(1)

Mecanismul de protecție civilă al Uniunii (denumit în continuare „mecanismul Uniunii”) reglementat de Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) consolidează cooperarea dintre Uniune și statele membre și facilitează coordonarea în domeniul protecției civile în vederea îmbunătățirii răspunsului Uniunii la dezastre naturale și la cele provocate de om.

(2)

Mecanismul Uniunii recunoaște responsabilitatea principală a statelor membre pentru prevenirea, pregătirea pentru dezastre naturale sau pentru cele provocate de om și răspunsul la acestea și promovează, totodată, solidaritatea între statele membre în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE).

(3)

Dezastrele naturale și cele provocate de om se pot produce oriunde în întreaga lume, adesea fără avertisment. Indiferent dacă sunt naturale sau provocate de om, acestea devin din ce în ce mai frecvente, mai extreme și mai complexe, sunt agravate de impactul schimbărilor climatice și nu țin cont de frontierele naționale. Consecințele acestor dezastre asupra oamenilor, mediului, la nivel social și economic pot fi de o amploare nemaiîntâlnită până acum.

(4)

Experiența recentă a arătat că dependența de ofertele voluntare de asistență reciprocă coordonate și facilitate de mecanismul Uniunii nu garantează întotdeauna că se pun la dispoziție capacități suficiente pentru a răspunde în mod satisfăcător nevoilor de bază ale persoanelor afectate de dezastre și nici că mediul și bunurile sunt protejate în mod adecvat. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când statele membre sunt afectate simultan de dezastre care sunt atât recurente, cât și neașteptate, fie naturale, fie provocate de om, și atunci când capacitatea colectivă este insuficientă. Pentru a depăși aceste lacune și a pentru face față pericolelor emergente, toate instrumentele Uniunii ar trebui să fie utilizate de o manieră pe deplin flexibilă, inclusiv prin promovarea participării active a societății civile.

(5)

Este esențial ca statele membre să întreprindă acțiuni adecvate de prevenire și de pregătire, inclusiv asigurarea disponibilității unui număr suficient de capacități pentru a face față dezastrelor, în special incendiilor forestiere. Având în vedere faptul că Uniunea s-a confruntat în ultimii ani cu incendii forestiere de o intensitate și cu o răspândire deosebite, care au arătat lacune operaționale semnificative în mai multe state membre și în cadrul Capacității europene de răspuns la situații de urgență (EERC), instituită sub forma unui ansamblu de capacități de răspuns ale statelor membre, angajate în prealabil în mod voluntar în temeiul Deciziei nr. 1313/2013/UE, ar trebui adoptate măsuri suplimentare și la nivelul Uniunii. Prevenirea incendiilor forestiere este, de asemenea, fundamentală în contextul angajamentului global de reducere a emisiilor de CO2.

(6)

Prevenirea are o importanță majoră pentru protecția împotriva dezastrelor naturale și a celor provocate de om și necesită acțiuni suplimentare. În acest scop, statele membre ar trebui să comunice în mod regulat Comisiei sinteze ale evaluărilor riscurilor și ale evaluării capabilității lor de management al riscurilor, punând accentul pe riscurile principale. În plus, statele membre ar trebui să facă schimb de informații cu privire la măsurile de prevenire și de pregătire, în special la cele necesare pentru abordarea riscurilor principale care au consecințe la nivel transfrontalier, și, dacă este cazul, a riscurilor cu probabilitate redusă de producere și cu impact major.

(7)

Comisia împreună cu statele membre ar trebui să continue să elaboreze linii directoare pentru facilitarea schimbului de informații privind managementul riscurilor de dezastre. Astfel de linii directoare ar trebui să sprijine o mai bună comparare a unor astfel de informații, în special în cazurile în care statele membre se confruntă cu riscuri similare sau cu riscuri transfrontaliere.

(8)

Prevenirea și managementul riscurilor de dezastre implică necesitatea de a elabora și de a pune în aplicare măsuri de management al riscurilor care implică coordonarea unui spectru larg de factori relevanți. Este important să se țină seama de variabilitatea actuală a climei și de tendințele preconizate ale schimbărilor climatice atunci când se pregătesc evaluări ale riscurilor și măsuri de management al riscurilor. Pregătirea hărților de risc este un aspect fundamental al consolidării acțiunilor de prevenire și a capacității de răspuns. Acțiunile pentru reducerea vulnerabilității populației, a activităților economice, inclusiv a infrastructurilor critice, a bunăstării animalelor și a faunei și florei sălbatice, a resurselor de mediu și culturale precum biodiversitatea, a serviciilor ecosistemului forestier și a resurselor de apă sunt de importanță maximă.

(9)

Pentru a consolida planificarea prevenirii și a pregătirii și coordonarea între statele membre, Comisia, în cooperare cu statele membre, ar trebui să fie în măsură să stabilească mecanisme de consultare specifice. În plus, Comisia ar trebui să poată solicita informații cu privire la măsurile de prevenire și de pregătire referitoare la riscuri specifice atunci când un stat membru adresează frecvent solicitări de asistență. Comisia ar trebui să evalueze aceste informații în vederea maximizării sprijinului global acordat de Uniune pentru managementul riscurilor de dezastre și a consolidării nivelurilor de prevenire și de pregătire ale statelor membre. Sarcina administrativă ar trebui să fie redusă și legăturile cu alte politici și instrumente esențiale ale Uniunii ar trebui să fie consolidate, în special cu fondurile structurale și de investiții europene, menționate în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5).

(10)

Inundațiile constituie un risc în creștere pentru cetățenii Uniunii. În scopul consolidării acțiunilor de prevenire și de pregătire în domeniul protecției civile și în scopul reducerii vulnerabilității populațiilor lor respective în ceea ce privește riscurile de inundații, este necesar ca statele membre, atunci când efectuează evaluările riscurilor în temeiul prezentei decizii, să utilizeze pe deplin, printre altele, evaluările riscurilor efectuate în temeiul Directivei 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), pentru a stabili dacă cursurile de apă și liniile lor de coastă sunt expuse riscului de inundații, și să ia măsuri adecvate și coordonate pentru a reduce aceste riscuri.

(11)

Este necesar să se consolideze capacitatea colectivă de pregătire și de răspuns la dezastre, în special pe baza sprijinului reciproc în Europa. Pentru a reflecta noul cadru juridic în temeiul prezentei decizii, denumirea Capacității europene de răspuns la situații de urgență (EERC), sau ansamblul de capacități puse în comun pe bază voluntară, ar trebui să fie schimbată în Rezerva europeană de protecție civilă.

(12)

Consolidarea Rezervei europene de protecție civilă necesită o creștere a finanțării din partea Uniunii în ceea ce privește adaptarea și repararea capacităților, precum și costurile operaționale.

(13)

Pe lângă consolidarea capacităților generale existente, ar trebui să se instituie rescEU, pentru a răspunde la situații copleșitoare ca ultimă soluție, în cazul în care capacitățile existente la nivel național și cele angajate în prealabil de statele membre în Rezerva europeană de protecție civilă nu sunt în măsură, în circumstanțele date, să asigure un răspuns eficace la diverse tipuri de dezastre.

(14)

Rolul autorităților regionale și locale în prevenirea și managementul dezastrelor este de mare importanță, iar capacitățile de răspuns ale acestora trebuie să fie implicate în mod adecvat în toate activitățile de coordonare și de trimitere pe teren realizate în temeiul prezentei decizii, conform cadrelor instituționale și juridice ale statelor membre, în vederea reducerii la minimum a suprapunerilor și pentru a favoriza interoperabilitatea. Aceste autorități pot juca un rol preventiv important și sunt, de asemenea, primele care reacționează în urma unui dezastru, împreună cu capacitățile voluntarilor lor. Prin urmare, este nevoie de o cooperare continuă la nivel local, regional și transfrontalier, în vederea instituirii unor sisteme comune de alertă pentru o intervenție rapidă înainte de mobilizarea rescEU, precum și de campanii periodice de informare a publicului cu privire la măsurile inițiale de răspuns.

(15)

Natura capacităților rescEU ar trebui să rămână flexibilă și să se poată adapta pentru a face față noilor evoluții și viitoarelor provocări, precum consecințele schimbărilor climatice.

(16)

Având în vedere că riscurile identificate, capacitățile generale și lacunele variază în timp, este nevoie de flexibilitate în instituirea rescEU. Prin urmare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare pentru a defini capacitățile rescEU, ținând cont de riscurile identificate, de capacitățile generale și de lacune.

(17)

Pentru a asigura capacități rescEU funcționale, ar trebui să se pună la dispoziție credite financiare suplimentare pentru finanțarea acțiunilor din cadrul mecanismului Uniunii.

(18)

Uniunea ar trebui să fie în măsură să ofere sprijin statelor membre, cofinanțând dezvoltarea capacităților rescEU, inclusiv închirierea, leasingul ori achiziționarea acestora. Aceasta ar spori considerabil eficacitatea mecanismului Uniunii prin asigurarea disponibilității capacităților în cazurile în care un răspuns eficace la dezastre nu ar fi garantat altfel, în special în cazul dezastrelor cu un impact amplu, care afectează un număr semnificativ de state membre. Achiziționarea în comun a capacităților ar permite realizarea de economii de scară și o mai bună coordonare a răspunsului la dezastre.

(19)

Valoarea asistenței financiare din partea Uniunii furnizate pentru dezvoltarea capacităților rescEU ar trebui să fie stabilită ținând seama de lista categoriilor de costuri eligibile prevăzute în prezenta decizie. Pentru capacitățile necesare pentru a răspunde riscurilor cu probabilitate redusă de producere și cu impact major, care ar putea avea consecințe semnificative la nivel transfrontalier și pentru care nivelurile de pregătire în Uniune sunt considerate neadecvate potrivit analizelor lacunelor în materie de capacități întreprinse de autoritățile naționale de protecție civilă și de Comisie ar trebui să fie furnizată asistență financiară integrală din partea Uniunii. Ar trebui, de asemenea, să se aibă în vedere o cofinanțare substanțială pentru capacități a căror achiziționare și ale căror costuri recurente sunt foarte ridicate, cum ar fi capacitățile aeriene de stingere a incendiilor forestiere. În programele de lucru anuale ar trebui stabilite rate de cofinanțare exacte.

(20)

Pentru a asigura un echilibru între responsabilitatea națională și solidaritatea între statele membre, o parte din costurile operaționale ale trimiterii pe teren a capacităților rescEU ar trebui să fie eligibile pentru asistența financiară din partea Uniunii.

(21)

Statele membre sau cetățenii acestora ar putea fi afectați în mod semnificativ de dezastre care au loc în țări terțe. În astfel de situații, capacitățile rescEU ar trebui să fie disponibile pentru a fi trimise pe teren și în afara Uniunii. Din motive legate de solidaritatea între statele membre, în cazul trimiterii pe teren a capacităților rescEU în afara Uniunii, costurile operaționale ar trebui să fie suportate de bugetul Uniunii.

(22)

Pentru a asigura un răspuns care este, în același timp, coordonat și rapid, deciziile referitoare la trimiterea pe teren și demobilizare, precum și orice decizie în caz de cereri concurente ar trebui să fie luate de Comisie în strânsă coordonare cu statul membru solicitant și cu statul membru care deține, închiriază ori deține în sistem de leasing capacitățile rescEU vizate. Comisia și statul membru care deține, închiriază ori deține în sistem de leasing capacitățile rescEU ar trebui să încheie contracte operaționale care să detalieze termenii și condițiile de trimitere pe teren a capacităților rescEU.

(23)

Formarea, cercetarea și inovarea sunt aspecte esențiale ale cooperării în domeniul protecției civile. Pentru a consolida eficiența și eficacitatea activităților de formare și a exercițiilor în domeniul protecției civile, pentru a promova inovarea și dialogul, precum și pentru a întări cooperarea între autoritățile și serviciile naționale de protecție civilă ale statelor membre, este necesar să se instituie o rețea a Uniunii de cunoaștere în domeniul protecției civile. Rețeaua respectivă ar trebui să se bazeze pe structurile existente, inclusiv centre de excelență, universități, cercetători și alți experți, tineri profesioniști și voluntari cu experiență în domeniul managementului situațiilor de urgență. Continuarea cooperării în materie de formare, cercetare și inovare ar trebui, de asemenea, să fie consolidată cu organizațiile internaționale și, acolo unde este posibil, să fie extinsă la țări terțe, în special țări învecinate.

(24)

Operatorii din domeniul protecției civile își dedică viețile pentru a-i ajuta pe alții și investesc timp și efort pentru a-i ajuta pe cei aflați în dificultate. Acest curaj și acest angajament față de protecția civilă a Uniunii ar trebui să fie recunoscute de Uniune.

(25)

Deși consolidarea protecției civile prin luarea în considerare a tendințelor în producerea de dezastre, precum cele meteorologice și cele la adresa securității interne, este una dintre prioritățile cele mai importante din Uniune, este esențial să se asigure o puternică dimensiune teritorială plasată sub responsabilitatea comunității, întrucât acțiunea comunităților locale este cea mai rapidă și mai eficace modalitate de a limita daunele cauzate de un dezastru.

(26)

Pentru a se asigura faptul că statele membre pot avea acces rapid la asistență și la capacitățile necesare pentru a răspunde la dezastre naturale sau provocate de om în cel mai scurt timp și cât mai eficient posibil, este necesar să se simplifice și să se raționalizeze procedurile din cadrul mecanismului Uniunii și să se crească flexibilitatea acestora.

(27)

Pentru a permite utilizarea la maximum a instrumentelor de finanțare existente și pentru a sprijini statele membre în furnizarea de asistență, inclusiv în ceea ce privește răspunsul la dezastre în afara Uniunii, finanțarea se acordă în temeiul articolelor 21, 22 și 23 din Decizia nr. 1313/2013/UE, în conformitate cu articolul 191 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (7). Cu toate acestea, finanțarea destinată activităților de protecție civilă și în special ajutorului umanitar ar trebui să rămână în mod clar separată și să corespundă pe deplin obiectivelor și cerințelor juridice specifice ale acestora.

(28)

Este important să se asigure faptul că statele membre iau toate acțiunile necesare pentru a preveni cu eficacitate dezastrele naturale și provocate de om și pentru a atenua consecințele acestora. Dispozițiile prezentei decizii ar trebui să consolideze legăturile dintre acțiunile de prevenire, de pregătire și de răspuns din cadrul mecanismului Uniunii. Ar trebui, de asemenea, să se asigure coerența cu alte acte legislative relevante ale Uniunii privind prevenirea și managementul riscurilor de dezastre, inclusiv cu privire la acțiunile transfrontaliere în materie de prevenire și răspunsul la amenințări cum ar fi amenințări transfrontaliere grave pentru sănătate, astfel cum sunt prevăzute în Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (8). Programele de cooperare teritorială din cadrul politicii de coeziune prevăd acțiuni specifice pentru a lua în considerare reziliența în fața dezastrelor, prevenirea riscurilor și managementul riscurilor, și ar trebui depuse eforturi suplimentare pentru o integrare mai puternică și sinergii sporite. Mai mult, toate acțiunile ar trebui să fie coerente cu angajamentele internaționale, precum Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre pentru perioada 2015-2030, Acordul de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice și Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU, și să contribuie activ la îndeplinirea acestora.

(29)

Pentru a asigura un schimb de informații cuprinzător și fără sincope cu privire la capacitățile și modulele aflate la dispoziția statelor membre, este necesar ca informațiile încărcate în sistemul comun de comunicare și informare în caz de urgență (CECIS) să fie în permanență actualizate. În ceea ce privește informațiile furnizate prin intermediul CECIS, este, de asemenea, oportun ca statele membre să înregistreze în acesta capacități care nu sunt angajate în prealabil în Rezerva europeană de protecție civilă și care sunt la dispoziția lor în scopul trimiterii pe teren a capacităților respective prin intermediul mecanismului Uniunii.

(30)

Este la fel de important să se creeze sinergii și să se îmbunătățească complementaritatea și coordonarea dintre mecanismul Uniunii și alte instrumente ale Uniunii, inclusiv cu cele care pot contribui la repararea sau atenuarea daunelor cauzate de dezastre.

(31)

În vederea modificării categoriilor de costuri eligibile ce urmează a fi utilizate pentru stabilirea asistenței financiare din partea Uniunii pentru dezvoltarea capacităților rescEU, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (9). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(32)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei decizii, în ceea ce privește: definirea tipurilor și numărul capacităților de răspuns cheie necesare pentru Rezerva europeană de protecție civilă; definirea capacităților rescEU, ținând cont de riscurile identificate, de capacitățile generale și de lacune; instituirea, gestionarea și întreținerea rescEU; instituirea și organizarea Rețelei Uniunii de cunoaștere în domeniul protecției civile; categoriile de riscuri cu probabilitate redusă de producere și cu impact major și capacitățile corespunzătoare de management al acestora; precum și criteriile și procedurile pentru recunoașterea angajamentului de lungă durată și a contribuțiilor extraordinare aduse protecției civile a Uniunii, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (10).

(33)

Întrucât obiectivul prezentei decizii, și anume consolidarea capacității colective de prevenire, de pregătire pentru dezastre și de răspuns la acestea, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea sau efectele sale, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(34)

Pentru a asigura o tranziție fără dificultăți către punerea în aplicare integrală a rescEU, Comisia ar trebui, pentru o perioadă tranzitorie, să fie în măsură să furnizeze finanțare pentru a asigura disponibilitatea rapidă a capacităților naționale relevante. Comisia și statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a obține capacități suplimentare, inclusiv elicoptere de stingere a incendiilor, pentru a răspunde riscului de incendii forestiere încă din vara anului 2019.

(35)

Prin urmare, Decizia nr. 1313/2013/UE ar trebui modificată în consecință.

(36)

Pentru a permite aplicarea promptă a măsurilor prevăzute în prezenta decizie, aceasta ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,