27.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 306/1

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2019/1953 AL COMISIEI

din 25 noiembrie 2019

privind rambursarea, în conformitate cu articolul 26 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, a creditelor reportate din exercițiul financiar 2019

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (1), în special articolul 26 alineatul (6),

după consultarea Comitetului pentru fondurile agricole,

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 12 alineatul (2) primul paragraf litera (d) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (2), creditele neangajate referitoare la acțiunile finanțate din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) menționate la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 pot fi reportate către exercițiul financiar următor. Această reportare este limitată la 2 % din creditele inițiale votate de Parlamentul European și de Consiliu și la suma de ajustare a plăților directe menționată la articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3), care a fost aplicată în cursul exercițiului financiar precedent.

(2)

În conformitate cu articolul 26 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, prin derogare de la articolul 12 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, statele membre trebuie să ramburseze reportarea menționată la articolul 12 alineatul (2) primul paragraf litera (d) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 beneficiarilor finali care fac obiectul ratei de ajustare în cursul exercițiului financiar către care sunt reportate creditele. Rambursarea respectivă se aplică numai beneficiarilor finali din statele membre care au făcut obiectul disciplinei financiare (4) în cursul exercițiului financiar precedent.

(3)

În conformitate cu articolul 26 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, sumele care constituie rezerva pentru situațiile de criză din sectorul agricol, menționată la articolul 25 din același regulament, și care nu sunt puse la dispoziție pentru măsuri de criză până la finalul exercițiului financiar trebuie luate în considerare atunci când se stabilește cuantumul reportării care trebuie rambursat.

(4)

În conformitate cu articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1710 al Comisiei (5), disciplina financiară este aplicată plăților directe în ceea ce privește anul calendaristic 2018 pentru a se stabili rezerva pentru situații de criză. În exercițiul financiar 2019 nu s-a apelat la rezerva pentru situații de criză.

(5)

Pentru a se garanta că rambursarea respectivelor credite neutilizate către beneficiarii finali ca urmare a aplicării disciplinei financiare rămâne proporțională cu suma ajustării corespunzătoare disciplinei financiare, este adecvat ca sumele aflate la dispoziția statelor membre pentru rambursare să fie stabilite de către Comisie.

(6)

Pentru a se evita ca statele membre să fie obligate să efectueze o plată suplimentară pentru această rambursare, prezentul regulament trebuie să se aplice de la 1 decembrie 2019. În consecință, sumele stabilite prin prezentul regulament sunt definitive și se aplică, fără a se aduce atingere aplicării de reduceri în conformitate cu articolul 41 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, oricăror alte corecții luate în considerare în decizia de plată lunară referitoare la cheltuielile efectuate de către agențiile de plăți din statele membre pentru luna octombrie a anului 2019, în conformitate cu articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, precum și oricăror deduceri și plăți suplimentare care urmează să fie efectuate în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din regulamentul respectiv sau oricăror decizii care vor fi luate în cadrul procedurii de verificare a conturilor.

(7)

În conformitate cu articolul 12 alineatul (2) teza introductivă din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, creditele neangajate pot fi reportate doar către exercițiul financiar următor. Este așadar adecvat ca datele de eligibilitate pentru cheltuielile statelor membre în legătură cu rambursarea în conformitate cu articolul 26 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 să fie stabilite de către Comisie, luând în considerare exercițiul financiar agricol, astfel cum este definit la articolul 39 din regulamentul respectiv.

(8)

Pentru a se ține seama de intervalul de timp scurt dintre comunicarea de către statele membre, pentru perioada 16 octombrie 2018-15 octombrie 2019, a execuției creditelor FEGA pentru 2019 aflate în gestiune partajată și de necesitatea ca prezentul regulament să se aplice începând cu 1 decembrie 2019, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

În anexa la prezentul regulament sunt stabilite sumele corespunzătoare creditelor care vor fi reportate din exercițiul financiar 2019 în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) primul paragraf litera (d) și al treilea paragraf din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 și care, în conformitate cu articolul 26 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, sunt puse la dispoziția statelor membre în vederea rambursării către beneficiarii finali care fac obiectul ratei de ajustare în exercițiul financiar 2020.

Sumele care vor fi reportate fac obiectul deciziei de reportare a Comisiei în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046.

Articolul 2

Cheltuielile efectuate de statele membre în legătură cu rambursarea creditelor reportate sunt eligibile pentru finanțare din partea Uniunii doar dacă sumele în cauză au fost plătite beneficiarilor înainte de 16 octombrie 2020.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Acesta se aplică de la 1 decembrie 2019.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 25 noiembrie 2019.

Pentru Comisie,

Pentru Președinte,

Jerzy PLEWA

Director general

Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 549.

(2) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).

(3) Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 608).

(4) În conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, disciplina financiară nu se aplică în Croația în exercițiul financiar 2019.

(5) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1710 al Comisiei din 13 noiembrie 2018 de adaptare a ratei de ajustare a plăților directe prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește anul calendaristic 2018, precum și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/866 al Comisiei (JO L 286, 14.11.2018, p. 10).

ANEXĂ

Sume disponibile pentru rambursarea creditelor reportate

(sume în EUR)
Belgia	6 075 149
Bulgaria	9 748 728
Cehia	11 451 014
Danemarca	10 676 454
Germania	59 995 488
Estonia	1 617 491
Irlanda	13 635 006
Grecia	16 617 301
Spania	58 201 547
Franța	87 874 680
Italia	37 280 034
Cipru	359 176
Letonia	2 689 706
Lituania	4 577 182
Luxemburg	418 572
Ungaria	15 632 995
Malta	37 135
Țările de Jos	8 369 372
Austria	7 194 905
Polonia	26 846 892
Portugalia	6 986 911
România	18 270 128
Slovenia	941 089
Slovacia	5 973 155
Finlanda	6 115 927
Suedia	8 301 611
Regatul Unit	40 938 999

27.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 306/5

DECIZIA (UE) 2019/1954 A CONSILIULUI

din 18 noiembrie 2019

privind poziția care urmează să fie adoptată, în numele Uniunii Europene, în cadrul Comitetului APE instituit prin Acordul interimar în vederea încheierii unui acord de parteneriat economic între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și partea Africa Centrală, pe de altă parte, în ceea ce privește adoptarea regulamentului de procedură privind medierea, a regulamentului de procedură privind arbitrajul și a codului de conduită al arbitrilor

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene , în special articolul 207 alineatul (4) primul paragraf coroborat cu articolul 218 alineatul (9),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)

Acordul interimar în vederea încheierii unui acord de parteneriat economic între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și partea Africa Centrală, pe de altă parte (1) (denumit în continuare „acordul”) a fost semnat în numele Uniunii în temeiul Deciziei 2009/152/CE a Consiliului (2). Acordul se aplică cu titlu provizoriu începând cu 4 august 2014.

(2)	În conformitate cu articolul 80 alineatul (1) din acord, Comitetul APE adoptă regulamentul de procedură și codul de conduită privind procedurile de soluționare a litigiilor.

(3)	În conformitate cu articolul 88 din acord, Comitetul APE poate decide să modifice titlul VI din acord și anexele la acesta.

(4)	La următoarea sa reuniune anuală, Comitetul APE este invitat să adopte o decizie de stabilire a regulamentului de procedură privind medierea, a regulamentului de procedură privind arbitrajul și a codului de conduită al arbitrilor.

(5)	Este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Comitetului APE, în ceea ce privește adoptarea respectivei decizii în măsura în care aceasta va fi obligatorie pentru Uniune.

(6)	Prin urmare, poziția Uniunii în cadrul Comitetul APE ar trebui să se bazeze pe proiectul de decizie atașat,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Comitetului APE instituit prin Acordul interimar în vederea încheierii unui acord de parteneriat economic între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și partea Africa Centrală, pe de altă parte, se bazează pe proiectul de decizie a Comitetului APE în ceea ce privește adoptarea regulamentului de procedură privind medierea, a regulamentului de procedură privind arbitrajul și a codului de conduită al arbitrilor atașate la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 18 noiembrie 2019.

Pentru Consiliu

Președintele

J. LEPPÄ

(1) JO L 57, 28.2.2009, p. 2.

(2) Decizia 2009/152/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2008 privind semnarea și aplicarea cu titlu provizoriu a Acordului interimar în vederea încheierii unui acord de parteneriat economic între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și partea Africa Centrală , pe de altă parte (JO L 57, 28.2.2009, p. 1).

PROIECT

DECIZIA NR. … /2019 A COMITETULUI APE

Instituit prin acordul interimar în vederea încheierii unui acord de parteneriat economic între Comunitatea Europeană și Statele sale Membre, pe de o parte, și Partea Africa Centrală, pe de altă parte,

din ….

în ceea ce privește adoptarea regulamentului de procedură privind medierea, a regulamentului de procedură privind arbitrajul și a codului de conduită al arbitrilor

COMITETUL APE,

având în vedere Acordul interimar în vederea încheierii unui acord de parteneriat economic între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și partea Africa Centrală, pe de altă parte (denumit în continuare „acordul”), semnat la Bruxelles la 22 ianuarie 2009 și aplicat cu titlu provizoriu începând cu data de 4 august 2014, în special articolul 80 alineatul (1) și articolul 88,

întrucât:

(1)	Potrivit acordului și în conformitate cu prezenta decizie, partea Africa Centrală este compusă din Republica Camerun.

(2)

Articolul 80 alineatul (1) din acord prevede că procedurile de soluționare a litigiilor prevăzute în capitolul 3 (Proceduri de soluționare a litigiilor) din titlul VI (Prevenirea și soluționarea litigiilor) din acord sunt reglementate prin regulamentul de procedură și codul de conduită al arbitrilor, care vor fi adoptate de Comitetul APE.

(3)	Articolul 88 din acord prevede că Comitetul APE poate hotărî să modifice titlul VI (Prevenirea și soluționarea litigiilor) din acord și anexele sale,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1) Regulamentul de procedură privind medierea, astfel cum figurează în anexa I la prezenta decizie, se stabilește sub forma anexei IV la acord.

(2) Regulamentul de procedură privind arbitrajul, astfel cum figurează în anexa II la prezenta decizie, se stabilește sub forma anexei V la acord.

(3) Codul de conduită al arbitrilor, astfel cum figurează în anexa III la prezenta decizie, se stabilește sub forma anexei VI la acord.

(4) Regulamentele de procedură și codul de conduită menționate la alineatele (1)‐(3) din prezentul articol se stabilesc fără a aduce atingere normelor specifice prevăzute în acord sau susceptibile de a fi stabilite de Comitetul APE.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data semnării.

Adoptată la …, [SE ADAUGĂ DATA].

Pentru Republica Camerun

…

Pentru Uniunea Europeană

…

ANEXA I

REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ PRIVIND MEDIEREA

Articolul 1

Domeniul de aplicare

(1) Dispozițiile prezentului regulament de procedură completează și precizează acordul intermediar în vederea încheierii unui acord de parteneriat economic între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte și partea Africa Centrală, pe de altă parte (denumit în continuare „acordul”), în special articolul 69 (Mediere) din acord.

(2) Prezentul regulament de procedură este menit să permită părților să soluționeze litigiile susceptibile de a interveni între ele printr-o soluție satisfăcătoare pentru ambele părți în urma unei proceduri complete și rapide de mediere.

(3) În sensul prezentului regulament de procedură, „mediere” înseamnă orice proces, oricare ar fi denumirea acestuia, în care părțile solicită unui mediator să le ajute să ajungă la o soluționare amiabilă a litigiului lor.

Articolul 2

Inițierea procedurii

(1) O parte poate solicita în scris, în orice moment, participarea părților la o procedură de mediere. Cererea trebuie să fie suficient de detaliată pentru a expune în mod clar pretențiile părții reclamante. De asemenea, aceasta trebuie:

(a)	să precizeze măsura specifică aflată în discuție;

(b)	să furnizeze o declarație referitoare la efectele negative pretinse pe care măsura le are sau le va avea, potrivit afirmațiilor părții reclamante, asupra comerțului dintre părți;

(c)	să explice de ce partea reclamantă consideră că există o legătură de cauzalitate între măsură și respectivele efecte.

(2) Procedura de mediere poate fi inițiată numai cu acordul comun al părților. Atunci când o parte solicită o mediere în conformitate cu alineatul (1), cealaltă parte examinează cererea și furnizează un răspuns în scris în termen de cinci zile de la primirea cererii. În caz contrar, cererea se consideră respinsă.

Articolul 3

Alegerea mediatorului

(1) Părțile aleg de comun acord mediatorul de la începutul procedurii de mediere, în termen de cel mult 15 zile de la primirea răspunsului la cererea de mediere.

(2) Mediatorul nu trebuie să fie un cetățean al uneia dintre părți, cu excepția cazului în care părțile convin altfel.

(3) Mediatorul confirmă într-o declarație scrisă independența și imparțialitatea sa, precum și disponibilitatea sa pentru a asigura procedura de mediere.

(4) Mediatorul respectă codul de conduită al arbitrilor, cu adaptările necesare.

Articolul 4

Desfășurarea procedurii de mediere

(1) Mediatorul oferă asistență în mod imparțial și transparent în vederea clarificării de către părți a măsurii în cauză și a eventualelor efecte ale acesteia asupra comerțului dintre părți, precum și în vederea găsirii unei soluții satisfăcătoare pentru ambele părți.

(2) Mediatorul poate decide abordarea cea mai adecvată pentru a clarifica măsura în cauză și efectele posibile ale acesteia asupra comerțului dintre părți. În special, el poate să organizeze reuniuni între părți, să consulte părțile împreună sau individual, să solicite asistență sau consultanță din partea experților competenți și a părților interesate și să furnizeze orice sprijin suplimentar solicitat de părți. Cu toate acestea, înainte de a solicita asistență sau de a se consulta cu experții relevanți și cu părțile interesate, mediatorul se consultă cu părțile. În cazul în care dorește să se întâlnească sau să discute separat cu una dintre părți și/sau cu reprezentantul acesteia, mediatorul informează cealaltă parte în prealabil sau de îndată ce este posibil după întâlnirea sau comunicarea sa unilaterală cu prima parte.

(3) Mediatorul poate să acorde consiliere și să propună o soluție pe care să o prezinte părților, care, la rândul lor, pot accepta sau respinge soluția propusă sau chiar conveni asupra unei soluții diferite. Cu toate acestea, mediatorul nu poate în niciun caz acorda consiliere sau formula observații privind compatibilitatea măsurii în cauză cu acordul.

(4) Procedura are loc pe teritoriul părții căreia i-a fost adresată cererea sau, de comun acord între părți, în orice alt loc sau prin orice alt mijloc.

(5) Părțile depun eforturi pentru a ajunge la o soluție satisfăcătoare pentru ambele părți în termen de 60 de zile de la numirea mediatorului. În așteptarea unui acord final, părțile pot lua în considerare posibile soluții intermediare, în special dacă măsura privește mărfuri perisabile.

(6) Soluția poate fi adoptată printr-o decizie a Comitetului APE. Soluțiile satisfăcătoare pentru ambele părți sunt puse la dispoziția publicului, cu excepția cazului în care părțile decid altfel. Totuși, versiunea comunicată publicului nu poate conține informații considerate a fi confidențiale de către una dintre părți.

(7) La cererea părților, mediatorul le transmite, în scris, un proiect de raport bazat pe date concrete, care oferă un rezumat al măsurii în cauză în cadrul procedurii urmate și al oricărei soluții satisfăcătoare pentru ambele părți care constituie rezultatul final inclusiv eventualele soluții intermediare. Mediatorul acordă părților un termen de 15 zile pentru a formula observații privind proiectul de raport. După examinarea observațiilor trimise de părți în termenul stabilit, mediatorul trimite părților, în scris, în termen de 15 zile după examinarea observațiilor, un raport final bazat pe date concrete. Raportul bazat pe date concrete nu poate conține nicio interpretare a acordului.

Articolul 5

Încheierea procedurii de mediere

În funcție de caz, procedura se încheie:

(a)	la data adoptării unei soluții satisfăcătoare pentru ambele părți;

(b)	la data declarației scrise a mediatorului, după consultarea părților, indicând faptul că orice continuare a medierii ar fi inutilă;

(c)

la data declarației scrise a uneia dintre părți, după examinarea soluțiilor satisfăcătoare pentru ambele părți în cadrul procedurii de mediere și după examinarea tuturor recomandărilor și soluțiilor propuse de mediator. O astfel de declarație nu poate fi prezentată înainte de expirarea termenului prevăzut la articolul 4 alineatul (5) din prezentul regulament de procedură; sau

(d)	la data unui acord încheiat între părți în oricare etapă a procedurii.

Articolul 6

Punerea în aplicare a soluției satisfăcătoare pentru ambele părți

(1) În cazul în care părțile au convenit asupra unei soluții satisfăcătoare pentru ambele părți, fiecare parte ia măsurile necesare pentru a o pune în aplicare în termenul stabilit.

(2) Partea care pune în aplicare soluția satisfăcătoare pentru ambele părți informează cealaltă parte în scris cu privire la orice acțiune efectuată sau orice măsură luată pentru a o pune în aplicare, în termenul stabilit.

Articolul 7

Confidențialitatea și relația cu procedura de soluționare a litigiilor

(1) Toate informațiile referitoare la procedura de mediere trebuie să rămână confidențiale, cu excepția cazului în care divulgarea lor este impusă de lege sau este necesară pentru punerea în aplicare sau executarea acordului dintre părți rezultat în urma medierii.

(2) Cu excepția cazului în care părțile convin altfel și fără a aduce atingere articolului 4 alineatul (6) din prezentul regulament de procedură, toate etapele procedurii, inclusiv orice consiliere sau soluție propusă, sunt confidențiale. Cu toate acestea, oricare dintre părți poate dezvălui publicului faptul că are loc o mediere. Obligația de confidențialitate nu se aplică în cazul informațiilor concrete are sunt deja în domeniul public.

(3) Procedura de mediere nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor părților în conformitate cu dispozițiile acordului privind soluționarea litigiilor sau din orice alt acord relevant.

(4) Părțile nu au obligația de a iniția consultări înainte de începerea procedurii de mediere. Cu toate acestea, o parte ar trebui, în principiu, să aplice celelalte dispoziții relevante ale acordului privind cooperarea sau consultarea, înainte de a iniția procedura de mediere.

(5) O parte nu se bazează pe următoarele elemente și nici nu le introduce ca probe în cadrul altor proceduri de soluționare a litigiilor prevăzute de acord sau de oricare alt acord relevant, iar o comise specială de arbitraj nu ia în considerare următoarele elemente:

(a)	pozițiile adoptate de cealaltă parte în cursul procedurii de mediere sau informațiile colectate în temeiul articolului 4 alineatele (1) și (2) din prezentul regulament de procedură;

(b)	faptul că cealaltă parte și-a arătat disponibilitatea de a accepta o soluție în ceea ce privește măsura care face obiectul medierii;

(c)	consilierea acordată sau propunerile făcute de mediator.

(6) Cu excepția cazului în care părțile decid altfel, un mediator nu poate fi membrul unei comisii speciale de arbitraj în cadrul unei proceduri de soluționare a litigiilor declanșată în temeiul acordului sau a Acordului de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și care se referă la același subiect ca și cea în care a intervenit ca mediator.

Articolul 8

Aplicarea regulamentului de procedură privind arbitrajul

Articolul 3 (Notificări), fără a aduce atingere articolului 4 alineatul (2) din prezentul regulament de procedură, articolul 15 (Costuri), articolul 16 (Limba de lucru pentru procedură, traducere și interpretare) și articolul 17 (Calcularea termenelor) din regulamentul de procedură privind arbitrajul se aplică mutatis mutandis.

Articolul 9

Revizuire

În termen de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei decizii, părțile se consultă cu privire la eventuala necesitate de a modifica mecanismul de mediere în funcție de experiența dobândită și de dezvoltarea oricărui mecanism corespunzător din cadrul OMC.

ANEXA II

REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ PRIVIND ARBITRAJUL

Articolul 1

Definiții

Pentru aplicarea prezentului regulament de procedură, se aplică următoarele definiții:

—	„consilier” înseamnă o persoană fizică angajată de o parte pentru a o consilia sau a asista în cadrul unei proceduri de arbitraj;

—	„comisie specială de arbitraj” înseamnă o comisie instituită în temeiul articolului 71 din acord;

—	„arbitru” înseamnă un membru al unei comisii speciale de arbitraj instituite în temeiul articolului 71 din acord;

—	„asistent” înseamnă o persoană fizică care, în temeiul mandatului unui arbitru, desfășoară activități de cercetare pentru acesta sau îl asistă în activitatea lui;

—	„zi” înseamnă o zi calendaristică, dacă nu se precizează altfel;

—	„reprezentant al unei părți” înseamnă un salariat sau orice persoană fizică numită de un minister, de un organism guvernamental sau de orice altă entitate publică a unei părți care reprezintă partea în cadrul unui litigiu în temeiul prezentului acord;

—	„parte pârâtă” înseamnă partea care este acuzată de încălcarea dispozițiilor prevăzute la articolul 67 din acord;

—	„parte reclamantă” înseamnă partea care solicită instituirea unei comisii speciale de arbitraj în temeiul articolului 70 din acord.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1) Prezentul regulament de procedură completează și precizează acordul intermediar în vederea încheierii unui acord de parteneriat economic între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte și partea Africa Centrală, pe de altă parte (denumit în continuare „acordul”), în special articolul 70 și următoarele privind medierea.

(2) Scopul prezentului regulament de procedură este de a permite părților să soluționeze litigiile susceptibile de a interveni între ele printr-o soluție satisfăcătoare pentru ambele părți în urma mecanismului de arbitraj.

Articolul 3

Notificări

(1) În sensul prezentului regulament de procedură, prin „notificare” se înțelege orice solicitare, aviz, observație scrisă sau alt document legat de procedura de arbitraj, ținând cont de faptul că:

(a)	orice notificare din partea comisiei speciale de arbitraj este transmisă ambelor părți în același timp;

(b)	orice notificare din partea unei părți, care este adresată comisiei speciale de arbitraj, este trimisă în copie celeilalte părți, în același timp; și

(c)	orice notificare din partea unei părți, care este adresată celeilalte părți, este trimisă în copie comisiei speciale de arbitraj, în același timp, după caz.

(2) Orice notificare se efectuează prin e-mail sau, după caz, prin orice alt mijloc de telecomunicație care permite înregistrarea trimiterii. În absența unor dovezi contrare, în cazul unei astfel de notificări, data primirii se consideră a fi aceeași cu data trimiterii.

(3) Toate notificările sunt adresate Direcției Generale Comerț a Comisiei Europene din Uniunea Europeană și, respectiv, Ministerului camerunez responsabil cu punerea în aplicare a acordului.

(4) Erorile minore de redactare din notificări pot fi corectate prin transmiterea unei noi notificări care să indice în mod clar modificările care au fost făcute.

(5) În cazul în care ultima zi de trimitere a unei notificări coincide cu o zi nelucrătoare în partea Africa Centrală sau în Uniunea Europeană, notificarea poate fi trimisă în următoarea zi lucrătoare. Notificările de orice tip nu se consideră a fi primite într-o zi de sărbătoare legală.

(6) În funcție de felul aspectelor care fac obiectul litigiului, toate notificările adresate Comitetului APE în conformitate cu prezentul regulament de procedură sunt, de asemenea, transmise celorlalte organisme instituționale vizate.

Articolul 4

Numirea arbitrilor

(1) În cazul în care, în temeiul articolului 71 din acord, un arbitru este selectat prin tragere la sorți, președintele Comitetului APE informează prompt părțile cu privire la data, ora și locul de desfășurare a tragerii la sorți.

(2) Părțile asistă la tragerea la sorți.

(3) Președintele Comitetului APE sau reprezentantul acestuia informează în scris fiecare persoană selecționată cu privire la desemnarea acesteia pentru funcția de arbitru. Fiecare persoană confirmă ambelor părți disponibilitatea sa, în termen de cinci zile de la data la care persoana în cauză a fost informată cu privire la desemnarea sa.

(4) În cazul în care lista arbitrilor menționată la articolul 85 din acord nu a fost întocmită sau nu conține suficiente nume la momentul în care se depune o cerere în temeiul articolului 71 alineatul (2) din acord, arbitrii sunt trași la sorți de către președintele Comitetului APE din rândul persoanelor propuse în mod oficial de către una dintre părți sau de către ambele părți, și care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 85 alineatul (2) din acord.

Articolul 5

Consultarea între părți și comisia specială de arbitraj

(1) Cu excepția cazului în care convin altfel, părțile se reunesc cu comisia specială de arbitraj în termen de șapte zile de la instituirea acesteia, pentru a stabili aspectele pe care părțile sau comisia specială de arbitraj le consideră adecvate, inclusiv:

(a)	remunerația și cheltuielile care trebuie plătite arbitrilor, acestea fiind conforme normelor OMC;

(b)	remunerația fiecărui asistent al unui arbitru, a cărei valoare totală nu depășește 50 % din remunerația totală a arbitrului în cauză;

(c)	calendarul procedurii.

Arbitrii și reprezentanții părților pot participa la reuniunea respectivă prin telefon sau videoconferință.

(2) Cu excepția cazului în care părțile convin altfel, în termen de cinci zile de la data instituirii comisiei speciale de arbitraj, aceasta din urmă are ca mandat:

„ să examineze, în lumina dispozițiilor relevante ale acordului, aspectul menționat în cererea de instituire a comisiei speciale de arbitraj, să hotărască asupra compatibilității măsurii în cauză cu articolul 67 din acord și să emită o hotărâre în conformitate cu articolele 73, 83 și 84 din acord. ”

(3) Părțile informează comisia specială de arbitraj în legătură cu mandatul convenit, în termen de trei zile de la acordul lor în această privință.

Articolul 6

Comunicări scrise

Partea reclamantă își transmite comunicarea scrisă inițială în termen de cel mult 20 de zile de la data instituirii comisiei speciale de arbitraj. Partea pârâtă își transmite comunicarea scrisă în apărare în termen de cel mult 20 de zile de la data transmiterii comunicării scrise inițiale.

Articolul 7

Modul de lucru al comisiilor de arbitraj

(1) Președintele comisiei speciale de arbitraj prezidează toate reuniunile acesteia. O comisie specială de arbitraj poate delega președintelui său competența de a lua decizii de ordin administrativ și procedural în domeniul vizat.

(2) În conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament de procedură, arbitri și persoanele convocate sunt prezente la audiere. Dacă nu se precizează altfel în acord sau în prezentul regulament de procedură, comisia specială de arbitraj își poate exersa activitățile prin orice mijloc, inclusiv prin telefon, telecopiator sau prin orice mijloace informatice.

(3) Numai arbitrii pot participa la deliberările comisiei speciale de arbitraj, dar aceasta din urmă își poate autoriza asistenții să fie prezenți la deliberări.

(4) Redactarea unei hotărâri rămâne responsabilitatea exclusivă a comisiei speciale de arbitraj și nu poate fi delegată.

(5) În cazul în care survine o chestiune de ordin procedural care nu este reglementată de dispozițiile de la titlul VI (Prevenirea și soluționarea litigiilor) din acord, comisia specială de arbitraj, după consultarea părților, poate adopta o procedură corespunzătoare, compatibilă cu respectivele dispoziții și care garantează egalitatea de tratament a părților.

(6) În cazul în care consideră că este necesară modificarea unui termen aplicabil în cadrul procedurilor sale, altul decât termenele prevăzute în titlul VI (Prevenirea și soluționarea litigiilor) din acord, sau efectuarea oricăror alte ajustări procedurale sau administrative, comisia specială de arbitraj informează în scris părțile atât cu privire la motivele modificării sau ale ajustării, precum și cu privire la termenul sau ajustarea necesară. Comisia specială de arbitraj poate adopta astfel de modificări sau adaptări după consultarea părților.

(7) La cererea uneia dintre părți, comisia specială de arbitraj poate modifica termenele aplicabile în cadrul procedurii, asigurând totodată păstrarea egalității de tratament al părților.

(8) La cererea comună a părților, comisia specială de arbitraj suspendă procedura în orice moment pentru o perioadă convenită de către părți care nu depășește 12 luni consecutive. Comisia specială de arbitraj reia procedura în orice moment, la cererea comună în scris a părților sau la sfârșitul perioadei de suspendare convenite, la cererea scrisă a uneia dintre părți. Cererea este notificată președintelui comisiei speciale de arbitraj precum și celeilalte părți, după caz. În cazul în care procedura comisiei speciale de arbitraj a fost suspendată mai mult de 12 luni consecutive, competența conferită instituirii comisiei speciale de arbitraj devine caducă și procedura în fața comisiei speciale de arbitraj se închide. Părțile pot conveni în orice moment să pună capăt procedurii în fața comisiei speciale de arbitraj. Părțile notifică în comun acest acord președintelui comisiei speciale de arbitraj. În caz de suspendare a procedurii, termenele relevante se prelungesc cu durata corespunzătoare perioadei în timpul căreia procedura comisiei speciale de arbitraj a fost suspendată.

(9) Încheierea activității comisiei speciale de arbitraj nu aduce atingere drepturilor părților în cadrul unei alte proceduri cu același obiect în temeiul titlului VI (Prevenirea și soluționarea litigiilor) din acord.

Articolul 8

Înlocuirea

(1) În cazul în care un arbitru nu poate participa la procedură, se retrage sau trebuie înlocuit, se selectează un înlocuitor în conformitate cu articolul 71 din acord.

(2) Atunci când una dintre părți consideră că un arbitru nu respectă cerințele codului de conduită al arbitrilor și că este oportun ca el să fie înlocuit, partea respectivă notifică acest lucru celeilalte părți în termen de 15 zile de la data la care aceasta a luat cunoștință de circumstanțele care se află la originea presupusei neconformări a arbitrului cu codul de conduită.

(3) Părțile se consultă în termen de 15 zile de la data notificării menționate la alineatul (2) din prezentul articol. Părțile informează arbitrul cu privire la presupusa sa neconformare și-i pot cere acestuia să ia măsurile necesare pentru remedierea situației. Ele pot, de asemenea, dacă ajung la un acord, să revoce arbitrul și să selecteze un nou arbitru, urmând procedura menționată la articolul 71 alineatul (2) din acord.

(4) În cazul în care părțile nu ajung la un acord privind necesitatea de a înlocui un arbitru, altul decât președintele, fiecare dintre părți poate cere ca respectivul caz să fie supus atenției președintelui comisiei speciale de arbitraj, a cărui hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac.

Dacă, în urma acestei solicitări, președintele concluzionează că arbitrul nu respectă cerințele codului de conduită al arbitrilor, va fi selectat un nou arbitru în conformitate cu articolul 71 alineatul (3) din acord.

(5) În cazul în care părțile nu ajung la un acord privind necesitatea de a înlocui președintele, fiecare dintre părți poate solicita ca aspectul să fie supus atenției uneia dintre persoanele rămase pe lista de persoane propuse pentru a îndeplini funcția de președinte al comisiei speciale de arbitraj întocmită în conformitate cu articolul 85 din acord. Numele acestuia este tras la sorți de către președintele Comitetului APE. Persoana astfel selecționată decide dacă președintele respectă sau nu cerințele codului de conduită al arbitrilor. Decizia acesteia nu este supusă niciunei căi de atac.

În cazul în care se concluzionează că arbitrul nu respectă cerințele codului de conduită al arbitrilor, se selectează un nou președinte în conformitate cu articolul 71 alineatul (3) din acord.

Articolul 9

Audieri

(1) Pe baza calendarului stabilit în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) și după consultarea părților și a celorlalți arbitri, președintele comisiei speciale de arbitraj notifică părților data, ora și locul audierii. Partea responsabilă cu administrația logistică a procedurii pune aceste informații la dispoziția publicului, sub rezerva articolului 11.

(2) Cu excepția cazului în care părțile convin altfel, audierea se desfășoară la Bruxelles dacă partea reclamantă este partea Africa Centrală și la Yaoundé dacă partea reclamantă este Uniunea Europeană.

(3) Comisia specială de arbitraj poate convoca audieri suplimentare în cazul în care părțile convin astfel.

(4) Toți arbitrii trebuie să fie prezenți pe parcursul întregii audieri.

(5) Următoarele persoane pot lua parte la audiere, indiferent dacă procedura este sau nu deschisă publicului:

(a)	reprezentanții părților;

(b)	consilierii părților;

(c)	membrii personalului administrativ, interpreții, traducătorii și grefierii;

(d)	asistenții arbitrilor;

(e)	experții, aleși de comisia specială de arbitraj în conformitate cu articolul 81 din acord.

(6) Cu cel târziu cinci zile înainte de data unei audieri, fiecare parte trimite comisiei speciale de arbitraj și celeilalte părți lista cu numele persoanelor fizice care vor pleda sau vor face prezentări în cursul audierii în numele părții respective, precum și cu numele altor reprezentanți sau consilieri care vor lua parte la audiere.

(7) Comisia specială de arbitraj se asigură că partea reclamantă și partea pârâtă dispun de același timp afectat luărilor de cuvânt. Aceasta conduce ședința de audiere astfel:

Pledoarii

(a)	pledoaria părții reclamante;

(b)	pledoaria părții pârâte.

Obiecții

(a)	replica părții reclamante;

(b)	răspunsul în apărare al părții pârâte.

(8) Comisia specială de arbitraj poate adresa întrebări oricărei părți, în orice moment al audierii.

(9) Comisia specială de arbitraj ia măsurile necesare pentru ca procesul-verbal al ședinței de audiere să fie întocmit și transmis părților într-un termen rezonabil de la data audierii. Părțile pot formula observații referitoare la procesul-verbal pe care comisia de arbitraj le poate lua în considerare.

(10) În termen de 10 zile de la data audierii, fiecare parte poate transmite arbitrilor și celeilalte părți o comunicare scrisă suplimentară referitoare la orice aspect apărut în cursul audierii.

Articolul 10

Întrebări scrise

(1) Comisia specială de arbitraj poate, în orice moment al procedurii, să adreseze întrebări scrise uneia sau ambelor părți. Fiecare parte primește o copie a tuturor întrebărilor adresate de comisia speciale de arbitraj.

(2) De asemenea, fiecare parte transmite celeilalte părți o copie a răspunsului său scris la întrebările comisiei speciale de arbitraj. În termen de cinci zile de la data primirii respectivei copii, fiecare parte are posibilitatea de a prezenta observații scrise privind răspunsul celeilalte părți.

Articolul 11

Transparență și confidențialitate

(1) Fiecare parte și comisia specială de arbitraj asigură garantarea confidențialității oricăror informații transmise comisiei speciale de arbitraj de către cealaltă parte, pe care aceasta din urmă le-a desemnat ca fiind confidențiale. Partea care transmite comisiei speciale de arbitraj o comunicare care conține informații confidențiale furnizează, de asemenea, în termen de 15 zile de la transmiterea respectivei comunicări, o versiune neconfidențială a comunicării transmise care poate fi făcută publică.

(2) Prezentul regulament de procedură nu împiedică în niciun mod ca o parte să își facă publice propriile poziții în măsura în care, atunci când face trimiteri la informațiile comunicate de cealaltă parte, nu dezvăluie nicio informație desemnată de cealaltă parte drept confidențială.

(3) Comisia specială de arbitraj se reunește în sesiuni închise publicului atunci când comunicările și pledoariile uneia dintre părți conțin informații comerciale confidențiale. Părțile păstrează caracterul confidențial al audierilor comisiei speciale de arbitraj în cazul în care acestea se desfășoară în sesiuni închise publicului.

Articolul 12

Contacte ex parte

(1) Comisia specială de arbitraj se abține de la orice reuniune sau contact cu oricare dintre părți în absența celeilalte părți.

(2) Niciun arbitru nu poate discuta vreun aspect al obiectului procedurii cu o parte sau cu părțile în absența celorlalți arbitri.

Articolul 13

Observații amicus curiae

(1) Persoanele neguvernamentale stabilite pe teritoriul uneia dintre părți pot să transmită comisiei speciale de arbitraj comunicări cu titlu de amicus curiae, în conformitate cu alineatele (2)‐(5).

(2) Cu excepția cazului în care părțile convin altfel în termen de cinci zile de la data instituirii comisiei speciale de arbitraj, aceasta poate primi comunicări scrise nesolicitate, cu condiția ca acestea să fie transmise în termen de 10 zile de la data instituirii comisiei speciale de arbitraj, să fie relevante, în mod direct, pentru chestiunea aflată în atenția comisiei speciale de arbitraj și respectivele comunicări, inclusiv anexele acestora, să nu depășească, în niciun caz, 15 pagini dactilografiate.

(3) Fiecare comunicare trebuie să conțină o descriere a persoanei fizice sau juridice care o înaintează, inclusiv natura activităților sale și sursa de finanțare a acesteia, și să specifice natura interesului pe care îl are persoana respectivă în cadrul procedurii de arbitraj. Comunicarea se redactează în limbile alese de părți, în conformitate cu articolul 16 alineatele (1) și (2) din prezentul regulament de procedură.

(4) Comunicările sunt notificate părților pentru ca acestea să poată transmite observațiile lor. În termen de 10 zile de la transmiterea comunicării, părțile pot prezenta observațiile lor comisiei speciale de arbitraj.

(5) Comisia specială de arbitraj enumeră, în hotărârea sa, toate comunicările primite care respectă prezentul regulamentul de procedură. Comisia specială de arbitraj nu este obligată să abordeze, în hotărârea sa, argumentele prezentate în cadrul acestor comunicări. Comisia specială de arbitraj transmite părților orice comunicări pe care le primește, în vederea formulării de observații cu privire la acestea.

Articolul 14

Situații de urgență

În situațiile de urgență menționate la articolul 73 alineatul (2) din acord, comisia specială de arbitraj, după consultarea părților, modifică astfel cum consideră că este adecvat termenele prevăzute în prezentul regulament de procedură și comunică părților aceste modificări.

Articolul 15

Costuri

(1) Fiecare parte suportă costurile aferente participării sale la procedura de arbitraj.

(2) Partea pârâtă este responsabilă de administrarea logistică a procedurii de arbitraj, în special de organizarea ședințelor de audiere, în afara cazului în care s-a convenit altfel, și suportă toate costurile care rezultă din administrarea logistică a audierii. Totuși, părțile își asumă în comun și în mod egal celelalte cheltuieli administrative ale procedurii de arbitraj precum și remunerația și cheltuielile arbitrilor și ale asistenților acestora.

Articolul 16

Limba de lucru utilizată în cadrul procedurii, traducere și interpretare

(1) În cadrul consultărilor menționate la articolul 71 alineatul (2) din acord și cel târziu în cursul reuniunii menționate la articolul 5 alineatul (1) din prezentul regulament de procedură, părțile se străduiesc să cadă de acord în privința unei limbi de lucru comune pentru procedura desfășurată în fața comisiei speciale de arbitraj.

(2) În cazul în care părțile nu ajung la un acord privind o limbă de lucru comună, fiecare parte se ocupă de traducerea comunicărilor sale scrise în limba aleasă de cealaltă parte, cu excepția cazului în care comunicările sunt scrise într-una dintre limbile oficiale comune ale părților la acord. În ceea ce pricește interpretarea comunicărilor verbale în limbile alese de părți, aceasta este de responsabilitatea părții pârâte, în măsura în care părțile au ales una dintre limbile oficiale care le sunt comune. În cazul în care una dintre părți alege o limbă diferită de limbile oficiale comune, responsabilitatea interpretării comunicărilor orale revine în întregime părții respective.

(3) Rapoartele și deciziile comisiei speciale de arbitraj sunt redactate în limba sau în limbile alese de către părți. În cazul în care părțile nu au convenit asupra unei limbi de lucru comune, raportul intermediar, raportul final și deciziile comisiei speciale de arbitraj sunt prezentate părților într-una dintre limbile oficiale comune.

(4) Toate costurile aferente traducerii unei hotărâri a comisiei speciale de arbitraj în limba sau limbile alese de părți sunt suportate în mod egal de către părți.

(5) Oricare dintre părți poate prezenta observații cu privire la exactitatea oricărei versiuni traduse a unui document elaborat în conformitate cu prezentul regulament de procedură.

(6) Fiecare parte suportă costurile aferente traducerii comunicărilor sale scrise.

Articolul 17

Calculul termenelor

Toate termenele stabilite în titlul VI (Prevenirea și soluționarea litigiilor) din acord și în prezentul regulament de procedură, inclusiv termenele impuse comisiilor de arbitraj pentru notificarea deciziilor lor, pot fi modificate cu consimțământul ambelor părți și se calculează în zile calendaristice începând din ziua următoare actului sau faptei la care se referă, cu excepția cazului în care se prevede altfel.

Articolul 18

Alte proceduri

Termenele prevăzute în prezentul regulament de procedură se ajustează pentru a corespunde termenelor speciale prevăzute pentru adoptarea unei hotărâri de către comisia specială de arbitraj în cadrul procedurilor prevăzute la articolele 74‐78 din acord.

ANEXA III

CODUL DE CONDUITĂ AL ARBITRILOR

Articolul 1

Definiții

Pentru aplicarea prezentelor norme de procedură, se aplică următoarele definiții:

—	„arbitru” înseamnă un membru al unei comisii speciale de arbitraj instituite în temeiul articolului 71 din acord;

—	„asistent” înseamnă o persoană fizică care, în temeiul mandatului unui arbitru, desfășoară activități de cercetare pentru acesta sau îl asistă în activitatea lui;

—	„candidat” înseamnă o persoană al cărei nume se află pe lista arbitrilor menționată la articolul 85 și care este luată în considerare pentru selectarea ca arbitru, în temeiul articolului 71 din acord;

—	„mediator” înseamnă o persoană fizică care conduce o mediere în conformitate cu articolul 69 din acord;

—	„personal” înseamnă, în legătură cu un arbitru, persoanele fizice aflate sub conducerea și controlul arbitrului, cu excepția asistenților.

Articolul 2

Principii de bază

(1) Pentru a păstra integritatea și imparțialitatea mecanismului de soluționare a litigiilor, fiecare candidat la funcția de arbitru trebuie să ia cunoștință de prezentul cod de conduită. Acesta:

(a)	este independent și imparțial;

(b)	evită orice conflicte de interese directe sau indirecte;

(c)	evită orice încălcare și orice acțiunea pe baza căreia se poate prezuma o încălcare a deontologiei sau a obligației de imparțialitate;

(d)	respectă norme de conduită severe;

(e)	nu este influențat de interesul personal, presiunile externe, considerentele politice, protestele publice, loialitatea față de o parte și teama de critici.

(2) Un arbitru nu poate, în mod direct sau indirect, să își asume o obligație sau să accepte beneficii care ar afecta sau ar părea că afectează îndeplinirea în mod corespunzător a atribuțiilor sale.

(3) Un arbitru nu își folosește funcțiile în comisia specială de arbitraj pentru a servi interese personale sau private. Un arbitru evită acțiunile care pot crea impresia că alte persoane se află într-o poziție specială pentru a-l influența.

(4) Un arbitru nu permite ca judecata sau comportamentul său să fie influențate de relații sau responsabilități financiare, comerciale, profesionale, personale sau sociale, actuale sau anterioare.

(5) Un arbitru evită să intre în orice relație sau să dobândească orice interes financiar susceptibil de a-i afecta imparțialitatea sau care ar putea crea, în mod rezonabil, o aparență de încălcare a deontologiei sau a obligației de imparțialitate.

Articolul 3

Obligații de raportare

(1) Înainte de confirmarea selectării sale ca arbitru în temeiul articolului 71 din acord, candidatul comunică orice interes, relație sau aspect care i-ar putea afecta independența sau imparțialitatea sau care ar putea da naștere, în mod rezonabil, impresiei că încalcă deontologia sau obligația de imparțialitate în cadrul procedurii. În acest scop, candidatul depune toate eforturile rezonabile pentru a se informa cu privire la existența unor astfel de interese, relații și afaceri, inclusiv de ordin financiar, profesional sau legate de locul său de muncă sau de familia sa.

(2) Obligația de raportare prevăzută la alineatul (1) fiind permanentă, orice arbitru trebuie să declare astfel de interese, relații sau afaceri care ar putea interveni în orice stadiu al procedurii.

(3) Candidatul sau arbitrul comunică Comitetului APE, în vederea examinării de către părți, toate aspectele privind încălcările reale sau potențiale ale prezentului cod de conduită de îndată ce ia cunoștință de acestea.

Articolul 4

Atribuțiile arbitrilor

(1) După acceptarea numirii sale, arbitrul este disponibil pentru a-și exercita funcțiile și realizează acest lucru cu atenție și eficacitate pe durata întregii proceduri, dând dovadă de onestitate și diligență.

(2) Arbitrul analizează doar acele aspecte care apar în cursul procedurii și care sunt necesare în vederea luării unei hotărâri și nu deleagă această atribuție niciunei alte persoane.

(3) Arbitrul ia toate măsurile necesare pentru ca asistentul și personalul său să cunoască articolele 2, 3 și 6 din prezentul cod de conduită și să le respecte.

Articolul 5

Obligațiile foștilor arbitri

Toți foștii arbitri trebuie să evite orice acțiuni care ar putea crea impresia că au favorizat una dintre părți în îndeplinirea atribuțiilor lor sau că au obținut beneficii în urma deciziei sau a hotărârii comisiei speciale de arbitraj.

Articolul 6

Confidențialitate

(1) Niciun arbitru sau fost arbitru nu poate, în niciun moment, să comunice sau să utilizeze informațiile cu caracter confidențial referitoare la o procedură sau obținute în cadrul unei proceduri decât pentru scopurile procedurii respective și nu poate, în niciun caz, să comunice sau să utilizeze astfel de informații pentru a dobândi avantaje personale, pentru a favoriza alte persoane sau pentru a influența în mod negativ interesele altora.

(2) Arbitrul nu divulgă hotărârea comisiei speciale de arbitraj, integral sau parțial, înainte de publicarea acesteia în conformitate cu articolul 84 alineatul (2) din acord.

(3) Un arbitru sau un fost arbitru nu face publice în niciun moment deliberările unei comisii speciale de arbitraj sau opinia oricăruia dintre membrii acesteia.

Articolul 7

Cheltuieli

Fiecare arbitru păstrează o evidență și întocmește un raport final către părți cu privire la timpul dedicat procedurii și la cheltuielile sale, precum și la timpul și cheltuielile asistentului său.

Articolul 8

Mediatorii

Prezentul cod de conduită se aplică mutatis mutandis mediatorilor.

27.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 306/20

DECIZIA (UE) 2019/1955 A CONSILIULUI

din 21 noiembrie 2019

privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Consiliului General al Organizației Mondiale a Comerțului în ceea ce privește adoptarea unei decizii cu privire la reexaminarea Înțelegerii privind dispozițiile referitoare la administrarea contingentelor tarifare pentru produsele agricole („Înțelegerea privind contingentele tarifare”)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 207 alineatul (4) primul paragraf, coroborat cu articolul 218 alineatul (9),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)	La 22 decembrie 1994, prin Decizia 94/800/CE a Consiliului (1), Uniunea a încheiat Acordul de la Marrakesh de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (denumit în continuare „Acordul OMC”) care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1995.

(2)	În temeiul articolului IV alineatul (1) din Acordul OMC, Conferința ministerială a Organizației Mondiale a Comerțului („OMC”) are autoritatea de a lua decizii cu privire la toate aspectele prevăzute în acordurile comerciale multilaterale.

(3)	În temeiul articolului IV alineatul (2) din Acordul OMC, în intervalele dintre reuniunile Conferinței ministeriale, funcțiile Conferinței ministeriale sunt exercitate de Consiliul General al OMC.

(4)	În temeiul articolului IX alineatul (1) din Acordul OMC, organismele OMC adoptă de obicei deciziile prin consens.

(5)

În decembrie 2013, cea de a noua sesiune a Conferinței ministeriale a OMC a adoptat o decizie ministerială cu privire la Înțelegerea privind dispozițiile referitoare la administrarea contingentelor tarifare pentru produsele agricole, astfel cum sunt definite la articolul 2 din Acordul privind agricultura [WT/MIN(13)/39] (denumită în continuare „Înțelegerea privind contingentele tarifare”), care reglementează administrarea contingentelor tarifare pentru produsele agricole.

(6)

În temeiul punctului 13 din Înțelegerea privind contingentele tarifare, este necesar să se lanseze o reexaminare a funcționării Înțelegerii privind contingentele tarifare în cel mult patru ani de la adoptarea acesteia, luând în considerare experiența dobândită până în acel moment. Obiectivul respectivei reexaminări îl constituie promovarea unui proces continuu de îmbunătățire a utilizării contingentelor tarifare.

(7)

În conformitate cu punctul 13 din Înțelegerea privind contingentele tarifare, Comitetul pentru agricultură a procedat la reexaminarea respectivei înțelegeri în 2018. Concluziile reexaminării vor fi prezentate în cadrul reuniunii din decembrie 2019 a Consiliului General al OMC, sub forma unui raport redactat de Comitetul pentru agricultură (Raportul nr. G/AG/29 „Reexaminarea funcționării Deciziei de la Bali privind administrarea contingentelor tarifare”, din 31 octombrie 2019).

(8)

Având în vedere că membrii OMC nu au ajuns la un consens cu privire la modificările de fond ale Înțelegerii privind contingentele tarifare, raportul recomandă prelungirea perioadei de reexaminare până la sfârșitul anului 2021, astfel încât să se ajungă la un consens cu privire la modificările de fond. Raportul include, de asemenea, recomandări menite să sporească transparența administrării contingentelor tarifare.

(9)	În cadrul reuniunii sale din decembrie 2019, Consiliul General al OMC ar trebui să fie invitat să ia în considerare adoptarea recomandărilor prevăzute în anexa 2 la Raportul nr. G/AG/29, sub forma unei decizii cu privire la reexaminarea Înțelegerii privind contingentele tarifare.

(10)	Este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Consiliului General al OMC, deoarece decizia care va fi adoptată va avea caracter obligatoriu pentru Uniune.

(11)	În cadrul Consiliului General al OMC, Uniunea urmează să fie reprezentată de Comisie, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Consiliului General al Organizației Mondiale a Comerțului („Consiliul General al OMC”) la reuniunea acestuia din decembrie 2019 se bazează pe proiectul de decizie a Consiliului General al OMC de adoptare a recomandărilor adresate Consiliului General al OMC de către Comitetul pentru agricultură în anexa 2 la Raportul său nr. G/AG/29 din 31 octombrie 2019, atașat la prezenta decizie.

Modificările minore aduse respectivului proiect de decizie pot fi acceptate de reprezentanții Uniunii în cadrul Consiliului General al OMC fără a fi necesară o altă decizie a Consiliului.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 21 noiembrie 2019.

Pentru Consiliu

Președintele

V. SKINNARI

(1) Decizia 94/800/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994 privind încheierea, în numele Comunității Europene, referitor la domeniile de competența sa, a acordurilor obținute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) (JO L 336, 23.12.1994, p. 1).

Comitetul pentru agricultură

G/AG/29

31 octombrie 2019

REEXAMINAREA FUNCȚIONĂRII DECIZIEI DE LA BALI PRIVIND ADMINISTRAREA CONTINGENTELOR TARIFARE

RAPORT CĂTRE CONSILIUL GENERAL

1.1.

În cadrul celei de a noua sesiuni a Conferinței ministeriale, miniștrii au adoptat decizia cu privire la „Înțelegerea privind dispozițiile referitoare la administrarea contingentelor tarifare pentru produsele agricole, astfel cum sunt definite la articolul 2 din Acordul privind agricultura” [WT/MIN(13)/39] („Decizia de la Bali privind contingentele tarifare”). Miniștrii au solicitat Comitetului să reexamineze, cel târziu din 2017, și să monitorizeze respectarea obligațiilor membrilor stabilite în temeiul Deciziei de la Bali privind contingentele tarifare, reexaminarea având obiectivul de a promova un proces continuu de îmbunătățire a utilizării contingentelor tarifare, luând în considerare experiența acumulată până în acel moment (1). Discuțiile privind reexaminarea au început în cadrul reuniunii Comitetului din octombrie 2017 (2). În cadrul reuniunii din februarie 2018, Comitetul a aprobat procesul reexaminării și calendarul aferent în documentul G/AG/W/171 (3). În conformitate cu procedura convenită, reexaminarea a fost efectuată prin intermediul reuniunilor informale deschise ale Comitetului, programate după reuniunile obișnuite ale Comitetului (4).

1.2.

Membrii au discutat reexaminarea în cadrul a patru reuniuni informale ale Comitetului care au avut loc la 20 februarie, 11 iunie, 25 septembrie și 26 noiembrie 2018. În cadrul reuniunii informale din noiembrie a fost organizată o sesiune tematică privind administrarea contingentelor tarifare și subutilizarea lor, la care au participat reprezentanți ai industriei. În cadrul discuțiilor privind reexaminarea au fost prezentate, de asemenea, o serie de contribuții scrise ale membrilor. De asemenea, ca răspuns la solicitările membrilor și în conformitate cu procesul și calendarul reexaminării, astfel cum au fost convenite, Secretariatul a pregătit un document de referință (5) privind administrarea contingentelor tarifare și ratele lor de utilizare, pentru a facilita reexaminarea. Anexa 1 include o listă cu toate documentele scrise luate în considerare până în prezent în procesul de reexaminare.

1.3.

Membrii au identificat următoarele teme în cadrul discuțiilor de reexaminare: 1) punerea în aplicare eficace și monitorizarea obligațiilor de fond care decurg din Decizia de la Bali privind contingentele tarifare; 2) cerințele privind transparența contingentelor tarifare; 3) mecanismul în caz de subutilizare. O serie de elemente (6) aduse în discuție în cadrul fiecăreia dintre cele trei teme, inclusiv în cadrul discuțiilor tematice din noiembrie, sunt indicate în continuare.

PUNEREA ÎN APLICARE EFICACE ȘI MONITORIZAREA

(i)	Realocarea licențelor neutilizate în cadrul unui contingent tarifar;

(ii)	Procesele de realocare, inclusiv cu privire la alocările specifice țărilor (7);

(iii)

Schimb de experiență și de cele mai bune practici privind îmbunătățirea utilizării contingentelor tarifare, inclusiv realocarea contingentelor tarifare în temeiul acordurilor comerciale regionale.

CERINȚE PRIVIND TRANSPARENȚA CONTINGENTELOR TARIFARE

(i)	Notificări complete și în timp util ale contingentelor tarifare;

(ii)	Raportarea promptă a modificărilor privind administrarea contingentelor tarifare;

(iii)

Raportarea sistematică a ratelor de utilizare de către toți membrii care și-au asumat angajamente privind contingentele tarifare;

(iv)	Practici de notificare armonizate (de exemplu, pentru contingentele tarifare care nu au fost deschise sau pentru contingentele tarifare programate care nu generează avantaje tarifare);

(v)	Raportarea motivelor subutilizării;

(vi)	Partajarea experiențelor naționale și a celor mai bune practici cu privire la administrarea contingentelor tarifare;

(vii)

Tratament special și diferențiat (cerințe împovărătoare privind notificarea);

(viii)

Legătura cu cerințele privind notificarea referitoare la procedurile de acordare a licențelor de import;

(ix)	Asistență tehnică din partea Secretariatului în vederea îmbunătățirii respectării obligației de notificare de către membri.

MECANISMUL ÎN CAZ DE SUBUTILIZARE

(i)	Obligații diferite ale membrilor (punctul 4 din anexa A);

(ii)	Tratament special și diferențiat;

(iii)

Posibila aplicare neuniversală în viitor;

(iv)	Legătura dintre anexa B și punctul 4 din anexa A;

(v)	Explorarea cauzelor subutilizării;

(vi)	Examinarea specifică a subutilizării contingentelor tarifare în anumite sectoare specifice;

(vii)

Aplicabilitatea practică a mecanismului în caz de subutilizare (explorarea motivelor neinvocării mecanismului, inclusiv complexitatea sa potențială, schimbul de experiență, simplificarea cerințelor procedurale);

(viii)

Menținerea de către Secretariat a unei liste cu contingentele tarifare subutilizate.

1.4.

În ceea ce privește funcționarea viitoare a punctului 4 din mecanismul în caz de subutilizare și a dispoziției asociate privind tratamentul special și diferențiat, pozițiile membrilor au fost divergente. Unele state membre în curs de dezvoltare au susținut că dispozițiile privind tratamentul special și diferențiat din Decizia de la Bali privind contingentele tarifare nu ar trebui să fie diluate; alți membri au susținut că tratamentul special și diferențiat pentru țările în curs de dezvoltare nu ar trebui să conducă la o derogare și că țările în curs de dezvoltare beneficiare ar trebui, în schimb, să își asume angajamente cu privire la gestionarea contingentelor tarifare care să țină seama de stadiul lor de dezvoltare.

1.5.

Mai mulți membri au considerat că sfera de aplicare a acestei reexaminări este limitată la îmbunătățirea administrării contingentelor tarifare, pentru a o distinge de negocierile privind accesul pe piață. Alți membri au făcut referire la posibilitatea de a include chestiunile legate de contingentele tarifare în negocierile privind accesul pe piață.

În temeiul punctelor 13-15 din Decizia de la Bali privind contingentele tarifare [WT/MIN(13)/39], în cadrul reuniunii sale din 31 octombrie 2019, Comitetul aprobă următoarele recomandări, care figurează în anexa 2 la prezentul raport, în vederea prezentării lor spre examinare de către Consiliul General.

(1) Punctul 13 din WT/MIN(13)/39. Nu a fost raportată încă nicio experiență legată de recurgerea la mecanismul în caz de subutilizare.

(2) A se vedea secțiunea 2.2.1 din G/AG/R/86.

(3) A se vedea secțiunea 2.5.1 din G/AG/R/87.

(4) În cadrul reuniunii din iunie 2019, Comitetul a convenit să prelungească termenul până la reuniunea sa din octombrie 2019, pentru a permite finalizarea raportului privind reexaminarea.

(5) G/AG/W/183.

(6) Membrii nu au ajuns la un acord cu privire la aceste elemente sau la modul de abordare a acestora în cadrul recomandărilor.

(7) Punctul 9 din Decizia ministerială de la Bali privind contingentele tarifare se referă la procesul de realocare. În plus, notele de subsol 3 și 5 din anexa A la Decizia de la Bali fac referire la drepturile membrilor care dețin o alocare specifică țării în special în contextul mecanismului în caz de subutilizare.

ANEXA 1

Lista documentelor

G/AG/W/169

10 octombrie 2017

Monitorizarea și reexaminarea obligațiilor membrilor stabilite în temeiul Deciziei de la Bali privind administrarea contingentelor tarifare.

Notă din partea Secretariatului

G/AG/W/171

9 februarie 2018

Propunere privind procesul de reexaminare a funcționării Deciziei de la Bali privind administrarea contingentelor tarifare.

Notă din partea Secretariatului

G/AG/W/175

18 mai 2018

și

G/AG/W/175/Add.1

7 mai 2019

—	Comunicare prezentată de Uniunea Europeană Comitetului pentru agricultură cu privire la procesul de reexaminare a funcționării Deciziei de la Bali privind administrarea contingentelor tarifare (1).

Comunicări din partea Uniunii Europene

G/AG/W/179

6 iunie 2018

—	Reexaminarea funcționării Deciziei ministeriale de la Bali cu privire la „Înțelegerea privind dispozițiile referitoare la administrarea contingentelor tarifare pentru produsele agricole ...” (2).

Comunicare din partea Grupului de la Cairns

G/AG/W/183

31 iulie 2018

Metodele de administrare a contingentelor tarifare și ratele de utilizare în perioada 2007-2016.

Document de referință elaborat de Secretariat

G/AG/W/186

19 septembrie 2018

Reexaminarea Deciziei de la Bali privind administrarea contingentelor tarifare.

Comunicare din partea Australiei

G/AG/W/197

24 mai 2019

Mecanismul în caz de subutilizare prevăzut în Decizia de la Bali privind administrarea contingentelor tarifare

Comunicare în numele Grupului de la Cairns

(1) Documentul G/AG/W/171 din 9 februarie 2018.

(2) WT/MIN (13)/39 ȘI WT/L/914 din data de 11 decembrie 2013.

ANEXA 2

Calendarul precizat la punctul 14 și la nota de subsol 2 din Decizia de la Bali privind contingentele tarifare pentru luarea unei decizii cu privire la punctul 4 din anexa A se prelungește până la sfârșitul anului 2021. Toate trimiterile la „a 12-a Conferință ministerială” și „31 decembrie 2019” de la punctele 13-14 și de la nota de subsol 2 din Decizia de la Bali privind contingentele tarifare se citesc ca „a 13-a Conferință ministerială” și, respectiv, „31 decembrie 2021”. În toate celelalte privințe, termenii din Decizia de la Bali privind contingentele tarifare rămân neschimbați. Pentru o mai mare certitudine, membrii menționați în anexa B din Decizia de la Bali privind contingentele tarifare își rezervă dreptul de a renunța la aplicarea punctului 4 din anexa A la Decizia de la Bali privind contingentele tarifare la sau după 31 decembrie 2021, în cazul în care nici Conferința ministerială, nici Consiliul General nu decide prelungirea punctului 4 din anexa A până la data respectivă.

Recunoscând importanța unei transparențe sporite în administrarea contingentelor tarifare și a ratelor de subutilizare, precum și la depunerea în timp util a notificărilor de către membri și recunoscând faptul că sistemul de notificare online pentru agricultură ar trebui să ducă la o armonizare îmbunătățită, Comitetul a ajuns la un consens cu privire la următoarele aspecte:

(a)	Secretariatul va întocmi o listă cu practicile actuale în materie de notificare a contingentelor tarifare ale membrilor, inclusiv în cazurile în care un contingent tarifar programat nu a fost deschis.

(b)	Comitetul va iniția discuții privind armonizarea practicilor în materie de notificare a contingentelor tarifare ale membrilor, inclusiv în ceea ce privește ratele de utilizare a contingentelor tarifare.

(c)	Comitetul încurajează membrii să includă o explicație în notificările în temeiul tabelului MA:2 în cazurile în care contingentele tarifare planificate nu sunt deschise.

(d)

Secretariatul va actualiza periodic informațiile privind administrarea contingentelor tarifare și ratele lor de utilizare, astfel cum figurează în G/AG/W/183 (1), precum și informațiile cu privire la membrii care au notificat rate de utilizare și cu privire la chestiunile aduse în discuție în cadrul Comitetului în ceea ce privește ratele de utilizare.

Comitetul este de acord să reexamineze periodic modul de funcționare a Deciziei de la Bali privind contingentele tarifare, la fiecare trei ani de la încheierea acestei reexaminări. Aceste reexaminări periodice vor include, printre altele, o examinare a utilizării mecanismului în caz de subutilizare, pe baza informațiilor transmise de membri.

(1) Nota de informare a Secretariatului poate include în mod expres o listă cu contingentele tarifare în cazul cărora nu a fost transmisă nicio notificare în temeiul tabelului MA:2 sau în cazul cărora rata de utilizare este mai mică de 65 %.

27.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 306/26

DECIZIA DE PUNERE IN APLICARE (UE) 2019/1956 A COMISIEI

din 26 noiembrie 2019

privind standardele armonizate pentru echipamentele electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune și elaborate în sprijinul Directivei 2014/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE și 93/15/CEE ale Consiliului și a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE și 2009/105/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului și a Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1), în special articolul 10 alineatul (6),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 12 din Directiva 2014/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului (2), echipamentele electrice care sunt conforme cu standarde armonizate sau cu părți ale acestora, ale căror referințe sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, sunt considerate a fi în conformitate cu obiectivele de siguranță menționate la articolul 3 din directiva respectivă și prevăzute în anexa I la directiva respectivă, vizate de standardele armonizate în cauză sau de părți ale acestora.

(2)

Prin scrisoarea M/511 din 8 noiembrie 2012, Comisia a înaintat Comitetului European de Standardizare (CEN), Comitetului European de Standardizare în Electrotehnică (Cenelec) și Institutului European de Standardizare în Telecomunicații (ETSI) o cerere de furnizare a primei liste complete de titluri ale standardelor armonizate și de elaborare, revizuire și completare a standardelor armonizate pentru echipamentele electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune în sensul Directivei 2014/35/UE. Obiectivele de siguranță menționate la articolul 3 din Directiva 2014/35/UE și prevăzute în anexa I la directiva respectivă nu s-au schimbat de la transmiterea cererii către CEN, Cenelec și ETSI.

(3)

Pe baza cererii M/511, CEN și CENELEC au elaborat următoarele standarde armonizate și amendamente la acestea: EN 60204-1:2018 pentru echipamentele electrice ale mașinilor EN 60335-1:2012/A13:2017, EN 60335-2-4:2010/A11:2018, EN 60335-2-15:2016, EN 60335-2-16:2003/A11:2018, EN 60335-2-28:2003/A11:2018, EN 60335-2-29:2004/A11:2018, EN 60335-2-55:2003/A11:2018, EN 60335-2-59:2003/A11:2018, EN 60335-2-74:2003/A11:2018, EN 60335-2-85:2003/A11:2018, EN 60335-2-109:2010/A1:2018 și EN 60335-2-109:2010/A2:2018 pentru aparate electrice de uz casnic și similare; EN 60715:2017, EN 60947-2:2017, EN 60947-5-1:2017 și EN 60947-5-5:1997/A2:2017 pentru instalații de comutație și dispozitive de comandă de joasă tensiune; EN 60898-1:2019, EN 61008-1:2012/A12:2017, EN 62606:2013/A1:2017 și EN 63024:2018 pentru disjunctoare și dispozitive similare pentru uz casnic și aplicații similare; EN IEC 61010-2-201:2018 pentru măsurare, control și echipamente de laborator; EN IEC 61058-1:2018 pentru întrerupătoare pentru aparate; EN 61643-11:2012/A11:2018 pentru dispozitive de protecție la supratensiune joasă și EN 62560:2012/A11:2019 pentru lămpi și echipamente aferente.

(4)	Comisia, împreună cu CEN și CENELEC, a evaluat măsura în care aceste standarde și modificări ale acestora, elaborate de CEN și Cenelec, respectă solicitarea M/511.

(5)	Standardele respective și modificările acestora îndeplinesc obiectivele de siguranță pe care urmăresc să le acopere și care sunt prevăzute în Directiva 2014/35/UE. Prin urmare, este oportun să se publice referințele acestor standarde în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(6)

Mai multe standarde armonizate elaborate de CEN și Cenelec, ale căror referințe sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (3), înlocuiesc următoarele standarde armonizate, inclusiv modificările acestora: EN 50557:2011, înlocuit de EN 63024:2018; EN 60204-1:2006, înlocuit de EN 60204-1:2018; EN 60335-2-15:2002, înlocuit de EN 60335-2-15:2016; EN 60715:2001, înlocuit de EN 60715:2017; EN 60898-1:2003, înlocuit de EN 60898-1:2019; EN 60947-2:2006, înlocuit de EN 60947-2:2017; EN 60947-5-1:2004, înlocuit de EN 60947-5-1:2017; EN 61010-2-201:2013, înlocuit de EN IEC 61010-2-201:2018 și EN 61058-1:2002, înlocuit de EN IEC 61058-1:2018.

(7)

Modificările propuse de CEN și Cenelec aduc schimbări următoarelor standarde armonizate: EN 60335-1:2012, EN 60335-2-4:2010, EN 60335-2-16:2003, EN 60335-2-28:2003, EN 60335-2-29:2004, EN 60335-2-55:2003, EN 60335-2-59:2003, EN 60335-2-74:2003, EN 60335-2-85:2003, EN 60335-2-109:2010, EN 60947-5-5:1997, EN 61008-1:2012, EN 61643-11:2012 și EN 62560:2012, EN 62606:2013, ale căror referințe sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (4), precum și EN 60335-2-15:2016, a cărui referință nu a fost încă publicată.

(8)

CEN și CENELEC au elaborat, de asemenea, următoarele rectificări: rectificarea EN 60529:1991/AC:2016-12, pentru a corecta standardul armonizat EN 60529:1991 și rectificarea EN 60529:1991/A2: 2013/AC:2019-02, pentru a corecta standardul armonizat EN 60529:1991/A2:2013 pentru incinte, ale căror referințe sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (5); rectificările EN 60598-2-22:2014/AC:2016-05 și EN 60598-2-22:2014/AC: 2016-09, pentru a corecta standardul armonizat EN 60598-2-22:2014 pentru lămpi și echipamente aferente, ale căror referințe sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (6); rectificarea EN 61008-1:2012/A1:2014/AC:2016-06, pentru a corecta standardul armonizat EN 61008-1:2012/A1 pentru disjunctoare și dispozitive similare pentru utilizări casnice și aplicații similare, a cărei referință este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (7) și rectificarea EN 61851-23:2014/AC:2016-06, pentru a corecta standardul armonizat EN 61851-23:2014 pentru sisteme electrice pentru vehicule rutiere electrice, a cărei referință este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (8). Având în vedere faptul că aceste rectificări introduc corecții tehnice și pentru a asigura aplicarea corectă și consecventă a standardelor armonizate ale căror referințe au fost publicate anterior, este oportun să fie publicate, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, referințele respectivelor standarde armonizate împreună cu referințele rectificărilor.

(9)

Prin urmare, este oportun să se retragă din Jurnalul Oficial al Uniunii Europene referințele standardelor care sunt înlocuite, modificate sau corectate. În scopul de a acorda producătorilor suficient timp de pregătire pentru aplicarea standardelor armonizate de înlocuire, de modificare și de rectificare, este necesar să se amâne retragerea standardelor armonizate care sunt înlocuite, modificate sau corectate.

(10)

Conformitatea cu un standard armonizat conferă o prezumție de conformitate cu cerințele esențiale corespunzătoare, inclusiv cu obiectivele de siguranță, stabilite în legislația de armonizare a Uniunii, de la data publicării referinței standardului respectiv în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Prin urmare, prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare la data publicării,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Referințele standardelor armonizate pentru echipamentele electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune și elaborate în sprijinul Directivei 2014/35/UE, enumerate în anexa I la prezenta decizie, se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 2

Referințele standardelor armonizate pentru echipamentele electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune și elaborate în sprijinul Directivei 2014/35/UE, enumerate în anexa II la prezenta decizie, se retrag din Jurnalul Oficial al Uniunii Europene începând cu datele stabilite în anexa respectivă.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 26 noiembrie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 316, 14.11.2012, p. 12.

(2) Directiva 2014/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune (JO L 96, 29.3.2014, p. 357).

(3) JO C 326, 14.9.2018, p. 4.

(4) JO C 326, 14.9.2018, p. 4.

(5) JO C 326, 14.9.2018, p. 4.

(6) JO C 326, 14.9.2018, p. 4.

(7) JO C 326, 14.9.2018, p. 4.

(8) JO C 326, 14.9.2018, p. 4.

ANEXA I

Nr.	Referința standardului
1.	EN 60204-1:2018 Siguranța mașinilor – Echipamente electrice ale mașinilor – Partea 1: Prescripții generale IEC 60204-1:2016 (Modificat)
2.	EN 60335-1:2012 Aparate electrice pentru uz casnic și scopuri similare. Securitate. Partea 1: Prescripții generale IEC 60335-1:2010 (Modificat) EN 60335-1:2012/A11:2014 EN 60335-1:2012/A13:2017
3.	EN 60335-2-4:2010 Aparate electrice pentru uz casnic și scopuri similare – Securitate – Partea 2-4: Cerințe speciale pentru storcătoare IEC 60335-2-4:2008 (Modificat) EN 60335-2-4:2010/A1:2015 EN 60335-2-4:2010/A11:2018
4.	EN 60335-2-15:2016 Aparate electrice pentru uz casnic și scopuri similare – Securitate – Partea 2-15: Cerințe speciale pentru aparate de încălzit lichide IEC 60335-2-15:2012 (Modificat) EN 60335-2-15:2016/A11:2018
5.	EN 60335-2-16:2003 Aparate electrice pentru uz casnic și scopuri similare – Securitate – Partea 2-16: Cerințe speciale pentru tocătoare de deșeuri alimentare IEC 60335-2-16:2002 (Modificat) EN 60335-2-16:2003/A1:2008 EN 60335-2-16:2003/A2:2012 EN 60335-2-16:2003/A11:2018
6.	EN 60335-2-28:2003 Aparate electrice pentru uz casnic și scopuri similare – Securitate – Partea 2-28: Cerințe speciale pentru mașini de cusut IEC 60335-2-28:2002 (Modificat)
	EN 60335-2-28:2003/A1:2008 EN 60335-2-28:2003/A11:2018
7.	EN 60335-2-29:2004 Aparate electrice pentru uz casnic și scopuri similare – Securitate – Partea 2-29: Cerințe speciale pentru încărcătoare de baterii IEC 60335-2-29:2002 + A1:2004 EN 60335-2-29:2004/A2:2010 EN 60335-2-29:2004/A11:2018
8.	EN 60335-2-55:2003 Aparate electrice pentru uz casnic și scopuri similare – Securitate – Partea 2-55: Cerințe speciale pentru aparatele electrice destinate utilizării în acvarii și iazuri IEC 60335-2-55:2002 EN 60335-2-55:2003/A1:2008 EN 60335-2-55:2003/A11:2018
9.	EN 60335-2-59:2003 Aparate electrice pentru uz casnic și scopuri similare – Securitate – Partea 2-59: Cerințe speciale pentru combaterea insectelor IEC 60335-2-59:2002 (Modificat) EN 60335-2-59:2003/A1:2006 EN 60335-2-59:2003/A2:2009 EN 60335-2-59:2003/A11:2018
10.	EN 60335-2-74:2003 Aparate electrice pentru uz casnic și scopuri similare – Securitate – Partea 2-74: Cerințe speciale pentru termoplonjoare electrice IEC 60335-2-74:2002 EN 60335-2-74:2003/A1:2006 EN 60335-2-74:2003/A2:2009 EN 60335-2-74:2003/A11:2018
11.	EN 60335-2-85:2003 Aparate electrice pentru uz casnic și scopuri similare – Securitate – Partea 2-85: Cerințe speciale pentru aparate de călcat verticale cu abur IEC 60335-2-85:2002 (Modificat) EN 60335-2-85:2003/A1:2008 EN 60335-2-85:2003/A11:2018
12.	EN 60335-2-109:2010 Aparate electrice pentru uz casnic și scopuri similare – Securitate – Partea 2-109: Cerințe speciale pentru aparatele de tratare a apei cu radiații ultraviolete IEC 60335-2-109:2010 EN 60335-2-109:2010/A1:2018 EN 60335-2-109:2010/A2:2018
13.	EN 60529:1991 Grade de protecție asigurate prin carcase (Cod IP) IEC 60529:1989 EN 60529:1991/AC:1993 EN 60529:1991/AC:2016-12 EN 60529:1991/A2 :2013/AC:2019-02 EN 60529:1991/A1:2000 EN 60529:1991/A2:2013
14.	EN 60598-2-22:2014 Corpuri de iluminat – Partea 2-22: Cerințe speciale – Corpuri de iluminat pentru iluminatul de urgență IEC 60598-2-22:2014 EN 60598-2-22/AC:2015 EN 60598-2-22:2014/AC:2016-05 EN 60598-2-22:2014/AC:2016-09
15.	EN 60715:2017 Dimensiunile instalațiilor de comutație și ale dispozitivelor de comandă de joasă tensiune. Montare standardizată pe șine a suportului mecanic al instalațiilor de comutație, al dispozitivelor de comandă și al accesoriilor IEC 60715:2017
16.	EN 60898-1:2019 Accesorii electrice – Disjunctoare pentru protecția la supracurent a instalațiilor de uz casnic și similare – Partea 1: Disjunctoare pentru funcționarea cu curent alternativ IEC 60898-1:2015 (Modificat)
17.	EN 60947-2:2017 Instalații de comutație și dispozitive de comandă de joasă tensiune – Partea 2: Disjunctoare IEC 60947-2:2016
18.	EN 60947-5-1:2017 Instalații de comutație și dispozitive de comandă de joasă tensiune – Partea 5-1: Aparate și elemente de comutație pentru circuite de comandă. Aparate electromecanice pentru circuite de comandă IEC 60947-5-1:2016
19.	EN 60947-5-5:1997 Instalații de comutație și dispozitive de comandă de joasă tensiune – Partea 5-5: Aparate și elemente de comutație pentru circuite de comandă. Aparat electric de oprire de urgență cu zăvorâre mecanică IEC 60947-5-5:1997 EN 60947-5-5:1997/A1:2005 EN 60947-5-5:1997/A2:2017 EN 60947-5-5:1997/A11:2013
20.	EN 61008-1:2012 Disjunctoare diferențiale fără protecție integrală la supracurent pentru uz casnic și similar (RCCB) – Partea 1: Reguli generale IEC 61008-1:2010 (Modificat) EN 61008-1:2012/A1:2014/AC:2016-06 EN 61008-1:2012/A1:2014 EN 61008-1:2012/A2:2014 EN 61008-1:2012/A11:2015 EN 61008-1:2012/A12:2017
21.	EN IEC 61010-2-201:2018 Cerințe de siguranță pentru echipamentele electrice de măsurare, de control și pentru uz de laborator – Partea 2-201: Cerințe speciale pentru echipamente de comandă IEC 61010-2-201:2017
22.	EN IEC 61058-1:2018 Întreruptoare pentru aparate – Partea 1: Cerințe generale IEC 61058-1:2016
23.	EN 61643-11:2012 Dispozitive de protecție la supratensiune joasă – Partea 11: Dispozitive de protecție la supratensiune conectate la sisteme electrice de joasă tensiune. Cerințe și metode de încercare IEC 61643-11:2011 (Modificat) EN 61643-11:2012/A11:2018
24.	EN 61851-23:2014 Sistem de încărcare conductivă pentru vehicule electrice – Partea 23: Stație de încărcare a vehiculelor electrice cu curent continuu IEC 61851-23:2014 EN 61851-23:2014/AC:2016-06
25.	EN 62560:2012 Lămpi cu LED, cu balast integrat, pentru iluminat general, care funcționează la tensiuni mai mari de 50 V – Specificații de securitate IEC 62560:2011 (Modificat) EN 62560:2012/AC:2015 EN 62560:2012/A1:2015/AC:2015 EN 62560:2012/A1:2015 EN 62560:2012/A11:2019
26.	EN 62606:2013 Cerințe generale pentru dispozitivele de detectare a defectelor de arc IEC 62606: 2013 (Modificat) EN 62606:2013/A1:2017
27.	EN 63024:2018 Prescripții pentru dispozitive cu reînchidere automată (DRA) pentru întreruptoare automate, ID și IDD, pentru uz casnic și similar IEC 63024:2017 (Modificat)

ANEXA II

Nr.	Referința standardului	Data retragerii
1.	EN 50557:2011 Prescripții pentru dispozitive cu reînchidere automată (DRA) pentru întreruptoare automate, ID și IDD, pentru uz casnic și similar	27 mai 2021
2.	EN 60204-1:2006 Siguranța mașinilor – Echipamente electrice ale mașinilor – Partea 1: Prescripții generale IEC 60204-1:2005 (Modificat) EN 60204-1:2006/A1:2009	27 mai 2021
3.	EN 60335-1:2012 Aparate electrice pentru uz casnic și scopuri similare – Securitate – Partea 1: Prescripții generale IEC 60335-1:2010 (Modificat) EN 60335-1:2012/A11:2014	27 mai 2021
4.	EN 60335-2-4:2010 Aparate electrice pentru uz casnic și scopuri similare – Securitate – Partea 2-4: Cerințe speciale pentru storcătoare IEC 60335-2-4:2008 (Modificat) EN 60335-2-4:2010/A1:2015	27 mai 2021
5.	EN 60335-2-15:2002 Aparate electrice pentru uz casnic și scopuri similare – Securitate – Partea 2-15: Cerințe speciale pentru aparate de încălzit lichide IEC 60335-2-15:2002 EN 60335-2-15:2002/A1:2005 EN 60335-2-15:2002/A2:2008 EN 60335-2-15:2002/A11:2012	27 mai 2021
6.	EN 60335-2-16:2003 Aparate electrice pentru uz casnic și scopuri similare – Securitate – Partea 2-16: Cerințe speciale pentru tocătoare de deșeuri alimentare IEC 60335-2-16:2002 (Modificat) EN 60335-2-16:2003/A1:2008 EN 60335-2-16:2003/A2:2012	27 mai 2021
7.	EN 60335-2-28:2003 Aparate electrice pentru uz casnic și scopuri similare – Securitate – Partea 2-28: Cerințe speciale pentru mașini de cusut IEC 60335-2-28:2002 (Modificat) EN 60335-2-28:2003/A1:2008	27 mai 2021
8.	EN 60335-2-29:2004 Aparate electrice pentru uz casnic și scopuri similare – Securitate – Partea 2-29: Cerințe speciale pentru încărcătoare de baterii IEC 60335-2-29:2002 + A1:2004 EN 60335-2-29:2004/A2:2010	27 mai 2021
9.	EN 60335-2-55:2003 Aparate electrice pentru uz casnic și scopuri similare – Securitate – Partea 2-55: Cerințe speciale pentru aparatele electrice destinate utilizării în acvarii și iazuri IEC 60335-2-55:2002 EN 60335-2-55:2003/A1:2008	27 mai 2021
10.	EN 60335-2-59:2003 Aparate electrice pentru uz casnic și scopuri similare – Securitate – Partea 2-59: Cerințe speciale pentru combaterea insectelor IEC 60335-2-59:2002 (Modificat) EN 60335-2-59:2003/A1:2006 EN 60335-2-59:2003/A2:2009	27 mai 2021
11.	EN 60335-2-74:2003 Aparate electrice pentru uz casnic și scopuri similare – Securitate – Partea 2-74: Cerințe speciale pentru termoplonjoare electrice IEC 60335-2-74:2002 EN 60335-2-74:2003/A1:2006 EN 60335-2-74:2003/A2:2009	27 mai 2021
12.	EN 60335-2-85:2003 Aparate electrice pentru uz casnic și scopuri similare – Securitate – Partea 2-85: Cerințe speciale pentru aparate de călcat verticale cu abur IEC 60335-2-85:2002 (Modificat) EN 60335-2-85:2003/A1:2008	27 mai 2021
13.	EN 60335-2-109:2010 Aparate electrice pentru uz casnic și scopuri similare – Securitate – Partea 2-109: Cerințe speciale pentru aparatele de tratare a apei cu radiații ultraviolete IEC 60335-2-109:2010	27 mai 2021
14.	EN 60529:1991 Grade de protecție asigurate prin carcase (Cod IP) IEC 60529:1989 EN 60529:1991/AC:1993 EN 60529:1991/A1:2000 EN 60529:1991/A2:2013	27 mai 2020
15.	EN 60598-2-22:2014 Corpuri de iluminat – Partea 2-22: Cerințe speciale – Corpuri de iluminat pentru iluminatul de urgență IEC 60598-2-22:2014 EN 60598-2-22/AC:2015	27 mai 2020
16.	EN 62560:2012 Lămpi cu LED, cu balast integrat, pentru iluminat general, care funcționează la tensiuni mai mari de 50 V – Specificații de securitate IEC 62560:2011 (Modificat) EN 62560:2012/A1:2015 EN 62560:2012/AC:2015 EN 62560:2012/A1:2015/AC:2015	27 mai 2021
17.	EN 60715:2001 Dimensiunile instalațiilor de comutație și dispozitivelor de comandă de joasă tensiune. Montare standardizată pe șine a suportului mecanic al instalațiilor de comutație, al dispozitivelor de comandă și al accesoriilor IEC 60715:1981 + A1:1995	27 mai 2021
18.	EN 60898-1:2003 Accesorii electrice – Disjunctoare pentru protecția la supracurent a instalațiilor de uz casnic și similare – Partea 1: Disjunctoare pentru funcționarea cu curent alternativ IEC 60898-1:2002 (Modificat) EN 60898-1:2003/A1:2004 EN 60898-1:2003/A11:2005 EN 60898-1:2003/A13:2012	27 mai 2021
19.	EN 60947-2:2006 Instalații de comutație și dispozitive de comandă de joasă tensiune – Partea 2: Disjunctoare IEC 60947-2:2006 EN 60947-2:2006/A1:2009 EN 60947-2:2006/A2:2013	27 mai 2021
20.	EN 60947-5-1:2004 Instalații de comutație și dispozitive de comandă de joasă tensiune – Partea 5-1: Aparate și elemente de comutație pentru circuite de comandă. Aparate electromecanice pentru circuite de comandă IEC 60947-5-1:2003 EN 60947-5-1:2004/A1:2009	27 mai 2021
21.	EN 60947-5-5:1997 Instalații de comutație și dispozitive de comandă de joasă tensiune – Partea 5-5: Aparate și elemente de comutație pentru circuite de comandă. Aparat electric de oprire de urgență cu zăvorâre mecanică IEC 60947-5-5:1997 EN 60947-5-5:1997/A1:2005 EN 60947-5-5:1997/A11:2013	27 mai 2021
22.	EN 61008-1:2012 Disjunctoare diferențiale fără protecție integrală la supracurent pentru uz casnic și similar (RCCB) – Partea 1: Reguli generale IEC 61008-1:2010 (Modificat) EN 61008-1:2012/A1:2014 EN 61008-1:2012/A11:2015 EN 61008-1:2012/A2:2014	27 mai 2021
23.	EN 61010-2-201:2013 Cerințe de siguranță pentru echipamentele electrice de măsurare, de control și pentru uz de laborator – Partea 2-201: Cerințe speciale pentru echipamente de comandă IEC 61010-2-201:2013 EN 61010-2-201:2013/AC:2013	27 mai 2021
24.	EN 61058-1:2002 Întreruptoare pentru aparate – Partea 1: Prescripții generale IEC 61058–1:2000 (Modificat) + A1:2001 EN 61058-1:2002/A2:2008	27 mai 2021
25.	EN 61643-11:2012 Dispozitive de protecție la supratensiune joasă – Partea 11: Dispozitive de protecție la supratensiune conectate la sisteme electrice de joasă tensiune. Cerințe și metode de încercare IEC 61643-11:2011 (Modificat)	27 mai 2021
26.	EN 61851-23:2014 Sistem de încărcare conductivă pentru vehicule electrice – Partea 23: Stație de încărcare a vehiculelor electrice cu curent continuu IEC 61851-23:2014	27 mai 2020
27.	EN 62560:2012 Lămpi cu LED, cu balast integrat, pentru iluminat general, care funcționează la tensiuni mai mari de 50 V – Specificații de securitate IEC 62560:2011 (Modificat) EN 62560:2012/A1:2015 EN 62560:2012/A1:2015/AC:2015	27 mai 2021
28.	EN 62606:2013 Cerințe generale pentru dispozitivele de detectare a defectelor de arc IEC 62606: 2013 (Modificat)	27 mai 2021

27.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 306/35

DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2019/1957 A COMISIEI

din 25 noiembrie 2019

privind evaluarea efectuată în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1139 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește o derogare de la anumite cerințe de fond stabilite în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012 al Comisiei, acordată de Regatul Unit

[notificată cu numărul C(2019) 8345]

(Numai textul în limba engleză este autentic)

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2018/1139 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2018 privind normele comune în domeniul aviației civile și de înființare a Agenției Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 2111/2005, (CE) nr. 1008/2008, (UE) nr. 996/2010, (UE) nr. 376/2014 și a Directivelor 2014/30/UE și 2014/53/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 552/2004 și (CE) nr. 216/2008 ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CEE) nr. 3922/91 al Consiliului (1), în special articolul 71 alineatul (2),

întrucât:

(1)

La 20 septembrie 2019, Regatul Unit a notificat Comisiei, Agenției Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației (denumită în continuare „agenția”) și celorlalte state membre faptul că, în temeiul articolului 71 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1139, acordase tuturor operatorilor de aeronave care zboară pe teritoriul Regatului Unit la sau sub 3 000 de picioare deasupra nivelului mediu al mării și în spațiul aerian de clasă D, o derogare de la cerințele prevăzute la punctul SERA.5005(a) [regulile de zbor la vedere (VFR)] din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012 al Comisiei (2). Derogarea, astfel cum a fost notificată, specifică printre altele că derogarea anterioară, care era identică și fusese notificată Comisiei la 17 aprilie 2019, este revocată cu efect de la 12 septembrie.

(2)

Derogarea de mai sus este permisă atunci când o aeronavă zboară în următoarele condiții cumulative: (i) numai pe timp de zi; (ii) la o viteză care, conform anemometrului său, este de 140 de noduri sau mai mică, pentru a oferi posibilități adecvate de observare la timp a restului traficului și a oricăror obstacole, pentru a evita o coliziune; (iii) în afara norilor și în contact vizual cu suprafața și, dacă aeronava nu este un elicopter, cu o vizibilitate în zbor de cel puțin 5 km sau, dacă aeronava este un elicopter, cu o vizibilitate în zbor de cel puțin 1 500 m.

(3)

Regatul Unit a acordat această derogare cu scopul de a facilita tranziția în condiții de siguranță la viitoarele cerințe privind spațiul aerian, formulate în planul său de acțiune la nivel înalt revizuit, și în particular cu scopul de a acorda timp pentru implementarea modificărilor procedurale ale serviciilor de trafic aerian care sunt necesare pentru a aplica cerințele SERA relevante în condiții de siguranță și pentru a avea în vedere modernizarea spațiului aerian. În fine, Regatul Unit a furnizat o descriere a diferitelor măsuri de atenuare care însoțesc această derogare.

(4)

Derogarea a fost acordată pentru perioada cuprinsă între 12 septembrie 2019 și 25 martie 2020. Începând cu 2014, Regatul Unit a emis opt derogări de la punctul SERA.5005(a) din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, cu o durată cumulativă de 60 de luni (3). Pe baza principiului conform căruia noile norme se aplică imediat efectelor viitoare ale unei situații care a apărut sub imperiul regulii anterioare, cele opt luni menționate la articolul 71 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1139 trebuie calculate prin includerea de perioade anterioare intrării în vigoare a regulamentului respectiv. Ținând cont de acest lucru, agenția a evaluat măsura în care condițiile prevăzute la articolul 71 alineatul (1) din regulamentul respectiv au fost îndeplinite și a concluzionat că unele dintre acestea nu fuseseră îndeplinite.

(5)	Comisia este de acord cu recomandarea Agenției.

(6)

În conformitate cu articolul 71 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1139, un stat membru este autorizat să acorde o derogare numai în cazul în care este acordată oricărei persoane fizice sau juridice care face obiectul prezentului regulament „în caz de circumstanțe neprevăzute urgente care afectează respectiva persoană sau în caz de necesități operaționale urgente ale acesteia” și dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute la literele (a)-(d) de la articolul respectiv.

(7)

Comisia consideră că derogarea nu îndeplinește condiția de „necesități operaționale urgente”. Această concluzie este confirmată de eliberarea repetată a aceluiași tip de derogare începând cu 13 noiembrie 2014. Repetarea continuă a derogării indică faptul că durata sa nu este limitată și demonstrează că obiectivul real este mai degrabă menținerea unei derogări pe termen lung de la punctul SERA.5005(a) decât abordarea unei necesități operaționale urgente specifice ale unei persoane căreia i se aplică dispozițiile respective. În plus, faptul că Regatul Unit a declarat în notificarea sa că nu a impus distanța minimă față de nori în spațiul aerian de clasă D și faptul că a declarat că va lua măsuri pentru a se conforma Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012 pe termen lung nu schimbă această concluzie.

(8)	Având în vedere aspectele de mai sus, nu este nevoie ca Comisia să evalueze măsura în care au fost îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 71 alineatul (1) literele (a)-(d) din Regulamentul (UE) 2018/1139. Cu toate acestea, Comisia observă următoarele.

(9)

Comisia consideră că derogarea nu îndeplinește condiția prevăzută la articolul 71 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2018/1139, deoarece necesitățile determinate de derogarea respectivă pot fi abordate în mod adecvat prin alte mijloace, care sunt conforme cu regulamentul. În fapt, în ciuda celor afirmate de Regatul Unit, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012 permite abordarea în mod adecvat a necesităților fără acordarea derogării. În temeiul regulamentului menționat, zborurile care primesc autorizația controlului traficului aerian de a opera într-o zonă de control în condiții meteorologice inferioare condițiilor meteorologice de zbor la vedere pot fi operate ca „zboruri VFR speciale”, astfel cum se prevede la punctul SERA.5010 (Zborurile VFR speciale în zone de control). În mod alternativ, ori de câte ori este necesar să se încadreze, într-o clasă de spațiu aerian dată, operațiuni care sunt compatibile cu o clasă mai puțin restrictivă, pot fi avute în vedere soluții precum: reclasificarea spațiului aerian în cauză sau reproiectarea volumului spațiului aerian vizat prin definirea de restricții sau rezervări privind spațiul aerian sau a unor subvolume de clase mai puțin restrictive de spațiu aerian (de exemplu, coridoare), astfel cum se prevede la punctul SERA.6001(a).

(10)

În fine, derogarea nu îndeplinește cerințele de siguranță și nu este conformă cu cerințele esențiale ale Regulamentului (UE) 2018/1139. În acest sens, Comisia face trimitere la decizia sa anterioară (considerentele 11-13) privind o derogare de la prevederile punctului SERA.5005(a) din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012 (4).

(11)	Drept urmare, nivelul de siguranță este afectat negativ de aplicarea derogării notificate la 17 aprilie 2019, iar derogarea în discuție nu se conformează obiectivelor generale de siguranță ale Regulamentului (UE) 2018/1139.

(12)

Comisia remarcă totodată faptul că, în temeiul deciziei anterioare a Comisiei privind o derogare de la punctul SERA.5005(a) din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012 (5), Regatului Unit i s-a solicitat să revoce derogarea, și nu să prelungească aplicarea sa în timp, așa cum a procedat acesta.

(13)

La 29 martie 2017, Regatul Unit a transmis notificarea intenției sale de a se retrage din Uniune în temeiul articolului 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu articolul 50 alineatul (3) din TUE, tratatele încetează să se aplice statului care se retrage de la data intrării în vigoare a acordului de retragere sau, în absența unui astfel de acord, după doi ani de la notificare, cu excepția cazului în care Consiliul European, în acord cu statul membru în cauză, hotărăște în unanimitate să prelungească această perioadă. Perioada a fost prelungită de trei ori, ultima dată prin Decizia (UE) 2019/1810 a Consiliului European (6), care a prelungit perioada până cel târziu la 31 ianuarie 2020.

(14)

La data de 11 ianuarie 2019, prin Decizia (UE) 2019/274 (7), Consiliul a autorizat semnarea acordului de retragere convenit la nivel de negociatori la 14 noiembrie 2018. Uniunea a confirmat că este pregătită să procedeze rapid la semnarea și încheierea acordului de retragere, în cazul în care acesta este aprobat de Parlamentul Regatului Unit. Partea a patra a acordului de retragere (8) prevede o perioadă de tranziție care începe de la data intrării în vigoare a acordului, pe parcursul căreia dreptul Uniunii va continua să se aplice Regatului Unit și pe teritoriul acestuia conform celor prevăzute în acord.

(15)	În orice caz, prezenta decizie se aplică numai atât timp cât legislația Uniunii se aplică Regatului Unit și pe teritoriul acestuia,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Derogarea de la cerințele prevăzute la punctul SERA.5005(a) din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, acordată de Regatul Unit și notificată Comisiei, Agenției Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației și celorlalte state membre la 20 septembrie 2019 – care permite neîndeplinirea condiției de a păstra o distanță corespunzătoare față de nori în ceea ce privește condițiile meteorologice de zbor la vedere, minimele privind distanța față de nori și regulile de zbor la vedere – nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 71 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1139.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Adoptată la Bruxelles, 25 noiembrie 2019.

Pentru Comisie

Violeta BULC

Membru al Comisiei

(1) JO L 212, 22.8.2018, p. 1

(2) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012 al Comisiei din 26 septembrie 2012 de stabilire a regulilor comune ale aerului și a dispozițiilor operaționale privind serviciile și procedurile din navigația aeriană și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1035/2011 și a Regulamentelor (CE) nr. 1265/2007, (CE) nr. 1794/2006, (CE) nr. 730/2006, (CE) nr. 1033/2006 și (UE) nr. 255/2010 (JO L 281, 13.10.2012, p. 1).

(3) E 4869, E 4919, E 4761, E 4312, E 4163, E 4073, E 3982, E3960.

(4) Decizia C(2016) 7654 final a Comisiei din 30 noiembrie 2016 privind refuzul de a autoriza Regatul Unit să acorde o derogare de la anumite cerințe de fond prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 923/2012 al Comisiei.

(5) Decizia C(2016) 7654 final.

(6) Decizia (UE) 2019/1810 a Consiliului European adoptată de comun acord cu Regatul Unit din 29 octombrie 2019 privind prelungirea termenului în temeiul articolului 50 alineatul (3) din TUE (JO L 278 I, 30.10.2019, p. 1).

(7) Decizia (UE) 2019/274 a Consiliului din 11 ianuarie 2019 privind semnarea, în numele Uniunii Europene și al Comunității Europene a Energiei Atomice, a Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (JO L 47 I, 19.2.2019, p. 1).

(8) Acord privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (JO C 144 I, 25.4.2019, p. 1).

		ISSN 1977-0782
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 306

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 62 27 noiembrie 2019

Cuprins		II Acte fără caracter legislativ	Pagina
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1953 al Comisiei din 25 noiembrie 2019 privind rambursarea, în conformitate cu articolul 26 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, a creditelor reportate din exercițiul financiar 2019	1
		DECIZII
	*	Decizia (UE) 2019/1954 a Consiliului din 18 noiembrie 2019 privind poziția care urmează să fie adoptată, în numele Uniunii Europene, în cadrul Comitetului APE instituit prin Acordul interimar în vederea încheierii unui acord de parteneriat economic între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și partea Africa Centrală, pe de altă parte, în ceea ce privește adoptarea regulamentului de procedură privind medierea, a regulamentului de procedură privind arbitrajul și a codului de conduită al arbitrilor	5
	*	Decizia (UE) 2019/1955 a Consiliului din 21 noiembrie 2019 privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Consiliului General al Organizației Mondiale a Comerțului în ceea ce privește adoptarea unei decizii cu privire la reexaminarea Înțelegerii privind dispozițiile referitoare la administrarea contingentelor tarifare pentru produsele agricole (Înțelegerea privind contingentele tarifare)	20
	*	Decizia De Punere In Aplicare (UE) 2019/1956 a Comisiei din 26 noiembrie 2019 privind standardele armonizate pentru echipamentele electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune și elaborate în sprijinul Directivei 2014/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului	26
	*	Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/1957 a Comisiei din 25 noiembrie 2019 privind evaluarea efectuată în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1139 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește o derogare de la anumite cerințe de fond stabilite în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012 al Comisiei, acordată de Regatul Unit [notificată cu numărul C(2019) 8345] ( 1 )	35
	*	Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/1958 a Comisiei din 25 noiembrie 2019 privind o derogare de la recunoașterea reciprocă de către Polonia a autorizației pentru un produs biocid care conține acid cianhidric în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului [notificată cu numărul C(2019) 8346]	38
	*	Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/1959 a Comisiei din 26 noiembrie 2019 de neaprobare a fosfatului de argint, de sodiu, de hidrogen, de zirconiu ca substanță activă existentă, destinată utilizării în produsele biocide din tipurile de produs 2 și 7 ( 1 )	40
	*	Decizia de Punere în Aplicare (UE) 2019/1960 a Comisiei din 26 noiembrie 2019 de neaprobare a zeolitului de argint ca substanță activă existentă destinată utilizării în produsele biocide aparținând tipurilor de produse 2 și 7 ( 1 )	42