29/78/Rev.6, para. 2. –

http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29resolutions.html

(2)  Numerele distinctive ale părților contractante la Acordul din 1958 sunt reproduse în anexa 3 la Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), documentul ECE/TRANS/WP.29/78/Rev. 6, anexa 3 -

http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29resolutions.html

ANEXA 1

PARTEA 1

APENDICELE 1

MODEL DE FIȘĂ DE INFORMAȚII

(pentru un tip de vehicul în conformitate cu punctul 4.3 din regulament referitor la omologarea de tip CEE a unui sistem de încălzire și a unui vehicul în ceea ce privește sistemul de încălzire al acestuia)

Dacă sistemul de încălzire sau componentele lui posedă elemente de control electronice, trebuie transmise informații privind performanțele acestora.

0.   ASPECTE GENERALE

0.1.

 Marca (denumirea comercială a producătorului): …

0.2.

 Tipul și prezentarea comercială generală: …

0.3.

 Mijloace de identificare a tipului, dacă sunt marcate pe vehicul: …

0.4.

 Amplasarea marcajului: …

0.5.

 Categoria de vehicul (1): …

0.6.

 Denumirea și adresa producătorului: …

0.7.

 Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare: …

1.   CARACTERISTICI CONSTRUCTIVE GENERALE ALE VEHICULULUI

1.1.

 Fotografii și/sau desene ale unui vehicul reprezentativ:

2.   MOTORUL

2.1.

 Codul motorului înscris de producător: …

(marcat pe motor sau alte mijloace de identificare)

2.2.

 Principiul de funcționare: aprindere prin scânteie/aprindere prin comprimare, patru timpi/doi timpi (2)

2.3.

 Numărul și dispunerea cilindrilor: …

2.4.

 Puterea netă maximă: … kW la… min-1

(valoarea declarată de producător)

2.5.

 Sistem de răcire (lichid/aer) (2)

2.6.

 Reglajul nominal al mecanismului de control al temperaturii motorului: …

2.7.

 Sistemul de supraalimentare: Da/nu (2)

2.7.1.

 Tip (tipuri) …

2.7.2.

 Descrierea sistemului (de exemplu, suprapresiune maximă: … kPa, supapă de descărcare, dacă există)

3.   CAROSERIE

3.1.

 O scurtă descriere a vehiculului din punct de vedere al sistemului de încălzire, dacă sistemul de încălzire folosește căldura lichidului de răcire…

3.2.

 O scurtă descriere a tipului de vehicul din punct de vedere al sistemului de încălzire, dacă aerul de răcire sau gazele de evacuare sunt folosite ca sursă de căldură, inclusiv: …

3.2.1.

 Schița sistemului de încălzire în care se indică poziția acestuia în vehicul: …

3.2.2.

 Schița schimbătorului de căldură pentru sistemele de încălzire care folosesc gazele de evacuare sau a componentelor în care are loc schimbul de căldură (pentru sistemele de încălzire care folosesc aerul din sistemul de răcire): …

3.2.3.

 Desen în secțiune al schimbătorului de căldură sau a componentelor în care are loc schimbul de căldură, în care se indică grosimea peretelui, materialele utilizate și caracteristicile suprafeței: …

3.2.4.

 Trebuie furnizate specificații ale altor componente importante ale sistemului de încălzire, cum ar fi, de exemplu, ventilatorul, cu privire la modul lor de construire și de datele tehnice …

3.3.

 O scurtă descriere a tipului de vehicul din punctul de vedere al sistemului de încălzire cu combustie și al controlului automat: …

3.3.1.

 Schiță a sistemului de încălzire prin combustie, a sistemului de admisie a aerului, a sistemului de evacuare, a rezervorului de combustibil, a sistemului de alimentare cu combustibil (inclusiv supapele) și a legăturilor electrice care indică poziția lor în vehicul.

3.4.

 Consumul maxim de energie electrică: … kW

APENDICELE 2

MODEL DE FIȘĂ DE INFORMAȚII

(pentru un tip de sistem de încălzire în conformitate cu punctul 4.3 din regulament referitor la omologarea de tip CEE a unui sistem de încălzire în ceea ce privește siguranța sa funcțională)

Dacă sistemul de încălzire sau componentele lui posedă elemente de control electronice, trebuie transmise informații privind performanțele acestora.

1.   ASPECTE GENERALE

1.1.

 Marca (denumirea comercială a producătorului): …

1.2.

 Tipul și prezentarea comercială generală: …

1.3.

 Denumirea și adresa producătorului: …

1.4.

 În cazul componentelor, locul și metoda de aplicare a mărcii de omologare CEE: …

1.5.

 Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare: …

2.   SISTEMUL DE ÎNCĂLZIRE PRIN COMBUSTIE (DACĂ ESTE CAZUL)

2.1.

 Marca (denumirea comercială a producătorului): …

2.2.

 Tipul și prezentarea comercială generală: …

2.3.

 Mijloace de identificare a tipului, dacă sunt marcate pe sistemul de încălzire: …

2.4.

 Amplasarea marcajului: …

2.5.

 Denumirea și adresa producătorului: …

2.6.

 Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare: …

2.7.

 Presiunea de încercare (în cazul sistemului de încălzire prin combustie alimentat cu gaz petrolier lichefiat sau cu un combustibil similar, presiunea aplicată la orificiul de admisie a gazului instalat în sistemul de încălzire): …

2.8.

 Descriere detaliată, desene și planul de montare a sistemului de încălzire prin combustie și a tuturor componentelor lui: …

PARTEA 2

APENDICELE 1

FIȘĂ DE COMUNICARE

[format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

Image 1

 (3)

Eliberată de:

Denumirea serviciului administrativ:

…

…


privind (4):

Acordarea omologării

 

Extinderea omologării

 

Refuzul omologării

 

Retragerea omologării

 

Încetarea definitivă a producției

unui tip de vehicul în conformitate cu Regulamentul nr. 122

Nr. de omologare …

Nr. extinderii: …

Motivul extinderii: …

SECȚIUNEA I

ASPECTE GENERALE

1.1.

 Marca (denumirea comercială a producătorului): …

1.2.

 Tipul: …

1.3.

 Mijlocul de identificare a tipului, dacă este marcat pe vehicul/componentă/unitatea tehnică separată (4) (5): …

1.3.1.

 Amplasarea marcajului: …

1.4.

 Categoria de vehicul (6): …

1.5.

 Denumirea și adresa producătorului: …

1.6.

 Amplasarea mărcii de omologare CEE: …

1.7.

 Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare: …

SECȚIUNEA II

1.

 Informații suplimentare (dacă este cazul)

2.

 Serviciul tehnic responsabil pentru efectuarea încercărilor:

3.

 Data raportului de încercare: …

4.

 Numărul raportului de încercare: …

5.

 Observații (dacă există): …

6.

 Locul: …

7.

 Data: …

8.

 Semnătura: …

9.

 Se anexează cuprinsul dosarului cu informații depus la autoritatea de omologare, care poate fi obținut la cerere.

10.

 Vehiculul este omologat în conformitate cu cerințele din anexa 9 (ADR): Da/nu (4).

APENDICELE 2

FIȘĂ DE COMUNICARE

[format maxim: A4 (210 mm × 297 mm)]

Image 2

 (7)

Eliberată de:

Denumirea serviciului administrativ:

…

…


privind (8):

Acordarea omologării

 

Refuzul omologării

 

Extinderea omologării

 

Retragerea omologării

 

Încetarea definitivă a producției

unui tip de componentă în conformitate cu Regulamentul nr. 122

Nr. de omologare …

Nr. extinderii …

Motivul extinderii: …

SECȚIUNEA I

GENERALITĂȚI

1.1.

 Marca (denumirea comercială a producătorului): …

1.2.

 Tipul: …

1.3.

 Mijloace de identificare a tipului, dacă sunt marcate pe vehicul (9): …

1.3.1.

 Amplasarea marcajului: …

1.4.

 Denumirea și adresa producătorului: …

1.5.

 Amplasarea mărcii de omologare CEE: …

1.6.

 Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare: …

SECȚIUNEA II

1.

 Informații suplimentare (dacă este cazul)

2.

 Serviciul tehnic responsabil pentru efectuarea încercărilor: …

…

3.

 Data raportului de încercare: …

4.

 Numărul raportului de încercare: …

5.

 Observații (dacă există): …

6.

 Locul: …

7.

 Data: …

8.

 Semnătura: …

9.

 Se anexează cuprinsul dosarului cu informații depus la autoritatea de omologare, care poate fi obținut la cerere.

(1)  Astfel cum sunt definite în Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3.), document ECE/TRANS/WP.29/78/Rev.6, para. 2.

(2)  A se tăia mențiunile inutile.

(3)  Numărul distinctiv al țării care a acordat/extins/refuzat/retras omologarea (a se vedea dispozițiile regulamentului referitoare la omologare).

(4)  A se tăia mențiunile inutile.

(5)  Dacă metoda de identificare a tipului conține litere sau cifre nerelevante pentru descrierea tipurilor de vehicule, componente sau unități tehnice separate incluse în prezenta fișă de informații, acestea trebuie specificate în documentație prin simbolul: „?” (de exemplu, ABC??123??).

(6)  Astfel cum sunt definite în Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3.), document ECE/TRANS/WP.29/78/Rev.6, para. 2.

(7)  Numărul distinctiv al țării care a acordat/extins/refuzat/retras omologarea (a se vedea dispozițiile regulamentului referitoare la omologare).

(8)  A se tăia mențiunile inutile.

(9)  Dacă metoda de identificare a tipului conține litere sau cifre nerelevante pentru descrierea tipurilor de vehicule, componente sau unități tehnice separate incluse în prezenta fișă de informații, acestea trebuie specificate în documentație prin simbolul: „?” (de exemplu, ABC??123??).

ANEXA 2

EXEMPLE DE DISPUNERE A MĂRCILOR DE OMOLOGARE

MODELUL A

(A se vedea punctul 4.5 din prezentul regulament)

Image 3

a = min. 8 mm

Marca de omologare de mai sus, fixată pe un sistem de încălzire, arată că tipul de componentă în cauză a fost omologat, cu privire la caracteristicile sale de construcție, în Olanda (E4), conform Regulamentului nr. 122, cu numărul de omologare 002439. Numărul de omologare indică faptul că omologarea a fost acordată în conformitate cu dispozițiile Regulamentului nr. 122 în versiunea sa originală.

MODELUL B

(A se vedea punctul 4.4 din prezentul regulament)

Image 4

a = min. 8 mm

Marca de omologare de mai sus, fixată pe vehicul, indică faptul că tipul de vehicul în cauză a fost omologat în Țările de Jos (E 4), pentru clasa III, în conformitate cu Regulamentul nr. 122. Numărul 00 indică faptul că omologarea a fost acordată în conformitate cu dispozițiile Regulamentului nr. 122 în versiunea sa originală.

MODELUL C

(A se vedea punctul 4.6 din prezentul regulament)

Image 5

a = min. 8 mm

Marca de omologare de mai sus fixată pe un vehicul indică faptul că tipul de vehicul în cauză a fost omologat în Țările de Jos (E4), în temeiul Regulamentelor nr. 122 și nr. 33 (*1). Numerele 00 indică faptul că la datele la care au fost acordate omologările respective, ambele regulamente erau în versiunile lor originale.

(*1)  Acest număr este folosit doar cu titlu de exemplu.

ANEXA 3

CERINȚE PRIVIND SISTEMELE DE ÎNCĂLZIRE CU RECUPERARE A AERULUI

1.   

Cerințele stabilite la punctul 6.2 din prezentul regulament sunt considerate satisfăcute în ceea ce privește sistemele de încălzire care includ un schimbător de căldură, prin al cărui circuit primar trec gaze de evacuare sau aer poluat, numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

2.   

pereții circuitului primar al schimbătorului de căldură trebuie să fie etanși la orice presiune mai mică sau egală cu 2 bari;

3.   

pereții circuitului primar al schimbătorului de căldură nu trebuie să aibă componente detașabile;

4.   

pereții circuitului primar al schimbătorului de căldură trebuie să aibă cel puțin 2 mm grosime în locul unde are loc schimbul de căldură, dacă sunt confecționați din oțeluri nealiate;

4.1.   

în cazul în care sunt utilizate alte materiale (inclusiv materiale compozite sau cu acoperire), grosimea peretelui trebuie să fie astfel încât să asigure schimbătorului de căldură aceeași durată de viață ca în cazul menționat la punctul 4;

4.2.   

dacă peretele schimbătorului de căldură este emailat în locul unde are loc schimbul de căldură, peretele pe care s-a aplicat un astfel de e-mail trebuie să aibă cel puțin 1 mm grosime, iar emailul trebuie să fie durabil, etanș și să nu fie poros;

5.   

țeava de evacuare trebuie să includă o zonă de control al coroziunii de cel puțin 30 mm lungime, această zonă fiind situată direct la ieșirea schimbătorului de căldură, precum și neacoperită și ușor accesibilă;

5.1.   

peretele acestei zone de încercare la coroziune nu trebuie să fie mai gros decât țevile de evacuare situate în interiorul schimbătorului de căldură, iar materialele și proprietățile de suprafață ale acestei secțiuni trebuie să fie comparabile cu cele ale acestor țevi;

5.2.   

dacă schimbătorul de căldură formează o singură unitate cu amortizorul de zgomot la evacuare, peretele exterior al acestuia din urmă trebuie să fie considerat zona care satisface cerințele de la punctul 5.1 și în care trebuie să se producă eventuala coroziune.

6.   

În cazul sistemelor de încălzire cu recuperare care folosesc pentru încălzire aerul de răcire al motorului, condițiile de la punctul 6.2 din prezentul regulament sunt considerate satisfăcute fără a fi utilizat un schimbător de căldură numai dacă sunt satisfăcute următoarelor condiții:

6.1.   

aerul de răcire utilizat pentru încălzire vine în contact doar cu suprafețele motorului care nu includ elemente detașabile și

6.2.   

conexiunile între pereții acestui circuit de aer de răcire și suprafețele folosite pentru transferul de căldură sunt etanșe la gaz și rezistente la ulei.

Aceste condiții sunt considerate satisfăcute dacă, de exemplu:

—

un manșon în jurul fiecărei bujii evacuează orice scurgeri de gaz în afara circuitului aerului de încălzire;

—

racordul dintre chiulasă și galeria de evacuare este situat în afara circuitului aerului de încălzire;

—

există o dublă protecție la scurgere între chiulasă și cilindru, iar orice scurgeri de la primul racord sunt evacuate în afara circuitului aerului de încălzire sau protecția la scurgere între chiulasă și cilindru se menține când piulițele chiulasei sunt strânse la rece la o treime din momentul de rotație nominal prescris de producător; sau

—

zona de joncțiune între chiulasă și cilindru este situată în afara circuitului aerului de încălzire.

ANEXA 4

PROCEDURĂ DE ÎNCERCARE A CALITĂȚII AERULUI

1.   

În cazul omologării de tip a unui vehicul trebuie să se efectueze următoarea încercare:

1.1.   

Se pune în funcțiune sistemul de încălzire timp de o oră, la regim maxim, în condiții atmosferice liniștite (viteza vântului ≤ 2 m/s), toate ferestrele fiind închise; în cazul unui sistem de încălzire prin combustie, motorul de propulsie al vehiculului trebuie oprit. Totuși, dacă după selectarea capacității maxime a sistemului de încălzire, acesta se deconectează automat în mai puțin de o oră, măsurătorile pot fi efectuate înainte de deconectare.

1.2.   

Proporția de CO din aerul înconjurător se măsoară prin prelevarea de eșantioane din:

1.2.1.   

un punct în afara vehiculului, cât mai aproape posibil de admisia aerului de încălzire; și

1.2.2.   

un punct în interiorul vehiculului situat la mai puțin de 1 m față de evacuarea aerului încălzit.

1.3.   

Citirile trebuie să se efectueze pe o durată reprezentativă de 10 minute.

1.4.   

Datele citite în zona descrisă la punctul 1.2.2 nu trebuie să le depășească cu mai mult de 20 ppm CO pe cele citite în zona descrisă la punctul 1.2.1.

2.   

În cazul omologării de tip a sistemelor de încălzire considerate componente, după încercările din anexele 5, 6 și de la punctul 1.3 din anexa 7, se efectuează următoarea încercare.

2.1.   

Circuitul primar al schimbătorului de căldură este supus unei încercări de etanșeitate, pentru a garanta că aerul poluat nu poate intra în circuitul de aer încălzit destinat habitaclului.

2.2.   

Această cerință se consideră îndeplinită dacă, la o presiune manometrică de 0,5 hPa, debitul de scurgere din schimbătorul de căldură este de cel mult 30 dm3/h.

ANEXA 5

PROCEDURĂ DE ÎNCERCARE PRIVIND TEMPERATURA

1.   

Se pune în funcțiune sistemul de încălzire timp de o oră, la capacitate maximă și în condiții atmosferice liniștite (viteza vântului ≤ 2 m/s), cu toate ferestrele închise. Dacă, totuși, în condițiile selectării capacității maxime de încălzire, încălzitorul se oprește automat după mai puțin de o oră, măsurătoarea se poate efectua mai devreme. Dacă aerul încălzit este extras din exteriorul vehiculului, încercarea se efectuează la o temperatură a aerului înconjurător de minim 15 °C.

2.   

Temperatura de suprafață a oricărei părți a sistemului de încălzire care ar putea intra în contact cu conducătorul auto în timpul utilizării rutiere normale se măsoară cu un termometru de contact. Niciuna dintre aceste părți nu trebuie să depășească o temperatură de 70 °C în cazul metalului neacoperit sau de 80 °C în cazul altor materiale.

2.1.   

În cazul unei părți sau unor părți din sistemul de încălzire amplasată(e) în spatele scaunului conducătorului auto și în caz de supraîncălzire, temperatura nu trebuie să depășească 110 °C.

2.2.   

În cazul vehiculelor din categoriile M1 și N, nicio parte a vehiculului care ar putea intra în contact cu pasagerii aflați pe scaune în timpul utilizării rutiere normale a vehiculului, cu excepția grilajului de evacuare, nu trebuie să depășească o temperatură de 110 °C.

2.3.   

În cazul vehiculelor din categoriile M2 și M3, nicio parte a vehiculului care ar putea intra în contact cu pasagerii în timpul utilizării rutiere normale a vehiculului nu trebuie să depășească o temperatură de 70 °C în cazul metalului neacoperit sau de 80 °C în cazul altor materiale.

3.   

În cazul unor părți expuse ale sistemului de încălzire amplasate în afara habitaclului și în caz de supraîncălzire, temperatura lor nu trebuie să depășească 110 °C.

Temperatura aerului încălzit care intră în habitaclu, măsurată în centrul orificiului de evacuare, nu trebuie să depășească 150 °C.

ANEXA 6

PROCEDURĂ DE ÎNCERCARE PRIVIND EMISIILE DE GAZE DE EVACUARE ALE SISTEMELOR DE ÎNCĂLZIRE PRIN COMBUSTIE

1.   

Se pune în funcțiune sistemul de încălzire timp de o oră, la regim maxim, în condiții atmosferice liniștite (viteza vântului ≤ 2 m/s) și la o temperatură ambiantă de 20 ± 10 °C. Totuși, dacă după selectarea capacității maxime a sistemului de încălzire, acesta se deconectează automat în mai puțin de o oră, măsurătorile pot fi efectuate înainte de deconectare.

2.   

Gazele de evacuare uscate și nediluate, măsurate cu ajutorul unui aparat de măsurare adecvat, nu trebuie să depășească valorile indicate în tabelul următor:

Parametru

Sisteme de încălzire pe bază de combustibil gazos

Sisteme de încălzire pe bază de combustibil lichid

CO

0,1 % vol.

0,1 % vol.

NOx

200 ppm

200 ppm

HC

100 ppm

100 ppm

Unitate de referință Bacharach  (1)

1

4

3.   

Încercarea trebuie repetată în condițiile echivalente unei viteze a vehiculului de 100 km/h (sau vitezei maxime proiectate a vehiculului în cazurile în care viteza maximă este sub 100 km/h). În aceste condiții, cantitatea de CO nu trebuie să depășească 0,2 % vol. Dacă încercarea a fost efectuată asupra sistemului de încălzire considerat componentă, nu este necesar ca aceasta să fie repetată în cazul tipului de vehicul pe care este instalat sistemul de încălzire.

(1)  Se utilizează unitatea de referință „Bacharach” ASTM D 2156.

ANEXA 7

CERINȚE SUPLIMENTARE PENTRU SISTEMELE DE ÎNCĂLZIRE PRIN COMBUSTIE

1.   

Fiecare sistem de încălzire este livrat împreună cu un manual de utilizare și întreținere, iar în cazul încălzitoarelor destinate pieței pentru piese de schimb, și cu un manual de instalare.

2.   

Pentru controlul funcționării fiecărui sistem de încălzire prin combustie în caz de urgență, se instalează un echipament de siguranță (fie ca parte a sistemului de încălzire prin combustie, fie ca parte a vehiculului). Acesta se proiectează astfel încât, dacă la pornire nu apare flacără sau dacă flacăra dispare în timpul funcționării, timpii de aprindere și de deschidere a alimentării cu combustibil să nu depășească patru minute în cazul sistemelor de încălzire prin combustie pe bază de combustibil lichid sau, în cazul sistemelor de încălzire prin combustie pe bază de combustibil gazos, un minut dacă dispozitivul de supraveghere a flăcării este termoelectric sau 10 secunde dacă este automat.

3.   

Camera de combustie și schimbătorul de căldură al încălzitoarelor care folosesc apa ca mediu de transfer trebuie să fie capabile să reziste la o presiune de două ori mai mare decât presiunea normală de funcționare sau 2 bari (manometru), dacă această valoare este mai mare. Presiunea de încercare se notează în fișa de informații.

4.   

Sistemul de încălzire trebuie să poarte o etichetă a producătorului, care să indice denumirea producătorului, numărul și tipul modelului, împreună cu puterea sa nominală, exprimată în kW. Trebuie să se indice și tipul de combustibil și, dacă este cazul, tensiunea de exploatare și presiunea gazului.

5.   

Închiderea întârziată a suflantelor de aer de combustie

5.1.   

Dacă există o suflantă de aer cald, aceasta trebuie să fie prevăzută cu un dispozitiv de închidere întârziată chiar și în caz de supraîncălzire și de întrerupere a alimentării cu combustibil.

5.2.   

Se pot aplica și alte măsuri de prevenire a daunelor produse de deflagrații și de coroziunea cauzată de gazele de evacuare, dacă producătorul aduce dovezi privind efectul lor echivalent care să fie acceptabile pentru autoritatea de omologare.

6.   

Cerințe pentru alimentarea cu energie electrică

6.1.   

Toate cerințele tehnice care pot fi influențate de tensiune trebuie să se încadreze într-o gamă de tensiune de ± 16 % din valoarea nominală. Totuși, dacă există o protecție la tensiune scăzută și/sau la supratensiune, cerințele trebuie să fie îndeplinite la tensiunea nominală și în imediata apropiere a punctelor de întrerupere.

7.   

Indicator luminos de avertizare

7.1.   

Un indicator clar vizibil, în câmpul vizual al utilizatorului, îl informează pe acesta dacă sistemul de încălzire prin combustie este pornit sau oprit.

Anexa 8

CERINȚE DE SIGURANȚĂ PENTRU SISTEMELE DE ÎNCĂLZIRE PRIN COMBUSTIE ALIMENTATE CU GPL ȘI PENTRU SISTEMELE DE ÎNCĂLZIRE CU GPL

1.   SISTEME DE ÎNCĂLZIRE CU GPL PENTRU UZ RUTIER PENTRU AUTOVEHICULE ȘI REMORCILE LOR

1.1.

 Dacă un sistem de încălzire cu GPL al unui autovehicul sau al unei remorci poate fi utilizat și atunci când vehiculul se află în mișcare, sistemul de încălzire prin combustie alimentat cu GPL și sistemul său de alimentare trebuie să respecte următoarele cerințe:

1.1.1.

 Sistemul de încălzire prin combustie alimentat cu GPL trebuie să respecte cerințele standardului armonizat EN 624:2011 (Specificații pentru aparate care funcționează exclusiv cu GPL. Aparate de încălzit cu circuit etanș care funcționează cu GPL, instalate pe vehicule și bărci).

1.1.2.

 În cazul unui rezervor de GPL instalat permanent, toate componentele sistemului aflate în contact cu GPL în fază lichidă (toate componentele, de la supapa de umplere până la evaporator/regulatorul de presiune), precum și instalarea în faza lichidă asociată trebuie să fie conforme cu cerințele tehnice din Regulamentul nr. 67, părțile I și II și anexele 3-10, 13 și 15-17. Cu toate acestea, instalarea unui rezervor de GPL pe vehicule de categoria O trebuie să respecte cerințele tehnice din standardul armonizat EN 1949:2011.

1.1.3.

 Instalarea în fază gazoasă a sistemului de încălzire cu GPL pe un vehicul trebuie să fie conformă cu cerințele din standardul armonizat EN 1949: 20111. (Specificații pentru instalațiile sistemelor de GPL pentru uz casnic în vehicule locuibile de agrement și alte vehicule rutiere).

1.1.4.

 Sistemul de alimentare cu GPL trebuie să fie proiectat astfel încât GPL să fie furnizat la presiunea necesară și în faza corectă pentru sistemul instalat de încălzire prin combustie alimentat cu GPL. Se permite extragerea de GPL, fie în fază gazoasă, fie în fază lichidă, simultan din rezervorul de GPL instalat permanent. Nu trebuie să existe nicio legătură a instalației de gaz între autovehicul și remorcă.

1.1.5.

 Punctul de ieșire a GPL în fază lichidă din rezervorul instalat permanent care alimentează sistemul de încălzire cu GPL trebuie să fie echipat cu un robinet de serviciu cu comandă la distanță, prevăzut cu supapă limitatoare de debit, astfel cum este prevăzut la punctul 17.6.1.1 din Regulamentul nr. 67. Robinetul de serviciu cu comandă la distanță prevăzut cu supapă limitatoare de debit trebuie să fie comandat astfel încât să se închidă automat în cinci secunde de la oprirea motorului vehiculului, indiferent de poziția cheii de contact. Dacă în acest interval de cinci secunde se activează comutatorul de pornire a sistemului de încălzire sau a sistemului de alimentare cu GPL, sistemul de încălzire poate să rămână în stare de funcționare. Încălzirea poate fi repornită oricând. Prezentul punct nu se aplică remorcilor. Remorcile trebuie să aibă, în apropierea punctului de umplere, o etichetă care să menționeze că sistemul de încălzire trebuie oprit înainte de reumplerea rezervorului de GPL instalat permanent.

1.1.6.

 Dacă GPL este furnizat în fază gazoasă din rezervorul de GPL instalat permanent sau dintr-una sau mai multe butelii de GPL portabile distincte, se iau măsurile necesare pentru a garanta că:

1.1.6.1.

 nicio cantitate de GPL lichid nu poate intra în regulatorul de presiune sau în sistemul de încălzire prin combustie alimentat cu GPL. Se poate utiliza un separator și

1.1.6.2.

 nu se poate produce nicio scurgere necontrolată în urma unui accident. Se prevăd mijloace de întrerupere a debitului de GPL, prin instalarea unui dispozitiv imediat după un regulator montat pe butelie sau pe rezervor ori în interiorul lor. În cazul în care regulatorul este montat la distanță față de butelie sau rezervor, se instalează un dispozitiv imediat înaintea furtunului sau conductei care iese din butelie sau rezervor (protecție la înaltă presiune), precum și a unui dispozitiv suplimentar instalat după sau în regulator, dacă este nevoie de protejarea părții cu presiune joasă a instalației (protecție la joasă presiune).

1.1.7.

 În cazul în care GPL este alimentat în fază lichidă, evaporatorul și regulatorul de presiune sunt încălzite în mod corespunzător, cu ajutorul unei surse de căldură adecvate.

1.1.8.

 La autovehicule care utilizează GPL în sistemul de propulsie, încălzitorul cu combustie cu GPL poate să fie conectat la același rezervor de GPL instalat permanent, care alimentează motorul cu GPL, cu condiția respectării cerințelor de siguranță ale sistemului de propulsie. Dacă un rezervor de GPL separat este utilizat pentru încălzire, acesta trebuie furnizat dotat cu propria lui unitate de umplere.

2.   SISTEME DE ÎNCĂLZIRE CU GPL, PENTRU UZ EXCLUSIV STAȚIONAR PE AUTOVEHICULE ȘI PE REMORCILE LOR

2.1.

 Sistemul de încălzire prin combustie cu GPL și sistemul său de alimentare care fac parte dintr-un sistem de încălzire cu GPL destinat utilizării numai când vehiculul nu este în mișcare respectă următoarele cerințe:

2.1.1.

 Pe compartimentul unde sunt depozitate buteliile portabile cu GPL și în imediata apropiere a dispozitivului de comandă a sistemului de încălzire sunt fixate etichete indestructibile cu instrucțiuni care să specifice că, atunci când vehiculul se află în mișcare, sistemul de încălzire cu GPL nu trebuie să fie în funcțiune, iar supapa buteliei portabile cu GPL trebuie să fie închisă.

2.1.2.

 Sistemul de încălzire prin combustie alimentat cu GPL trebuie să fie conform cu cerințele de la punctul 1.1.1 de mai sus.

2.1.3.

 Instalarea în fază gazoasă a sistemului de încălzire alimentat cu GPL trebuie să fie conformă cu cerințele de la punctul 1.1.3 de mai sus.

ANEXA 9

DISPOZIȚII SUPLIMENTARE APLICABILE ANUMITOR VEHICULE ASTFEL CUM SE PRECIZEAZĂ ÎN ADR

1.   DOMENIUL

De aplicare Prezenta anexă se aplică anumitor vehicule în cazul cărora Acordul European referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase (ADR) conține cerințe specifice privind sistemele de încălzire prin combustie și instalarea lor.

2.   DEFINIȚII

În sensul prezentei anexe, desemnările vehiculelor EX/II, EX/III, AT, FL, OX și MEMU sunt astfel cum au fost definite în capitolul 9.1 al ADR.

Vehiculele omologate în baza conformității acestora cu cerințele aplicabile vehiculelor EX/III în temeiul prezentei anexe se consideră a fi conforme cu cerințele aplicabile vehiculelor MEMU.

3.   DISPOZIȚII TEHNICE

3.1.   Generalități (vehicule EX/II, EX/III, AT, FL, OX și MEMU)

3.1.1. (1)

Sistemele de încălzire și traseele gazelor lor de evacuare trebuie proiectate, situate, protejate sau acoperite astfel încât să se evite orice risc inacceptabil de încălzire sau de aprindere a încărcăturii. Această cerință este considerată ca fiind îndeplinită dacă rezervorul cu combustibil și sistemul de evacuare ale dispozitivului sunt conforme cu următoarele dispoziții:

—

 toate rezervoarele de combustibil destinate alimentării dispozitivului trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

(a)

în caz de scurgeri, combustibilul trebuie să cadă pe sol fără a intra în contact cu părțile fierbinți ale vehiculului sau cu încărcătura;

(b)

rezervoarele care conțin benzină trebuie echipate cu un opritor de flacără eficient instalat la orificiul unității de umplere sau cu un închizător care să permită în permanență închiderea ermetică a orificiului;

—

sistemul de evacuare, precum și țevile de evacuare trebuie să fie dirijate sau protejate astfel încât să se evite orice pericol pentru încărcătură, ca urmare a încălzirii sau a aprinderii. Părțile sistemului de evacuare situate direct sub rezervorul de combustibil (motorină) trebuie să se afle la o distanță de cel puțin 100 mm de rezervor sau să fie protejate cu un scut termic.

3.1.2.

 Sistemul de încălzire prin combustie se pune în funcțiune manual. Dispozitivele de programare sunt interzise.

3.2.   Vehicule EX/II, EX/III și MEMU

Sunt interzise sistemele de încălzire prin combustie care utilizează combustibili gazoși.

3.3.   Vehicule FL

3.3.1.

 Sistemele de încălzire prin combustie se deconectează cel puțin prin metodele următoare:

(a)

deconectarea manuală voluntară din cabina conducătorului auto;

(b)

oprirea motorului vehiculului; în acest caz, sistemul de încălzire poate fi reconectat manual de către conducătorul auto;

(c)

pornirea unei pompe de alimentare de pe autovehicul destinată mărfurilor periculoase transportate.

3.3.2.

 După deconectarea sistemelor de încălzire prin combustie, este permisă funcționarea lor inerțială. În cazul metodelor de la punctul 3.3.1 literele (b) și (c), alimentarea cu combustibil trebuie întreruptă prin măsuri adecvate după un ciclu de funcționare inerțială de cel mult 40 de secunde. Trebuie utilizate exclusiv sisteme de încălzire pentru care s-a demonstrat că schimbătorul de căldură rezistă la ciclul redus de funcționare inerțială de 40 de secunde în timpul perioadei lui de utilizare normale.

(1)  Respectarea acestui punct trebuie verificată pe vehiculul complet.