21.5.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 133/1

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2019/807 AL COMISIEI

din 13 martie 2019

de completare a Directivei (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește stabilirea materiilor prime care prezintă riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor, în cazul cărora se observă o expansiune semnificativă a suprafeței de producție în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon și certificarea biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (1), în special articolul 26 alineatul (2) al patrulea paragraf,

întrucât:

(1)

Pentru a soluționa problema schimbării indirecte a destinației terenurilor („ILUC”), Directiva (UE) 2018/2001 solicită Comisiei să adopte un act delegat care să prevadă dispozițiile privind criteriile de stabilire a materiilor prime care prezintă riscuri reduse de schimbare indirectă a destinației terenurilor, în cazul cărora se observă o expansiune semnificativă a suprafeței de producție în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon, și privind certificarea biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă care prezintă riscuri reduse de schimbare indirectă a destinației terenurilor. Aceste dispoziții ar trebui să însoțească raportul privind situația expansiunii la nivel mondial a producției de culturi alimentare și furajere relevante (denumit în continuare „raportul privind expansiunea materiilor prime”), prezentat Parlamentului European și Consiliului la această dată.

(2)

ILUC poate apărea atunci când terenurile destinate anterior producției de alimente și furaje sunt convertite pentru a produce biocombustibili, biolichide și combustibili din biomasă. În acest caz, cererea de alimente și de furaje trebuie totuși să fie satisfăcută, ceea ce poate conduce la extinderea terenurilor agricole în detrimentul zonelor care stochează cantități ridicate de carbon, cum ar fi pădurile, zonele umede și turbăriile, cauzând astfel emisii suplimentare de gaze cu efect de seră.

(3)	Criteriile privind durabilitatea și reducerea gazelor cu efect de seră stabilite atât în Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), cât și în Directiva (UE) 2018/2001 nu iau în calcul emisiile cauzate de schimbarea indirectă a destinației terenurilor.

(4)

Directiva (UE) 2015/1513 a Parlamentului European și a Consiliului (3) a recunoscut nu numai existența emisiilor cauzate de schimbarea indirectă a destinației terenurilor, ci și, în pofida gradului de incertitudine în ceea ce privește calcularea acestora, faptul că amploarea emisiilor de gaze cu efect de seră cauzate de schimbarea indirectă a destinației terenurilor poate conduce la anularea, parțială sau totală, a reducerilor de emisii de gaze cu efect de seră generate de biocombustibilii individuali, definiți în directiva respectivă, și de biolichide. Prin urmare, aceasta a introdus o limită globală pentru cantitatea de combustibili produși din culturi de cereale și din alte culturi bogate în amidon, din culturi de plante zaharoase și de plante oleaginoase, precum și din culturi cultivate drept culturi principale în special în scopuri energetice, cultivate pe terenuri agricole, care pot fi luate în calcul pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite în Directiva 2009/28/CE. Această limită constă într-o contribuție a acestor combustibili de maximum 7 % din consumul final de energie din transporturile feroviare și rutiere din fiecare stat membru.

(5)

Directiva (UE) 2018/2001 păstrează limita privind biocombustibilii și combustibilii din biomasă produși pe bază de culturi alimentare și furajere consumați în transporturi și o consolidează, prin introducerea unor limite naționale specifice pentru contribuția totală a acestor combustibili la atingerea obiectivului Uniunii legat de energia din surse regenerabile pentru 2030. Aceste limite sunt stabilite în funcție de ponderea națională pe care acești combustibili o au, în 2020, în consumul final de energie în transporturile feroviare și rutiere din fiecare stat membru, cu posibilitatea de a le mări cu un punct procentual, până la maximum 7 %.

(6)

Directiva (UE) 2018/2001 solicită, de asemenea, adoptarea unei limite specifice pentru biocombustibilii, biolichidele și combustibilii din biomasă produși pe bază de culturi alimentare și furajere care prezintă riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor și în cazul cărora se observă o expansiune semnificativă a suprafeței de producție în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon, la nivelul lor de consum din fiecare stat membru din anul 2019. Începând cu 31 decembrie 2023, contribuția lor ar trebui redusă treptat, pentru a ajunge la 0 % cel târziu până în 2030.

(7)

Cu toate că este general recunoscut faptul că există riscuri legate de schimbarea indirectă a destinației terenurilor, în legătură cu utilizarea culturilor alimentare și furajere pentru producția de combustibili, datele științifice arată că amploarea emisiilor cauzate de schimbarea indirectă a destinației terenurilor depinde de o varietate de factori, inclusiv de tipul de materii prime utilizate pentru producția de combustibili din surse regenerabile, de nivelul cererii suplimentare de materii prime generate de utilizarea biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă, precum și de măsura în care terenurile care stochează cantități ridicate de carbon sunt protejate la nivel mondial.

(8)

De asemenea, datele științifice demonstrează că impactul schimbării indirecte a destinației terenurilor asupra potențialului biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă pentru a realiza o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră este deosebit de important pentru culturile de plante oleaginoase. Combustibilii din surse regenerabile obținuți din aceste materii prime sunt, prin urmare, considerați, la scară largă, ca având riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor. Acest fapt este reflectat în partea A din anexa VIII la Directiva 2009/28/CE și în Directiva (UE) 2018/2001. Raportul privind expansiunea materiilor prime, care reflectă cele mai recente date științifice disponibile privind expansiunea la nivel mondial a suprafeței de producție pentru culturile alimentare și furajere în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon, confirmă faptul că aceste culturi sunt, de asemenea, responsabile pentru majoritatea covârșitoare a expansiunii suprafeței de producție pentru culturile alimentare și furajere, observate la nivel mondial, în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon.

(9)

Raportul privind expansiunea materiilor prime subliniază, de asemenea, faptul că impactul pe care îl are expansiunea suprafeței de producție a culturilor de plante oleaginoase, în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon, asupra potențialului biocombustibililor, al biolichidelor și al combustibililor din biomasă de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră depinde de anumiți factori. Printre aceștia, amploarea absolută și relativă a expansiunii terenurilor, începând cu un anumit an de referință, comparativ cu suprafața totală de producție a culturii relevante, ponderea acestei expansiuni în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon, precum și tipul terenului care stochează cantități ridicate de carbon joacă un rol esențial în stabilirea amplorii acestei expansiuni în sensul Directivei (UE) 2018/2001. Prin urmare, acești factori, precum și factorii de productivitate specifici fiecărui grup de culturi, ar trebui să fie luați în considerare atunci când se stabilesc criteriile pentru identificarea biocombustibililor, biolichidelor și combustibililor din biomasă cu riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor produși pe bază de culturi alimentare și furajere pentru care se observă o expansiune semnificativă a suprafeței de producție de culturi furajere în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon.

(10)

Ținând seama de toate considerațiile anterioare, inclusiv de toate informațiile și studiile științifice relevante, de diferențele dintre diferitele materii prime, de natura globală a diferitelor piețe de mărfuri și de modul în care acestea funcționează, de riscul asociat de deturnare nedorită sau contraproductivă sau de efectele de diversiune, de disponibilitatea relativă de date complete, de reexaminarea periodică și frecventă a datelor respective, precum și de obligațiile internaționale relevante ale Uniunii Europene, metoda cea mai adecvată, mai obiectivă și mai echilibrată în această etapă a procesului de reglementare este considerată a fi cea bazată mai degrabă pe poziția globală la nivel mondial în raport cu fiecare materie primă decât pe o abordare care ar discrimina în funcție de țară. Aceasta reprezintă cea mai bună metodă de reglementare realizabilă, date fiind obiectivele concurente, dar complementare, urmărite de prezentul regulament. O astfel de abordare este echilibrată în continuare în mod adecvat datorită posibilității unei certificări a riscului redus de ILUC.

(11)

În conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din Directiva (UE) 2018/2001, statele membre sunt obligate să aplice criteriile prevăzute în prezentul regulament pentru stabilirea materiilor prime care prezintă riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor, în cazul cărora se observă o expansiune semnificativă a suprafeței de producție în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon. Ele ar trebui să facă acest lucru pe baza informațiilor incluse în anexă, astfel cum a fost revizuită în conformitate cu prezentul regulament. Comisia ar trebui să reexamineze periodic raportul privind expansiunea materiilor prime, pentru a ține seama de noile circumstanțe și de cele mai recente dovezi științifice disponibile. Anexa ar trebui modificată, dacă este cazul.

(12)

În anumite circumstanțe, impactul schimbării indirecte a destinației terenurilor asupra biocombustibililor, biolichidelor și combustibililor din biomasă considerați în general ca prezentând riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor poate fi evitat, iar cultivarea materiilor prime aferente se poate chiar dovedi benefică pentru suprafețele de producție relevante. În aceste cazuri, este necesar să se stabilească criterii care să permită identificarea și certificarea acestora ca biocombustibili, biolichide și combustibili din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor. Biocombustibilii, biolichidele și combustibilii din biomasă certificați ca prezentând riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor ar trebui exceptați de la limită și de la reducerea treptată stabilită pentru biocombustibilii, biolichidele și combustibilii din biomasă care prezintă riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor produși pe bază de culturi alimentare și furajere, cu condiția ca acestea să îndeplinească criteriile relevante de durabilitate și de reducere a gazelor cu efect de seră prevăzute la articolul 29 din Directiva (UE) 2018/2001.

(13)

Biocombustibilii, biolichidele sau combustibilii din biomasă ar trebui considerați ca prezentând riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor doar în cazul în care materiile prime utilizate pentru producția lor sunt cultivate ca rezultat al aplicării unor măsuri care pot fi verificate în mod corespunzător, pentru a crește productivitatea dincolo de creșterile care s-ar realiza deja într-un scenariu de statu quo. În plus, aceste măsuri ar trebui să asigure sustenabilitatea materiilor prime, având în vedere toate cerințele stabilite în Directiva 2009/28/CE sau în Directiva (UE) 2018/2001 în ceea ce privește obiectivele privind energia din surse regenerabile.

(14)

Ca o garanție suplimentară a efectelor pozitive ale certificării riscului redus de ILUC, ar trebui să se țină seama de materiile prime suplimentare care urmează să fie utilizate pentru combustibilii cu risc redus de ILUC doar în cazul în care aceasta rezultă dintr-o categorie limitată de măsuri. În special, ar trebui să fie luate în considerare numai măsurile atractive din punct de vedere financiar, deoarece ele permit obținerea de avantaje financiare în urma unei astfel de certificări, prin analogie cu criteriile privind adiționalitatea financiară aplicate în conformitate cu mecanismul de dezvoltare nepoluantă instituit în temeiul Protocolului de la Kyoto.

(15)

Mai mult, este oportun să nu se aplice criteriul privind adiționalitatea financiară în cazul materiilor prime suplimentare cultivate pe terenuri abandonate sau sever degradate sau cultivate de micii proprietari agricoli. Acest lucru ar echivala, de fapt, cu o sarcină administrativă excesivă, având în vedere potențialul semnificativ de îmbunătățire a productivității și obstacolele întâmpinate în ceea ce privește finanțarea investițiilor necesare. Prin urmare, măsurile adoptate cu privire la terenurile abandonate sau sever degradate sau luate de către micii proprietari agricoli independenți ar trebui să fie scutite de la obligația de a dovedi conformitatea cu criteriile privind adiționalitatea financiară, fără a aduce atingere cerinței de a produce materii prime suplimentare și de a respecta criteriile de durabilitate. Având în vedere activitatea statistică desfășurată în cadrul mai multor analize, inclusiv setul de date cuprinzătoare stabilit de FAO privind micii proprietari agricoli (smallholders data-portrait), ar trebui să se aibă în vedere, în acest context, exploatațiile agricole mai mici de 2 hectare.

(16)

Nu ar trebui să se ia în considerare decât creșterile reale ale productivității din cadrul unor proiecte existente sau noi, rezultate în urma unor măsuri care vizează obținerea unei producții suplimentare. Prin urmare, perioada de certificare ar trebui să fie limitată la un interval de timp și la un domeniu de aplicare rezonabil care să permită amortizarea integrală a investiției relevante și existența unor proceduri solide de monitorizare a eficacității certificării.

(17)

Pentru a asigura un proces de certificare fără probleme a biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor, operatorii economici ar trebui să se poată baza pe norme de certificare solide și fiabile. Aceste norme ar trebui să ia în considerare rolul sistemelor naționale sau internaționale voluntare în conformitate cu textul reformat al articolului 30 din Directiva (UE) 2018/2001, care a consolidat robustețea verificării pe care trebuie să o efectueze în comparație cu dispozițiile corespunzătoare stabilite în Directiva 2009/28/CE. Pe lângă sistemele naționale recunoscute de Comisie în conformitate cu articolul 30 alineatul (6) din Directiva (UE) 2018/2001, sistemele voluntare pot certifica biocombustibilii, biolichidele și combustibilii din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor, astfel cum este cazul certificării conformității cu criteriile de durabilitate prevăzute la articolul 29 din Directiva (UE) 2018/2001.

(18)

Pentru a se asigura că informațiile furnizate de operatorii economici sunt transparente, precise, fiabile și protejate împotriva fraudelor, ar trebui introduse norme generale privind certificarea biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor, care să stabilească un standard corespunzător de auditare independentă a cererilor prezentate de operatorii economici. Aceste norme, inclusiv normele privind certificarea la nivel de grup, pot fi detaliate și armonizate prin intermediul adoptării actelor de punere în aplicare în conformitate cu articolul 30 alineatul (8) din Directiva (UE) 2018/2001,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament definește criteriile de stabilire a materiilor prime care prezintă riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor, în cazul cărora se observă o expansiune semnificativă a suprafeței de producție în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon și de certificare a biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

„culturi de plante oleaginoase” înseamnă culturi alimentare și furajere, precum rapița, palmierul, boabele de soia și floarea-soarelui, care nu sunt bogate în amidon și culturi de plante zaharoase utilizate în mod obișnuit ca materii prime pentru producția de biocombustibili, biolichide și combustibili din biomasă;

„teren nefolosit” înseamnă suprafețele care, pentru o perioadă consecutivă de cel puțin cinci ani înainte de începerea cultivării materiilor prime utilizate pentru producția de biocombustibili, biolichide și combustibili din biomasă, nu au fost utilizate pentru cultivarea unor culturi alimentare și furajere, a altor culturi energetice ori a unor cantități semnificative de nutreț pentru pășunatul animalelor;

3.	„teren abandonat” înseamnă teren nefolosit, care a fost utilizat în trecut pentru cultivarea unor culturi alimentare și furajere, dar pe care cultivarea de culturi alimentare și furajere a fost stopată din cauza unor constrângeri biofizice sau socioeconomice;

4.	„teren sever degradat” înseamnă un teren astfel cum este definit în partea C punctul 9 din anexa V la Directiva (UE) 2018/2001;

„măsură de adiționalitate” înseamnă orice îmbunătățire a practicilor agricole care conduce, într-un mod durabil, la o creștere a producției de culturi alimentare și furajere pe un teren care este deja utilizat pentru cultivarea de culturi alimentare și furajere și orice acțiune care permite cultivarea de culturi alimentare și furajere pe un teren nefolosit, inclusiv terenurile abandonate, pentru producția de biocombustibili, biolichide și combustibili din biomasă;

6.	„materie primă suplimentară” înseamnă cantitatea suplimentară a unei culturi alimentare și furajere produsă într-o zonă clar delimitată în comparație cu producția dinamică de referință și care este rezultatul direct al aplicării unei măsuri de adiționalitate.

„randament dinamic de referință” înseamnă randamentul mediu din zona delimitată în care a fost luată o măsură de adiționalitate, calculat pe o perioadă de trei ani imediat precedentă anului de aplicare a unei astfel de măsuri, luând în considerare creșterea medie a randamentului observată pentru materia primă în cauză în ultimul deceniu și curbele de randament pe parcursul duratei de viață în cazul culturilor permanente, cu excepția fluctuațiilor de randament;

8.	„teren care stochează cantități ridicate de carbon” înseamnă zonele umede, inclusiv turbăriile, și zonele împădurite în permanență, în sensul articolului 29 alineatul (4) literele (a), (b) și (c) din Directiva (UE) 2018/2001;

„mici proprietari agricoli” înseamnă fermieri care desfășoară în mod independent o activitate agricolă într-o exploatație cu o suprafață agricolă mai mică de 2 hectare pentru care dețin drepturi de proprietate, drepturi de proprietate funciară sau orice alt titlu echivalent care le asigură controlul asupra terenurilor și care nu sunt angajați ai unei societăți, cu excepția unei cooperative din care fac parte și alți mici proprietari agricoli, cu condiția ca o astfel de cooperativă să nu fie controlată de un terț;

10.	„culturi permanente” înseamnă culturile în cazul cărora nu se practică un sistem de rotație a culturilor, altele decât pășunile permanente și fânețele permanente, care ocupă terenurile pentru o perioadă de cel puțin cinci ani și care produc recolte repetate.

Articolul 3

Criteriile de stabilire a materiilor prime cu risc ridicat din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor, în cazul cărora se observă o expansiune semnificativă a suprafeței de producție în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon

În scopul stabilirii materiilor prime cu risc ridicat din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor, în cazul cărora se observă o expansiune semnificativă a suprafeței de producție în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon, se aplică următoarele criterii cumulative:

(a)	expansiunea anuală medie a suprafeței globale de producție a materiilor prime începând cu 2008 este mai mare de 1 % și afectează peste 100 000 de hectare;

(b)

ponderea acestei expansiuni în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon este de peste 10 %, conform următoarei formule:

unde

xhcs = ponderea expansiunii în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon;

xf = ponderea expansiunii în detrimentul terenurilor menționate in articolul 29 alineatul (4) literele (b) și (c) din Directiva (UE) 2018/2001;

xp = ponderea expansiunii în detrimentul terenurilor menționate in articolul 29 alineatul (4) litera (a) din Directiva (UE) 2018/2001, inclusiv turbăriile;

PF = factor de productivitate.

PF trebuie sa fie egal cu 1,7 pentru porumb, 2,5 pentru uleiul de palmier, 3,2 pentru sfecla de zahăr, 2,2 pentru trestia de zahăr și 1 pentru toate celelalte culturi.

Aplicarea criteriilor de la literele (a) și (b) de mai sus se bazează pe informațiile incluse în anexă, astfel cum au fost revizuite în conformitate cu articolul 7.

Articolul 4

Criteriile generale pentru certificarea biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor

(1) Biocombustibilii, biolichidele și combustibilii din biomasă pot fi certificați drept combustibili care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor numai dacă sunt îndeplinite toate criteriile de mai jos:

(a)	biocombustibilii, biolichidele și combustibilii din biomasă îndeplinesc criteriile de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzute la articolul 29 din Directiva (UE) 2018/2001;

(b)	biocombustibilii, biolichidele și combustibilii din biomasă au fost produși din materii prime suplimentare obținute prin măsuri de adiționalitate care îndeplinesc criteriile specifice prevăzute la articolul 5;

(c)	dovezile necesare pentru identificarea materiilor prime suplimentare și pentru justificarea cererilor privind producția de materii prime suplimentare sunt colectate în mod corespunzător și bine documentate de operatorii economici relevanți.

(2) Dovezile prevăzute la alineatul (1) litera (c) trebuie să includă cel puțin informațiile privind măsurile de adiționalitate luate pentru producerea de materii prime suplimentare, suprafețele desemnate pentru aplicarea acestor măsuri și producția medie obținută de pe terenurile unde au fost aplicate aceste măsuri în perioada de trei ani imediat precedentă anului de aplicare a măsurii de adiționalitate.

Articolul 5

Măsuri de adiționalitate

(a)

măsurile de adiționalitate în vederea producerii de materii prime suplimentare îndeplinesc cel puțin una dintre următoarele condiții:

(i)

devin atractive din punct de vedere financiar sau nu întâmpină obstacole care să împiedice punerea lor în aplicare, doar datorită faptului că biocombustibilii, biolichidele și combustibilii din biomasă produși din materiile prime suplimentare pot fi luați în calcul pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite în Directiva 2009/28/CE sau în Directiva (UE) 2018/2001;

(ii)	permit producerea de culturi alimentare și furajere pe un teren nefolosit, inclusiv pe terenuri abandonate sau pe terenuri sever degradate;

(iii)

sunt aplicate de mici proprietari agricoli;

(b)	măsurile de adiționalitate sunt luate pe o perioadă de cel mult 10 ani înainte de certificarea biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă drept combustibili care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor.

Articolul 6

Cerințele legate de auditare și verificare pentru certificarea biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor

(1) În scopul certificării biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor, operatorii economici trebuie:

(a)	să prezinte informații fiabile în sprijinul afirmațiilor lor, care să garanteze că toate cerințele prevăzute la articolele 4 și 5 au fost îndeplinite în mod corespunzător;

(b)	să prevadă un standard corespunzător de auditare independentă a informațiilor prezentate și un nivel adecvat de transparență care să reflecte necesitatea controlului public al abordării în materie de audit; și

(c)	să furnizeze dovezi că auditurile sunt efectuate.

(2) Auditul verifică dacă informațiile transmise de operatorii economici sunt precise, fiabile și protejate împotriva fraudelor.

(3) Pentru a demonstra că un lot trebuie considerat drept biocombustibil, biolichid sau combustibil din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor, operatorii economici trebuie să utilizeze sistemul de echilibrare a masei prevăzut la articolul 30 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001. Schemele voluntare pot fi utilizate pentru a demonstra respectarea criteriilor prevăzute la articolele 4-6, în conformitate cu articolul 30 din Directiva (UE) 2018/2001.

Articolul 7

Monitorizare și reexaminare

Până la 30 iunie 2021, Comisia reexaminează toate aspectele relevante ale raportului privind expansiunea materiilor prime, în special datele privind expansiunea materiilor prime, precum și dovezile privind factorii care justifică dispoziția cu privire la micii proprietari agricoli de la articolul 5 alineatul (1) și, dacă este cazul, modifică prezentul regulament. Raportul revizuit este transmis Parlamentului European și Consiliului și devine temeiul pentru aplicarea criteriilor prevăzute la articolul 3.

Comisia reexaminează ulterior datele incluse în raport, ținând seama de noile circumstanțe și de cele mai recente dovezi științifice disponibile.

Articolul 8

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 13 martie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 328, 21.12.2018, p. 82.

(2) Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE (JO L 140, 5.6.2009, p. 16).

(3) Directiva (UE) 2015/1513 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 de modificare a Directivei 98/70/CE privind calitatea benzinei și a motorinei și de modificare a Directivei 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 239, 15.9.2015, p. 1).

ANEXĂ

	Expansiunea medie anuală a suprafeţei de producţie începând cu anul 2008 (mii de hectare)	Expansiunea medie anuală a suprafeţei de producţie începând cu anul 2008 (%)	Ponderea expansiunii în detrimentul terenurilor menţionate la articolul 29 alineatul (4) literele (b) şi (c) din Directiva (UE) 2018/2001	Ponderea expansiunii în detrimentul terenurilor menţionate la articolul 29 alineatul (4) litera (a) din Directiva (UE) 2018/2001
Cereale
Grâu	– 263,4	– 0,1 %	1 %	—
Porumb	4 027,5	2,3 %	4 %	—
Culturi de plante zaharoase
Trestie de zahăr	299,8	1,2 %	5 %	—
Sfeclă de zahăr	39,1	0,9 %	0,1 %	—
Culturi de plante oleaginoase
Rapiţă	301,9	1,0 %	1 %	—
Ulei de palmier	702,5	4,0 %	45 %	23 %
Soia	3 183,5	3,0 %	8 %	—
Floarea-soarelui	127,3	0,5 %	1 %	—

21.5.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 133/13

DECIZIA (UE) 2019/812 A CONSILIULUI

din 14 mai 2019

privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Comisiei interamericane pentru tonul tropical (CITT) și al Reuniunii părților la Acordul privind programul internațional pentru conservarea delfinilor și de abrogare a Deciziei din 12 iunie 2014 privind poziția care urmează să fie adoptată, în numele Uniunii, în cadrul CITT

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43, coroborat cu articolul 218 alineatul (9),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)

Prin Decizia 2006/539/CE a Consiliului (1), Uniunea a încheiat Convenția pentru întărirea Comisiei interamericane pentru tonul tropical instituite prin Convenția din 1949 între Statele Unite ale Americii și Republica Costa Rica (denumită în continuare „Convenția de la Antigua”) (2), care a instituit Comisia interamericană pentru tonul tropical (CITT).

(2)

CITT este responsabil cu gestionarea și conservarea resurselor piscicole din zona Convenției de la Antigua. CITT adoptă măsuri de conservare și gestionare pentru a asigura conservarea pe termen lung și utilizarea sustenabilă a stocurilor de pește reglementate de respectiva convenție. Aceste măsuri pot deveni obligatorii pentru Uniune.

(3)

Prin Decizia 2005/938/CE a Consiliului (3), Uniunea a aprobat Acordul privind programul internațional pentru conservarea delfinilor (AIDCP) (4), care a instituit Reuniunea părților la AIDCP. Conform articolului XIV din Convenția de la Antigua, CITT are un rol esențial în coordonarea punerii în aplicare a AIDCP și în punerea în aplicare a măsurilor adoptate în cadrul AIDCP. Secretariatul AIDCP este asigurat de CITT.

(4)

Reuniunea părților la AIDCP este organismul instituit prin AIDCP pentru a promova reducerea progresivă, până la niveluri apropiate de zero, a mortalității accidentale a delfinilor cauzate de pescuitul tonului practicat cu plasă-pungă în zona Convenției de la Antigua. Reuniunea părților la AIDCP adoptă decizii pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung a resurselor biologice marine asociate pescuitului de ton cu plasă-pungă în zona Convenției de la Antigua. Aceste măsuri pot deveni obligatorii pentru Uniune.

(5)

Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5) prevede că Uniunea garantează faptul că activitățile de pescuit și de acvacultură asigură condiții de mediu sustenabile pe termen lung și sunt gestionate de o manieră consecventă cu obiectivele de a realiza beneficii economice, sociale și de ocupare a forței de muncă și de a contribui la disponibilitatea aprovizionării cu alimente. De asemenea, regulamentul prevede că Uniunea aplică o abordare precaută a gestionării pescuitului și are ca obiectiv garantarea faptului că exploatarea resurselor biologice marine duce la refacerea și menținerea populațiilor de specii recoltate peste nivelurile care permit obținerea producției maxime sustenabile. Regulamentul prevede, de asemenea, ca Uniunea să ia măsuri de gestionare și de conservare pe baza celor mai bune avize științifice disponibile, să sprijine dezvoltarea cunoștințelor științifice și a elaborării de avize științifice, să elimine treptat aruncarea capturilor înapoi în mare și să promoveze metode de pescuit care contribuie la un pescuit mai selectiv și la evitarea și reducerea, pe cât posibil, a capturilor nedorite, precum și la pescuitul cu impact redus asupra ecosistemului marin și a resurselor piscicole. În plus, Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 prevede în mod expres că obiectivele și principiile respective urmează să fie aplicate de Uniune în cadrul relațiilor sale externe în domeniul pescuitului.

(6)

După cum s-a afirmat în Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei Europene intitulată „Guvernanța internațională a oceanelor: o agendă pentru viitorul oceanelor noastre” și în concluziile Consiliului privind comunicarea comună respectivă, promovarea măsurilor de susținere și de sporire a eficacității organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului (ORGP) și, după caz, îmbunătățirea guvernanței acestora sunt esențiale pentru acțiunea Uniunii în cadrul acestor foruri.

(7)

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „O strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară” se referă la măsuri specifice de reducere a poluării cu materiale plastice și a poluării marine, precum și a pierderii sau abandonării echipamentelor de pescuit pe mare.

(8)

Este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul reuniunilor CITT și al Reuniunii părților la AIDCP pentru perioada 2019-2023, întrucât măsurile de conservare și executare ale CITT, precum și deciziile Reuniunii părților la AIDCP vor fi obligatorii pentru Uniune și vor fi de natură să influențeze în mod decisiv conținutul dreptului Uniunii, și anume Regulamentele (CE) nr. 1005/2008 (6) și (CE) nr. 1224/2009 (7) ale Consiliului și Regulamentul (UE) 2017/2403 al Parlamentului European și al Consiliului (8).

(9)

În prezent, poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul reuniunilor CITT este stabilită prin Decizia Consiliului din 12 iunie 2014 privind poziția care urmează să fie adoptată, în numele Uniunii, în cadrul CITT. Este oportun ca decizia respectivă să fie abrogată și înlocuită cu o nouă decizie care să cuprindă perioada 2019-2023.

(10)

Având în vedere caracterul dinamic al resurselor piscicole în zona Convenției de la Antigua și, prin urmare, necesitatea ca poziția Uniunii să țină seama de noile evoluții, inclusiv de noile informații științifice și de alte informații relevante prezentate înainte sau în timpul reuniunilor CITT și al Reuniunii părților la AIDCP, ar trebui stabilite proceduri, în conformitate cu principiul cooperării loiale dintre instituțiile Uniunii prevăzut la articolul 13 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, pentru precizarea anuală a poziției Uniunii pentru perioada 2019-2023,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul reuniunilor Comisiei interamericane pentru tonul tropical (CITT) și al Reuniunii părților la Acordul privind programul internațional pentru conservarea delfinilor (AIDCP) este stabilită în anexa I.

Articolul 2

Precizarea anuală a poziției pe care Uniunea urmează să o adopte în cadrul reuniunilor CITT și al Reuniunii părților la AIDCP se realizează în conformitate cu anexa II.

Articolul 3

Poziția Uniunii stabilită în anexa I este evaluată și, după caz, revizuită de către Consiliu la propunerea Comisiei cel târziu pentru reuniunea anuală a CITT din 2024.

Articolul 4

Decizia Consiliului din 12 iunie 2014 privind poziția care urmează să fie adoptată, în numele Uniunii Europene, în cadrul Comisiei interamericane pentru tonul tropical (CITT) se abrogă.

Articolul 5

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 14 mai 2019.

Pentru Consiliu

Președintele

P. DAEA

(1) Decizia 2006/539/CE a Consiliului din 22 mai 2006 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Convenției pentru întărirea Comisiei interamericane pentru tonul tropical instituită prin Convenția din 1949 între Statele Unite ale Americii și Republica Costa Rica (JO L 224, 16.8.2006, p. 22).

(2) JO L 224, 16.8.2006, p. 24.

(3) Decizia 2005/938/CE a Consiliului din 8 decembrie 2005 privind aprobarea în numele Comunității Europene a Acordului privind programul internațional pentru conservarea delfinilor (JO L 348, 30.12.2005, p. 26).

(4) JO L 348, 30.12.2005, p. 28.

(5) Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului (JO L 354, 28.12.2013, p. 22).

(6) Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1936/2001 și (CE) nr. 601/2004 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1093/94 și (CE) nr. 1447/1999 (JO L 286, 29.10.2008, p. 1).

(7) Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem de control al Uniunii pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006 (JO L 343, 22.12.2009, p. 1).

(8) Regulamentul (UE) 2017/2403 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 privind gestionarea sustenabilă a flotelor de pescuit externe și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1006/2008 al Consiliului (JO L 347, 28.12.2017, p. 81).

ANEXA I

Poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Comisiei interamericane pentru tonul tropical (CITT) și al Reuniunii părților la Acordul privind programul internațional pentru conservarea delfinilor (AIDCP)

1. PRINCIPII

În cadrul CITT și al Reuniunii părților la AIDCP, Uniunea:

(a)

acționează în conformitate cu obiectivele și principiile urmărite de Uniune în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), în special prin intermediul abordării precaute și al obiectivelor privind producția maximă durabilă menționate la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, pentru a promova implementarea unei abordări ecosistemice a gestionării pescuitului, pentru a evita și reduce, în măsura posibilului, capturile nedorite și pentru a elimina treptat practica aruncării înapoi în mare a capturilor, precum și pentru a reduce la minimum impactul activităților de pescuit asupra ecosistemelor marine și a habitatelor lor, precum și prin promovarea în Uniune a unui pescuit competitiv și viabil din punct de vedere economic, pentru a garanta un nivel de trai decent persoanelor care depind de activitățile de pescuit, ținând seama de interesul consumatorilor;

(b)	depune eforturi pentru implicarea corespunzătoare a părților interesate în faza de pregătire a măsurilor CITT și AIDCP și se asigură că măsurile adoptate în cadrul CITT și al Reuniunii părților la AIDCP sunt în conformitate cu Convenția de la Antigua și, respectiv, cu AIDCP;

(c)

se asigură că măsurile adoptate în cadrul CITT și al Reuniunii părților la AIDCP respectă legislația internațională și, în special, prevederile Convenției ONU din 1982 asupra dreptului mării, ale Acordului ONU din 1995 privind conservarea și gestionarea populațiilor transzonale și a stocurilor de pești mari migratori, ale Acordului din 1993 privind promovarea respectării măsurilor internaționale de conservare și gestionare de către navele de pescuit în marea liberă și ale Acordului Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură din 2009 privind măsurile de competența statului portului;

(d)	promovează poziții coerente cu cele mai bune practici ale organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului (ORGP) din aceeași zonă;

(e)

urmărește coerența și crearea de sinergii cu politica urmărită de Uniune în cadrul relațiilor bilaterale cu țări terțe în domeniul pescuitului și asigură coerența cu celelalte politici ale sale, în special în materie de relații externe, ocuparea forței de muncă, mediu, comerț, dezvoltare, cercetare și inovare;

(f)	garantează respectarea angajamentelor internaționale ale Uniunii;

(g)	respectă concluziile Consiliului din 19 martie 2012 referitoare la Comunicarea Comisiei privind dimensiunea externă a politicii comune în domeniul pescuitului (1);

(h)	urmărește să creeze condiții de concurență echitabile pentru flota Uniunii în zona Convenției CITT, pe baza acelorași principii și standarde ca cele aplicabile în temeiul dreptului Uniunii, și să promoveze punerea în aplicare uniformă a principiilor și standardelor respective;

(i)

respectă concluziile Consiliului (2) privind Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei Europene intitulată „Guvernanța internațională a oceanelor: o agendă pentru viitorul oceanelor noastre” (3) și promovează măsuri de sprijin și îmbunătățire a eficacității CITT și AIDCP și, dacă este cazul, a guvernanței și a performanței acestora (în special în ceea ce privește știința, conformitatea, transparența și procesul decizional), ca o contribuție la gestionarea durabilă a oceanelor în toate dimensiunile sale;

(j)	promovează coordonarea între ORGP și convențiile maritime regionale și cooperarea cu organizațiile mondiale, după caz, în limitele mandatelor lor, dacă acest lucru este adecvat;

(k)	promovează coordonarea și cooperarea cu alte ORGP care se ocupă cu pescuitul de ton pe teme de interes comun, în special prin reactivarea așa-numitului proces Kobe pentru ORGP care se ocupă cu pescuitul de ton și extinderea acestuia la toate ORGP.

2. ORIENTĂRI

Uniunea depune eforturi, dacă este necesar, pentru a sprijini adoptarea de către CITT și AIDCP a următoarelor acțiuni:

(a)

măsuri de conservare și gestionare a resurselor piscicole din zonă pe baza celor mai bune avize științifice disponibile, inclusiv capturi totale admisibile (TAC) și cote, sau măsuri de reglementare a efortului de pescuit pentru resursele biologice marine vii reglementate de CITT, care să ducă la obținerea sau menținerea ratei de exploatare pentru producția maximă durabilă cel târziu până în 2020. Dacă este necesar, respectivele măsuri de conservare și de gestionare includ măsuri specifice pentru stocurile afectate de pescuitul excesiv, pentru a menține efortul de pescuit la un nivel care corespunde posibilităților de pescuit disponibile;

(b)	măsuri de prevenire, descurajare și eliminare a pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) în zona convenției, inclusiv introducerea navelor pe lista INN;

(c)	măsuri pentru a consolida colectarea de date științifice în domeniul pescuitului și a promova o mai bună cooperare între industrie și oamenii de știință;

(d)	măsuri de monitorizare, control și supraveghere în zona Convenției de la Antigua, inclusiv adoptarea măsurilor de competența statului portului și consolidarea Sistemului de monitorizare a navelor (VMS), pentru a asigura eficiența controlului și conformitatea cu măsurile adoptate în cadrul CITT;

(e)

măsuri de reducere la minimum a impactului negativ al activităților de pescuit asupra biodiversității marine și asupra ecosistemelor marine și a habitatelor acestora, inclusiv măsuri de reducere a poluării marine și de prevenire a evacuării materialelor plastice în mare, precum și de reducere a impactului materialelor plastice prezente în mare asupra biodiversității și a ecosistemelor marine, măsuri de protecție a ecosistemelor marine sensibile din zona Convenției de la Antigua, în conformitate cu rezoluțiile Adunării Generale a ONU, precum și măsuri de evitare și de reducere pe cât posibil a capturilor nedorite, în special în ceea ce privește speciile marine vulnerabile, și de eliminare treptată a practicii de aruncare înapoi în mare a capturilor;

(f)

măsuri de gestionare a utilizării dispozitivelor de concentrare a peștilor (FAD), în special pentru îmbunătățirea colectării datelor, pentru cuantificarea exactă, urmărirea și monitorizarea utilizării FAD, pentru reducerea impactului asupra stocurilor vulnerabile de ton, pentru atenuarea efectelor potențiale ale acestora asupra speciilor vizate și a celor nevizate, precum și asupra ecosistemului;

(g)	măsuri de reducere a impactului uneltelor de pescuit abandonate, pierdute sau aruncate în alt mod în ocean și de facilitare a identificării și recuperării unor astfel de unelte, precum și de reducere a contribuției la deșeurile marine;

(h)	măsuri de consolidare a sistemului de monitorizare a conformității în cadrul organizației și de asigurare a unei monitorizări eficace a acțiunilor întreprinse de statele de pavilion pentru a soluționa problemele de neconformitate;

(i)	măsuri care vizează interzicerea activităților de pescuit desfășurate exclusiv în scopul recoltării înotătoarelor de rechin și care să prevadă ca toți rechinii să fie debarcați cu toate înotătoarele atașate în mod natural;

(j)	abordări comune cu alte ORGP, dacă este cazul, în special cu cele implicate în gestionarea pescuitului în aceeași zonă;

(k)	măsuri tehnice suplimentare pe baza consultanței oferite de organismele și grupurile de lucru ale CITT și ale Reuniunii părților la AIDCP;

(l)	reducerea progresivă, până la niveluri apropiate de zero, a mortalității accidentale a delfinilor ca urmare a pescuitului de ton practicat cu plase-pungă și evaluări periodice ale populației de delfini;

(m)	recomandări, dacă este cazul și în măsura în care acest lucru este permis de documentele constitutive relevante, care să încurajeze punerea în aplicare a Convenției Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind munca în domeniul pescuitului;

(n)	măsuri pentru a asigura eficiența organizației, inclusiv efectuarea de evaluări periodice ale performanțelor organizației.

(1) 7087/12 REV 1 ADD 1 COR 1.

(2) 7348/1/17 REV 1 din 24.3.2017.

(3) JOIN(2016) 49 final din 10.11.2016.

ANEXA II

Precizarea anuală a poziției care urmează să fie adoptată de Uniune în cadrul reuniunilor Comisiei interamericane pentru tonul tropical și al Reuniunii părților la Acordul privind programul internațional pentru conservarea delfinilor

Înaintea fiecărei reuniuni a CITT și a Reuniunii părților la AIDCP, atunci când organismele în cauză sunt invitate să adopte decizii cu efecte juridice asupra Uniunii, se iau măsurile necesare pentru ca poziția care urmează să fie exprimată în numele Uniunii să țină seama de cele mai recente informații științifice și de altă natură relevante transmise Comisiei, în conformitate cu principiile și orientările stabilite în anexa I.

În acest sens și pe baza informațiilor menționate, Comisia transmite Consiliului, cu suficient timp înainte de fiecare reuniune a CITT sau de Reuniunea părților la AIDCP, un document scris care prezintă în detaliu propunerea de precizare a poziției Uniunii, în vederea dezbaterii și a adoptării detaliilor referitoare la poziția care urmează să fie exprimată în numele Uniunii.

În cazul în care, în cadrul unei reuniuni a CITT sau a Reuniunii părților la AIDCP, nu se poate ajunge la un acord, inclusiv la fața locului, astfel încât poziția Uniunii să ia în considerare noile elemente, se sesizează Consiliul sau grupurile sale de pregătire cu privire la chestiunea respectivă.

21.5.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 133/20

DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2019/814 A CONSILIULUI

din 17 mai 2019

privind autorizarea Italiei de a aplica, în anumite zone geografice, rate reduse de impozitare pentru motorina și gazul petrolier lichefiat utilizate pentru încălzire, în conformitate cu articolul 19 din Directiva 2003/96/CE

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (1), în special articolul 19 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)

În temeiul articolului 19 alineatul (1) din Directiva 2003/96/CE, Italia a fost autorizată să aplice, în anumite zone geografice foarte defavorizate, rate reduse ale accizelor pentru motorina și gazul petrolier lichefiat utilizate pentru încălzire. Ultima autorizație a fost acordată până la 31 decembrie 2018 prin Decizia de punere în aplicare 2014/695/UE a Consiliului (2).

(2)

Prin scrisoarea din 31 octombrie 2018, autoritățile italiene au solicitat autorizarea de a aplica, în anumite zone geografice foarte defavorizate, rate reduse de impozitare pentru motorina și GPL utilizate pentru încălzire, prin extinderea practicii aplicate în temeiul Deciziei 2014/695/UE în anumite zone, înainte de expirarea deciziei menționate. Autoritățile italiene au solicitat autorizația pentru perioada 1 ianuarie 2019-31 decembrie 2024. Autoritățile italiene au furnizat informații și precizări suplimentare la 14 decembrie 2018.

(3)

Italia are un teritoriu foarte diversificat, cu condiții climatice și geografice variabile. Având în vedere particularitățile teritoriului său, Italia a introdus rate reduse de impozitare pentru motorină și GPL, cu scopul de a compensa parțial costurile cu încălzirea disproporționat de ridicate suportate de locuitorii din anumite zone geografice.

(4)

Diferențierea fiscală se bazează pe criterii obiective și urmărește să ofere populației din zonele eligibile condiții comparabile cu cele oferite populației din restul Italiei, prin reducerea costurilor cu încălzirea disproporționat de ridicate, cauzate de condiții climatice nefavorabile sau de dificultăți în a procura combustibil în comparație cu restul teritoriului italian.

(5)

Reducerea ratelor de impozitare se aplică zonelor geografice care îndeplinesc oricare dintre următoarele criterii: (a) condiții climatice foarte nefavorabile pe teritoriul Italiei, și anume localitățile care fac parte din zona F astfel cum este definită în Decretul prezidențial nr. 412 din 26 august 1993 (3); (b) condiții climatice nefavorabile combinate cu dificultăți în a procura combustibil, și anume localitățile care fac parte din zona E astfel cum este definită în Decretul prezidențial nr. 412 din 26 august 1993; și (c) izolare geografică combinată cu o aprovizionare dificilă și costisitoare cu combustibil, și anume Sardinia și insulele mici. Ratele reduse de impozitare ar trebui aplicate numai până la finalizarea rețelei de gaze naturale din localitățile în cauză.

(6)

Comisia a examinat măsura solicitată și a estimat că aceasta nu denaturează concurența, nu stânjenește funcționarea pieței interne și nu este considerată incompatibilă cu politicile Uniunii în domeniul mediului, al energiei și al transporturilor. Rata redusă de impozitare pentru motorină și GPL ar rămâne mai ridicată decât nivelurile minime de impozitare din UE stabilite în Directiva 2003/96/CE și ar diminua doar parțial costurile suplimentare cu încălzirea suportate în zonele geografice în cauză.

(7)

Prin urmare, Italia ar trebui să fie autorizată, în temeiul articolului 19 alineatul (2) din Directiva 2003/96/CE, să aplice, în anumite zone geografice, rate reduse de impozitare a motorinei și a GPL utilizate pentru încălzire până la 31 decembrie 2024. Conform dispoziției respective, fiecare autorizație acordată în temeiul articolului menționat urmează să fie strict limitată în timp.

(8)

Pentru a se asigura un grad suficient de certitudine în zonele geografice în cauză, autorizația ar trebui acordată pe o perioadă de șase ani. Cu toate acestea, pentru a nu se aduce atingere evoluțiilor viitoare ale cadrului juridic existent, este necesar să se prevadă că, în cazul în care Consiliul, hotărând în temeiul articolului 113 din tratat, introduce un sistem general modificat de impozitare a produselor energetice cu care autorizația de față nu ar fi compatibilă, prezenta decizie ar trebui să expire la data la care devin aplicabile normele privind respectivul sistem modificat.

(9)	Pentru a se asigura aplicarea măsurii fără întrerupere în ceea ce privește autorizația de a aplica rate reduse ale accizelor acordată prin Decizia 2014/695/UE, care a expirat la 31 decembrie 2018, ar fi oportun ca prezenta decizie să se aplice de la 1 ianuarie 2019.

(10)	Prezenta decizie nu aduce atingere aplicării normelor Uniunii privind ajutoarele de stat,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1) Italia este autorizată să aplice rate reduse de impozitare pentru motorina și GPL utilizate pentru încălzire în următoarele zone geografice defavorizate:

(a)	localitățile care aparțin zonei climatice F, după cum s-a stabilit prin Decretul prezidențial nr. 412 din 26 august 1993;

(b)	localitățile care aparțin zonei climatice E, după cum s-a stabilit prin Decretul prezidențial nr. 412 din 26 august 1993;

(c)	localitățile din Sardinia și insulele mici, adică toate insulele italiene cu excepția Siciliei.

(2) Pentru a se evita orice supracompensare, reducerea nu trebuie să depășească costurile suplimentare cu încălzirea suportate în zonele în cauză. În cazul special al zonelor care intră sub incidența alineatului (1) litera (c), în consecință reducerea impozitului nu poate genera un preț inferior prețului pentru același combustibil în Italia continentală.

(3) Rata redusă respectă cerințele Directivei 2003/96/CE și, în special, nivelurile minime de impozitare stabilite la articolul 9 din directiva respectivă.

Articolul 2

Eligibilitatea zonelor geografice menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (b) și (c) este condiționată de lipsa accesului la rețeaua de gaze naturale în localitățile în cauză.

Articolul 3

Prezenta decizie se aplică de la 1 ianuarie 2019 până la 31 decembrie 2024.

Cu toate acestea, în cazul în care Consiliul, hotărând în temeiul articolului 113 din tratat, introduce un sistem general modificat de impozitare a produselor energetice cu care autorizația acordată în conformitate cu articolul 1 din prezenta decizie nu ar fi compatibilă, prezenta decizie expiră la data la care devin aplicabile normele privind respectivul sistem modificat.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează Republicii Italiene.

Adoptată la Bruxelles, 17 mai 2019.

Pentru Consiliu

Președintele

E.O. TEODOROVICI

(1) JO L 283, 31.10.2003, p. 51.

(2) Decizia de punere în aplicare 2014/695/UE a Consiliului din 29 septembrie 2014 privind autorizarea Italiei de a aplica, în anumite zone geografice, rate reduse de impozitare pentru motorina și GPL utilizate pentru încălzire, în conformitate cu articolul 19 din Directiva 2003/96/CE (JO L 291, 7.10.2014, p. 16).

(3) Decretul prezidențial nr. 412 din 26 august 1993 împarte teritoriul italian în șase zone climatice (de la A la F). Clasificarea se bazează pe unitatea „grade pe zi”, care reprezintă numărul de zile pe an în care temperatura exterioară este diferită de cea optimă de 20 °C și în care, prin urmare, este nevoie de încălzire.

		ISSN 1977-0782
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 133

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 62 21 mai 2019

Cuprins		II Acte fără caracter legislativ	Pagina
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul delegat (UE) 2019/807 al Comisiei din 13 martie 2019 de completare a Directivei (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește stabilirea materiilor prime care prezintă riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor, în cazul cărora se observă o expansiune semnificativă a suprafeței de producție în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon și certificarea biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor	1
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/808 al Comisiei din 20 mai 2019 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1210/2003 al Consiliului privind anumite restricții specifice în relațiile economice și financiare cu Irak	8
		DECIZII
	*	Decizia (UE) 2019/809 a Consiliului din 13 mai 2019 de numire a unui supleant, propus de Regatul Spaniei, în cadrul Comitetului Regiunilor	10
	*	Decizia (UE) 2019/810 a Consiliului din 13 mai 2019 de numire a unui membru, propus de Regatul Suediei, în cadrul Comitetului Regiunilor	11
	*	Decizia (UE) 2019/811 a Consiliului din 13 mai 2019 de numire a unui membru, propus de Republica Italiană, în cadrul Comitetului Regiunilor	12
	*	Decizia (UE) 2019/812 a Consiliului din 14 mai 2019 privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Comisiei interamericane pentru tonul tropical (CITT) și al Reuniunii părților la Acordul privind programul internațional pentru conservarea delfinilor și de abrogare a Deciziei din 12 iunie 2014 privind poziția care urmează să fie adoptată, în numele Uniunii, în cadrul CITT	13
	*	Decizia (UE) 2019/813 a Consiliului din 17 mai 2019 privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Consiliului Internațional al Cerealelor, în ceea ce privește prelungirea Convenției din 1995 privind comerțul cu cereale	19
	*	Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/814 a Consiliului din 17 mai 2019 privind autorizarea Italiei de a aplica, în anumite zone geografice, rate reduse de impozitare pentru motorina și gazul petrolier lichefiat utilizate pentru încălzire, în conformitate cu articolul 19 din Directiva 2003/96/CE	20