(1)

Inițiativa privind uniunea piețelor de capital vizează reducerea dependenței de împrumuturile bancare, diversificarea surselor de finanțare bazate pe piață pentru toate întreprinderile mici și mijlocii („IMM-urile”) și promovarea emiterii de obligațiuni și acțiuni de către IMM-uri pe piețele publice. Societățile stabilite în Uniune care doresc să mobilizeze capital în cadrul locurilor de tranzacționare se confruntă cu costuri punctuale și permanente ridicate legate de divulgarea informațiilor și de conformare, care le pot descuraja de la bun început să solicite admiterea la tranzacționare în locuri de tranzacționare din Uniune. În plus, acțiunile emise de IMM-uri în locurile de tranzacționare din Uniune tind să fie afectate de o lichiditate mai redusă și de o volatilitate sporită, care măresc costul capitalului, transformându-l într-o sursă de finanțare prea oneroasă.

(2)

Directiva 2014/65/UE a creat o nouă categorie de locuri de tranzacționare, și anume piețele de creștere pentru IMM-uri, un subgrup al sistemelor multilaterale de tranzacționare („MTF”), cu scopul de a facilita accesul la capital al IMM-urilor și dezvoltarea în continuare a piețelor specializate menite să răspundă nevoilor emitenților din categoria IMM-urilor. De asemenea, Directiva 2014/65/UE a anticipat faptul că accentul ar trebui pus pe modul în care viitoarea reglementare ar trebui să stimuleze și să promoveze și mai mult folosirea acestei piețe pentru a deveni mai atractivă pentru investitori și să ofere o reducere a poverii administrative, precum și stimulente suplimentare pentru ca IMM-urile să aibă acces la piețele de capital prin piețe de creștere pentru IMM-uri.

(3)

Pentru a asigura lichiditatea și profitabilitatea piețelor de creștere pentru IMM-uri, articolul 33 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2014/65/UE prevede că cel puțin 50 % dintre emitenții ale căror instrumente financiare sunt admise la tranzacționare pe o piață de creștere pentru IMM-uri sunt IMM-uri care emit titluri de capital și/sau titluri de creanță. În Directiva 2014/65/UE, IMM-urile care emit titluri de capital sunt definite ca societăți a căror capitalizare bursieră medie, calculată pe baza cotațiilor de sfârșit de an din ultimii trei ani calendaristici, este mai mică de 200 de milioane EUR. Pe de altă parte, Regulamentul delegat (UE) 2017/565 al Comisiei (2) prevede că un IMM emitent de alte titluri decât titlurile de capital (cu alte cuvinte un emitent care emite doar titluri de creanță) ar trebui să respecte cel puțin două dintre următoarele trei criterii: (i) numărul de angajați (mai puțin de 250), (ii) bilanțul total (mai puțin de 43 de milioane EUR) și (iii) (cifra de afaceri netă anuală (mai mică de 50 de milioane EUR). Aceste cerințe – obligatorii pentru ca un emitent de alte titluri decât titlurile de capital să se califice drept IMM – s-au dovedit a fi prea restrictive, întrucât acești emitenți sunt în general mai mari decât IMM-urile tradiționale. Ca urmare, numeroși emitenți de alte titluri decât titlurile de capital nu pot fi considerați drept IMM-uri în temeiul Regulamentului delegat (UE) 2017/565, deși sunt de dimensiuni relativ mici. Întrucât nu pot atinge pragul de 50 % de emitenți care se califică drept IMM-uri, numeroase MTF-uri specializate în emisiuni de titluri de creanță ale IMM-urilor sau care permit atât emisiunile de obligațiuni, cât și emisiunile de acțiuni nu se pot înregistra ca piețe de creștere pentru IMM-uri. În același timp, dacă operatorii MTFurilor nu utilizează cadrul prevăzut pentru piețele de creștere pentru IMM-uri, emitenții din MTF-urile respective nu pot beneficia de cerințele de reglementare mai puțin stricte menite să promoveze cotarea și emisiunile pe aceste piețe de creștere pentru IMM-uri. Prin urmare, pentru a permite unui număr mai mare de MTF-uri să se înregistreze ca piețe de creștere pentru IMM-uri, valoarea nominală a emisiunilor de titluri de creanță ale unui emitent (excluzând împrumuturile) efectuate în anul calendaristic anterior ar trebui să fie unicul criteriu prin care emitenții de alte titluri decât titlurile de capital să fie calificați drept IMM-uri în sensul piețelor de creștere pentru IMM-uri. Comisia va monitoriza eficacitatea noii definiții a IMM-urilor care emit alte titluri decât titlurile de capital în ceea ce privește facilitarea posibilității MTF-urilor de a se înregistra ca piețe de creștere pentru IMM-uri și impactul acestei definiții asupra evoluțiilor pieței și a încrederii investitorilor.

(4)

Regulamentul delegat (UE) 2017/565 indică faptul că piața de creștere pentru IMM-uri nu ar trebui să aibă norme care să impună sarcini mai mari asupra emitenților decât cele aplicabile emitenților de pe piețele reglementate. Cu toate acestea, articolul 78 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul delegat (UE) 2017/565 prevede obligația emitenților de pe piețele de creștere pentru IMM-uri de a publica rapoarte financiare semestriale. În același timp, emitenții de alte titluri decât titlurile de capital care vizează clienți profesionali pe piețe reglementate nu sunt supuși aceleiași obligații în temeiul Directivei 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3). Redactarea de rapoarte financiare semestriale s-a dovedit a fi o obligație disproporționată impusă emitenților de alte titluri decât titlurile de capital de pe piețele de creștere pentru IMMuri. Deoarece numeroase MTF-uri care se concentrează asupra IMM-urilor nu le impun rapoarte financiare semestriale emitenților de alte titluri decât titlurile de capital, această cerință obligatorie din Regulamentul delegat (UE) 2017/565 pare să contribuie la descurajarea operatorilor MTF-urilor de la înregistrarea ca piețe de creștere pentru IMM-uri. Prin urmare, operatorii piețelor de creștere pentru IMM-uri ar trebui să aibă flexibilitatea de a decide dacă să impună sau nu publicarea rapoartelor semestriale emitenților de alte titluri decât titlurile de capital.

(5)

Există situații în care emitenți de pe o piață de creștere pentru IMM-uri nu pun la dispoziția pieței decât un cuantum limitat din capitalul lor social emis, comportament ce sporește gradul de risc pentru investitori aferent tranzacționării acestor acțiuni și are un impact negativ asupra lichidității. Se ajunge astfel la o situație în care investitorii sunt descurajați să investească în acțiuni cotate pe piețele de creștere pentru IMM-uri. Prin urmare, cu scopul de a asigura lichiditatea acțiunilor și de a spori încrederea investitorilor, operatorii piețelor de creștere pentru IMM-uri ar trebui să impună obligația ca cel puțin un anumit cuantum din acțiuni să fie pus în circulație în vederea tranzacționării („condiția privind acțiunile liber tranzacționabile”), drept condiție pentru admiterea la tranzacționare pentru prima dată. Operatorii piețelor de creștere pentru IMM-uri ar trebui să aibă însă flexibilitatea de a stabili un prag adecvat bazat pe împrejurările speciale ale pieței, inclusiv de a decide dacă cuantumul respectiv ar trebui să fie exprimat în valoare absolută sau în procente din totalul capitalului social emis.

(6)

Prin urmare, Regulamentul delegat (UE) 2017/565 ar trebui modificat în consecință.

(7)

O perioadă minimă după intrarea în vigoare a prezentului regulament ar trebui să fie acordată operatorilor tradiționali ai piețelor de creștere pentru IMM-uri, pentru ca aceștia să își adapteze condițiile de înregistrare. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să se aplice după trei luni de la data intrării sale în vigoare,

1.

la articolul 77, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

2.

articolul 78 alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(1)

Regulamentul (UE) 2017/625 stabilește, printre altele, cadrul pentru efectuarea controalelor oficiale și a altor activități oficiale vizând animalele și mărfurile care intră în Uniune din țări terțe pentru a verifica conformitatea cu legislația Uniunii în vederea protejării sănătății umane, animale și a plantelor, a bunăstării animalelor și, în ceea ce privește organismele modificate genetic (OMG) și produsele de protecție a plantelor, protecția mediului. El prevede că trebuie efectuate controale oficiale asupra anumitor transporturi de animale și de mărfuri la postul de inspecție la frontieră corespunzător primei sosiri în Uniune. În acest scop, statele membre trebuie să desemneze posturi de inspecție la frontieră.

(2)

Regulamentul (UE) 2017/625 prevede că statele membre trebuie să anunțe Comisia înainte de desemnarea posturilor de inspecție la frontieră, astfel încât Comisia să poată verifica și, dacă este necesar, să efectueze controale pentru a verifica dacă ele respectă cerințele minime pentru desemnarea menționată în regulamentul respectiv. Regulamentul (UE) 2017/625 abilitează Comisia să stabilească anumite norme detaliate cu privire la aceste cerințe minime. Aceste norme detaliate au fost stabilite în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1014 al Comisiei (2) (denumite în continuare în mod colectiv „cerințele minime”). Regulamentul (UE) 2017/625 prevede, de asemenea, că statele membre trebuie să retragă desemnarea postului de inspecție la frontieră în cazul în care acesta încetează să mai respecte cerințele pentru desemnare în cazul tuturor sau al anumitor categorii de animale și mărfuri pentru care desemnarea a fost efectuată.

(3)

Cu toate acestea, în cazul în care retragerea desemnării a fost parțială deoarece se referea la o categorie specifică de animale ori de mărfuri sau la toate categoriile de animale sau de mărfuri în cazul în care postul de inspecție la frontieră a fost desemnat pentru categorii de animale și mărfuri, statelor membre ar trebui să li se permită să redesemneze postul de inspecție la frontieră pentru acele categorii de animale sau mărfuri pentru care desemnarea a fost retrasă fără a avea mai întâi obligația de a oferi Comisiei posibilitatea de a efectua controale pentru a verifica respectarea cerințelor minime. În astfel de cazuri, abordarea neconformității nu ar trebui să implice acțiuni la fel de ample precum cele necesare pentru a desemna pentru prima dată un post de inspecție la frontieră. Prin urmare, este adecvat să se stabilească norme prin care statelor membre li se permite să redesemneze postul de inspecție la frontieră pentru acele categorii de animale sau bunuri, fără a avea mai întâi obligația de a acorda Comisiei posibilitatea de a efectua controale pentru a verifica respectarea cerințelor minime.

(4)

Pentru a permite Comisiei să efectueze o evaluare minuțioasă a măsurilor luate de statul membru pentru a aborda neconformitatea care a cauzat retragerea parțială a desemnării, statele membre ar trebui să notifice măsurile respective Comisiei. Ele ar trebui să continue procedura de redesemnare numai în cazul în care Comisia consideră că măsurile luate sunt suficiente pentru a remedia neconformitatea.

(5)

Derogarea de la normele Regulamentului (UE) 2017/625 privind desemnarea posturilor de inspecție la frontieră ar trebui să se aplice numai în cazul în care redesemnarea are loc în termen de doi ani de la data retragerii parțiale a desemnării. În cazul în care redesemnarea are loc la mai mult de doi ani de la data retragerii parțiale, pentru a evalua modificările care au avut loc la posturile de inspecție la frontieră, Comisia ar trebui să aibă în continuare posibilitatea de a efectua controale pentru a verifica dacă postul de inspecție la frontieră respectă cerințele minime.

(6)

Regulamentul (UE) 2017/625, în anumite cazuri, permite efectuarea controalelor oficiale la puncte de inspecție, altele decât posturile de inspecție la frontieră, și impune ca punctele de inspecție respective să respecte cerințele minime și cerințele pentru desemnarea și retragerea desemnării posturilor de inspecție la frontieră. Prin urmare, este adecvat ca normele prezentului regulament referitoare la redesemnarea posturilor de inspecție la frontieră să se aplice și punctelor de inspecție.

(7)

Regulamentul (UE) 2017/625 prevede ca posturile de inspecție la frontieră să fie situate în imediata vecinătate a punctului de intrare în Uniune. Cu toate acestea, pentru a permite organizarea și desfășurarea eficientă a controalelor oficiale și a altor activități oficiale, ar trebui stabilite norme care să specifice cazurile unor constrângeri geografice specifice și condițiile în care posturile de inspecție la frontieră pot fi situate la o anumită distanță decât în imediata vecinătate a punctului de intrare în Uniune. Constrângerile geografice ar trebui să fie cele care rezultă din caracteristicile naturale și din peisajul natural al punctului de intrare, iar distanța de la punctul de intrare nu ar trebui să depășească ceea ce este strict necesar pentru a depăși dificultățile cauzate de constrângerile geografice. În plus, distanța respectivă nu ar trebui să reprezinte un risc pentru sănătatea umană, animală și a plantelor, pentru bunăstarea animalelor și pentru mediu. Constrângerile geografice specifice ar trebui să le includă pe cele care ar putea cauza constrângeri majore în materie de transport, cum ar fi, de exemplu, trecători la altitudine mare dotate cu drumuri necorespunzătoare pentru circulația animalelor și mărfurilor sau care cauzează întârzieri semnificative în circulația acestora.

(8)

Posturile de inspecție la frontieră pentru importurile de loturi de bușteni neprelucrați, de cherestea și de așchii de lemn se află adesea în zone cu constrângeri geografice, care sunt reprezentate de frontiere de coastă lungi sau de frontiere lungi ale unor state membre. Ca urmare a constrângerilor geografice menționate mai înainte, ele sunt, în general, operaționale numai în momentul efectuării controalelor oficiale. Prin urmare, pentru desemnarea lor ar trebui stabilite anumite scutiri de la cerințele minime pentru posturile de inspecție la frontieră prevăzute la articolul 64 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/625. Cu toate acestea, pentru a asigura eficacitatea controalelor oficiale și a altor activități oficiale, ar trebui să fie respectate condițiile specifice în timpul efectuării acestor controale și activități de către o echipă mobilă de control a autorității competente de la postul de inspecție la frontieră. În particular, o echipă mobilă de control oficial ar trebui să fie compusă din personal suficient și calificat corespunzător și să aibă acces la echipamentul necesar la momentul efectuării controalelor oficiale sau a altor activități oficiale.

(9)

Normele care trebuie stabilite de Comisie în conformitate cu articolul 62 alineatul (3), articolul 64 alineatul (2) și articolul 64 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/625 sunt strâns legate între ele, întrucât toate vizează derogări sau scutiri de la anumite cerințe aplicabile posturilor de inspecție la frontieră. Pentru a facilita aplicarea corectă și cuprinzătoare a acestor norme, care ar trebui să se aplice de asemenea de la aceeași dată, este adecvat ca ele să fie introduse într-un singur act.

(10)

Întrucât competențele specifice acordate Comisiei, prevăzute în Regulamentul (UE) 2017/625, încep să se aplice de la 14 decembrie 2019, prezentul regulament ar trebui să se aplice, de asemenea, de la aceeași dată,

(a)

redesemnarea unui post de inspecție la frontieră sau a unui punct de inspecție, altul decât un post de inspecție la frontieră, în cazul în care desemnarea a fost parțial retrasă;

(b)

posturile de inspecție la frontieră situate la o altă distanță decât în vecinătate a punctului de intrare în Uniune din cauza unor constrângeri geografice specifice;

(c)

desemnarea posturilor de inspecție la frontieră pentru importurile de bușteni neprelucrați, de cherestea și de așchii de lemn pentru a ține seama de constrângerile geografice specifice.

(1)

Regulamentul (UE) 2017/625 stabilește, printre altele, cadrul pentru efectuarea controalelor oficiale și a altor activități oficiale vizând animalele și mărfurile care intră în Uniune din țări terțe pentru a verifica conformitatea cu legislația Uniunii în vederea protejării sănătății umane, animale și a plantelor, a bunăstării animalelor și, în ceea ce privește organismele modificate genetic (OMG) și produsele de protecție a plantelor, protejarea mediului. Cadrul respectiv include controale oficiale efectuate asupra animalelor și mărfurilor care intră în Uniune din țări terțe prin posturi de inspecție la frontieră desemnate.

(2)

Regulamentul (UE) 2017/625 impune operatorului responsabil de anumite transporturi care intră în Uniune să transmită o notificare prealabilă autorităților competente de la posturile de inspecție la frontieră înainte de sosirea transporturilor. Pentru a permite autorităților respective să efectueze controalele oficiale în timp util și în mod eficace, este adecvat să se stabilească perioada minimă de notificare prealabilă la o zi lucrătoare înainte de sosirea transporturilor.

(3)

Cu toate acestea, din cauza constrângerilor logistice legate de transport, s-ar putea să nu fie posibil să se respecte, în anumite cazuri, perioada de notificare de o zi lucrătoare înainte de sosirea transportului. Acesta poate fi, de exemplu, cazul în care transportul parcurge distanța de la locul de expediere la postul de inspecție la frontieră în mai puțin de 24 de ore, iar informațiile necesare pentru a completa părțile relevante ale documentului sanitar comun de intrare (DSCI) necesare pentru transmiterea notificării prealabile în conformitate cu articolul 56 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/625 nu sunt disponibile înainte ca transportul să fie încărcat. În aceste cazuri, statelor membre ar trebui să li se permită să solicite ca notificarea prealabilă să fie efectuată cu cel puțin patru ore înainte de sosirea transportului, astfel încât să se poată asigura efectuarea la timp și în mod eficient a controalelor oficiale și în astfel de circumstanțe.

(4)

Regulamentul delegat (UE) 2019/1012 al Comisiei (2) prevede faptul că statele membre scutesc posturile de inspecție la frontieră care sunt desemnate pentru importurile de bușteni neprelucrați, de cherestea și de așchii de lemn de la îndeplinirea anumitor cerințe minime vizând posturi de inspecție la frontieră din cauza unor constrângeri geografice specifice. Regulamentul respectiv prevede, de asemenea, faptul că controalele oficiale și alte activități oficiale de la punctul de inspecție la frontieră desemnate pentru mărfurile menționate anterior pot fi efectuate de către o echipă mobilă care efectuează controale oficiale. Prin urmare, pentru a acorda suficient timp pentru organizarea controalelor oficiale și a altor activități oficiale la respectivele posturi de inspecție la frontieră, prezentul regulament ar trebui să prevadă o derogare de la normele privind perioada minimă pentru notificarea prealabilă a sosirii transporturilor.

(5)

Întrucât Regulamentul (UE) 2017/625 se aplică începând cu 14 decembrie 2019, prezentul regulament ar trebui să se aplice, de asemenea, de la data respectivă.

(6)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

Regulamentul (UE) 2017/625 stabilește, printre altele, cadrul pentru efectuarea controalelor oficiale și a altor activități oficiale vizând animalele și bunurile care intră în Uniune din țări terțe pentru a verifica conformitatea cu legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar, în vederea protejării sănătății umane, animale și a plantelor, a bunăstării animalelor și, în ceea ce privește organismele modificate genetic (OMG) și produsele de protecție a plantelor, protejarea mediului. El prevede faptul că trebuie efectuate controale oficiale vizând transporturile de animale și de bunuri la postul de inspecție la frontieră corespunzător primei sosiri în Uniune. În acest scop, statele membre trebuie să desemneze posturi de inspecție la frontieră.

(2)

Regulamentul (UE) 2017/625 stabilește cerințele minime care trebuie îndeplinite de posturile de inspecție la frontieră pentru a fi desemnate. Prin urmare, este adecvat să se stabilească norme detaliate privind cerințele minime referitoare la infrastructura, echipamentele și documentația posturilor de inspecție la frontieră.

(3)

În scopul protecției sănătății umane și animale, ar trebui stabilite norme detaliate suplimentare privind cerințele minime vizând posturile de inspecție la frontieră, care au fost desemnate pentru categoria de animale și anumite categorii de bunuri, cum ar fi produse de origine animală, subproduse de origine animală, materiale germinative, produse compuse, precum și fân și paie.

(4)

În anumite cazuri, pentru a ține cont de cerințele specifice de descărcare a anumitor transporturi care nu sunt expediate în containere, cum ar fi transporturile de produse pescărești sau transporturile de subproduse de origine animală care constau, de exemplu, în lână, și transporturile voluminoase în vrac, care constau în cantități mari de bunuri transportate fără a fi ambalate, posturile de inspecție la frontieră ar trebui scutite de obligația de a avea la dispoziție o zonă de descărcare protejată cu un acoperiș. Având în vedere că transporturile de lichide de origine animală și de origine neanimală în vrac sunt descărcate direct din mijloacele de transport în cisterne prin conducte speciale, posturile de inspecție la frontieră nu ar trebui să aibă obligația de a dispune de zone sau hale pentru descărcarea bunurilor și de hale de inspecție sau zone de inspecție pentru efectuarea controalelor oficiale și a altor activități oficiale vizând lichidele în vrac.

(5)

În vederea prevenirii riscurilor de contaminare încrucișată, este adecvat să se stabilească cerințe de separare pentru facilitățile de descărcare, depozitare și inspecție la posturile de inspecție la frontieră care au fost desemnate pentru produse de origine animală, produse compuse, subproduse de origine animală și materiale germinative. Cu toate acestea, ar trebui elaborate dispoziții care să acorde derogări de la cerințele de separare în cazul în care postul de inspecție la frontieră a fost desemnat exclusiv pentru bunuri ambalate sau pentru bunuri ambalate și anumite bunuri neambalate, în cazul în care evaluarea riscurilor, efectuată de autoritățile competente la punctul de inspecție la frontieră, arată că nu există posibilitatea contaminării încrucișate. În acest din urmă caz, pentru a aborda în mod eficient riscurile de contaminare încrucișată, autoritățile competente ar trebui, în plus, să asigure separarea în timp a activităților de manipulare a transporturilor și să asigure curățarea și dezinfectarea facilităților în intervalele de timp dintre sosirea transporturilor.

(6)

Deoarece există posibilitatea ca animalele și bunurile care intră în Uniune și care sunt supuse controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră să nu respecte legislația Uniunii, pentru a evita orice risc de contaminare încrucișată, este adecvat să se stabilească norme vizând interzicerea utilizării anumitor facilități existente la posturile de inspecție la frontieră în cazul transporturilor de animale și de bunuri destinate comerțului intra-Uniune și să se permită o astfel de utilizare în cazul transporturilor de animale și de bunuri destinate exportului sau care sunt transportate dintr-un punct aflat pe teritoriul Uniunii către un alt punct aflat pe teritoriul Uniunii, trecând prin teritoriul unei țări terțe, cu condiția ca autoritățile competente să pună în aplicare măsuri adecvate de prevenire a riscurilor. Astfel de măsuri ar trebui să fie bazate pe o evaluare a capacității facilităților relevante de a permite desfășurarea unei astfel de activități suplimentare. Autoritățile competente ar trebui să dispună de modalități adecvate de asigurare a manipulării animalelor în conformitate cu normele Uniunii în materie de bunăstare a animalelor.

(7)

În scopul promovării eficienței controalelor oficiale și a altor activități oficiale, ar trebui permis un anumit grad de flexibilitate, autorizând, în anumite condiții, utilizarea facilităților de depozitare ale întreprinderilor comerciale și depozitarea în mijloacele de transport cu care a fost adus transportul la postul de inspecție la frontieră.

(8)

Pentru a facilita organizarea și desfășurarea eficientă a controalelor oficiale și a altor activități oficiale, este adecvat să se permită divizarea posturilor de inspecție la frontieră într-unul sau mai multe centre de inspecție, în care urmează să fie controlate categoriile de animale și bunuri pentru care a fost desemnat postul de inspecție la frontieră. În acest sens, ar trebui să fie stabilite cerințe minime vizând centrele de inspecție.

(9)

Respectarea de către centrele de inspecție a cerințelor minime aplicabile posturilor de inspecție la frontieră, prevăzute la articolul 64 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/625, și a normelor detaliate vizând cerințele minime din prezentul regulament ar trebui evaluată de Comisie în cadrul procesului de desemnare a postului de inspecție la frontieră. Prin urmare, atunci când statele membre notifică Comisiei desemnarea unui post de inspecție la frontieră, ele ar trebui să includă toate informațiile necesare cu privire la centrele de inspecție.

(10)

În vederea asigurării unei verificări adecvate a respectării de către posturile de inspecție la frontieră și centrele de inspecție din cadrul acestor posturi a cerințelor minime prevăzute la articolul 64 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/625 și a normelor detaliate prevăzute în prezentul regulament, statele membre ar trebui să informeze Comisia cu privire la orice modificări ale infrastructurii sau ale activității unui post de inspecție la frontieră sau a unui centru de inspecție din cadrul postului respectiv, în cazul în care aceste modificări necesită o actualizare a informațiilor furnizate Comisiei în conformitate cu articolul 59 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625. Prin urmare, este adecvat să se prevadă prin prezentul regulament faptul că statele membre trebuie să informeze Comisia în mod corespunzător.

(11)

În temeiul articolului 53 alineatul (2) și al articolului 60 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625, fiecare stat membru trebuie să pună la dispoziție pe internet liste actualizate ale posturilor de inspecție la frontieră și ale punctelor de control de pe teritoriul său și să furnizeze anumite informații referitoare la fiecare post de inspecție la frontieră și punct de control. Prin urmare, este adecvat să se stabilească în prezentul regulament formatul listelor posturilor de inspecție la frontieră și ale punctelor de control, împreună cu abrevierile care trebuie utilizate pentru a indica categoriile de animale și bunuri pentru care au fost desemnate posturile de inspecție la frontieră și punctele de control, precum și informațiile specifice suplimentare referitoare la sfera de cuprindere a desemnării.

(12)

Din motive de transparență, toate centrele de inspecție utilizate în cadrul unui post de inspecție la frontieră ar trebui incluse în lista posturilor de inspecție la frontieră, indicând categoriile de animale și de bunuri supuse controlului în centrele de inspecție. Orice modificare privind centrele de inspecție ar trebui să fie reflectată cu exactitate în listă.

(13)

Normele care urmează să fie stabilite de Comisie în conformitate cu articolul 60 alineatul (2) și cu articolul 64 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/625 sunt strâns interconectate, deoarece toate se referă la cerințele aplicabile posturilor de inspecție la frontieră și punctelor de control și, prin urmare, ar trebui să se aplice începând cu aceeași dată. În scopul facilitării aplicării corecte și cuprinzătoare a acestor norme, este adecvat ca acestea să fie elaborate într-un singur act.

(14)

Decizia 2001/812/CE a Comisiei (2) stabilește cerințele minime vizând punctele de inspecție la frontieră aprobate în conformitate cu Directiva 97/78/CE a Consiliului (3), centrele de inspecție, precum și normele privind întocmirea listei acestora. Decizia 2009/821/CE a Comisiei (4) conține o listă a punctelor de inspecție la frontieră aprobate. Directiva 98/22/CE a Comisiei (5) stabilește condițiile minime pentru desfășurarea controalelor fitosanitare la posturi de inspecție vizând plantele, produsele vegetale și alte produse provenind din țări terțe în conformitate cu Directiva 2000/29/CE a Consiliului (6). În vederea asigurării coerenței și pentru a evita suprapunerea cerințelor, Decizia 2001/812/CE, Decizia 2009/821/CE și Directiva 98/22/CE ar trebui să fie abrogate.

(15)

Dispozițiile relevante și competențele conferite Comisiei, prevăzute în Regulamentul (UE) 2017/625, vor începe să fie aplicate începând cu 14 decembrie 2019. Prin urmare, normele prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se aplice, de asemenea, de la data respectivă.

(16)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

1.

„bunuri ambalate” înseamnă bunurile introduse în orice tip de ambalaj care protejează complet bunurile pentru a preveni eventualele scurgeri și pierderi de conținut;

2.

„centru de inspecție” înseamnă o facilitate separată înființată în cadrul unui post de inspecție la frontieră și creată în scopul efectuării controalelor oficiale și a altor activități oficiale ce implică animale și bunuri care se încadrează în sfera de cuprindere a desemnării postului de inspecție la frontieră;

3.

„ungulate” înseamnă ungulate astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (d) din Directiva 2004/68/CE a Consiliului (7);

4.

„ecvidee înregistrate” înseamnă ecvidee înregistrate astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (c) din Directiva 2009/156/CE a Consiliului (8).

(1)

Limitele maxime de reziduuri (LMR) pentru captan, ciazofamid, kresoxim-metil, lambda-cihalotrin, piraclostrobin și teflubenzuron au fost stabilite în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 396/2005. LMR-urile pentru aminopiralid, mandipropamid, spiromesifen, spirotetramat și tetraconazol au fost stabilite în partea A din anexa III la regulamentul respectiv. Pentru flutianil, nu au fost stabilite LMR-uri specifice, iar substanța respectivă nu a fost inclusă în anexa IV la regulamentul respectiv, astfel încât se aplică valoarea implicită de 0,01 mg/kg prevăzută la articolul 18 alineatul (1) litera (b).

(2)

În contextul unei proceduri de autorizare a utilizării unui produs de protecție a plantelor care conține substanța activă aminopiralid pe orz, mei, ovăz, secară și sorg, a fost depusă o cerere de modificare a LMR-urilor existente în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 396/2005.

(3)

În ceea ce privește captanul, o astfel de cerere a fost depusă pentru merișoare și hamei. În ceea ce privește ciazofamidul, o astfel de cerere a fost depusă pentru cartofi, tomate și cucurbitacee. În ceea ce privește kresoxim-metilul, o astfel de cerere a fost depusă pentru produsele de origine animală ca urmare a utilizării substanței active pe hrana pentru animale. În ceea ce privește lambda-cihalotrinul, o astfel de cerere a fost depusă pentru țeline, feniculul de Florența, soia, semințele de floarea-soarelui și orez. În ceea ce privește mandipropamidul, o astfel de cerere a fost depusă pentru sfecle, ridichi, conopidă, varza de Bruxelles, cicori witloof/andive, mazăre (boabe) și anghinare. În ceea ce privește piraclostrobinul, o astfel de cerere a fost depusă pentru fructele citrice, strugurii de masă, varza cu inflorescență, varza cu căpățână, lăptuci și plante pentru salate, spanac și frunze similare, anghinare, praz și soia. În ceea ce privește spirotetramatul, o astfel de cerere a fost depusă pentru alte bace și fructe mici, kiwi, usturoi, feniculul de Florența și rubarbă. În ceea ce privește tetraconazolul, o astfel de cerere a fost depusă pentru kaki, semințele de in și semințele de mac.

(4)

În conformitate cu articolul 6 alineatele (2) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 396/2005, s-au depus cereri de toleranță la import pentru mandipropamidul utilizat în Nigeria și Camerun pe boabele de cacao, pentru piraclostrobinul utilizat în Indonezia pe orez, în Brazilia pe boabele de cafea, fructele pasiunii și ananas și în Statele Unite pe plaqueminier/kaki de Virginia și pe trestia de zahăr, pentru spiromesifenul utilizat în Brazilia pe boabele de cafea și pentru teflubenzuronul utilizat în Brazilia pe grepfruturi și mandarine. Solicitanții susțin că utilizările autorizate ale substanțelor în cauză pe aceste plante de cultură în țările menționate determină reziduuri care depășesc LMR-urile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 396/2005 și că sunt necesare LMR-uri mai mari pentru a se evita barierele în calea comerțului la importarea acestor plante de cultură.

(5)

În conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 396/2005, respectivele cereri au fost evaluate de către statele membre în cauză, iar rapoartele de evaluare au fost înaintate Comisiei.

(6)

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) a evaluat cererile și rapoartele de evaluare, analizând în special riscurile pentru consumatori și, după caz, pentru animale și a emis avize motivate privind LMR-urile propuse (2). Autoritatea a transmis respectivele avize solicitanților, Comisiei și statelor membre și le-a pus la dispoziția publicului.

(7)

În ceea ce privește captanul, solicitantul a furnizat informații care nu erau disponibile anterior, în cursul reexaminării efectuate în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 396/2005, și anume o metodă analitică validată pentru matricele cu conținut ridicat de apă și de acid și a pus la dispoziție pe piață standardele de referință pentru 3-OH THPI și 5-OH THPI.

(8)

În ceea ce privește ciazofamidul, solicitantul a prezentat informațiile care lipseau anterior privind condițiile de depozitare în congelatoare.

(9)

În ceea ce privește kresoxim-metilul, solicitantul a prezentat un nou studiu de stabilitate la depozitare pentru produsele de origine animală, pentru a demonstra valabilitatea studiului de hrănire la rumegătoare.

(10)

În ceea ce privește piraclostrobinul, solicitantul a prezentat studiile care lipseau privind reziduurile, realizate pe strugurii de masă, și metoda analitică validată pentru boabele de cafea. În ceea ce privește utilizările piraclostrobinului pe plaqueminier/kaki de Virginia, pe spanac și frunze similare și pe trestia de zahăr, datele prezentate au fost insuficiente pentru a stabili noi LMR-uri. În ceea ce privește utilizările acestei substanțe active pe scarolă, autoritatea nu a recomandat creșterea LMR-urilor existente, întrucât nu se poate exclude riscul pentru consumatori.

(11)

În ceea ce privește lambda-cihalotrinul, autoritatea a concluzionat că informațiile furnizate nu sunt suficiente pentru a sprijini utilizările în UE pe soia și pe semințele de floarea-soarelui. Ea a recomandat stabilirea LMR-urilor pentru soia și semințele de floarea-soarelui la 0,05 mg/kg și, respectiv, la 0,2 mg/kg, valori ce corespund limitelor existente de reziduuri Codex (CXL). Aceste CXL-uri sunt sigure pentru consumatorii din Uniune (3).

(12)

În ceea ce privește tetraconazolul, autoritatea a recomandat creșterea LMR-urilor pentru grăsimea de pasăre și ouăle de păsări, ca urmare a utilizării acestei substanțe active pe hrana pentru animale.

(13)

Referitor la toate celelalte cereri, autoritatea a concluzionat că sunt îndeplinite toate cerințele privind datele și că modificările LMR-urilor solicitate de către solicitanți sunt admisibile în ceea ce privește siguranța consumatorilor, pe baza unei evaluări a expunerii consumatorilor pentru 27 de grupuri specifice de consumatori din Europa. Ea a ținut seama de cele mai recente informații privind proprietățile toxicologice ale substanței. Nici expunerea pe toată durata vieții la aceste substanțe prin consumul tuturor alimentelor care le-ar putea conține, nici expunerea pe termen scurt ca urmare a unui consum mare de produse în cauză nu au indicat existența unui risc de depășire a dozei zilnice acceptabile sau a dozei acute de referință.

(14)

În contextul aprobării substanței active flutianil, în dosarul rezumativ a fost inclusă o cerere privind LMR, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (4). Cererea respectivă a fost evaluată de statul membru în cauză în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul respectiv. Autoritatea a evaluat cererea și a emis o concluzie a evaluării inter pares a substanței active din punctul de vedere al riscului utilizării ca pesticid, în care a recomandat stabilirea LMR-urilor care acoperă utilizările reprezentative pentru struguri în conformitate cu bunele practici agricole din Uniune (5).

(15)

Pe baza avizelor motivate și a concluziei autorității și ținând seama de factorii relevanți pentru subiectul în discuție, modificările adecvate ale LMR-urilor îndeplinesc cerințele articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 396/2005.

(16)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 396/2005 ar trebui modificat în consecință.

(17)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,