(1)

La 23 aprilie 2007, Consiliul a autorizat Comisia să negocieze un acord de liber schimb (denumit în continuare „ALS”) cu statele membre ale Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN). Autorizarea respectivă a prevăzut posibilitatea unor negocieri bilaterale.

(2)

La 22 decembrie 2009, Consiliul a autorizat Comisia să desfășoare negocieri bilaterale privind un ALS cu state membre individuale ale ASEAN. În iunie 2012, Comisia a inițiat negocieri bilaterale privind un ALS cu Vietnam, care urmau să fie purtate în conformitate cu directivele de negociere existente.

(3)

La 15 octombrie 2013, Consiliul a autorizat Comisia să extindă negocierile bilaterale în curs de desfășurare cu țările ASEAN pentru a include și protecția investițiilor.

(4)

Negocierile referitoare la un Acord privind protecția investițiilor între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Socialistă Vietnam, pe de altă parte (denumit în continuare „acordul”) s-au încheiat.

(5)

Acordul ar trebui semnat în numele Uniunii, sub rezerva încheierii sale la o dată ulterioară,

(1)

Regulamentul (UE) 2019/124 al Consiliului (1) stabilește, pentru anul 2019, posibilitățile de pescuit pentru anumite stocuri de pește și grupuri de stocuri de pește, aplicabile în apele Uniunii, iar pentru navele din Uniune, în anumite ape din afara acesteia.

(2)

Planul multianual privind apele occidentale (2), care a intrat în vigoare la 26 martie 2019, a abrogat planul de refacere a stocurilor de bacaliar albastru și de langustină (3). Limitele efortului de pescuit prevăzute în anexa IIA la Regulamentul (UE) 2019/124 al Consiliului au fost stabilite în conformitate cu planul de refacere respectiv. Întrucât stocurile vizate vor fi gestionate în conformitate cu dispozițiile planului multianual privind apele occidentale prin stabilirea unor limite de captură în vederea atingerii ratei-țintă a mortalității prin pescuit în conformitate cu intervalele producției maxime durabile (FMSY), nu mai este necesar să se stabilească în continuare limite ale efortului de pescuit pentru flotele care pescuiesc stocurile respective. Prin urmare, anexa IIA din Regulamentul (UE) 2019/124 ar trebui să fie abrogată.

(3)

Consiliul Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES) a emis un aviz științific pentru zero capturi de merlan (Merlangius merlangus) în diviziunea ICES 7a (Marea Irlandei). Captură totală admisibilă (TAC) accidentală pentru stocul respectiv pentru anul 2019 a fost stabilită astfel încât să se ajungă la un echilibru corect între continuarea activităților de pescuit, având în vedere posibilele implicații socioeconomice grave, și necesitatea de a obține o stare biologică bună pentru stocurile respective, ținând seama de dificultatea de a pescui în același timp toate stocurile de pește în cadrul unei activități de pescuit mixt la nivelul FMSY. Analiza științifică actualizată efectuată de ICES cu privire la statutul merlanului în diviziunea ICES 7a și la capturile accidentale inevitabile din această specie efectuate în alte zone de pescuit prevedea scenariul statu-quo, capturile corespunzătoare fiind estimate la 1 385 de tone. În urma acestei analize științifice, TAC ar trebui modificată pentru a reflecta o cantitate care va reduce la minimum riscul unei încetări anticipate a activității de pescuit, permițând, în același timp, refacerea în continuare a biomasei stocului de reproducere. Nivelul TAC ar trebui să reflecte și faptul că mortalitatea pentru acest stoc nu crește și că se oferă stimulente pentru îmbunătățirea selectivității și a evitării capturilor.

(4)

În decembrie 2018, statele membre în cauză au convenit să coopereze în cadrul Grupului statelor membre din apele nord-vestice și în strânsă cooperare cu Consiliul consultativ pentru apele de nord-vest, în vederea elaborării unui plan multianual de reducere a capturilor accidentale. Acest plan ar trebui să garanteze că capturile accidentale din cele cinci stocuri în cauză, care includ merlanul din Marea Irlandei, pentru care ICES a emis un aviz de zero capturi pentru anul 2019, se reduc prin măsuri de selectivitate sau de evitare. Comisia a arătat că intenționează să prezinte acest plan pentru sesiunea plenară din iulie 2019 a Comitetului științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP), pentru a i se evalua eficacitatea. În cazul în care evaluarea efectuată de CSTEP arată că planul de reducere a capturilor accidentale nu va obține efectul dorit de reducere a mortalității prin pescuit a capturilor accidentale, Comisia a arătat că va analiza măsuri alternative de reducere a mortalității prin pescuit pentru stocurile în cauză.

(5)

În conformitate cu avizul ICES din 28 martie 2019, capturile de langustină (Nephrops norvegicus) din unitatea funcțională 31, diviziunea ICES 8c, nu ar trebui să depășească 0,7 tone pentru perioada 1 ianuarie 2019-31 decembrie 2019. Posibilitățile de pescuit pentru langustină în unitatea funcțională 31 din diviziunea ICES 8c ar trebui stabilite în mod corespunzător.

(6)

La 28 martie 2019, ICES a emis un aviz privind capturile de crevete nordic (Pandalus borealis) din diviziunile ICES 3a și 4a Est (Skagerrak și Kattegat și nordul Mării Nordului, în Fosa Norvegiană). Pe baza acestui aviz și în urma consultărilor cu Norvegia, este oportun să se stabilească la 2 304 tone cota de crevete nordic a Uniunii în diviziunea ICES 3a, în conformitate cu FMSY.

(7)

La 22 februarie 2019, ICES a emis un aviz actualizat pentru capturi de cod saithe (Pollachius virens) în Marea Nordului. Pe baza acestui aviz și a consultărilor subsecvente cu Norvegia, TAC pentru codul saithe ar trebui modificată în consecință, în conformitate cu FMSY.

(8)

Conform avizului ICES emis la 12 aprilie 2019, capturile de șprot (Sprattus sprattus) din diviziunea ICES 3a (Skagerrak și Kattegat) și din subzona ICES 4 (Marea Nordului) pentru perioada 1 iulie 2019-30 iunie 2020 ar trebui să nu depășească 138 726 de tone. TAC pentru șprot în diviziunea ICES 3a a fost stabilită la 26 624 de tone. Posibilitățile de pescuit pentru șprot în apele Uniunii din diviziunea ICES 2a și din subzona ICES 4 ar trebui stabilite ținând seama de TAC deja fixată pentru diviziunea ICES 3a și în conformitate cu producția maximă durabilă. Pentru a garanta utilizarea în totalitate a posibilităților de pescuit, este oportun să se introducă o flexibilitate interzonală pentru șprot dinspre diviziunea ICES 3a spre diviziunea ICES 2a și subzona ICES 4.

(9)

TAC pentru hamsie (Engraulis encrasicolus) din subzonele ICES 9 și 10 și din apele Uniunii din zona Comitetului pentru pescuit în zona central-estică a Atlanticului (CECAF) 34.1.1 pentru perioada 1 iulie 2019-30 iunie 2020 a fost stabilită la zero, în așteptarea avizului științific pentru această perioadă. ICES își va emite avizul cu privire la acest stoc abia la sfârșitul lunii iunie 2019, deși pescuitul continuă și în perioada de vară. Pentru a asigura continuitatea activității de pescuit până când TAC este fixată pe baza celui mai recent aviz științific, ar trebui stabilită o TAC provizorie de 4 902 tone, pe baza capturilor din cel de al treilea trimestru al anului 2018. TAC ar urma să fie modificată în viitor, în conformitate cu avizul științific al ICES.

(10)

La 13 martie 2019, pe baza unei recomandări comune a Grupului statelor membre din Marea Nordului, Comisia a adoptat Regulamentul delegat (UE) 2019/906 (4). Regulamentul respectiv a introdus, pentru merlan și cod, modificări la excepțiile de minimis de la obligația de debarcare, prevăzute la articolul 15 alineatul (5) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5), deoarece pentru cantitățile mai mari de capturi nedorite din aceste specii se va aplica obligația de debarcare, nemaifiind exceptate de la această obligație. Prin urmare, TAC relevante ar trebui ajustate pentru a reflecta aceste modificări și ar trebui să fie în continuare fixate în funcție de FMSY. În conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului (6), statele membre trebuie să asigure controlul efectiv al obligației de debarcare, prevenind astfel o creștere a presiunii exercitate de pescuit asupra stocurilor în cauză.

(11)

La cea de a 21-a reuniune specială a sa din 2018, Comisia Internațională pentru Conservarea Tonului din Oceanul Atlantic (ICCAT) a adoptat Recomandarea 18-02 privind instituirea unui plan multianual de gestionare pentru tonul roșu în Atlanticul de Est și în Marea Mediterană. Acest plan de gestionare respectă avizul Comitetului permanent pentru cercetare și statistică în vederea stabilirii unui plan multianual de gestionare a stocului în anul 2018, dat fiind că starea actuală a stocului nu mai necesită măsurile de urgență introduse prin planul de refacere a stocului de ton roșu (Recomandarea 17-17 de modificare a Recomandării 14-04). Planul de gestionare ia în considerare caracteristicile specifice ale diverselor tipuri de unelte și tehnici de pescuit. Prin urmare, este oportun să se revizuiască dispozițiile privind limitele efortului de pescuit și aportul maxim în fermele de ton.

(12)

Limitele de captură prevăzute de Regulamentul (UE) 2019/124 se aplică de la 1 ianuarie 2019. Dispozițiile prezentului regulament privind limitele de captură ar trebui să se aplice, prin urmare, de la aceeași dată. Această aplicare retroactivă nu aduce atingere principiilor securității juridice și protecției încrederii legitime, întrucât posibilitățile de pescuit în cauză nu au fost încă epuizate.

(13)

Prin urmare, Regulamentul (UE) 2019/124 ar trebui modificat în consecință,

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1484/95 al Comisiei (3) a stabilit normele de aplicare a sistemului de taxe la import suplimentare și a fixat prețurile reprezentative în sectorul cărnii de pasăre și în cel al ouălor, precum și pentru ovalbumină.

(2)

Din controlul regulat al datelor pe baza cărora se stabilesc prețurile reprezentative pentru produsele din sectorul cărnii de pasăre și din cel al ouălor, precum și pentru ovalbumină, rezultă că este necesară modificarea prețurilor reprezentative pentru importurile de anumite produse, ținând cont de variațiile prețurilor în funcție de origine.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 1484/95 ar trebui modificat în consecință.

(4)

Deoarece este necesar să se asigure aplicarea măsurii respective cât mai rapid posibil după ce devin disponibile datele actualizate, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare la data publicării sale,

(1)

La 13 mai 2013, Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă asupra importurilor în Uniune de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică (denumite în continuare „articole de masă”) originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”), prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 412/2013.

(2)

Având în vedere numărul mare de producători-exportatori chinezi, Comisia a selectat un eșantion în scopul examinării în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) 2016/1036.

(3)

Consiliul a impus niveluri individuale ale taxei, variind între 13,1 % și 23,4 %, asupra importurilor de articole de masă pentru societățile incluse în eșantion și o taxă medie ponderată de 17,9 % pentru alte societăți cooperante, neincluse în eșantion. În plus, a fost impus un nivel al taxei de 36,1 % asupra importurilor de articole de masă provenind de la toate celelalte societăți chineze.

(4)

Lista producătorilor-exportatori cooperanți din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 412/2013 a fost modificată prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 803/2014 al Comisiei (3) și prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2207 al Comisiei (4).

(5)

În temeiul articolului 3 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 412/2013, articolul 1 alineatul (2) din regulamentul respectiv poate fi modificat pentru a se acorda noului producător-exportator nivelul taxei aplicabil societăților cooperante neincluse în eșantion, și anume nivelul taxei medii ponderate de 17,9 %, în cazul în care noul producător-exportator de articole de masă din RPC prezintă Comisiei dovezi suficiente.

(6)

În luna mai 2018, societatea Fujian Dehua Sanfeng Ceramics Co. Ltd (denumită în continuare „solicitantul”) a prezentat o cerere de acordare a tratamentului de nou producător-exportator (denumit în continuare „tratament de nou producător-exportator” sau „TNPE”), susținând că îndeplinește toate cele trei criterii stabilite la articolul 3 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 412/2013.

(7)

Pentru a-și susține afirmația, solicitantul a răspuns la un chestionar al Comisiei. Ca urmare a analizării răspunsurilor la chestionar, Comisia a solicitat informații și documente justificative suplimentare, care au fost furnizate de solicitant.

(8)

În ceea ce privește condiția stabilită la articolul 3 litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 412/2013, și anume faptul că solicitantul nu a exportat în Uniune produsul în cauză pe parcursul perioadei de anchetă, solicitantul a transmis registrul său de vânzări lunare pentru perioada 2011-2017. Din registru a reieșit că solicitantul a început să comercializeze produsul în cauză abia după încheierea perioadei de anchetă, în martie 2012. Această dovadă a fost confirmată de registrul de vânzări internaționale, în care se indica faptul că solicitantul a început să exporte produsul în cauză în luna mai 2012 în SUA și în luna iulie 2012 în Uniune (Franța).

(9)

După verificarea facturilor și a altor documente comerciale, nu s-a găsit nicio dovadă că produsul în cauză ar fi fost exportat în Uniune înaintea datelor respective și/sau pe parcursul perioadei de anchetă. Prin urmare, având în vedere informațiile și documentele disponibile, Comisia a concluzionat că solicitantul îndeplinește criteriul prevăzut la articolul 3 litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 412/2013.

(10)

În ceea ce privește condiția stabilită la articolul 3 litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 412/2013, Comisia a constatat că, până în 2013, proprietarul solicitantului a deținut acțiuni în alte două societăți. A fost solicitată și examinată documentația referitoare la stabilirea și la activitatea comercială a celor două societăți afiliate, inclusiv conturile și registrele de vânzări și achiziții ale acestora. A fost solicitată și examinată documentația referitoare la stabilirea și la activitatea comercială a celor două societăți afiliate, inclusiv vânzările și achizițiile de produs în cauză. Pe baza documentației furnizate, nu au fost identificate niciun fel de alte legături comerciale sau operaționale cu exportatori sau producători din RPC care fac obiectul măsurilor antidumping. Mai mult decât atât, uneia dintre societățile afiliate i s-a acordat tratamentul de nou producător-exportator în 2017 (5). Prin urmare, Comisia a concluzionat că solicitantul îndeplinește condiția stabilită la articolul 3 litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 412/2013.

(11)

În ceea ce privește condiția stabilită la articolul 3 litera (c) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 412/2013, pe baza documentelor justificative furnizate, Comisia a stabilit că solicitantul a exportat efectiv produsul în cauză în Uniune după încheierea perioadei de anchetă. Solicitantul a furnizat contracte de vânzare-cumpărare semnate de un client din Germania, împreună cu alte documente comerciale referitoare la o tranzacție care a avut loc în luna octombrie 2017. Prin urmare, Comisia a concluzionat că solicitantul îndeplinește condiția stabilită la articolul 3 litera (c) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 412/2013.

(12)

Industria Uniunii nu a furnizat nicio dovadă/informație din care să reiasă că solicitantul nu a îndeplinit vreunul dintre cele trei criterii.

(13)

Comisia a concluzionat că solicitantul îndeplinește cele trei criterii necesare pentru a fi considerat drept nou producător-exportator. În consecință, Comisia a decis că solicitantului ar trebui să i se acorde tratamentul de nou producător-exportator și că, prin urmare, denumirea acestuia ar trebui adăugată pe lista societăților cooperante neincluse în eșantion care figurează în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 412/2013.

(14)

Solicitantul și industria Uniunii au fost informați cu privire la elementele și considerentele esențiale pe baza cărora s-a considerat oportun să i se acorde societății Fujian Dehua Sanfeng Ceramics Co. Ltd nivelul taxei antidumping aplicabil producătorilor-exportatori chinezi cooperanți neincluși în eșantion.

(15)

Părților li s-a acordat posibilitatea de a prezenta observații. Nu s-au primit observații.

(16)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din regulamentul de bază,

(1)

Prin Directiva 2004/58/CE a Comisiei (2), substanța desmedifam a fost inclusă ca substanță activă în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului (3).

(2)

Substanțele active incluse în anexa I la Directiva 91/414/CEE sunt considerate aprobate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 și sunt incluse în partea A a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (4).

(3)

Aprobarea substanței active desmedifam, astfel cum este menționată în partea A a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011, expiră la 31 iulie 2020.

(4)

A fost depusă o cerere de reînnoire a aprobării substanței desmedifam, în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 844/2012 al Comisiei (5), în termenul prevăzut la articolul respectiv.

(5)

Solicitantul a depus dosarele suplimentare necesare în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 844/2012. Statul membru raportor a constatat că cererea era completă.

(6)

Statul membru raportor, în colaborare cu statul membru coraportor, a pregătit un raport de evaluare a reînnoirii aprobării, pe care l-a transmis, la data de 21 decembrie 2016, Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) și Comisiei.

(7)

Autoritatea a transmis solicitantului și statelor membre raportul de evaluare a reînnoirii aprobării, în vederea formulării de observații, și a transmis Comisiei observațiile primite. De asemenea, autoritatea a pus dosarul rezumativ suplimentar la dispoziția publicului.

(8)

La 10 ianuarie 2018, autoritatea a comunicat Comisiei concluzia sa (6) cu privire la posibilitatea ca substanța desmedifam să îndeplinească criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009.

(9)

Autoritatea a identificat probleme specifice. În special, nu a fost posibil să se excludă expunerea consumatorilor și/sau a efectivelor de animale la reziduuri care conțin anilină liberă și/sau conjugată (clasificată ca mutagenă categoria 2 și cancerigenă categoria 2) și expunerea consumatorilor la reziduuri care conțin 4-aminofenol (clasificat ca mutagen de categoria 2) prin produse de bază de origine animală. În plus, autoritatea a concluzionat că s-a identificat un risc ridicat pe termen lung pentru mamifere în cazul tuturor utilizărilor reprezentative, cu excepția mamiferelor insectivore dacă modelul de utilizare include o singură aplicare. A fost identificat un risc ridicat pe termen lung pentru păsări în cazul utilizărilor reprezentative la sfecla de zahăr/sfecla furajeră, atunci când modelul de utilizare include două sau trei aplicări.

(10)

În plus, autoritatea a concluzionat de asemenea că evaluarea proprietăților care perturbă sistemul endocrin nu a putut fi finalizată pe baza informațiilor disponibile.

(11)

Comisia a invitat solicitantul să transmită observațiile sale cu privire la concluzia autorității și, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 844/2012, cu privire la proiectul de raport privind reînnoirea aprobării. Solicitantul a transmis observațiile sale, care au fost examinate cu atenție.

(12)

Cu toate acestea, în pofida argumentelor prezentate de solicitant, îngrijorările legate de substanța activă în cauză nu au putut fi eliminate.

(13)

În consecință, nu s-a putut stabili, cu privire la una sau mai multe utilizări reprezentative ale cel puțin unui produs de protecție a plantelor, îndeplinirea criteriilor de aprobare prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009. Prin urmare, este adecvat să nu se reînnoiască aprobarea substanței active desmedifam, în conformitate cu articolul 20 alineatul (1) litera (b) din regulamentul respectiv.

(14)

Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 ar trebui modificat în consecință.

(15)

Statelor membre ar trebui să li se acorde timp suficient pentru a retrage autorizațiile acordate produselor de protecție a plantelor care conțin desmedifam.

(16)

În ceea ce privește produsele de protecție a plantelor care conțin desmedifam, în cazul în care statele membre acordă orice perioadă de grație în conformitate cu articolul 46 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, respectiva perioadă ar trebui să expire cel târziu la 1 iulie 2020.

(17)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/707 al Comisiei (7) a extins perioada de aprobare a substanței desmedifam până la 31 iulie 2020, pentru a se permite ca procesul de reînnoire a aprobării să fie finalizat înainte de expirarea aprobării substanței respective. Cu toate acestea, având în vedere faptul că a fost luată o decizie cu privire la nereînnoirea aprobării înainte de acest termen de expirare amânat, prezentul regulament trebuie să se aplice cât mai curând posibil.

(18)

Prezentul regulament nu împiedică depunerea unei noi cereri pentru aprobarea substanței desmedifam în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009.

(19)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

În temeiul Directivei 2006/39/CE a Comisiei (2), tolcofos-metilul a fost inclus ca substanță activă în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului (3).

(2)

Substanțele active incluse în anexa I la Directiva 91/414/CEE sunt considerate aprobate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 și sunt incluse în lista din partea A a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (4).

(3)

Aprobarea substanței active tolclofos-metil, în condițiile menționate în partea A din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011, expiră la 30 aprilie 2020.

(4)

A fost depusă o cerere de reînnoire a aprobării substanței tolclofos-metil, în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 844/2012 al Comisiei (5), în termenul prevăzut la articolul respectiv. Solicitantul a depus dosarele suplimentare necesare în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 844/2012. Statul membru raportor a constatat că cererea era completă.

(5)

Statul membru raportor, în colaborare cu statul membru coraportor, a pregătit un raport de evaluare a reînnoirii aprobării, pe care l-a transmis, la data de 11 noiembrie 2016, Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) și Comisiei.

(6)

Autoritatea a transmis solicitantului și statelor membre raportul de evaluare a reînnoirii aprobării, în vederea formulării de observații, și a transmis Comisiei observațiile primite. De asemenea, autoritatea a pus dosarul rezumativ suplimentar la dispoziția publicului.

(7)

La 8 decembrie 2017, autoritatea a comunicat Comisiei concluzia sa (6) cu privire la posibilitatea ca substanța tolclofos-metil să îndeplinească criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009. O versiune modificată a acestei concluzii a fost adoptată de autoritate la 5 octombrie 2018 și a fost publicată din nou la 15 noiembrie 2018, cu o explicație privind riscul parțial acceptabil pentru organismele acvatice (un scenariu FOCUS din 3 este considerat acceptabil) în cazul utilizărilor reprezentative în culturi ornamentale pentru structuri protejate. Versiunea inițială a concluziilor a fost eliminată din Jurnalul EFSA. La 24 octombrie 2018, Comisia a prezentat proiectul de raport de reînnoire pentru substanța tolclofos-metil Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale.

(8)

În ceea ce privește criteriile de identificare a proprietăților care perturbă sistemul endocrin introduse prin Regulamentul (UE) 2018/605 al Comisiei (7), concluzia autorității, pe baza faptului că nu există nicio dovadă a efectelor induse pe cale endocrină in vivo, indică faptul că este foarte puțin probabil ca tolclofos-metilul să fie un perturbator endocrin. Prin urmare, Comisia concluzionează că substanța tolclofos-metil nu trebuie să fie considerată ca având proprietăți care perturbă sistemul endocrin.

(9)

Comisia a invitat solicitantul să își prezinte observațiile privind versiunea modificată a concluziei autorității și, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 844/2012, privind proiectul de raport de reînnoire. Solicitantul a transmis observațiile sale, care au fost examinate cu atenție.

(10)

În cazul uneia sau al mai multor utilizări reprezentative ale cel puțin unui produs de protecție a plantelor care conține tolclofos-metil, s-a stabilit că sunt îndeplinite criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009.

(11)

Așadar, este adecvat să se reînnoiască aprobarea substanței tolclofos-metil.

(12)

Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 coroborat cu articolul 6 din regulamentul respectiv și având în vedere cunoștințele științifice și tehnice actuale, este necesar să se prevadă anumite condiții și restricții. Este necesar, în special, să se restricționeze utilizarea produselor de protecție a plantelor care conțin tolclofos-metil pentru a reduce la minimum expunerea consumatorilor la anumiți metaboliți și pentru a reduce expunerea organismelor acvatice și a mamiferelor sălbatice la această substanță prin aprobarea utilizării acesteia exclusiv la plantele ornamentale și la cartofi.

(13)

Evaluarea riscurilor pentru reînnoirea aprobării tolclofos-metilului se bazează pe un număr limitat de utilizări reprezentative, care însă nu limitează utilizările pentru care produsele de protecție a plantelor care conțin tolclofos-metil pot fi autorizate. Așadar, este adecvat să se elimine restricția utilizării în exclusivitate ca fungicid.

(14)

Prin urmare, anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 ar trebui modificată în consecință.

(15)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/168 al Comisiei (8) a prelungit perioada de aprobare a substanței tolclofos-metil până la 30 aprilie 2020, pentru a se permite ca procesul de reînnoire să fie finalizat înainte de expirarea aprobării substanței respective. Cu toate acestea, având în vedere faptul că a fost luată o decizie cu privire la reînnoirea aprobării înainte de acest termen de expirare amânat, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 1 septembrie 2019.

(16)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

Prin intermediul autorităților cehe, un producător de amestec izomeric de acid 2-(3,4-dimetilpirazol-1-il)-succinic și acid 2-(4,5-dimetilpirazol-1-il)-succinic („DMPSA”) a înaintat Comisiei o cerere de includere a DMPSA ca nouă intrare în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2003/2003. DMPSA este un inhibitor de nitrificare care, împreună cu îngrășămintele azotate minerale, reduce riscul de pierderi de azot sub formă de emisii de N2O, care conduce la creșterea eficienței azotului în cazul îngrășămintelor care conțin DMPSA.

(2)

DMPSA îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 2003/2003. El ar trebui, prin urmare, să fie inclus în lista tipurilor de îngrășăminte din anexa I la regulamentul respectiv.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 impune efectuarea controlului îngrășămintelor CE în conformitate cu metodele de eșantionare și de analiză descrise în anexa IV. Includerea DMPSA în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 necesită adăugarea unei metode analitice care să fie aplicată în cazul controalelor oficiale pentru acest tip de îngrășământ în anexa IV la regulamentul respectiv.

(4)

În plus, metoda 1 pentru prepararea eșantionului pentru analiză ar trebui dezvoltată în continuare prin includerea unor standarde europene suplimentare privind eșantionarea în general, precum și pe eșantionarea grămezilor statice. În ultimul rând, metodele actuale 9 pentru micronutrienți în concentrație mai mică sau egală cu 10 % și metodele 10 pentru micronutrienți în concentrație mai mare de 10 % în anexa IV nu sunt recunoscute la nivel internațional și ar trebui înlocuite cu standardele europene elaborate recent de Comitetul European de Standardizare.

(5)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 ar trebui modificat în consecință.

(6)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 32 din Regulamentul (CE) nr. 2003/2003,

(1)

Anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1210/2003 cuprinde lista organismelor publice, a corporațiilor și a agențiilor, a persoanelor fizice și juridice, a organismelor și a entităților fostului guvern irakian care, în temeiul regulamentului menționat, fac obiectul înghețării fondurilor și a resurselor economice care se aflau în afara Irakului la data de 22 mai 2003.

(2)

La 24 iunie 2019, Comitetul pentru sancțiuni al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a hotărât să elimine șaptesprezece mențiuni de pe lista persoanelor sau a entităților cărora ar trebui să li se aplice înghețarea fondurilor și a resurselor economice.

(3)

Prin urmare, anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1210/2003 ar trebui modificată în consecință,

(1)

La 26 ianuarie 2015, Consiliul a adoptat Decizia (UE) 2015/116 (1) de numire, în special, a membrilor și a supleanților estonieni în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada 26 ianuarie 2015-25 ianuarie 2020.

(2)

Dl Mihkel JUHKAMI (Mayor of Rakvere City) și dl Kurmet MÜÜRSEPP (Member of Antsla Rural Municipality Council) sunt membri în cadrul Comitetului Regiunilor începând de la 26 ianuarie 2015.

(3)

Dl Rait PIHELGAS (Mayor of Ambla Rural Municipality) și dl Jan TREI (Mayor of Viimsi Rural Municipality) sunt supleanți în cadrul Comitetului Regiunilor începând de la 26 ianuarie 2015.

(4)

Prin scrisoarea din 4 iunie 2019, guvernul estonian a informat Consiliul cu privire la modificarea funcțiilor deținute în temeiul actualelor mandate electorale ale dlui Mihkel JUHKAMI, dlui Kurmet MÜÜRSEPP, dlui Rait PIHELGAS și dlui Jan TREI.

(5)

Decizia (UE) 2015/116 ar trebui modificată în consecință,

(1)

La 26 ianuarie 2015, 5 februarie 2015 și 23 iunie 2015, Consiliul a adoptat Deciziile (UE) 2015/116 (1), (UE) 2015/190 (2) și (UE) 2015/994 (3) de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada cuprinsă între 26 ianuarie 2015 și 25 ianuarie 2020.

(2)

Un loc de supleant în cadrul Comitetului Regiunilor a devenit vacant ca urmare a încheierii mandatului dlui Giuseppe DI PANGRAZIO,

(1)

La 26 ianuarie 2015, la 5 februarie 2015 și la 23 iunie 2015, Consiliul a adoptat Deciziile (UE) 2015/116 (1), (UE) 2015/190 (2) și (UE) 2015/994 (3) de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada cuprinsă între 26 ianuarie 2015 și 25 ianuarie 2020.

(2)

Un loc de membru în cadrul Comitetului Regiunilor a devenit vacant ca urmare a încheierii mandatului domnului Francesco PIGLIARU,

(1)

La 26 ianuarie 2015, la 5 februarie 2015 și la 23 iunie 2015, Consiliul a adoptat Deciziile (UE) 2015/116 (1), (UE) 2015/190 (2) și (UE) 2015/994 (3) de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada cuprinsă între 26 ianuarie 2015 și 25 ianuarie 2020. La 16 decembrie 2015, prin Decizia (UE) 2015/2397 a Consiliului (4), domnul Javier GONZALEZ ORTIZ a fost înlocuit de doamna Maria Luisa de MIGUEL ANASAGASTI în calitatea de supleant.

(2)

Un loc de supleant în cadrul Comitetului Regiunilor a devenit vacant ca urmare a încheierii mandatului doamnei Maria Luisa de MIGUEL ANASAGASTI,

(1)

La 31 iulie 2014, Consiliul a adoptat Decizia 2014/512/PESC (1).

(2)

La 19 martie 2015, Consiliul European a convenit să fie luate măsurile necesare pentru a corela în mod clar durata măsurilor restrictive cu punerea în aplicare integrală a acordurilor de la Minsk, ținând cont de faptul că punerea în aplicare integrală fusese prevăzută pentru 31 decembrie 2015.

(3)

La 21 decembrie 2018, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2018/2078 (2), prin care a reînnoit Decizia 2014/512/PESC până la 31 iulie 2019, pentru a permite evaluarea în continuare a punerii în aplicare a acordurilor de la Minsk.

(4)

În urma evaluării punerii în aplicare a acordurilor de la Minsk, Consiliul consideră că Decizia 2014/512/PESC ar trebui să fie reînnoită pentru o perioadă suplimentară de șase luni, pentru a permite Consiliului să evalueze în continuare punerea în aplicare a acestora.

(5)

Prin urmare, Decizia 2014/512/PESC ar trebui modificată în consecință,

(1)

La 28 septembrie 2018, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a deschis o anchetă antidumping privind importurile în Uniune de tuburi, țevi și profile tubulare sudate, cu secțiunea pătrată sau dreptunghiulară, din fier, cu excepția fontei, sau din oțel, cu excepția celui inoxidabil, dar excluzând tuburile și țevile de tipul celor utilizate pentru conducte de petrol sau de gaze și tuburile și țevile de cuvelaj și de producție de tipul celor utilizate pentru extracția petrolului sau a gazelor (denumite în continuare „secțiuni tubulare”), originare din Republica Macedonia de Nord, din Rusia și din Turcia (denumite în continuare „țările în cauză”), în temeiul articolului 5 din regulamentul de bază. Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2) (denumit în continuare „avizul de deschidere”).

(2)

Comisia a deschis ancheta în urma unei plângeri depuse la 14 august 2018, în numele producătorilor din Uniune, de Comitetul pentru protecția sectorului industrial al tuburilor din oțel sudate din Uniunea Europeană (denumit în continuare „reclamantul”). Societățile reprezentate de reclamant constituiau peste 40 % din producția totală de secțiuni tubulare a Uniunii. Plângerea a conținut dovezi privind existența unui dumping și a unui prejudiciu important cauzat de acesta, care au fost suficiente pentru a justifica deschiderea anchetei.

(3)

La 20 decembrie 2018, reclamantul a depus o cerere de înregistrare a importurilor din țările în cauză în temeiul articolului 14 alineatul (5) din regulamentul de bază. Reclamantul a susținut că a avut loc o creștere semnificativă a importurilor din țările în cauză, bazându-se pe următoarele comparații:

(4)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să o contacteze pentru a participa la anchetă. În plus, Comisia a informat cu privire la deschiderea anchetei în mod specific reclamantul, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori cunoscuți și autoritățile din Macedonia de Nord, din Rusia și din Turcia, importatorii cunoscuți, comercianții, precum și asociațiile despre care se cunoaște că sunt părți vizate de deschiderea anchetei, și i-a invitat să participe la anchetă.

(5)

Părțile interesate au avut posibilitatea de a formula observații cu privire la deschiderea anchetei și de a solicita să fie audiate de Comisie și/sau de consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(6)

În avizul său de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea constitui un eșantion de părți interesate, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(7)

În avizul său de deschidere, Comisia a afirmat că selectase în mod provizoriu un eșantion de producători din Uniune, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază. Comisia a constituit eșantionul pe baza volumului de producție a produsului similar în Uniune în perioada iulie 2017-iunie 2018 și pe baza distribuției geografice. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații în legătură cu eșantionul provizoriu. Unul dintre producătorii incluși provizoriu în eșantion a informat Comisia că nu era în măsură să completeze integral chestionarul și, prin urmare, nu dorea să facă parte din eșantionul de producători din Uniune. Prin urmare, Comisia a decis să modifice eșantionul de producători din Uniune, înlocuind acest producător cu al doilea cel mai mare producător din Uniune din punctul de vedere al volumului producției. Eșantionul final a reprezentat peste 30 % din producția estimată a Uniunii de produs similar și a fost considerat reprezentativ pentru industria Uniunii.

(8)

Pentru a decide dacă eșantionarea era necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat importatorilor neafiliați din Uniune să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere.

(9)

12 importatori neafiliați s-au făcut cunoscuți Comisiei, iar dintre aceștia patru au declarat că au realizat importuri din țările în cauză în perioada de anchetă, au furnizat informațiile solicitate și au acceptat să fie incluși în eșantion. În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat, pe baza celui mai mare volum de importuri în Uniune și a localizării lor geografice în Uniune, un eșantion care cuprinde trei importatori. În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, toți importatorii cunoscuți în cauză au fost consultați cu privire la selectarea eșantionului. Nu au fost prezentate observații.

(10)

Pentru a decide dacă eșantionarea era necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori din Macedonia de Nord, din Rusia și din Turcia să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. În plus, Comisia a solicitat Misiunilor Macedoniei de Nord, Rusiei și Turciei pe lângă Uniunea Europeană să identifice și/sau să contacteze alți producători-exportatori din țările lor, dacă există, care ar putea fi interesați de participarea la anchetă.

(11)

10 producători-exportatori din Turcia, trei din Macedonia de Nord și doi din Rusia au furnizat informațiile solicitate și au acceptat să fie incluși în eșantion.

(12)

Având în vedere numărul limitat de producători-exportatori din Macedonia de Nord și din Rusia, Comisia a decis că eșantionarea nu era necesară în aceste două țări.

(13)

În ceea ce privește producătorii-exportatori din Turcia, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat, pe baza celui mai mare volum reprezentativ de exporturi către Uniune, un eșantion de trei producători-exportatori care puteau face obiectul anchetei în mod rezonabil în timpul aflat la dispoziție. În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, au fost consultați cu privire la selectarea eșantionului toți producătorii-exportatori cunoscuți în cauză, precum și autoritățile din țările în cauză. Nu au fost prezentate observații.

(14)

Un producător-exportator din Turcia a solicitat o examinare individuală în temeiul articolului 17 alineatul (3) din regulamentul de bază. Având în vedere concluziile prezentate la considerentul 97, tratarea suplimentară a acestei solicitări nu a fost necesară.

(15)

Comisia a pus la dispoziție chestionarele online la data deschiderii anchetei și a invitat cei trei producători-exportatori cooperanți din Macedonia de Nord, cei doi producători-exportatori cooperanți din Rusia, cei trei producători-exportatori din Turcia incluși în eșantion, cei patru producători din Uniune incluși în eșantion și cei trei importatori neafiliați incluși în eșantion să răspundă la aceste chestionare.

(16)

Au fost primite răspunsuri la chestionare de la cei trei producători-exportatori cooperanți din Macedonia de Nord, de la un producător-exportator cooperant din Rusia, de la cei trei producători-exportatori incluși în eșantion și de la un producător-exportator care a solicitat examinarea individuală din Turcia, de la cei patru producători din Uniune incluși în eșantion și de la cei trei importatori neafiliați incluși în eșantion. Un producător-exportator din Rusia nu a răspuns la chestionar și a anunțat că nu dorește să coopereze.

(17)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare în vederea stabilirii existenței dumpingului, a prejudiciului generat de acesta și a interesului Uniunii. Vizitele de verificare efectuate în temeiul articolului 16 din regulamentul de bază s-au desfășurat la sediile următoarelor societăți:

(18)

Ancheta privind dumpingul și prejudiciul a acoperit perioada cuprinsă între 1 iulie 2017 și 30 iunie 2018 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2015 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(19)

Produsul în cauză constă în tuburi, țevi și profile tubulare sudate, cu secțiunea pătrată sau dreptunghiulară, din fier, cu excepția fontei, sau din oțel, cu excepția celui inoxidabil, dar excluzând tuburile și țevile de tipul celor utilizate pentru conducte de petrol sau de gaze și tuburile și țevile de cuvelaj și de producție de tipul celor utilizate pentru extracția petrolului sau a gazelor, originare din Macedonia de Nord, din Rusia și din Turcia, încadrate în prezent la codurile NC 7306 61 92 și 7306 61 99 (denumite în continuare „produsul în cauză”).

(20)

Secțiunile tubulare sunt utilizate într-o gamă largă de aplicații, de exemplu ca elemente de susținere a structurilor și sarcinilor în industria construcțiilor, în echipamente de manipulare, la mașini-unelte, în industria autovehiculelor, la utilaje agricole, la echipamente agricole și pentru alte utilizări similare.

(21)

Ancheta a arătat că următoarele produse au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază, precum și aceleași utilizări principale:

(22)

Comisia a decis că respectivele produse sunt, prin urmare, produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(23)

Trei producători-exportatori din Macedonia de Nord au cooperat la anchetă, și anume FZC 11 Oktomvri AD (denumită în continuare „FZC”), IGM-Trade Ilija I dr. d.o.o. (denumită în continuare „IGM”) și Metalopromet Dooel (denumită în continuare „Metalopromet”).

(24)

Pentru a calcula valoarea normală, Comisia a verificat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor pe piața internă ale fiecărui producător-exportator cooperant a fost reprezentativ, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările pe piața internă sunt considerate reprezentative dacă volumul total al vânzărilor de produs similar pe piața internă către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare producător-exportator reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor sale la export ale produsului care face obiectul reexaminării către Uniune în cursul perioadei de anchetă.

(25)

În cazul unuia dintre producătorii-exportatori, și anume FZC, volumul total al vânzărilor pe piața internă nu a fost reprezentativ în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(26)

Deoarece produsul similar nu a fost vândut în cantități reprezentative pe piața internă, Comisia a construit valoarea normală pentru FZC în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază.

(27)

În cazurile în care nu existau vânzări profitabile pentru un tip de produs, valoarea normală pentru acel tip a fost construită prin adăugarea următoarelor elemente la costul mediu de fabricație a produsului similar al producătorului-exportator cooperant din cursul perioadei de anchetă:

În cazurile în care au existat vânzări profitabile pentru un tip de produs, valoarea normală pentru acel tip a fost construită prin utilizarea costurilor VAG și a profitului corespunzătoare tipului respectiv, mai degrabă decât a mediei ponderate a costurilor VAG și a profitului.

(28)

În cazul IGM și Metalopromet, pe baza testului de reprezentativitate descris la considerentul 24, Comisia a constatat că produsul similar a fost vândut pe piața internă în cantități totale reprezentative.

(29)

În etapa următoare, Comisia a definit proporția de vânzări profitabile către clienți independenți de pe piața internă, pentru a decide dacă este oportun să utilizeze vânzările efective pe piața internă pentru calcularea valorii normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(30)

Valoarea normală se bazează pe prețul real de pe piața internă al unui tip de produs, indiferent dacă aceste vânzări sunt sau nu profitabile, în cazul în care:

(31)

În cazul de față, valoarea normală este media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne ale produselor de tipul respectiv în cursul PA.

(32)

În cazul în care mai puțin de 80 % din volumul total al vânzărilor interne au fost profitabile sau prețul mediu ponderat de vânzare a fost mai mic decât costul de producție, valoarea normală a fost calculată ca fiind exclusiv media ponderată a vânzărilor profitabile.

(33)

În cazul în care, în cadrul operațiunilor comerciale normale, nu au existat vânzări ale unui tip de produs al produsului similar sau vânzările au fost insuficiente sau în cazul în care un tip de produs nu a fost vândut în cantități reprezentative pe piața internă, Comisia a construit valoarea normală în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază, astfel cum s-a descris la considerentul 27 de mai sus.

(34)

În urma anchetei s-a constatat că, în cazul IGM și al Metalopromet, în cadrul operațiunilor comerciale normale, pentru unele dintre tipurile de produse nu au existat vânzări ale unui tip de produs al produsului similar sau vânzările au fost insuficiente sau un tip de produs nu a fost vândut în cantități reprezentative pe piața internă. Pentru aceste tipuri de produs, valoarea normală a fost construită în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază. Pentru restul tipurilor de produs, valoarea normală s-a bazat pe prețurile de pe piața internă în cadrul operațiunilor comerciale normale.

(35)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor finale, reclamantul a susținut că abordarea de calculare a valorii normale, astfel cum a fost descrisă mai sus, nu a fost coerentă. Reclamantul a susținut că Comisia ar fi trebuit să utilizeze valoarea normală construită (spre deosebire de vânzările interne) pentru toți exportatorii din Macedonia de Nord, în special deoarece piața internă din Macedonia de Nord nu ar fi o valoare de referință reprezentativă pentru comparația cu vânzările realizate pe piața Uniunii din cauza dimensiunii sale, a capacității sale financiare și a condițiilor sale de concurență.

(36)

Comisia remarcă faptul că abordarea sa de calculare a valorii normale a urmat în mod consecvent metodologia prevăzută la articolul 2 din regulamentul de bază. A nu lua în considerare prețurile atunci când există vânzări suficiente realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale, astfel cum a sugerat reclamantul, ar încălca această dispoziție. Prin urmare, acest argument a fost respins.

(37)

Toți cei trei producători-exportatori din Macedonia de Nord au exportat produsul în cauză direct către clienți independenți din Uniune. Prin urmare, prețul de export a fost stabilit pe baza prețurilor plătite efectiv sau care urmau să fie plătite pentru produsul în cauză atunci când era vândut la export către Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(38)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export pe o bază franco fabrică.

(39)

În cazurile justificate de necesitatea asigurării unei comparații echitabile, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export în funcție de diferențele care afectează comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Au fost efectuate ajustări pentru reduceri, pentru costurile de manipulare și încărcare și cheltuielile auxiliare, pentru transport, costurile de credit, comisioanele bancare, ambalare și comisioane.

(40)

Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(41)

Nivelul de cooperare din Macedonia de Nord a fost ridicat, deoarece exporturile producătorilor-exportatori cooperanți au reprezentat aproape 100 % din volumul total de exporturi către Uniune în cursul perioadei de anchetă. Pe această bază, marjele de dumping, exprimate ca procent din valoarea CIF de import, sunt următoarele:

(42)

Având în vedere că marjele de dumping pentru doi din cei trei producători-exportatori din Macedonia de Nord incluși în eșantion se situează sub pragul de minimis astfel cum este definit la articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază, Comisia a verificat dacă marja de dumping medie ponderată la nivel național a depășit pragul respectiv.

(43)

Marja de dumping la nivel național a fost calculată ca media ponderată a marjelor de dumping stabilite pentru toți producătorii-exportatori cooperanți din Macedonia de Nord. Valoarea dumpingului, exprimată ca procent din valoarea CIF a exporturilor producătorilor-exportatori cooperanți, a fost de 2,9 %, deci a depășit pragul de minimis de 2 % definit mai sus.

(44)

Un producător-exportator din Rusia, PAO Severstal (denumit în continuare „Severstal”), a cooperat la anchetă.

(45)

Comisia a verificat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor Severstal pe piața internă a fost reprezentativ, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările pe piața internă sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor de produs similar pe piața internă către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare producător-exportator reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor sale la export ale produsului în cauză către Uniune în cursul perioadei de anchetă. În acest sens, vânzările totale ale produsului similar pe piața internă realizate de Severstal au fost reprezentative.

(46)

În etapa următoare, Comisia a definit proporția de vânzări profitabile către clienți independenți de pe piața internă, pentru a decide dacă este oportun să utilizeze vânzările efective pe piața internă pentru calcularea valorii normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(47)

Valoarea normală se bazează pe prețul real de pe piața internă al unui tip de produs, indiferent dacă aceste vânzări sunt sau nu profitabile, în cazul în care:

(48)

În cazul de față, valoarea normală este media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne ale produselor de tipul respectiv în cursul PA.

(49)

În cazul în care mai puțin de 80 % din volumul total al vânzărilor interne au fost profitabile sau prețul mediu ponderat de vânzare a fost mai mic decât costul de producție, valoarea normală a fost calculată ca fiind exclusiv media ponderată a vânzărilor profitabile.

(50)

În cazul în care, în cadrul operațiunilor comerciale normale, nu au existat vânzări ale unui tip de produs al produsului similar sau vânzările au fost insuficiente sau în cazul în care un tip de produs nu a fost vândut în cantități reprezentative pe piața internă, Comisia a construit valoarea normală în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază, astfel cum s-a descris la considerentul 27 de mai sus.

(51)

În urma anchetei s-a constatat că valoarea normală pentru singurul producător-exportator cooperant s-a bazat, pentru anumite tipuri de produs, pe media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne ale respectivului tip de produs în cursul PA, pentru alte tipuri de produs s-a bazat pe prețurile de pe piața internă din cadrul operațiunilor comerciale normale, iar pentru alte tipuri de produs a fost construită în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază.

(52)

Severstal a utilizat trei canale de vânzare atunci când a efectuat vânzări către Uniune în cursul perioadei de anchetă. Astfel, a vândut produsul în cauză direct primului client independent din Uniune, prin intermediul importatorilor afiliați din Uniune și prin intermediul unui comerciant afiliat din Elveția.

(53)

În cazul în care producătorul-exportator a exportat produsul în cauză direct către clienți independenți din Uniune și în cazul în care vânzările s-au realizat prin intermediul comerciantului afiliat din Elveția, prețul de export a fost stabilit pe baza prețurilor plătite efectiv sau care urmau să fie plătite pentru produsul în cauză atunci când era vândut la export către Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(54)

În cazul vânzărilor realizate prin intermediul importatorilor afiliați, prețul de export a fost construit pe baza prețului la care produsul importat a fost revândut pentru prima oară unor clienți independenți din Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Au fost efectuate ajustări ale prețului în funcție de toate costurile suportate între import și revânzare, incluzând costurile VAG, precum și în funcție de profituri.

(55)

Pentru a stabili nivelul corespunzător al profiturilor, Comisia a evaluat informațiile colectate de la cei trei importatori incluși în eșantion. Ancheta a arătat că doi dintre importatorii incluși în eșantion acționau, de fapt, ca distribuitori ai unei mari varietăți de produse achiziționate în principal din Uniune, importurile produsului în cauză reprezentând doar o foarte mică parte a activității lor. Niciuna dintre cele două societăți nu a reușit să calculeze marja de profit aferentă activităților sale de import separat de marja aferentă activității globale. Prin urmare, marjele de profit ale acestor societăți nu au reflectat activitatea lor legată de importul și revânzarea produsului în cauză. Activitatea principală a celui de al treilea importator neafiliat era importul și revânzarea produsului în cauză și, prin urmare, marja de profit raportată a reflectat în mod adecvat această activitate. În consecință, marja de profit a acestui importator a fost utilizată la construirea prețului de export în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Marja de profit a fost de [2 %-6 %].

(56)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export ale singurului producător-exportator pe o bază franco fabrică.

(57)

În cazurile justificate de necesitatea asigurării unei comparații echitabile, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export în funcție de diferențele care afectează comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Au fost efectuate ajustări pentru transport, pentru costurile de manipulare și încărcare și cheltuielile auxiliare, pentru asigurare, ambalare, costurile de credit, taxele la import, comisioanele bancare, reduceri și comisioane.

(58)

Producătorul-exportator cooperant a solicitat, de asemenea, o ajustare ca urmare a costului de credit negativ pentru vânzările la export în EUR, în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (g) din regulamentul de bază. Producătorul-exportator a susținut că toate vânzările către Uniune au fost efectuate în EUR, iar rata medie LIBOR pentru EUR în cursul PA a fost negativă. Comisia observă că scopul unei ajustări pentru costul de credit în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (g) este de a reflecta condițiile de creditare convenite între vânzător și cumpărător la momentul încheierii contractului sau al vânzării. Într-adevăr, acesta a fost factorul luat în considerare la stabilirea prețului perceput, indiferent de costurile sau câștigurile reale realizate în cele din urmă prin aceste vânzări, deoarece aceste costuri sau câștiguri nu au putut fi luate în considerare la momentul stabilirii prețului prin contract. În orice caz și fără a aduce atingere celor de mai sus, societatea nu a demonstrat că acest lucru a avut un efect asupra prețului și a comparabilității prețurilor și, prin urmare, această solicitare a fost respinsă.

(59)

În ceea ce privește vânzările la export efectuate prin comerciantul afiliat din Elveția, producătorul-exportator a susținut că comerciantul elvețian a acționat ca departament intern de vânzări al său, cele două societăți formând o entitate economică unică. Producătorul-exportator a subliniat că comerciantul elvețian este, în proporție de 100 %, filiala sa, responsabilă cu vânzarea produsului în cauză către Uniune. Din acest motiv, potrivit producătorului-exportator cooperant, Comisia nu ar fi trebuit să ajusteze prețul de export în funcție de comision.

(60)

În urma anchetei s-a constatat, totuși, că nu există o relație exclusivă între societatea-mamă și comerciantul din Elveția în ceea ce privește vânzările către Uniune și că există și alte entități din cadrul grupului care au fost implicate în exporturile către Uniune, inclusiv producătorul-exportator, care a efectuat și vânzări directe. Astfel cum se menționează la considerentul 52, societatea-mamă din Rusia a menținut trei canale de export diferite către Uniune pentru produsul în cauză. Pentru aceste motive, Comisia a concluzionat că relația dintre producătorul-exportator și societatea sa afiliată din Elveția nu a avut caracterul unui departament de vânzări integrat și intern, care să justifice considerarea celor două entități juridice ca fiind o entitate economică unică. În schimb, Comisia a considerat că această relație este echivalentă cu cea a unui agent care lucrează pe bază de comision, în sensul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază. Prin urmare, argumentul potrivit căruia producătorul-exportator și comerciantul său afiliat din Elveția ar forma o entitate economică unică a fost respins. Drept urmare, prețul de export a fost ajustat în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, prin deducerea comisioanelor. Calculul comisioanelor s-a bazat pe costurile VAG ale comerciantului și pe o marjă de profit rezonabilă, astfel cum s-a descris la considerentul 55, pe baza informațiilor furnizate de importatorii neafiliați din Uniune.

(61)

Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(62)

Nivelul de cooperare din Rusia a fost ridicat, deoarece exporturile producătorului-exportator cooperant au reprezentat aproximativ 85 % din volumul total de exporturi către Uniune în cursul perioadei de anchetă. Pe această bază, marjele de dumping, exprimate ca procent din valoarea CIF de import, sunt următoarele:

(63)

Având în vedere cooperarea ridicată din Rusia, marja de dumping la nivel național a fost stabilită la același nivel cu marja de dumping stabilită pentru producătorul-exportator cooperant.

(64)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor finale, reclamantul a susținut că Comisia nu ar fi trebuit să stabilească marja de dumping la nivel național la același nivel precum marja de dumping stabilită pentru singurul producător-exportator cooperant, ci ar fi trebuit să calculeze marja la nivel național în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(65)

Afirmația reclamantului potrivit căreia ar fi incorect ca marja la nivel național să fie bazată pe constatările cu privire la producătorul-exportator cooperant nu a fost explicată în detaliu, iar reclamantul nu a furnizat informații sau dovezi suplimentare în sprijinul afirmației sale. Astfel cum s-a menționat în considerentul 62, nivelul de cooperare din Rusia a fost ridicat, iar datele furnizate au fost considerate reprezentative, indiferent dacă aceste exporturi au fost realizate de unul sau mai mulți producători-exportatori din Rusia. În plus, chiar dacă Comisia ar fi utilizat cele mai exportate tipuri de produse ale producătorului-exportator cooperant pentru a calcula taxa reziduală, marja la nivel național oricum ar fi rămas sub pragul de minimis. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(66)

Având în vedere marja de dumping negativă la nivel național, ancheta ar trebui încheiată fără măsuri, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază, în ceea ce privește importurile de secțiuni tubulare din Rusia.

(67)

Zece producători-exportatori din Turcia au cooperat la anchetă. După cum s-a menționat la considerentul 13, Comisia a selectat un eșantion de trei societăți: Noksel Celik Boru Sanayi, Tosçelik Profil ve Sac Endüstrisi și Yücel Boru ve Profil Endüstrisi.

(68)

Comisia a verificat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor pe piața internă pentru fiecare producător-exportator cooperant a fost reprezentativ, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările pe piața internă sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor de produs similar pe piața internă către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare producător-exportator reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor sale la export ale produsului în cauză către Uniune în cursul perioadei de anchetă. În acest sens, vânzările totale ale produsului similar pe piața internă au fost reprezentative pentru fiecare producător-exportator cooperant.

(69)

În etapa următoare, Comisia a definit proporția de vânzări profitabile către clienți independenți de pe piața internă, pentru a decide dacă este oportun să utilizeze vânzările efective pe piața internă pentru calcularea valorii normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(70)

Valoarea normală se bazează pe prețul real de pe piața internă al unui tip de produs, indiferent dacă aceste vânzări sunt sau nu profitabile, în cazul în care:

(71)

În cazul de față, valoarea normală este media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne ale produselor de tipul respectiv în cursul PA.

(72)

În cazul în care mai puțin de 80 % din volumul total al vânzărilor interne au fost profitabile sau prețul mediu ponderat de vânzare a fost mai mic decât costul de producție, valoarea normală a fost calculată ca fiind exclusiv media ponderată a vânzărilor profitabile.

(73)

În cazul în care, în cadrul operațiunilor comerciale normale, nu au existat vânzări ale unui tip de produs al produsului similar sau vânzările au fost insuficiente sau în cazul în care un tip de produs nu a fost vândut în cantități reprezentative pe piața internă, Comisia a construit valoarea normală în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază, astfel cum s-a descris la considerentul 27 de mai sus.

(74)

În urma anchetei s-a constatat că valoarea normală pentru cei trei producători-exportatori cooperanți s-a bazat, pentru anumite tipuri de produs, pe media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne ale respectivului tip de produs în cursul PA, pentru alte tipuri de produs s-a bazat pe prețurile de pe piața internă din cadrul operațiunilor comerciale normale, iar pentru alte tipuri de produs a fost construită în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază.

(75)

Toți cei trei producători-exportatori din Turcia au exportat produsul în cauză direct către clienți independenți din Uniune. Prin urmare, prețurile de export au fost stabilite pe baza prețurilor plătite efectiv sau care urmau să fie plătite pentru produsul în cauză atunci când era vândut la export către Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(76)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export al celor trei producători-exportatori pe o bază franco fabrică.

(77)

În cazurile justificate de necesitatea asigurării unei comparații echitabile, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export în funcție de diferențele care afectează comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Au fost efectuate ajustări pentru diferențele dintre costurile de transport și de manipulare, costurile de credit, comisioane, costurile de ambalare, comisioanele bancare și reducerile de sfârșit de an.

(78)

Un producător-exportator a susținut că valoarea normală ar trebui să fie ajustată în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază, având în vedere regimul de perfecționare activă, potrivit căruia nu se plătesc taxe pentru factorii de producție importați dacă se exportă cantitatea echivalentă de produs finit. Cu toate acestea, deși producătorul-exportator a demonstrat că nu plătea taxe pentru anumiți factori de producție care ar fi putut fi încorporați în produsul exportat, acesta nu a demonstrat că s-a plătit taxa echivalentă pentru factorii de producție încorporați în produsele finite destinate pieței interne. Astfel, producătorul-exportator nu a demonstrat că utilizarea regimului de perfecționare activă afectează comparabilitatea prețurilor și, prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(79)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor finale, reclamantul a susținut că Comisia nu a oferit o explicație suficientă privind utilizarea de către exportator a regimurilor de perfecționare activă și efectele acesteia asupra marjelor de dumping. Reclamantul a afirmat că există și alte întrebări deschise, însă nu le-a exprimat.

(80)

Comisia remarcă faptul că scopul său în considerentul 78 a fost acela de a explica o cerere de ajustare și motivele pentru respingerea acesteia, și nu de a explica utilizarea regimului de perfecționare activă de către producătorii-exportatori. Utilizarea regimului de perfecționare activă, ca atare, nu are un impact asupra calculelor privind dumpingul. Aceasta este relevantă numai în cazul în care afectează comparabilitatea prețurilor dintre valoarea normală și prețul de export. Cu toate acestea, astfel cum se explică în considerentul 78 de mai sus, acest lucru nu este valabil în cazul de față. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(81)

În observațiile sale din 26 martie 2019, reclamantul a susținut că există diferențe fizice între tipurile presupus identice ale produsului vândut în Uniune și, respectiv, pe piața internă, deoarece producătorii-exportatori turci ar folosi standarde diferite la vânzarea către Uniune (EN 10219) față de vânzarea pe piața internă (TS 5314). Potrivit reclamantului, standardul turc stabilește o toleranță cantitativă semnificativ diferită față de standardul Uniunii. Aceasta înseamnă că cantitățile nominale raportate de producătorii-exportatori turci ar denatura considerabil cantitățile efective expediate și, ca urmare, prețurile unitare raportate. În consecință, marjele de dumping ar fi în mod artificial scăzute. Având în vedere aceste considerații, ar fi necesară o ajustare ascendentă a valorii normale pentru a elimina denaturarea.

(82)

Argumentul reclamantului se bazează pe două premise, și anume: (i) producătorii-exportatori aplică TS 5314 la vânzările lor pe piața internă și (ii) calculul dumpingului s-a bazat pe greutatea nominală, nu pe cea reală. În observațiile lor din 26 martie, precum și din 1 și 2 aprilie 2019, producătorii-exportatori au contestat ambele premise, susținând că (i) nu au aplicat TS 5314 în cursul PA; și că (ii) datele din răspunsurile lor la chestionar s-au bazat pe greutatea reală, nu pe cea nominală. Ambele aspecte au fost verificate și confirmate de Comisie.

(83)

În observațiile sale din 5 aprilie 2019, reclamantul a reiterat această afirmație, remarcând că este posibil ca producătorii-exportatori să fi aplicat TS 5314 în afara PA. Reclamantul a exprimat îndoieli față de constatarea că societățile turce nu respectă standardele turce la vânzarea pe piața lor internă. De asemenea, reclamantul a contestat modul în care a fost măsurată sau calculată greutatea reală.

(84)

Comisia a confirmat că atât utilizarea standardelor, cât și greutatea produsului au fost discutate cu producătorii-exportatori și verificate prin inspecții la fața locului. Aceste probleme au fost deja identificate în cursul anchetelor anterioare legate de acest produs și li s-a acordat o atenție deosebită în timpul prezentei anchete. În consecință, afirmația reclamantului a fost respinsă.

(85)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor finale, reclamantul a reiterat afirmația potrivit căreia producătorii-exportatori din Turcia utilizează conversia standard a greutății, ceea ce conduce la un preț final diferit per tonă în funcție de standard. Reclamantul a susținut că Comisia nu a oferit o explicație suficientă cu privire la modul în care a fost verificată utilizarea greutății reale, mai degrabă decât a celei teoretice, de către exportatorii-producători în facturarea acestora.

(86)

Astfel cum se explică în considerentul 84, Comisia a verificat faptul că, în răspunsul lor la chestionarul antidumping, producătorii-exportatori incluși în eșantion au raportat greutatea reală a produsului în cauză și a produsului similar vândut către Uniune și pe piața internă. Comisia a selectat un eșantion de facturi adresate clienților de pe piața internă și clienților din Uniune și a evaluat greutatea pe baza documentelor de transport și a facturilor de transport, precum și a declarațiilor vamale pentru vânzările către clienții din Uniune. Verificarea a confirmat faptul că producătorii-exportatori au raportat greutatea reală a produsului vândut și nu o greutate teoretică pe baza standardului.

(87)

În observațiile sale din 15 aprilie 2019, reclamantul a susținut, de asemenea, că, potrivit informațiilor de piață, deși exportatorii turci facturează către Regatul Unit pe baza standardului EN 10219, produc și expediază de fapt către Regatul Unit secțiuni tubulare produse în conformitate cu standardul BS 4848. Reclamantul a afirmat în continuare că, în acest caz, greutatea teoretică a produsului consemnată în factură ar fi denaturată. Reclamantul a susținut că denaturarea apare deoarece (i) greutatea nominală este calculată ca produs al lungimii și al greutății nominale pe unitate de lungime; și (ii) standardul EN aplicat la facturare permite calcularea unui număr mai mic de kilograme pe metru (3,30 kg/m) decât standardul BS real aplicat producției (3,45 kg/m). Reclamantul a afirmat că, pentru a ajusta această denaturare, prețul vânzărilor în Regatul Unit trebuie redus cu o medie de 3,5 %.

(88)

Comisia remarcă faptul că reclamantul nu a furnizat nicio dovadă care să ateste desfășurarea practicii presupuse. În cursul anchetei sale, Comisia nu a identificat nicio probă care să confirme respectiva practică. În plus, după cum s-a menționat la considerentul 82, Comisia a constatat că, în răspunsul lor la chestionarul antidumping, producătorii-exportatori incluși în eșantion au raportat greutatea reală a produsului în cauză și a produsului similar vândut către Uniune și pe piața internă. Această greutate, reală, nu cea teoretică, a fost utilizată la calcularea dumpingului. În consecință, și această afirmație a reclamantului a fost respinsă.

(89)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor finale, reclamantul a reiterat afirmația sa rezumată în considerentul 87 de mai sus, cu privire la faptul că produsele sunt facturate pe baza standardului EN 10219, dar sunt vândute în conformitate cu standardul BS 4848, ceea ce conduce la pretinsa diferență de greutate nominală. Reclamantul a afirmat, de asemenea, că a furnizat dovezi care demonstrează această practică.

(90)

Dovezile la care face referire reclamantul arată faptul că importatorii oferă produse care corespund standardului BS 4848, dar nu și faptul că aceștia facturează produsele ca și când ar corespunde standardului EN 10219. Cu toate acestea, astfel cum s-a explicat mai sus, chiar dacă acest lucru ar fi fost valabil, calcularea dumpingului s-a bazat pe greutatea reală și nu pe cea nominală. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(91)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor finale, o parte interesată a susținut că structura de costuri a producătorilor din Turcia este diferită de cea a producătorilor din Uniune și că această diferență ar trebui luată în considerare în cadrul calculelor marjei de dumping.

(92)

Se reamintește că nu există niciun temei juridic pentru a lua în considerare diferențele dintre structura de costuri a producătorilor-exportatori în cauză și cea a industriei din Uniune la determinarea marjelor de dumping. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(93)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor finale, o parte interesată a susținut că valoarea normală din Turcia este influențată de diferența dintre prețul materiilor prime pentru produsul similar fabricat pentru piața internă din Turcia și prețul materiilor prime pentru produsul în cauză fabricat pentru piața de export. În special, această parte a afirmat că, pentru piața internă, exportatorii turci utilizează materii prime mai scumpe decât pentru piețele de export.

(94)

Ca răspuns la aceste observații, Comisia a constatat următoarele aspecte. Comisia a reamintit că ajustările efectuate în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază pot fi realizate numai pentru a ține cont de diferențe care afectează comparabilitatea prețurilor, nu și comparabilitatea costurilor. În această privință, Comisia a remarcat că partea interesată care a făcut această afirmație nu a prezentat dovada că ar exista o diferență între costul produsului intern și cel al produsului exportat. În orice caz, Comisia a observat că ancheta nu a evidențiat nicio dovadă în sprijinul acestei afirmații, astfel încât observațiile părții interesate au rămas nefondate. De asemenea, partea interesată nu a furnizat dovada faptului că o astfel de diferență de costuri, quod non, s-ar reflecta în prețul produsului perceput, astfel încât să afecteze comparabilitatea prețurilor dintre valoarea normală și prețul de export. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(95)

Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(96)

Nivelul de cooperare din Turcia a fost ridicat, deoarece exporturile producătorilor-exportatori cooperanți au reprezentat aproape 100 % din volumul total de exporturi către Uniune în cursul perioadei de anchetă. Pe această bază, marjele de dumping, exprimate ca procent din valoarea CIF de import, sunt următoarele:

(97)

Având în vedere că marja de dumping pentru un producător-exportator este negativă și marja de dumping pentru un altul se situează sub pragul de minimis astfel cum este definit la articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază, Comisia a verificat dacă marja de dumping medie ponderată la nivel național a depășit pragul respectiv.

(98)

Marja de dumping la nivel național a fost calculată ca media ponderată a marjelor de dumping stabilite pentru societățile incluse în eșantion. Marja de dumping calculată astfel și exprimată ca procent din valoarea CIF a exporturilor corespunzătoare eșantionului a fost de – 0,03 %.

(99)

Având în vedere că marja de dumping la nivel național este negativă, ancheta ar trebui să fie încheiată fără măsuri în ceea ce privește importurile de secțiuni tubulare din Turcia.

(100)

Având în vedere această concluzie, cererea de examinare individuală menționată la considerentul 14 este lipsită de relevanță.

(101)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor finale, o parte interesată a afirmat că România, ca urmare a proximității sale relative față de Turcia, este deosebit de vulnerabilă la importurile din această țară. Partea interesată respectivă a susținut că această situație specifică a pieței din România ar trebui luată în considerare la calcularea marjei de dumping.

(102)

Cu toate acestea, partea interesată respectivă nu a explicat cum ar putea fi realizată, în conformitate cu dispozițiile regulamentului de bază, această evaluare specifică de țară pentru calcularea marjei de dumping. Într-adevăr, argumentele prezentate de partea interesată în sprijinul afirmației sale se refereau la aspectele prejudiciului și interesului Uniunii, și nu la dumping. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(103)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor finale, un producător-exportator turc a susținut că marja de dumping efectivă ar fi fost de minimis în cazul în care Comisia ar fi utilizat o structură mai detaliată la compararea tipurilor de produse, identificând mai ales dimensiunea și grosimea reale ale secțiunilor, în loc să le grupeze. Acest argument a fost deja invocat în cursul anchetei. Atunci când a prezentat inițial acest argument, producătorul-exportator a afirmat că prețul secțiunilor tubulare variază în funcție de dimensiunile și de grosimea acestora.

(104)

Comisia a observat că prețul secțiunilor tubulare variază într-adevăr în mod semnificativ în funcție de dimensiunile și de grosimea acestora, dacă prețul respectiv se bazează pe lungime (și anume pe metru). Această variație nu este atât de semnificativă atunci când secțiunile tubulare sunt vândute la greutate (și anume pe kilogram). Calcularea dumpingului s-a bazat pe prețurile per kilogram, așadar gruparea produselor cu dimensiuni și grosimi diferite a fost justificată. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(105)

Pe durata perioadei de anchetă, produsul similar a fost fabricat de peste 40 de producători din Uniune. Aceștia constituie „industria Uniunii” în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(106)

Producția totală a Uniunii în cursul perioadei de anchetă a fost stabilită pe baza informațiilor disponibile privind industria Uniunii, cum ar fi informațiile conținute în plângere și datele verificate colectate de la European Steel Tube Association. Astfel, producția totală a Uniunii în cursul perioadei de anchetă s-a ridicat la 3,4 milioane de tone.

(107)

După cum se descrie la considerentul 7, în eșantion au fost incluși patru producători din Uniune, reprezentând peste 30 % din producția totală de produs similar a Uniunii.

(108)

Comisia a stabilit consumul la nivelul Uniunii pe baza volumului total de vânzări ale producătorilor din Uniune în Uniune și a volumului total de importuri din țări terțe, conform datelor Eurostat. Consumul la nivelul Uniunii a fost stabilit la 4 251 597 de tone pentru perioada de anchetă.

(109)

Ancheta a stabilit, astfel cum se explică la considerentele 63 și 96, o marjă de dumping de minimis la nivel național în Rusia și Turcia și, ca urmare, ancheta trebuie să fie încheiată pentru aceste țări.

(110)

În ceea ce privește Macedonia de Nord, marja de dumping la nivel național a fost stabilită la 2,9 %. Cu toate acestea, numai importurile de la societatea FZC pot fi considerate importuri care fac obiectul unui dumping, deoarece, astfel cum s-a stabilit la considerentele 41 și 42, marjele de dumping pentru celelalte două societăți s-au situat sub pragul de minimis de 2 % definit la articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(111)

Volumul importurilor care au făcut obiectul unui dumping din Macedonia de Nord în cursul perioadei de anchetă s-a ridicat la [15 000-25 000] de tone. Acestea au reprezentat [0,35 %-0,59 %] din consumul la nivelul Uniunii și [1,60 %-2,66 %] din totalul importurilor produsului în cauză în Uniune în cursul perioadei de anchetă.

(112)

În conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază, prejudiciul trebuie, în mod normal, să fie considerat neglijabil atunci când importurile în cauză reprezintă mai puțin decât volumele stabilite la articolul 5 alineatul (7) din regulamentul de bază. La rândul său, articolul 5 alineatul (7) menționează că, în absența cumulului, aceste volume trebuie să reprezinte o cotă de piață de cel puțin 1 % din consumul la nivelul Uniunii de produs în cauză.

(113)

În cadrul prezentei anchete, după cum se menționează la considerentul 109, cota de piață a importurilor vizate a constituit [0,35 %-0,59 %] din consumul la nivelul Uniunii, sub pragul pentru cota de piață stabilit la articolul 9 alineatul (3).

(114)

Prin urmare, și în lipsa unor dovezi contrare în această privință, Comisia a concluzionat că prejudiciul ar trebui să fie considerat neglijabil, deoarece volumul importurilor care fac obiectul unui dumping din Macedonia de Nord se situează sub pragurile de volum prevăzute la articolul 5 alineatul (7) din regulamentul de bază.

(115)

Având în vedere că prejudiciul este neglijabil sau chiar nul, ancheta ar trebui să fie încheiată fără măsuri în ceea ce privește importurile de secțiuni tubulare din Macedonia de Nord, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(116)

Având în vedere cele menționate anterior, procedura antidumping privind importurile de secțiuni tubulare originare din Republica Macedonia de Nord, din Rusia și din Turcia ar trebui să fie încheiată.

(117)

Având în vedere constatările de mai sus, cererea de înregistrare depusă de reclamant a devenit lipsită de relevanță.

(118)

Toate părțile au fost informate cu privire la constatările Comisiei și li s-a acordat o perioadă în cursul căreia au avut posibilitatea să prezinte observații.

(119)

Comitetul înființat prin articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036 nu a emis niciun aviz,

(1)

Decizia de punere în aplicare 2014/709/UE a Comisiei (4) stabilește măsurile zoosanitare de combatere a pestei porcine africane în anumite state membre în care au fost confirmate cazuri de respectiva boală la porci domestici sau sălbatici (statele membre în cauză). În părțile I-IV din anexa la decizia de punere în aplicare respectivă sunt menționate și delimitate anumite zone din statele membre în cauză, diferențiate în funcție de nivelul de risc, estimat pe baza situației epidemiologice a bolii respective. Anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/709/UE a fost modificată de mai multe ori pentru a se ține seama de evoluția situației epidemiologice din Uniune în ceea ce privește pesta porcină africană, evoluție care trebuie să fie reflectată în anexa respectivă. Anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/709/UE a fost modificată cel mai recent prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/1031 a Comisiei (5), în urma unor cazuri de pestă porcină africană apărute în Lituania, Polonia și Romania.

(2)

De la data adoptării Deciziei de punere în aplicare (UE) 2019/1031 a apărut un nou caz de pestă porcină africană la porci sălbatici în Polonia, care trebuie, de asemenea, să fie reflectat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/709/UE.

(3)

În iunie 2019, a fost observat un caz de pestă porcină africană la un porc sălbatic în districtul tomaszowski din Polonia, într-o zonă neinclusă în prezent în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/709/UE. Acest caz de pestă porcină africană apărută la porci sălbatici constituie un nivel crescut de risc care ar trebui să fie reflectat în anexa respectivă. În consecință, această zonă din Polonia afectată de pesta porcină africană ar trebui inclusă în părțile I și II ale anexei la Decizia de punere în aplicare 2014/709/UE.

(4)

Pentru a se ține seama de recentele evoluții ale situației epidemiologice a pestei porcine africane în Uniune și pentru a combate într-un mod proactiv riscurile asociate răspândirii acestei boli, ar trebui delimitate noi zone cu risc înalt, având o suprafață suficientă, în Polonia, care ar trebui menționate în mod corespunzător în părțile I și II ale anexei la Decizia de punere în aplicare 2014/709/UE. Prin urmare, anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/709/UE ar trebui modificată în consecință.

(5)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,