Numai textele originale CEE-ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internațional. Situația și data intrării în vigoare ale prezentului regulament se verifică în ultima versiune a documentului de situație al CEE–ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la adresa: http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Include toate textele valabile până la:

Seria 09 de amendamente – Data intrării în vigoare: 28 mai 2019

CUPRINS

REGULAMENTUL

1.

Domeniul de aplicare

2.

Definiții

3.

Cererea de omologare

4.

Omologarea

5.

Cerințe

6.

Încercări

7.

Conformitatea producției

8.

Sancțiuni în caz de neconformitate a producției

9.

Modificările tipului de vehicul și extinderea omologării în ceea ce privește scaunele, ancorajele și/sau tetierele acestora

10.

Încetarea definitivă a producției

11.

Instrucțiuni de utilizare

12.

Denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare, precum și ale autorităților de omologare de tip

13.

Dispoziții tranzitorii

ANEXE

1.

Fișă de comunicare

2.

Dispuneri ale mărcii de omologare

3.

Procedura de determinare a punctului „H” și a unghiului real al trunchiului pentru pozițiile de ședere în autovehicule

4.

Determinarea înălțimii și lățimii tetierelor

5.

Detalii ale liniilor și măsurătorilor efectuate în timpul încercărilor

6.

Metodă de încercare pentru verificarea disipării energiei

7.

Metodă de încercare a rezistenței ancorajelor scaunelor și a sistemelor de reglare, blocare și deplasare ale acestora

8.

Determinarea cotei „a” a fantelor tetierei

9.

Procedură de încercare pentru dispozitive destinate protejării ocupanților vehiculului împotriva deplasării necontrolate a bagajelor

1.   DOMENIUL DE APLICARE

Prezentul regulament se aplică:

(a)	vehiculelor din categoriile M1 și N (1) în ceea ce privește rezistența scaunelor și a ancorajelor lor și în ceea ce privește tetierele acestora;

(b)	vehiculelor din categoriile M2 și M3 (1) în ceea ce privește scaunele care nu intră sub incidența Regulamentului nr. 80, în ceea ce privește rezistența scaunelor și a ancorajelor lor, și în ceea ce privește tetierele acestora;

(c)	vehiculelor din categoria M1 în ceea ce privește proiectarea părților posterioare ale scaunelor din spate și proiectarea dispozitivelor destinate protecției ocupanților împotriva pericolelor pe care le prezintă bagajele deplasate în cazul unui impact frontal.

Prezentul regulament nu se aplică scaunelor orientate spre părțile laterale sau spre înapoi sau oricărei tetiere fixate pe aceste scaune.

2.   DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament:

2.1.    „omologarea unui vehicul” înseamnă omologarea unui tip de vehicul din punctul de vedere al rezistenței scaunelor și al ancorajelor acestora, al proiectării componentelor din spate ale spătarelor scaunelor și caracteristicilor tetierelor acestora;

2.2.    „tipul de vehicul” înseamnă o categorie de autovehicule care nu diferă în aspecte esențiale precum:

2.2.1.   structurii, formei, dimensiunilor, materialelor și masei scaunelor, deși scaunele pot să aibă tapițerie și culori diferite; se consideră că diferențele de masă care nu depășesc 5 % din masa tipului de scaun omologat sunt nesemnificative;

2.2.2.   tipul și dimensiunile sistemelor de reglare, de deplasare și de blocare ale spătarului scaunului, ale scaunelor și ale componentelor acestora;

2.2.3.   tipul și dimensiunile ancorajelor scaunelor;

2.2.4.   dimensiunile, cadrul, materialele și capitonarea tetierelor, deși acestea pot să aibă culori și tapițerie diferite;

2.2.5.   tipul și dimensiunile sistemelor de fixare a tetierelor și caracteristicile componentei vehiculului pe care se fixează tetiera, în cazul unei tetiere separate;

2.3.    „scaun” înseamnă o structură care este sau nu parte integrantă a structurii vehiculului, inclusiv tapițeria sa, destinată ocupării de către o persoană. În funcție de orientarea sa, un scaun se definește după cum urmează:

2.3.1.    „scaun orientat înainte” înseamnă un scaun care poate fi folosit în timp ce vehiculul este în mișcare și care este orientat spre partea din față a vehiculului, astfel încât planul vertical de simetrie al scaunului formează un unghi mai mic de + 10 ° sau - 10 ° cu planul vertical de simetrie al vehiculului;

2.3.2.    „scaun orientat înapoi” înseamnă un scaun care poate fi folosit în timp ce vehiculul este în mișcare și care este orientat spre partea din spate a vehiculului, astfel încât planul vertical de simetrie al scaunului formează un unghi mai mic de + 10 ° sau - 10 ° cu planul vertical de simetrie al vehiculului;

2.3.3.    „scaun orientat lateral” înseamnă un scaun care poate fi folosit în timp ce vehiculul este în mișcare și care este orientat spre partea laterală a vehiculului, astfel încât planul vertical de simetrie al scaunului formează un unghi de 90 ° (± 10 °) cu planul vertical de simetrie al vehiculului;

2.4.    „banchetă” înseamnă o structură completă cu tapițerie destinată așezării a cel puțin două persoane adulte;

2.5.    „ancoraj” înseamnă un sistem cu ajutorul căruia ansamblul scaunului se fixează pe structura vehiculului, inclusiv componentele implicate ale structurii vehiculului;

2.6.    „sistem de reglare” înseamnă dispozitivul care permite să se regleze scaunul sau componentele sale într-o poziție adaptată la morfologia ocupantului. În special, acest dispozitiv poate permite:

2.6.1.   deplasarea longitudinală;

2.6.2.   deplasarea verticală;

2.6.3.   deplasarea unghiulară;

2.7.    „sistem de deplasare” înseamnă un dispozitiv care permite deplasarea și/sau rotirea scaunului sau a uneia dintre componentele acestuia, fără o poziție intermediară fixă, pentru a permite accesul ușor la spațiul din spatele scaunului în cauză;

2.8.    „sistem de blocare” înseamnă un dispozitiv care asigură menținerea scaunului și a componentelor acestuia în poziția de utilizare;

2.9.    „scaun rabatabil” înseamnă un scaun care este în mod normal rabatat, care poate fi acționat cu ușurință și care este proiectat pentru ocupare ocazională;

2.10.    „plan transversal” înseamnă un plan vertical perpendicular pe planul longitudinal median al vehiculului;

2.11.    „plan longitudinal” înseamnă un plan paralel cu planul longitudinal median al vehiculului;

2.12.    „tetieră” înseamnă un dispozitiv destinat limitării deplasării spre spate a capului unui ocupant adult în raport cu trunchiul său pentru a reduce pericolul vătămării vertebrelor cervicale ale ocupantului respectiv în caz de accident;

2.12.1.    „tetieră integrată” înseamnă o tetieră constituită de partea superioară a spătarului scaunului. Tetierele conforme cu definițiile de la punctele 2.12.2 și 2.12.3 de mai jos, dar care se pot detașa de scaun sau de structura vehiculului doar cu ajutorul unor scule sau prin scoaterea parțială sau totală a tapițeriei scaunului corespund prezentei definiții;

2.12.2.    „tetieră detașabilă” înseamnă o tetieră compusă dintr-o componentă care poate fi separată de scaun, proiectată să fie introdusă și păstrată în poziție fixă în structura spătarului scaunului;

2.12.3.    „tetieră separată” înseamnă o tetieră care constă dintr-o componentă separată de scaun, proiectată să fie introdusă și/sau păstrată în poziție fixă în structura vehiculului;

2.13.    „punctul R” înseamnă punctul de referință al locurilor pe scaun, astfel cum este definit în apendicele 3 la anexa 3 la prezentul regulament;

2.14.    „linie de referință” înseamnă o linie de pe manechin reprodusă în figura 1 din apendicele 1 la anexa 3 la prezentul regulament;

2.15.    „sistem de compartimentare” înseamnă componente sau dispozitive care, în plus față de spătarele scaunelor, sunt proiectate în scopul protecției ocupanților împotriva bagajelor deplasate; în special, un sistem de compartimentare poate consta în plase de sârmă sau în plase din alt material situate deasupra nivelului spătarelor aflate în poziție verticală sau pliate. Tetierele care sunt incluse în echipamentul standard al vehiculelor dotate cu astfel de componente și dispozitive sunt considerate parte din sistemul de compartimentare. Totuși, un scaun dotat cu tetieră nu trebuie considerat sistem de compartimentare.

3.   CEREREA DE OMOLOGARE

3.1.   Cererea de omologare a unui tip de vehicul trebuie înaintată de producătorul vehiculului sau de reprezentantul său autorizat.

3.2.   Aceasta trebuie să fie însoțită de următoarele documente, în trei exemplare, și de următoarele indicații:

3.2.1.   descrierea detaliată a tipului de vehicul în ceea ce privește proiectarea scaunelor, a ancorajelor acestora și a sistemelor lor de reglare, de deplasare și de blocare;

3.2.1.1.   o descriere și/sau desene detaliate ale sistemului de compartimentare, dacă este cazul;

3.2.2.   desene ale scaunelor, ale ancorajelor lor destinate fixării pe vehicul și ale sistemelor lor de reglare, de deplasare și de blocare, la o scară adecvată și suficient de detaliate.

3.2.3.   În cazul unui scaun cu tetieră detașabilă:

3.2.3.1.   o descriere detaliată a tetierei, precizând, în special, natura materialului sau materialelor de capitonare;

3.2.3.2.   o descriere detaliată a amplasării, a tipului de suport și a dispozitivelor de fixare a tetierei pe scaun.

3.2.4.   În cazul unei tetiere separate:

3.2.4.1.   o descriere detaliată a tetierei, precizând, în special, natura materialului sau materialelor de capitonare;

3.2.4.2.   o descriere detaliată a amplasării și a dispozitivelor de fixare a tetierei pe structura vehiculului.

3.3.   Serviciului tehnic responsabil cu încercările de omologare i se transmit următoarele elemente:

3.3.1.   un vehicul reprezentativ pentru tipul de vehicul care trebuie omologat sau piesele vehiculului pe care serviciul tehnic le consideră necesare pentru efectuarea încercărilor de omologare;

3.3.2.   un set suplimentar de scaune cu care este echipat vehiculul, cu tot cu ancoraje.

3.3.3.   În cazul vehiculelor cu scaune echipate cu tetiere sau care pot fi echipate cu tetiere, pe lângă cerințele stabilite la punctele 3.3.1 și 3.3.2 de mai sus:

3.3.3.1.   În cazul tetierelor detașabile: un set suplimentar de scaune, cu tetiere montate, cu care este dotat vehiculul, împreună cu ancorajele acestora.

3.3.3.2.   În cazul tetierelor separate: un set suplimentar de scaune cu care este dotat vehiculul, cu ancorajele acestora, un set suplimentar de tetiere corespunzătoare și componenta din structura vehiculului în care se montează tetiera sau o structură completă.

4.   OMOLOGAREA

4.1.   În cazul în care vehiculul care face obiectul omologării în conformitate cu prezentul regulament respectă condițiile relevante (scaune echipate cu tetiere sau pe care pot fi montate tetiere), tipului de vehicul respectiv trebuie să i se acorde omologarea.

4.2.   Fiecărui tip omologat i se alocă un număr de omologare. Primele două cifre (în prezent 09, care corespund seriei de amendamente 09) indică seria de amendamente care include cele mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului la momentul acordării omologării. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr fie aceluiași tip de vehicul echipat cu alte tipuri de scaune sau tetiere ori cu scaune ancorate de vehicul în mod diferit (această mențiune se aplică atât scaunelor cu tetiere, cât și celor fără tetiere), fie unui alt tip de vehicul.

4.3.   Omologarea sau prelungirea ori refuzul omologării unui tip de vehicul în conformitate cu prezentul regulament trebuie comunicată părților la acord care aplică prezentul regulament printr-o fișă conformă modelului din anexa 1 la prezentul regulament.

4.4.   Pe fiecare vehicul conform cu un anumit tip de vehicul omologat în temeiul prezentului regulament, se aplică în mod vizibil și într-un loc ușor accesibil, menționat în formularul de omologare, o marcă de omologare internațională constând în:

4.4.1.   un cerc în interiorul căruia se află litera „E” urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea (2);

4.4.2.   numărul prezentului regulament, urmat de litera „R”, o liniuță și numărul de omologare, în dreapta cercului menționat la punctul 4.4.1 de mai sus.

4.4.3.   Totuși, în cazul în care vehiculul este echipat cu unul sau mai multe scaune pe care pot fi montate tetiere, omologate ca fiind conforme cu cerințele de la punctele 5.1 și 5.2 de mai jos, numărul prezentului regulament trebuie să fie urmat de literele „RA”. În fișa conformă cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament, se precizează care dintre scaunele vehiculului poate (pot) fi echipat(e) cu tetiere. Marcajele trebuie să indice, de asemenea, că orice alte scaune din vehicul, care nu sunt echipate sau nu pot fi echipate cu tetiere, sunt omologate și respectă cerințele de la punctul 5.1 de mai jos din prezentul regulament.

4.5.   În cazul în care vehiculul corespunde unui tip de vehicul omologat în temeiul unuia sau mai multor regulamente anexate la acord în țara care a acordat omologarea în temeiul prezentului regulament, nu este necesară repetarea simbolului prevăzut la punctul 4.4.1 de mai sus; în acest caz, numărul regulamentului și numerele de omologare și simbolurile suplimentare ale tuturor regulamentelor în temeiul cărora a fost acordată omologarea în țara care a acordat omologarea în temeiul prezentului regulament trebuie plasate în coloane verticale la dreapta simbolului prevăzut la punctul 4.4.1 de mai sus.

4.6.   Marca de omologare trebuie să fie perfect lizibilă și de neșters.

4.7.   Marca de omologare se amplasează pe plăcuța cu date a vehiculului fixată de producător sau în apropierea acesteia.

4.8.   În anexa 2 la prezentul regulament, sunt prezentate exemple de amplasare a mărcilor de omologare.

5.   CERINȚE

5.1.   Cerințe generale

5.1.1.   Se interzice instalarea de scaune orientate lateral în vehiculele de categoriile M1, N1, M2 (clasele II, III și B) și M3 cu masă de încărcare tehnic admisibilă de maximum 10 tone (clasele II, III și B).

5.1.2.   Nu se aplică în cazul ambulanțelor sau vehiculelor destinate utilizării de către forțele armate, serviciile de protecție civilă, serviciile de luptă împotriva incendiilor și forțele de menținere a ordinii publice.

5.2.   Cerințe generale pentru toate scaunele vehiculelor din categoria M1  (3)

5.2.1.   Fiecare sistem de reglare și de deplasare prevăzut trebuie să conțină un sistem de blocare, care să funcționeze automat.

Nu sunt necesare sisteme de blocare pentru suporturile pentru brațe sau alte accesorii de confort, cu excepția cazului în care prezența lor poate să prezinte un risc suplimentar de vătămare a ocupanților unui vehicul în caz de coliziune.

Scaunele rabatabile trebuie să se blocheze automat în poziția de utilizare de către ocupanți.

5.2.2.   Butonul de deblocare a unui dispozitiv menționat la punctul 2.7 din prezentul regulament trebuie să fie amplasat pe partea exterioară a scaunului, lângă portieră. El trebuie să fie ușor accesibil, chiar și pentru ocupantul scaunului situat chiar în spatele scaunului în cauză.

5.2.3.   Componentele din spate ale scaunelor situate în zona 1, definită la punctul 6.8.1.1 de mai jos, trebuie să reziste la încercarea de disipare a energiei în conformitate cu cerințele din anexa 6 la prezentul regulament.

5.2.3.1.   Dacă, în încercările realizate conform procedurii specificate în anexa 6 la prezentul regulament, decelerarea capului fals nu depășește 80 g în mod continuu timp de peste 3 ms, se consideră că prezenta cerință este îndeplinită. În plus, nicio muchie periculoasă nu trebuie să apară în timpul încercării sau să se mențină după încercare.

5.2.3.2.   Cerințele de la punctul 5.2.3 nu sunt aplicabile scaunelor celor mai din spate; scaunelor amplasate spate în spate care respectă prevederile Regulamentului nr. 21 „Dispoziții uniforme privind omologarea vehiculelor în ceea ce privește echipamentele interioare ale acestora” (E/ECE/324-E/ECE/TRANS/505/Rev.1/Add.20/Rev.2, astfel cum a fost modificat ultima oară).

5.2.4.   Suprafața componentelor din spate ale scaunelor nu trebuie să prezinte asperități periculoase sau margini ascuțite care pot crește riscul rănirii grave a ocupanților. Se consideră că această cerință este îndeplinită dacă suprafața componentelor din spate ale scaunelor supuse încercării în condițiile specificate la punctul 6.1 de mai jos prezintă curburi cu razele mai mari sau egale cu:

2,5 mm în zona 1,

5,0 mm în zona 2,

3,2 mm în zona 3.

Aceste zone sunt definite la punctul 6.8.1 de mai jos.

5.2.4.1.   Această cerință nu se aplică:

5.2.4.1.1.   componentelor din diferite zone care prezintă o proeminență mai mică de 3,2 mm față de suprafața înconjurătoare, care trebuie să aibă muchii neascuțite, cu condiția ca înălțimea proeminenței să nu fie mai mare decât jumătate din lățimea sa;

5.2.4.1.2.   scaunelor celor mai din spate, scaunelor amplasate spate în spate sau scaunelor care respectă prevederile Regulamentului nr. 21 „Dispoziții uniforme privind omologarea vehiculelor în ceea ce privește echipamentele interioare ale acestora” (E/ECE/324-E/ECE/TRANS/505/Rev.1/Add.20/Rev.2, astfel cum a fost modificat ultima oară);

5.2.4.1.3.   componentelor din spate ale scaunelor situate sub un plan orizontal care trece prin punctul R cel mai de jos din fiecare rând de scaune. (Dacă rândurile de scaune au înălțimi diferite, începând din spate, planul se întoarce în sus sau în jos ca să formeze o treaptă verticală care să treacă prin punctul R al rândului de scaune aflate imediat în față);

5.2.4.1.4.   componentelor precum „plasa de sârmă flexibilă”.

5.2.4.2.   În zona 2 descrisă la punctul 6.8.1.2 de mai jos, suprafețele pot să prezinte raze de curbură mai mici de 5 mm, dar nu mai mici de 2,5 mm, cu condiția ca acestea să reziste la încercarea de disipare a energiei prevăzută în anexa 6 la prezentul regulament. În plus, suprafețele respective trebuie să fie capitonate pentru a evita contactul direct al capului cu structura cadrului scaunului.

5.2.4.3.   Dacă zonele menționate mai sus conțin componente acoperite cu un material cu o duritate mai mică de 50 Shore A, cerințele menționate mai sus, cu excepția celor referitoare la încercarea de disipare a energiei conform cerințelor din anexa 6, se aplică doar componentelor rigide.

5.2.5.   Cadrul scaunului sau ancorajul scaunului, sistemele de reglare și de deplasare sau dispozitivele de blocare ale acestora nu trebuie să prezinte nicio deteriorare în timpul sau după încercarea prevăzută la punctele 6.2 și 6.3 de mai jos. Se pot accepta deformările permanente, inclusiv rupturile, cu condiția ca acestea să nu sporească riscul de vătămare în caz de coliziune și să reziste la sarcinile specificate.

5.2.6.   În timpul încercărilor descrise la punctul 6.3 de mai jos, precum și la punctul 2.1 din anexa 9 la prezentul regulament, nu trebuie să se producă decuplarea sistemelor de blocare.

5.2.7.   După încercări, sistemele de deplasare proiectate să permită sau să faciliteze accesul ocupanților trebuie să fie în stare de funcționare; ele trebuie să permită deblocarea cel puțin o dată, precum și deplasarea scaunului sau a componentei scaunului pentru care sunt proiectate.

Nu este necesar ca alte sisteme de deplasare, și nici sistemele de reglare și sistemele lor de blocare, să fie în stare de funcționare.

Pentru scaunele prevăzute cu tetiere, dacă, după încercarea conform punctului 6.4.3.6 de mai jos, nu are loc ruperea scaunului sau a spătarului scaunului, se consideră că rezistența spătarului și a dispozitivelor de blocare a acestuia corespund cerințelor specificate la punctul 6.2; în caz contrar, trebuie să se demonstreze că scaunul poate să îndeplinească cerințele de încercare stabilite la punctul 6.2 de mai jos.

În cazul scaunelor (banchetelor) cu mai multe locuri decât tetiere și în cazul în care producătorul alee să nu aplice 53 daNm în timpul încercării prevăzute la punctul 6.4, pe lângă încercarea prevăzută la punctul 6.4, trebuie efectuată și încercarea de rezistență a spătarului scaunului de la punctul 6.2.

5.3.   Specificații generale aplicabile în cazul scaunelor vehiculelor din categoriile N1, N2 și N3, precum și în cazul vehiculelor din categoriile M2 și M3 care nu fac obiectul Regulamentului nr. 80.

Cerințele, cu excepția dispozițiilor de la punctul 5.1, se aplică, de asemenea, scaunelor orientate lateral ale vehiculelor din toate categoriile.

5.3.1.   Scaunele și banchetele trebuie să fie bine fixate pe vehicul.

5.3.2.   Scaunele și banchetele culisante trebuie să fie prevăzute cu sisteme de blocare automată în toate pozițiile prevăzute.

5.3.3.   Spătarele reglabile ale scaunelor trebuie să fie prevăzute cu sisteme de blocare în toate pozițiile prevăzute.

5.3.4.   Toate scaunele care se pot înclina înainte sau au spătare rabatabile, precum și scaunele rabatabile trebuie să se blocheze automat în poziția de utilizare de către ocupanți.

Aceste cerințe nu se aplică scaunelor rabatabile montate în spațiile pentru fotolii rulante sau în spațiile pentru pasageri în picioare ale vehiculelor din categoria M2 sau M3 din clasa I, II sau A și nici scaunelor rabatabile montate în pasajele de acces ale vehiculelor din categoria M2 sau M3.

5.4.   Montarea tetierelor

5.4.1.   Tetiera se montează pe fiecare scaun din față al fiecărui vehicul din categoria M1. Se mai pot omologa în conformitate cu prezentul regulament scaunele dotate cu tetiere, proiectate să fie montate în alte poziții și pe alte categorii de vehicule.

5.4.2.   Se montează o tetieră pe fiecare scaun frontal în fiecare vehicul din categoria M2 cu o masă maximă care nu depășește 3 500 kg, precum și din categoria N1; tetierele montate în astfel de vehicule trebuie să respecte cerințele din Regulamentul nr. 25, astfel cum a fost modificat prin seria 04 de amendamente.

5.5.   Cerințe speciale pentru scaunele dotate (sau care pot fi dotate) cu tetiere

5.5.1.   Tetiera, prin prezența sa, nu trebuie să fie o cauză suplimentară de pericol pentru ceilalți ocupanți ai vehiculului. În special, aceasta nu trebuie să prezinte rugozități periculoase sau muchii ascuțite care pot să crească riscul sau gravitatea vătămării ocupanților.

5.5.1.1.   Componentele din față și din spate ale tetierelor situate în zona 1, astfel cum sunt definite la punctul 6.8.1.1.3 de mai jos, trebuie să fie capitonate astfel încât să se evite orice contact direct al capului cu componentele structurii și să îndeplinească cerințele de la punctul 5.2.4 de mai sus.

5.5.1.2.   Părțile din față și din spate ale tetierelor situate în zona 2, astfel cum sunt definite la punctul 6.8.1.2 de mai jos, trebuie să fie capitonate astfel încât să se evite orice contact direct al capului cu componentele structurii și să îndeplinească cerințele de la punctul 5.2.4 de mai sus aplicabile componentelor din spate ale scaunelor situate în zona 2. În cazul tetierelor integrate în spătarul scaunului, fața frontală a tetierei este considerată a fi zona situată deasupra unui plan perpendicular pe linia de referință situată la 540 mm față de punctul R și între două plane longitudinale verticale situate la 85 mm de fiecare parte a liniei de referință.

5.5.2.   Componentele din față și din spate ale tetierelor situate în zona 1, astfel cum sunt definite la punctul 6.8.1.1.3 de mai jos trebuie să reziste la încercarea de absorbție a energiei.

5.5.2.1.   Dacă, în cursul încercărilor realizate conform procedurii specificate în anexa 6, decelerarea capului fals nu depășește 80 g în mod continuu timp de peste 3 ms, se consideră că prezenta cerință este îndeplinită. În plus, nicio muchie periculoasă nu trebuie să apară în timpul încercării sau să se mențină după încercare.

5.5.3.   Cerințele de la punctele 5.5.1 și 5.5.2 de mai sus nu se aplică componentelor din spate ale tetierelor proiectate pentru montarea pe scaunele în spatele cărora nu mai există niciun scaun.

5.5.4.   Tetierele se fixează pe structura scaunului sau a vehiculului astfel încât părțile rigide și periculoase să nu iasă din capitonajul tetierei sau din dispozitivele de fixare pe spătar ca urmare a presiunii exercitate de capul manechinului în timpul încercării.

5.5.5.   În cazul unui scaun dotat cu tetiere, se poate considera, de comun acord cu serviciul tehnic, că dispozițiile de la punctul 5.2.3 sunt îndeplinite dacă scaunul respectiv dotat cu tetieră respectă dispozițiile de la punctul 5.5.2.

5.6.   Înălțimea tetierelor

5.6.1.   Înălțimea tetierelor se măsoară conform metodei descrise la punctul 6.5 de mai jos.

5.6.2.   În cazul tetierelor a căror înălțime nu este reglabilă, înălțimea nu trebuie să fie mai mică de 800 mm pentru scaunele din față și de 750 mm pentru alte scaune.

5.6.3.   Pentru tetierele cu înălțime reglabilă:

5.6.3.1.   înălțimea trebuie să fie de cel puțin 800 mm, în cazul scaunelor din față, și 750 mm, în cazul celorlalte scaune; această valoare se obține într-o poziție situată între poziția cea mai înaltă și poziția cea mai joasă pe care o permite reglajul;

5.6.3.2.   nu trebuie să existe nicio poziție de utilizare la care înălțimea rezultată să fie mai mică de 750 mm;

5.6.3.3.   în cazul scaunelor altele decât scaunele din față, tetierele pot fi deplasate într-o poziție care corespunde unei înălțimi mai mici de 750 mm, cu condiția ca ocupantul să poată constata imediat că această poziție nu este destinată utilizării tetierei;

5.6.3.4.   în cazul scaunelor din față, tetierele pot fi astfel încât să poată fi deplasate automat, atunci când scaunul nu este ocupat, într-o poziție care corespunde unei înălțimi sub 750 mm, cu condiția ca ele să revină automat la poziția de utilizare atunci când scaunul este ocupat.

5.6.4.   Dimensiunile menționate la punctele 5.6.2 și 5.6.3.1 de mai sus pot fi mai mici de 800 mm în cazul scaunelor din față și de 750 mm pentru celelalte scaune, pentru a crea un spațiu liber corespunzător între tetieră și suprafața interioară a plafonului, a ferestrelor sau a oricărei componente a structurii vehiculului; totuși, acest spațiu nu poate depăși 25 mm. Pentru scaunele dotate cu sisteme de deplasare și/sau reglare, această cerință se aplică tuturor pozițiilor de ședere. În afară de aceasta, prin derogare de la punctul 5.6.3.2 de mai sus, nu trebuie să existe nicio poziție de utilizare în care înălțimea să fie mai mică de 700 mm.

5.6.5.   Prin derogare de la cerințele privind înălțimea menționate la punctele 5.6.2 și 5.6.3.1 de mai sus, înălțimea oricărei tetiere proiectate pentru montarea pe scaunele sau pe pozițiile de ședere centrale din spate nu trebuie să fie mai mică de 700 mm.

5.7.   În cazul scaunelor care pot fi dotate cu tetieră, se verifică dispozițiile de la punctele 5.2.3 și 5.5.2 de mai sus.

5.7.1.   În cazul tetierelor reglabile în înălțime, înălțimea porțiunii dispozitivului pe care se reazemă capul, măsurată prin metoda descrisă la punctul 6.5 de mai jos, nu trebuie să fie mai mică de 100 mm.

5.8.   În cazul unui dispozitiv la care nu se poate regla înălțimea, spațiul dintre spătar și tetieră nu trebuie să depășească 60 mm. Dacă înălțimea tetierei se poate regla, aceasta nu trebuie să se poată situa, în poziția ei cea mai joasă, la mai mult de 25 mm față de marginea superioară a spătarului. În cazul scaunelor sau locurilor pe banchetă cu înălțime reglabilă dotate cu tetiere separate, se verifică prezenta cerință pentru toate pozițiile scaunului sau ale banchetei.

5.9.   În cazul tetierelor care fac parte integrantă din spătarul scaunului, zona care trebuie avută în vedere este situată:

deasupra unui plan perpendicular pe linia de referință situată la 540 mm față de punctul R;

între două planuri longitudinale verticale care trec la o distanță de 85 mm de fiecare parte a liniei de referință. În zona descrisă, se admit unul sau mai multe spații libere, care pot, indiferent de forma lor, să reprezinte o distanță „a” mai mare de 60 mm, măsurată conform metodei descrise la punctul 6.7 de mai jos, cu condiția ca, după încercarea suplimentară în conformitate cu punctul 6.4.3.3.2 de mai jos, să fie îndeplinite în continuare cerințele de la punctul 5.12 de mai jos.

5.10.   În cazul tetierelor cu înălțimea reglabilă, se admit unul sau mai multe spații pe partea dispozitivului care servește ca tetieră, și care, indiferent de forma lor, pot să reprezinte o distanță „a” mai mare de 60 mm, măsurată conform metodei descrise la punctul 6.7 de mai jos, cu condiția ca, după încercarea suplimentară conform punctului 6.4.3.3.2 de mai jos, să fie îndeplinite în continuare cerințele de la punctul 5.12 de mai jos.

5.11.   Tetiera trebuie să aibă o lățime astfel încât să susțină în mod corespunzător capul unei persoane care este așezată normal. Lățimea tetierei, determinată conform procedurii descrise la punctul 6.6 de mai jos, trebuie să acopere o suprafață de minimum 85 mm de fiecare parte a planului median vertical al scaunului pentru care este proiectată tetiera.

5.12.   Tetiera și ancorajul său trebuie să fie proiectate astfel încât deplasarea maximă înapoi a capului, X, pe care o permite tetiera și care se măsoară conform procedurii statice prevăzute la punctul 6.4.3 de mai jos, să fie mai mică de 102 mm.

5.13.   Tetiera și ancorajul său trebuie să fie suficient de rezistente pentru a suporta fără să se rupă sarcina specificată la punctul 6.4.3.6 de mai jos. În cazul tetierelor care fac parte integrantă din spătarul scaunului, cerințele prezentului punct se aplică componentelor structurii spătarului care sunt situate deasupra unui plan perpendicular pe linia de referință situat la 540 mm față de punctul R.

5.14.   Dacă tetiera este reglabilă, ea nu trebuie să poată fi ridicată peste înălțimea maximă de exploatare, cu excepția cazului în care utilizatorul acționează în mod deliberat într-un mod diferit decât cel necesar pentru reglarea acesteia.

5.15.   Se consideră că rezistența spătarului și a dispozitivelor de blocare a acestuia îndeplinește cerințele prevăzute la punctul 6.2 de mai jos atunci când, după încercarea conform punctului 6.4.3.6 de mai jos, scaunul sau spătarul scaunului nu se rupe; în caz contrar, trebuie să se demonstreze că scaunul poate să îndeplinească cerințele de încercare stabilite la punctul 6.2 de mai jos.

5.16.   Cerințe speciale privind protecția ocupanților împotriva bagajelor în deplasare

5.16.1.   Spătare

Spătarele și/sau tetierele care sunt amplasate astfel încât să reprezinte limita din față a portbagajului, în timp ce toate scaunele sunt amplasate și sunt situate în poziția normală de utilizare, astfel cum este ea indicată de producător, trebuie să aibă o rezistență suficientă pentru a proteja ocupanții împotriva bagajelor în deplasare în cazul unui impact frontal. Această cerință este considerată satisfăcută în cazul în care, în timpul încercării descrise în anexa 9, precum și după încercarea menționată, spătarele și mecanismul de blocare rămân la locul lor. Totuși, deformarea spătarelor și a sistemului lor de fixare este permisă în timpul încercării, cu condiția ca conturul anterior al componentelor spătarelor și/sau tetierelor supuse încercării, care au duritatea mai mare de 50 Shore A, să nu se deplaseze înspre înainte față de un plan vertical transversal care trece prin:

(a)	un punct situat la 150 mm în fața punctului R al scaunului în cauză, în cazul componentelor tetierei;

(b)	un punct situat la 100 mm în fața punctului R al scaunului în cauză, în cazul componentelor spătarului;

fazele de recul ale blocurilor de încercare nu se iau în calcul.

În cazul tetierelor integrate, limita dintre tetieră și spătar este definită de un plan perpendicular pe linia de referință situat la 540 mm de punctul R.

Toate măsurătorile se efectuează în planul median longitudinal al scaunului sau poziției de ședere corespunzătoare, pentru fiecare poziție de ședere care reprezintă limita anterioară a portbagajului.

În timpul încercării descrise în anexa 9, blocurile de încercare trebuie să rămână în spatele spătarului (spătarelor) în cauză. În cazul unei defectări a retractorului centurii de siguranță, trebuie să se verifice dacă retractorul este blocat în urma încercării sau dacă poate fi blocat prin tragerea manuală a centurii.

5.16.2.   Sisteme de compartimentare

La cererea producătorului vehiculului, încercarea descrisă în anexa 9 poate fi efectuată cu sistemele de compartimentare montate, dacă aceste sisteme sunt instalate ca echipament standard pe tipul respectiv de vehicul.

Sistemele de compartimentare, plasele de sârmă situate deasupra spătarelor în poziția lor normală de utilizare se supun încercării în conformitate cu punctul 2.2 din anexa 9.

Această cerință este considerată îndeplinită dacă sistemul de compartimentare nu se deplasează în timpul încercării. Totuși, este permisă deformarea sistemului de compartimentare în timpul încercării, cu condiția ca conturul anterior al compartimentării [inclusiv al componentelor spătarului (spătarelor) și/sau tetierei (tetierelor) supus(e) încercării care au duritatea mai mare de 50 Shore A] să nu se deplaseze înspre înainte față de un plan transversal care intersectează:

(a)	un punct situat la 150 mm în fața punctului R al scaunului în cauză, în cazul componentelor tetierei;

(b)	un punct situat la 100 mm în fața punctului R al scaunului în cauză, în cazul componentelor spătarului și componentelor sistemului de compartimentare altele decât tetiera.

În cazul tetierelor integrate, limita dintre tetieră și spătar este cea definită la punctul 5.16.1.

Toate măsurătorile se efectuează în planul median longitudinal al scaunului sau poziției de ședere corespunzătoare, pentru fiecare poziție de ședere care reprezintă limita anterioară a portbagajului.

În urma încercării, nu trebuie să apară rugozități sau muchii ascuțite care pot mări pericolul sau gravitatea rănilor pentru ocupanți. În cazul unei defectări a retractorului centurii de siguranță, trebuie să se verifice dacă retractorul este blocat deja sau dacă poate fi blocat prin tragerea manuală a centurii.

5.16.3.   Cerințele menționate la punctele 5.16.1 și 5.16.2 de mai sus nu se aplică sistemelor de reținere a bagajelor care se activează automat în cazul unui impact. Producătorul trebuie să demonstreze într-un mod considerat satisfăcător de către serviciul tehnic că protecția oferită de aceste sisteme este echivalentă cu cea descrisă la punctele 5.16.1 și 5.16.2.

6.   ÎNCERCĂRI

6.1.   Specificații generale aplicabile tuturor încercărilor

6.1.1.   Dacă este reglabil, spătarul scaunului trebuie blocat într-o poziție înclinată spre spate la un unghi cât mai aproape de 25 ° față de linia verticală de referință a trunchiului manechinului descris în anexa 3, cu excepția cazului în care există alte specificații ale producătorului.

6.1.2.   Dacă un scaun, mecanismul său de blocare și modul său de instalare sunt identice sau simetrice față de un alt scaun din vehicul, serviciul tehnic poate să efectueze încercarea doar asupra unuia dintre aceste scaune.

6.1.3.   Pentru scaunele cu tetiere reglabile, încercările se realizează cu tetierele dispuse în poziția cea mai nefavorabilă (în general în poziția cea mai înaltă) pe care o permite sistemul lor de reglare.

6.1.4.   Scaunele rabatabile trebuie supuse încercării în poziția de utilizare de către ocupanți.

6.2.   Încercarea de rezistență a spătarului scaunului și a sistemelor de reglare a acestuia

6.2.1.   Se aplică o forță care produce un moment de 53 daNm în raport cu punctul R, în sens longitudinal și spre spate, pe marginea superioară a cadrului spătarului scaunului, printr-o componentă care imită spatele manechinului prezentat în anexa 3 la prezentul regulament. În cazul unei banchete, dacă o parte din cadrul de susținere sau ansamblul acestuia (inclusiv cel al tetierelor) este comun pentru mai multe poziții de ședere, se realizează simultan încercarea tuturor pozițiilor de ședere în cauză.

6.3.   Încercarea de rezistență a ancorajelor scaunului, precum și a sistemelor de reglare, de blocare și de deplasare.

6.3.1.   Se aplică întregii caroserii a vehiculului, timp de 30 ms, o decelerare orizontală longitudinală sau, la alegerea solicitantului, o accelerare de cel puțin 20 g care să imite o coliziune frontală, în conformitate cu cerințele de la punctul 1 din anexa 7. La cererea producătorului, poate fi utilizat alternativ impulsul de încercare descris în apendicele la anexa 9.

6.3.2.   Se aplică o decelerare longitudinală sau, la alegerea solicitantului, o accelerare care să imite o coliziune din spate, în conformitate cu cerințele de la punctul 6.3.1.

6.3.3.   Se verifică cerințele de la punctele 6.3.1 și 6.3.2 pentru toate pozițiile scaunului. În cazul scaunelor dotate cu tetieră reglabilă, încercarea se realizează cu tetierele așezate în pozițiile cele mai nefavorabile (în general în poziția cea mai înaltă) pe care le permite sistemul lor de reglare. În timpul încercării, scaunul se poziționează în așa fel încât niciun factor extern să nu împiedice decuplarea sistemelor de blocare.

Se consideră că aceste cerințe sunt îndeplinite, dacă se efectuează încercarea scaunului reglat în următoarele poziții:

reglarea longitudinală se stabilește la o crestătură sau la 10 mm în spatele poziției normale de conducere cea mai avansată sau al poziției de utilizare indicate de producător (pentru scaunele cu reglare verticală independentă, șezutul scaunului se reglează în poziția sa cea mai înaltă);

reglarea longitudinală se stabilește la o crestătură sau la 10 mm în fața poziției normale de conducere situate cel mai în spate sau a poziției de utilizare indicate de producător (pentru scaunele cu reglare verticală independentă, șezutul scaunului se reglează în poziția sa cea mai joasă) și, dacă este cazul, conform cerințelor de la punctul 6.3.4 de mai jos.

6.3.4.   Dacă într-o altă poziție a scaunului decât cele specificate la punctul 6.3.3 de mai sus, sistemele de blocare sunt astfel poziționate încât distribuția forțelor pe dispozitivele de blocare și pe ancorajele scaunului ar fi mai puțin favorabilă decât în oricare dintre configurațiile specificate la punctul 6.3.3 de mai sus, încercările se efectuează pentru acea mai puțin favorabilă poziție a scaunului.

6.3.5.   Se consideră că sunt satisfăcute condițiile de încercare de la punctul 6.3.1 de mai sus dacă, la cererea producătorului, acestea sunt înlocuite cu o încercare de coliziune a vehiculului întreg în stare de funcționare cu o barieră rigidă, astfel cum este prevăzut la punctul 2 din anexa 7 la prezentul regulament. În acest caz, scaunul se reglează astfel încât să corespundă condițiilor celor mai puțin favorabile de distribuție a tensiunilor în cadrul sistemului de ancoraje, astfel cum este prevăzut la punctele 6.1.1, 6.3.3 și 6.3.4 de mai sus.

6.4.   Încercarea performanței tetierelor

6.4.1.   În cazul în care tetiera este reglabilă, ea se așază în poziția cea mai nefavorabilă (în general poziția cea mai înaltă) pe care o permite sistemul său de reglare.

6.4.2.   În cazul unei banchete, dacă o parte din cadrul de susținere sau ansamblul acestuia (inclusiv cel al tetierelor) este comun pentru mai multe poziții de ședere, se realizează simultan încercarea tuturor pozițiilor de ședere în cauză.

6.4.3.   Încercarea

6.4.3.1.   Se trasează toate liniile, inclusiv proiecțiile liniei de referință, în planul median vertical al scaunului sau al poziției de ședere în cauză (a se vedea anexa 5 la prezentul regulament).

6.4.3.2.   Linia de referință deplasată se determină prin aplicarea, pe porțiunea care simulează spatele manechinului prezentat în anexa 3 la prezentul regulament, a unei forțe inițiale care produce un moment spre înapoi de 37,3 daNm aproape de punctul R. În cazul încercării simultane a locurilor pe banchetă, momentul spre înapoi se aplică simultan tuturor pozițiilor de ședere de pe banchetă, indiferent dacă poziția de ședere respectivă este sau nu dotată cu tetieră.

6.4.3.3.   Cu ajutorul unui cap fals de formă sferică cu diametrul de 165 mm, se aplică o forță inițială, în unghiuri drepte față de linia de referință deplasată și la o distanță de 65 mm sub marginea superioară a tetierei, forță care produce un moment de 37,3 daNm aproape de punctul R, linia de referință menținându-se în poziția deplasată în conformitate cu punctul 6.4.3.2 de mai sus. În cazul încercării simultane a locurilor pe banchetă, forța se aplică simultan tuturor tetierelor prezente pe banchetă.

6.4.3.3.1.   Dacă prezența spațiilor libere împiedică aplicarea forței prevăzute la punctul 6.4.3.3 de mai sus la 65 mm de la marginea superioară a tetierei, distanța se poate reduce, astfel încât axa forței să treacă prin linia mediană a elementului cadrului cel mai apropiat de spațiul liber.

6.4.3.3.2.   Pentru situația descrisă la punctele 5.9 și 5.10 de mai sus, se repetă încercarea prin aplicarea unei forțe pe fiecare spațiu liber, utilizând pentru aceasta o sferă cu diametrul de 165 mm, după cum urmează:

forța trece prin centrul de greutate al celei mai mici dintre secțiunile spațiului liber, de-a lungul planurilor transversale paralele cu linia de referință și

reproduce un moment de 37,3 daNm aproape de punctul R.

6.4.3.4.   Se determină tangenta Y la capul fals de formă sferică, paralelă cu linia de referință deplasată.

6.4.3.5.   Se măsoară distanța X prevăzută la punctul 5.11 de mai sus, dintre tangenta Y și linia de referință deplasată.

6.4.3.6.   Pentru a verifica eficacitatea tetierei, se mărește sarcina inițială specificată la punctele 6.4.3.3 și 6.4.3.3.2 până la 89 daN, cu excepția cazului în care scaunul sau spătarul scaunului s-a rupt deja. La cererea producătorului, sarcina prevăzută la punctul 6.4.3.2 este mărită simultan la 53 daNm pentru pozițiile de ședere fără tetiere numai pentru a permite conformarea simultană la prevederile de la punctele 5.15 și 6.2.

6.5.   Determinarea înălțimii tetierei

6.5.1.   Se trasează toate liniile, inclusiv proiecția liniei de referință, în planul median vertical al scaunului sau al poziției de ședere în cauză, intersecția acestui plan cu scaunul determinând conturul tetierei și al spătarului (a se vedea figura 1 din anexa 4 la prezentul regulament).

6.5.2.   Manechinul descris în anexa 3 la prezentul regulament se așază pe scaun într-o poziție normală.

6.5.3.   În continuare, se trasează proiecția liniei de referință a manechinului descris în anexa 3 la prezentul regulament în scaunul în cauză, în planul specificat la punctul 6.4.3.1 de mai sus.

Se trasează tangenta S la marginea superioară a tetierei perpendicular pe linia de referință.

6.5.4.   Distanța „h” de la punctul R la tangenta S reprezintă înălțimea care trebuie luată în calcul la punerea în aplicare a cerințelor de la punctul 5.6 de mai sus.

6.6.   Determinarea lățimii tetierei (a se vedea figura 2 din anexa 4 la prezentul regulament)

6.6.1.   Planul S1, perpendicular pe linia de referință și situat la 65 mm sub tangenta S definită la punctul 6.5.3 de mai sus, determină în tetieră o secțiune care este definită de linia de contur C.

6.6.2.   Lățimea tetierei care urmează să fie luată în calcul la aplicarea cerințelor de la punctul 5.11 de mai sus este distanța „L”, măsurată în planul S1, dintre planurile longitudinale verticale P și P′.

6.6.3.   Lățimea tetierei se mai determină, dacă este necesar, în planul perpendicular pe linia de referință aflată la 635 mm deasupra punctului R al scaunului, distanța respectivă fiind măsurată de-a lungul liniei de referință.

6.7.   Determinarea distanței „a” a spațiilor libere ale unei tetiere (a se vedea anexa 8 la prezentul regulament)

6.7.1.   Distanța „a” se determină pentru fiecare spațiu liber și în raport cu partea din față a tetierei, cu ajutorul unei sfere cu diametrul de 165 mm.

6.7.2.   Se aduce sfera în contact cu spațiul liber într-un punct al suprafeței spațiului liber care să permită pătrunderea maximă a sferei, considerând că nu se aplică nicio sarcină.

6.7.3.   Distanța dintre cele două puncte de contact ale sferei cu spațiul liber reprezintă distanța „a” care urmează să fie luată în calcul la evaluarea dispozițiilor de la punctele 5.9 și 5.10 de mai sus.

6.8.   Încercări pentru verificarea disipării energiei pe spătarul scaunului și pe tetieră

6.8.1.   Suprafețele componentelor din spate ale scaunelor care trebuie verificate sunt cele situate în zonele definite în continuare care pot să vină în contact cu o sferă cu diametrul de 165 mm atunci când scaunul este montat pe vehicul.

6.8.1.1.   Zona 1

6.8.1.1.1.   În cazul scaunelor separate fără tetiere, această zonă include partea din spate a spătarului scaunului situată între planurile verticale longitudinale situate la distanța de 100 mm de fiecare parte a planului median longitudinal al liniei centrale a scaunului și deasupra planului perpendicular pe linia de referință aflat la 100 mm sub marginea superioară a spătarului scaunului.

6.8.1.1.2.   În cazul locurilor pe banchetă fără tetiere, această zonă se situează între planurile verticale longitudinale situate la distanța de 100 mm de fiecare parte a planului median longitudinal al fiecărei poziții de ședere laterale specificate de producător și deasupra unui plan perpendicular pe linia de referință aflat la 100 mm sub marginea superioară a spătarului scaunului.

6.8.1.1.3.   Pentru scaunele sau locurile pe banchetă dotate cu tetiere, această zonă se întinde între planurile verticale longitudinale, de fiecare parte și la 70 mm de planul median longitudinal al scaunului sau al poziției de ședere în cauză, și se situează deasupra planului perpendicular pe linia de referință la 635 mm de punctul R. Pentru încercare, tetiera, dacă este reglabilă, se așază în poziția cea mai nefavorabilă (în general poziția cea mai înaltă) pe care o permite sistemul său de reglare.

6.8.1.2.   Zona 2

6.8.1.2.1.   În cazul scaunelor sau locurilor pe banchetă care nu sunt dotate cu tetiere și al scaunelor sau locurilor pe banchetă dotate cu tetiere detașabile sau separate, zona 2 se întinde deasupra unui plan perpendicular pe linia de referință la distanța de 100 mm de marginea superioară a spătarului, excluzând părțile din zona 1.

6.8.1.2.2.   În cazul scaunelor sau locurilor pe banchetă dotate cu tetiere încorporate, zona 2 se întinde deasupra unui plan perpendicular pe linia de referință la distanța de 440 mm de punctul R al scaunului sau al poziției de ședere în cauză, excluzând părțile din zona 1.

6.8.1.3.   Zona 3

6.8.1.3.1.   Zona 3 este definită ca fiind partea din spătarul scaunului sau al locurilor pe banchetă situate deasupra planurilor orizontale definite la punctul 5.2.4.1.3 de mai sus, fără a se lua în considerare părțile situate în zona 1 și zona 2.

6.9.   Metode de încercare echivalente

În cazul în care se utilizează o metodă de încercare alta decât cele specificate la punctele 6.2, 6.3, 6.4 de mai sus și în anexa 6, trebuie demonstrată echivalența acesteia.

7.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Procedurile de conformitate a producției trebuie să fie conforme cu procedurile stabilite în acord (anexa 1, E/ECE/TRANS/505/Rev.3), cu respectarea următoarelor cerințe:

7.1.   Fiecare vehicul omologat în temeiul prezentului regulament trebuie să fie astfel construit încât să corespundă tipului omologat și să respecte cerințele prevăzute la punctul 5 de mai sus. Totuși, în cazul tetierelor astfel cum sunt definite la punctele 2.12.2 și 2.12.3 de mai sus, conformitatea vehiculului cu tipul de vehicul omologat nu este împiedicată de nimic, chiar dacă acesta este comercializat fără a avea tetiere montate pe scaune.

7.2.   Autoritatea de omologare de tip care a acordat omologarea de tip poate să verifice în orice moment metodele de control al conformității aplicate în fiecare unitate de producție. De asemenea, autoritatea competentă poate efectua controale aleatorii ale vehiculelor construite în serie cu privire la cerințele specificate la punctul 5 de mai sus.

8.   SANCȚIUNI ÎN CAZ DE NECONFORMITATE A PRODUCȚIEI

8.1.   Omologarea acordată pentru un tip de vehicul în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă în cazul în care nu se respectă cerințele prevăzute la punctul 7.1 de mai sus sau în cazul în care rezultatele verificărilor la care sunt supuse vehiculele, prevăzute la punctul 7 de mai sus, sunt negative.

8.2.   Dacă una dintre părțile la acord care aplică prezentul regulament retrage o omologare pe care o acordase anterior, partea respectivă trebuie să notifice de îndată acest lucru celorlalte părți contractante care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

9.   MODIFICĂRILE TIPULUI DE VEHICUL ȘI EXTINDEREA OMOLOGĂRII ÎN CEEA CE PRIVEȘTE SCAUNELE, ANCORAJELE ȘI/SAU TETIERELE ACESTORA

9.1.   Orice modificare a tipului de vehicul în ceea ce privește scaunele, ancorajele și/sau tetierele acestora trebuie notificată autorității de omologare de tip care a acordat omologarea tipului de vehicul. Apoi, autoritatea poate fie:

9.1.1.   să considere că este improbabil ca modificările aduse să aibă un efect negativ semnificativ și că, în orice caz, vehiculul rămâne conform cu cerințele stabilite, fie

9.1.2.   să considere că modificările sunt suficient de minore pentru ca rezultatele precizate la punctele 6.2, 6.3 și 6.4 de mai sus să fie verificate prin calcule bazate pe rezultatele încercărilor de omologare, fie

9.1.3.   să solicite un raport suplimentar serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor.

9.2.   Confirmarea sau refuzul omologării, cu menționarea modificărilor, se comunică prin metoda stabilită la punctul 4.3 de mai sus părților la acord care aplică prezentul regulament.

9.3.   Autoritatea de omologare de tip care acordă extinderea omologării trebuie să atribuie un număr de serie pentru respectiva extindere și să informeze în acest sens celelalte părți la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

10.   ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

10.1.   În cazul în care titularul omologării încetează definitiv producția unui dispozitiv omologat în temeiul prezentului regulament, acesta informează în acest sens autoritatea care a acordat omologarea. La primirea notificării în cauză, autoritatea respectivă informează cu privire la aceasta celelalte părți la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

11.   INSTRUCȚIUNI DE UTILIZARE

11.1.   În cazul scaunelor dotate cu tetiere reglabile, producătorii oferă instrucțiuni de utilizare, de reglare, de blocare și, dacă este cazul, de îndepărtare a tetierelor.

12.   DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU EFECTUAREA ÎNCERCĂRILOR DE OMOLOGARE ȘI ALE AUTORITĂȚILOR DE OMOLOGARE DE TIP

Părțile la acord care pun în aplicare prezentul regulament comunică Secretariatului Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare, precum și ale autorității de omologare de tip care acordă omologarea și căreia trebuie să i se trimită fișele de certificare a omologării sau de extindere, de refuz sau de retragere a omologării emise în alte țări.

13.   DISPOZIȚII TRANZITORII

13.1.   Începând cu data oficială a intrării în vigoare a seriei 06 de amendamente, niciuna dintre părțile contractante care aplică prezentul regulament nu poate să refuze acordarea de omologări în temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 06 de amendamente.

13.2.   Începând cu 1 octombrie 1999, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări numai dacă sunt îndeplinite cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 06 de amendamente.

13.3.   Începând cu 1 octombrie 2001, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza recunoașterea omologărilor care nu a fost acordate în conformitate cu seria 06 de amendamente la prezentul regulament.

13.4.   Începând cu data oficială a intrării în vigoare a seriei 07 de amendamente, niciuna dintre părțile contractante care aplică prezentul regulament nu poate să refuze acordarea de omologări în temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 07 de amendamente.

13.5.   După 24 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 07 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări numai dacă tipul de vehicul care urmează să fie omologat îndeplinește cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 07 de amendamente.

13.6.   După 48 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 07 de amendamente la prezentul regulament, omologările în temeiul prezentului regulament încetează să fie valabile, cu excepția celor acordate pentru tipuri de vehiculele conforme cu cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 07 de amendamente.

13.7.   Începând cu data oficială a intrării în vigoare a seriei 08 de amendamente, niciuna dintre părțile contractante care aplică prezentul regulament nu poate să refuze acordarea de omologări în temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 08 de amendamente.

13.8.   După 24 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 08 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări numai dacă sunt îndeplinite cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 08 de amendamente.

13.9.   După cu 36 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 08 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza recunoașterea omologărilor care nu au fost acordate în conformitate cu seria 08 de amendamente la prezentul regulament.

13.10.   Sub rezerva dispozițiilor de la punctele 13.8 și 13.9, omologările categoriilor de vehicule care nu fac obiectul seriei 08 de amendamente își păstrează valabilitatea, iar părțile contractante care aplică prezentul regulament trebuie să continue să le accepte.

13.11.   Dacă în cadrul cerințelor la nivel național nu există, la momentul adoptării prezentului regulament, cerințe care să interzică utilizarea scaunelor orientate lateral, părțile contractante pot continua să permită instalarea de scaune orientate lateral în scopul omologării naționale, iar în acest caz, categoriilor de autobuze în cauză nu li se poate acorda omologarea de tip în temeiul prezentului regulament.

13.12.   Începând cu data oficială a intrării în vigoare a seriei 09 de amendamente, niciuna dintre părțile contractante care aplică prezentul regulament nu poate să refuze să acorde sau să refuze să accepte omologările de tip în temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 09 de amendamente.

13.12.1.   Începând cu 1 septembrie 2020, părțile contractante care aplică prezentul regulament nu sunt obligate să accepte omologările de tip în temeiul seriei precedente de amendamente care au fost emise pentru prima dată la 1 septembrie 2020 sau după această dată.

13.12.2.   Până la 1 septembrie 2022, părțile contractante care aplică prezentul regulament trebuie să accepte omologările de tip în temeiul seriei precedente de amendamente care au fost emise pentru prima dată înainte de 1 septembrie 2020.

13.12.3.   Începând cu 1 septembrie 2022, părțile contractante care aplică prezentul regulament nu sunt obligate să accepte omologările de tip în temeiul seriei precedente de amendamente la prezentul regulament.

13.12.4.   Fără a aduce atingere dispozițiilor de la punctul 13.12.3, părțile contractante care aplică prezentul regulament trebuie să continue să accepte omologările de tip în temeiul seriei precedente de amendamente la prezentul regulament pentru vehiculele care nu sunt afectate de modificările introduse de seria 09 de amendamente.

13.12.5.   Părțile contractante care aplică prezentul regulament nu pot refuza să acorde omologări de tip sau extinderi ale acestora în temeiul niciunei serii precedente de amendamente la prezentul regulament.

---

(1)  Astfel cum sunt definite în Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3.), documentul ECE/TRANS/WP.29/78/Rev.6, para. 2. – http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29resolutions.html

(2)  Numerele distinctive ale părților contractante la Acordul din 1958 sunt reproduse în anexa 3 la Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), documentul ECE/TRANS/WP.29/78/Rev.6, anexa 3 – http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29resolutions.html

(3)  Vehiculele din categoria M2 care sunt omologate în conformitate cu prezentul regulament ca alternativă la Regulamentul nr. 80 (în conformitate cu punctul 1.2 din Regulamentul nr. 80) trebuie să îndeplinească, de asemenea, cerințele de la prezentul punct.

Numai textele originale CEE-ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internațional. Situația și data intrării în vigoare ale prezentului regulament se verifică în ultima versiune a documentului de situație al CEE-ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la adresa: http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html.

Include toate textele valabile până la:

Suplimentul 3 la seria 03 de amendamente – Data intrării în vigoare: 10 februarie 2018

CUPRINS

REGULAMENTUL

1.

Domeniul de aplicare

2.

Definiții

3.

Cererea de omologare

4.

Omologarea

5.

Cerințe pentru scaune

6.

Cerințe pentru ancorajele scaunelor unui tip de vehicul

7.

Cerințe pentru instalarea scaunelor într-un tip de vehicul

8.

Conformitatea producției

9.

Sancțiuni în caz de neconformitate a producției

10.

Modificarea și prelungirea omologării tipului de scaun și/sau tipului de vehicul

11.

Încetarea definitivă a producției

12.

Dispoziții tranzitorii

13.

Denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare și ale autorităților de omologare de tip

APENDICE

1.

Metode de încercare a scaunelor conform punctului 5 și/sau a ancorajelor conform punctului 6.1.2 și/sau instalarea scaunelor orientate lateral în conformitate cu punctul 3 din apendicele 7

2.

Procedura de încercare privind ancorajele unui vehicul în conformitate cu punctul 6.1.1

3.

Măsurătorile de efectuat

4.

Determinarea criteriilor de acceptabilitate

5.

Cerințe și proceduri privind încercările statice

6.

Caracteristici privind absorbția de energie ale părții posterioare a spătarelor scaunelor

7.

Cerințe pentru protecția pasagerilor în scaunele orientate lateral în conformitate cu punctul 7.4.4

ANEXE

1.

Comunicare privind omologarea sau refuzul ori prelungirea sau retragerea unei omologări sau încetarea definitivă a producției unui tip sau unor tipuri de scaun(e) cu privire la rezistența lui (lor), în conformitate cu Regulamentul nr 80

2.

Comunicare privind omologarea sau refuzul ori prelungirea sau retragerea unei omologări sau încetarea definitivă a producției unui tip de vehicul în ceea ce privește rezistența ancorajelor scaunelor, în conformitate cu Regulamentul nr 80

3.

Dispuneri ale mărcilor de omologare

4.

Procedura de determinare a punctului „H” și a unghiului real al trunchiului pentru pozițiile de ședere în autovehicule

1.   DOMENIUL DE APLICARE

1.1.   Prezentul regulament se aplică:

(a)	scaunelor pentru pasageri orientate în direcția de mers, în vehiculele din categoriile M2 și M3, clasele II, III și B (1);

(b)	vehiculelor din categoriile M2 și M3, clasele II, III și B (1) în ceea ce privește ancorajele scaunelor pentru pasageri ale acestora și instalarea scaunelor;

(c)	el nu se aplică scaunelor orientate înapoi sau tetierelor montate pe aceste scaune.

1.2.   La cererea producătorului, se consideră că vehiculele din categoria M2  (1) omologate în conformitate cu Regulamentul nr. 17 îndeplinesc cerințele prezentului regulament.

1.3.   Vehiculele în cazul cărora anumite scaune fac obiectul derogării prevăzute la punctul 7.4 din Regulamentul nr. 14 se omologhează în conformitate cu prezentul regulament.

1.4.   Este interzisă instalarea de scaune orientate lateral în vehicule de categoriile M2 (clasele II, III și B) și M3 (clasele II, III și B), cu excepția vehiculelor din categoria M3 (clasele II, III și B) cu masă de încărcare tehnic admisibilă de maximum 10 tone, cu condiția să fie îndeplinite cerințele de la punctul 7.4.

1.5.   Punctul 1.4. nu se aplică în cazul ambulanțelor sau vehiculelor destinate utilizării de către forțele armate, serviciile de protecție civilă, serviciile de luptă împotriva incendiilor și forțele responsabile cu menținerea ordinii publice.

2.   DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament:

2.1.    „Omologarea unui scaun” înseamnă omologarea unui tip de scaun în calitate de componentă legată de protecția ocupanților scaunelor orientate înainte în ceea ce privește rezistența lor și construcția spătarelor.

2.2.    „Omologarea unui vehicul” înseamnă omologarea unui tip de vehicul din punct de vedere al rezistenței componentelor structurii vehiculului pe care urmează să fie fixate scaunele, cât și al instalării scaunelor.

2.3.    „Tipul de scaun” înseamnă scaune care nu prezintă diferențe majore din punctul de vedere al caracteristicilor următoare care pot să afecteze rezistența și agresivitatea acestora:

2.3.1.   structura, forma, dimensiunile și materialele componentelor purtătoare de sarcină;

2.3.2.   tipurile și dimensiunile sistemelor de reglare și de blocare a spătarelor;

2.3.3.   dimensiunile, structura și materialele din care sunt fabricate sistemele de prindere și susținere (de exemplu, picioarele).

2.4.    „Tipul de vehicul” înseamnă vehicule care nu diferă în aspecte esențiale precum:

2.4.1.   caracteristicile constructive relevante pentru prezentul regulament; și

2.4.2.   tipul sau tipurile de scaun(e) omologate de tip care sunt montate pe vehicul, dacă este cazul.

2.5.    „Scaun” înseamnă o structură, inclusiv armăturile sale de echilibrare și ancorare, care poate să fie ancorat pe structura vehiculului, destinat a fi utilizat într-un vehicul și care oferă o poziție de ședere pentru una sau mai multe persoane adulte. În funcție de orientarea sa, un scaun se definește după cum urmează:

2.5.1.    „scaun orientat înainte” înseamnă un scaun care poate fi folosit în timp ce vehiculul este în mișcare și care este orientat spre partea din față a vehiculului, astfel încât planul vertical de simetrie al scaunului formează un unghi mai mic de +10 ° sau – 10 ° cu planul vertical de simetrie al vehiculului;

2.5.2.    „scaun orientat înapoi” înseamnă un scaun care poate fi folosit în timp ce vehiculul este în mișcare și care este orientat spre partea din spate a vehiculului, astfel încât planul vertical de simetrie al scaunului formează un unghi mai mic de + 10 ° sau – 10 ° cu planul vertical de simetrie al vehiculului;

2.5.3.    „scaun orientat lateral” înseamnă un scaun care poate fi folosit în timp ce vehiculul este în mișcare și care este orientat spre partea laterală a vehiculului, astfel încât planul vertical de simetrie al scaunului formează un unghi de 90 ° (± 10 °) cu planul vertical de simetrie al vehiculului.

2.6.    „Scaun individual” înseamnă un scaun proiectat și construit pentru un pasager așezat.

2.7.    „Scaun dublu” înseamnă un scaun proiectat și construit pentru doi pasageri așezați unul lângă altul; două scaune unul lângă altul și care nu sunt legate între ele sunt considerate două scaune individuale.

2.8.    „Rând de scaune” înseamnă un scaun proiectat și construit pentru trei sau mai mulți pasageri așezați unul lângă altul; mai multe scaune individuale sau scaune duble dispuse unele lângă altele nu sunt considerate rând de scaune.

2.9.    „Perna scaunului” înseamnă componenta scaunului care este dispusă aproape orizontal și proiectată să susțină un pasager așezat.

2.10.    „Spătar” înseamnă componenta scaunului care este aproape verticală, proiectată să susțină spatele, umerii și eventual capul pasagerului;

2.11.    „Sistem de reglare” înseamnă un dispozitiv care permite reglarea scaunului sau a componentelor acestuia într-o poziție potrivită pentru morfologia ocupantului așezat.

2.12.    „Sistem de deplasare” înseamnă un dispozitiv care permite deplasarea laterală sau longitudinală a unui scaun sau a uneia dintre componentele acestuia, fără o poziție intermediară fixă a scaunului sau a uneia dintre componentele acestuia, pentru a facilita accesul pasagerilor.

2.13.    „Sistem de blocare” înseamnă un dispozitiv care asigură menținerea scaunului și a componentelor acestuia în poziția de utilizare.

2.14.    „Ancoraj” înseamnă o componentă a podelei sau a caroseriei vehiculului pe care se poate fixa scaunul.

2.15.    „Accesorii de fixare” înseamnă bolțuri sau alte componente care se utilizează pentru fixarea scaunului pe vehicul.

2.16.    „Cărucior” înseamnă echipamentul de încercare realizat și utilizat pentru reproducerea dinamică a accidentelor rutiere care implică coliziuni frontale.

2.17.    „Scaun auxiliar” înseamnă un scaun pentru manechinul montat pe cărucior în spatele scaunului care urmează să fie supus încercării. Acest scaun trebuie să fie reprezentativ pentru scaunul care urmează să fie utilizat în vehicul în spatele scaunului supus încercării.

2.18.    „Plan de referință” înseamnă planul care trece prin punctele de contact ale călcâielor manechinului, utilizat pentru determinarea punctului H și a unghiului real al trunchiului pentru poziția de ședere din autovehicul, în conformitate cu prevederile anexei 4.

2.19.    „Înălțime de referință” înseamnă înălțimea marginii superioare a scaunului deasupra planului de referință.

2.20.    „Manechin”, un manechin care corespunde specificațiilor pentru HYBRID II sau III (2) pentru scaunele orientate înainte sau un manechin care corespunde specificațiilor pentru manechinul de încercare la coliziune laterală în temeiul Regulamentului nr. 95, anexa 6 pentru scaune orientate lateral.

2.21.    „Zona de referință” reprezintă spațiul cuprins între două planuri verticale longitudinale, situate la o distanță de 400 mm între ele și simetrice în raport cu punctul H, definite de o rotire de la verticală la orizontală a aparatului cu cap fals, astfel cum se descrie în anexa 1 la Regulamentul nr. 21. Aparatul este plasat astfel cum se descrie în anexa la Regulamentul nr. 21 și reglat la lungimea lui maximă de 840 mm și la lungimea lui minimă de 736 mm pentru limitarea reziduală a spațiului menționat.

2.22.    „Centură în trei puncte” în sensul prezentului regulament include și centurile cu mai mult de trei puncte de prindere.

2.23.    „Spațiul dintre scaune” înseamnă, în cazul scaunelor orientate în aceeași direcție, distanța dintre partea anterioară a spătarului unui scaun și partea posterioară a spătarului scaunului care îl precede, măsurată orizontal la înălțimea de 620 mm deasupra solului.

3.   CEREREA DE OMOLOGARE

3.1.   Cererea de omologare a unui scaun trebuie depusă de producătorul scaunului sau de reprezentantul său autorizat.

3.2.   Cererea de omologare a vehiculului trebuie înaintată de producătorul vehiculului sau de reprezentantul său autorizat.

3.3.   Cererea de omologare a unui scaun sau vehicul trebuie însoțită de următoarele documente în triplu exemplar și de următoarele detalii:

3.3.1.   Pentru omologarea unui scaun:

3.3.1.1.   o descriere în detaliu a scaunului, a elementelor de fixare și a sistemelor de reglare, deplasare și blocare ale acestuia;

3.3.1.2.   desene la scară adecvată și suficient de detaliate ale scaunului, ale elementelor lui de fixare și ale sistemelor de reglare și blocare ale acestuia.

3.3.2.   Pentru omologarea unui vehicul:

3.3.2.1.   o descriere detaliată a părților structurii vehiculului care sunt utilizate ca ancoraje;

3.3.2.2.   desene la scară adecvată și suficient de detaliate ale părților vehiculului care sunt utilizate ca ancoraje.

3.4.   Serviciului tehnic responsabil cu încercările de omologare i se transmit următoarele elemente:

3.4.1.   două scaune reprezentative pentru tipul care urmează a fi omologat, în cazul omologării unui scaun;

3.4.2.   o parte a structurii vehiculului, în cazul omologării unui vehicul.

4.   OMOLOGAREA

4.1.   În cazul în care scaunul supus omologării în temeiul prezentului regulament îndeplinește cerințele relevante de la punctul 5 de mai jos, respectivului tip de scaun i se acordă omologarea.

4.2.   În cazul în care vehiculul supus omologării în temeiul prezentului regulament îndeplinește cerințele relevante de la punctele 6 și 7 de mai jos, se acordă omologarea acelui tip de vehicul.

4.3.   Fiecărui tip omologat i se alocă un număr de omologare. Primele două cifre (în prezent 03, care corespund seriei de amendamente 03) indică seria de amendamente care include cele mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului în momentul acordării omologării. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr oricărui alt tip de scaun sau de vehicul.

4.4.   Omologarea sau extinderea ori refuzul omologării unui tip de scaun și/sau unui tip de vehicul în temeiul prezentului regulament se notifică părților la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament prin intermediul unui fișe conforme cu modelul din anexa 1 și/sau anexa 2 la prezentul regulament.

4.5.   Pe toate scaunele conforme unui tip de scaun omologat în temeiul prezentului regulament și pe toate vehiculele conforme unui tip de vehicul omologat în temeiul prezentului regulament se aplică, în mod vizibil, într-un loc ușor accesibil, menționat în fișa de omologare, o marcă de omologare internațională, compusă din:

4.5.1.   un cerc în interiorul căruia se află litera „E” urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea (3);

4.5.2.   numărul prezentului regulament, urmat de litera R, o liniuță și numărul de omologare, în dreapta cercului menționat la punctul 4.5.1.

4.6.   Marca de omologare trebuie să fie perfect lizibilă și de neșters.

4.7.   După caz, marca de omologare trebuie amplasată pe scaun/scaune sau pe plăcuța cu date (ori lângă această plăcuță) fixată de producător pe vehicul.

4.8.   În anexa 3 sunt prezentate exemple de amplasare a mărcilor de omologare.

5.   CERINȚE PENTRU SCAUNE

5.1.   Fiecare tip de scaun orientat înainte face obiectul cerințelor de încercare specificate fie în apendicele 1 (încercarea dinamică), fie în apendicele 5 și 6 (încercarea statică), la cererea producătorului.

5.2.   Încercările cu rezultat pozitiv la care este supus tipul de scaun se înregistrează în fișa de comunicare referitoare la omologarea unui tip de scaun, conform modelului din anexa 1.

5.3.   Fiecare sistem de reglare și de deplasare prevăzut trebuie să conțină un sistem de blocare care să funcționeze automat.

5.4.   Nu este necesar ca sistemele de reglare și de blocare să fie în perfectă stare de funcționare după încercare.

5.5.   Se montează o tetieră pe fiecare scaun frontal lateral în fiecare vehicul din categoria M2 cu o greutate maximă de 3 500 kg Această tetieră trebuie să fie conformă cu cerințele Regulamentului ONU nr. 25, astfel cum a fost modificat prin seria de amendamente 04.

6.   CERINȚE PENTRU ANCORAJELE SCAUNELOR UNUI TIP DE VEHICUL

6.1.   Ancorajele pentru scaunele din vehicul trebuie să reziste:

6.1.1.   fie la încercarea descrisă la apendicele 2;

6.1.2.   fie la încercările descrise la apendicele 1, dacă scaunul este montat pe partea structurii vehiculului care este supusă încercării. Scaunul nu trebuie să fie un scaun omologat dacă îndeplinește cerințele de la punctul 3.2.1 din apendicele menționat anterior.

6.2.   Este admisă deformarea permanentă, inclusiv ruperea unui ancoraj sau a zonei înconjurătoare, cu condiția ca forța prescrisă să fi fost menținută pe întreaga perioadă de timp prevăzută.

6.3.   Dacă într-un vehicul există mai multe tipuri de ancoraje, fiecare variantă trebuie să fie supusă încercării în vederea omologării vehiculului.

6.4.   Se poate face o singură încercare pentru omologarea simultană a unui scaun și a unui vehicul.

6.5.   Pentru vehiculele din categoria M3, se consideră că ancorajele scaunelor corespund cerințelor de la punctele 6.1 și 6.2 dacă ancorajele centurilor de siguranță ale pozițiilor de ședere corespunzătoare sunt montate direct pe scaunele care urmează să fie instalate și dacă aceste ancoraje ale centurilor corespund cerințelor Regulamentului nr. 14, dacă este cazul cu derogarea prevăzută la punctul 7.4.

7.   CERINȚE PENTRU INSTALAREA SCAUNELOR ÎNTR-UN TIP DE VEHICUL

7.1.   Toate scaunele orientate înainte instalate trebuie omologate conform cerințelor de la punctul 5 din prezentul regulament și trebuie să respecte următoarele condiții:

7.1.1.   înălțimea de referință a scaunului să fie de minimum 1 m; și

7.1.2.   punctul H al scaunului situat imediat în spate să se afle cu cel mult 72 mm mai sus față de punctul H al scaunului în cauză sau, dacă scaunul din spate are punctul H mai înalt cu mai mult de 72 mm, atunci scaunul în cauză trebuie supus încercării și omologat pentru instalarea în această poziție.

7.2.   Dacă omologarea se face conform apendicelui 1, se aplică încercările 1 și 2, cu următoarele excepții:

7.2.1.   încercarea 1 nu se aplică dacă nu există posibilitatea ca partea din spate a scaunului să fie lovită de un pasager fără centură de siguranță (de exemplu, nu există un scaun orientat înainte sau lateral chiar în spatele scaunului supus încercării).

7.2.2.   Încercarea 2 nu se aplică:

7.2.2.1.   dacă nu există posibilitatea ca partea din spate a scaunului să fie lovită de un pasager cu centura de siguranță fixată sau

7.2.2.2.   dacă scaunul din spate este un scaun orientat înainte dotat cu o centură în trei puncte, cu ancoraje care respectă pe deplin cerințele Regulamentului nr. 14 (fără derogare) sau

7.2.2.3.   dacă scaunul corespunde cerințelor din apendicele 6 la prezentul regulament.

7.3.   Dacă omologarea se face conform apendicelor 5 și 6, se aplică toate încercările, cu excepția următoarelor:

7.3.1.   încercarea prevăzută în apendicele 5 nu se aplică dacă nu există posibilitatea ca partea din spate a scaunului să fie lovită de un pasager fără centură de siguranță (adică nu există un scaun orientat înainte sau lateral chiar în spatele scaunului supus încercării).

7.3.2.   Încercarea prevăzută la apendicele 6 nu se aplică:

7.3.2.1.   dacă nu există posibilitatea ca partea din spate a scaunului să fie lovită de un pasager cu centura de siguranță fixată sau

7.3.2.2.   dacă scaunul din spate este un scaun orientat înainte dotat cu o centură în trei puncte, cu ancoraje care respectă pe deplin cerințele Regulamentului nr. 14 (fără derogare).

7.4.   Instalarea scaunelor orientate lateral se supune următoarelor condiții:

7.4.1.   înălțimea de referință a scaunului să fie de minimum 1 m;

7.4.2.   planul care intersectează punctele H ale scaunelor orientate lateral adiacente să fie paralel cu planul de referință;

7.4.3.   distanța pe orizontală dintre liniile punctului H a două scaune orientate lateral adiacente să nu depășească 725 mm și să nu fie mai mică de 450 mm, măsurată orizontal între planurile longitudinale verticale care trec prin centrele pozițiilor de ședere respective (a se vedea figura 1 din apendicele 7); și

7.4.4.   pasagerii din scaunele orientate lateral sunt protejați de o parte a vehiculului (de exemplu, o partiție, un perete sau spătarul unui scaun orientat înainte) în fața celui mai din față scaun orientat lateral. Această parte de vehicul trebuie să îndeplinească cerințele din apendicele 7. Ea trebuie să își mențină funcția de protecție în timpul încercării.

8.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Procedurile de asigurare a conformității producției trebuie să fie conforme cu procedurile stabilite în apendicele 2 la acord (E/ECE/324-E/ECE/TRANS/505/Rev.2), cu respectarea următoarelor cerințe:

8.1.   Scaunele și/sau vehiculele omologate în temeiul prezentului regulament trebuie să fie astfel fabricate încât să fie conforme cu tipul omologat, cu îndeplinirea cerințelor specificate la punctele 5, 6 și 7 de mai sus.

8.2.   Pentru a verifica îndeplinirea cerințelor prevăzute la punctul 8.1, trebuie efectuate verificări adecvate ale producției. În acest caz, prin verificări adecvate se înțelege verificarea dimensiunilor produsului, precum și existența unor proceduri de asigurare a controlului efectiv al calității produselor.

8.3.   Autoritatea competentă care acordă omologarea de tip poate verifica oricând conformitatea metodelor de control aplicabile fiecărei unități de producție și poate efectua, pe eșantioane, orice încercare considerată necesară, aleasă dintre încercările efectuate în vederea omologării. Frecvența normală a acestor verificări trebuie să fie de o dată pe an.

9.   SANCȚIUNI ÎN CAZ DE NECONFORMITATE A PRODUCȚIEI

9.1.   În cazul în care nu sunt îndeplinite cerințele enunțate mai sus, omologarea acordată pentru un tip de scaun și/sau un tip de vehicul în conformitate cu prezentul regulament poate fi retrasă.

9.2.   Dacă o parte contractantă la acord care aplică prezentul regulament retrage o omologare pe care a acordat-o inițial, ea trebuie să notifice imediat acest lucru celorlalte părți contractante care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare în conformitate cu modelul din anexa 1 și/sau anexa 2 la prezentul regulament.

10.   MODIFICAREA ȘI EXTINDEREA OMOLOGĂRII TIPULUI DE SCAUN ȘI/SAU TIPULUI DE VEHICUL

10.1.   Orice modificare a tipului de scaun și/sau a tipului de vehicul trebuie notificată autorității de omologare de tip care a omologat tipul de scaun și/sau tipul de vehicul. În acest caz, autoritatea respectivă poate:

10.1.1.   să considere că este improbabil ca modificările aduse să aibă un efect negativ semnificativ și că, în orice caz, scaunul și/sau vehiculul rămân(e) conform cu cerințele stabilite sau

10.1.2.   să solicite un nou raport de încercare serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor.

10.2.   Confirmarea sau refuzul omologării, specificând modificările, se comunică prin procedura specificată în punctul 4.4 de mai sus părților la acord care pun în aplicare prezentul regulament.

10.3.   Autoritatea de omologare de tip care acordă extinderea omologării trebuie să atribuie un număr de serie pentru respectiva extindere și să informeze în acest sens celelalte părți la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa 1 și/sau anexa 2 la prezentul regulament.

11.   ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

În cazul în care titularul omologării încetează definitiv producția unui tip de vehicul omologat în temeiul prezentului regulament, acesta informează în acest sens autoritatea care a acordat omologarea. La primirea fișei de comunicare relevante, autoritatea respectivă informează cu privire la aceasta celelalte părți la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa 1 și/sau anexa 2 la prezentul regulament.

12.   DISPOZIȚII TRANZITORII

12.1.   Începând cu data oficială a intrării în vigoare a seriei 02 de amendamente, niciuna din părțile contractante care aplică prezentul regulament nu poate să refuze acordarea de omologări în temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 02 de amendamente.

12.2.   Începând cu 1 noiembrie 2012, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări numai dacă sunt îndeplinite cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 02 de amendamente.

12.3.   Începând cu 1 noiembrie 2014, omologările acordate în conformitate cu prezentul regulament încetează să fie valabile, cu excepția celor acordate în conformitate cu cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 02 de amendamente.

12.4.   Începând cu 1 noiembrie 2014, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza prima înregistrare națională sau regională (prima punere în funcțiune) a unui vehicul care nu deține o omologare de tip în conformitate cu cerințele seriei 02 de amendamente aduse prezentului regulament.

12.5.   Chiar și după data intrării în vigoare a seriei 02 de amendamente, omologările componentelor conform seriei 01 de amendamente la prezentul regulament rămân valabile, iar părțile contractante care aplică prezentul regulament trebuie să continue să le accepte și să nu refuze acordarea de extinderi ale omologărilor acordate în temeiul seriei 01 de amendamente aduse prezentului regulament.

12.6.   Începând cu data oficială a intrării în vigoare a seriei 03 de amendamente, niciuna dintre părțile contractante care aplică prezentul regulament nu poate să refuze acordarea omologărilor în baza prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 03 de amendamente.

12.7.   După 24 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 03 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări pentru tipuri noi de vehicule numai dacă sunt îndeplinite cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 03 de amendamente.

12.8.   După 60 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 03 de amendamente la prezentul regulament, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza omologarea de tip națională sau regională și pot refuza prima înmatriculare națională sau regională (prima punere în circulație) a unui vehicul care nu îndeplinește cerințele seriei 03 de amendamente la prezentul regulament.

12.9.   Chiar și după data intrării în vigoare a seriei 03 de amendamente, omologările componentelor conform seriei 01 sau 02 de amendamente la prezentul regulament rămân valabile, iar părțile contractante care aplică prezentul regulament trebuie să continue să le accepte și să nu refuze acordarea de extinderi ale omologărilor acordate în temeiul seriilor 01 sau 02 de amendamente la prezentul regulament.

13.   DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU EFECTUAREA ÎNCERCĂRILOR DE OMOLOGARE ȘI ALE AUTORITĂȚILOR DE OMOLOGARE DE TIP

Părțile la Acordul din 1958 care pun în aplicare prezentul regulament comunică Secretariatului Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare, precum și ale autorităților de omologare de tip care acordă omologarea și cărora trebuie să li se trimită fișele de certificare a omologării sau de extindere, de refuz sau de retragere a omologării emise în alte țări.

---

(1)  Astfel cum sunt definite în Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3.), documentul ECE/TRANS/WP.29/78/Rev.6, para. 2. – http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29resolutions.html

(2)  Specificațiile tehnice și schemele detaliate ale HYBRID II și III, care corespund principalelor dimensiuni ale unui locuitor din Statele Unite, de sex masculin, din al cincizecilea centil, precum și specificațiile privind reglajul său pentru această probă, sunt depuse la Secretariatul General al Organizației Națiunilor Unite și pot fi consultate la cerere la secretariatul Comisiei Economice pentru Europa, Palatul Națiunilor, Geneva, Elveția.

(3)  Numerele distinctive ale părților contractante la Acordul din 1958 sunt reproduse în anexa 3 la Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), documentul ECE/TRANS/WP.29/78/Rev. 6, anexa 3 – http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29resolutions.html