(1)

Regulamentul delegat (UE) 2015/2205 al Comisiei (2), Regulamentul delegat (UE) 2016/592 al Comisiei (3) și Regulamentul delegat (UE) 2016/1178 al Comisiei (4) precizează, printre altele, datele intrării în vigoare a obligației de compensare pentru contractele care aparțin claselor de instrumente financiare derivate extrabursiere enumerate în anexele la aceste regulamente.

(2)

Regulamentele respective au stabilit date de aplicare amânate în cazul obligației de compensare pentru contractele derivate extrabursiere încheiate între contrapărți care fac parte din același grup și în cazul cărora o contraparte este stabilită într-o țară terță, iar cealaltă contraparte este stabilită în Uniune. Astfel cum se menționează în considerentele relevante ale regulamentelor în cauză, respectivele date amânate au fost necesare pentru a se asigura că aceste contracte derivate extrabursiere nu fac obiectul obligației de compensare înainte de adoptarea unui act de punere în aplicare în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(3)

Până în prezent, în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 nu a fost adoptat niciun act de punere în aplicare în legătură cu obligația de compensare. Prin urmare, aplicarea obligației de compensare în cazul contractelor derivate extrabursiere ar trebui amânată din nou, fie pentru o perioadă determinată de timp, fie până la adoptarea respectivelor acte de punere în aplicare.

(4)

Așadar, Regulamentul delegat (UE) 2015/2205, Regulamentul delegat (UE) 2016/592 și Regulamentul delegat (UE) 2016/1178 ar trebui să fie modificate în consecință.

(5)

Datele de aplicare amânate prevăzute inițial în Regulamentul delegat (UE) 2015/2205, în Regulamentul delegat (UE) 2016/592 și în Regulamentul delegat (UE) 2016/1178 erau aliniate cu data de aplicare a obligației de compensare pentru contrapărțile din categoria 4. Deoarece datele de aplicare amânate ar trebui decalate din nou, această decalare ar trebui să se aplice și în cazul entităților din categoria 4.

(6)

Având în vedere datele de aplicare amânate prevăzute inițial și în scopul de a asigura o aplicare consecventă a obligației de compensare pentru tranzacțiile intragrup cu data aplicării prezentului regulament, prezentul act de modificare ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(7)

Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare înaintat Comisiei de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe.

(8)

Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, instituit prin articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (5),

(1)

Convenția de la Rotterdam privind procedura de consimțământ prealabil în cunoștință de cauză aplicabilă anumitor produse chimice și pesticide periculoase care fac obiectul comerțului internațional („convenția”) a intrat în vigoare la 24 februarie 2004 și a fost încheiată de Uniunea prin intermediul Deciziei 2006/730/CE a Consiliului (1).

(2)

Regulamentul (UE) nr. 649/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (2) pune în aplicare convenția în cadrul Uniunii.

(3)

În conformitate cu articolul 7 din convenție, Conferința părților poate include produse chimice pe lista din anexa III la convenție în urma recomandării Comitetului de studiu al produselor chimice.

(4)

Pentru a se asigura faptul că părțile importatoare beneficiază de protecția oferită de convenție și dat fiind faptul că sunt îndeplinite toate criteriile relevante prevăzute de convenție, este necesar și oportun să se sprijine recomandarea Comitetului de studiu al produselor chimice privind includerea pe lista din anexa III la convenție a: acetoclorului; carbosulfanului; azbestului crisotilic; fentionului [preparate cu volum ultraredus (ULV) la un nivel echivalent cu sau de peste 640 g de ingredient activ/L]; hexabromociclododecanului; preparatelor lichide (concentrat emulsionabil și concentrat solubil) care conțin diclorură de paraquat la un nivel echivalent cu sau de peste 276 g/L, corespunzătoare ionului de paraquat la un nivel echivalent cu sau de peste 200 g/L. În plus, respectivele produse chimice sunt deja interzise sau supuse unor restricții severe în Uniune și fac, prin urmare, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 649/2012, obiectul unor cerințe privind exportul care le depășesc pe cele prevăzute de convenție.

(5)

La cea de a noua reuniune a sa, Conferința părților urmează să decidă dacă include respectivele produse chimice pe lista din anexa III la convenție.

(6)

Este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul celei de-a noua reuniuni a Conferinței părților privind includerea anumitor produse chimice pe lista din anexa III la convenție, având în vedere faptul că această includere pe listă va fi obligatorie pentru Uniune,

(1)

La 19 aprilie 2013, Banca Centrală Europeană (BCE) a adoptat Decizia BCE/2013/10 (1), care a stabilit un număr de standarde tehnice aplicabile seriilor curente și viitoare de bancnote euro și a oferit clarificări suplimentare cu privire la anumite norme și proceduri privind bancnotele euro.

(2)

BCE a decis să aducă modificări celei de a doua serii de bancnote euro, cunoscută drept seria „Europa”. Lățimea bancnotelor cu cupiurile de 100 euro și 200 euro urmează a fi redusă.

(3)

La 4 mai 2016, Consiliul guvernatorilor a decis să excludă din seria „Europa” bancnotele cu cupiura de 500 euro.

(4)

În plus, aderarea Croației în 2013 impune ca inițialele BCE în limba croată să fie adăugate pe bancnotele cu cupiurile de 50 euro, 100 euro și 200 euro din a doua serie de bancnote euro. Acestea urmează a fi adăugate în elementul grafic care include versiunile lingvistice oficiale ale Uniunii Europene.

(5)

Pentru consecvență, pragul aferent cerinței referitoare la furnizarea documentației privind originea bancnotelor euro și identificarea clientului sau, după caz, a beneficiarului efectiv, astfel cum este definit în Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului (2), ar trebui majorat la 10 000 EUR. Această majorare va armoniza acest prag cu cel aplicabil în cazul persoanelor care comercializează bunuri în măsura în care plățile sunt efectuate sau încasate în numerar și au o valoare de cel puțin 10 000 EUR, prevăzut de Directiva (UE) 2015/849.

(6)

Este necesar să se clarifice faptul că preschimbarea bancnotelor deteriorate poate fi efectuată prin înlocuirea cu bancnote în orice cupiură corespunzătoare aceleiași valori sau prin transferul ori creditarea valorii în contul unui solicitant. Ar trebui, de asemenea, clarificat faptul că taxa pentru preschimbarea bancnotelor autentice deteriorate de dispozitivele antifurt se aplică și atunci când solicitantul cere băncii centrale naționale (BCN) să transfere sau să crediteze într-un cont valoarea bancnotelor respective.

(7)

Prin urmare, Decizia BCE/2013/10 ar trebui modificată în mod corespunzător,

(1)

Pentru a asista Consiliul guvernatorilor să monitorizeze respectarea interdicției de finanțare monetară în temeiul articolului 123 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Decizia BCE/2014/8 (1) stabilește ratele dobânzilor pieței care au rolul de limite superioare pentru remunerarea depozitelor deținute de administrațiile publice și autoritățile publice la banca centrală națională respectivă a acestora.

(2)

Pentru a menține integritatea politicii monetare unice, ratele relevante ale dobânzilor pieței trebuie detaliate și actualizate.

(3)

Prin urmare, Decizia BCE/2014/8 ar trebui modificată în mod corespunzător,

(1)

Orientarea BCE/2014/9 (1) a fost modificată în mod substanțial de două ori. Întrucât urmează a fi efectuate modificări suplimentare, această orientare ar trebui reformată pentru claritate.

(2)

Punerea cu succes în aplicare a politicii monetare unice implică definirea de către Banca Centrală Europeană (BCE) a principiilor generale de urmat de către BCN cu ocazia efectuării operațiunilor cu active și pasive din proprie inițiativă; astfel de operațiuni nu ar trebui să interfereze cu politica monetară unică.

(3)

Limitele aplicabile remunerării depozitelor entităților publice la BCN ca agenți fiscali în temeiul articolului 21.2 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene trebuie precizate pentru a asigura integritatea politicii monetare unice și pentru a furniza stimulente pentru plasarea depozitelor entităților publice pe piață, în scopul facilitării administrării lichidității din Eurosistem și a implementării politicii monetare. În plus, introducerea unui plafon pentru o astfel de remunerare pe baza ratelor dobânzii de pe piețele monetare facilitează monitorizarea de către BCE a respectării de către BCN a interdicției de finanțare monetară în conformitate cu articolul 271 litera (d) din tratat.

(4)

Având în vedere circumstanțele instituționale specifice, Consiliul guvernatorilor consideră că remunerarea depozitelor entităților publice în legătură cu un program de ajustare nu interferează cu politica monetară unică într-o măsură comparabilă cu remunerarea altor depozite ale entităților publice.

(5)

În timp ce remunerarea altor depozite decât depozitele entităților publice la BCN nu poate face obiectul interdicției de finanțare monetară, aceasta trebuie, de asemenea, precizată pentru a asigura integritatea politicii monetare unice. Având în vedere diferitele cerințe instituționale, plafoanele specifice aplicabile remunerării pot fi diferite, în special cu privire la depozitele din surse interne, care pot fi considerate fie similare conturilor de retail, fie destinate unui scop administrativ.

(6)

Operațiunile efectuate de BCN în numele terților, care nu sunt înregistrate în bilanțurile BCN și nu afectează condițiile de lichiditate ale băncii centrale, nu fac obiectul prezentei orientări. Cu toate acestea, în ceea ce privește aspectele organizatorice conexe, aceste operațiuni ar trebui să facă obiectul unor măsuri similare celor prevăzute de prezenta orientare,