15.3.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 73/1

DECIZIA (UE) 2019/407 A CONSILIULUI

din 4 martie 2019

privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului pentru prevenirea pescuitului nereglementat în marea liberă din zona centrală a Oceanului Arctic

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43, coroborat cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere aprobarea Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)	Uniunea deține competența exclusivă, în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului, de a adopta măsuri de conservare a resurselor biologice marine și de a încheia acorduri cu țări terțe și cu organizații internaționale în acest sens.

(2)

În temeiul Deciziilor 98/392/CE (2) și 98/414/CE (3) ale Consiliului, Uniunea este parte contractantă la Convenția Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 („convenția”) și la Acordul privind punerea în aplicare a dispozițiilor Convenției Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării din 10 decembrie 1982 în ceea ce privește conservarea și gestionarea populațiilor transzonale de pești și a stocurilor de pești mari migratori (denumit în continuare „Acordul privind stocurile de pește”). Atât convenția, cât și Acordul privind stocurile de pește obligă toate statele să coopereze în ceea ce privește conservarea și gestionarea resurselor marine vii. Acordul pentru prevenirea pescuitului nereglementat în marea liberă din zona centrală a Oceanului Arctic (denumit în continuare „acordul”) îndeplinește această obligație.

(3)

Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4) prevede faptul că Uniunea își dezvoltă relațiile externe în domeniul pescuitului în conformitate cu obligațiile sale internaționale și cu obiectivele sale de politică, precum și cu obiectivele și principiile prevăzute la articolele 2 și 3 din regulamentul menționat, pentru a asigura exploatarea, gestionarea și conservarea în mod durabil a resurselor biologice marine și a mediului marin. Acordul este consecvent cu obiectivele menționate.

(4)

La data de 31 martie 2016, Consiliul a autorizat Comisia să negocieze în numele Uniunii un acord internațional pentru prevenirea pescuitului nereglementat în marea liberă din zona centrală a Oceanului Arctic. Negocierile respective s-au încheiat cu succes la data de 30 noiembrie 2017. În conformitate cu Decizia (UE) 2018/1257 a Consiliului (5), Acordul pentru prevenirea pescuitului nereglementat în marea liberă din zona centrală a Oceanului Arctic a fost semnat la 3 octombrie 2018, sub rezerva încheierii sale la o dată ulterioară.

(5)

Semnarea acordului va promova consecvența în abordarea Uniunii cu privire la conservare în toate oceanele, precum și consolidarea angajamentului acesteia cu privire la conservarea pe termen lung și utilizarea în mod durabil a resurselor biologice marine la nivel global și este, prin urmare, în interesul Uniunii.

(6)	Acordul ar trebui să fie aprobat,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Se aprobă, în numele Uniunii, Acordul pentru prevenirea pescuitului nereglementat în marea liberă din zona centrală a Oceanului Arctic (denumit în continuare „acordul”).

Textul acordului este atașat la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului desemnează persoana sau persoanele împuternicite să depună, în numele Uniunii, instrumentele de aprobare prevăzute la articolul 15 din acord.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare în a treia zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 4 martie 2019.

Pentru Consiliu

Președintele

A. ANTON

(1) Aprobarea din 12 februarie 2019 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(2) Decizia 98/392/CE a Consiliului din 23 martie 1998 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Organizației Națiunilor Unite din 10 decembrie 1982 privind dreptul mării și a Acordului din 28 iulie 1994 privind punerea în aplicare a părții XI din aceasta (JO L 179, 23.6.1998, p. 1).

(3) Decizia 98/414/CE a Consiliului din 8 iunie 1998 privind ratificarea de către Comunitatea Europeană a Acordului pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Convenției Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 privind conservarea și gestionarea populațiilor transzonale și a stocurilor de pești mari migratori (JO L 189, 3.7.1998, p. 14).

(4) Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului (JO L 354, 28.12.2013, p. 22).

(5) Decizia (UE) 2018/1257 a Consiliului din 18 septembrie 2018 privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Acordului pentru prevenirea pescuitului nereglementat în marea liberă din zona centrală a Oceanului Arctic (JO L 238, 21.9.2018, p. 1).

15.3.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 73/3

TRADUCERE

ACORD

de prevenire a pescuitului nereglementat în marea liberă din zona centrală a Oceanului Arctic

Părțile la prezentul acord,

RECUNOSCÂND că, până recent, gheața acoperea, în general, porțiunea de mare liberă din zona centrală a Oceanului Arctic pe tot parcursul anului, fapt care nu permitea pescuitul în apele respective, dar că acoperirea cu gheață din zona menționată s-a redus în ultimii ani,

RECUNOSCÂND că, deși au fost relativ neatinse de activitățile umane, ecosistemele din zona centrală a Oceanului Arctic se modifică din cauza schimbărilor climatice și a altor fenomene, iar efectele acestor schimbări nu sunt bine înțelese,

RECUNOSCÂND rolul esențial deținut de pescuitul și ecosistemele marine sănătoase și durabile pentru alimentație și nutriție,

RECUNOSCÂND responsabilitățile speciale și interesele speciale ale statelor de coastă din zona centrală a Oceanului Arctic în ceea ce privește conservarea și gestionarea durabilă a stocurilor de pește din zona centrală a Oceanului Arctic,

LUÂND ACT, în această privință, de inițiativa statelor de coastă din zona centrală a Oceanului Arctic, astfel cum este reflectată în Declarația privind prevenirea pescuitului nereglementat în marea liberă din zona centrală a Oceanului Arctic, semnată la 16 iulie 2015,

REAMINTIND principiile și dispozițiile tratatelor și ale altor instrumente internaționale referitoare la pescuitul marin care deja se aplică porțiunilor de mare liberă din zona centrală a Oceanului Arctic, inclusiv cele prevăzute în:

Convenția Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 („convenția”);

Acordul de punere în aplicare a dispozițiilor Convenției Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 referitoare la conservarea și gestionarea populațiilor transzonale și a stocurilor de pești mari migratori din 4 august 1995 (denumit în continuare „acordul din 1995”); și

codul de conduită din 1995 pentru un pescuit responsabil și alte instrumente relevante adoptate de Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Organizației Națiunilor Unite,

SUBLINIIND importanța asigurării cooperării și coordonării între părți și Comisia pentru pescuitul în Atlanticul de Nord-Est, care are competență în ceea ce privește adoptarea măsurilor de conservare și gestionare într-o porțiune de mare liberă din zona centrală a Oceanului Arctic și a altor mecanisme relevante de gestionare a pescuitului, care sunt stabilite și administrate conform dreptului internațional, precum și cu organisme și programe internaționale relevante,

CONSIDERÂND că pescuitul comercial este puțin probabil să devină viabil în porțiunea de mare liberă din zona centrală a Oceanului Arctic în viitorul apropiat și că, prin urmare, este prematur în situația actuală să se înființeze orice organizații regionale sau subregionale suplimentare de gestionare a pescuitului, sau să se încheie noi acorduri pentru porțiunea de mare liberă din zona centrală a Oceanului Arctic,

DORIND, în concordanță cu abordarea precaută, să împiedice demararea unor activități de pescuit nereglementat în porțiunea de mare liberă din zona centrală a Oceanului Arctic și să verifice periodic necesitatea unor măsuri suplimentare de conservare și gestionare,

REAMINTIND Declarația Organizației Națiunilor Unite din 2007 privind drepturile populațiilor indigene,

RECUNOSCÂND interesele locuitorilor din regiunea arctică, inclusiv ale populațiilor indigene din regiunea arctică, în ceea ce privește conservarea pe termen lung și exploatarea durabilă a resurselor marine vii și sănătatea ecosistemelor marine din Oceanul Arctic și subliniind importanța implicării acestora și a comunităților lor și

DORIND să promoveze utilizarea cunoștințelor științifice și a cunoștințelor indigene și locale privind resursele marine vii din Oceanul Arctic și ecosistemele în care acestea există, ca bază pentru conservarea și gestionarea pescuitului în porțiunea de mare liberă din zona centrală a Oceanului Arctic,

AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziții:

Articolul 1

Noțiuni utilizate

În sensul prezentului acord:

(a)	„zona vizată de acord” înseamnă porțiunea de mare liberă din zona centrală a Oceanului Arctic care este înconjurată de apele în care Canada, Regatul Danemarcei pentru Groenlanda, Regatul Norvegiei, Federația Rusă și Statele Unite ale Americii își exercită jurisdicția în domeniul pescuitului;

(b)	„pește” înseamnă speciile de pești, moluște și crustacee, cu excepția celor care aparțin speciilor sedentare, astfel cum sunt definite la articolul 77 din convenție;

(c)	„pescuit” înseamnă căutarea, atragerea, localizarea, capturarea, prinderea sau recoltarea de pește sau orice activitate care poate duce, în mod rezonabil, la atragerea, localizarea, capturarea, prinderea sau recoltarea de pește;

(d)	„pescuit comercial” înseamnă pescuitul în scopuri comerciale;

(e)	„pescuit experimental” înseamnă pescuitul în scopul evaluării sustenabilității și a fezabilității viitorului pescuit comercial prin contribuirea la datele științifice referitoare la acest tip de pescuit;

(f)	„navă” înseamnă orice navă utilizată, echipată, sau prevăzută pentru a fi utilizată pentru pescuit.

Articolul 2

Obiectivul prezentului acord

Prezentul acord urmărește să împiedice pescuitul nereglementat în porțiunea de mare liberă din zona centrală a Oceanului Arctic prin aplicarea unor măsuri preventive în materie de conservare și gestionare, în cadrul unei strategii pe termen lung de proteție a ecosistemelor marine sănătoase și de asigurare a conservării și a exploatării durabile a stocurilor de pește.

Articolul 3

Măsuri intermediare de conservare și gestionare privind pescuitul

(1) Fiecare parte autorizează navele care au dreptul să arboreze pavilionul acesteia să desfășoare activități de pescuit comercial în zona vizată de acord numai în conformitate cu:

(a)

măsurile de conservare și gestionare pentru gestionarea durabilă a stocurilor de pește adoptate de una sau mai multe organizații regionale sau subregionale ori mecanisme de gestionare a pescuitului, care sunt sau pot fi instituite și sunt administrate în conformitate cu dreptul internațional în scopul gestionării acestor activități de pescuit conform standardelor internaționale recunoscute; sau

(b)	măsurile provizorii de conservare și gestionare care pot fi instituite de părți în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (c) punctul (ii).

(2) Părțile sunt încurajate să efectueze studii științifice în cadrul Programului comun de cercetare științifică și monitorizare, instituit în temeiul articolului 4, precum și al programelor științifice naționale respective.

(3) Oricare parte poate autoriza navele care au dreptul să arboreze pavilionul său să desfășoare activități de pescuit experimental în zona vizată de acord numai în conformitate cu măsurile de conservare și gestionare stabilite de părți în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (d).

(4) Părțile garantează că activitățile proprii de cercetare științifică care implică capturarea de pește în zona vizată de acord nu contravin împiedicării pescuitului comercial și a celui experimental nereglementat și protecția ecosistemelor marine sănătoase. Părțile sunt încurajate să se informeze reciproc cu privire la propriile planuri de autorizare a unor astfel de activități de cercetare științifică.

(5) Părțile garantează conformitatea cu măsurile provizorii stabilite la prezentul articol și cu orice măsuri provizorii suplimentare sau diferite pe care acestea le pot stabili în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (c).

(6) În concordanță cu articolul 7 din Acordul din 1995, statele de coastă și celelalte părți cooperează pentru a asigura compatibilitatea măsurilor de conservare și gestionare privind stocurile de pește din sectoare aflate atât în jurisdicția națională din zona centrală a Oceanului Arctic, cât și în afara acesteia, care urmăresc să asigure conservarea și gestionarea stocurilor respective în integralitatea lor.

(7) În afară de dispozițiile prevăzute la alineatul (4), nicio dispoziție din prezentul acord nu se interpretează în sensul restricționării drepturilor părților legate de cercetarea științifică marină, astfel cum sunt enunțate în convenție.

Articolul 4

Program comun de cercetare științifică și monitorizare

(1) Părțile facilitează cooperarea la nivelul activităților științifice în scopul extinderii cunoștințelor referitoare la resursele marine vii din zona centrală a Oceanului Arctic și la ecosistemele în care acestea se găsesc.

(2) Părțile convin să instituie, în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, un Program comun de cercetare științifică și monitorizare în scopul îmbunătățirii înțelegerii ecosistemelor din zona vizată de acord și, în special, pentru a stabili dacă, în zona vizată de acord, ar fi posibil să existe, în prezent sau în viitor, stocuri de pește care să poată fi exploatate în mod durabil, precum și pentru a evalua impactul posibil al unui astfel de pescuit asupra ecosistemelor din zona vizată de acord.

(3) Părțile emit orientări privind elaborarea, coordonarea și punerea în aplicare a Programului comun de cercetare științifică și monitorizare.

(4) Părțile garantează că Programul comun de cercetare științifică și monitorizare ține seama de activitatea organizațiilor, organismelor și programelor științifice și tehnice relevante, precum și de cunoștințele indigene și locale.

(5) În cadrul Programului comun de cercetare științifică și monitorizare, părțile adoptă, în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, un protocol privind schimbul de date și fac schimb de date relevante, direct sau prin intermediul organizațiilor, organismelor și programelor științifice și tehnice relevante, în conformitate cu protocolul menționat.

(6) Părțile organizează reuniuni științifice comune, cu prezență fizică sau în alt mod, cel puțin la fiecare doi ani și cu cel puțin două luni înaintea reuniunilor părților care au loc în temeiul articolului 5, pentru a prezenta rezultatele cercetărilor lor, a examina cele mai fiabile informații științifice disponibile și a oferi în timp util consultanță științifică pentru reuniunile părților. Părțile adoptă, în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, cadrul de referință al reuniunilor științifice comune și alte proceduri pentru derularea acestora.

Articolul 5

Revizuire și punere în continuare în aplicare

(1) Părțile se reunesc la fiecare doi ani sau mai frecvent în cazul în care decid astfel. În cadrul reuniunilor, printre altele, părțile:

(a)	examinează punerea în aplicare a prezentului acord și, după caz, analizează aspectele care țin de durata prezentului acord în conformitate cu articolul 13 alineatul (2);

(b)	examinează toate informațiile științifice disponibile, obținute în cadrul Programului comun de cercetare științifică și monitorizare, al programelor științifice naționale și care provin din orice alte surse relevante, inclusiv cunoștințele indigene și locale;

(c)

pe baza informațiilor științifice obținute din Programul comun de cercetare științifică și monitorizare, din programele științifice naționale și din alte surse relevante, ținând seama de considerentele relevante referitoare la gestionarea pescuitului și de ecosisteme, inclusiv de abordarea precaută și de posibilul impact negativ al pescuitului asupra ecosistemelor, analizează, printre altele, dacă distribuția, migrația și abundența de pește în zona vizată de acord ar permite practicarea unui pescuit comercial durabil și, pe această bază, stabilesc:

(i)	dacă să demareze negocieri pentru a institui una sau mai multe organizații regionale sau subregionale ori mecanisme suplimentare de gestionare a pescuitului, în scopul gestionării pescuitului în zona vizată de acord; și

(ii)

dacă, odată negocierile demarate în temeiul punctului (i) și odată ce părțile au convenit cu privire la mecanismele de asigurare a durabilității stocurilor de pește, să instituie măsuri provizorii suplimentare sau diferite de conservare și gestionare cu privire la stocurile respective din zona vizată de acord;

(d)

stabilesc, în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, măsuri de conservare și gestionare pentru pescuitul experimental în zona vizată de acord. Părțile pot modifica aceste măsuri periodic. Aceste măsuri prevăd, printre altele, următoarele:

(i)	pescuitul experimental nu contravine obiectivului prezentului acord;

(ii)

pescuitul experimental este limitat ca durată, sferă de aplicare și amploare în scopul reducerii la minimum a impactului asupra stocurilor de pește și asupra ecosistemelor și face obiectul cerințelor standard stabilite în protocolul privind partajarea datelor adoptat în conformitate cu articolul 4 alineatul (5);

(iii)

o parte poate autoriza pescuitul experimental numai pe baza unor cercetări științifice solide și atunci când acesta este în concordanță cu Programul comun de cercetare științifică și monitorizare și cu propriul (propriile) program(e) științific(e) național(e);

(iv)	o parte poate autoriza pescuitul experimental numai după ce a notificat celelalte părți cu privire la planurile sale legate de acest tip de pescuit și a oferit acestora posibilitatea formulării de observații cu privire la planurile respective;

(v)	o parte trebuie să monitorizeze în mod adecvat orice activitate de pescuit experimental pe care a autorizat-o și să raporteze rezultatele acestei activități celorlalte părți.

(2) Pentru a promova punerea în aplicare a prezentului acord, inclusiv în ceea ce privește Programul comun de cercetare științifică și monitorizare și celelalte activități desfășurate în temeiul articolului 4, părțile pot înființa comitete sau organisme similare în cadrul cărora pot participa reprezentanți ai comunităților arctice, inclusiv ai populațiilor indigene arctice.

Articolul 6

Adoptarea deciziilor

(1) Deciziile părților cu privire la aspectele procedurale se adoptă cu majoritatea voturilor părților care votează în favoarea sau împotrivă.

(2) Deciziile părților cu privire la aspectele materiale se adoptă prin consens. În scopul prezentului acord, prin „consens” se înțelege absența oricărei obiecții formale la momentul adoptării deciziei.

(3) Un aspect poate fi considerat material dacă oricare dintre părți îl consideră ca fiind material.

Articolul 7

Soluționarea litigiilor

Dispozițiile privind soluționarea litigiilor prevăzute în partea VIII din Acordul din 1995 se aplică mutatis mutandis oricărui litigiu între părți în ceea ce privește interpretarea sau punerea în aplicare a prezentului acord, indiferent dacă sunt sau nu părți la Acordul din 1995.

Articolul 8

Alte entități decât părțile

(1) Părțile încurajează entitățile care nu sunt părți la prezentul acord să ia măsuri în conformitate cu dispozițiile prezentului acord.

(2) Părțile iau măsuri, în conformitate cu dreptul internațional, pentru a descuraja navele care au dreptul să arboreze pavilioanele țărilor terțe să desfășoare activități care afectează punerea efectivă în aplicare a prezentului acord.

Articolul 9

Semnătura

(1) Prezentul acord este deschis pentru semnare de către Canada, Republica Populară Chineză, Regatul Danemarcei în ceea ce privește Insulele Feroe și Groenlanda, Islanda, Japonia, Republica Coreea, Regatul Norvegiei, Federația Rusă, Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană la Ilulissat începând cu 3 octombrie 2018 și rămâne deschis pentru semnare pe o perioadă de 12 luni de la data menționată.

(2) Pentru părțile semnatare ale prezentului acord, prezentul acord rămâne deschis pentru ratificare, acceptare sau aprobare în orice moment.

Articolul 10

Aderare

(1) Pentru statele menționate la articolul 9 alineatul (1), care nu au semnat prezentul acord, cât și pentru Uniunea Europeană în cazul în care nu a semnat prezentul acord, prezentul acord rămâne deschis pentru aderare la acesta în orice moment.

(2) După intrarea în vigoare a prezentului acord, părțile pot invita alte state cu un interes real să adere la prezentul acord.

Articolul 11

Intrare în vigoare

(1) Prezentul acord intră în vigoare la 30 de zile de la data primirii de către depozitar a instrumentelor de ratificare, acceptare sau aprobare, ori de aderare la prezentul acord din partea statelor enumerate la articolul 9 alineatul (1) și din partea Uniunii Europene.

(2) După intrarea sa în vigoare, prezentul acord intră în vigoare pentru fiecare stat membru invitat să adere în temeiul articolului 10 alineatul (2), care a depus un instrument de aderare, în termen de 30 de zile de la data depunerii instrumentului respectiv.

Articolul 12

Retragere

Oricare parte se poate retrage din prezentul acord în orice moment, transmițând o notificare scrisă de retragere adresată depozitarului prin canale diplomatice, prin care precizează data efectivă a retragerii sale, care este cu cel puțin șase luni ulterioară datei notificării. Retragerea din prezentul acord nu aduce atingere aplicării acestuia pentru celelalte părți și nici răspunderii care revine părții care se retrage de a îndeplini orice obligație în temeiul prezentului acord care, independent de prezentul acord, intră sub incidența dreptului internațional.

Articolul 13

Durata prezentului acord

(1) Prezentul acord rămâne în vigoare pentru o durată inițială de 16 ani de la intrarea sa în vigoare.

(2) La expirarea duratei inițiale prevăzute la alineatul (1), prezentul acord rămâne în vigoare pentru o perioadă (perioade) de prelungire succesivă (succesive) de cinci ani, cu excepția cazului în care oricare dintre părți:

(a)	prezintă o obiecție formală cu privire la prelungirea prezentului acord în cadrul ultimei reuniuni a părților care are loc anterior expirării duratei inițiale sau a oricărei perioade de prelungire ulterioare; sau

(b)	transmite depozitarului, în scris, o obiecție formală cu privire la prelungire, cu cel puțin șase luni înaintea expirării perioadei respective.

(3) Părțile prevăd o tranziție efectivă între prezentul acord și orice nou acord potențial care înființează o organizație regională sau subregională ori un mecanism suplimentar de gestionare a pescuitului pentru gestionarea pescuitului în zona vizată de acord, astfel încât sănătatea ecosistemelor marine să fie protejată și să se asigure conservarea și exploatarea durabilă a stocurilor de pește din zona vizată de acord.

Articolul 14

Relația cu alte acorduri

(1) Părțile recunosc faptul că le revin și continuă să le revină obligații în temeiul dispozițiilor relevante din dreptul internațional, inclusiv al celor reflectate în convenție și în Acordul din 1995, și recunosc importanța continuării cooperării în scopul îndeplinirii obligațiilor respective chiar și în cazul în care prezentul acord expiră sau este reziliat în absența unui acord care să înființeze o organizație regională sau subregională ori un sau mecanism suplimentar de gestionare a pescuitului pentru gestionarea pescuitului în zona vizată de acord.

(2) Nicio dispoziție din prezentul acord nu aduce atingere pozițiilor oricărei părți cu privire la drepturile și obligațiile sale în temeiul acordurilor internaționale și pozițiilor sale cu privire la orice chestiune legată de dreptul mării, inclusiv oricărei poziții legate de exercitarea drepturilor și jurisdicției în Oceanul Arctic.

(3) Nicio dispoziție din prezentul acord nu aduce atingere drepturilor, jurisdicției și îndatoririlor oricărei părți în temeiul dispozițiilor relevante ale dreptului internațional, astfel cum sunt reflectate în convenție sau în Acordul din 1995, inclusiv dreptului de a propune începerea negocierilor cu privire la înființarea uneia sau mai multor organizații regionale sau subregionale ori a unor mecanisme suplimentare de gestionare a pescuitului pentru zona vizată de acord.

(4) Prezentul acord nu modifică drepturile și obligațiile părților care decurg din alte acorduri compatibile cu acesta și care nu aduc atingere exercitării de către celelalte părți a drepturilor lor sau îndeplinirii obligațiilor care le revin în temeiul prezentului acord. Prezentul acord nu subminează și nu intră în conflict cu rolul și mandantul oricărui mecanism internațional referitore la gestionarea pescuitului.

Articolul 15

Depozitar

(1) Guvernul Canadei este depozitarul prezentului acord.

(2) Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare se depun la depozitar.

(3) Depozitarul informează toți semnatarii și toate părțile cu privire la depunerea tuturor instrumentelor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare și îndeplinește orice alte funcții, astfel cum sunt prevăzute în Convenția de la Viena din 1969 privind dreptul tratatelor.

Întocmit la Ilulissat la trei octombrie două mii optsprezece, într-un singur exemplar original, în limbile chineză, engleză, franceză și rusă, fiecare text fiind în egală măsură autentic.

15.3.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 73/9

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2019/408 AL CONSILIULUI

din 14 martie 2019

privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 269/2014 al Consiliului din 17 martie 2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (1), în special articolul 14 alineatele (1), (3) și (4),

având în vedere propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate,

întrucât:

(1)	La 17 martie 2014, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE) nr. 269/2014.

(2)	În urma reexaminării întreprinse de Consiliu, ar trebui să fie modificate informațiile referitoare la anumite persoane și entități menționate în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 269/2014 și ar trebui să fie eliminată rubrica referitoare la o persoană care a decedat.

(3)	Prin urmare, anexa I la Regulamentul (UE) nr. 269/2014 ar trebui modificată în mod corespunzător,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa I la Regulamentul (UE) nr. 269/2014 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 14 martie 2019.

Pentru Consiliu

Președintele

G. CIAMBA

(1) JO L 78, 17.3.2014, p. 6.

ANEXĂ

Anexa I la Regulamentul (UE) nr. 269/2014 se modifică după cum urmează:

Rubrica referitoare la persoana indicată mai jos se elimină:

„96.	Alexander Vladimirovich ZAKHARCHENKO”.

Rubricile referitoare la persoanele și entitățile enumerate mai jos se înlocuiesc cu rubricile următoare:

Persoane

Nume

Date de identificare

Motive

Data includerii pe listă

„19.

Alexandr Viktorovich VITKO

(Александр Викторович ВИТКО)

Data nașterii: 13.9.1961

Locul nașterii: Vitebsk (RSS Belarusă)

Comandant al Flotei Mării Negre, amiral. Comandant-șef adjunct al marinei militare ruse.

Responsabil de comanda forțelor ruse care au ocupat teritoriul suveran al Ucrainei.

17.3.2014

22.

Dmitry Olegovich ROGOZIN

(Дмитрий Олегович РОГОЗИН)

Data nașterii: 21.12.1963

Locul nașterii: Moscova

Fost viceprim-ministru al Federației Ruse. A solicitat public anexarea Crimeei.

Din 2018 ocupă postul de director general într-o societate de stat.

21.3.2014

31.

Valery Kirillovich MEDVEDEV

(Валерий Кириллович МЕДВЕДЕВ)

Valeriy Kyrylovych MEDVEDIEV

(Валерiй Кирилович МЕДВЕДЄВ)

Data nașterii: 21.8.1946

Locul nașterii: Șmakovka, regiunea Primorski

Fost președinte al Comisiei electorale din Sevastopol (până la 26 mai 2017). Responsabil de gestionarea referendumului din Crimeea. Responsabil, în cadrul sistemului rus, de validarea rezultatelor referendumului.

Rămâne activ în sprijinirea acțiunilor sau politicilor separatiste.

21.3.2014

35.

Oleg Yevgenyvich BELAVENTSEV

(Олег Евгеньевич БЕЛАВЕНЦЕВ)

Data nașterii: 15.9.1949

Locul nașterii: Moscova

Fost reprezentant plenipotențiar al președintelui Federației Ruse în așa-numitul „District federal al Crimeei”, responsabil de punerea în aplicare a prerogativelor constituționale ale șefului de stat rus pe teritoriul Republicii Autonome Crimeea anexate. Fost membru nepermanent al Consiliului de Securitate rus.

Fost reprezentant plenipotențiar al președintelui Federației Ruse în districtul federal al Caucazului de Nord (până în iunie 2018).

Rămâne activ în sprijinirea acțiunilor sau politicilor separatiste.

29.4.2014

36.

Oleg Genrikhovich SAVELYEV

(Олег Генрихович САВЕЛЬЕВ)

Data nașterii: 27.10.1965

Locul nașterii: Leningrad

Fost ministru al Afacerilor Crimeei. Responsabil de integrarea Republicii Autonome Crimeea anexate în cadrul Federației Ruse.

Fost șef de cabinet adjunct al guvernului rus, responsabil de organizarea lucrărilor Comisiei guvernamentale privind dezvoltarea socioeconomică a așa-numitei „Republici Crimeea”.

Șef de personal al Camerei de Audit a Federației Ruse.

29.4.2014

46.

Denys Volodymyrovych PUSHYLIN (Денис Володимирович ПУШИЛIН)

Denis Vladimirovich PUSHILIN (Денис Владимирович ПУШИЛИН)

Data nașterii: 9.5.1981 sau 9.5.1982

Locul nașterii: Makiivka (oblastul Donețk)

Unul dintre liderii „Republicii Populare Donețk”. A participat la capturarea și ocuparea administrației regionale din Donețk în 2014. Până la 4 septembrie 2015, așa-numit vicepreședinte al „Consiliului Popular” al așa-numitei „Republici Populare Donețk”. De la 4 septembrie 2015, „președinte” al „Consiliului Popular al Republicii Populare Donețk”. Așa-numit „șef interimar al Republicii Populare Donețk” după 7 septembrie 2018. Așa-numit „șef al Republicii Populare Donețk” după așa-numitele alegeri din 11 noiembrie 2018.

29.4.2014

55.

Igor Nikolaevich BEZLER [alias Bes (diavol)]

(Игорь Николаевич БЕЗЛЕР)

Ihor Mykolayovych BEZLER

(Iгор Миколайович БЕЗЛЕР)

Data nașterii: 30.12.1965

Locul nașterii: Simferopol, Crimeea

Unul dintre foștii lideri ai miliției autoproclamate a orașului Horlivka. A preluat controlul clădirii Biroului Serviciului de Securitate al Ucrainei din regiunea Donețk și, ulterior, a capturat sediul districtual al Ministerului Afacerilor Interne din orașul Horlivka. Are legături cu Igor Strelkov/Girkin sub a cărui conducere a fost implicat în asasinarea lui Volodymyr Rybak, deputat al poporului în Consiliul Municipal al orașului Horlivka.

Rămâne activ în sprijinirea acțiunilor sau politicilor separatiste.

12.5.2014

83.

Ekaterina Yurievna GUBAREVA

(Екатерина Юрьевна ГУБАРЕВА)

Kateryna Yuriyivna GUBARIEVA (HUBARIEVA)

(Катерина Юрiївна ГУБАРЄВА)

Data nașterii: 5.7.1983 sau 10.3.1983

Locul nașterii: Kahovka (oblastul Herson)

În calitatea sa de fost așa-numit „ministru al afacerilor externe”, a fost responsabilă de apărarea așa-numitei „Republici Populare Donețk”, subminând astfel integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei. Asumând acest rol și acționând în această calitate, a sprijinit, prin urmare, acțiuni și politici care subminează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei. Rămâne activă în sprijinirea acțiunilor și politicilor separatiste.

Fostă membră a așa-numitului „Consiliu Popular” al „Republicii Populare Donețk” (până în noiembrie 2018).

25.7.2014

89.

Oksana TCHIGRINA,

Oksana Aleksandrovna CHIGRINA (CHYHRYNA)

(Оксана Александровна ЧИГРИНА)

Data nașterii: posibil 23.7.1981

Fost purtător de cuvânt al așa-numitului „guvern” al așa-numitei „Republici Populare Lugansk”, care a făcut declarații justificând, printre altele, doborârea unei aeronave militare ucrainene, luarea de ostatici și activitățile de luptă ale grupărilor armate ilegale, care au subminat, în consecință, integritatea teritorială, suveranitatea și unitatea Ucrainei.

Fost purtător de cuvânt al Serviciului de presă al LNR.

Rămâne activ în sprijinirea acțiunilor sau politicilor separatiste.

30.7.2014

91.

Sergey Vadimovich ABISOV

(Сергей Вадимович АБИСОВ)

Sergiy (Serhiy) Vadymovych ABISOV

(Сергiй Вадимович АБIСОВ)

DOB 27.11.1967

Locul nașterii: Simferopol, Crimeea

Acceptând numirea sa în calitate de așa-numit „ministru de interne al Republicii Crimeea” de către Președintele Rusiei (Decretul nr. 301) la 5 mai 2014 și prin acțiunile sale în calitate de așa-numit „ministru de interne” a subminat integritatea teritorială, suveranitatea și unitatea Ucrainei.

Demis din funcția de așa-numit „ministru de interne al Republicii Crimeea” în iunie 2018.

30.7.2014

97.

Vladimir Petrovich KONONOV (alias „Țarul”)

(Владимир Петровнч КОНОНОВ)

Volodymyr Petrovych KONONOV

(Володимир Петрович КОНОНОВ)

Data nașterii: 14.10.1974

Locul nașterii: Gorski, oblastul Lugansk

La 14 august 2014 l-a înlocuit pe Igor Strelkov/Girkin în calitatea de așa-numit „ministru al apărării” al „Republicii Populare Donețk”. Se presupune că din aprilie 2014 este comandantul unei divizii a luptătorilor separatiști din Donețk și că a promis să ducă la îndeplinire misiunea strategică de a respinge agresiunea militară a Ucrainei. Prin urmare, Kononov a sprijinit acțiuni și politici care subminează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei.

Demis din funcția de așa-numit „ministru al apărării” în septembrie 2018.

12.9.2014

102.

Andrei Nikolaievich RODKIN

(Андрей Николаевич РОДКИН)

Data nașterii: 23.9.1976

Locul nașterii: Moscova

Fost reprezentant la Moscova al așa-numitei „Republici Populare Donețk”. În declarațiile sale a vorbit, printre altele, despre disponibilitatea milițiilor de a purta un război de gherilă și despre confiscarea de către acestea a unor sisteme de armament de la forțele armate ucrainene. Prin urmare, el a sprijinit acțiuni și politici care subminează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei.

Unul dintre foștii lideri ai „Uniunii voluntarilor din Donbas”.

Rămâne activ în sprijinirea acțiunilor sau politicilor separatiste.

12.9.2014

103.

Alexandr Akimovich KARAMAN

(Александр Акимович КАРАМАН)

Alexandru CARAMAN

Data nașterii: 26.7.1956

Locul nașterii: Cioburciu, raionul Slobozia, acum Republica Moldova

Fost așa-numit „viceprim-ministru pentru afaceri sociale” al „Republicii Populare Donețk”. Asociat cu Vladimir Antyufeyev, care a fost răspunzător de activitățile „guvernamentale” separatiste ale așa-numitului „Guvern al Republicii Populare Donețk”. Prin urmare, el a sprijinit acțiuni și politici care subminează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei. Protejat al fostului viceprim-ministru al Rusiei, Dmitri Rogozin. Fost șef al „departamentului administrativ al Consiliului de Miniștri” al „Republicii Populare Donețk”.

Până în martie 2017, așa-numit „reprezentant plenipotențiar al președintelui” așa-numitei „Republici Moldovenești Nistrene” pe lângă Federația Rusă.

Rămâne activ în sprijinirea acțiunilor sau politicilor separatiste.

12.9.2014

120.

Sergey Yurievich KOZYAKOV

(Сергей Юрьевич КОЗЬЯКОВ)

Serhiy Yuriyovych KOZYAKOV

(Сергiй Юрiйович КОЗЬЯКОВ)

Data nașterii: 29.9.1982 sau 23.9.1982

În fosta sa calitate de așa-numit „șef al Comisiei electorale centrale din Lugansk”, a fost responsabil pentru organizarea așa-numitelor „alegeri” din 2 noiembrie 2014 din „Republica Populară Lugansk”. Aceste „alegeri” au încălcat legislația Ucrainei și au fost, prin urmare, ilegale. Între octombrie 2015 și decembrie 2017, a ocupat așa-zisa funcție de „ministru al justiției” al „Republicii Populare Lugansk”.

În consecință, prin asumarea acestor calități și prin acțiunile întreprinse în temeiul acestora, precum și prin organizarea „alegerilor” ilegale, a sprijinit activ acțiuni și politici care subminează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei și care au continuat să destabilizeze Ucraina.

Continuă să sprijine și să legitimeze politicile separatiste, în cooperarea cu autoritățile separatiste.

29.11.2014

122.

Larisa Leonidovna AIRAPETYAN (alias Larysa AYRAPETYAN, Larisa AIRAPETYAN sau Larysa AIRAPETYAN)

(Лариса Леонидовна АЙРАПЕТЯН)

(Лариса Леонiдiвна АЙРАПЕТЯН)

Data nașterii: 21.2.1970

Fost așa-numit „ministru al sănătății” al așa-numitei „Republici Populare Lugansk”. A candidat în cadrul așa-numitelor „alegeri” din 2 noiembrie 2014 la postul de „șef” al așa-numitei „Republici Populare Lugansk”.

Respectivele „alegeri” încalcă legislația Ucrainei și sunt, prin urmare, ilegale.

În consecință, prin asumarea acestei calități și prin acțiunile întreprinse în temeiul acesteia, precum și prin participarea formală în calitate de candidat la „alegerile” ilegale, a sprijinit activ acțiuni și politici care subminează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei și continuă să destabilizeze Ucraina.

Rămâne activ în sprijinirea acțiunilor sau politicilor separatiste.

29.11.2014

129.

Yevgeniy Eduardovich MIKHAYLOV (alias Yevhen Eduardovych MYCHAYLOV)

(Евгений Эдуардович МИХАЙЛОВ)

(Євген Едуардович МИХАЙЛОВ)

Data nașterii: 17.3.1963

Locul nașterii: Arhanghelsk

Fost așa-numit „ministru al Consiliului de Miniștri” (șeful administrației pentru afaceri guvernamentale) al „Republicii Populare Donețk”.

Prin urmare, prin asumarea acestei calități și prin acțiunile întreprinse în temeiul acesteia, a sprijinit activ acțiuni și politici care subminează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei și care au continuat să destabilizeze țara.

Rămâne activ în sprijinirea acțiunilor sau politicilor separatiste.

29.11.2014

132.

Vladyslav Mykolayovych DEYNEGO (alias Vladislav Nikolayevich DEYNEGO)

(Владислав Миколайович ДЕЙНЕГО)

(Владислав Николаевич ДЕЙНЕГО)

Data nașterii: 12.3.1964

Locul nașterii: Romny, oblastul Sumy

Ромны, Сумская область

Fost „șef adjunct” al „Consiliului Popular” al așa-numitei „Republici Populare Lugansk”.

În prezent ocupă așa-zisa funcție de „ministru interimar al afacerilor străine” al așa-numitei „Republici Populare Lugansk”.

29.11.2014

138.

Alexandr Vasilievich SHUBIN

(Александр Васильевич ШУБИН)

Data nașterii: 20.5.1972 sau 30.5.1972

Locul nașterii: Lugansk

Fost așa-numit „ministru al justiției” al așa-numitei „Republici Populare Lugansk” ilegale. Fost președinte al „Comisiei electorale centrale” a așa-numitei „Republici Populare Lugansk”.

Demis din funcția de președinte al „Comisiei electorale centrale” a așa-numitei „Republici Populare Lugansk” în iunie 2018.

16.2.2015

142.

Aleksandr Yurievich TIMOFEEV

(Александр Юрьевич ТИМОФЕЕВ)

Oleksandr Yuriyovych TYMOFEYEV

(Олександр Юрiйович ТИМОФЕЄВ)

Data nașterii: 15.5.1971

Locul nașterii: Nevinnomyssk, kraina Stavropol

Невинномысск, Ставропольский край

Fost așa-numit „ministru al finanțelor și impozitelor” al „Republicii Populare Donețk”.

Demis din funcția de așa-numit „ministru al finanțelor și impozitelor” în septembrie 2018.

16.2.2015

149.

Andrei Valeryevich KARTAPOLOV

(Андрей Валерьевич КАРТAПOЛOВ)

Data nașterii: 9.11.1963

Locul nașterii: RDG (DDR)

Fost comandant al Districtului militar de vest. Fost director al Departamentului de operații principale și șef adjunct al Statului-Major al forțelor armate ale Federației Ruse. A fost implicat activ în elaborarea și punerea în aplicare a campaniei militare a forțelor ruse în Ucraina.

Potrivit activităților stabilite ale Statului-Major, prin exercitarea controlului operațional al forțelor armate, a fost implicat în mod activ în elaborarea și punerea în aplicare a politicii Guvernului Rusiei de amenințare a integrității teritoriale, a suveranității și a independenței Ucrainei.

Ministru adjunct al apărării din iulie 2018.

16.2.2015”

Entități

	Nume	Date de identificare	Motive	Data includerii pe listă
„4.	Așa-numita „Republică Populară Donețk” „Донецкая народная республика” „Donétskaya naródnaya respúblika”	Informații oficiale: https://dnr-online.ru/ http://smdnr.ru/ https://dnrsovet.su/ https://denis-pushilin.ru/	Așa-numita „Republică Populară Donețk” a fost declarată la 7 aprilie 2014. Răspunzătoare pentru organizarea referendumului ilegal din 11 mai 2014. Declarație de independență la 12 mai 2014. La 24 mai 2014, așa-numitele „Republici Populare” Donețk și Lugansk au semnat un acord privind crearea așa-numitului „Stat Federal al Novorossiya”. Acest fapt încalcă dreptul constituțional ucrainean și, prin urmare, dreptul internațional, subminând astfel integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei. Este, de asemenea, implicată în recrutarea pentru grupări armate separatiste ilegale, amenințând astfel stabilitatea sau securitatea Ucrainei.	25.7.2014
5.	Așa-numitul „Stat Federal al Novorossiya” „Федеративное государство Новороссия” „Federativnoye Gosudarstvo Novorossiya”	Comunicate de presă oficiale: http://novopressa.ru/ http://novorossia-tv.ru/ http://novorossia.today/ http://novorossiia.ru/ https://www.novorosinform.org/	La 24 mai 2014, așa-numitele „Republici Populare” Donețk și Lugansk au semnat un acord privind crearea așa-numitului „Stat Federal al Novorossiya” nerecunoscut. Acest fapt încalcă dreptul constituțional ucrainean și, prin urmare, dreptul internațional, amenințând astfel integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei.	25.7.2014
24.	Republica Donețk (Organizație publică) Донецкая республика	Informații oficiale: http://oddr.info/	„Organizație” cu caracter public care a prezentat candidați în așa-numitele „alegeri” din așa-numita „Republică Populară Donețk”, la 2 noiembrie 2014 și la 11 noiembrie 2018. Respectivele „alegeri” încalcă legislația Ucrainei și sunt, prin urmare, ilegale. Prin urmare, prin participarea formală la „alegerile” ilegale, a sprijinit în mod activ acțiuni și politici care subminează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei și continuă să destabilizeze Ucraina. Înființată de Andriy PURGIN, a fost condusă de Alexander ZAKHARCHENKO. În 2018 a prezentat un candidat, Denis PUSHYLIN, la funcția de „șef” al așa-numitei „Republici Populare Donețk”.	29.11.2014
25.	Pace pentru Regiunea Lugansk (Mir Luganschine) Мир Луганщине	https://mir-lug.info/	„Organizație” cu caracter public care a prezentat candidați în așa-numitele „alegeri” din așa-numita „Republică Populară Lugansk”, la 2 noiembrie 2014 și la 11 noiembrie 2018. Respectivele „alegeri” încalcă legislația Ucrainei și sunt, prin urmare, ilegale. Prin urmare, prin participarea formală la „alegerile” ilegale, a sprijinit în mod activ acțiuni și politici care subminează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei și continuă să destabilizeze Ucraina.	29.11.2014
26.	Libertate pentru Donbass (alias „Free Donbas”, „Svobodny Donbass” Свободньιй Донбасс	http://www.odsd.ru/	„Organizație” cu caracter public care a prezentat candidați în așa-numitele „alegeri” din așa-numita „Republică Populară Donețk”, la 2 noiembrie 2014 și la 11 noiembrie 2018. Respectivele alegeri încalcă legislația Ucrainei și sunt, prin urmare, ilegale. Prin urmare, prin participarea formală la „alegerile” ilegale, a sprijinit în mod activ acțiuni și politici care subminează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei și continuă să destabilizeze Ucraina.	29.11.2014
28.	Uniunea Economică Lugansk (Luganskiy Ekonomicheskiy Soyuz) Луганский экономический союз	Informații oficiale: https://nslnr.su/about/obshchestvennye-organizatsii/337/ https://vk.com/public97306393	„Organizație cu caracter social” care a prezentat candidați în așa-numitele „alegeri” ilegale din așa-numita „Republică Populară Lugansk”, la 2 noiembrie 2014 și la 11 noiembrie 2018. A prezentat un candidat, Oleg AKIMOV, la funcția de „șef” al așa-numitei „Republici Populare Lugansk” și la funcția de membru al așa-numitului „Consiliu Popular al Republicii Populare Lugansk”. Respectivele „alegeri” încalcă legislația Ucrainei și sunt, prin urmare, ilegale. Prin urmare, prin participarea formală la „alegerile” ilegale, a sprijinit în mod activ acțiuni și politici care subminează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei și continuă să destabilizeze Ucraina.	29.11.2014”

15.3.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 73/16

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2019/409 AL CONSILIULUI

din 14 martie 2019

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate,

întrucât:

(1)	La 17 martie 2014, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE) nr. 269/2014.

(2)

Având în vedere recurgerea la forță de către Federația Rusă, care s-a soldat cu arestarea unor militari ucraineni și cu confiscarea unor vase la 25 noiembrie 2018 în strâmtoarea Kerch, ceea ce constituie o încălcare atât a dreptului internațional, cât și a suveranității și a integrității teritoriale a Ucrainei, Consiliul consideră că pe lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică măsuri restrictive astfel cum sunt prevăzute în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 269/2014 ar trebui adăugate opt persoane.

(3)	Prin urmare, anexa I la Regulamentul (UE) nr. 269/2014 ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Persoanele care figurează în anexa la prezentul regulament se adaugă pe lista prevăzută în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 269/2014.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 14 martie 2019.

Pentru Consiliu

Președintele

G. CIAMBA

(1) JO L 78, 17.3.2014, p. 6.

ANEXĂ

Următoarele persoane se adaugă pe lista persoanelor prevăzută în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 269/2014:

Nume

Date de identificare

Motive

Data includerii pe listă

„176.

Sergey Nikolayevich STANKEVICH

(Сергей Николаевич СТАНКЕВИЧ)

Sexul: masculin;

Data nașterii: 27.1.1963

Șef al direcției poliției de frontieră din cadrul Serviciului Federal de Securitate al Federației Ruse pentru «Republica Crimeea și orașul Sevastopol», contraamiral. În această calitate, a fost responsabil de acțiunile pe care flota navală a pazei de coastă a Federației Ruse le-a desfășurat la 25 noiembrie 2018 împotriva Ucrainei și care au împiedicat accesul vaselor ucrainene la coasta lor din Marea Azov, subminând astfel integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei și subminând securitatea Ucrainei prin perturbarea circulației și operabilității vaselor marinei ucrainene.

Acțiunile în chestiune au sprijinit, de asemenea, consolidarea anexării ilegale a peninsulei Crimeea la Federația Rusă.

15.3.2019

177.

Andrey Borisovich SHEIN

(Андрей Борисович ШЕИН)

Sexul: masculin;

Data nașterii: 10.6.1971

Șef adjunct al direcției poliției de frontieră – șef al unității de pază de coastă din cadrul Serviciului Federal de Securitate al Federației Ruse pentru «Republica Crimeea și orașul Sevastopol». În această calitate, a participat la operațiile împotriva navelor ucrainene și a echipajelor acestora în cadrul acțiunilor desfășurate la 25 noiembrie 2018 de către Federația Rusă împotriva Ucrainei, care au împiedicat accesul vaselor ucrainene la coasta lor din Marea Azov, subminând astfel integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei și subminând securitatea Ucrainei prin perturbarea circulației și operabilității vaselor marinei ucrainene.

Acțiunile în chestiune au sprijinit, de asemenea, consolidarea anexării ilegale a peninsulei Crimeea la Federația Rusă.

15.3.2019

178.

Aleksey Mikhailovich SALYAEV

Aleksey Mikhailovich SALYAYEV

Oleksii Mykhailovych SALIAIEV

(Алексей Михайлович САЛЯЕВ, Олексій Михайлович САЛЯЄВ)

Sexul: masculin;

Data nașterii: 22.8.1978

Comandant al navei de patrulare la frontieră «Don» (număr de identificare: 353) a Serviciul de Pază de Frontieră din cadrul Serviciului Federal de Securitate al Federației Ruse. S-a aflat la comanda vasului care a participat activ la acțiunile desfășurate la 25 noiembrie 2018 de către Federația Rusă împotriva vaselor ucrainene și a echipajelor acestora și a ciocnit cu pintenul etravei remorcherul de estuar «Yany Kapu» al Marinei Ucrainene. Acțiunile în chestiune au împiedicat accesul vaselor ucrainene la coasta lor din Marea Azov, subminând astfel integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei și subminând securitatea Ucrainei prin perturbarea circulației și operabilității vaselor marinei ucrainene.

Acțiunile în chestiune au sprijinit, de asemenea, consolidarea anexării ilegale a peninsulei Crimeea la Federația Rusă.

15.3.2019

179.

Andrei SHIPITSIN / SHYPITSIN

(Андрей ШИПИЦИН/ ШИПІЦИН)

Sexul: masculin;

Data nașterii: 25.12.1969

Comandant al navei de patrulare la frontieră «Izumrud» a Serviciul de Pază de Frontieră din cadrul Serviciului Federal de Securitate al Federației Ruse. S-a aflat la comanda vasului care a participat activ la acțiunile desfășurate la 25 noiembrie 2018 de către Federația Rusă împotriva vaselor ucrainene și a echipajelor acestora, care au împiedicat accesul vaselor ucrainene la coasta lor din Marea Azov, subminând astfel integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei și subminând securitatea Ucrainei prin perturbarea circulației și operabilității vaselor marinei ucrainene.

Acțiunile în chestiune au sprijinit, de asemenea, consolidarea anexării ilegale a peninsulei Crimeea la Federația Rusă.

15.3.2019

180.

Aleksey Vladimirovich SHATOKHIN / Oleksii Volodymyrovich SHATOKHIN

(Алексей Владимирович ШАТОХИН / Олексій Володимирович ШАТОХІН)

Sexul: masculin;

Data nașterii: 26.1.1971

Șef al Serviciului Punctului de Control Kerch pentru «Republica Crimeea și orașul Sevastopol» din cadrul Serviciului Federal de Securitate al Federației Ruse. A participat la operațiile împotriva navelor ucrainene în cadrul acțiunilor desfășurate la 25 noiembrie 2018 de către Federația Rusă împotriva vaselor ucrainene și a echipajelor acestora, care au împiedicat accesul vaselor ucrainene la coasta lor din Marea Azov, subminând astfel integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei și subminând securitatea Ucrainei prin perturbarea circulației și operabilității vaselor marinei ucrainene.

Acțiunile în chestiune au sprijinit, de asemenea, consolidarea anexării ilegale a peninsulei Crimeea la Federația Rusă.

15.3.2019

181.

Ruslan Alexandrovich ROMASHKІN

(Руслан Александрович РОМАШКИН)

Sexul: masculin;

Data nașterii: 15.6.1976

Șef al Serviciului Punctului de Control din «Republica Crimeea și orașul Sevastopol» din cadrul Serviciului Federal de Securitate al Federației Ruse. În această calitate, el a fost responsabil de coordonarea acțiunilor desfășurate la 25 noiembrie 2018 de către forțele Federației Ruse împotriva vaselor ucrainene și a echipajelor acestora, care au împiedicat accesul vaselor ucrainene la coasta lor din Marea Azov, subminând astfel integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei și subminând securitatea Ucrainei prin perturbarea circulației și operabilității vaselor marinei ucrainene.

Acțiunile în chestiune au sprijinit, de asemenea, consolidarea anexării ilegale a peninsulei Crimeea la Federația Rusă.

15.3.2019

182.

Sergey Alekseevich SHCHERBAKOV

(Сергей Алексеевич ЩЕРБАКОВ; Сергій Олексійович ЩЕРБАКОВ)

Sexul: masculin;

Data nașterii: 2.11.1986

Comandant al navei antisubmarin «Suzdalets» din cadrul Flotei Mării Negre a Federației Ruse. A comandat nava care a participat la acțiunile desfășurate la 25 noiembrie 2018 de către Federația Rusă împotriva navelor ucrainene și a echipajelor acestora și a participat activ la blocarea remorcherului «Yani Kapu» și la confiscarea canonierei înarmate «Nikopol». Acțiunile în chestiune au împiedicat accesul vaselor ucrainene la coasta lor din Marea Azov, subminând astfel integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei și subminând securitatea Ucrainei prin perturbarea circulației și operabilității vaselor marinei ucrainene.

Acțiunile în chestiune au sprijinit, de asemenea, consolidarea anexării ilegale a peninsulei Crimeea la Federația Rusă.

15.3.2019

183.

Aleksandr Vladimirovich DVORNIKOV

(Александр Владимирович ДВОРНИКОВ)

Sexul: masculin;

Data nașterii: 22.8.1961

Locul nașterii: Ussuriisk, Ținutul Primorie, Federația Rusă

Comandant al Districtului militar din sud al forțelor armate ruse, general-colonel și responsabil de forțele militare din regiune, inclusiv din teritoriile ilegal anexate Crimeea și Sevastopol. În această calitate, el a fost responsabil de acțiunile Flotei Mării Negre și ale altor forțe militare desfășurate la 25 noiembrie 2018 de către Federația Rusă împotriva Ucrainei, care au împiedicat accesul vaselor ucrainene la coasta lor din Marea Azov, subminând astfel integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei și subminând securitatea Ucrainei prin perturbarea circulației și operabilității vaselor marinei ucrainene.

Acțiunile în chestiune au sprijinit, de asemenea, consolidarea anexării ilegale a peninsulei Crimeea la Federația Rusă.

15.3.2019”

15.3.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 73/20

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2019/410 AL COMISIEI

din 29 noiembrie 2018

de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește detaliile și structura informațiilor din domeniul serviciilor de plată care trebuie notificate de autoritățile competente Autorității Bancare Europene în temeiul Directivei (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (1), în special articolul 15 alineatul (5) al treilea paragraf,

întrucât:

(1)

În conformitate cu Directiva (UE) 2015/2366, Autoritatea Bancară Europeană (ABE) are obligația de a institui și a gestiona un registru central electronic care să conțină o listă a tuturor instituțiilor de plată și instituțiilor emitente de monedă electronică, precum și a agenților și sucursalelor acestora. În acest scop, este necesar ca autoritățile competente să notifice către ABE detaliile care să permită utilizatorilor serviciilor de plată și altor părți interesate să identifice cu ușurință și fără echivoc fiecare entitate înscrisă în registru și teritoriul în care entitatea respectivă desfășoară sau intenționează să desfășoare activități. De asemenea, utilizatorii serviciilor de plată ar trebui să poată identifica serviciile de plată și serviciile de plată cu monedă electronică prestate de aceste entități.

(2)

Registrul central electronic ar trebui să includă, de asemenea, prestatorii de servicii excluși din domeniul de aplicare al Directivei (UE) 2015/2366 care desfășoară o activitate menționată la articolul 3 litera (k) punctele (i) și (ii) și litera (l) din directiva menționată care au transmis notificări autorității lor competente în temeiul articolului 37 alineatul (2) sau (3) din directiva respectivă. Pentru a asigura o interpretare și o aplicare consecvente ale acestor dispoziții în întreaga Uniune, informațiile referitoare la respectivii prestatori de servicii conținute de registru ar trebui să includă câte o scurtă descriere a activităților acestora, astfel cum a fost furnizată de autoritățile competente, inclusiv informații privind instrumentul de plată suport utilizat și o descriere generală a serviciilor prestate.

(3)

Pentru a permite consumatorilor să înțeleagă cu ușurință informațiile conținute în registrul central electronic, informațiile respective ar trebui să fie prezentate într-un mod clar și lipsit de ambiguitate. Prezentarea informațiilor cuprinse în registru ar trebui să ia în considerare particularitățile lingvistice naționale.

(4)	Pentru a asigura uniformitatea furnizării informațiilor, autoritățile competente ar trebui să utilizeze un format standardizat pentru transmiterea informațiilor către ABE.

(5)	Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de punere în aplicare transmis Comisiei de către ABE.

(6)

ABE a organizat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat potențialele costuri și beneficii aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Detaliile și formatul informațiilor care trebuie notificate în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Directiva (UE) 2015/2366

(1) În sensul articolului 15 alineatul (1) din Directiva (UE) 2015/2366, autoritățile competente notifică informații către EBA în conformitate cu alineatele (2)-(9).

(2) În ceea ce privește instituțiile de plată și sucursalele lor care furnizează servicii în alt stat membru decât statul lor membru de origine, autoritățile competente notifică detaliile specificate în tabelul 1 din anexă utilizând formatul stabilit în tabelul respectiv.

(3) În ceea ce privește persoanele fizice sau juridice care beneficiază de o derogare în conformitate cu articolul 32 din Directiva (UE) 2015/2366, autoritățile competente notifică detaliile specificate în tabelul 2 din anexă utilizând formatul stabilit în tabelul respectiv.

(4) În ceea ce privește prestatorii de servicii de informare cu privire la conturi și sucursalele lor care furnizează servicii în alt stat membru decât statul lor membru de origine, autoritățile competente notifică detaliile specificate în tabelul 3 din anexă utilizând formatul stabilit în tabelul respectiv.

(5) În ceea ce privește instituțiile emitente de monedă electronică și sucursalele lor care furnizează servicii în alt stat membru decât statul lor membru de origine, autoritățile competente notifică detaliile specificate în tabelul 4 din anexă utilizând formatul stabilit în tabelul respectiv.

(6) În ceea ce privește persoanele juridice care beneficiază de o derogare în conformitate cu articolul 9 din Directiva (UE) 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3), autoritățile competente notifică detaliile specificate în tabelul 5 din anexă utilizând formatul stabilit în tabelul respectiv.

(7) În ceea ce privește agenții instituțiilor de plată, ai prestatorilor de servicii de informare cu privire la conturi și ai instituțiilor emitente de monedă electronică care prestează servicii de plată în orice stat membru, agenții persoanelor fizice sau juridice care beneficiază de o derogare în conformitate cu articolul 32 din Directiva (UE) 2015/2366 și agenții persoanelor juridice care beneficiază de o derogare în conformitate cu articolul 9 din Directiva 2009/110/CE, autoritățile competente notifică detaliile specificate în tabelul 6 din anexă utilizând formatul stabilit în tabelul respectiv.

(8) În ceea ce privește instituțiile menționate la articolul 2 alineatul (5) punctele 4-23 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) care au dreptul de a presta servicii de plată în conformitate cu dreptul intern, autoritățile competente notifică detaliile specificate în tabelul 7 din anexă utilizând formatul stabilit în tabelul respectiv.

(9) În ceea ce privește prestatorii de servicii prevăzute la articolul 3 litera (k) punctele (i) și (ii) și litera (l) din Directiva (UE) 2015/2366, autoritățile competente notifică detaliile specificate în tabelul 8 din anexă utilizând formatul stabilit în tabelul respectiv.

Articolul 2

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 29 noiembrie 2018.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 337, 23.12.2015, p. 35.

(2) Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), de modificare a Deciziei 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).

(3) Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE (JO L 267, 10.10.2009, p. 7).

(4) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

ANEXĂ

Tabelul 1 – Informații privind instituțiile de plată

Rând

Câmp

Lungimea maximă a câmpului

Format

Tipul de persoană fizică sau juridică

Text predefinit

Opțiune predefinită – „Instituție de plată”

Denumirea instituției de plată

Text (250 de caractere)

Denumirea oficială a instituției de plată se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Denumirea instituției se comunică în limba națională a statului membru respectiv. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere a denumirii instituției în alfabetul latin, fie o traducere sau o denumire alternativă a instituției într-o altă limbă care utilizează alfabetul latin.

În cazul statelor membre în care există mai multe limbi naționale oficiale, se introduc toate denumirile oficiale ale instituției. Denumirile sunt separate prin caracterul „/”.

Denumirea comercială a instituției de plată

Text (250 de caractere)

Denumirea comercială a instituției de plată se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere a denumirii comerciale a instituției în alfabetul latin, fie o traducere sau o denumire comercială alternativă a instituției într-o altă limbă care utilizează alfabetul latin.

În cazul în care instituția de plată utilizează mai multe denumiri comerciale, ar putea fi introduse toate denumirile comerciale ale instituției. Aceste denumiri sunt separate prin caracterul „/”.

Acest câmp este opțional pentru autoritățile competente.

Adresa sediului central al instituției de plată

Adresa sediului central al instituției de plată se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Adresa se comunică în limba națională a statului membru respectiv. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere în alfabetul latin, fie o denumire comună în limba engleză.

În statele membre în care există mai multe limbi naționale oficiale, adresa este furnizată în cel puțin una dintre limbile oficiale ale jurisdicției respective. Dacă adresa este furnizată în mai multe limbi naționale oficiale, acestea trebuie să fie separate prin caracterul „/”.

4.1.

Țara

Text predefinit (opțiuni)

Statele membre ale UE și celelalte state membre ale SEE:

Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Croația, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Malta, Norvegia, Polonia, Portugalia, Regatul Unit, Republica Cehă, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Țările de Jos și Ungaria.

4.2.

Localitate

Text (100 de caractere)

4.3.

Adresă

Text (50 de caractere pe rând de adresă)

4.4.

Cod poștal

Text (35 de caractere)

Numărul național de identificare al instituției de plată

Alfanumeric (50 de caractere)

Numărul național de identificare poate fi unul dintre următoarele coduri:

Numărul național de identificare al persoanelor fizice și juridice utilizat în statul membru respectiv;

Identificatorul entității juridice – un cod care permite identificarea unică a unor entități distincte din punct de vedere juridic care participă la tranzacții financiare;

Numărul autorizației – un număr sau un cod atribuit unei instituții de plată autorizate de către autoritatea competentă a unui stat membru pe teritoriul căruia este stabilită entitatea;

Numărul de înregistrare – un număr sau un cod utilizat de autoritatea competentă a unui stat membru în registrul său public național;

Alte mijloace de identificare echivalente – orice mijloace de identificare a persoanelor fizice și juridice utilizate de autoritatea competentă în registrul său public național.

Denumirea autorității competente responsabile de funcționarea registrului public național

Text (100 de caractere)

Denumirea autorității competente care a furnizat ABE informațiile cu privire la instituția de plată și care este responsabilă pentru informațiile respective. Denumirea autorității competente este selectată dintr-o listă predefinită.

Serviciile de plată pentru care instituția de plată a fost autorizată

Opțiuni multiple predefinite (între 1 și 13 opțiuni)

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

Statutul actual al autorizării instituției de plată

Text (10 caractere)

Statutul actual al autorizării instituției de plată, selectat dintr-o listă predefinită:

1.	☐ Autorizată

☐ Retrasă

Data autorizării

Numeric (8 caractere)

Data autorizării instituției de plată. În funcție de practica autorității competente respective, data ar putea fi data la care instituția de plată a fost autorizată de autoritatea competentă sau data la care a fost inclusă în registrul său public național.

Data retragerii (dacă este cazul)

Numeric (8 caractere)

Data retragerii autorizației instituției de plată. Aceasta este data la care s-a retras autorizația instituției de plată.

Statele membre gazdă în care instituția de plată prestează sau intenționează să presteze servicii de plată în conformitate cu principiul libertății de a presta servicii și serviciile de plată respective care au fost notificate autorității competente gazdă

Opțiuni multiple predefinite (până la 31 de opțiuni, cu până la 13 subopțiuni predefinite)

☐

Austria:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Belgia:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Bulgaria:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Croația:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Cipru:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Republica Cehă:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Danemarca:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Estonia:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Finlanda:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Franța:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Germania:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Grecia:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Ungaria:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Islanda:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Irlanda:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Italia:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Letonia:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Liechtenstein:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Lituania:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Luxemburg:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Malta:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Țările de Jos:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Norvegia:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Polonia:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Portugalia:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

România:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Slovacia:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Slovenia:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Spania:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Suedia:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Regatul Unit:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

Denumirea sucursalei instituției de plată stabilite în alt stat membru decât statul membru de origine al instituției de plată

Text (până la 200 de caractere)

Denumirea oficială a sucursalei utilizată în registru este fie denumirea instituției de plată, fie denumirea desemnată a sucursalei respective. Aceasta se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Denumirea sucursalei se comunică în limba națională a statului membru respectiv. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere a denumirii sau a denumirii comerciale a sucursalei în alfabetul latin, fie o traducere sau o denumire alternativă a sucursalei într-o altă limbă care utilizează alfabetul latin.

În cazul statelor membre în care există mai multe limbi naționale oficiale, se introduc toate denumirile oficiale ale sucursalei. Denumirile sunt separate prin caracterul „/”.

Adresa sucursalei principale a instituției de plată din statul membru gazdă

Adresa sucursalei principale a instituției de plată din statul membru gazdă se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere în alfabetul latin, fie o denumire comună în limba engleză.

13.1.

Țara

Text predefinit (opțiuni)

Statele membre ale UE și celelalte state membre ale SEE:

13.2.

Localitate

Text (100 de caractere)

13.3.

Adresă

Text (50 de caractere pe rând de adresă)

13.4.

Cod poștal

Text (35 de caractere)

Statele membre gazdă în care instituția de plată prestează sau intenționează să presteze servicii de plată în conformitate cu principiul libertății de stabilire prin intermediul unei sucursale și serviciile de plată respective care au fost notificate autorității competente gazdă

Opțiuni multiple predefinite (până la 31 de opțiuni, cu până la 13 subopțiuni predefinite)

Aceleași opțiuni ca și la rândul 11 din acest tabel.

Tabelul 2 – Informații privind persoanele fizice sau juridice care beneficiază de o derogare în temeiul articolului 32 din Directiva (UE) 2015/2366

Rând

Câmp

Lungimea maximă a câmpului

Format

Tipul de persoană fizică sau juridică

Text predefinit

Opțiune predefinită – „Instituție de plată scutită”.

Denumirea instituției de plată scutite

Text (250 de caractere)

Denumirea oficială a instituției de plată scutite se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Denumirea instituției se comunică în limba națională a statului membru respectiv. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere a denumirii instituției în alfabetul latin, fie o traducere sau o denumire alternativă a instituției într-o altă limbă care utilizează alfabetul latin.

În cazul statelor membre în care există mai multe limbi naționale oficiale, se introduc toate denumirile oficiale ale instituției. Denumirile sunt separate prin caracterul „/”.

Denumirea comercială a instituției de plată scutite

Text (250 de caractere)

Denumirea comercială a instituției de plată scutite se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere a denumirii comerciale a instituției în alfabetul latin, fie o traducere sau o denumire comercială alternativă a instituției într-o altă limbă care utilizează alfabetul latin.

În cazul în care instituția de plată scutită utilizează mai multe denumiri comerciale, ar putea fi introduse toate denumirile comerciale ale instituției. Aceste denumiri sunt separate prin caracterul „/”.

Acest câmp este opțional pentru autoritățile competente.

Adresa sediului central al instituției de plată scutite

Adresa sediului central al instituției de plată scutite se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Adresa se comunică în limba națională a statului membru respectiv. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere în alfabetul latin, fie o denumire comună în limba engleză.

4.1.

Țara

Text predefinit (opțiuni)

Statele membre ale UE și celelalte state membre ale SEE:

4.2.

Localitate

Text (100 de caractere)

4.3.

Adresă

Text (50 de caractere pe rând de adresă)

4.4.

Cod poștal

Text (35 de caractere)

Numărul național de identificare al instituției de plată scutite

Alfanumeric (50 de caractere)

Numărul național de identificare poate fi unul dintre următoarele coduri:

Numărul național de identificare al persoanelor fizice și juridice utilizat în statul membru respectiv;

Identificatorul entității juridice – un cod care permite identificarea unică a unor entități distincte din punct de vedere juridic care participă la tranzacții financiare;

Numărul de înregistrare – un număr sau un cod utilizat de autoritatea competentă a unui stat membru în registrul său public național;

Alte mijloace de identificare echivalente – orice mijloace de identificare a persoanelor fizice și juridice utilizate de autoritatea competentă în registrul său public național.

Denumirea autorității competente responsabile de funcționarea registrului public național

Text (100 de caractere)

Denumirea autorității competente care a furnizat ABE informațiile cu privire la instituția de plată scutită și care este responsabilă pentru informațiile respective. Denumirea autorității competente este selectată dintr-o listă predefinită.

Serviciile de plată pentru care instituția de plată scutită a fost înregistrată

Opțiuni multiple predefinite (între 1 și 13 opțiuni)

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

Statutul actual al înregistrării instituției de plată scutite

Text (10 caractere)

Statutul actual al înregistrării instituției de plată scutite, selectat dintr-o listă predefinită:

1.	☐ Înregistrată

☐ Retrasă

Data înregistrării

Numeric (8 caractere)

Data înregistrării instituției de plată scutite. În funcție de practica autorității competente, data ar putea fi data la care instituția de plată scutită a fost înregistrată la autoritatea competentă sau data la care a fost inclusă în registrul public național.

Data retragerii (dacă este cazul)

Numeric (8 caractere)

Data retragerii înregistrării instituției de plată scutite. Aceasta este data la care s-a retras înregistrarea instituției de plată scutite.

Tabelul 3 – Informații privind prestatorii de servicii de informare cu privire la conturi

Rând

Câmp

Lungimea maximă a câmpului

Format

Tipul de persoană fizică sau juridică

Text predefinit

Opțiunea predefinită – „Prestator de servicii de informare cu privire la conturi”.

Denumirea prestatorului de servicii de informare cu privire la conturi

Text (250 de caractere)

Denumirea oficială a prestatorului de servicii de informare cu privire la conturi se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Denumirea prestatorului se comunică în limba națională a statului membru respectiv. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere a denumirii prestatorului în alfabetul latin, fie o traducere sau o denumire alternativă a prestatorului într-o altă limbă care utilizează alfabetul latin.

În cazul statelor membre în care există mai multe limbi naționale oficiale, se introduc toate denumirile oficiale ale prestatorului. Denumirile sunt separate prin caracterul „/”.

Denumirea comercială a prestatorului de servicii de informare cu privire la conturi

Text (250 de caractere)

Denumirea comercială a prestatorului de servicii de informare cu privire la conturi se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere a denumirii instituției în alfabetul latin, fie o traducere sau o denumire alternativă a instituției într-o altă limbă care utilizează alfabetul latin.

În cazul în care prestatorul de servicii de informare cu privire la conturi utilizează mai multe denumiri comerciale, ar putea fi introduse toate denumirile comerciale ale instituției. Aceste denumiri sunt separate prin caracterul „/”.

Acest câmp este opțional pentru autoritățile competente.

Adresa sediului central al prestatorului de servicii de informare cu privire la conturi

Adresa sediului central al prestatorului de servicii de informare cu privire la conturi se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Adresa se comunică în limba națională a statului membru respectiv. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere în alfabetul latin, fie o denumire comună în limba engleză.

4.1.

Țara

Text predefinit (opțiuni)

Statele membre ale UE și celelalte state membre ale SEE:

4.2.

Localitate

Text (100 de caractere)

4.3.

Adresă

Text (50 de caractere pe rând de adresă)

4.4.

Cod poștal

Text (35 de caractere)

Numărul național de identificare al prestatorului de servicii de informare cu privire la conturi

Alfanumeric (50 de caractere)

Numărul național de identificare poate fi unul dintre următoarele coduri:

Numărul național de identificare al persoanelor fizice și juridice utilizat în statul membru respectiv;

Identificatorul entității juridice – un cod care permite identificarea unică a unor entități distincte din punct de vedere juridic care participă la tranzacții financiare;

Numărul de înregistrare – un număr sau un cod utilizat de autoritatea competentă a unui stat membru în registrul său public național;

Alte mijloace de identificare echivalente – orice mijloace de identificare a persoanelor fizice și juridice utilizate de autoritatea competentă în registrul său public național.

Denumirea autorității competente responsabile de funcționarea registrului public național

Text (100 de caractere)

Denumirea autorității competente care a furnizat ABE informațiile privind prestatorul de servicii de informare cu privire la conturi și care este responsabilă pentru informațiile respective. Denumirea autorității competente este selectată dintr-o listă predefinită.

Serviciile de plată pentru care prestatorul de servicii de informare cu privire la conturi a fost înregistrat

Text (26 de caractere)

Opțiunea predefinită – „Servicii de informare cu privire la conturi”

Statutul actual al înregistrării prestatorului de servicii de informare cu privire la conturi

Text (10 caractere)

Statutul actual al înregistrării prestatorului de servicii de informare cu privire la conturi, selectat dintr-o listă predefinită:

1.	☐ Înregistrată

☐ Retrasă

Data înregistrării

Numeric (8 caractere)

Data înregistrării prestatorului de servicii de informare cu privire la conturi. În funcție de practica autorității competente, data ar putea fi data la care prestatorul de servicii de informare cu privire la conturi a fost înregistrată la autoritatea competentă sau data la care a fost inclus în registrul public național.

Data retragerii (dacă este cazul)

Numeric (8 caractere)

Data retragerii înregistrării prestatorului de servicii de informare cu privire la conturi. Aceasta este data la care s-a retras înregistrarea prestatorului de servicii de informare cu privire la conturi.

Statele membre gazdă în care prestatorul de servicii de informare cu privire la conturi prestează sau intenționează să presteze servicii de informare cu privire la conturi în conformitate cu principiul libertății de a presta servicii

Opțiuni multiple predefinite (până la 31 de opțiuni)

☐ Austria

☐ Belgia

☐ Bulgaria

☐ Croația

☐ Cipru

☐ Republica Cehă

☐ Danemarca

☐ Estonia

☐ Finlanda

☐ Franța

☐ Germania

☐ Grecia

☐ Ungaria

☐ Islanda

☐ Irlanda

☐ Italia

☐ Letonia

☐ Liechtenstein

☐ Lituania

☐ Luxemburg

☐ Malta

☐ Țările de Jos

☐ Norvegia

☐ Polonia

☐ Portugalia

☐ România

☐ Slovacia

☐ Slovenia

☐ Spania

☐ Suedia

☐ Regatul Unit

Denumirea sucursalei prestatorului de servicii de informare cu privire la conturi stabilite în alt stat membru decât statul membru de origine al prestatorului de servicii de informare cu privire la conturi

Text (până la 200 de caractere)

Denumirea oficială a sucursalei utilizată în registru este fie denumirea prestatorului de servicii de informare cu privire la conturi, fie denumirea desemnată a sucursalei respective. Aceasta se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Denumirea sucursalei se comunică în limba națională a statului membru respectiv. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere a denumirii sau a denumirii comerciale a sucursalei în alfabetul latin, fie o traducere sau o denumire alternativă a sucursalei într-o altă limbă care utilizează alfabetul latin.

În cazul statelor membre în care există mai multe limbi naționale oficiale, se introduc toate denumirile oficiale ale sucursalei. Denumirile sunt separate prin caracterul „/”.

Adresa sucursalei principale a prestatorului de servicii de informare cu privire la conturi din statul membru gazdă

Adresa sucursalei principale a prestatorului de servicii de informare cu privire la conturi din statul membru gazdă se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere în alfabetul latin, fie o denumire comună în limba engleză.

13.1.

Țara

Text (2 caractere)

Statele membre ale UE și celelalte state membre ale SEE:

13.2.

Localitate

Text (100 de caractere)

13.3.

Adresă

Text (50 de caractere pe rând de adresă)

13.4.

Cod poștal

Text (35 de caractere)

Opțiuni multiple predefinite (până la 31 de opțiuni)

Statele membre gazdă în care prestatorul de servicii de informare cu privire la conturi prestează sau intenționează să presteze servicii de plată în conformitate cu principiul libertății de stabilire prin intermediul unei sucursale:

☐ Austria

☐ Belgia

☐ Bulgaria

☐ Croația

☐ Cipru

☐ Republica Cehă

☐ Danemarca

☐ Estonia

☐ Finlanda

☐ Franța

☐ Germania

☐ Grecia

☐ Ungaria

☐ Islanda

☐ Irlanda

☐ Italia

☐ Letonia

☐ Liechtenstein

☐ Lituania

☐ Luxemburg

☐ Malta

☐ Țările de Jos

☐ Norvegia

☐ Polonia

☐ Portugalia

☐ România

☐ Slovacia

☐ Slovenia

☐ Spania

☐ Suedia

☐ Regatul Unit

Tabelul 4 – Informații privind instituțiile emitente de monedă electronică

Rând

Câmp

Lungimea maximă a câmpului

Format

Tipul de persoană fizică sau juridică

Text predefinit

Opțiune predefinită – „Instituție emitentă de monedă electronică”.

Denumirea instituției emitente de monedă electronică

Text (250 de caractere)

Denumirea oficială a instituției emitente de monedă electronică se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Denumirea instituției se comunică în limba națională a statului membru respectiv. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere a denumirii instituției în alfabetul latin, fie o traducere sau o denumire alternativă a instituției într-o altă limbă care utilizează alfabetul latin.

În cazul statelor membre în care există mai multe limbi naționale oficiale, se introduc toate denumirile oficiale ale instituției. Denumirile sunt separate prin caracterul „/”.

Denumirea comercială a instituției emitente de monedă electronică

Text (250 de caractere)

Denumirea comercială a instituției emitente de monedă electronică se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere a denumirii comerciale a instituției în alfabetul latin, fie o traducere sau o denumire comercială alternativă a instituției într-o altă limbă care utilizează alfabetul latin.

În cazul în care instituția emitentă de monedă electronică utilizează mai multe denumiri comerciale, ar putea fi introduse toate denumirile comerciale ale instituției. Aceste denumiri sunt separate prin caracterul „/”.

Acest câmp este opțional pentru autoritățile competente.

Adresa sediului central al instituției emitente de monedă electronică

Adresa sediului central al instituției emitente de monedă electronică se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Adresa se comunică în limba națională a statului membru respectiv. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere în alfabetul latin, fie o denumire comună în limba engleză.

4.1.

Țara

Text predefinit (opțiuni)

Statele membre ale UE și celelalte state membre ale SEE:

4.2.

Localitate

Text (100 de caractere)

4.3.

Adresă

Text (50 de caractere pe rând de adresă)

4.4.

Cod poștal

Text (35 de caractere)

Numărul național de identificare al instituției emitente de monedă electronică

Alfanumeric (50 de caractere)

Numărul național de identificare poate fi unul dintre următoarele coduri:

Numărul național de identificare al persoanelor juridice utilizat în statul membru respectiv;

Identificatorul entității juridice – un cod care permite identificarea unică a unor entități distincte din punct de vedere juridic care participă la tranzacții financiare;

Numărul autorizației – un număr sau un cod atribuit unei instituții emitente de monedă electronică de către autoritatea competentă a unui stat membru pe teritoriul căruia sunt stabilite entitățile;

Numărul de înregistrare – un număr sau un cod utilizat de autoritatea competentă a unui stat membru în registrul său public național;

Alte mijloace de identificare echivalente – orice mijloace de identificare a persoanelor juridice utilizate de autoritatea competentă în registrul său public național.

Denumirea autorității competente responsabile de funcționarea registrului public național

Text (100 de caractere)

Denumirea autorității competente care a furnizat ABE informațiile cu privire la instituția emitentă de monedă electronică și care este responsabilă pentru informațiile respective. Denumirea autorității competente este selectată dintr-o listă predefinită.

Serviciile de plată cu monedă electronică și serviciile de plată pentru care instituția emitentă de monedă electronică a fost autorizată

Opțiuni multiple predefinite (între 1 și 15 opțiuni)

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

Statutul actual al autorizării instituției emitente de monedă electronică

Text (10 caractere)

Statutul actual al autorizării instituției emitente de monedă electronică, selectat dintr-o listă predefinită:

1.	☐ Autorizată

☐ Retrasă

Data autorizării

Numeric (8 caractere)

Data autorizării instituției emitente de monedă electronică. În funcție de practica autorității competente, data ar putea fi data la care instituția emitentă de monedă electronică a fost autorizată de autoritatea competentă sau data la care a fost inclusă în registrul său public național.

Data retragerii (dacă este cazul)

Numeric (8 caractere)

Data retragerii autorizației instituției emitente de monedă electronică. Aceasta este data la care s-a retras autorizația instituției emitente de monedă electronică.

Statele membre gazdă în care instituția emitentă de monedă electronică prestează sau intenționează să presteze servicii în conformitate cu principiul libertății de a presta servicii și serviciile respective care au fost notificate autorității competente gazdă

Opțiuni multiple predefinite (până la 31 de opțiuni, cu până la 14 subopțiuni predefinite)

☐

Austria:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Belgia:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Bulgaria:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Croația:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Cipru:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Republica Cehă:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Danemarca:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Estonia:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Finlanda:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Franța:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Germania:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Grecia:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Ungaria:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Islanda:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Irlanda:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Italia:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Letonia:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Liechtenstein:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Lituania:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Luxemburg:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Malta:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Țările de Jos:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Norvegia:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Polonia:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Portugalia:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

România:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Slovacia:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Slovenia:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Spania:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Suedia:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

☐

Regatul Unit:

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

7.	☐ servicii de inițiere a plăților

8.	☐ servicii de informare cu privire la conturi

Denumirea sucursalei instituției emitente de monedă electronică stabilite în alt stat membru decât statul membru de origine al instituției emitente de monedă electronică

Text (până la 200 de caractere)

Denumirea oficială a sucursalei introdusă în registru este fie denumirea instituției emitente de monedă electronică, fie denumirea desemnată a sucursalei respective. Aceasta se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Denumirea sucursalei se comunică în limba națională a statului membru respectiv. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere a denumirii sau a denumirii comerciale a sucursalei în alfabetul latin, fie o traducere sau o denumire alternativă a sucursalei într-o altă limbă care utilizează alfabetul latin.

În cazul statelor membre în care există mai multe limbi naționale oficiale, se introduc toate denumirile oficiale ale sucursalei. Denumirile sunt separate prin caracterul „/”.

Adresa sucursalei principale a instituției emitente de monedă electronică din statul membru gazdă

Adresa sucursalei principale a instituției emitente de monedă electronică din statul membru gazdă se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere în alfabetul latin, fie o denumire comună în limba engleză.

13.1.

Țara

Text predefinit (opțiuni)

Statele membre ale UE și celelalte state membre ale SEE:

13.2.

Localitate

Text (100 de caractere)

13.3.

Adresă

Text (50 de caractere pe rând de adresă)

13.4.

Cod poștal

Text (35 de caractere)

Statele membre gazdă în care instituția emitentă de monedă electronică prestează sau intenționează să presteze servicii în conformitate cu principiul libertății de stabilire prin intermediul unei sucursale și serviciile respective care au fost notificate autorității competente gazdă

Opțiuni multiple predefinite (până la 31 de opțiuni, cu până la 14 subopțiuni predefinite)

Aceleași opțiuni ca și la rândul 11 din acest tabel.

Tabelul 5 – Informații privind persoanele juridice care beneficiază de o derogare în temeiul articolului 9 din Directiva 2009/110/CE

Rând

Câmp

Lungimea maximă a câmpului

Format

Tipul de persoană fizică sau juridică

Text predefinit

Opțiune predefinită – „Instituție emitentă de monedă electronică scutită”.

Denumirea instituției emitente de monedă electronică scutite

Text (250 de caractere)

Denumirea oficială a instituției emitente de monedă electronică scutite se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Denumirea instituției se comunică în limba națională a statului membru respectiv. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere a denumirii instituției în alfabetul latin, fie o traducere sau o denumire alternativă a instituției într-o altă limbă care utilizează alfabetul latin.

În cazul statelor membre în care există mai multe limbi naționale oficiale, se introduc toate denumirile oficiale ale instituției. Denumirile sunt separate prin caracterul „/”.

Denumirea comercială a instituției emitente de monedă electronică scutite

Text (250 de caractere)

Denumirea comercială a instituției emitente de monedă electronică scutite se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere a denumirii comerciale a instituției în alfabetul latin, fie o traducere sau o denumire comercială alternativă a instituției într-o altă limbă care utilizează alfabetul latin.

În cazul în care instituția emitentă de monedă electronică scutită utilizează mai multe denumiri comerciale, ar putea fi introduse toate denumirile comerciale ale instituției. Aceste denumiri sunt separate prin caracterul „/”.

Acest câmp este opțional pentru autoritățile competente.

Adresa sediului central al instituției emitente de monedă electronică scutite

Adresa sediului central al instituției emitente de monedă electronică scutite se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Adresa se comunică în limba națională a statului membru respectiv. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere în alfabetul latin, fie o denumire comună în limba engleză.

4.1.

Țara

Text predefinit (opțiuni)

Statele membre ale UE și celelalte state membre ale SEE:

4.2.

Localitate

Text (100 de caractere)

4.3.

Adresă

Text (50 de caractere pe rând de adresă)

4.4.

Cod poștal

Text (35 de caractere)

Numărul național de identificare al instituției emitente de monedă electronică scutite

Alfanumeric (50 de caractere)

Numărul național de identificare poate fi unul dintre următoarele coduri:

Numărul național de identificare al persoanelor juridice utilizat în statul membru respectiv;

Identificatorul entității juridice – un cod care permite identificarea unică a unor entități distincte din punct de vedere juridic care participă la tranzacții financiare;

Numărul de înregistrare – un număr sau un cod utilizat de autoritatea competentă a unui stat membru în registrul său public național;

Alte mijloace de identificare echivalente – orice mijloace de identificare a persoanelor juridice utilizate de autoritatea competentă în registrul său public național.

Denumirea autorității competente responsabile de funcționarea registrului public național

Text (100 de caractere)

Denumirea autorității competente care a furnizat ABE informațiile cu privire la instituția emitentă de monedă electronică scutită și care este responsabilă pentru informațiile respective. Denumirea autorității competente este selectată dintr-o listă predefinită.

Serviciile de plată cu monedă electronică și serviciile de plată pentru care instituția emitentă de monedă electronică scutită a fost înregistrată

Opțiuni multiple predefinite (între 1 și 15 opțiuni)

Serviciile de plată cu monedă electronică dintr-o listă predefinită:

☐ Emitere, distribuire și recuperare de monedă electronică

Serviciile de plată dintr-o listă predefinită:

1.	☐ servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

2.	☐ servicii care facilitează retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și toate operațiunile necesare pentru administrarea contului respectiv

executarea de tranzacții de plată, inclusiv transferul de fonduri într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată al utilizatorului sau la alt prestator de servicii de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

executarea de tranzacții de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit pentru un utilizator al serviciilor de plată:

(a)	☐ realizarea de debitări directe, inclusiv debitări directe unice

(b)	☐ executarea de tranzacții printr-un card de plată sau un dispozitiv similar

(c)	☐ executarea de transferuri credite, inclusiv de ordine de plată programate

5.	☐ emitere de instrumente de plată ☐ acceptare de tranzacții de plată

6.	☐ remitere de bani

Statutul actual al înregistrării instituției emitente de monedă electronică scutite

Text (10 caractere)

Statutul actual al înregistrării instituției emitente de monedă electronică scutite, selectat dintr-o listă predefinită:

1.	☐ Înregistrată

☐ Retrasă

Data înregistrării

Numeric (8 caractere)

Data înregistrării instituției emitente de monedă electronică scutite. În funcție de practica autorității competente, data ar putea fi data la care instituția emitentă de monedă electronică scutită a fost înregistrată la autoritatea competentă sau data la care a fost inclusă în registrul său public național.

Data retragerii (dacă este cazul)

Numeric (8 caractere)

Data înregistrării sau a retragerii instituției emitente de monedă electronică scutite. Aceasta este data la care s-a retras înregistrarea instituției emitente de monedă electronică scutite.

Tabelul 6 – Informații privind agenții

Rând

Câmp

Lungimea maximă a câmpului

Format

Tipul de persoană fizică sau juridică

Text predefinit

Opțiune predefinită – „Agent”.

Denumirea agentului

Text (250 de caractere)

Denumirea oficială a agentului se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Denumirea agentului se comunică în limba națională a statului membru respectiv. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere a denumirii agentului în alfabetul latin, fie o traducere sau o denumire alternativă a agentului într-o altă limbă care utilizează alfabetul latin.

În cazul statelor membre în care există mai multe limbi naționale oficiale, se introduc toate denumirile oficiale ale agentului. Denumirile sunt separate prin caracterul „/”.

Adresa agentului

Adresa sediului central al agentului se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Adresa se comunică în limba națională a statului membru respectiv. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere în alfabetul latin, fie o denumire comună în limba engleză.

3.1.

Țara

Text predefinit (opțiuni)

Statele membre ale UE și celelalte state membre ale SEE:

3.2.

Localitate

Text (100 de caractere)

3.3.

Adresă

Text (50 de caractere pe rând de adresă)

3.4.

Cod poștal

Text (35 de caractere)

Numărul național de identificare al agentului

Alfanumeric (50 de caractere)

Numărul național de identificare poate fi unul dintre următoarele coduri:

Numărul național de identificare al persoanelor fizice și juridice utilizat în statul membru respectiv;

Identificatorul entității juridice – un cod care permite identificarea unică a unor entități distincte din punct de vedere juridic care participă la tranzacții financiare;

Numărul de înregistrare – un număr sau un cod utilizat de autoritatea competentă a unui stat membru în registrul său public național;

Alte mijloace de identificare echivalente – orice mijloace de identificare a persoanelor fizice și juridice utilizate de autoritatea competentă în registrul său public național.

Denumirea autorității competente responsabile de funcționarea registrului public național

Text (100 de caractere)

Denumirea autorității competente care a furnizat ABE informațiile cu privire la agent și care este responsabilă pentru informațiile respective. Denumirea autorității competente este selectată dintr-o listă predefinită.

Numele persoanei fizice sau juridice în numele căreia agentul prestează servicii de plată

Text (250 de caractere)

Denumirea oficială a persoanei fizice sau juridice în numele căreia agentul prestează servicii de plată se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Denumirea persoanei fizice sau juridice se comunică în limba națională a statului membru respectiv. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere a denumirii persoanei fizice sau juridice în alfabetul latin, fie o traducere sau o denumire alternativă a persoanei fizice sau juridice într-o altă limbă care utilizează alfabetul latin.

În cazul statelor membre în care există mai multe limbi naționale oficiale, se introduc toate denumirile oficiale ale persoanei fizice sau juridice.

Numărul național de identificare al persoanei fizice sau juridice în numele căreia agentul prestează servicii de plată

Alfanumeric (50 de caractere)

Numărul național de identificare ar putea fi unul dintre următoarele coduri utilizate de autoritatea competentă de origine care furnizează informații către ABE:

Numărul național de identificare al persoanelor fizice și juridice utilizat în statul membru respectiv;

Identificatorul entității juridice – un cod care permite identificarea unică a unor entități distincte din punct de vedere juridic care participă la tranzacții financiare;

Numărul autorizației – un număr sau un cod atribuit unei instituții de plată sau emitente de monedă electronică de către autoritatea competentă a unui stat membru pe teritoriul căruia sunt stabilite entitățile;

Numărul de înregistrare – un număr sau un cod utilizat de autoritatea competentă a unui stat membru în registrul său public național;

Alte mijloace de identificare echivalente – orice mijloace de identificare a persoanelor fizice și juridice utilizate de autoritatea competentă în registrul său public național.

Statutul actual al înregistrării agentului

Text (10 caractere)

Statutul actual al înregistrării agentului, selectat dintr-o listă predefinită:

☐ Activă

2.	☐ Inactivă

Tabelul 7 – Informații privind instituțiile menționate la articolul 2 alineatul (5) punctele 4-23 din Directiva 2013/36/UE care au dreptul, în temeiul legislației naționale, să presteze servicii de plată

Rând

Câmp

Lungimea maximă a câmpului

Format

Tipul de persoană fizică sau juridică

Text predefinit

Opțiune predefinită – „Instituție menționată la articolul 2 alineatul (5) punctele 4-23 din Directiva 2013/36/UE care are dreptul, în temeiul legislației naționale, să presteze servicii de plată”

Denumirea instituției menționate la articolul 2 alineatul (5) punctele 4-23 din Directiva 2013/36/UE care are dreptul, în temeiul legislației naționale, să presteze servicii de plată

Text (250 de caractere)

Denumirea oficială a instituției menționate la articolul 2 alineatul (5) punctele 4-23 din Directiva 2013/36/UE care are dreptul, în temeiul legislației naționale, să presteze servicii de plată se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Denumirea instituției se comunică în limba națională a statului membru respectiv. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere a denumirii instituției în alfabetul latin, fie o traducere sau o denumire alternativă a instituției într-o altă limbă care utilizează alfabetul latin.

În cazul statelor membre în care există mai multe limbi naționale oficiale, se introduc toate denumirile oficiale ale instituției. Denumirile sunt separate prin caracterul „/”.

Text (250 de caractere)

Denumirea comercială a instituției menționate la articolul 2 alineatul (5) punctele 4-23 din Directiva 2013/36/UE care are dreptul, în temeiul legislației naționale, să presteze servicii de plată se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere a denumirii comerciale a instituției în alfabetul latin, fie o traducere sau o denumire comercială alternativă a instituției într-o altă limbă care utilizează alfabetul latin.

În cazul în care instituția utilizează mai multe denumiri comerciale, ar putea fi introduse toate denumirile comerciale ale instituției. Aceste denumiri sunt separate prin caracterul „/”.

Acest câmp este opțional pentru autoritățile competente.

Adresa sediului central al instituției menționate la articolul 2 alineatul (5) punctele 4-23 din Directiva 2013/36/UE care are dreptul, în temeiul legislației naționale, să presteze servicii de plată se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Adresa se comunică în limba națională a statului membru respectiv. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere în alfabetul latin, fie o denumire comună în limba engleză.

4.1.

Țara

Text predefinit (opțiuni)

Statele membre ale UE și celelalte state membre ale SEE:

4.2.

Localitate

Text (100 de caractere)

4.3.

Adresă

Text (50 de caractere pe rând de adresă)

4.4.

Cod poștal

Text (35 de caractere)

Numărul național de identificare al instituției menționate la articolul 2 alineatul (5) punctele 4-23 din Directiva 2013/36/UE care are dreptul, în temeiul legislației naționale, să presteze servicii de plată

Alfanumeric (50 de caractere)

Numărul național de identificare poate fi unul dintre următoarele coduri:

Numărul național de identificare al persoanelor fizice și juridice utilizat în statul membru respectiv;

Identificatorul entității juridice – un cod care permite identificarea unică a unor entități distincte din punct de vedere juridic care participă la tranzacții financiare;

Numărul de înregistrare – un număr sau un cod utilizat de autoritatea competentă a unui stat membru în registrul său public național;

Alte mijloace de identificare echivalente – orice mijloace de identificare a persoanelor fizice și juridice utilizate de autoritatea competentă în registrul său public național.

Denumirea autorității competente responsabile de funcționarea registrului public național

Text (100 de caractere)

Tabelul 8 – Formatul informațiilor privind prestatorii de servicii care prestează servicii în temeiul articolului 3 litera (k) punctele (i) și (ii) și al literei (l) din Directiva (UE) 2015/2366

Rând

Câmp

Lungimea maximă a câmpului

Format

Tipul de persoană fizică sau juridică

Text predefinit

Opțiune predefinită – „Prestator de servicii exclus din domeniul de aplicare al DSP2”.

Denumirea prestatorului de servicii exclus din domeniul de aplicare al DSP2

Text (250 de caractere)

Denumirea oficială a prestatorului de servicii exclus din domeniul de aplicare al DSP2 se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Denumirea prestatorului de servicii se comunică în limba națională a statului membru respectiv. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere a denumirii prestatorului de servicii în alfabetul latin, fie o traducere sau o denumire alternativă a prestatorului de servicii într-o altă limbă care utilizează alfabetul latin.

În cazul statelor membre în care există mai multe limbi naționale oficiale, se introduc toate denumirile oficiale ale prestatorului de servicii. Denumirile sunt separate prin caracterul „/”.

Denumirea comercială a prestatorului de servicii exclus din domeniul de aplicare al DSP2

Text (250 de caractere)

Denumirea comercială a prestatorului de servicii exclus din domeniul de aplicare al DSP2 se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere a denumirii comerciale a prestatorului de servicii în alfabetul latin, fie o traducere sau o denumire comercială alternativă a prestatorului de servicii într-o altă limbă care utilizează alfabetul latin.

În cazul în care prestatorului de servicii exclus din domeniul de aplicare al DSP2 utilizează mai multe denumiri comerciale, ar putea fi introduse toate denumirile comerciale ale prestatorului de servicii. Aceste denumiri sunt separate prin caracterul „/”.

Acest câmp este opțional pentru autoritățile competente.

Adresa prestatorului de servicii exclus din domeniul de aplicare al DSP2

Adresa sediului central al prestatorului de servicii se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Adresa se comunică în limba națională a statului membru respectiv. Statele membre care utilizează alfabetul grec sau chirilic trebuie să furnizeze, de asemenea, fie o transcriere în alfabetul latin, fie o denumire comună în limba engleză.

4.1.

Țara

Text predefinit (opțiuni)

Statele membre ale UE și celelalte state membre ale SEE:

4.2.

Localitate

Text (100 de caractere)

4.3.

Adresă

Text (50 de caractere pe rând de adresă)

4.4.

Cod poștal

Text (35 de caractere)

Numărul național de identificare al prestatorului de servicii exclus din domeniul de aplicare al DSP2

Alfanumeric (50 de caractere)

Numărul național de identificare poate fi unul dintre următoarele coduri:

Numărul național de identificare al persoanelor fizice și juridice utilizat în statul membru respectiv;

Identificatorul entității juridice – un cod care permite identificarea unică a unor entități distincte din punct de vedere juridic care participă la tranzacții financiare;

Numărul de înregistrare – un număr sau un cod utilizat de autoritatea competentă a unui stat membru în registrul său public național;

Alte mijloace de identificare echivalente – orice mijloace de identificare a persoanelor fizice și juridice utilizate de autoritatea competentă în registrul său public național.

Denumirea autorității competente responsabile de funcționarea registrului public național

Text (100 de caractere)

Denumirea autorității competente care a furnizat ABE informațiile cu privire la prestatorul de servicii exclus din domeniul de aplicare al DSP2 și care este responsabilă pentru informațiile respective. Denumirea autorității competente este selectată dintr-o listă predefinită.

Descrierea activităților prestatorului de servicii exclus din domeniul de aplicare al DSP2

Text (până la 500 de caractere)

Descrierea activităților prestatorului de servicii exclus din domeniul de aplicare al DSP2 se introduce cu text liber, utilizând oricare dintre următoarele seturi de caractere lingvistice: alfabetele grec, chirilic și latin. Descrierea activităților prestatorului de servicii se comunică în limba națională a statului membru respectiv.

Excluderea în temeiul căreia prestatorul de servicii desfășoară activități

Opțiuni multiple predefinite

Excluderea în temeiul căreia prestatorul de servicii desfășoară activități, selectată dintr-o listă predefinită:

servicii bazate pe anumite instrumente de plată care pot fi utilizate doar într-un mod limitat, care îndeplinesc una dintre următoarele condiții:

1.1.	☐ instrumente care îi permit titularului să dobândească bunuri sau servicii doar în incintele emitentului sau în cadrul unei rețele limitate de prestatori de servicii în temeiul unui acord comercial direct cu un emitent profesionist

1.2.	☐ instrumente care pot fi utilizate doar pentru dobândirea unei game foarte limitate de bunuri sau servicii

operațiuni de plată efectuate de către un furnizor de rețele sau servicii de comunicații electronice furnizate în plus față de serviciile de comunicații electronice pentru un abonat la rețeaua sau la serviciul respectiv:

2.1.	☐ pentru achiziționarea de conținut digital și de servicii de voce, indiferent de dispozitivul utilizat pentru achiziționarea sau consumarea conținutului digital și facturate pe factura aferentă

2.2.	☐ efectuate de pe un dispozitiv electronic sau prin intermediul acestuia și facturate pe factura aferentă în cadrul unei activități de caritate sau pentru achiziționarea de bilete

Statutul actual al înregistrării prestatorului de servicii exclus din domeniul de aplicare al DSP2

Text (până la 10 caractere)

Statutul actual al înregistrării prestatorului de servicii exclus din domeniul de aplicare al DSP2, selectat dintr-o listă predefinită:

☐ Activă

2.	☐ Inactivă

15.3.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 73/84

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2019/411 AL COMISIEI

din 29 noiembrie 2018

de completare a Directivei (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru stabilirea cerințelor tehnice privind instituirea, gestionarea și menținerea registrului central electronic în domeniul serviciilor de plată și privind accesul la informațiile conținute de acesta

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (1), în special articolul 15 alineatul (4) al treilea paragraf,

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din Directiva (UE) 2015/2366, Autoritatea Bancară Europeană (ABE) trebuie să instituie, să gestioneze și să mențină un registru central electronic care să conțină informațiile notificate de autoritățile competente în conformitate cu alineatul (2) de la articolul sus-menționat.

(2)

Pentru ca informațiile conținute în registrul central electronic să fie prezentate cu acuratețe, ABE ar trebui să se asigure că introducerea sau modificarea informațiilor se realizează în condiții de securitate. În acest scop, ABE ar trebui să le acorde acces personal la aplicația registrului membrilor personalului autorităților competente. ABE și autoritățile competente care au decis să transmită informații către ABE în mod automat ar trebui să se asigure că în punctele finale și pe tot parcursul transmiterii informațiilor sunt folosite tehnici de criptare sigure și proporționale.

(3)

Având în vedere că este necesar ca registrul central electronic să conțină informații standardizate și consecvente, prezentate în același format, pentru toate instituțiile de plată și instituțiile emitente de monedă electronică stabilite în Uniune, ar trebui ca aplicația registrului să valideze datele înainte ca informațiile introduse sau modificate de către autoritățile competente să fie puse la dispoziția publicului.

(4)

Este necesar să se garanteze autenticitatea, integritatea și nerepudierea informațiilor conținute în registrul central electronic. Prin urmare, ABE ar trebui să garanteze faptul că informațiile sunt stocate în siguranță și că orice informație introdusă sau modificată a fost înregistrată în mod corespunzător.

(5)

Pentru ca utilizatorii serviciilor de plată și alte părți interesate să poată utiliza în mod eficient registrul central electronic, este necesar ca aplicația registrului să fie concepută într-un mod care să garanteze faptul că aceasta funcționează în mod fiabil și că este accesibilă fără întreruperi.

(6)	Este de dorit ca utilizatorii registrului central electronic să fie în măsură să caute informații în registru în mod eficient. Prin urmare, ar trebui ca informațiile să poată fi obținute pe baza mai multor criterii de căutare.

(7)

Pentru a răspunde nevoilor sectorului plăților, ABE ar trebui să pună la dispoziție conținutul registrului în vederea descărcării prin intermediul unui fișier standardizat. Acest lucru le-ar permite tuturor părților interesate să efectueze în mod automat căutări având ca obiect informațiile din fișierul respectiv.

(8)	Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare transmise de ABE Comisiei.

(9)

ABE a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile aferente potențiale și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL 1

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Utilizatorii interni ai registrului

(1) În sensul prezentului regulament, un membru al personalului unei autorități competente care este responsabil pentru introducerea și modificarea manuală a informațiilor din registrul central electronic al Autorității Bancare Europene (ABE) („registrul central electronic”) este un utilizator intern.

(2) Fiecare autoritate competentă desemnează cel puțin doi utilizatori interni din rândul personalului său.

(3) Autoritățile competente notifică ABE identitatea persoanelor menționate la alineatul (2).

Articolul 2

Gestionarea registrului

ABE gestionează lista utilizatorilor interni, le furnizează acestora datele de autentificare și le oferă asistență tehnică autorităților competente.

Articolul 3

Accesul utilizatorilor interni

(1) Aplicația registrului central electronic este accesibilă numai pentru utilizatorii interni, prin utilizarea unui mecanism de autentificare cu doi factori.

(2) ABE furnizează un nume de utilizator și o parolă implicite, precum și celelalte elemente de securitate de care au nevoie utilizatorii interni pentru a avea acces la aplicația registrului central electronic.

(3) Utilizatorii interni sunt obligați să își schimbe numele de utilizator și parola implicite atunci când se conectează pentru prima dată la aplicația registrului central electronic.

(4) ABE se asigură că metoda de autentificare aplicată permite identificarea fiecărui utilizator intern.

(5) ABE se asigură că aplicația registrului central electronic nu permite ca persoane care nu au acces la aplicația registrului sau care nu dispun de autorizațiile adecvate pentru a face acest lucru să introducă sau să modifice informații în registrul central electronic.

Articolul 4

Utilizatorii publici

(1) În sensul prezentului regulament, utilizatorii publici ai registrului central electronic sunt utilizatorii serviciilor de plată și celelalte părți interesate, care se conectează la registrul central electronic prin intermediul site-ului ABE.

(2) Utilizatorii publici au acces la registrul central electronic fără a folosi identificatori de acces.

(3) Utilizatorii publici au acces la registrul central electronic numai pentru a citi, căuta și descărca informațiile conținute în registru. Utilizatorii publici nu au drepturi care să le permită să modifice conținutul registrului.

(4) Atunci când utilizatorii publici se conectează la registrul central electronic, site-ul ABE afișează criteriile de căutare specificate la articolul 15 alineatul (1).

CAPITOLUL 2

TRANSMITEREA INFORMAȚIILOR DE CĂTRE AUTORITĂȚILE COMPETENTE CĂTRE ABE

Articolul 5

Transmiterea informațiilor de către autoritățile competente către ABE

(1) Autoritățile competente transmit către ABE informațiile pe care trebuie să le conțină registrul central electronic fie manual, prin intermediul unei interfețe pentru utilizatori web, fie automat, prin intermediul unei interfețe „de la aplicație la aplicație”.

(2) Autoritățile competente notifică ABE abordarea pe care o preferă pentru transmiterea informațiilor în conformitate cu alineatul (1).

(3) Autoritățile competente care au notificat ABE faptul că abordarea pe care o preferă constă în transmiterea informațiilor în mod automat sunt autorizate să transmită informații manual după notificarea prealabilă a ABE.

(4) Autoritățile competente transmit ABE un hyperlink către registrul lor public național. ABE publică hyperlinkurile respective în registrul central electronic.

Articolul 6

Introducerea și modificarea manuală a informațiilor

(1) Autoritățile competente care au decis să transmită informații către ABE în mod manual introduc sau modifică informațiile referitoare la statul lor membru în aplicația web a registrului central electronic. Informațiile respective se introduc în formatul specificat la articolul 1 alineatele (2)-(9) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/410 al Comisiei (3).

(2) Informațiile introduse sau modificate manual se publică în registrul central electronic după ce au fost validate de aplicația registrului în conformitate cu articolul 8.

(3) În cazul în care informațiile introduse sau modificate manual sau modificate nu sunt validate de aplicația registrului central electronic, acestea sunt respinse și nu sunt publicate. Utilizatorul intern efectuează din nou introducerea sau modificarea, utilizând informațiile corectate.

(4) ABE include un marcaj al datei și a orei în informațiile introduse sau modificate manual în registrul central electronic. Marcajul datei și al orei indică momentul ultimei modificări a registrului.

(5) Autoritățile competente se asigură că toate modificările aduse conținutului registrului public național în legătură cu acordarea sau retragerea autorizației sau a înregistrării se introduc în registrul central electronic al ABE în aceeași zi.

Articolul 7

Transmiterea automată a informațiilor

(1) Autoritățile competente care au decis să transmită informații către ABE în mod automat transmit informațiile direct din aplicația registrului public național către aplicația registrului central electronic.

(2) ABE și autoritățile competente asigură transmiterea securizată a informațiilor între aplicațiile registrelor lor, astfel încât să se garanteze autenticitatea, integritatea și nerepudierea informațiilor transmise, utilizând tehnici de criptare solide și recunoscute pe scară largă.

(3) Autoritățile competente transmit ABE într-un singur fișier-lot, cu un standard comun și într-un format structurat („fișierul-lot”), întregul set de informații prevăzute la articolul 1 alineatele (2)-(9) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/410 conținute în registrele lor publice naționale.

(4) Transmiterea fișierului-lot are loc cel puțin o dată în fiecare zi în care conținutul unui registru național public a fost modificat.

(5) În cazul în care aduc modificări conținutului registrelor lor publice naționale în legătură cu acordarea sau retragerea autorizației sau a înregistrării și nu sunt în măsură să transmită aceste modificări în mod automat, autoritățile competente le introduc manual în aceeași zi.

(6) ABE le permite autorităților competente să transmită un fișier-lot o dată pe zi, indiferent dacă conținutul registrelor lor publice naționale a fost modificat sau nu.

(7) Informațiile transmise în mod automat către registrul central electronic sunt publicate în registru cât mai curând posibil după ce fișierul-lot a fost procesat și validat de aplicația registrului central electronic în conformitate cu articolul 8 și cel mai târziu până la sfârșitul zilei în care fișierul-lot a fost procesat și validat. Toate informațiile transmise anterior sau introduse manual de către o autoritate competentă care sunt publicate în registrul central electronic se înlocuiesc cu informațiile transmise ulterior de autoritatea competentă respectivă.

(8) ABE nu le permite autorităților competente să transmită un nou fișier-lot înainte ca acestea să fi primit rezultatul validării fișierului-lot pe care l-au transmis anterior.

(9) În cazul în care informațiile transmise în mod automat nu sunt validate de aplicația registrului central electronic, întregul set de informații conținut în fișier-ul lot este respins și nu este publicat în registrul respectiv.

(10) ABE include un marcaj al datei și al orei în informațiile transmise aplicației registrului central electronic. Marcajul datei și al orei indică momentul ultimei sincronizări dintre registrul central electronic și registrele publice naționale.

Articolul 8

Validarea informațiilor

(1) Aplicația registrului central electronic validează informațiile transmise de autoritățile competente către ABE pentru ca nicio informație să nu lipsească sau să fie transmisă de două ori.

(2) Pentru a se evita situațiile în care lipsesc informații, aplicația registrului central electronic efectuează validarea datelor pentru câmpurile completate sau transmise de autoritățile competente către ABE, cu excepția câmpului în care trebuie completată denumirea comercială a persoanei fizice sau juridice.

(3) Pentru a se evita duplicarea informațiilor, aplicația registrului efectuează validarea datelor pentru fiecare dintre următoarele câmpuri:

(a)

în cazul instituțiilor de plată, al persoanelor fizice sau juridice care beneficiază de o derogare în temeiul articolului 32 din Directiva (UE) 2015/2366, al prestatorilor de servicii de informare cu privire la conturi, al instituțiilor emitente de monedă electronică, al persoanelor juridice care beneficiază de o derogare în temeiul articolului 9 din Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), al instituțiilor menționate la articolul 2 alineatul (5) punctele 4-23 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5), precum și al persoanelor a căror autorizare sau înregistrare a fost retrasă:

(i)	numărul național de identificare;

(ii)	tipul relevant de persoană fizică sau juridică, astfel cum se menționează la articolul 1 alineatele (2)-(9) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/410;

(iii)

data autorizării sau a înregistrării;

(b)

în cazul agenților instituțiilor de plată, al persoanelor fizice sau juridice care beneficiază de o derogare în temeiul articolului 32 din Directiva (UE) 2015/2366, al prestatorilor de servicii de informare cu privire la conturi, al instituțiilor emitente de monedă electronică și al persoanelor juridice care beneficiază de o derogare în temeiul articolului 9 din Directiva 2009/110/CE:

(i)	numărul național de identificare al agentului;

(ii)	numărul național de identificare al persoanei fizice sau juridice în numele căreia agentul prestează servicii de plată;

(iii)

data înregistrării;

(c)

în cazul prestatorilor de servicii care furnizează serviciile menționate la articolul 3 litera (k) punctele (i) și (ii) și litera (l) din Directiva (UE) 2015/2366:

(i)	numărul național de identificare al prestatorului de servicii;

(ii)	excluderea în temeiul căreia furnizorul de servicii desfășoară activități;

(iii)

data înregistrării.

(4) În cazul în care statutul autorizării sau al înregistrării unei persoane fizice sau juridice ai cărei agenți furnizează servicii de plată în numele său s-a schimbat din „autorizată” sau „înregistrată” în „retrasă”, aplicația registrului central electronic nu efectuează validarea datelor cu privire la agenții legați de persoana respectivă.

(5) Autoritățile competente primesc, cât mai curând posibil, în mod clar și fără echivoc, un răspuns transmis prin aplicația registrului central electronic cu privire la rezultatul procesului de validare a datelor. Rezultatul validării datelor include și modificarea, exprimată în procente, a conținutului informațiilor transmise anterior.

(6) În cazul în care informațiile transmise nu sunt acceptate în urma procesului de validare, ABE include, în răspunsul pe care îl transmite autorităților competente, toate motivele respingerii.

(7) În cazul în care o validare este respinsă, iar modificările aduse conținutului registrului public național sunt legate de acordarea sau retragerea unei autorizații sau a unei înregistrări, autoritățile competente care transmit informații automat fie transmit, până la sfârșitul zilei în care validarea a fost respinsă, un fișier-lot corectat sau actualizat cu întregul set de informații, fie introduc manual noile modificări aduse conținutului registrelor lor publice naționale în legătură cu acordarea sau retragerea autorizației sau a înregistrării.

(8) În scopul validării numerelor de identificare naționale, autoritățile competente notifică ABE tipurile și formatele numerelor de identificare naționale pe care le utilizează în registrele lor naționale.

(9) Aplicația registrului central electronic le permite autorităților competente să înscrie un agent în registru de mai multe ori în cazul în care acesta furnizează servicii de plată în numele mai multor persoane fizice sau juridice. Fiecare înscriere se tratează ca o înregistrare separată.

Articolul 9

Informații referitoare la agenți

(1) ABE și autoritățile competente se asigură că agenții introduși în registrul central electronic sunt legați de persoana fizică sau juridică în numele căreia oferă servicii de plată.

(2) În cazul în care statutul autorizării sau al înregistrării unei persoane fizice sau juridice ai cărei agenți furnizează servicii de plată în numele său s-a schimbat din „autorizată” sau „înregistrată” în „retrasă”, statutul agenților legați de persoana fizică sau juridică respectivă se modifică din „activ” în „inactiv”.

Articolul 10

Responsabilitatea autorităților competente

(1) Autoritățile competente sunt responsabile de acuratețea informațiilor introduse manual în aplicația registrului central electronic sau transmise automat către aceasta cu privire la persoanele fizice sau juridice autorizate sau înregistrate de autoritățile în cauză, precum și cu privire la agenții și prestatorii de servicii care furnizează serviciile menționate la articolul 3 litera (k) punctele (i) și (ii) și litera (l) din Directiva (UE) 2015/2366 și care figurează în registrele lor publice naționale.

(2) Aplicația registrului central electronic le permite utilizatorilor interni și aplicațiilor registrelor publice naționale să introducă sau să modifice informațiile pentru care este responsabilă autoritatea lor competentă.

(3) Autoritățile competente nu pot modifica informațiile pentru care sunt responsabile alte autorități competente.

(4) Autoritățile competente nu pot introduce informații privind instituțiile de plată, persoanele fizice sau juridice care beneficiază de o derogare în temeiul articolului 32 din Directiva (UE) 2015/2366 și agenții acestora, prestatorii de servicii de informare cu privire la conturi, instituțiile menționate la articolul 2 alineatul (5) punctele 4-23 din Directiva 2013/36/UE, instituțiile emitente de monedă electronică, persoanele juridice care beneficiază de o derogare în temeiul articolului 9 din Directiva 2009/110/CE și agenții acestora și prestatorii de servicii care furnizează serviciile menționate la articolul 3 litera (k) punctele (i) și (ii) și litera (l) din Directiva (UE) 2015/2366 cu sediul în alt stat membru gazdă.

CAPITOLUL 3

CERINȚE NEFUNCȚIONALE

Articolul 11

Cerințe de securitate

(1) Datele aplicației registrului central electronic sunt copiate, iar copiile de rezervă sunt stocate în scopul reluării activității în caz de dezastru.

(2) În cazul în care sunt detectate probleme de securitate, ABE trebuie să fie în măsură să închidă imediat aplicația registrului central electronic și să blocheze accesul la server.

(3) Aplicația registrului central electronic trebuie să fie în măsură să se redreseze fără întârzieri nejustificate în urma incidentelor și să își reia funcționarea normală.

(4) În cazul în care aplicația registrului central electronic nu funcționează și nu poate procesa fișierele-lot transmise de autoritățile competente, după restabilirea funcționării sale normale, aplicația procesează fișierele cele mai recente care au fost transmise de fiecare autoritate competentă.

(5) ABE informează autoritățile competente cu privire la orice disfuncționalitate sau întrerupere a funcționării aplicației registrului central electronic.

(6) În cazul în care o disfuncționalitate a aplicației registrului central electronic afectează procesarea unui fișier-lot transmis de o autoritate competentă, ABE solicită autorității competente să transmită un nou fișier-lot. În cazul în care nu este în măsură să facă acest lucru, autoritatea competentă solicită ABE să revină la datele din versiunea transmisă în ultimul fișier-lot validat înainte de disfuncționalitate.

(7) ABE își proiectează registrul în conformitate cu standardele internaționale în materie de securitate cibernetică.

Articolul 12

Cerințe în materie de disponibilitate și performanță

(1) Registrul central electronic trebuie să fie în măsură să conțină setul inițial de date existente în prezent în registrele publice menținute de autoritățile competente.

(2) Aplicația registrului central electronic trebuie să fie în măsură să suporte o creștere a volumului de informații primite de la autoritățile competente. O astfel de creștere nu trebuie să afecteze disponibilitatea registrului.

(3) ABE se asigură că registrul central electronic este disponibil imediat după restabilirea funcționării normale în urma unei disfuncționalități a aplicației registrului.

(4) Transmiterea automată a informațiilor menționate la articolul 7 nu afectează disponibilitatea registrului central electronic.

(5) ABE informează utilizatorii publici cu privire la eventuala indisponibilitate a registrului central electronic, precum și cu privire la motivele indisponibilității și la reluarea funcționării registrului, prin afișarea informațiilor respective pe site-ul său.

Articolul 13

Cerințe în materie de întreținere și asistență

(1) ABE monitorizează funcționarea aplicației registrului, analizează performanțele acesteia și, dacă este necesar, introduce modificări pentru a se asigura că aplicația respectă cerințele prevăzute în prezentul regulament.

(2) ABE monitorizează transmiterea și actualizarea periodică a informațiilor din registrul central electronic de către autoritățile competente.

(3) ABE reexaminează periodic gradul de adecvare al cerințelor nefuncționale specificate în prezentul capitol.

(4) ABE acordă sprijin autorităților competente în ceea ce privește gestionarea registrului central electronic. În acest scop, ABE introduce în aplicația registrului o funcționalitate care să le permită autorităților competente să transmită întrebări. ABE înscrie toate întrebările pe o listă de așteptare.

(5) ABE răspunde la întrebările menționate la alineatul (4) fără întârzieri nejustificate, până la sfârșitul zilei în care au fost transmise acestea. ABE răspunde la întrebări în ordinea în care le-a primit.

(6) ABE pune la dispoziția autorităților competente un mediu de testare, precum și asistență pentru mediul tehnic respectiv.

(7) ABE stabilește un canal desemnat de comunicare a incidentelor legate de funcționarea registrului central electronic.

Articolul 14

Pista de audit

(1) Registrul central electronic permite înregistrarea tuturor informațiilor transmise de autoritățile competente către ABE.

(2) Registrul central electronic permite înregistrarea tuturor acțiunilor automate sau manuale efectuate de aplicațiile registrelor publice naționale sau de utilizatorii interni, precum și a momentului în care au fost efectuate acțiunile în cauză.

(3) ABE are acces la datele înregistrate în temeiul alineatelor (1) și (2).

(4) ABE este în măsură să extragă rapoarte pe baza datelor înregistrate în temeiul alineatelor (1) și (2), care îi permit să monitorizeze și să interpreteze informațiile transmise de autoritățile competente.

CAPITOLUL 4

ACCESUL LA INFORMAȚII

Articolul 15

Căutarea informațiilor

(1) Registrul central electronic le permite utilizatorilor săi să efectueze căutări de informații în registru în funcție de diverse criterii de căutare, printre care:

(a)	tipul relevant de persoană fizică sau juridică, astfel cum se menționează la articolul 1 alineatele (2)-(9) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/410;

(b)	numele sau denumirea persoanei fizice sau juridice;

(c)	numărul național de identificare al persoanei fizice sau juridice;

(d)	denumirea autorității competente responsabile de gestionarea registrului public național;

(e)	țara în care este stabilită persoana fizică sau juridică;

(f)	orașul în care este stabilită persoana fizică sau juridică;

(g)	serviciile de plată și serviciile de plată cu monedă electronică oferite;

(h)	statul membru gazdă în care instituția de plată, instituția emitentă de monedă electronică sau prestatorul de servicii de informare autorizat(ă) sau înregistrat(ă) cu privire la conturi furnizează servicii sau în care și-a notificat intenția de a furniza servicii;

(i)	serviciile de plată și serviciile de plată cu monedă electronică furnizate în statul membru gazdă;

(j)	statutul autorizării sau al înregistrării;

(k)	data autorizării sau a înregistrării;

(l)	data retragerii autorizării sau a înregistrării.

(2) Registrul central electronic efectuează căutarea de informații doar atunci când este completat cel puțin unul dintre criteriile de căutare.

(3) Registrul central electronic le permite utilizatorilor săi să utilizeze orice combinație între criteriile specificate la alineatul (1).

(4) Registrul central electronic le permite utilizatorilor săi să selecteze informațiile de la alineatul (1) literele (a), (d), (e) și (j) dintr-un meniu vertical.

(5) Registrul central electronic le permite utilizatorilor săi să selecteze criteriile de căutare menționate la alineatul (1) literele (g), (h), și (i) dintr-o listă cu mai multe posibilități de selectare.

(6) ABE se asigură că utilizatorii registrului pot face căutări utilizând simboluri sau semne pentru a înlocui caractere și/sau cuvinte întregi (căutări cu metacaractere), permițând extinderea ariei de căutare.

(7) ABE îi informează pe utilizatorii registrului cu privire la modul de utilizare a simbolurilor menționate la alineatul (6), prin publicarea acestor informații pe site-ul său.

Articolul 16

Afișarea rezultatelor căutării

(1) Registrul central electronic afișează ca rezultate ale căutării toate persoanele fizice și juridice care îndeplinesc criteriile de căutare completate de utilizatorul registrului.

(2) Informațiile afișate despre persoanele fizice și juridice includ următoarele:

(a)	numele sau denumirea persoanei;

(b)	numărul național de identificare al persoanei;

(c)	țara în care este stabilită;

(d)	orașul în care este stabilită;

(e)	tipul relevant de persoană fizică sau juridică, astfel cum se menționează la articolul 1 alineatele (2)-(9) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/410;

(f)	serviciile de plată și serviciile de plată cu monedă electronică oferite.

(3) Atunci când din rezultatele afișate ale căutării se selectează numele sau denumirea unei persoane fizice sau juridice, pentru persoana respectivă se afișează informațiile menționate la articolul 1 alineatele (2)-(9) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/410, inclusiv cel mai recent marcaj al datei și al orei inclus de ABE.

(4) Agenții sunt afișați atât ca înregistrare separată, cât și ca parte a înregistrării persoanei fizice sau juridice în numele căreia oferă servicii de plată.

(5) ABE afișează cu acuratețe, în registrul central electronic, informațiile transmise de autoritățile competente și se asigură că informațiile afișate sunt complete.

Articolul 17

Descărcarea informațiilor

(1) ABE pune conținutul registrului central electronic la dispoziția utilizatorilor publici în vederea descărcării manuale și automate prin copierea conținutului într-un fișier standardizat.

(2) ABE actualizează fișierul standardizat menționat la alineatul (1) de cel puțin două ori pe zi, la intervale prestabilite. ABE comunică intervalele prestabilite pentru astfel de actualizări.

CAPITOLUL 6

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 18

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 29 noiembrie 2018.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 337, 23.12.2015, p. 35.

(2) Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).

(3) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/410 al Comisiei din 29 noiembrie 2018 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește detaliile și structura informațiilor din domeniul serviciilor de plată care trebuie notificate de autoritățile competente Autorității Bancare Europene în temeiul Directivei (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului (a se vedea pagina 20 din prezentul Jurnal Oficial).

(4) Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE (JO L 267, 10.10.2009, p. 7).

(5) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

15.3.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 73/93

REGULAMENTUL (UE) 2019/412 AL COMISIEI

din 14 martie 2019

privind modificarea Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Standardele Internaționale de Contabilitate 12 și 23 și Standardele Internaționale de Raportare Financiară 3 și 11

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate, în special articolul 3 alineatul (1) (1),

întrucât:

(1)	Prin Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei (2) s-au adoptat anumite standarde internaționale și interpretări existente la 15 octombrie 2008.

(2)

La 12 decembrie 2017, Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) a publicat Îmbunătățirile anuale aduse Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, ciclul 2015-2017 (denumite în continuare „îmbunătățirile anuale”), în cadrul procesului său periodic de îmbunătățire, care vizează simplificarea și clarificarea standardelor. Aceste îmbunătățiri anuale au ca obiectiv să rezolve unele probleme neurgente, însă necesare, discutate de IASB pe parcursul ciclului proiectului, legate de părțile din Standardele Internaționale de Raportare Financiară care prezintă inconsecvențe sau trebuie formulate mai clar.

(3)

În urma consultării Grupului Consultativ European pentru Raportare Financiară, Comisia concluzionează că modificările aduse Standardului Internațional de Contabilitate (IAS) 12 Impozitul pe profit și standardului IAS 23 Costurile îndatorării, precum și Standardului Internațional de Raportare Financiară (IFRS) 3 Combinări de întreprinderi și standardului IFRS 11 Angajamente comune îndeplinesc criteriile pentru adoptare prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002.

(4)	Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 ar trebui modificat în consecință.

(5)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare contabilă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(a)	Standardul Internațional de Contabilitate (IAS) 12 Impozitul pe profit se modifică astfel cum se prevede în anexa la prezentul regulament;

(b)	standardul IAS 23 Costurile îndatorării se modifică astfel cum se prevede în anexa la prezentul regulament;

(c)	Standardul Internațional de Raportare Financiară (IFRS) 3 Combinări de întreprinderi se modifică astfel cum se prevede în anexa la prezentul regulament;

(d)	standardul IFRS 11 Angajamente comune se modifică astfel cum se prevede în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Fiecare societate aplică modificările menționate la articolul 1 cel târziu de la data începerii primului său exercițiu financiar care debutează la 1 ianuarie 2019 sau ulterior acestei date.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 14 martie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 243, 11.9.2002, p. 1.

(2) Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei din 3 noiembrie 2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 320, 29.11.2008, p. 1).

ANEXĂ

Îmbunătățiri anuale aduse standardelor IFRS®. Ciclul 2015-2017

Modificări aduse

IFRS 3 - Combinări de întreprinderi

Se adaugă punctele 42A și 64O.

Îndrumări suplimentare privind aplicarea metodei achiziției pentru anumite tipuri de combinări de întreprinderi

O combinare de întreprinderi realizată în etape

…

42A

În cazul în care o parte într-un angajament comun (astfel cum este definit în IFRS 11 - Angajamente comune) obține controlul asupra unei întreprinderi care este o operațiune în participație (astfel cum este definită în IFRS 11) și avea drepturi la activele respectivei operațiuni în participație și obligații legate de datoriile respectivei operațiuni în participație imediat înainte de data achiziției, tranzacția reprezintă o combinare de întreprinderi realizată în etape. Prin urmare, dobânditorul trebuie să aplice cerințele privind o combinare de întreprinderi realizată în etape, inclusiv să reevalueze participația deținută anterior în operațiunea în participație în modul prezentat la punctul 42. În acest sens, dobânditorul trebuie să reevalueze în întregime participația deținută anterior în operațiunea în participație.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE ȘI TRANZIȚIA

Data intrării în vigoare

…

64O

Documentul intitulat Îmbunătățiri anuale aduse standardelor IFRS. Ciclul 2015-2017, publicat în decembrie 2017, a adăugat punctul 42A. O entitate trebuie să aplice modificările respective combinărilor de întreprinderi pentru care data achiziției este la începutul sau după începutul primei perioade de raportare anuală care începe la 1 ianuarie 2019 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică modificările respective mai devreme, entitatea respectivă trebuie să prezinte acest lucru.

Modificări aduse

IFRS 11 - Angajamente comune

Se adaugă punctele B33CA și C1AB.

Contabilizarea achizițiilor de interese în operațiuni în participație

…

B33CA

O parte care participă la o operațiune în participație, dar care nu deține controlul în comun asupra acesteia, ar putea să obțină controlul în comun asupra operațiunii în participație a cărei activitate reprezintă o întreprindere, așa cum este definită în IFRS 3. În aceste cazuri, interesele deținute anterior în operațiunea în participație nu sunt reevaluate.

…

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

…

C1AB

Documentul intitulat Îmbunătățiri anuale aduse standardelor IFRS. Ciclul 2015-2017, publicat în decembrie 2017, a adăugat punctul B33CA. O entitate trebuie să aplice modificările respective tranzacțiilor prin care obține controlul în comun la începutul sau după începutul primei perioade de raportare anuală care începe la 1 ianuarie 2019 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică modificările respective mai devreme, entitatea respectivă trebuie să prezinte acest lucru.

Modificări aduse

IAS 12 - Impozitul pe profit

Se adaugă punctele 57A și 98I, se modifică titlul exemplului de sub punctul 52B și se elimină punctul 52B.

EVALUARE

…

52B

[Eliminat]

Exemplu ilustrativ pentru punctele 52A și 57A

…

RECUNOAȘTEREA IMPOZITULUI CURENT ȘI A IMPOZITULUI AMÂNAT

…

57A

O entitate trebuie să recunoască consecințele dividendelor asupra impozitului pe profit, așa cum sunt definite în IFRS 9, atunci când recunoaște o obligație de plată a unui dividend. Consecințele dividendelor asupra impozitului pe profit sunt legate într-un mod mai direct de tranzacții sau evenimente trecute care au generat profituri distribuibile, decât de distribuiri către proprietari. Prin urmare, o entitate trebuie să recunoască consecințele dividendelor asupra impozitului pe profit în profit sau pierdere, la alte elemente ale rezultatului global sau la capitaluri proprii, în funcție de elementul în care entitatea a recunoscut inițial tranzacțiile sau evenimentele trecute respective.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

…

98I

Documentul intitulat Îmbunătățiri anuale aduse standardelor IFRS. Ciclul 2015-2017, publicat în decembrie 2017, a adăugat punctul 57A și a eliminat punctul 52B. O entitate trebuie să aplice modificările respective perioadelor de raportare anuală care încep la 1 ianuarie 2019 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică modificările respective mai devreme, entitatea respectivă trebuie să prezinte acest lucru. Atunci când o entitate aplică pentru prima dată modificările respective, aceasta trebuie să le aplice consecințelor dividendelor asupra impozitului pe profit recunoscute la începutul sau după începutul primei perioade comparative.

Modificări aduse

IAS 23 - Costurile îndatorării

Se modifică punctul 14 și se adaugă punctele 28A și 29D.

RECUNOAȘTERE

…

Costurile îndatorării eligibile pentru capitalizare

…

14.

În măsura în care o entitate împrumută fonduri în general și le utilizează în scopul obținerii unui activ cu ciclu lung de producție, entitatea trebuie să determine valoarea costurilor îndatorării eligibile pentru capitalizare aplicând o rată de capitalizare cheltuielilor cu activul respectiv. Rata de capitalizare trebuie să fie media ponderată a costurilor îndatorării aplicabile tuturor împrumuturilor entității care sunt încă nerambursate în cursul perioadei respective. Totuși, o entitate trebuie să excludă din acest calcul costurile îndatorării aplicabile împrumuturilor special contractate în scopul obținerii unui activ cu ciclu lung de producție până când se realizează cea mai mare parte a tuturor activităților necesare în vederea pregătirii respectivului activ pentru utilizarea sa preconizată sau pentru vânzare. Valoarea costurilor îndatorării pe care o entitate le capitalizează în cursul unei perioade nu trebuie să depășească valoarea costurilor îndatorării suportate în cursul acelei perioade.

…

PREVEDERI TRANZITORII

…

28 A

Documentul intitulat Îmbunătățiri anuale aduse standardelor IFRS. Ciclul 2015-2017, publicat în decembrie 2017, a modificat punctul 14. O entitate trebuie să aplice modificările respective costurilor îndatorării suportate la începutul sau după începutul perioadei de raportare anuală în care entitatea aplică pentru prima dată modificările respective.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

…

29D

Documentul intitulat Îmbunătățiri anuale aduse standardelor IFRS. Ciclul 2015-2017, publicat în decembrie 2017, a modificat punctul 14 și a adăugat punctul 28A. O entitate trebuie să aplice modificările respective perioadelor de raportare anuală care încep la 1 ianuarie 2019 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică modificările respective mai devreme, entitatea respectivă trebuie să prezinte acest lucru.

15.3.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 73/98

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2019/413 AL COMISIEI

din 14 martie 2019

de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/1998 în ceea ce privește țările terțe recunoscute că aplică standarde de securitate echivalente cu standardele de bază comune din domeniul securității aviației civile

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 privind norme comune în domeniul securității aviației civile și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2320/2002 (1), în special articolul 4 alineatul (3),

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 272/2009 al Comisiei (2) completează standardele de bază comune din domeniul securității aviației civile prevăzute în anexa la Regulamentul (CE) nr. 300/2008.

(2)	Același Regulament (CE) nr. 272/2009 însărcinează Comisia cu recunoașterea echivalenței standardelor de securitate ale țărilor terțe, în conformitate cu criteriile prevăzute în partea E din anexa la respectivul regulament.

(3)	Anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1998 al Comisiei (3) enumeră țările terțe recunoscute că aplică standarde de securitate echivalente cu standardele de bază comune din domeniul securității aviației civile.

(4)	Comisia a primit confirmarea din partea Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord că acesta își va menține reglementările și standardele privind securitatea aviației echivalente cu legislația Uniunii după data retragerii sale din Uniunea Europeană la 30 martie 2019.

(5)	Comisia a verificat faptul că Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord îndeplinește criteriile stabilite în partea E din anexa la Regulamentul (CE) nr. 272/2009.

(6)

Comisia a stabilit un proces adecvat pentru a reatribui unui alt stat membru responsabilitatea pentru desemnarea transportatorilor aerieni, a agenților abilitați din țările terțe și a expeditorilor cunoscuți din țările terțe, desemnați în prezent de Regatul Unit ca ACC3, RA3 și, respectiv, KC3, și a constatat că acest proces ar trebui reglementat prin dispoziții tranzitorii de punere în aplicare.

(7)

Comisia și statele membre recunosc contribuția valoroasă adusă funcționării lanțului de aprovizionare securizat al UE de ACC3, RA3 și KC3 furnizați de către validatorii UE de securitate a aviației aprobați de Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, precum și ocazia de a oferi statelor membre posibilitatea de a prelua responsabilitatea de aprobare a acestora de la 30 martie 2019.

(8)	Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1998 ar trebui modificat în consecință.

(9)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 300/2008,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1998 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 3

Prezentul regulament se aplică din ziua următoare celei în care tratatele încetează să se aplice Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord în temeiul articolului 50 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, sub rezerva oricărui posibil acord de retragere încheiat în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 14 martie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 97, 9.4.2008, p. 72.

(2) Regulamentul (CE) nr. 272/2009 al Comisiei din 2 aprilie 2009 de completare a standardelor de bază comune în domeniul securității aviației civile prevăzute în anexa la Regulamentul (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 91, 3.4.2009, p. 7).

(3) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1998 al Comisiei din 5 noiembrie 2015 de stabilire a măsurilor detaliate de implementare a standardelor de bază comune în domeniul securității aviației (JO L 299, 14.11.2015, p. 1).

ANEXĂ

Anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1998 se modifică după cum urmează:

La capitolul 3, apendicele 3-B se înlocuiește cu următorul text:

„APENDICELE 3-B

SECURITATEA AERONAVELOR

ȚĂRI TERȚE, PRECUM ȘI ALTE ȚĂRI ȘI TERITORII CĂRORA, ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 355 DIN TRATATUL PRIVIND FUNCȚIONAREA UNIUNII EUROPENE, NU LI SE APLICĂ PARTEA TREI TITLUL VI DIN TRATATUL RESPECTIV ȘI CARE SUNT RECUNOSCUTE CĂ APLICĂ STANDARDE DE SECURITATE ECHIVALENTE CU STANDARDELE DE BAZĂ COMUNE DIN DOMENIUL SECURITĂȚII AVIAȚIEI CIVILE

În ceea ce privește securitatea aeronavelor, următoarele țări terțe, precum și alte țări și teritorii cărora, în conformitate cu articolul 355 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, nu li se aplică partea trei titlul VI din tratatul respectiv, sunt recunoscute că aplică standarde de securitate echivalente cu standardele de bază comune din domeniul securității aviației civile:

Canada

Insulele Feroe, în ceea ce privește aeroportul Vagar

Groenlanda, în ceea ce privește aeroportul Kangerlussuaq

Guernesey

Insula Man

Jersey

Muntenegru

Republica Singapore, în ceea ce privește aeroportul Changi

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

Statele Unite ale Americii

Comisia notifică imediat autoritățile competente ale statelor membre, în cazul în care deține informații conform cărora standardele de securitate aplicate de țara terță sau de o altă țară sau teritoriu în cauză, cu impact semnificativ asupra nivelurilor generale de securitate a aviației în Uniune, nu mai sunt echivalente cu standardele de bază comune ale Uniunii.

Autoritățile competente ale statelor membre sunt notificate fără întârziere atunci când Comisia deține informații cu privire la acțiuni, inclusiv măsuri compensatorii, care confirmă restabilirea echivalenței standardelor de securitate relevante aplicate de țara terță sau de altă țară sau teritoriu în cauză.”

La capitolul 4, apendicele 4-B se înlocuiește cu următorul text:

„APENDICELE 4-B

PASAGERII ȘI BAGAJELE DE MÂNĂ

În ceea ce privește pasagerii și bagajele de mână, următoarele țări terțe, precum și alte țări și teritorii cărora, în conformitate cu articolul 355 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, nu li se aplică partea trei titlul VI din tratatul respectiv, sunt recunoscute că aplică standarde de securitate echivalente cu standardele de bază comune din domeniul securității aviației civile:

Canada

Insulele Feroe, în ceea ce privește aeroportul Vagar

Groenlanda, în ceea ce privește aeroportul Kangerlussuaq

Guernesey

Insula Man

Jersey

Muntenegru

Republica Singapore, în ceea ce privește aeroportul Changi

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

Statele Unite ale Americii

La capitolul 5, apendicele 5-A se înlocuiește cu următorul text:

„APENDICELE 5-A

BAGAJELE DE CALĂ

În ceea ce privește bagajele de cală, următoarele țări terțe, precum și alte țări și teritorii cărora, în conformitate cu articolul 355 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, nu li se aplică partea trei titlul VI din tratatul respectiv, sunt recunoscute că aplică standarde de securitate echivalente cu standardele de bază comune din domeniul securității aviației civile:

Canada

Insulele Feroe, în ceea ce privește aeroportul Vagar

Groenlanda, în ceea ce privește aeroportul Kangerlussuaq

Guernesey

Insula Man

Jersey

Muntenegru

Republica Singapore, în ceea ce privește aeroportul Changi

Statul Israel, în ceea ce privește Aeroportul Internațional Ben Gurion

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

Statele Unite ale Americii

Comisia informează fără întârziere autoritățile competente din statele membre în cazul în care deține informații conform cărora standardele de securitate aplicate de țara terță sau de o altă țară sau teritoriu în cauză, cu impact semnificativ asupra nivelurilor generale de securitate a aviației în Uniune, nu mai sunt echivalente cu standardele de bază comune ale Uniunii.

La capitolul 6, se adaugă următorul punct 6.8.1.6:

„6.8.1.6.

Ca urmare a notificării de către Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord a intenției sale de a se retrage din Uniunea Europeană în temeiul articolului 50 din TUE, desemnările ca ACC3 emise de acest stat membru fac obiectul următoarelor dispoziții:

(a)	Responsabilitatea pentru desemnările curente este transferată autorității competente a statului membru care figurează în lista din anexa la Regulamentul (CE) nr. 748/2009 al Comisiei, astfel cum a fost modificat în scopul retragerii Regatului Unit din Uniune.

(b)	Responsabilitatea pentru desemnarea ca ACC3 a transportatorilor aerieni neincluși în lista din anexa la Regulamentul (CE) nr. 748/2009 al Comisiei, astfel cum a fost modificat, este transferată autorității competente identificate la punctul 6.8.1.1 litera (c).

(c)

Autoritatea competentă a statului membru, astfel cum este descrisă la literele (a) și (b), poate conveni cu autoritatea sa omoloagă din alt stat membru ca aceasta din urmă să accepte responsabilitatea desemnării ca ACC3 a unui transportator aerian dat. Atunci când procedează astfel, statele membre în cauză informează de îndată Comisia.

(d)	Comisia va informa autoritatea competentă din Regatul Unit cu privire la statele membre care preiau responsabilitatea acestuia în privința desemnărilor ca ACC3.

(e)

Autoritatea competentă din Regatul Unit pune la dispoziția autorității competente din statul membru destinatar copia documentației necesare pe baza căreia a desemnat transportatorii aerieni enumerați la litera (a) drept ACC3. Respectiva documentație include cel puțin raportul complet de validare, programul de securitate și, după caz, foaia de parcurs convenită cu transportatorul aerian relevant.

(f)	Cu condiția îndeplinirii obligațiilor prevăzute la litera (e), transferul de responsabilitate în privința desemnărilor ca ACC3 are loc în ziua retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeană.

(g)	Desemnările ca ACC3 ale transportatorilor aerieni care operează exclusiv în Regatul Unit nu mai sunt valabile.

(h)	Desemnările ca ACC3 transferate rămân valabile până la expirarea lor, iar statul membru destinatar preia responsabilitățile și obligațiile descrise în prezentul regulament.

(i)	Comisia va facilita tranziția administrativă, inclusiv includerea detaliilor transportatorilor ACC3 în baza de date a Uniunii privind securitatea lanțului de aprovizionare.”

La capitolul 6, se adaugă următorul punct 6.8.4.10:

„6.8.4.10.

Ca urmare a notificării de către Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord a intenției sale de a se retrage din Uniunea Europeană în temeiul articolului 50 din TUE, desemnările ca RA3 și KC3 emise de acest stat membru fac obiectul următoarelor dispoziții:

(a)	Responsabilitatea desemnării ca RA3 sau KC3 a unei entități constând într-o sucursală sau o filială a unui operator aerian sau în însuși transportatorul aerian este transferată autorității competente a statului membru identificat la punctul 6.8.1.1 din prezentul regulament.

(b)

Responsabilitatea desemnării ca RA3 sau KC3 a unei entități care nu este legată în mod direct de un transportator aerian este transferată autorității competente a statului membru identificat la punctul 6.8.1.1 ca deținând responsabilitatea pentru transportatorul aerian național sau principal al țării terțe în care își desfășoară activitatea RA3 sau KC3.

(c)

Responsabilitatea desemnării ca RA3 sau KC3 a unei entități care nu face obiectul literei (a) sau (b) este transferată autorității competente a statului membru identificat la punctul 6.8.1.1 ca deținând responsabilitatea pentru unul dintre transportatorii aerieni ai Uniunii care operează cu plecare de pe aeroportul unde își desfășoară activitatea RA3 sau KC3 sau de pe aeroportul cel mai apropiat de punctul de lucru al acestei entități.

(d)

Autoritatea competentă a statului membru, astfel cum este descrisă la literele (a)-(c), ar putea conveni cu autoritatea sa omoloagă din alt stat membru ca aceasta din urmă să accepte responsabilitatea desemnării ca RA3 sau KC3 a unui transportator aerian dat. Atunci când procedează astfel, statele membre în cauză informează de îndată Comisia.

(e)	Comisia va informa autoritatea competentă din Regatul Unit cu privire la statele membre care preiau responsabilitatea acestuia în privința desemnărilor RA3 și KC3.

(f)

Autoritatea competentă din Regatul Unit pune la dispoziția autorității competente din statul membru destinatar copia documentației necesare pe baza căreia a desemnat o entitate sau un operator aerian ca RA3 sau KC3. Respectiva documentație include cel puțin raportul complet de validare și programul de securitate al entității relevante sau al operatorului aerian relevant.

(g)	Cu condiția îndeplinirii obligațiilor prevăzute la litera (f), transferul de responsabilitate în privința desemnărilor ca RA3 sau KC3 are loc în ziua retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeană.

(h)	Desemnările ca RA3 sau KC3 transferate rămân valabile până la expirarea lor, iar statul membru destinatar preia responsabilitățile și obligațiile descrise în prezentul regulament.

(i)	Comisia va facilita tranziția administrativă inclusiv includerea detaliilor RA3 și KC3 în baza de date a Uniunii privind securitatea lanțului de aprovizionare.”

La capitolul 6, apendicele 6-F se înlocuiește cu următorul text:

„APENDICELE 6-F

MĂRFURILE ȘI POȘTA

6-Fi

În ceea ce privește mărfurile și poșta, următoarele țări terțe sunt recunoscute că aplică standarde de securitate echivalente cu standardele de bază comune din domeniul securității aviației civile:

Muntenegru

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

6-Fii

ȚĂRILE TERȚE ȘI ALTE ȚĂRI ȘI TERITORII CĂRORA, ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 355 DIN TRATATUL PRIVIND FUNCȚIONAREA UNIUNII EUROPENE, NU LI SE APLICĂ PARTEA TREI TITLUL VI DIN TRATATUL RESPECTIV, PENTRU CARE NU ESTE NECESARĂ DESEMNAREA ACC3, SUNT ENUMERATE ÎN DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE C(2015) 8005 A COMISIEI.

6-Fiii

ACTIVITĂȚI DE VALIDARE ALE ȚĂRILOR TERȚE PRECUM ȘI ALE ALTOR ȚĂRI SI TERITORII CĂRORA, ÎN CONFORMITATE CU articolul 355 DIN TRATATUL PRIVIND FUNCȚIONAREA UNIUNII EUROPENE, NU LI SE APLICĂ PARTEA TREI TITLUL VI DIN TRATATUL RESPECTIV, RECUNOSCUTE CA FIIND ECHIVALENTE CU VALIDAREA UE DE SECURITATE A AVIAȚIEI

Nu există încă dispoziții adoptate.”

La capitolul 11, se adaugă următoarele puncte 11.6.3.9 și 11.6.3.10:

„11.6.3.9.

Începând de la data retragerii Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord din Uniunea Europeană în temeiul articolului 50 din TUE, se aplică următoarele dispoziții în ceea ce privește validatorii UE de securitate a aviației aprobați de acest stat membru pentru a efectua validări cu privire la companiile aeriene, operatorii și entitățile care solicită desemnarea ca ACC3, RA3 și KC3:

(a)	aceștia nu mai sunt recunoscuți în Uniune;

(b)

validările UE de securitate a aviației efectuate înainte de data retragerii Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord din Uniune, inclusiv rapoartele de validare ale UE emise înainte de data respectivă, rămân valabile în scopul desemnării transportatorilor aerieni, a operatorilor și a entităților pe care le-au validat.

11.6.3.10.

Persoanele și entitățile indicate la punctul precedent pot solicita aprobarea ca validator UE de securitate a aviației de către autoritatea competentă a unui stat membru. Statul membru care acordă aprobarea:

(a)	obține de la autoritatea competentă din Regatul Unit documentația necesară pe baza căreia persoana sau entitatea juridică a fost aprobată ca validator UE de securitate a aviației;

(b)

verifică dacă solicitantul îndeplinește cerințele Uniunii prevăzute în prezentul capitol. În cazul în care constată îndeplinirea acestor cerințe, autoritatea competentă poate aproba persoana sau entitatea în calitate de validator UE al securității aviației pe o perioadă care nu depășește durata aprobării acordate de autoritatea competentă din Regatul Unit;

(c)	informează cu promptitudine Comisia că va asigura includerea validatorului UE de securitate a aviației în baza de date a Uniunii privind securitatea lanțului de aprovizionare.”

15.3.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 73/105

REGULAMENTUL (UE) 2019/414 AL COMISIEI

din 14 martie 2019

de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1177/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile comunitare referitoare la venit și la condițiile de viață (EU-SILC) în ceea ce privește ediția 2020 a listei variabilelor-țintă secundare referitoare la supraîndatorare, la consum și la avere, precum și la forța de muncă

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1177/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 iunie 2003 privind statisticile comunitare referitoare la venit și la condițiile de viață (EU-SILC) (1), în special articolul 15 alineatul (2) litera (f),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1177/2003 a stabilit un cadru comun pentru producerea sistematică de statistici europene referitoare la venit și la condițiile de viață, pentru a asigura disponibilitatea la nivel național și la nivelul Uniunii a unor date transversale și longitudinale comparabile și actualizate privind venitul și privind nivelul și componentele sărăciei și ale excluderii sociale.

(2)

În temeiul articolului 15 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1177/2003, în fiecare an trebuie să fie adoptate măsuri de punere în aplicare pentru a specifica domeniile și variabilele-țintă secundare care trebuie incluse în componenta transversală a EU-SILC în anul respectiv. Prin urmare, ar trebui adoptate măsuri de punere în aplicare care să specifice variabilele-țintă secundare și identificatorii lor pentru modulul 2020 referitor la supraîndatorare, la consum și la avere, precum și la forța de muncă.

(3)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Sistemului Statistic European,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Lista variabilelor-țintă secundare și a identificatorilor pentru modulul 2020 referitor la supraîndatorare, la consum și la avere, precum și la forța de muncă, parte a componentei transversale a EU-SILC, este stabilită în anexă.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 14 martie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 165, 3.7.2003, p. 1.

ANEXĂ

Variabilele-țintă secundare și identificatorii pentru modulul 2020 referitor la supraîndatorare, la consum și la avere, precum și la forța de muncă – parte a componentei transversale a statisticilor Uniunii Europene referitoare la venit și la condițiile de viață (EU-SILC) – sunt după cum urmează:

1. Unități

Se furnizează informații selectate privind forța de muncă despre toți membrii actuali ai gospodăriei sau, dacă este cazul, despre toți respondenții selectați în vârstă de 16 ani sau mai mult.

Informațiile privind supraîndatorarea, consumul și averea se aplică la nivel de gospodărie și se referă la gospodărie în ansamblul său.

2. Modul de colectare a datelor

Pentru variabilele care se aplică la nivel individual, modul de colectare a datelor este interviul personal cu toți membrii actuali ai gospodăriei sau, dacă este cazul, cu toți respondenții selecționați în vârstă de 16 ani sau mai mult.

Pentru variabilele care se aplică la nivelul gospodăriei, modul de colectare a datelor este interviul personal cu respondentul gospodăriei.

Interviurile indirecte sunt permise cu titlu de excepție pentru persoanele absente temporar sau aflate în incapacitatea de a răspunde.

Datele pot fi obținute din registre.

3. Perioada de referință

Variabilele-țintă se referă la diferite tipuri de perioade de referință:

—	perioada de referință actuală pentru variabilele referitoare la supraîndatorare, cu excepția a două variabile privind „Restanțe la facturi nelegate de locuință” și „Suma datorată luna trecută pentru împrumuturi (excluzând ipotecile pentru achiziționarea reședinței principale)”;

—	ultimele 12 luni pentru variabila „Restanțe la facturi nelegate de locuință”;

—	ultima lună pentru variabila „Suma datorată luna trecută pentru împrumuturi (excluzând ipotecile pentru achiziționarea reședinței principale)”;

—	ultima lună pentru variabilele referitoare la consum;

—	perioada de referință actuală pentru variabilele referitoare la avere;

—	perioada de referință actuală pentru variabila referitoare la forța de muncă „Sectorul public/privat de ocupare a forței de muncă”;

—	perioada de referință a venitului pentru variabila referitoare la forța de muncă „Luni cu orice activitate lucrativă”;

—	perioada de șomaj în decursul perioadei de referință a venitului pentru variabila referitoare la forța de muncă „Înregistrarea șomajului”.

4. Transmiterea datelor

Variabilele-țintă secundare se transmit Comisiei (Eurostat) în fișierul de date referitoare la gospodărie (fișierul H) și în fișierul de date personale (fișierul P), după variabilele-țintă primare.

	Modulul de testare 2020	Supraîndatorare, consum și avere, precum și forța de muncă
Denumirea variabilei	Codul	Variabila-țintă
Supraîndatorare
HI020		Restanțe la facturi nelegate de locuință
	1	Da, o singură dată
	2	Da, de două ori sau de mai multe ori
	3	Nu
HI020_F	1	Completată
	– 1	Lipsă
	– 2	Nu se aplică (nu există facturi nelegate de locuință)
	– 7	Nu se aplică (HB010≠2020)
HI090		Numărul împrumuturilor (excluzând ipotecile pentru achiziționarea reședinței principale) Număr (2 cifre) 00-99
HI090_F	1	Completată
	– 1	Lipsă
	– 7	Nu se aplică (HB010≠2020)
HI100	1-selectat, 2-neselectat	Scopul împrumuturilor (excluzând ipotecile pentru achiziționarea reședinței principale)
HI100_01	1, 2	Proprietate (incl. mobilier, aparate și decorațiuni interioare de uz casnic)
HI100_02	1, 2	Autoturism, motocicletă, rulotă, camionetă, bicicletă sau alte mijloace de transport
HI100_03	1, 2	Vacanță
HI100_04	1, 2	Asistență medicală
HI100_05	1, 2	Învățământ
HI100_06	1, 2	Pentru acoperirea cheltuielilor zilnice
HI100_07	1, 2	Credit personal pentru finanțarea propriei afaceri
HI100_08	1, 2	Pentru refinanțarea unui împrumut
HI100_09	1, 2	Altele (neincluse în lista de mai sus)
HI100_F	1	Completată
	– 1	Lipsă
	– 2	Nu se aplică (numărul împrumuturilor = 0)
	– 7	Nu se aplică (HB010≠2020)
HI110	1-selectat, 2-neselectat	Sursa împrumuturilor (excluzând ipotecile pentru achiziționarea reședinței principale)
HI110_01	1, 2	Bancă sau altă instituție financiară (de exemplu cooperativă de credit, furnizor de microcredite)
HI110_02	1, 2	Societate de credit până la salariu sau casă de amanet/„cash converter”
HI110_03	1, 2	Surse private (de exemplu familie, prieteni)
HI110_04	1, 2	Altele
HI110_F	1	Completată
	– 1	Lipsă
	– 2	Nu se aplică (numărul împrumuturilor = 0)
	– 7	Nu se aplică (HB010≠2020)
HI120		Suma datorată luna trecută pentru împrumuturi (excluzând ipotecile pentru achiziționarea reședinței principale) 0-99999999 (suma)
HI120_F	1	Completată
	– 1	Lipsă
	– 2	Nu se aplică (numărul împrumuturilor = 0)
	– 7	Nu se aplică (HB010≠2020)
Consum
HC010		Alimente în cadrul gospodăriei 0-999999 (suma)
HC010_F	1	Completată
	– 1	Lipsă
	– 7	Nu se aplică (HB010≠2020)
HC020		Alimente sau băuturi în afara gospodăriei 0-999999 (suma)
HC020_F	1	Completată
	– 1	Lipsă
	– 2	Nu se aplică (niciun aliment în afara gospodăriei)
	– 7	Nu se aplică (HB010≠2020)
HC030		Transport public 0-999999 (suma)
HC030_F	1	Completată
	– 1	Lipsă
	– 2	Nu se aplică (nu se folosește transport public)
	– 7	Nu se aplică (HB010≠2020)
HC040		Transport privat 1-999999 (suma)
HC040_F	1	Completată
	– 1	Lipsă
	– 2	Nu se aplică (nu se folosește transport privat)
	– 7	Nu se aplică (HB010≠2020)
HC050		Economii (într-o lună tipică)
	1	Gospodăria pune bani deoparte
	2	Gospodăria trebuie să facă uz de economii
	3	Gospodăria trebuie să împrumute bani
	4	Gospodăria nici nu pune bani deoparte, nici nu trebuie să facă uz de economii sau să ia cu împrumut
HC050_F	1	Completată
	– 1	Lipsă
	– 7	Nu se aplică (HB010≠2020)
Avere
HV010		Valoarea reședinței principale 1-99999999999 (suma)
HV010_F	1	Completată
	– 1	Lipsă
	– 2	Nu se aplică (nu este proprietar)
	– 7	Nu se aplică (HB010≠2020)
HV070		Total de rambursat pentru ipoteca pe locuința principală (OPȚIONAL) 1-99999999999 (suma)
HV070_F	1	Completată
	– 1	Lipsă
	– 2	Nu se aplică (nu există ipotecă)
	– 7	Nu se aplică (HB010≠2020)
HV020		Deținerea de alte bunuri imobile în afara reședinței principale
	1	Da
	2	Nu
HV020_F	1	Completată
	– 1	Lipsă
	– 7	Nu se aplică (HB010≠2020)
HV080		Capacitatea de a menține același nivel de trai folosind economiile
	1	< 3 luni
	2	3-6 luni
	3	6-12 luni
	4	> 12 luni
HV080_F	1	Completată
	– 1	Lipsă
	– 7	Nu se aplică (HB010≠2020)
Forță de muncă
PL230		Sectorul public/privat de ocupare a forței de muncă
	1	Public
	2	Privat
	3	Mixt
PL230_F	1	Completată
	– 1	Lipsă
	– 2	Nu se aplică (PL031≠1,2)
	– 3	Respondent neselectat
	– 7	Nu se aplică (PB010≠2020)
PL250		Luni fără nicio activitate lucrativă 0-12 numărul de luni
PL250_F	1	Completată
	– 1	Lipsă
	– 3	Respondent neselectat
	– 7	Nu se aplică (PB010≠2020)
PL280		Înregistrarea șomajului
	1	Șomer înregistrat pe întreaga perioadă
	2	Șomer înregistrat pe o parte a perioadei
	3	Șomer neînregistrat deloc
PL280_F	1	Completată
	– 1	Lipsă
	– 2	Nu se aplică (PL211≠5)
	– 3	Respondent neselectat
	– 7	Nu se aplică (PB010≠2020)

15.3.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 73/110

DECIZIA (PESC) 2019/415 A CONSILIULUI

din 14 martie 2019

de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 29,

având în vedere propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate,

întrucât:

(1)	La 17 martie 2014, Consiliul a adoptat Decizia 2014/145/PESC (1).

(2)	La 12 septembrie 2018, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2018/1237 (2) prin care a prelungit măsurile prevăzute în Decizia 2014/145/PESC pentru o perioadă suplimentară de șase luni.

(3)	Având în vedere continuarea subminării sau a amenințării integrității teritoriale, a suveranității și a independenței Ucrainei, aplicarea Deciziei 2014/145/PESC ar trebui să fie prelungită pentru o perioadă suplimentară de șase luni.

(4)	Consiliul a reexaminat desemnările individuale prevăzute în anexa la Decizia 2014/145/PESC și a decis să modifice informațiile referitoare la anumite persoane fizice și entități.

(5)	Din lista persoanelor și entităților desemnate ar trebui să fie eliminată rubrica referitoare la o persoană decedată.

(6)	Prin urmare, Decizia 2014/145/PESC ar trebui modificată în mod corespunzător,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

La articolul 6 din Decizia 2014/145/PESC, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Prezenta decizie se aplică până la 15 septembrie 2019.”

Articolul 2

Anexa la Decizia 2014/145/PESC se modifică în conformitate cu anexa la prezenta decizie.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 14 martie 2019.

Pentru Consiliu

Președintele

G. CIAMBA

(1) Decizia 2014/145/PESC a Consiliului din 17 martie 2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO L 78, 17.3.2014, p. 16).

(2) Decizia (PESC) 2018/1237 a Consiliului din 12 septembrie 2018 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO L 231, 14.9.2018, p. 27).

ANEXĂ

Anexa la Decizia 2014/145/PESC se modifică după cum urmează:

Rubrica referitoare la persoana indicată mai jos se elimină:

96.	Alexander Vladimirovich ZAKHARCHENKO.

Rubricile referitoare la persoanele și entitățile enumerate mai jos se înlocuiesc cu rubricile următoare:

Persoane

Nume

Date de identificare

Motive

Data includerii pe listă

„19.

Alexandr Viktorovich VITKO

(Александр Викторович ВИТКО)

Data nașterii: 13.9.1961

Locul nașterii: Vitebsk (RSS Belarusă)

Comandant al Flotei Mării Negre, amiral. Comandant-șef adjunct al marinei militare ruse.

Responsabil de comanda forțelor ruse care au ocupat teritoriul suveran al Ucrainei.

17.3.2014

22.

Dmitry Olegovich ROGOZIN

(Дмитрий Олегович РОГОЗИН)

Data nașterii: 21.12.1963

Locul nașterii: Moscova

Fost viceprim-ministru al Federației Ruse. A solicitat public anexarea Crimeei.

Din 2018 ocupă postul de director general într-o societate de stat.

21.3.2014

31.

Valery Kirillovich MEDVEDEV

(Валерий Кириллович МЕДВЕДЕВ)

Valeriy Kyrylovych MEDVEDIEV

(Валерiй Кирилович МЕДВЕДЄВ)

Data nașterii: 21.8.1946

Locul nașterii: Șmakovka, regiunea Primorski

Rămâne activ în sprijinirea acțiunilor sau politicilor separatiste.

21.3.2014

35.

Oleg Yevgenyvich BELAVENTSEV

(Олег Евгеньевич БЕЛАВЕНЦЕВ)

Data nașterii: 15.9.1949

Locul nașterii: Moscova

Fost reprezentant plenipotențiar al președintelui Federației Ruse în așa-numitul «District federal al Crimeei», responsabil de punerea în aplicare a prerogativelor constituționale ale șefului de stat rus pe teritoriul Republicii Autonome Crimeea anexate. Fost membru nepermanent al Consiliului de Securitate rus.

Fost reprezentant plenipotențiar al președintelui Federației Ruse în districtul federal al Caucazului de Nord (până în iunie 2018).

Rămâne activ în sprijinirea acțiunilor sau politicilor separatiste.

29.4.2014

36.

Oleg Genrikhovich SAVELYEV

(Олег Генрихович САВЕЛЬЕВ)

Data nașterii: 27.10.1965

Locul nașterii: Leningrad

Fost ministru al Afacerilor Crimeei. Responsabil de integrarea Republicii Autonome Crimeea anexate în cadrul Federației Ruse.

Fost șef de cabinet adjunct al guvernului rus, responsabil de organizarea lucrărilor Comisiei guvernamentale privind dezvoltarea socioeconomică a așa-numitei «Republici Crimeea».

Șef de personal al Camerei de Audit a Federației Ruse.

29.4.2014

46.

Denys Volodymyrovych PUSHYLIN (Денис Володимирович ПУШИЛIН)

Denis Vladimirovich PUSHILIN (Денис Владимирович ПУШИЛИН)

Data nașterii: 9.5.1981 sau 9.5.1982

Locul nașterii: Makiivka (oblastul Donețk)

Unul dintre liderii «Republicii Populare Donețk». A participat la capturarea și ocuparea administrației regionale din Donețk în 2014. Până la 4 septembrie 2015, așa-numit vicepreședinte al «Consiliului Popular» al așa-numitei «Republici Populare Donețk». De la 4 septembrie 2015, «președinte» al «Consiliului Popular al Republicii Populare Donețk». Așa-numit «șef interimar al Republicii Populare Donețk» după 7 septembrie 2018. Așa-numit «șef al Republicii Populare Donețk» după așa-numitele alegeri din 11 noiembrie 2018.

29.4.2014

55.

Igor Nikolaevich BEZLER [alias Bes (diavol)]

(Игорь Николаевич БЕЗЛЕР)

Ihor Mykolayovych BEZLER

(Iгор Миколайович БЕЗЛЕР)

Data nașterii: 30.12.1965

Locul nașterii: Simferopol, Crimeea

Rămâne activ în sprijinirea acțiunilor sau politicilor separatiste.

12.5.2014

83.

Ekaterina Yurievna GUBAREVA

(Екатерина Юрьевна ГУБАРЕВА)

Kateryna Yuriyivna GUBARIEVA (HUBARIEVA)

(Катерина Юрiївна ГУБАРЄВА)

Data nașterii: 5.7.1983 sau 10.3.1983

Locul nașterii: Kahovka (oblastul Herson)

În calitatea sa de fost așa-numit «ministru al afacerilor externe», a fost responsabilă de apărarea așa-numitei «Republici Populare Donețk», subminând astfel integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei. Asumând acest rol și acționând în această calitate, a sprijinit, prin urmare, acțiuni și politici care subminează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei. Rămâne activă în sprijinirea acțiunilor și politicilor separatiste.

Fostă membră a așa-numitului «Consiliu Popular» al «Republicii Populare Donețk» (până în noiembrie 2018).

25.7.2014

89.

Oksana TCHIGRINA,

Oksana Aleksandrovna CHIGRINA (CHYHRYNA)

(Оксана Александровна ЧИГРИНА)

Data nașterii: posibil 23.7.1981

Fost purtător de cuvânt al așa-numitului «guvern» al așa-numitei «Republici Populare Lugansk», care a făcut declarații justificând, printre altele, doborârea unei aeronave militare ucrainene, luarea de ostatici și activitățile de luptă ale grupărilor armate ilegale, care au subminat, în consecință, integritatea teritorială, suveranitatea și unitatea Ucrainei.

Fost purtător de cuvânt al Serviciului de presă al LNR.

Rămâne activ în sprijinirea acțiunilor sau politicilor separatiste.

30.7.2014

91.

Sergey Vadimovich ABISOV

(Сергей Вадимович АБИСОВ)

Sergiy (Serhiy) Vadymovych ABISOV

(Сергiй Вадимович АБIСОВ)

DOB 27.11.1967

Locul nașterii: Simferopol, Crimeea

Acceptând numirea sa în calitate de așa-numit «ministru de interne al Republicii Crimeea» de către Președintele Rusiei (Decretul nr. 301) la 5 mai 2014 și prin acțiunile sale în calitate de așa-numit «ministru de interne» a subminat integritatea teritorială, suveranitatea și unitatea Ucrainei.

Demis din funcția de așa-numit «ministru de interne al Republicii Crimeea» în iunie 2018.

30.7.2014

97.

Vladimir Petrovich KONONOV (alias «Țarul»)

(Владимир Петровнч КОНОНОВ)

Volodymyr Petrovych KONONOV

(Володимир Петрович КОНОНОВ)

Data nașterii: 14.10.1974

Locul nașterii: Gorski, oblastul Lugansk

La 14 august 2014 l-a înlocuit pe Igor Strelkov/Girkin în calitatea de așa-numit «ministru al apărării» al «Republicii Populare Donețk». Se presupune că din aprilie 2014 este comandantul unei divizii a luptătorilor separatiști din Donețk și că a promis să ducă la îndeplinire misiunea strategică de a respinge agresiunea militară a Ucrainei. Prin urmare, Kononov a sprijinit acțiuni și politici care subminează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei.

Demis din funcția de așa-numit «ministru al apărării» în septembrie 2018.

12.9.2014

102.

Andrei Nikolaievich RODKIN

(Андрей Николаевич РОДКИН)

Data nașterii: 23.9.1976

Locul nașterii: Moscova

Fost reprezentant la Moscova al așa-numitei «Republici Populare Donețk». În declarațiile sale a vorbit, printre altele, despre disponibilitatea milițiilor de a purta un război de gherilă și despre confiscarea de către acestea a unor sisteme de armament de la forțele armate ucrainene. Prin urmare, el a sprijinit acțiuni și politici care subminează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei.

Unul dintre foștii lideri ai «Uniunii voluntarilor din Donbas».

Rămâne activ în sprijinirea acțiunilor sau politicilor separatiste.

12.9.2014

103.

Alexandr Akimovich KARAMAN

(Александр Акимович КАРАМАН)

Alexandru CARAMAN

Data nașterii: 26.7.1956

Locul nașterii: Cioburciu, raionul Slobozia, acum Republica Moldova

Fost așa-numit «viceprim-ministru pentru afaceri sociale» al «Republicii Populare Donețk». Asociat cu Vladimir Antyufeyev, care a fost răspunzător de activitățile «guvernamentale» separatiste ale așa-numitului «Guvern al Republicii Populare Donețk». Prin urmare, el a sprijinit acțiuni și politici care subminează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei. Protejat al fostului viceprim-ministru al Rusiei, Dmitri Rogozin. Fost șef al «departamentului administrativ al Consiliului de Miniștri» al «Republicii Populare Donețk».

Până în martie 2017, așa-numit «reprezentant plenipotențiar al președintelui» așa-numitei «Republici Moldovenești Nistrene» pe lângă Federația Rusă.

Rămâne activ în sprijinirea acțiunilor sau politicilor separatiste.

12.9.2014

120.

Sergey Yurievich KOZYAKOV

(Сергей Юрьевич КОЗЬЯКОВ)

Serhiy Yuriyovych KOZYAKOV

(Сергiй Юрiйович КОЗЬЯКОВ)

Data nașterii: 29.9.1982 sau 23.9.1982

În fosta sa calitate de așa-numit «șef al Comisiei electorale centrale din Lugansk», a fost responsabil pentru organizarea așa-numitelor «alegeri» din 2 noiembrie 2014 din «Republica Populară Lugansk». Aceste «alegeri» au încălcat legislația Ucrainei și au fost, prin urmare, ilegale. Între octombrie 2015 și decembrie 2017, a ocupat așa-zisa funcție de «ministru al justiției» al «Republicii Populare Lugansk».

În consecință, prin asumarea acestor calități și prin acțiunile întreprinse în temeiul acestora, precum și prin organizarea «alegerilor» ilegale, a sprijinit activ acțiuni și politici care subminează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei și care au continuat să destabilizeze Ucraina.

Continuă să sprijine și să legitimeze politicile separatiste, în cooperarea cu autoritățile separatiste.

29.11.2014

122.

Larisa Leonidovna AIRAPETYAN (alias Larysa AYRAPETYAN, Larisa AIRAPETYAN sau Larysa AIRAPETYAN)

(Лариса Леонидовна АЙРАПЕТЯН)

(Лариса Леонiдiвна АЙРАПЕТЯН)

Data nașterii: 21.2.1970

Fost așa-numit «ministru al sănătății» al așa-numitei «Republici Populare Lugansk». A candidat în cadrul așa-numitelor «alegeri» din 2 noiembrie 2014 la postul de «șef» al așa-numitei «Republici Populare Lugansk».

Respectivele «alegeri» încalcă legislația Ucrainei și sunt, prin urmare, ilegale.

În consecință, prin asumarea acestei calități și prin acțiunile întreprinse în temeiul acesteia, precum și prin participarea formală în calitate de candidat la «alegerile» ilegale, a sprijinit activ acțiuni și politici care subminează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei și continuă să destabilizeze Ucraina.

Rămâne activ în sprijinirea acțiunilor sau politicilor separatiste.

29.11.2014

129.

Yevgeniy Eduardovich MIKHAYLOV (alias Yevhen Eduardovych MYCHAYLOV)

(Евгений Эдуардович МИХАЙЛОВ)

(Євген Едуардович МИХАЙЛОВ)

Data nașterii: 17.3.1963

Locul nașterii: Arhanghelsk

Fost așa-numit «ministru al Consiliului de Miniștri» (șeful administrației pentru afaceri guvernamentale) al «Republicii Populare Donețk».

Rămâne activ în sprijinirea acțiunilor sau politicilor separatiste.

29.11.2014

132.

Vladyslav Mykolayovych DEYNEGO (alias Vladislav Nikolayevich DEYNEGO)

(Владислав Миколайович ДЕЙНЕГО)

(Владислав Николаевич ДЕЙНЕГО)

Data nașterii: 12.3.1964

Locul nașterii: Romny, oblastul Sumy

Ромны, Сумская область

Fost «șef adjunct» al «Consiliului Popular» al așa-numitei «Republici Populare Lugansk».

În prezent ocupă așa-zisa funcție de «ministru interimar al afacerilor străine» al așa-numitei «Republici Populare Lugansk».

29.11.2014

138.

Alexandr Vasilievich SHUBIN

(Александр Васильевич ШУБИН)

Data nașterii: 20.5.1972 sau 30.5.1972

Locul nașterii: Lugansk

Fost așa-numit «ministru al justiției» al așa-numitei «Republici Populare Lugansk» ilegale. Fost președinte al «Comisiei electorale centrale» a așa-numitei «Republici Populare Lugansk».

Demis din funcția de președinte al «Comisiei electorale centrale» a așa-numitei «Republici Populare Lugansk» în iunie 2018.

16.2.2015

142.

Aleksandr Yurievich TIMOFEEV

(Александр Юрьевич ТИМОФЕЕВ)

Oleksandr Yuriyovych TYMOFEYEV

(Олександр Юрiйович ТИМОФЕЄВ)

Data nașterii: 15.5.1971

Locul nașterii: Nevinnomyssk, kraina Stavropol

Невинномысск, Ставропольский край

Fost așa-numit «ministru al finanțelor și impozitelor» al «Republicii Populare Donețk».

Demis din funcția de așa-numit «ministru al finanțelor și impozitelor» în septembrie 2018.

16.2.2015

149.

Andrei Valeryevich KARTAPOLOV

(Андрей Валерьевич КАРТAПOЛOВ)

Data nașterii: 9.11.1963

Locul nașterii: RDG (DDR)

Ministru adjunct al apărării din iulie 2018.

16.2.2015”

Entități

	Nume	Date de identificare	Motive	Data includerii pe listă
„4.	Așa-numita «Republică Populară Donețk» «Донецкая народная республика» «Donétskaya naródnaya respúblika»	Informații oficiale: https://dnr-online.ru/ http://smdnr.ru/ https://dnrsovet.su/ https://denis-pushilin.ru/	Așa-numita «Republică Populară Donețk» a fost declarată la 7 aprilie 2014. Răspunzătoare pentru organizarea referendumului ilegal din 11 mai 2014. Declarație de independență la 12 mai 2014. La 24 mai 2014, așa-numitele «Republici Populare» Donețk și Lugansk au semnat un acord privind crearea așa-numitului «Stat Federal al Novorossiya». Acest fapt încalcă dreptul constituțional ucrainean și, prin urmare, dreptul internațional, subminând astfel integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei. Este, de asemenea, implicată în recrutarea pentru grupări armate separatiste ilegale, amenințând astfel stabilitatea sau securitatea Ucrainei.	25.7.2014
5.	Așa-numitul «Stat Federal al Novorossiya» «Федеративное государство Новороссия» «Federativnoye Gosudarstvo Novorossiya»	Comunicate de presă oficiale: http://novopressa.ru/ http://novorossia-tv.ru/ http://novorossia.today/ http://novorossiia.ru/ https://www.novorosinform.org/	La 24 mai 2014, așa-numitele «Republici Populare» Donețk și Lugansk au semnat un acord privind crearea așa-numitului «Stat Federal al Novorossiya» nerecunoscut. Acest fapt încalcă dreptul constituțional ucrainean și, prin urmare, dreptul internațional, amenințând astfel integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei.	25.7.2014
24.	Republica Donețk (Organizație publică) Донецкая республика	Informații oficiale: http://oddr.info/	«Organizație» cu caracter public care a prezentat candidați în așa-numitele «alegeri» din așa-numita «Republică Populară Donețk», la 2 noiembrie 2014 și la 11 noiembrie 2018. Respectivele «alegeri» încalcă legislația Ucrainei și sunt, prin urmare, ilegale. Prin urmare, prin participarea formală la «alegerile» ilegale, a sprijinit în mod activ acțiuni și politici care subminează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei și continuă să destabilizeze Ucraina. Înființată de Andriy PURGIN, a fost condusă de Alexander ZAKHARCHENKO. În 2018 a prezentat un candidat, Denis PUSHYLIN, la funcția de «șef» al așa-numitei «Republici Populare Donețk».	29.11.2014
25.	Pace pentru Regiunea Lugansk (Mir Luganschine) Мир Луганщине	https://mir-lug.info/	«Organizație» cu caracter public care a prezentat candidați în așa-numitele «alegeri» din așa-numita «Republică Populară Lugansk», la 2 noiembrie 2014 și la 11 noiembrie 2018. Respectivele «alegeri» încalcă legislația Ucrainei și sunt, prin urmare, ilegale. Prin urmare, prin participarea formală la «alegerile» ilegale, a sprijinit în mod activ acțiuni și politici care subminează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei și continuă să destabilizeze Ucraina.	29.11.2014
26.	Libertate pentru Donbass (alias «Free Donbas», «Svobodny Donbass» Свободньιй Донбасс	http://www.odsd.ru/	«Organizație» cu caracter public care a prezentat candidați în așa-numitele «alegeri» din așa-numita «Republică Populară Donețk», la 2 noiembrie 2014 și la 11 noiembrie 2018. Respectivele alegeri încalcă legislația Ucrainei și sunt, prin urmare, ilegale. Prin urmare, prin participarea formală la «alegerile» ilegale, a sprijinit în mod activ acțiuni și politici care subminează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei și continuă să destabilizeze Ucraina.	29.11.2014
28.	Uniunea Economică Lugansk (Luganskiy Ekonomicheskiy Soyuz) Луганский экономический союз	Informații oficiale: https://nslnr.su/about/obshchestvennye-organizatsii/337/ https://vk.com/public97306393	«Organizație cu caracter social» care a prezentat candidați în așa-numitele «alegeri» ilegale din așa-numita «Republică Populară Lugansk», la 2 noiembrie 2014 și la 11 noiembrie 2018. A prezentat un candidat, Oleg AKIMOV, la funcția de «șef» al așa-numitei «Republici Populare Lugansk» în 2014 și la funcția de membru al așa-numitului «Consiliu Popular al Republicii Populare Lugansk» în 2018. Respectivele «alegeri» încalcă legislația Ucrainei și sunt, prin urmare, ilegale. Prin urmare, prin participarea formală la «alegerile» ilegale, a sprijinit în mod activ acțiuni și politici care subminează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei și continuă să destabilizeze Ucraina.	29.11.2014”

15.3.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 73/117

DECIZIA (PESC) 2019/416 A CONSILIULUI

din 14 martie 2019

de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 29,

având în vedere propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate,

întrucât:

(1)	La 17 martie 2014, Consiliul a adoptat Decizia 2014/145/PESC (1).

(2)

Având în vedere recurgerea la forță de către Federația Rusă, care s-a soldat cu arestarea unor militari ucraineni și cu confiscarea unor vase la 25 noiembrie 2018 în strâmtoarea Kerch, ceea ce constituie o încălcare atât a dreptului internațional, cât și a suveranității și a integrității teritoriale a Ucrainei, Consiliul consideră că pe lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică măsuri restrictive astfel cum sunt prevăzute în anexa la Decizia 2014/145/PESC ar trebui adăugate opt persoane.

(3)	Prin urmare, anexa la Decizia 2014/145/PESC ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Persoanele care figurează în anexa la prezenta decizie se adaugă pe lista prevăzută în anexa la Decizia 2014/145/PESC.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 14 martie 2019.

Pentru Consiliu

Președintele

G. CIAMBA

ANEXĂ

Se adaugă următoarele persoane pe lista persoanelor prevăzută în anexa la Decizia 2014/145/PESC:

Nume

Date de identificare

Motive

Data includerii pe listă

„176.

Sergey Nikolayevich STANKEVICH

(Сергей Николаевич СТАНКЕВИЧ)

Sexul: masculin;

Data nașterii: 27.1.1963

Șef al direcției poliției de frontieră din cadrul Serviciului Federal de Securitate al Federației Ruse pentru „Republica Crimeea și orașul Sevastopol”, contraamiral. În această calitate, a fost responsabil de acțiunile pe care flota navală a pazei de coastă a Federației Ruse le-a desfășurat la 25 noiembrie 2018 împotriva Ucrainei și care au împiedicat accesul vaselor ucrainene la coasta lor din Marea Azov, subminând astfel integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei și subminând securitatea Ucrainei prin perturbarea circulației și operabilității vaselor marinei ucrainene.

Acțiunile în chestiune au sprijinit, de asemenea, consolidarea anexării ilegale a peninsulei Crimeea la Federația Rusă.

15.3.2019

177.

Andrey Borisovich SHEIN

(Андрей Борисович ШЕИН)

Sexul: masculin;

Data nașterii: 10.6.1971

Șef adjunct al direcției poliției de frontieră – șef al unității de pază de coastă din cadrul Serviciului Federal de Securitate al Federației Ruse pentru „Republica Crimeea și orașul Sevastopol”. În această calitate, a participat la operațiile împotriva navelor ucrainene și a echipajelor acestora în cadrul acțiunilor desfășurate la 25 noiembrie 2018 de către Federația Rusă împotriva Ucrainei, care au împiedicat accesul vaselor ucrainene la coasta lor din Marea Azov, subminând astfel integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei și subminând securitatea Ucrainei prin perturbarea circulației și operabilității vaselor marinei ucrainene.

Acțiunile în chestiune au sprijinit, de asemenea, consolidarea anexării ilegale a peninsulei Crimeea la Federația Rusă.

15.3.2019

178.

Aleksey Mikhailovich SALYAEV/

Aleksey Mikhailovich SALYAYEV

Oleksii Mykhailovych SALIAIEV

(Алексей Михайлович САЛЯЕВ, Олексій Михайлович САЛЯЄВ)

Sexul: masculin;

Data nașterii: 22.8.1978

Comandant al navei de patrulare la frontieră „Don” (număr de identificare: 353) a Serviciul de Pază de Frontieră din cadrul Serviciului Federal de Securitate al Federației Ruse. S-a aflat la comanda vasului care a participat activ la acțiunile desfășurate la 25 noiembrie 2018 de către Federația Rusă împotriva vaselor ucrainene și a echipajelor acestora și a ciocnit cu pintenul etravei remorcherul de estuar „Yany Kapu” al Marinei Ucrainene. Acțiunile în chestiune au împiedicat accesul vaselor ucrainene la coasta lor din Marea Azov, subminând astfel integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei și subminând securitatea Ucrainei prin perturbarea circulației și operabilității vaselor marinei ucrainene.

Acțiunile în chestiune au sprijinit, de asemenea, consolidarea anexării ilegale a peninsulei Crimeea la Federația Rusă.

15.3.2019

179.

Andrei SHIPITSIN / SHYPITSIN

(Андрей ШИПИЦИН/ ШИПІЦИН)

Sexul: masculin;

Data nașterii: 25.12.1969

Comandant al navei de patrulare la frontieră „Izumrud” a Serviciul de Pază de Frontieră din cadrul Serviciului Federal de Securitate al Federației Ruse. S-a aflat la comanda vasului care a participat activ la acțiunile desfășurate la 25 noiembrie 2018 de către Federația Rusă împotriva vaselor ucrainene și a echipajelor acestora, care au împiedicat accesul vaselor ucrainene la coasta lor din Marea Azov, subminând astfel integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei și subminând securitatea Ucrainei prin perturbarea circulației și operabilității vaselor marinei ucrainene.

Acțiunile în chestiune au sprijinit, de asemenea, consolidarea anexării ilegale a peninsulei Crimeea la Federația Rusă.

15.3.2019

180.

Aleksey Vladimirovich SHATOKHIN / Oleksii Volodymyrovich SHATOKHIN

(Алексей Владимирович ШАТОХИН / Олексій Володимирович ШАТОХІН)

Sexul: masculin;

Data nașterii: 26.1.1971

Șef al Serviciului Punctului de Control Kerch pentru „Republica Crimeea și orașul Sevastopol” din cadrul Serviciului Federal de Securitate al Federației Ruse. A participat la operațiile împotriva navelor ucrainene în cadrul acțiunilor desfășurate la 25 noiembrie 2018 de către Federația Rusă împotriva vaselor ucrainene și a echipajelor acestora, care au împiedicat accesul vaselor ucrainene la coasta lor din Marea Azov, subminând astfel integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei și subminând securitatea Ucrainei prin perturbarea circulației și operabilității vaselor marinei ucrainene.

Acțiunile în chestiune au sprijinit, de asemenea, consolidarea anexării ilegale a peninsulei Crimeea la Federația Rusă.

15.3.2019

181.

Ruslan Alexandrovich ROMASHKІN

(Руслан Александрович РОМАШКИН)

Sexul: masculin;

Data nașterii: 15.6.1976

Șef al Serviciului Punctului de Control din „Republica Crimeea și orașul Sevastopol” din cadrul Serviciului Federal de Securitate al Federației Ruse. În această calitate, el a fost responsabil de coordonarea acțiunilor desfășurate la 25 noiembrie 2018 de către forțele Federației Ruse împotriva vaselor ucrainene și a echipajelor acestora, care au împiedicat accesul vaselor ucrainene la coasta lor din Marea Azov, subminând astfel integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei și subminând securitatea Ucrainei prin perturbarea circulației și operabilității vaselor marinei ucrainene.

Acțiunile în chestiune au sprijinit, de asemenea, consolidarea anexării ilegale a peninsulei Crimeea la Federația Rusă.

15.3.2019

182.

Sergey Alekseevich SHCHERBAKOV

(Сергей Алексеевич ЩЕРБАКОВ; Сергій Олексійович ЩЕРБАКОВ)

Sexul: masculin;

Data nașterii: 2.11.1986

Comandant al navei antisubmarin „Suzdalets” din cadrul Flotei Mării Negre a Federației Ruse. A comandat nava care a participat la acțiunile desfășurate la 25 noiembrie 2018 de către Federația Rusă împotriva navelor ucrainene și a echipajelor acestora și a participat activ la blocarea remorcherului „Yani Kapu” și la confiscarea canonierei înarmate „Nikopol”. Acțiunile în chestiune au împiedicat accesul vaselor ucrainene la coasta lor din Marea Azov, subminând astfel integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei și subminând securitatea Ucrainei prin perturbarea circulației și operabilității vaselor marinei ucrainene.

Acțiunile în chestiune au sprijinit, de asemenea, consolidarea anexării ilegale a peninsulei Crimeea la Federația Rusă.

15.3.2019

183.

Aleksandr Vladimirovich DVORNIKOV

(Александр Владимирович ДВОРНИКОВ)

Sexul: masculin;

Data nașterii: 22.8.1961

Locul nașterii: Ussuriisk, Ținutul Primorie, Federația Rusă

Acțiunile în chestiune au sprijinit, de asemenea, consolidarea anexării ilegale a peninsulei Crimeea la Federația Rusă.

15.3.2019”

15.3.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 73/121

DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2019/417 A COMISIEI

din 8 noiembrie 2018

de stabilire a liniilor directoare pentru gestionarea Sistemului de informare rapidă al Uniunii Europene, „RAPEX”, înființat în temeiul articolului 12 din Directiva 2001/95/CE privind siguranța generală a produselor, precum și a sistemului său de notificare

[notificată cu numărul C(2018) 7334]

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (1), în special articolul 11 alineatul (1) al treilea paragraf și anexa II punctul 8,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (2),

după consultarea comitetului consultativ instituit în temeiul articolului 15 din Directiva 2001/95/CE,

întrucât:

(1)

Articolul 12 din Directiva 2001/95/CE prevede înființarea Sistemului de informare rapidă al Uniunii Europene („RAPEX”) în scopul schimbului rapid de informații între statele membre și Comisie privind măsurile luate și acțiunile întreprinse cu privire la produsele care prezintă un risc grav pentru sănătatea și siguranța consumatorilor.

(2)	Punctul 8 din anexa II la Directiva 2001/95/CE prevede actualizarea cu regularitate a liniilor directoare pentru a reflecta noile evoluții și experiența acumulată. Decizia 2010/15/UE a Comisiei (3) a fost prima și singura actualizare a liniilor directoare.

(3)	Ținând cont de noile evoluții și pentru a asigura proceduri de notificare mai eficiente și mai eficace, în acord cu cele mai bune practici, este necesară o nouă actualizare a liniilor directoare.

(4)	Terminologia, referințele și mijloacele de comunicare dintre Comisie și autoritățile statelor membre, precum și dintre autorități, au devenit caduce.

(5)	În ultimii ani au fost elaborate noi instrumente menite să asigure buna funcționare a RAPEX (instrumente de tip wiki, o interfață între RAPEX și alte sisteme de supraveghere a pieței) care trebuie luate în considerare în cadrul liniilor directoare.

(6)	În urma noilor evoluții, criteriile de notificare prin RAPEX au devenit neclare și se impune clarificarea acestora.

(7)	Volumul vânzărilor transfrontaliere online de bunuri a crescut. Această evoluție trebuie să se reflecte la nivelul tehnicilor de notificare, precum și al instrumentelor de urmărire care vor fi utilizate.

(8)

Regulamentul (CE) nr. 765/2008 extinde aplicarea RAPEX prevăzută la articolul 12 din Directiva 2001/95/CE și în cazul produselor care intră în domeniul de aplicare al regulamentului respectiv. Extinderea aplicării sistemului RAPEX ridică o serie de probleme care trebuie clarificate în cadrul liniilor directoare.

(9)

Regulamentul (CE) nr. 765/2008 se aplică produselor de consum și produselor profesionale, cum ar fi anumite dispozitive medicale. Regulamentul respectiv acoperă o gamă mai largă de riscuri, altele decât cele legate de sănătatea și siguranța consumatorilor, cum ar fi riscurile pentru securitate și riscurile de mediu. Prin urmare, un risc se poate referi nu numai la consumatori, ci și la un grup nedeterminat de persoane, desemnate drept „utilizatori finali”.

(10)	Prin urmare, conform articolului 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, măsurile luate cu privire la produsele care prezintă un risc grav pentru sănătate și siguranță sau pentru alte interese publice relevante ar trebui notificate prin intermediul RAPEX.

(11)	Directiva 2001/95/CE și Regulamentul (CE) nr. 765/2008 sunt complementare și oferă un sistem menit să îmbunătățească siguranța produselor nealimentare.

(12)

Sistemul RAPEX ajută la prevenirea și restricționarea aprovizionării cu produse care prezintă un risc grav pentru sănătate și siguranță sau, în cazul produselor reglementate de Regulamentul (CE) nr. 765/2008, și pentru alte interese publice relevante. Sistemul îi permite Comisiei să monitorizeze eficacitatea și coerența supravegherii pieții și ale activităților de asigurare a punerii în aplicare din statele membre.

(13)	Sistemul RAPEX oferă o bază pentru identificarea necesității de acțiune la nivelul UE și promovează aplicarea consecventă a cerințelor UE privind siguranța produselor și, prin urmare, contribuie la buna funcționare a pieței unice.

(14)

Procedura de notificare stabilită la articolul 11 din Directiva 2001/95/CE prevede un schimb de informații între statele membre și Comisie referitoare la măsurile adoptate cu privire la produsele care prezintă un risc mai puțin grav pentru sănătatea și siguranța consumatorilor. Aceasta contribuie la asigurarea unui nivel înalt și consecvent de sănătate a consumatorilor și la protejarea pieței unice.

(15)	Articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 prevede un sistem de gestiune a informațiilor prin care statele membre pun la dispoziția Comisiei informațiile cerute de dispozițiile aceluiași articol cu privire la produsele care prezintă un risc mai puțin grav.

(16)	În conformitate cu legislația aplicabilă, statele membre nu sunt obligate să ofere astfel de informații în cadrul sistemului RAPEX.

(17)	Articolul 16 din Directiva privind siguranța generală a produselor prevede obligația statelor membre și a Comisiei de a pune la dispoziția publicului informații privind riscurile prezentate de produse pentru sănătatea și siguranța consumatorilor.

(18)

Prin urmare, pentru a se asigura un sistem coerent de informații pentru produsele care prezintă un risc pentru sănătatea și siguranța consumatorilor sau, în cazul produselor armonizate, și pentru alte interese publice relevante, ar fi oportun ca informațiile disponibile privind produsele periculoase să fie puse la dispoziție în cadrul sistemului RAPEX.

(19)

Pentru a permite funcționarea sistemului RAPEX, ar trebui elaborate linii directoare privind diverse aspecte ale acestor proceduri de notificare și, în special, ar trebui stabilit conținutul notificărilor. Liniile directoare ar trebui să definească informațiile care trebuie incluse în notificare, criteriile pentru notificările care implică riscuri ce nu depășesc sau nu pot depăși teritoriul statului membru în cauză și criteriile de clasificare a notificărilor în funcție de gradul de urgență. De asemenea, liniile directoare ar trebui să stabilească modalitățile de funcționare, inclusiv termenele-limită aferente diverselor etape ale procedurii de notificare și ale procedurii de notificare subsecventă, precum și normele de confidențialitate.

(20)	Pentru a asigura faptul că procedurile de notificare sunt aplicate în mod corespunzător, liniile directoare ar trebui, de asemenea, să stabilească metode de evaluare a riscurilor, dotate cu criterii de identificare a riscurilor, luând în considerare și aspectul gestionării riscurilor.

(21)	Având în vedere punctul 2 din anexa II la Directiva 2001/95/CE, noile linii directoare includ un set de orientări privind evaluarea riscurilor în cazul produselor de consum și se referă și la produsele profesionale, specificând criteriile pentru identificarea riscurilor grave.

(22)

Liniile directoare ar trebui să se adreseze tuturor autorităților statelor membre care fac parte din rețeaua RAPEX în temeiul Directivei 2001/95/CE și al Regulamentului (CE) nr. 765/2008, inclusiv autorităților de supraveghere a pieței care sunt responsabile cu monitorizarea conformității produselor cu cerințele în materie de siguranță și autorităților responsabile cu efectuarea controalelor la frontierele externe,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Liniile directoare pentru gestionarea Sistemului de informare rapidă al Uniunii Europene, „RAPEX”, înființat în temeiul articolului 12 din Directiva 2001/95/CE și a sistemului său de notificare figurează în anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Decizia 2010/15/UE se abrogă.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 8 noiembrie 2018.

Pentru Comisie

Věra JOUROVÁ

Membru al Comisiei

(1) JO L 11, 15.1.2002, p. 4.

(2) JO L 218, 13.8.2008, p. 30.

(3) Decizia 2010/15/UE a Comisiei din 16 decembrie 2009 de stabilire a unui ghid de utilizare a Sistemului Comunitar de Informare Rapidă „RAPEX” înființat în temeiul articolului 12 și a procedurii de notificare stabilite în temeiul articolului 11 din Directiva 2001/95/CE (Directiva privind siguranța generală a produselor) (JO L 22, 26.1.2010, p. 1).

ANEXĂ

LINIILE DIRECTOARE PENTRU GESTIONAREA SISTEMULUI DE INFORMARE RAPIDĂ AL UNIUNII EUROPENE, „RAPEX”, ÎNFIINȚAT ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 12 DIN DIRECTIVA 2001/95/CE (DIRECTIVA PRIVIND SIGURANȚA GENERALĂ A PRODUSELOR) ȘI A SISTEMULUI SĂU DE NOTIFICARE

PARTEA I

DOMENIUL DE APLICARE ȘI DESTINATARII LINIILOR DIRECTOARE

1. Domeniu de aplicare, obiective și actualizare

1.1. Domeniu de aplicare

„Liniile directoare pentru gestionarea Sistemului de informare rapidă al Uniunii Europene,” RAPEX„, înființat în temeiul articolului 12 din Directiva 2001/95/CE privind siguranța generală a produselor” (denumite în continuare „liniile directoare”) sunt adoptate de Comisie (1) în temeiul articolului 11 alineatul (1) și al punctului 8 din anexa II la Directiva 2001/95/CE („DSGP”). Comisia este asistată de un comitet consultativ alcătuit din reprezentanți ai statelor membre ale UE și înființat în temeiul articolului 15 alineatul (3) din DSGP.

Punctul 8 din anexa II la DSGP prevede: „Comisia realizează și actualizează cu regularitate, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 15 alineatul (3), linii directoare privind administrarea RAPEX de către Comisie și statele membre”.

Articolul 11 din DSGP prevede că statele membre ar trebui să informeze Comisia cu privire la măsurile adoptate care restricționează introducerea pe piață a anumitor produse – sau solicită retragerea sau returnarea (rechemarea) lor –, în măsura în care aceste informații nu sunt eligibile pentru tipul de notificare prevăzută la articolul 12 din DSGP și nu se califică nici pentru alte notificări prevăzute de orice legislație comunitară specifică.

Articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 prevede că, în cazul în care un stat membru ia sau intenționează să ia o măsură care împiedică, restricționează sau impune condiții specifice pentru comercializarea și utilizarea produselor care prezintă un risc grav pentru sănătatea, siguranța și alte interese publice relevante ale utilizatorilor finali, acesta trebuie să notifice imediat măsura respectivă Comisiei prin intermediul RAPEX.

Articolul 16 din Directiva privind siguranța generală a produselor prevede obligația statelor membre și a Comisiei de a pune la dispoziția publicului informații privind riscurile prezentate de produse pentru sănătatea și siguranța consumatorilor. Prin urmare, ar fi oportun ca toate informațiile referitoare la măsurile adoptate cu privire la produsele care prezintă un risc, în măsura în care siguranța produselor este în joc, să fie incluse în sistemul prevăzut în acest scop. Prin urmare, statele membre sunt încurajate să introducă în RAPEX măsurile adoptate cu privire la produsele care prezintă un risc și care intră în domeniul de aplicare al DSGP sau al Regulamentului (CE) nr. 765/2008. Informațiile pot fi furnizate direct în RAPEX. În cazul în care informațiile trebuie să fie notificate în alt sistem de informații în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 (2), statul membru poate genera o notificare RAPEX din interiorul sistemului de informații respectiv [a se vedea partea II capitolul 1.2 litera (h) și capitolul 2.2 din prezentele orientări].

DSGP se aplică doar produselor de consum care prezintă un risc pentru sănătatea și siguranța consumatorilor, în timp ce Regulamentul (CE) nr. 765/2008 se aplică produselor de consum, dar și produselor profesionale reglementate de legislația de armonizare a UE (cum ar fi anumite dispozitive medicale și echipamente maritime). Regulamentul respectiv acoperă o gamă mai largă de riscuri, pe lângă cele legate de sănătatea și siguranța consumatorilor, cum ar fi riscurile pentru securitate și riscurile de mediu. Prin urmare, un risc poate afecta nu numai consumatorii, ci și, în cazul în care se aplică Regulamentul (CE) nr. 765/2008, alți „utilizatori finali”.

Orientările privind evaluarea riscurilor, care figurează în partea III apendicele 6, fac parte integrantă din liniile directoare privind RAPEX. Acestea sunt instrumentele care permit determinarea nivelului de risc al unui produs și, prin urmare, contribuie la identificarea măsurilor care trebuie adoptate.

Orientările privind evaluarea riscurilor se referă la nivelul de risc, precum și la posibilele vătămări cauzate de un singur produs. Evaluarea riscurilor pentru un singur produs trebuie să fie însoțită de o gestionare solidă a riscurilor. De exemplu, nivelul de risc al unui aparat electric de uz casnic defect care prezintă un risc de incendiu nu poate fi decât „scăzut”, ceea ce înseamnă că probabilitatea ca un singur aparat să cauzeze un incendiu mortal în cursul duratei sale de viață este mai mică de unu la un milion. Cu toate acestea, dacă pe piață au fost introduse milioane de aparate defecte, este aproape inevitabilă producerea unor incendii mortale dacă nu se iau măsuri corespunzătoare.

Statele membre (3), țările solicitante, țările care sunt părți la Acordul privind Spațiul Economic European (SEE), precum și alte țări terțe și organizații internaționale care au acces la RAPEX [în condițiile definite la articolul 12 alineatul (4) din DSGP] participă la sistem în conformitate cu normele prevăzute de DSGP și în prezentele linii directoare (4).

1.2. Obiective

Obiectivele prezentelor linii directoare sunt:

(a)	raționalizarea proceselor pentru mecanismele de notificare;

(b)	stabilirea criteriilor de notificare pentru mecanismele de notificare;

(c)	definirea conținutului notificărilor și al notificărilor subsecvente trimise în cadrul mecanismului de notificare, în special cu privire la datele necesare și la formularele de utilizat;

(d)	stabilirea acțiunilor subsecvente care urmează a fi întreprinse de statele membre ca urmare a primirii unei notificări și a tipului de informații de furnizat;

(e)	descrierea modului în care Comisia tratează notificările și notificările subsecvente;

(f)	stabilirea de termene-limită pentru diversele tipuri de acțiuni întreprinse în cadrul mecanismelor de notificare;

(g)	stabilirea modalităților practice și tehnice necesare la nivelul Comisiei și al statelor membre pentru ca mecanismele de notificare să fie utilizate în mod eficace și eficient; precum și

(h)	stabilirea unor metode de evaluare a riscurilor și, în special, stabilirea criteriilor de identificare a riscurilor grave.

1.3. Actualizare

Comisia va actualiza cu regularitate liniile directoare în conformitate cu procedura de consultare, ținând cont de experiența acumulată și de noile evoluții din domeniul siguranței produselor.

2. Destinatarii liniilor directoare

Liniile directoare se adresează tuturor autorităților statelor membre care acționează în domeniul siguranței produselor și care fac parte din rețeaua RAPEX, inclusiv autorităților de supraveghere a pieței care monitorizează conformitatea produselor cu cerințele în materie de siguranță și autorităților responsabile cu efectuarea controalelor la frontierele externe.

3. Produse

3.1. Produsele care fac obiectul prezentelor linii directoare

Prezentele linii directoare vizează două seturi de produse: produsele reglementate de DSGP și produsele reglementate de Regulamentul (CE) nr. 765/2008.

3.1.1. Produsele reglementate de DSGP

În temeiul articolului 2 litera (a) din DSGP, în sensul prezentelor linii directoare, produsele de consum sunt:

(a) „produsele destinate consumatorilor”– produse care sunt concepute și fabricate pentru consumatori și sunt puse la dispoziția consumatorilor;

(b) „produsele inițial destinate profesioniștilor ajunse pe piața consumatorilor” (5) – produse concepute și fabricate pentru profesioniști, a căror utilizare de către consumatori, în condiții de previzibilitate rezonabile, este probabilă. Acestea sunt produse fabricate pentru profesioniști și puse la dispoziția consumatorilor care pot le pot cumpăra și folosi fără a avea cunoștințe sau instruire specială, de exemplu, o bormașină, un polizor unghiular sau un fierăstrău cu masă, concepute și fabricate pentru profesioniști, dar comercializate și pe piața consumatorilor (consumatorii pot să le cumpere cu ușurință din magazine și să le folosească pe cont propriu fără vreun instructaj special).

Atât produsele destinate consumatorilor, cât și cele inițial destinate profesioniștilor ajunse pe piața consumatorilor pot fi oferite consumatorilor gratuit, pot fi cumpărate de către consumatori și pot fi furnizate consumatorilor în contextul prestării unui serviciu. Toate cele trei situații sunt vizate de RAPEX.

În conformitate cu articolul 2 litera (a) din DSGP, se consideră că produsele furnizate consumatorilor în contextul prestării unui serviciu includ:

(a)

produsele furnizate consumatorilor care sunt luate și utilizate în afara sediului unui prestator de servicii, cum ar fi automobilele și mașinile de tuns iarba închiriate sau concesionate de la magazine de profil, precum și cernelurile pentru tatuaje și implanturile (care nu se încadrează la dispozitive medicale) implantabile sub pielea unui consumator de un prestator de servicii;

(b)

produsele utilizate la sediul unui prestator de servicii, cu condiția ca înșiși consumatorii să manipuleze în mod activ produsul (de exemplu, pornirea mașinii, posibilitatea de a o opri, de a-i influența funcționarea prin schimbarea poziției sau a puterii sale în cursul utilizării). Aparatele de bronzat utilizate în saloanele de bronzare și în centrele de fitness sunt exemple de astfel de produse. Produsele trebuie să fie utilizate în mod activ de către consumatori și să implice un grad important de control. Utilizarea doar pasivă, cum ar fi utilizarea unui șampon de către o persoană al cărei păr este spălat de o coafeză ori de un frizer sau utilizarea unui autobuz de către pasageri nu reprezintă o utilizare de către consumatori.

3.1.2. Produsele reglementate de Regulamentul (CE) nr. 765/2008

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 765/2008, produsele vizate de RAPEX trebuie considerate a fi produsele care corespund domeniului de aplicare și definiției de la articolul 15 din regulamentul menționat, indiferent dacă sunt destinate consumatorilor sau utilizatorilor profesionali.

3.2. Produsele care nu fac obiectul prezentelor linii directoare

Prezentele linii directoare nu se referă la:

(a)

produsele care fac obiectul unor mecanisme de notificare specifice și echivalente instituite în temeiul altor acte legislative ale UE, printre care, în special:

(i)	alimentele, furajele și alte produse reglementate de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (6);

(ii)	medicamentele reglementate de Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (7) și de Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8);

(iii)

dispozitivele medicale reglementate de Regulamentul (UE) 2017/745 al Parlamentului European și al Consiliului (9);

(iv)	dispozitivele medicale active implantabile reglementate de Directiva 90/385/CEE a Consiliului (10);

(b)

produsele care nu se încadrează în definiția „produsului” menționată la articolul 2 litera (a) din DSGP, și anume:

(i)	produse de ocazie, produse furnizate ca antichități sau ca produse care necesită reparare sau recondiționare înainte de a fi utilizate, cu condiția ca furnizorul să informeze în mod clar persoana căreia îi este furnizat produsul în acest sens [articolul 2 litera (a) din DSGP];

(ii)	echipamente utilizate sau exploatate de către un prestator de servicii profesionale pentru prestarea unui serviciu, de exemplu, echipamente cu care consumatorii se deplasează sau călătoresc, care sunt operate de un prestator de servicii și nu de către consumator (considerentul 9 al DSGP);

(c)	produsele care nu se încadrează în definiția produsului prevăzută la articolul 15 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008.

4. Măsuri

4.1. Tipuri de măsuri

În privința produselor care prezintă un risc, pot fi adoptate măsuri preventive sau restrictive fie la inițiativa operatorului economic care le-a introdus și/sau distribuit pe piață („măsuri voluntare”), fie la ordinul unei autorități a unui stat membru competent pentru monitorizarea conformității produselor cu cerințele în materie de siguranță („măsuri obligatorii”).

În sensul prezentelor linii directoare, măsurile obligatorii și cele voluntare sunt definite după cum urmează:

(a) măsuri obligatorii: măsuri adoptate sau a căror adoptare a fost decisă de autoritățile statelor membre, adesea sub forma unei decizii administrative, care obligă un operator economic să întreprindă acțiuni preventive, corective sau restrictive în legătură cu un produs specific pe care l-a introdus pe piață;

(b) măsuri voluntare:

(i)	măsuri preventive și restrictive adoptate în mod voluntar de un operator economic, adică fără nicio intervenție din partea unei autorități a unui stat membru;

(ii)

recomandări și acorduri cu operatorii economici încheiate în domeniul de activitate al acestora de autoritățile statelor membre; sunt incluse acordurile care nu sunt sub formă scrisă și care duc la adoptarea de către operatorii economici a unor acțiuni preventive sau restrictive în domeniul lor de activitate în legătură cu produsele pe care le-au introdus pe piață și care prezintă un risc grav.

4.2. Categorii de măsuri

Articolul 8 alineatul (1) literele (b)-(f) din DSGP prevede o listă a diferitelor categorii de măsuri care sunt notificabile prin RAPEX în cazul în care sunt îndeplinite condițiile de notificare, inclusiv următoarele măsuri:

(a)	marcarea unui produs cu avertizări corespunzătoare privind riscul (riscurile) pe care acesta îl (le) poate prezenta;

(b)	supunerea comercializării unui produs unor condiții prealabile;

(c)	avertizarea consumatorilor și a utilizatorilor finali cu privire la riscurile pe care un produs le poate prezenta;

(d)	interzicerea temporară a furnizării, a propunerii de a furniza sau a expunerii unui produs;

(e)	interzicerea comercializării unui produs și orice măsuri însoțitoare, respectiv măsurile necesare pentru a asigura respectarea interdicției;

(f)	retragerea unui produs de pe piață;

(g)	rechemarea unui produs de la consumatori;

(h)	distrugerea unui produs retras sau rechemat.

În sensul sistemului RAPEX, termenul „retragere” este utilizat exclusiv în cazul măsurilor care au ca scop prevenirea distribuirii, expunerii și oferirii unui produs care prezintă un risc pentru consumatori sau alți utilizatori finali, iar termenul „rechemare” este utilizat doar pentru măsuri care au ca scop rechemarea unui astfel de produs care a fost deja pus la dispoziția consumatorilor sau a altor utilizatori finali de către un producător sau un distribuitor.

4.3. Cerințele prevăzute de măsuri

În temeiul articolului 12 alineatul (1) din DSGP și al articolului 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, în ceea ce privește riscurile grave, în RAPEX trebuie să fie notificate atât măsurile obligatorii, cât și cele voluntare.

Măsurile preventive și restrictive adoptate în mod voluntar de un operator economic, adică fără nicio intervenție din partea unei autorități a unui stat membru, în legătură cu un produs care prezintă un risc grav și măsurile preventive sau restrictive care vizează produsul respectiv inițiate de un operator economic ar trebui notificate imediat autorităților competente ale statelor membre, astfel cum se prevede la articolul 5 alineatul (3) din DSGP și la articolul 22 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008.

Fac obiectul obligației de notificare în RAPEX toate categoriile de măsuri preventive și restrictive adoptate în legătură cu comercializarea și utilizarea produselor de consum care prezintă un risc grav pentru sănătatea și siguranța consumatorilor sau, în cazul produselor reglementate de Regulamentul (CE) nr. 765/2008, care prezintă un risc grav pentru sănătatea, siguranța sau alte interese publice relevante ale utilizatorilor finali.

4.4. Excluderea măsurilor obligatorii general aplicabile

Actele general aplicabile adoptate la nivel național având ca scop prevenirea sau restricționarea comercializării și utilizării unei sau unor categorii de produse de consum descrise în termeni generici din cauza riscurilor grave pe care le prezintă pentru sănătatea și siguranța consumatorilor nu ar trebui notificate Comisiei prin aplicația RAPEX. Toate măsurile naționale de acest tip care se referă doar la categorii de produse definite în termeni generici, de exemplu, toate produsele la modul general sau toate produsele care deservesc același scop – și nu la (categorii de) produse identificate în mod specific prin marca comercială, aspectul specific, producătorul, comerciantul, denumirea sau numărul modelului etc. – sunt notificate Comisiei în temeiul Directivei (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului (11).

5. Nivelurile de risc

5.1. Risc grav

Înainte de a decide să prezinte o notificare RAPEX, o autoritate a unui stat membru efectuează întotdeauna o evaluare corespunzătoare a riscului [a se vedea partea III apendicele 6 din prezentele linii directoare sau metodologia complementară generală a UE de evaluare a riscurilor pentru produsele reglementate de Regulamentul (CE) nr. 765/2008 (12)] pentru a evalua dacă produsul care urmează a fi notificat prezintă un risc grav pentru sănătatea și siguranța consumatorilor sau, în cazul produselor reglementate de Regulamentul (CE) nr. 765/2008, un risc grav pentru sănătatea, siguranța sau pentru alte interese publice relevante (de exemplu, un risc pentru securitate sau un risc de mediu) ale utilizatorilor finali și, prin urmare, dacă este îndeplinit unul dintre criteriile de notificare prin RAPEX.

5.2. Risc mai puțin grav

Notificările trimise în conformitate cu articolul 11 din DSGP sau cu articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 sunt considerate, în general, drept notificări pentru produse care prezintă un risc mai puțin grav. Notificările pentru astfel de produse, spre deosebire de notificările pentru produsele care prezintă un risc grav, nu implică în mod necesar o obligație de a întreprinde acțiuni subsecvente de către alte state membre, cu excepția cazului în care natura produsului sau a riscului impune acest lucru (a se vedea partea II capitolul 3.4.6.1).

5.3. Metoda de evaluare a riscului

În partea III apendicele 6 din prezentele linii directoare se stabilește metoda de evaluare a riscului care poate fi utilizată de autoritățile statelor membre pentru a evalua nivelul riscurilor prezentate de produsele de consum pentru sănătatea și siguranța consumatorilor și pentru a decide dacă este necesară notificarea RAPEX. De asemenea, este posibil să fie necesară consultarea metodologiei complementare generale a UE de evaluare a riscurilor menționată la capitolul 5.1 în cazul în care produsul în cauză este reglementat de Regulamentul (CE) nr. 765/2008.

Pe site-ul RAPEX și în aplicația RAPEX este disponibil un instrument specific („RAG” sau Risk Assessment Guidelines [Orientările privind evaluarea riscurilor (13)]) pentru a efectua evaluări ale riscurilor, care ține cont de principiile prevăzute în apendicele 6.

5.4. Autoritatea evaluatoare

Evaluarea riscului este efectuată sau verificată întotdeauna de o autoritate a unui stat membru care fie a efectuat investigația și a adoptat măsurile adecvate, fie a monitorizat acțiunile voluntare întreprinse de un operator economic cu privire la un produs care prezenta un risc.

Chestiunile neclare sunt rezolvate de către punctul de contact RAPEX (a se vedea partea II capitolul 5.1) cu autoritatea responsabilă înainte de transmiterea unei notificări prin aplicația RAPEX.

6. Efecte transfrontaliere

6.1. Eveniment internațional

În temeiul articolului 12 din DSGP și al articolului 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, un stat membru transmite o notificare RAPEX doar în cazul în care consideră că efectele riscului (riscurilor) prezentat(e) de un produs depășește (depășesc) sau poate (pot) depăși teritoriul său („efecte transfrontaliere” sau „eveniment internațional”).

Având în vedere libera circulație a produselor pe piața internă, faptul că produsele sunt importate în UE prin diverse canale de distribuție și că produsele pot fi cumpărate de către consumatori în timpul șederii acestora în străinătate sau pe internet, autoritățile naționale sunt încurajate să interpreteze criteriul efectelor transfrontaliere într-un sens destul de larg. Prin urmare, se prezintă o notificare în temeiul articolului 12 din DSGP sau al articolului 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 în cazul în care:

(a)	nu se poate exclude că un produs care prezintă un risc a fost vândut în mai mult de un stat membru al UE; sau

(b)	nu se poate exclude că un produs care prezintă un risc a fost vândut pe internet; sau

(c)	produsul provine dintr-o țară terță și este probabil că a fost importat în UE prin canale de distribuție multiple.

6.2. Eveniment local

Măsurile adoptate cu privire la un produs care prezintă un risc grav care poate avea doar un efect local („eveniment local”) nu sunt notificate în temeiul articolului 12 din DSGP. Acest lucru este valabil în situațiile în care o autoritate a unui stat membru are motive concrete și serioase să excludă posibilitatea că un produs a fost și/sau va fi pus la dispoziție (prin orice mijloc) în alte state membre, de exemplu, măsurile adoptate cu privire la un produs local fabricat și distribuit numai într-un singur stat membru. În evaluarea lor, autoritățile statului membru trebuie să ia în considerare în mod corespunzător posibilitatea ca un produs să poată fi vândut online sau prin intermediul unor noi canale de distribuție.

O notificare referitoare la un produs care prezintă un risc grav în care este implicat un eveniment local trebuie transmisă Comisiei numai în măsura în care aceasta cuprinde informații care pot prezenta un interes pentru statele membre din punct de vedere al siguranței produsului și, în special, dacă acestea reprezintă un răspuns la un nou tip de risc care nu a fost încă notificat sau la un nou tip de risc care este generat de o combinație de produse ori de un nou tip sau o nouă categorie de produse.

O astfel de notificare trebuie transmisă în temeiul articolului 11, cu trimitere la articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf din DSGP.

PARTEA II

SISTEMUL DE INFORMARE RAPIDĂ AL UNIUNII EUROPENE, „RAPEX”, ÎNFIINȚAT ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 12 DIN DIRECTIVA PRIVIND SIGURANȚA GENERALĂ A PRODUSELOR

1. Introducere

1.1. Obiectivele sistemului RAPEX

Articolul 12 din DSGP prevede înființarea Sistemului de informare rapidă al Uniunii Europene („RAPEX”).

RAPEX joacă un rol important în domeniul siguranței produselor. Acesta completează alte acțiuni întreprinse atât la nivel național, cât și la nivelul UE pentru a se asigura un nivel înalt de siguranță a produselor în UE.

Datele cuprinse în RAPEX contribuie la:

(a)	împiedicarea și restricționarea furnizării de produse periculoase;

(b)	monitorizarea eficacității și coerenței acțiunilor întreprinse de autoritățile statelor membre pentru supravegherea pieței și asigurarea respectării legislației;

(c)	identificarea nevoilor și oferirea unei baze pentru acțiuni întreprinse la nivelul UE; precum și

(d)	promovarea aplicării coerente a cerințelor UE privind siguranța produselor și, prin urmare, contribuția la buna funcționare a pieței unice.

1.2. Componentele sistemului RAPEX

RAPEX este alcătuit din mai multe componente complementare, care sunt esențiale pentru funcționarea eficace și eficientă a acestuia. Cele mai importante sunt:

(a)	cadrul legislativ care reglementează modul de operare a sistemului (și anume DSGP și liniile directoare);

(b)	aplicația online („aplicația RAPEX”), care permite statelor membre și Comisiei să facă schimb rapid de informații prin intermediul unei platforme online;

(c)	rețeaua punctelor de contact RAPEX, formată din câte un singur punct de contact RAPEX în fiecare stat membru, responsabil de operarea sistemului RAPEX (a se vedea partea II capitolul 5.1);

(d)	rețelele naționale RAPEX înființate în toate statele membre, care includ punctul de contact RAPEX (a se vedea partea II capitolul 5.1) și toate autoritățile implicate în asigurarea siguranței produselor;

(e)	echipa RAPEX din cadrul serviciului Comisiei responsabil de DSGP, care examinează și validează documentele transmise prin aplicația RAPEX și întreține și asigură operarea corectă a sistemului RAPEX;

(f)	site-ul web al RAPEX (14), care conține rezumate ale notificărilor RAPEX, precum și actualizări săptămânale;

(g)	publicațiile RAPEX, cum ar fi statistici privind RAPEX, rapoarte anuale privind RAPEX și alte materiale promoționale, precum și

(h)

interfața dintre RAPEX și ICSMS, care stabilește o legătură între cele două sisteme, ceea ce facilitează codificarea notificărilor RAPEX pe baza datelor referitoare la investigații care sunt deja disponibile în ICSMS. Prin completarea câmpurilor adecvate din ICSMS, se poate transmite automat o notificare RAPEX.

2. Criterii de notificare

RAPEX se aplică măsurilor care împiedică, restricționează sau impun condiții specifice comercializării și utilizării produselor care prezintă un risc grav pentru sănătatea și siguranța consumatorilor sau, în cazul produselor reglementate de Regulamentul (CE) nr. 765/2008, măsurilor care împiedică, restricționează sau impun condiții specifice comercializării și utilizării produselor care prezintă un risc grav pentru sănătatea, siguranța sau pentru alte interese publice relevante (de exemplu, un risc pentru securitate sau un risc de mediu) ale utilizatorilor finali.

2.1. Participarea obligatorie la RAPEX: articolul 12 din DSGP și articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008

În temeiul dispozițiilor DSGP și ale Regulamentului (CE) nr. 765/2008, participarea statelor membre la RAPEX este obligatorie. În conformitate cu articolul 12 din DSGP și cu articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, statele membre au o obligație legală de a notifica Comisiei atât măsurile obligatorii, cât și măsurile voluntare atunci când sunt întrunite următoarele patru criterii de notificare:

(a)	produsul intră în domeniul de aplicare al DSGP sau al Regulamentului (CE) nr. 765/2008;

(b)	produsul face obiectul unor măsuri care împiedică, restricționează sau impun condiții specifice comercializării sau utilizării sale eventuale („măsuri preventive și restrictive”);

(c)	produsul prezintă un risc grav pentru sănătatea și siguranța consumatorilor sau, în cazul produselor reglementate de Regulamentul (CE) nr. 765/2008, și pentru alte interese publice relevante ale utilizatorilor finali;

(d)	nu se poate exclude că efectul riscului grav pentru sănătatea și siguranța consumatorilor sau, în cazul produselor reglementate de Regulamentul (CE) nr. 765/2008, și pentru alte interese publice relevante ale utilizatorilor finali depășește teritoriul statului membru care emite notificarea.

2.2. Participarea neobligatorie la RAPEX: articolul 11 din DSGP și articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008

În conformitate cu articolul 11 din DSGP, statele membre ar trebui să informeze Comisia cu privire la măsurile adoptate care restricționează introducerea pe piață a anumitor produse – sau solicită retragerea sau returnarea (rechemarea) lor –, în măsura în care aceste informații nu sunt eligibile pentru tipul de notificare prevăzută la articolul 12 și nu se califică nici pentru alte notificări prevăzute de orice legislație comunitară specifică.

În scopul simplificării și al creșterii eficienței, statele membre pot utiliza aplicația RAPEX și pentru a notifica măsurile luate cu privire la produsele care nu ar fi eligibile pentru transmiterea unei notificări în temeiul articolului 12 în condițiile descrise la articolul respectiv.

În cazul în care următoarele patru criterii de notificare sunt întrunite, statele membre au o obligație legală de a transmite o notificare Comisiei, în temeiul articolului 11 din DSGP:

(a)	produsul în cauză este un produs de consum;

(b)	produsul face obiectul unor măsuri restrictive adoptate de autoritățile naționale (măsuri obligatorii);

(c)

produsul prezintă un risc mai puțin grav pentru sănătatea și siguranța consumatorilor, ale cărui efecte pot depăși sau depășesc teritoriul unui stat membru ori prezintă un risc grav pentru sănătatea și siguranța consumatorilor, ale cărui efecte nu depășesc sau nu pot depăși teritoriul statului membru, însă măsurile adoptate implică informații care pot prezenta interes pentru alte state membre din punctul de vedere al siguranței produsului (15);

(d)	măsurile adoptate nu trebuie să fie notificate în cadrul niciunei alte proceduri de notificare prevăzute de legislația UE.

În pofida faptului că articolul 11 din DSGP nu conține o obligație explicită de a notifica măsurile voluntare adoptate cu privire la produsele care prezintă un risc mai puțin grav, articolul 16 din DSGP prevede obligația statelor membre și a Comisiei de a pune la dispoziția publicului informații privind riscurile pentru sănătatea și siguranța consumatorilor. Prin urmare, pentru a asigura coerența în cadrul sistemului de notificare și pentru a asigura punerea în aplicare efectivă a obligațiilor ce revin atât statelor membre, cât și Comisiei în conformitate cu articolul 16 din DSGP, se recomandă statelor membre să notifice prin RAPEX și măsurile voluntare adoptate de producători și distribuitori cu privire la produsele care prezintă un risc mai puțin grav.

Articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 prevede că statele membre trebuie să furnizeze Comisiei informațiile de care dispun și care nu sunt furnizate deja în conformitate cu articolul 22 privind produsele care prezintă un risc (mai puțin grav). Spre deosebire de articolul 22 din regulamentul menționat, articolul 23 nu obligă statele membre să transmită o notificare în RAPEX cu aceste informații. Articolul 16 din DSGP prevede însă obligația Comisiei și a statelor membre de a face publice informațiile pe care le pot deține în legătură cu riscurile pentru sănătatea și siguranța consumatorilor. Din motive de coerență și pentru a asigura punerea în aplicare efectivă a obligațiilor prevăzute la articolul 16 din DSGP, soluția cea mai pragmatică ar putea fi ca RAPEX să conțină toate măsurile adoptate cu privire la produsele care prezintă riscuri grave și mai puțin grave pentru sănătatea și siguranța consumatorilor în cazul produselor reglementate atât de DSGP, cât și de Regulamentul (CE) nr. 765/2008 și, în cel de al doilea caz, și pentru alte interese publice relevante ale utilizatorilor finali. Prin urmare, atunci când se adoptă măsuri și acestea sunt transmise prin ICSMS în conformitate cu articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, statele membre sunt încurajate să notifice aceste informații în RAPEX. Acest lucru poate fi realizat fie prin transmiterea unei notificări separate în RAPEX, fie prin intermediul ICSMS.

O legătură între cele două sisteme facilitează codificarea notificărilor pe baza datelor referitoare la investigații care sunt deja disponibile în ICSMS [a se vedea partea II capitolul 1.2 litera (h)].

Tipul riscului

Produs reglementat de DSGP

Produs reglementat de Regulamentul (CE) nr. 765/2008

Măsură adoptată

Efect trasfrontalier

Informații de identificare insuficiente

Informații implicând un risc nou

TIPUL NOTIFICĂRII

Risc grav

În temeiul articolului 12 din DSGP

În temeiul articolului 11 din DSGP

În temeiul articolului 22 din DSGP din Regulamentul (CE) nr. 765/2008

Oricare

În scop de informare

Oricare

Infomații către ICSMS

notificare RAPEX încurajată

Risc mai puțin grav

Măsuri obligatorii

În temeiul articolului 11 din DSGP

Măsuri voluntare

În scop de informare

În temeiul articolului 22 din DSGP din Regulamentul (CE) nr. 765/2008

notificare RAPEX încurajată

În curs de determinare

În scop de informare (după caz)

În partea III apendicele 3 din prezentele linii directoare figurează un sistem de notificare ce oferă clarificări suplimentare privind criteriile de notificare menționate în partea II capitolul 2 din prezentele linii directoare.

3. Notificări

3.1. Tipuri de notificări

3.1.1. Notificări

Autoritățile statelor membre au obligația de a transmite o notificare în sistemul RAPEX în următoarele cazuri:

(a)	în cazul în care sunt întrunite toate criteriile de notificare prin RAPEX prevăzute la articolul 12 din DSGP (16), un stat membru pregătește și transmite Comisiei o notificare RAPEX clasificată în aplicația RAPEX drept „notificare în temeiul articolului 12”;

(b)

în cazul în care sunt întrunite toate criteriile de notificare prin RAPEX și, în plus, un produs prezintă un risc vital și/sau au existat accidente fatale și în alte cazuri în care o notificare RAPEX impune acțiuni urgente din partea tuturor statelor membre, statul membru care a emis notificarea pregătește și transmite Comisiei o notificare RAPEX clasificată în aplicația RAPEX drept „notificare necesitând acțiuni urgente”;

(c)	în cazul în care sunt întrunite toate criteriile de notificare prevăzute la articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 (17), un stat membru pregătește și transmite Comisiei o notificare RAPEX clasificată în aplicația RAPEX drept „notificare în temeiul articolului 22”.

În cazul în care sunt întrunite toate criteriile de notificare prevăzute la articolul 11 din DSGP (18), un stat membru pregătește și transmite Comisiei o notificare care este clasificată în aplicația RAPEX drept „notificare în temeiul articolului 11”.

În plus, statele membre sunt încurajate să transmită o notificare în cazul în care sunt întrunite criteriile prevăzute la articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 (19).

Urmând logica din partea II capitolul 2, menționată anterior, statele membre sunt încurajate să pregătească și să transmită Comisiei, direct sau indirect, o notificare clasificată în RAPEX drept „notificare în temeiul articolului 23” atunci când sunt întrunite criteriile prevăzute la articolul respectiv.

Înainte de a trimite o notificare Comisiei, punctul de contact RAPEX (a se vedea partea II capitolul 5.1) al statului membru care emite notificarea verifică dacă sunt întrunite toate criteriile de notificare.

3.1.2. Notificări în scop de informare

În cazul în care nu sunt întrunite criteriile prevăzute în prezentele linii directoare pentru notificările menționate în partea II capitolele 2.1 și 2.2, punctul de contact RAPEX (a se vedea partea II capitolul 5.1) poate alege să utilizeze aplicația RAPEX pentru a trimite informațiile în cauză în scop de informare. Astfel de notificări sunt clasificate în RAPEX drept „notificări în scop de informare” și pot fi trimise în următoarele situații:

(a)

în cazul în care sunt întrunite toate criteriile de notificare prin RAPEX menționate la articolul 12 din DSGP sau la articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, dar o notificare nu conține toate informațiile (în principal cu privire la identificarea produsului și la canalele de distribuție) necesare altor state membre pentru a adopta acțiuni subsecvente (20) unei astfel de notificări. O notificare care nu conține denumirea, marca comercială și imaginea produsului, astfel încât produsul notificat nu poate fi identificat corect și nu poate fi deosebit de alte produse din aceeași categorie sau de același tip disponibile pe piață, este un exemplu de notificare care poate fi distribuită prin aplicația RAPEX drept „notificare în scop de informare”. Evaluarea întrebării dacă o notificare conține informații suficiente pentru ca alte state membre să întreprindă acțiuni subsecvente se face întotdeauna de la caz la caz;

(b)

în cazul în care un stat membru este la curent cu faptul că un produs de consum care este disponibil pe piața UE prezintă un risc grav pentru sănătatea și siguranța consumatorilor sau, în cazul produselor reglementate de Regulamentul (CE) nr. 765/2008, este la curent cu faptul că un produs de consum sau un produs profesional prezintă un risc grav pentru sănătatea și siguranța sau pentru alte interese publice relevante ale utilizatorilor finali, însă nu au fost încă adoptate măsuri preventive și restrictive de către producător sau distribuitor, nici nu au fost adoptate sau decise astfel de măsuri de către o autoritate a unui stat membru. Dacă informațiile cu privire la un astfel de produs sunt diseminate prin aplicația RAPEX înainte de luarea măsurilor, statul membru care emite notificarea informează ulterior Comisia (cât mai curând posibil și nedepășind termenele-limită precizate în apendicele 4 la prezentele linii directoare) cu privire la decizia finală adoptată în ceea ce privește produsul notificat (în principal, ce tip de măsuri preventive sau restrictive au fost adoptate sau de ce nu au fost adoptate astfel de măsuri). În cazul în care statul membru care emite notificarea adoptă măsuri într-o etapă ulterioară, acesta informează Comisia, care va actualiza notificarea în conformitate cu articolul 12 din DSGP sau cu articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008;

(c)

în cazul în care un stat membru decide să notifice măsurile preventive și restrictive adoptate cu privire la un produs de consum ce prezintă un risc grav pentru sănătatea și siguranța consumatorilor care are doar efect local („eveniment local”). Cu toate acestea, dacă, astfel cum se explică în partea I capitolul 6.2, o notificare privind un „eveniment local” implică informații privind siguranța produselor care pot prezenta interes pentru alte state membre, aceasta ar trebui transmisă drept notificare în temeiul articolului 11 din DSGP;

(d)

în cazul în care o notificare se referă la un produs ale cărui aspecte privind siguranța (în special gradul de risc prezentat pentru sănătatea și siguranța consumatorilor) fac obiectul unor discuții la nivelul UE pentru a se asigura o abordare comună din partea statelor membre în ceea ce privește evaluarea riscului și/sau acțiunile de asigurare a respectării legislației (21);

(e)	în cazul în care nu se poate decide cu certitudine dacă sunt întrunite unul sau mai multe criterii de notificare, însă o notificare implică informații despre siguranța produsului care pot prezenta interes pentru alte state membre.

Când trimite o „notificare în scop de informare”, punctul de contact RAPEX (a se vedea partea II capitolul 5.1) menționează clar motivele pentru care a transmis o astfel de notificare.

3.2. Conținutul notificărilor

3.2.1. Conținutul datelor

Notificările trimise Comisiei prin aplicația RAPEX includ următoarele tipuri de date:

(a)

informații care permit identificarea produsului notificat, și anume, categoria produsului, denumirea produsului, marca comercială, modelul și/sau numărul tipului, codul de bare, numărul de lot sau de serie, codul din nomenclatorul vamal, descrierea produsului și a ambalajului său, însoțite de imagini ale produsului, ambalajului și etichetelor. Identificarea detaliată și exactă a produsului este un element-cheie pentru supravegherea pieței și asigurarea respectării legislației, deoarece permite autorităților naționale să identifice produsul notificat, să îl deosebească de alte produse de tip sau din categorii identice sau similare care sunt disponibile pe piață, precum și să îl găsească pe piață și să adopte sau să își dea acordul cu privire la măsurile corespunzătoare;

(b)

informații care certifică originea produsului, respectiv țara de origine, denumirea, adresa și datele de contact, cum ar fi numărul de telefon și adresa de e-mail ale unui fabricant sau ale exportatorilor. Mai exact, statele membre pun la dispoziție toate informațiile disponibile cu privire la fabricanții și exportatorii situați în țări terțe care cooperează strâns cu UE în privința siguranței produselor. Dacă sunt disponibile, la formular se anexează și următoarele documente: copii ale comenzilor, ale contractelor de vânzare, ale facturilor, ale documentelor de expediere, ale declarațiilor vamale etc. Aceste documente ar trebui transmise în format PDF sau în orice alt format acceptat de aplicație. Informațiile detaliate privind producătorii din țările terțe permit Comisiei să promoveze asigurarea eficace a respectării legislației în aceste țări și contribuie la reducerea numărului de produse exportate în UE care prezintă un risc pentru consumatori;

(c)	în măsura posibilului, informații privind locul exact în care produsul a fost pus la dispoziție (un magazin de mari dimensiuni, un magazin local sau o piață locală, online etc.);

(d)	informații despre cerințele privind siguranța aplicabile produsului notificat, incluzând numărul de referință și denumirea legislației și a standardelor aplicabile;

(e)

o descriere a riscului prezentat de produsul notificat, incluzând o descriere a rezultatelor testelor de laborator sau a celor vizuale, rapoartele privind testările și certificatele care dovedesc neconformitatea produsului notificat cu cerințele privind siguranța, o evaluare completă a riscului însoțită de concluziile evaluării respective și informații despre accidentele sau incidentele cunoscute (a se vedea partea I capitolul 3.3.1 din prezentele linii directoare);

(f)	informații privind lanțurile de aprovizionare ale produsului notificat în statele membre și, în special, informații privind țările de destinație, plus informații privind importatorii și, de asemenea, dacă sunt disponibile, privind distribuitorii produsului notificat în Europa;

(g)

informații privind măsurile adoptate, în special tipul (măsuri obligatorii sau voluntare), categoria (de exemplu, retragerea de pe piață, rechemarea de la consumatori), domeniul de aplicare (de exemplu, la nivel național sau local), data intrării în vigoare și durata măsurii (de exemplu, măsuri cu caracter permanent sau temporar);

(h)	informații precizând dacă o notificare, o parte a acesteia și/sau a anexei (anexelor) are caracter confidențial. Cererile de tratament confidențial sunt însoțite întotdeauna de o justificare în care se explică în mod clar motivele unei astfel de cereri;

(i)	informații precizând dacă produsul este contrafăcut, în măsura în care sunt disponibile. În acest scop, Comisia va pune la dispoziția statelor membre toate instrumentele specifice disponibile la nivel european pentru a facilita identificarea produselor contrafăcute;

(j)	informații privind accidentele raportate în legătură cu produsul, indicând, în măsura posibilului, motivele accidentului (risc legat de modul în care utilizatorul a utilizat produsul sau risc inerent produsului);

(k)	informații suplimentare precizând dacă notificarea a fost transmisă în contextul unei activități coordonate de asigurare a respectării legislației la nivel european;

(l)	informații precizând dacă autoritățile unui stat membru au în vedere trimiterea altor notificări referitoare la același produs sau la produse similare. Acest lucru ar trebui indicat în notificarea inițială.

Statele membre sunt încurajate să obțină și să furnizeze informații privind lanțurile de aprovizionare ale produsului notificat din țările terțe care cooperează strâns cu UE în privința siguranței produselor.

3.2.2. Caracterul complet al datelor

În măsura posibilului, notificările ar trebui să fie complete. Elementele care trebuie să fie cuprinse în notificare sunt enumerate în apendicele 1 la prezentele linii directoare și sunt incluse în aplicația RAPEX. Toate rubricile formularului de notificare trebuie completate cu datele necesare. În cazul în care informațiile necesare nu sunt disponibile la momentul transmiterii unei notificări, acest lucru trebuie indicat și explicat în mod clar în formular de către statul membru care emite notificarea. În momentul în care informațiile care lipsesc devin disponibile, statul membru care emite notificarea o actualizează. Comisia verifică notificarea actualizată înainte de a o valida și a o disemina prin intermediul sistemului.

Punctele de contact RAPEX pun la dispoziția tuturor autorităților naționale care participă la rețeaua RAPEX instrucțiuni privind conținutul datelor necesare pentru a efectua notificarea. Se asigură astfel faptul că informațiile trimise de respectivele autorități către punctul de contact RAPEX sunt corecte și complete (a se vedea partea II capitolul 5.1).

În cazul în care o parte a informațiilor necesare în temeiul prezentelor linii directoare nu sunt încă disponibile, statele membre ar trebui totuși să respecte termenele stabilite și să nu întârzie transmiterea unei notificări RAPEX cu privire la un produs care prezintă un risc vital pentru sănătatea și siguranța consumatorilor sau ale altor utilizatori finali și/sau în cazul în care o notificare RAPEX impune adoptarea unei acțiuni de urgență de către statele membre.

Înainte de trimiterea unei notificări, punctul de contact RAPEX verifică (pentru a evita orice suprapunere inutilă) dacă un alt stat membru nu a trimis deja o notificare cu privire la produsul în cauză prin intermediul aplicației RAPEX. Dacă produsul a fost deja notificat, în loc de a crea o nouă notificare, punctul de contact RAPEX trimite o notificare subsecventă notificării existente și furnizează orice alte informații care ar putea fi relevante pentru autoritățile altor state membre, cum ar fi numere suplimentare de identificare ale unui vehicul, o listă detaliată cu importatorii și distribuitorii, rapoarte suplimentare de testare etc. (a se vedea, de asemenea, partea II capitolul 5.1).

3.2.3. Actualizarea datelor

Statul membru care emite notificarea informează Comisia (cât mai curând posibil și nedepășind termenele-limită specificate în apendicele 4 la prezentele linii directoare) cu privire la orice evoluții care impun modificări ale unei notificări transmise prin aplicația RAPEX. În special, statele membre informează Comisia cu privire la orice modificări (de exemplu, ca urmare a unei decizii a unei instanțe în cadrul unei proceduri de recurs) ale statutului măsurilor notificate, ale evaluării riscului și ale noilor decizii referitoare la confidențialitate.

Comisia examinează informațiile furnizate de statul membru care a emis notificarea și actualizează informațiile în cauză în aplicația RAPEX și, după caz, pe site-ul web al RAPEX.

3.2.4. Responsabilitatea pentru informațiile transmise

Responsabilitatea pentru informațiile furnizate revine statului membru care a emis notificarea (22).

Statul membru care a emis notificarea și autoritatea națională responsabilă se asigură că toate datele furnizate prin aplicația RAPEX sunt exacte pentru a se evita orice confuzie cu produse similare din aceeași categorie sau de același tip care sunt disponibile pe piața UE.

Autoritatea implicată (autoritățile implicate) în procedura de notificare (de exemplu, prin efectuarea evaluării riscului prezentat de produsul notificat sau prin furnizarea informațiilor privind canalele de distribuție) își asumă responsabilitatea pentru informațiile transmise prin aplicația RAPEX. Punctul de contact RAPEX verifică și validează toate notificările primite de la autoritățile responsabile înainte de a le transmite Comisiei (a se vedea, de asemenea, partea II capitolul 5.1).

Orice acțiune întreprinsă de către Comisie, cum ar fi examinarea notificărilor, validarea și diseminarea lor prin aplicația RAPEX și publicarea lor pe site-ul web al RAPEX, nu implică nicio prezumție de responsabilitate pentru informațiile transmise, aceasta revenind statului membru care a emis notificarea.

3.3. Actorii și rolurile implicate în procesul de notificare

Părțile implicate în procesul de notificare și responsabilitățile acestora sunt enumerate în continuare.

3.3.1. Operatorii economici

Operatorii economici nu sunt implicați în mod direct în transmiterea notificărilor în aplicația RAPEX.

Cu toate acestea, în cazul unui produs care prezintă un risc, operatorii economici informează fără întârziere autoritățile competente din toate statele membre în care produsul a fost pus la dispoziție. Condițiile și detaliile pentru furnizarea acestor informații sunt stabilite în anexa I la DSGP.

Aceste informații vor fi gestionate de statul membru în care este stabilit producătorul/distribuitorul care a transmis notificarea („statul membru principal”).

Operatorii economici pot transmite informații privind produsele care prezintă un risc prin intermediul portalului de alertă privind siguranța produselor destinat întreprinderilor („Product Safety Business Alert Gateway”), un instrument disponibil pe site-ul web al RAPEX (a se vedea partea II capitolul 5.3.2). Operatorii economici ar trebui să includă o descriere detaliată a riscului prezentat de produs și pot utiliza „RAG tool” – un instrument disponibil în acest scop (a se vedea partea I capitolul 5.3).

Evaluările riscurilor efectuate de operatorii economici nu sunt obligatorii pentru autoritățile statelor membre care sunt responsabile pentru efectuarea propriei evaluări a riscurilor. Prin urmare, este posibil ca o autoritate a unui stat membru să ajungă la o concluzie diferită față de cea din evaluarea riscului furnizată într-o alertă transmisă prin intermediul portalului „Business Gateway”.

3.3.2. Autoritățile statelor membre

Autoritățile statelor membre notifică Comisiei, prin aplicația RAPEX, atât măsurile obligatorii, cât și măsurile voluntare adoptate pe teritoriul lor cu privire la produsele care prezintă un risc.

Statele membre stabilesc rolurile pentru crearea, transmiterea și urmărirea subsecventă a notificărilor în RAPEX.

3.3.3. Autoritățile responsabile de efectuarea controalelor la frontierele externe

Măsurile adoptate de autoritățile responsabile de efectuarea controalelor la frontierele externe, menite să prevină comercializarea în UE a unui produs de consum care prezintă un risc grav pentru sănătatea și siguranța consumatorilor (de exemplu, decizia de a opri importul la frontiera UE) ar trebui notificate Comisiei prin aplicația RAPEX în același mod ca măsurile adoptate de autoritățile de supraveghere a pieței care restricționează comercializarea sau utilizarea unui produs.

3.3.4. Comisia Europeană

Comisia poate informa punctele de contact RAPEX (a se vedea partea II capitolul 5.1) în privința produselor care prezintă riscuri grave, importate în Comunitate și în Spațiul Economic European sau exportate din acestea (23).

Comisia poate transmite statelor membre informații despre produsele provenind din UE și din afara UE care prezintă un risc și care, conform informațiilor disponibile, ar putea fi prezente pe piața UE. Este vorba în principal de informații pe care Comisia le primește de la țări terțe, organizații internaționale, întreprinderi sau alte sisteme de alertă rapidă.

Aceste informații ar putea fi transmise între statele membre prin alte mijloace decât aplicația RAPEX.

3.4. Fluxul de lucru

3.4.1. Crearea unei notificări

3.4.1.1. De către o autoritate națională

În funcție de aranjamentele de la nivel național, diferite autorități naționale implicate în procesul RAPEX (autorități locale/regionale de supraveghere a pieței, autorități care efectuează controlul la frontierele externe etc.) pot fi autorizate să creeze o notificare.

3.4.1.2. De către Comisie

În anumite cazuri, Comisia poate crea o notificare, astfel cum se explică la punctul 3.3.4.

3.4.2. Transmiterea notificărilor către Comisie

Punctul de contact RAPEX este responsabil de transmiterea tuturor notificărilor în vederea validării acestora de către Comisie (a se vedea partea II capitolul 5.1).

3.4.3. Examinarea notificărilor de către Comisie

Comisia verifică toate notificările primite prin aplicația RAPEX înainte de a le transmite statelor membre, pentru a se asigura că sunt corecte și complete.

3.4.3.1. Notificări corecte

Atunci când evaluează dacă o notificare este corectă, Comisia verifică, în special, dacă:

(a)	notificarea îndeplinește toate cerințele relevante stabilite în DSGP sau la articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 și în prezentele linii directoare;

(b)	produsul notificat nu a fost deja notificat (pentru a se evita orice suprapunere inutilă, inclusiv între ICSMS și RAPEX);

(c)	notificarea transmisă spre validare de către statul membru care a emis notificarea este clasificată în conformitate cu criteriile stabilite în partea II capitolul 2 din prezentele linii directoare;

(d)	informațiile furnizate, inclusiv evaluarea riscurilor, țin seama în mod corespunzător de legislația aplicabilă și de standardele relevante;

(e)	s-a utilizat procedura de notificare corectă.

3.4.3.2. Notificări complete

De îndată ce se confirmă că o notificare este corectă, Comisia verifică dacă aceasta este completă. Partea II capitolele 3.2.1 și 3.2.2 din prezentele linii directoare servesc drept referință în această privință. Se acordă o atenție specială părților notificării referitoare la identificarea produsului, la descrierea riscului, la măsuri, la trasabilitate și la canalele de distribuție.

Comisia nu este responsabilă de efectuarea unei evaluări a riscurilor prezentate de produs, ci doar de verificarea faptului că notificarea include o evaluare adecvată a riscurilor care să conțină toate elementele enumerate în partea II capitolul 3.2.1 din prezentele linii directoare (cu excepțiile menționate la punctul 3.4.3.3). A se vedea, de asemenea, partea I capitolul 5.1 din prezentele linii directoare.

3.4.3.3. Validarea notificărilor care nu cuprind o evaluare detaliată a riscurilor

Statele membre ar trebui să prezinte o evaluare a riscurilor pentru fiecare notificare. Însă, în anumite cazuri, enumerate în cele ce urmează, Comisia poate valida notificările care sunt transmise fără a fi însoțite de o evaluare detaliată și individuală a riscurilor.

(a) Notificarea produselor care prezintă riscuri chimice

Nivelul de risc al unui produs poate fi considerat grav în cazul în care produsul conține o substanță chimică interzisă sau într-o concentrație care depășește limita stabilită prin legislația europeană. Prin urmare, în cazurile în care se iau măsuri cu privire la produse care conțin o substanță chimică făcând obiectul unei restricții în legislația UE, poate fi transmisă o notificare fără a fi însoțită de o evaluare detaliată a riscurilor.

(b) Notificarea produselor cosmetice

Notificările care nu cuprind o evaluare detaliată a riscurilor pot fi validate și în cazul produselor cosmetice care conțin substanțe interzise sau restricționate, dacă acest lucru este sprijinit de un aviz al unui comitet științific al UE potrivit căruia prezența substanțelor în cauză peste limitele stabilite reprezintă un risc pentru sănătatea și siguranța consumatorilor. Pentru acest sector specific de produse, este posibil să fie necesar ca și alți factori (de exemplu, concentrația sau timpul expunerii) să fie luați în considerare.

Cu toate acestea, în cazul în care au fost luate măsuri cu privire la un produs care conține substanțe chimice neautorizate, pentru care nu s-a emis niciun aviz științific care să confirme faptul că produsul prezintă un risc, poate fi necesară o evaluare adecvată a riscurilor, în funcție de o analiză de la caz la caz, pentru a dovedi că produsul prezintă un risc grav sau mai puțin grav. În cazurile în care este necesară evaluarea riscurilor, însă aceasta nu este furnizată, cazurile respective vor fi validate doar „în scop de informare” în RAPEX.

În ceea ce privește produsele care fac obiectul unor măsurilor restrictive impuse de către autoritățile de supraveghere a pieței din cauza prezenței unei substanțe chimice menționate în lista ingredientelor pentru care legislația UE impune restricții și în cazul cărora nu există date științifice care să evalueze riscul, notificările trebuie evaluate de la caz la caz. În cazul în care este necesară evaluarea riscurilor, însă aceasta nu este furnizată, cazurile respective vor fi validate doar „în scop de informare” în RAPEX.

În cazul în care există dovezi solide conform cărora anumite caracteristici ale unor produse conduc în mod constant la un risc specific și la un nivel de risc specific (de exemplu, prezența unor șireturi sau funde la nivelul capului, gâtului sau toracelui pe articolele de îmbrăcăminte destinate copiilor de vârstă mică implică întotdeauna un risc grav), nu este necesară o evaluare suplimentară a riscurilor pentru produsul respectiv.

3.4.3.4. Cereri de informații suplimentare

Dacă, în cursul examinării, Comisia are întrebări privind o notificare, aceasta poate suspenda validarea notificării și poate solicita statului membru care a emis notificarea informații suplimentare sau clarificări. Statul membru care a emis notificarea furnizează aceste informații suplimentare în termenul-limită precizat în cererea de informații formulată de Comisie.

3.4.3.5. Investigarea

Dacă este necesar, Comisia poate desfășura o investigație pentru a evalua siguranța unui produs. Această investigație poate fi desfășurată în special în cazul în care există îndoieli serioase cu privire la riscurile prezentate de produsul notificat prin aplicația RAPEX. Aceste îndoieli pot apărea în cursul examinării unei notificări de către Comisie sau pot fi aduse în atenția Comisiei de un stat membru (de exemplu, printr-o notificare subsecventă) sau de către un terț (de exemplu, un producător).

În cadrul unei astfel de investigații Comisia poate, în special:

(a)	să solicite oricărui stat membru să transmită informații sau clarificări;

(b)	să solicite o evaluare independentă a riscurilor și o testare independentă (de laborator sau vizuală) a produsului investigat;

(c)	să consulte comitetele științifice, Centrul Comun de Cercetare sau orice altă instituție cu atribuții în domeniul siguranței produselor de consum;

(d)	să convoace întâlniri ale comitetului DSGP, ale Rețelei pentru siguranța consumatorilor și/sau ale punctelor de contact RAPEX, precum și să consulte grupurile de lucru relevante pentru a discuta evoluția unei investigații.

În cazul în care o investigație se referă la un produs notificat prin aplicația RAPEX, Comisia poate suspenda validarea unei notificări sau, în cazul în care notificarea respectivă a fost deja validată și diseminată prin aplicația RAPEX, poate elimina temporar rezumatul publicat pe site-ul web al RAPEX. După efectuarea unei investigații și în funcție de rezultat, Comisia (după consultarea statului membru care a emis notificarea, după caz) poate valida și disemina prin aplicația RAPEX notificarea suspendată anterior, poate să mențină în aplicația RAPEX notificarea validată (cu eventuale modificări) sau poate să retragă în mod permanent notificarea din RAPEX.

Comisia informează statele membre cu privire la:

(a)	decizia sa de a lansa o investigație, formulând în mod clar motivarea acestei decizii;

(b)	decizia sa de a încheia o investigație, prezentând concluziile acesteia și modificările (dacă există) la notificarea investigată (notificările investigate); și

(c)	toate aspectele relevante apărute în cursul unei investigații.

3.4.4. Validarea și diseminarea notificărilor

Comisia validează și diseminează prin aplicația RAPEX, în termenele-limită precizate în apendicele 5 la prezentele linii directoare, toate notificările evaluate a fi corecte și complete în urma examinării.

Dacă, în cursul unei examinări, statului membru care a emis notificarea i se trimite o cerere de informații suplimentare sau de clarificări (urmată, după caz, de un memento), Comisia poate lua următoarele decizii:

(a)

în cazul în care au fost furnizate informațiile sau clarificările suplimentare solicitate, Comisia reexaminează notificarea și o poate valida, schimbând, după caz, clasificarea (de exemplu, din „notificare în scop de informare” în „notificare în temeiul articolului 12”) sau o poate păstra ca atare până primește clarificări suplimentare;

(b)

în cazul în care informațiile sau clarificările suplimentare solicitate nu au fost furnizate înainte de termenul-limită precizat sau sunt insuficiente, Comisia decide pe baza informațiilor primite și, în funcție de circumstanțe, poate fie să valideze notificarea după schimbarea clasificării (de exemplu, din „notificare în temeiul articolului 12” în „notificare în scop de informare”), fie să decidă să nu o valideze.

Odată ce statele membre au convenit asupra unei abordări comune cu privire la evaluarea riscurilor și/sau la asigurarea respectării legislației, Comisia poate, în funcție de circumstanțe și de punctele de vedere ale statelor membre, să ia următoarele măsuri:

(a)	să păstreze în aplicația RAPEX notificările în cauză;

(b)	să modifice clasificarea notificărilor stocate în aplicația RAPEX;

(c)	să retragă notificările din RAPEX (24).

3.4.5. Publicarea notificărilor

3.4.5.1. Dezvăluirea informațiilor ca regulă generală

Publicul are dreptul de a fi informat cu privire la produsele care prezintă un risc. Pentru a respecta această obligație, Comisia publică pe site-ul web al RAPEX (25) rezumate ale noilor notificări.

Din motive de comunicare externă, site-ul web al RAPEX va fi denumit în viitor „Safety Gate”.

Statele membre pun, de asemenea, la dispoziția publicului informații în limbile naționale cu privire la produsele care prezintă un risc grav pentru consumatori și cu privire la măsurile adoptate în vederea contracarării acestui risc. Astfel de informații pot fi diseminate prin internet, prin documente pe suport hârtie sau prin mijloace electronice etc.

Informațiile puse la dispoziția publicului reprezintă un rezumat al unei notificări și includ, în special, elementele care permit identificarea produsului, precum și informații privind riscurile și măsurile adoptate pentru a le preveni sau a le diminua. Comisia și statele membre pot decide să dezvăluie publicului alte elemente ale notificărilor, numai atunci când aceste informații nu sunt confidențiale prin natura lor (secrete profesionale) și nu trebuie protejate.

În conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 16 din DSGP, pe site-ul web al RAPEX sunt disponibile următoarele notificări:

(a)	notificările transmise care intră în domeniul de aplicare al articolului 12 din DSGP;

(b)	notificările transmise care intră în domeniul de aplicare al articolului 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008;

(c)

notificările transmise care intră în domeniul de aplicare al articolului 11 din DSGP pentru produsele care prezintă un risc mai puțin grav, al cărui efect transfrontalier a fost, de asemenea, recunoscut. După cum se prevede la capitolul 3.4, efectul transfrontalier determină dacă un astfel de scenariu trebuie notificat în temeiul articolului 11;

(d)	notificările transmise care intră în domeniul de aplicare al articolului 23 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 în ceea ce privește produsele care prezintă riscuri mai puțin grave și indiferent dacă măsurile adoptate au fost obligatorii sau voluntare (26);

(e)

notificările transmise în scop de informare numai dacă statul membru care emite notificarea solicită acest lucru bifând caseta ad-hoc din RAPEX, în special atunci când se adoptă măsuri voluntare, iar produsele în cauză sunt identificate în mod suficient. Publicarea acestor notificări ar putea fi analizată din perspectiva asigurării unei gestionări adecvate a riscurilor.

3.4.5.2. Excepții de la regula generală

Statele membre și Comisia nu ar trebui să dezvăluie publicului nicio informație cu privire la un produs notificat prin aplicația RAPEX dacă dezvăluirea informațiilor subminează protecția procedurilor judiciare, a activităților de monitorizare și de investigare sau a secretului profesional, cu excepția informațiilor privind proprietățile de siguranță ale produselor care trebuie să fie făcute publice dacă circumstanțele o impun pentru a proteja sănătatea și siguranța consumatorilor sau, în cazul produselor reglementate de Regulamentul (CE) nr. 765/2008, pentru a proteja și alte interese publice relevante ale utilizatorilor finali (27).

3.4.5.3. Cereri de tratament confidențial

Un stat membru care emite o notificare poate formula o cerere de tratament confidențial al notificării. Într-o astfel de cerere trebuie să se indice în mod clar partea (părțile) notificării care trebuie să rămână confidențială (confidențiale).

În plus, fiecare cerere de tratament confidențial este însoțită de o justificare ce prezintă în mod clar motivele cererii (28).

Cererile de tratament confidențial fac obiectul examinării de către Comisie. Comisia verifică dacă cererea este completă (și anume, dacă precizează care părți ale notificării sunt vizate de confidențialitate și dacă conține o justificare) și justificată (și anume, dacă respectă dispozițiile DSGP și ale prezentelor linii directoare). Comisia adoptă o decizie privind valabilitatea cererii după consultarea punctului de contact RAPEX respectiv (a se vedea partea II capitolul 5.1).

3.4.5.4. Procesarea notificărilor cu conținut confidențial

Articolul 16 alineatul (2) din DSGP prevede că protejarea secretului profesional nu trebuie să împiedice difuzarea către autoritățile competente a informațiilor relevante pentru asigurarea eficienței activităților de monitorizare și supraveghere a pieței. Comisia examinează notificările al căror conținut este parțial sau integral confidențial și, după validarea și diseminarea lor prin aplicația RAPEX, acestea fac obiectul acțiunilor subsecvente obișnuite desfășurate de statele membre. Confidențialitatea unei notificări sau a unor părți ale acesteia nu împiedică procesarea și diseminarea prin aplicația RAPEX către autoritățile naționale competente.

Unica diferență semnificativă privind procesarea și procedurile subsecvente este aceea că statele membre și Comisia nu ar trebui să dezvăluie publicului niciuna din părțile confidențiale ale unei notificări. Aceste părți trebuie să rămână confidențiale și, prin urmare, nu trebuie publicate în niciun format. Autoritățile statelor membre care primesc informații confidențiale prin aplicația RAPEX se asigură că acestea sunt protejate atunci când autoritățile respective își desfășoară activitățile.

3.4.5.5. Retragerea unei cereri de tratament confidențial

Statul membru care a emis notificarea își retrage cererea de tratament confidențial de îndată ce autoritatea din statul membru respectiv ia cunoștință de faptul că justificarea pentru o astfel de cerere nu mai este valabilă și informează Comisia în acest sens. La primirea unei astfel de cereri din partea statului membru care a emis notificarea, Comisia informează toate statele membre cu privire la retragerea cererii de tratament confidențial.

O notificare al cărei conținut nu mai este parțial sau integral confidențial este pusă la dispoziția publicului conform „regulilor generale” care se aplică publicării notificărilor prevăzute de prezentele linii directoare.

3.4.6. Acțiuni subsecvente notificărilor

3.4.6.1. Acțiuni subsecvente diferitelor tipuri de notificări

Statele membre asigură desfășurarea unor acțiuni subsecvente corespunzătoare în urma „notificărilor în temeiul articolului 12”, a „notificărilor în temeiul articolului 12 necesitând acțiuni urgente”, a notificărilor în temeiul articolului 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 și a informațiilor privind produsele care prezintă un risc trimise de Comisie (capitolul 3.3.4), cât mai curând posibil și nedepășind termenele-limită precizate în apendicele 4 la prezentele linii directoare.

Notificările în scop de informare, precum și notificările în temeiul articolului 11 din DSGP și notificările în temeiul articolului 23 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 (notificări pentru riscuri mai puțin grave) nu necesită acțiuni subsecvente specifice. Adesea, aceste notificări nu conțin datele necesare pentru o asigurare a respectării eficace și eficiente a măsurilor privind produsul notificat (de exemplu, produsul notificat și/sau măsurile nu sunt suficient identificate) sau nivelul riscului nu este considerat a fi grav.

Deși nu există o nevoie specifică de acțiuni subsecvente în cazurile menționate, este totuși important ca statele membre să verifice dacă sunt de acord cu evaluarea potrivit căreia riscul este mai puțin grav, astfel încât să poată eventual adopta acțiuni subsecvente în cazul unei evaluări diferite a riscului. Prin urmare, statele membre sunt încurajate să adopte acțiuni subsecvente unor astfel de notificări, în cazul în care este posibil ca produsul notificat să fi fost pus la dispoziția consumatorilor pe piețele lor respective, iar identificarea produsului permite adoptarea de măsuri.

3.4.6.2. Obiectivele acțiunilor subsecvente

La primirea unei notificări, un stat membru examinează informațiile din notificare și întreprinde acțiuni adecvate pentru:

(a)	a stabili dacă produsul a fost comercializat pe teritoriul său;

(b)

a evalua ce măsuri preventive și restrictive ar trebui luate în privința produsului notificat și care există pe piața sa, ținând cont de măsurile luate de statul membru care a emis notificarea și de orice circumstanțe speciale care ar putea justifica luarea de măsuri de alte tipuri sau lipsa acțiunii;

(c)	a efectua, dacă este necesar, evaluări suplimentare ale riscului și testări ale produsului notificat;

(d)	a culege orice informație suplimentară care ar putea fi relevantă pentru alte state membre (de exemplu, informații despre canalele de distribuție în alte state membre ale produsului notificat).

3.4.6.3. Tehnici pentru desfășurarea acțiunilor subsecvente

Pentru a asigura eficacitatea și eficiența acțiunilor subsecvente, autoritățile naționale ar trebui să utilizeze cele mai bune practici în materie de tehnici pentru desfășurarea acțiunilor subsecvente, inclusiv cele enumerate mai jos.

(a) Verificări pe piață

Autoritățile naționale organizează verificări regulate (planificate și aleatorii) pe piață pentru a stabili dacă produsele de consum notificate prin aplicația RAPEX se află la dispoziția consumatorilor. În cazul în care statul membru este menționat ca țară de destinație, se efectuează verificări consolidate pe piață, în special prin contactarea operatorului economic (operatorilor economici) care figurează în notificare.

(b) Cooperarea cu asociațiile de întreprinderi

Autoritățile naționale furnizează, după caz, asociațiilor de întreprinderi sinteze ale celor mai recente notificări și solicită răspuns la întrebarea dacă vreunul dintre produsele notificate a fost produs sau distribuit de membrii acestora. Autoritățile naționale furnizează întreprinderilor doar rezumate ale notificărilor, cum ar fi sintezele publicate săptămânal pe site-ul web al RAPEX. Părților terțe nu ar trebui să li se transmită notificările integrale, deoarece anumite informații (de exemplu, detalii privind descrierea riscului sau informații privind canalele de distribuție) sunt adesea confidențiale și ar trebui protejate.

Autoritățile naționale avertizează în mod regulat consumatorii și întreprinderile, prin intermediul site-urilor lor web și/sau prin intermediul altor mijloace de comunicare, cu privire la produsele de consum notificate prin aplicația RAPEX, de exemplu, invitând consumatorii și întreprinderile să consulte site-ul web al RAPEX. Informațiile publicate în acest mod permit consumatorilor să verifice dacă dețin sau utilizează produse care prezintă un risc, aceștia furnizând adesea un feedback util autorităților.

(d) Verificări online

Autoritățile naționale efectuează cu regularitate verificări online pentru a încerca să identifice dacă produsele notificate prin RAPEX sunt disponibile pe piețele online. Tehnicile de verificare online pot include web crawling, explorarea de date, extragerea de date (data scraping) etc.

Autoritățile naționale aplică în paralel diverse tehnici pentru desfășurarea acțiunilor subsecvente și, în mod ideal, nu ar trebui să se limiteze doar la una dintre ele.

Statul membru în care este stabilit fabricantul, un reprezentant al acestuia sau un importator al produsului notificat („statul membru principal”) asigură acțiunile subsecvente corespunzătoare în urma notificărilor diseminate prin aplicația RAPEX. „Statul membru principal” dispune adesea de mijloace juridice și tehnice mai potrivite pentru a obține informații cu privire la cazul notificat, ceea ce va sprijini alte state membre să desfășoare acțiuni subsecvente eficace.

3.4.7. Retragerea/eliminarea notificărilor

3.4.7.1. Retragerea permanentă a unei notificări din RAPEX

Notificările diseminate prin aplicația RAPEX sunt păstrate în sistem pe o perioadă nelimitată de timp. Cu toate acestea, în situațiile prezentate în prezentul capitol, Comisia poate retrage permanent o notificare din RAPEX.

3.4.7.1.1. Situații în care este posibilă retragerea unei notificări transmise sau validate

(a)

Există dovezi că unul sau mai multe dintre criteriile de notificare (29) nu sunt întrunite și astfel notificarea nu este justificată. Este vorba, în special, de cazurile în care se constată că evaluarea inițială a riscului a fost efectuată incorect și că produsul notificat nu prezintă risc. Sunt incluse și situațiile în care măsurile notificate au fost contestate cu succes în fața unei instanțe judecătorești sau prin alte demersuri și nu mai sunt valabile.

(b)	Nu s-a luat nicio măsură cu privire la un produs notificat prin aplicația RAPEX (notificare în scop de informare) înainte de a se decide adoptarea de măsuri sau întreprinderea de acțiuni (30).

(c)	După o discuție purtată la nivelul UE, statele membre convin că nu este util să se facă schimb de informații cu privire la anumite aspecte de siguranță care au fost notificate prin aplicația RAPEX (31).

(d)	Există dovezi că, în toate statele membre, produsele vizate de o notificare nu mai sunt comercializate și că toate exemplarele care au fost la dispoziția consumatorilor au fost deja retrase de pe piață și recuperate.

Retragerea unei notificări care a fost transmisă sau validată nu poate fi solicitată pe baza faptului că produsul notificat a făcut obiectul unor modificări necesare pentru ca acesta să respecte toate cerințele de siguranță aplicabile, cu excepția cazului în care se furnizează dovezi care arată că, în toate statele membre, toate produsele (exemplarele) care au fost disponibile au fost retrase și recuperate și că nu mai sunt comercializate.

3.4.7.1.2. Cerere de retragere permanentă sau temporară de către statele membre

Comisia poate retrage notificări din RAPEX doar la cererea statului membru care a emis notificarea, deoarece acesta își asumă întreaga responsabilitate pentru informațiile transmise prin sistem. Cu toate acestea, alte state membre sunt încurajate să informeze Comisia despre orice fapte care ar putea justifica retragerea.

3.4.7.1.3. Conținutul cererii de retragere permanentă sau temporară

Fiecare cerere de retragere este însoțită de o justificare ce prezintă motivele și de toate documentele disponibile care vin în sprijinul acelor motive. Comisia examinează fiecare cerere și verifică, în special, justificarea și documentele însoțitoare. Comisia poate solicita informații suplimentare, clarificări sau opinia statului membru care a emis notificarea și/sau a altor state membre înainte de a lua vreo decizie.

3.4.7.1.4. Decizia de retragere

Dacă, pe baza justificărilor furnizate, Comisia decide să retragă o notificare din RAPEX, aceasta este retrasă:

(a)	din aplicația RAPEX (sau devine invizibilă, prin alte mijloace, pentru toți utilizatorii sistemului);

(b)	de pe site-ul web al RAPEX (dacă este necesar).

Comisia informează toate statele membre prin e-mail sau printr-o altă metodă la fel de eficace cu privire la retragerea unei notificări și, dacă este necesar, informează și publicul prin publicarea unei rectificări pe site-ul web al RAPEX.

3.4.7.2. Eliminarea temporară a unei notificări de pe site-ul web al RAPEX

3.4.7.2.1. Situațiile în care eliminarea temporară este posibilă

În cazuri justificate, Comisia poate elimina temporar o notificare de pe site-ul web al RAPEX, în special în situația în care statul membru care a emis notificarea suspectează că o evaluare a riscurilor transmisă într-o notificare a fost efectuată incorect și, astfel, produsul notificat ar putea să nu prezinte risc. O notificare poate fi eliminată temporar de pe site-ul web al RAPEX până la clarificarea evaluării riscurilor efectuate pentru produsul notificat.

3.4.7.2.2. Cerere de eliminare temporară de către statele membre

Comisia poate elimina temporar notificări din aplicația RAPEX doar la cererea statului membru care a emis notificarea, deoarece acesta își asumă întreaga responsabilitate pentru informațiile transmise prin aplicație. Cu toate acestea, alte state membre sunt încurajate să informeze Comisia despre orice fapte care ar putea justifica o astfel de eliminare.

3.4.7.2.3. Conținutul cererii de eliminare temporară

Fiecare cerere de eliminare temporară este însoțită de o justificare ce prezintă motivele și de toate documentele disponibile care vin în sprijinul acelor motive. Comisia examinează fiecare cerere și verifică, în special, justificarea și documentele însoțitoare. Comisia poate solicita informații suplimentare, clarificări sau opinia statului membru care a emis notificarea și/sau a altor state membre înainte de a lua vreo decizie.

3.4.7.2.4. Decizia de eliminare

În cazul în care, pe baza justificărilor furnizate, Comisia decide să elimine o notificare de pe site-ul web al RAPEX, aceasta informează toate statele membre prin e-mail sau printr-o altă metodă la fel de eficace și, dacă este necesar, informează și publicul prin publicarea unei rectificări pe site-ul web al RAPEX.

3.4.7.2.5. Republicarea unei notificări eliminate temporar

Statul membru care a emis notificarea informează Comisia imediat ce motivele eliminării unei notificări de pe site-ul web al RAPEX nu mai sunt valabile. În special, acesta informează Comisia despre rezultatele oricărei noi evaluări a riscurilor pentru a permite Comisiei să determine dacă este cazul să mențină o notificare în aplicația RAPEX și să o republice pe site-ul web al RAPEX sau să o retragă permanent din RAPEX (în urma unei cereri formulate de statul membru care a emis notificarea).

Comisia poate republica o notificare RAPEX pe site-ul web al RAPEX în urma unei cereri întemeiate formulate de statul membru care a emis notificarea, după clarificarea aspectelor referitoare la evaluarea riscurilor.

Comisia informează atât celelalte state membre prin e-mail sau printr-o altă metodă la fel de eficace cu privire la republicarea unei notificări pe site-ul web al RAPEX, cât și publicul, înlocuind pe site-ul web al RAPEX rectificarea cu una nouă.

3.4.8. Notificări mai vechi de zece ani

Comisia va deplasa toate notificările mai vechi de 10 ani într-o secțiune separată a siteului web al RAPEX. Aceste notificări vor fi în continuare disponibile pentru consultare publică.

3.5. Momentul notificării și termenele-limită aferente

3.5.1. Momentul notificării

Articolul 12 alineatul (1) din DSGP și articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 impun statelor membre să notifice imediat Comisiei prin aplicația RAPEX măsurile preventive și restrictive adoptate cu privire la produsele care prezintă riscuri grave. Această dispoziție se aplică atât măsurilor obligatorii, cât și celor voluntare, deși momentul notificării este diferit.

(a) Măsuri obligatorii

Aceste măsuri sunt notificate prin aplicația RAPEX imediat după adoptarea lor sau după luarea deciziei de a le adopta, chiar dacă este probabil că va fi inițiată o cale de atac la nivel național împotriva lor, dacă o astfel de cale de atac a fost deja inițiată sau dacă fac obiectul unor cerințe privind publicarea.

Această abordare este în acord cu obiectivul RAPEX, acela de a asigura schimbul rapid de informații între statele membre și Comisie, în vederea prevenirii furnizării și utilizării unor produse care prezintă un risc.

(b) Măsuri voluntare

În temeiul articolului 5 alineatul (3) din DSGP și al articolului 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, operatorii economici sunt obligați să notifice autorităților competente ale statelor membre măsurile și acțiunile voluntare întreprinse pentru a preveni riscurile pe care prezintă pentru consumatori produsele pe care aceștia le-au introdus pe piață (în mod ideal, o notificare prin portalul „Business Gateway”). Autoritatea unui stat membru care primește acest tip de notificare utilizează informațiile în cauză ca bază pentru o notificare (dacă sunt întrunite toate criteriile de notificare) și le trimite imediat după primirea notificării prin portalul „Business Gateway”.

În cazul în care măsurile voluntare sunt adoptate sub forma unui acord între un operator economic și o autoritate a unui stat membru sau pe baza unei recomandări din partea unei autorități către un producător sau un distribuitor, imediat după încheierea unui astfel de acord sau după adoptarea unei astfel de recomandări se transmite o notificare.

Pentru a asigura o aplicare uniformă a obligației de notificare, în partea III apendicele 4 din prezentele linii directoare se prevăd termene-limită specifice de transmitere a notificărilor către Comisie prin aplicația RAPEX (32).

3.5.2. Termene-limită (33)

Statele membre notifică Comisiei măsurile preventive și restrictive adoptate cât mai curând posibil și nedepășind termenele-limită specificate în partea III apendicele 4 din prezentele linii directoare. La nivel național se instituie măsuri corespunzătoare în privința transmiterii informațiilor între autoritățile naționale responsabile de siguranța produselor și punctul de contact RAPEX, pentru a se asigura respectarea termenelor-limită (a se vedea partea II capitolul 5.1).

Termenele-limită specificate se aplică indiferent de existența unei proceduri de atac sau a unei cerințe privind publicarea oficială.

3.5.3. Situații de urgență

Toate notificările privind produse care prezintă riscuri grave și necesitând acțiuni urgente sunt precedate de un apel telefonic din partea punctului de contact RAPEX către numărul de telefon mobil al echipei RAPEX a Comisiei în scopul de a facilita luarea imediată de măsuri și de acțiuni subsecvente. Această regulă se aplică în special notificărilor transmise în weekend sau în timpul perioadelor de vacanță (a se vedea, de asemenea, partea II capitolul 5.1).

4. Acțiuni subsecvente

4.1. Comunicarea acțiunilor subsecvente

Statele membre notifică Comisiei orice constatare rezultată din acțiunile subsecvente pe care le-au întreprins în legătură cu notificările RAPEX [și anume, „notificările în temeiul articolului 12” și „notificările necesitând acțiuni urgente”, precum și notificările în temeiul articolului 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008] și informații privind produsele care prezintă un risc trimise de Comisie (capitolul 3.3.4).

În plus, statele membre sunt încurajate să notifice Comisiei orice acțiuni subsecvente în legătură cu notificările pentru riscuri mai puțin grave și notificările în scop de informare.

4.2. Conținutul notificărilor subsecvente

4.2.1. Conținutul datelor

Constatările rezultate din acțiunile subsecvente sunt comunicate Comisiei sub forma unor notificări subsecvente. Pentru a armoniza tipul de informații și pentru a păstra sarcina de lucru la un nivel minim, statele membre transmit notificări subsecvente în special în situațiile de mai jos.

(a) Un produs notificat a fost găsit pe piață

Se transmite o notificare subsecventă în cazul în care autoritățile naționale constată existența produsului notificat pe piață sau la frontiera externă. Notificarea subsecventă conține detalii complete cu privire la produsul în cauză (de exemplu, denumire, marcă comercială, număr de model, cod de bare, număr de lot), precum și informații privind numărul total de exemplare găsite pe piață. În plus, se comunică următoarele detalii despre măsurile luate: tipul (măsuri obligatorii sau voluntare), categoria (de exemplu, retragere de pe piață, rechemare de la consumatori), domeniul de aplicare (de exemplu, la nivel național sau local), data intrării în vigoare și durata (de exemplu, măsuri cu caracter permanent sau temporar). Dacă s-a constatat că produsul notificat există pe piață, dar nu s-a adoptat nicio măsură, notificarea subsecventă ar trebui să conțină justificări specifice pentru faptul că nu s-au luat măsuri.

Pentru a reduce sarcina autorităților naționale în ceea ce privește practica lor în materie de acțiuni subsecvente, statele membre nu sunt obligate să informeze Comisia (cu excepția cazului în care Comisia cere să fie informată) cu privire la concluziile acțiunilor subsecvente prin intermediul unei notificări subsecvente în cazul în care produsul notificat nu este găsit pe piață.

(b) Evaluare a riscurilor diferită

Se trimite o notificare subsecventă în cazul în care concluziile unei evaluări a riscurilor efectuate de o autoritate a statului membru care trimite reacția (și anume, notificarea subsecventă) diferă de concluziile prezentate în notificarea inițială. Această notificare subsecventă conține o descriere detaliată a riscurilor (inclusiv rezultatele testărilor, o evaluare a riscurilor și informații privind accidentele și incidentele cunoscute), însoțită de documente justificative (rapoarte de testări, certificate etc.). În plus, statul membru care trimite reacția ar trebui să dovedească faptul că evaluarea riscurilor transmisă împreună cu notificarea subsecventă a fost efectuată cu privire la același produs ca cel notificat, și anume având aceeași marcă comercială, aceeași denumire, același număr de model și număr de lot, aceeași origine etc.

(b) Informații suplimentare

Se trimite o notificare subsecventă în cazul în care autoritățile naționale culeg informații suplimentare (în cursul acțiunilor subsecvente pe care le întreprind) care ar putea fi utile pentru supravegherea pieței și asigurarea respectării legislației în alte state membre.

Statele membre sunt încurajate să culeagă informații suplimentare care ar putea fi relevante atât pentru autoritățile din alte state membre, cât și pentru cele din țări terțe care cooperează strâns cu UE în privința siguranței produselor. Printre aceste informații se numără originea produsului (de exemplu, informații privind țara de origine, fabricant și/sau exportatori) și informații privind lanțurile de aprovizionare (de exemplu, informații privind țările de destinație, importatorii și distribuitorii). Țara care desfășoară acțiunile subsecvente anexează la notificarea subsecventă toate documentele justificative disponibile, cum ar fi copii ale comenzilor, ale contractelor de vânzare, ale facturilor, ale declarațiilor vamale etc.

Statele membre pot, de asemenea, să indice dacă au fost întreprinse anumite acțiuni subsecvente, chiar dacă produsul nu a fost găsit pe teritoriul lor.

4.2.2. Notificări subsecvente complete

Punctul de contact RAPEX al statului membru care trimite o reacție și autoritatea națională responsabilă se asigură că toate datele furnizate în notificarea lor subsecventă sunt corecte și complete și că nu există riscul de confuzie cu alte produse similare care sunt disponibile pe piața UE (a se vedea, de asemenea, partea II capitolul 5.1).

Formularul standard de notificare subsecventă figurează în partea III apendicele 2 din prezentele linii directoare. În cazul în care anumite informații relevante nu sunt disponibile la momentul transmiterii notificării subsecvente, statul membru care trimite reacția indică acest aspect în formularul de notificare subsecventă. De îndată ce aceste informații devin disponibile, statul membru care trimite reacția poate solicita actualizarea notificării sale subsecvente. Comisia analizează notificarea subsecventă actualizată înainte de a o valida și disemina prin sistem.

Punctul de contact RAPEX pune la dispoziția tuturor autorităților din propriul stat membru care participă la rețeaua RAPEX instrucțiunile privind conținutul datelor necesare completării corecte a formularului de notificare subsecventă. Se asigură astfel faptul că informațiile trimise de respectivele autorități către punctul de contact sunt corecte și complete (a se vedea partea II capitolul 5.1).

4.2.3. Actualizarea notificărilor subsecvente validate

Statul membru care trimite reacția informează Comisia (cât mai curând posibil și nedepășind termenele-limită specificate în partea III apendicele 4 din prezentele linii directoare) cu privire la orice evoluții care ar putea necesita modificări ale unei notificări subsecvente diseminate prin aplicația RAPEX. În special, statele membre informează Comisia cu privire la modificările statutului măsurilor luate sau ale evaluării riscurilor care a fost trimisă împreună cu notificarea subsecventă.

Comisia examinează informațiile furnizate de statul membru care a trimis reacția și, dacă este necesar, le actualizează.

4.2.4. Responsabilitatea pentru notificările subsecvente

Responsabilitatea pentru informațiile furnizate în notificările subsecvente revine statului membru care a emis notificarea (34).

Autoritatea implicată (autoritățile implicate) în acțiunile subsecvente (de exemplu, prin efectuarea de evaluări ale riscurilor sau prin adoptarea de măsuri restrictive) își asumă responsabilitatea pentru informațiile furnizate în notificările subsecvente. Punctul de contact RAPEX verifică și validează toate notificările subsecvente pregătite de autoritățile respective înainte de a le transmite Comisiei (a se vedea, de asemenea, partea II capitolul 5.1).

Orice acțiune întreprinsă de Comisie, cum ar fi examinarea și validarea notificărilor subsecvente, nu implică nicio prezumție de responsabilitate pentru informațiile transmise, care revine statului membru care a trimis notificarea subsecventă.

4.2.5. Răspunsul la notificările subsecvente

Statele membre pot răspunde la orice notificare subsecventă legată de propria notificare (propriile notificări) prin inițierea unei discuții în spațiul de colaborare online pus la dispoziția statelor membre pentru schimbul de informații (a se vedea partea II capitolul 5.3.2). Astfel se asigură faptul că răspunsul este vizibil pentru toți membrii RAPEX.

4.3. Actorii și rolurile implicate în acțiunile subsecvente

Părțile implicate în procesul de notificare subsecventă și responsabilitățile acestora în această privință sunt enumerate în continuare.

4.3.1. Operatorii economici (35)

Operatorii economici nu sunt implicați în mod direct în transmiterea notificărilor subsecvente. Cu toate acestea, operatorii economici trebuie să coopereze cu autoritățile naționale și să le furnizeze informații referitoare la un produs care face obiectul unei notificări existente pentru a facilita crearea și transmiterea unor notificări subsecvente prin aplicația RAPEX.

4.3.2. Autoritățile de supraveghere a pieței

Autoritățile de supraveghere a pieței notifică Comisiei Europene, prin aplicația RAPEX, orice acțiuni subsecvente sau alte informații legate de notificări.

4.3.3. Comisia Europeană

Comisia Europeană examinează și validează notificările subsecvente în conformitate cu specificațiile incluse în partea II capitolul 4.2.

4.4. Fluxul de lucru

4.4.1. Crearea și transmiterea unei notificări subsecvente de către un stat membru

Punctul de contact RAPEX este responsabil de transmiterea notificărilor subsecvente prin aplicația RAPEX (a se vedea partea II capitolul 5.1).

4.4.2. Examinarea notificărilor subsecvente de către Comisie

4.4.2.1. Notificări subsecvente corecte și complete

Comisia verifică toate notificările subsecvente primite prin aplicația RAPEX înainte de a le valida și a le transmite statelor membre. Se verifică în special dacă informațiile furnizate sunt corecte și complete.

Comisia verifică dacă o notificare subsecventă primită îndeplinește toate cerințele relevante prevăzute în DSGP și în prezentele linii directoare și dacă s-a aplicat procedura corectă. Odată ce s-a confirmat că notificarea subsecventă este corectă, Comisia verifică dacă acesta este completă. Pentru această examinare se utilizează ca referință capitolul 4.2.2 din prezentele linii directoare.

Comisia acordă o atenție specială notificărilor subsecvente care conțin evaluări ale riscurilor. Comisia verifică, în special, dacă descrierea riscului este completă, clar prezentată și bine documentată și dacă evaluarea riscurilor se referă în mod clar la produsul vizat de o notificare.

4.4.2.2. Cereri de informații suplimentare

Înainte de a valida o notificare subsecventă, Comisia poate solicita statului membru care trimite reacția să furnizeze informații suplimentare sau clarificări într-un anumit termen-limită. Validarea unei notificări subsecvente poate fi condiționată de primirea datelor solicitate.

Comisia poate cere unui alt stat membru și, în special, statului membru care a emis notificarea, opinia cu privire la o notificare subsecventă validată. Statul membru își transmite opinia Comisiei într-un termen-limită specificat de aceasta. În plus, statul membru care a emis notificarea informează Comisia dacă este necesar să se modifice notificarea (de exemplu, în ce privește evaluarea riscurilor) sau statutul acesteia (de exemplu, retragere permanentă din sistem).

4.4.3. Validarea și diseminarea notificărilor subsecvente

Toate notificările subsecvente evaluate ca fiind corecte și complete sunt validate și diseminate de Comisie în termenele-limită specificate în apendicele 5 la prezentele linii directoare.

Comisia nu validează notificările subsecvente a căror evaluare a riscurilor diferă de cea inclusă în notificarea la care se referă dacă evaluarea respectivă a riscurilor este incompletă, prezentată în mod neclar sau insuficient documentată sau dacă nu se demonstrează că evaluarea riscurilor a fost efectuată pentru produsul vizat de notificare.

4.4.4. Retragerea permanentă a unei notificări subsecvente din RAPEX

Notificările subsecvente diseminate prin aplicația RAPEX sunt păstrate în sistem atâta timp cât se păstrează notificarea care a stat la baza lor. Comisia poate retrage permanent din aplicația RAPEX o notificare subsecventă validată dacă notificarea care a stat la baza ei a fost retrasă din RAPEX (în conformitate cu partea II capitolul 3.4.7.1.1 din prezentele linii directoare). În plus, Comisia poate retrage o notificare subsecventă validată în cazul în care, în mod clar, aceasta furnizează informații incorecte, în special dacă:

(a)	produsul găsit pe piață de către statul membru care a trimis reacția este diferit de produsul vizat de notificare;

(b)	măsurile adoptate de statul membru care a trimis reacția sunt contestate cu succes în fața unei instanțe judecătorești sau prin alte demersuri și sunt ulterior retrase;

(c)	se dovedește că evaluarea riscurilor efectuată de statul membru care a trimis reacția este incorectă sau se referă la un produs diferit de cel vizat de notificare.

Se aplică dispozițiile capitolelor 3.4.7.1.2 și 3.4.7.1.3.

Odată ce Comisia decide să retragă o notificare subsecventă, aceasta este eliminată din RAPEX (sau devine invizibilă, prin alte mijloace, pentru utilizatorii sistemului).

Comisia informează toate statele membre cu privire la retragerea unei notificări subsecvente prin intermediul spațiului de colaborare online menționat în partea II capitolul 5.3.2 sau prin alte mijloace la fel de eficace.

4.5. Termene-limită de transmitere a notificărilor subsecvente

Statele membre transmit Comisiei notificările subsecvente cât mai curând posibil și nedepășind termenele-limită specificate în apendicele 4 la prezentele linii directoare.

La nivel național se instituie măsuri corespunzătoare în privința transmiterii informațiilor între toate autoritățile competente și punctul de contact RAPEX, pentru a se asigura respectarea termenelor-limită (a se vedea partea II capitolul 5.1).

Termenele-limită se aplică indiferent de existența unei proceduri de atac sau a unei cerințe privind publicarea oficială.

4.6. Cereri de tratament confidențial

Un stat membru care trimite o reacție poate formula în cadrul notificării subsecvente o cerere de tratament confidențial. O astfel de solicitare indică în mod clar partea (părțile) notificării subsecvente care trebuie să rămână confidențială (confidențiale). În plus, toate cererile de tratament confidențial sunt însoțite de o justificare ce prezintă în mod clar motivele cererii.

Comisia analizează cererile de tratament confidențial pentru a determina dacă sunt justificate (și anume, dacă respectă dispozițiile din DSGP și din prezentele linii directoare) și complete (și anume, dacă precizează care părți ale formularului sunt vizate de confidențialitate și dacă conțin o justificare). Decizia finală privind confidențialitatea aparține Comisiei, după consultarea punctului de contact RAPEX responsabil (a se vedea partea II capitolul 5.1).

Comisia și statele membre tratează notificările subsecvente pentru care se solicită tratament confidențial în același mod cu celelalte notificări subsecvente. Confidențialitatea unei notificări subsecvente sau a unei părți a acesteia nu împiedică diseminarea ei prin aplicația RAPEX către autoritățile naționale competente. Cu toate acestea, nici Comisia, nici statele membre nu ar trebui să dezvăluie publicului niciuna din părțile confidențiale ale unei notificări subsecvente. Informațiile respective sunt confidențiale și, prin urmare, nu pot fi publicate în niciun format.

Statul membru care transmite notificarea subsecventă își retrage cererea de tratament confidențial de îndată ce ia cunoștință de faptul că motivele pentru o astfel de cerere nu mai sunt valabile. Comisia informează toate statele membre cu privire la retragerea cererii de tratament confidențial după primirea unei astfel de cereri din partea statului membru care a trimis reacția.

5. Rețelele RAPEX

5.1. Punctele naționale de contact RAPEX

Fiecare stat membru creează un singur punct de contact RAPEX pentru a opera sistemul RAPEX la nivel național. Statele membre decid care este autoritatea națională în cadrul căreia să înființeze punctul de contact RAPEX. Fiecare stat membru organizează, de asemenea, propria rețea națională RAPEX pentru a asigura un flux eficient al informațiilor între punctul național de contact și diferitele autorități care participă la RAPEX (a se vedea partea I capitolul 5.4 și partea II capitolul 1.2).

5.1.1. Organizare

Fiecare stat membru pune la dispoziția punctului național de contact resursele și informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin, în special pentru a asigura operarea sistemului cu un dispozitiv eficace de back-up/continuitate a serviciului.

Punctul de contact RAPEX dispune de o adresă de e-mail separată pentru RAPEX, accesibilă tuturor funcționarilor de la punctul de contact respectiv (de exemplu, rapex@ …). Adresele de e-mail profesionale sau personale ale funcționarilor desemnați pentru punctul de contact RAPEX nu trebuie utilizate ca adrese e-mail ale punctului de contact RAPEX. Punctul de contact RAPEX dispune, de asemenea, de un număr de telefon cu acces direct, la care poate fi contactat în timpul și în afara programului de lucru.

5.1.2. Sarcini

Principalele sarcini ale punctului de contact RAPEX sunt:

(a)	de a organiza și a conduce activitatea rețelei naționale RAPEX, în conformitate cu normele prevăzute de prezentele linii directoare;

(b)	de a instrui și a sprijini toate autoritățile din rețea în ceea ce privește utilizarea RAPEX;

(c)	de a se asigura că toate sarcinile RAPEX care decurg din DSGP și din prezentele linii directoare sunt corect îndeplinite și, în special, că toate informațiile necesare (de exemplu, notificări, notificări subsecvente, informații suplimentare etc.) sunt furnizate Comisiei fără întârziere;

(d)	de a transmite informații între Comisie, autoritățile naționale de supraveghere a pieței și autoritățile responsabile de efectuarea controalelor la frontierele externe;

(e)	de a verifica și a valida caracterul complet al informațiilor primite de la toate autoritățile înainte de a le transmite Comisiei prin aplicația RAPEX;

(f)	de a verifica, înainte de trimiterea unei notificări, dacă un produs a făcut sau nu deja obiectul unei notificări sau dacă a avut loc vreun schimb de informații referitoare la produsul respectiv prin intermediul aplicație RAPEX (pentru a se evita orice suprapunere);

(g)	de a participa la întâlnirile Grupului de lucru al punctelor de contact RAPEX și la alte evenimente legate de operarea RAPEX;

(h)	de a sugera posibile îmbunătățiri în ceea ce privește operarea sistemului;

(i)	de a informa imediat Comisia cu privire la orice problemă tehnică apărută în funcționarea aplicației RAPEX;

(j)	de a coordona toate activitățile și inițiativele de la nivel național referitoare la RAPEX;

(k)	de a explica părților implicate modul de funcționare a RAPEX și de a clarifica obligațiile care le revin, în special obligația privind notificările din partea întreprinderilor prevăzută la articolul 5 alineatul (3) din DSGP.

5.2. Rețelele RAPEX înființate la nivelul UE și la nivel național

5.2.1. Rețeaua punctelor de contact RAPEX

Comisia organizează și conduce activitatea rețelei punctelor de contact RAPEX. Această rețea este alcătuită din toate punctele de contact RAPEX desemnate în statele membre și țările din Spațiul Economic European (SEE).

Comisia convoacă în mod regulat întâlniri ale rețelei punctelor de contact RAPEX pentru a discuta operarea sistemului (de exemplu, pentru a comunica ultimele evoluții cu privire la RAPEX, a face schimb de experiență și de „know-how”) și pentru a îmbunătăți cooperarea dintre punctele de contact RAPEX.

5.2.2. Rețelele RAPEX înființate la nivel național

Punctele de contact RAPEX organizează și conduc activitatea propriei „rețele naționale RAPEX”. Rețeaua este alcătuită din:

(a)	punctul de contact RAPEX;

(b)	autoritățile de supraveghere a pieței responsabile cu monitorizarea siguranței produselor; și

(c)	autoritățile însărcinate cu efectuarea controalelor la frontierele externe.

Punctele de contact RAPEX sunt încurajate să asigure organizarea și operarea rețelei naționale RAPEX astfel încât să se asigure că toate autoritățile implicate își cunosc rolul și responsabilitățile în legătură cu operarea RAPEX. Acest demers ar trebui să fie în concordanță cu informațiile cuprinse în prezentele linii directoare.

Punctele de contact RAPEX sunt încurajate să faciliteze un schimb de informații și dialoguri regulate și continue cu rețeaua lor națională pentru a discuta cu toate autoritățile implicate modul de organizare și funcționare al RAPEX și pentru a furniza cursuri de formare, dacă acest lucru este necesar.

5.3. Instrumente de comunicare internă ale RAPEX, dispoziții practice și tehnice pentru RAPEX și bune practici

5.3.1. Limbi

Utilizarea limbilor în notificări și notificările subsecvente, precum și în comunicările dintre punctele de contact RAPEX și Comisie trebuie să țină cont de obiectivele RAPEX și să asigure un schimb rapid de informații între statele membre și Comisie cu privire la produsele care prezintă riscuri grave.

Pentru a facilita activitatea rețelei, autoritățile statelor membre sunt încurajate să utilizeze site-ul web eTranslation al Comisiei, care există deja, pentru a se asigura că toate statele membre înțeleg conținutul comunicațiilor din RAPEX.

Pe spațiul de colaborare este disponibil un link către acest instrument de traducere, în care pot fi încărcate documente sau extrase din textele de tradus din și în toate limbile UE (36) (a se vedea partea II capitolul 5.3.2).

5.3.2. Instrumente online ale RAPEX

(a) Sistemul RAPEX

Comisia a creat și întreține o aplicație web care poate fi utilizată ca instrument de comunicare în scopul RAPEX. Statele membre utilizează acest sistem pentru a crea și a transmite notificări și notificări subsecvente prin aplicația RAPEX, iar Comisia îl utilizează pentru a valida și a disemina documentele pe care le primește.

Comisia oferă acces la acest sistem tuturor punctelor de contact RAPEX, tuturor autorităților naționale competente și serviciilor relevante ale Comisiei. Comisia stabilește normele pentru acordarea accesului la sistem și oferă acces cât mai multor utilizatori, luând în considerare nevoile și limitările tehnice.

În cazul în care sistemul RAPEX este temporar nefuncțional (din motive care nu țin de activitățile de întreținere regulate și planificate), statele membre ar trebui să transmită Comisiei doar notificări privind riscuri grave [și anume, „notificări în temeiul articolului 12”, „notificări în temeiul articolului 12 necesitând acțiuni urgente” sau „notificări în temeiul articolului 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008”].

Transmiterea altor notificări și a notificărilor subsecvente se suspendă până la restabilirea sistemului RAPEX. În perioada în care sistemul este nefuncțional, notificările RAPEX ar trebui transmise Comisiei prin e-mail, la adresa: just-rapex@ec.europa.eu sau la o altă adresă de e-mail comunicată în prealabil. Dacă transmiterea prin e-mail nu este posibilă, notificările RAPEX se trimit Comisiei prin orice alte metode considerate adecvate (37).

(b) „Product Safety Business Alert Gateway” (Portalul de alertă privind siguranța produselor destinat întreprinderilor)

Portalul de alertă privind siguranța produselor destinat întreprinderilor („Product Safety Business Alert Gateway”, cunoscut și ca „Business Gateway”) are rolul de a simplifica aspectele practice ale obligației pe care producătorii și distribuitorii sau reprezentantul lor autorizat o au în temeiul articolului 5 alineatul (3) din DSGP de a notifica autorităților naționale competente ale statelor membre dacă știu sau ar trebui să știe, pe baza informațiilor de care dispun și în calitate de profesioniști, că un produs pe care l-au introdus pe piață este periculos.

Portalul „Business Gateway” cuprinde două elemente: (i) formularul de notificare; și (ii) baza de date online. Formularul de notificare este rezervat utilizării de către producători și distribuitori pentru a informa autoritățile naționale competente ale statelor membre că un produs pe care l-au introdus pe piață este periculos, în conformitate cu obligația care le revine în temeiul articolului 5 alineatul (3) din DSGP. Baza de date online este destinată utilizării de către autoritățile naționale ale statelor membre responsabile de primirea notificărilor privind produsele de consum periculoase care au fost transmise de producători și distribuitori. Autoritatea națională competentă poate utiliza informațiile furnizate pentru a transmite o notificare RAPEX dacă sunt îndeplinite toate criteriile.

Comisia gestionează, de asemenea, un spațiu de colaborare pentru schimbul de informații între Comisie și autoritățile naționale competente ale statelor membre. Acesta include platforma dedicată siguranței produselor pentru consumatorii europeni, deschisă punctelor de contact RAPEX și colegilor lor care lucrează în domeniul siguranței produselor în cadrul autorităților naționale competente pentru toate aspectele legate de RAPEX. Cererile de acces la acest spațiu trebuie efectuate de către punctele de contact RAPEX din statul membru în cauză și trebuie autorizate de Comisie.

Acest spațiu include, de asemenea, o secțiune gestionată de Comisie care conține sfaturi și informații utile privind funcționarea RAPEX, precum și contribuții din partea statelor membre.

(d) „RAG tool” (Risk Assessment Guidelines – Orientările privind evaluarea riscurilor) (38)

Comisia a dezvoltat acest instrument disponibil pe site-ul web al RAPEX pentru a facilita evaluarea riscurilor produselor notificate prin intermediul sistemului RAPEX, în conformitate cu principiile prevăzute în apendicele 6.

5.3.3. Date de contact

Comisia furnizează punctelor de contact RAPEX datele de contact ale echipei RAPEX a Comisiei, inclusiv numele, adresele de e-mail și numerele de telefon ale membrilor echipei.

Punctele de contact RAPEX furnizează Comisiei datele lor de contact, inclusiv numele funcționarilor care lucrează în punctele de contact, denumirea și adresa autorității în cadrul căreia este creat punctul de contact RAPEX, precum și adresele de e-mail și numerele de telefon ale funcționarilor. Punctul de contact RAPEX comunică imediat Comisiei orice modificare a datelor de contact. Comisia publică și actualizează pe site-ul web al RAPEX o listă a datelor de contact ale punctelor de contact RAPEX.

Statele membre prelucrează datele de contact, inclusiv datele cu caracter personal, cu respectarea legislației UE privind protecția datelor. În ceea ce privește schimbul de informații prin RAPEX, statele membre ar trebui să prelucreze datele cu caracter personal asigurându-se că acestea circulă și sunt diseminate numai în măsura în care sunt strict necesare.

5.3.4. Operarea RAPEX în afara programului obișnuit de lucru

RAPEX funcționează non-stop. Comisia și punctele de contact RAPEX se asigură că funcționarii responsabili de operarea RAPEX pot fi întotdeauna contactați (prin telefon, e-mail sau alte mijloace la fel de eficiente) și că aceștia pot întreprinde orice acțiune care ar putea fi necesară, inclusiv în caz de urgență și în afara programului obișnuit de lucru, cum ar fi în week-end și în timpul vacanțelor.

Comisia furnizează punctelor de contact RAPEX un număr de telefon de urgență, care ar trebui utilizat pentru a contacta echipa RAPEX a Comisiei în afara programului de lucru, cu prioritate față de orice alte canale de comunicare.

Punctele de contact RAPEX transmit Comisiei datele lor de contact, inclusiv numerele de telefon ale funcționarilor care pot fi contactați în timpul și în afara programului de lucru. Punctele de contact RAPEX comunică imediat Comisiei orice modificare a datelor de contact.

PARTEA III

APENDICE

1. Rubrici și informații incluse în notificări (39)

Rubricile care vor fi publicate pe internet sunt colorate în gri.

Formular de notificare
Secțiunea 1: Informații generale
Cazul nr.
Data creării
Data validării/diseminării
Tipul notificării*
Țara care emite notificarea
Datele de contact complete ale autorității care emite notificarea*
Secțiunea 2: Produsul
Produs profesional/de consum
Categoria produsului*
Categoria pe portalul OCDE (dacă este cunoscută)
Produsul (ce este produsul)*
Denumirea*
Marca comercială*
Tipul/numărul modelului: *
Numărul lotului/codul de bare*
Codul vamal*
Descrierea produsului și a ambalajului*
Numărul total de exemplare vizate de notificare (dacă este cunoscut)*
Imagini:
Secțiunea 3: Reglementări și standarde aplicabile
Dispoziții juridice (directivă, decizie, regulament etc.)*
Standarde*
Dovada conformității*
Este produsul contrafăcut?*
Certificate
Secțiunea 4: Trasabilitatea
Țara de origine (în care este fabricat produsul)*
Țări de destinație*
Date de contact complete ale producătorului sau reprezentantului său (reprezentanților săi)*
Date de contact complete ale exportatorului (exportatorilor)*
Date de contact complete ale importatorului (importatorilor)*
Date de contact complete ale distribuitorului (distribuitorilor)*
Date de contact complete ale comerciantului (comercianților) cu amănuntul*
Produsul este comercializat (și) online?
Vă rugăm să furnizați detalii: URL
Secțiunea 5: Evaluarea riscurilor
Categoria de risc*
Nivelul riscului
Sinteza rezultatelor testărilor*
Descrierea problemei tehnice care conduce la cel mai înalt nivel al riscului
Descrierea riscului (modul în care defecțiunea tehnică generează riscul)*
Dispoziții juridice ale UE și/sau standarde din perspectiva cărora produsul a fost testat și pe care nu le-a respectat*
Informații privind incidentele și accidentele cunoscute*
Secțiunea 6: Măsuri
Tipul măsurilor adoptate*
În cazul măsurilor voluntare:	Tipul operatorului economic care a adoptat măsura notificată (măsurile notificate)*
	Denumirea operatorului economic care a adoptat măsura notificată (măsurile notificate)*
În cazul măsurilor obligatorii:	Denumirea autorității care a dispus măsura notificată (măsurile notificate)*
	Tipul operatorului economic căruia i s-a dispus măsura (măsurile)*
Categoria măsurilor*
Data intrării în vigoare*
Durată*
Domeniu de aplicare*
Notificarea a fost transmisă de un producător sau un distribuitor în temeiul articolului 5 alineatul (3) din DSGP?*
Link URL către pagina privind produsele rechemate de întreprindere (dacă este disponibilă)
Secțiunea 7: Confidențialitate
Este notificarea confidențială?*
Domeniul de aplicare al confidențialității
Justificare
Secțiunea 8: Altele
Informații suplimentare
Justificarea pentru transmiterea unei „notificări în scop de informare”
Anexe
Imagini (produse, ambalaj și etichetă)
Certificate
Raport de testare și evaluarea riscurilor
Notificare transmisă de un operator economic prin intermediul portalului „Business Gateway”
Măsuri adoptate
(*) Indică o rubrică obligatorie.

2. Rubrici și informații incluse în notificările subsecvente (40)

Rubricile care vor fi publicate pe internet sunt colorate în gri.

Secțiunea 1: Informații generale
Cazul nr.
Tipul notificării validate
Țara care emite notificarea
Data creării
Data validării/diseminării
Numărul transmiterii
Numărul notificării subsecvente
Țara care trimite reacția
Datele de contact complete ale autorității care emite notificarea
Categoria produsului vizat de notificarea validată
Produsul notificat
Denumirea notificată
Produsul (ce este produsul)
Denumirea (care figurează pe produs sau pe ambalaj)
Marca comercială (care figurează pe produs sau pe ambalaj)
Tipul/numărul modelului
Numărul lotului/codul de bare (sau altă informație care să permită identificarea produselor afectate)
Imagini (produse, ambalaj și etichetă)
Secțiunea 2: Tipul notificării subsecvente
Produs găsit*
Numărul total de exemplare găsite (dacă este cunoscut)*
Măsuri adoptate/Măsuri neadoptate
Tipul măsurilor adoptate: *
În cazul măsurilor voluntare:	Tipul operatorului economic care a adoptat măsura notificată (măsurile notificate)*
	Denumirea operatorului economic care a adoptat măsura notificată (măsurile notificate)*
În cazul măsurilor obligatorii:	Denumirea autorității care a dispus măsura notificată (măsurile notificate)*
	Tipul operatorului economic căruia i s-a dispus măsura (măsurile)*
Categoria măsurilor*
Data intrării în vigoare*
Durata*
Domeniul de aplicare*
Măsuri adoptate
Link URL către pagina privind produsele rechemate de întreprindere (dacă este disponibilă):
Evaluare a riscurilor diferită*
Categoria de risc*
Rezumatul rezultatelor testărilor (descrierea defectelor tehnice)*
Indicarea dispozițiilor juridice și a standardelor (cu clauze) din perspectiva cărora produsul a fost testat*
Evaluare a riscurilor diferită*
Informații privind incidentele și accidentele cunoscute*
Documente atașate (certificate, raportul de testare și evaluarea riscurilor...)
Informații suplimentare*
Informații suplimentare privind canalele de distribuție și/sau originea produsului
Informații suplimentare privind evaluarea riscurilor
Alte informații suplimentare
Secțiunea 3: Confidențialitate
Este notificarea subsecventă confidențială?*
Domeniul de aplicare al confidențialității
Justificare
Anexe
Imagini (produs, ambalaj și etichetă)
Rapoarte de testare și evaluări ale riscurilor
Certificate
Măsuri adoptate
(*) Indică o rubrică obligatorie.

3. Sistemul de notificare

Notificare în temeiul articolului 11 din DSGP/al articolului 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008

Nivelul riscului a fost determinat și au fost adoptate măsuri?

Efect transfrontalier? (2)

Notificare în scop de informare (dacă este relevantă) (1)

Informații de identificare suficiente?

Notificare încurajată

Produs reglementat de Regulamentul (CE) nr. 765/2008? (3)

Informații implicând un risc nou?

Notificare în scop de informare încurajată

Produs reglementat de Regulamentul (CE) nr. 765/2008 (3)

Notificare în scop de informare recomandată

Informații de identificare suficiente?

Notificare în temeiul articolului 11 din DSGP

Notificare în scop de informare

Efect transfrontalier? (2)

Măsură voluntară?

Risc grav?

În curs

(1) Se actualizează în momentul adoptării unei măsuri.

(2) Noțiunea de efect transfrontalier ar trebui interpretată în sens larg (a se vedea partea II capitolul 6.1 din prezentele linii directoare).

(3) A se vedea partea I capitolul 3.1 din prezentele linii directoare.

4. Termene-limită pentru statele membre

Statele membre au obligația de a acționa în termenele-limită indicate, cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător.

Procedura de notificare

Acțiune

Termen-limită

Notificări

Transmiterea unei „notificări în temeiul articolului 12 necesitând acțiuni urgente”

În termen de trei zile după:

—	adoptarea sau decizia de a adopta „măsuri obligatorii”; sau

—	primirea de informații privind „măsurile voluntare”.

Transmiterea unei „notificări în temeiul articolului 12” sau a unei notificări în temeiul articolului 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008

În termen de 10 zile după:

—	adoptarea sau decizia de a adopta „măsuri obligatorii”; sau

—	primirea de informații privind „măsurile voluntare”.

Confirmarea măsurilor dacă notificarea a fost transmisă înainte de decizia de a adopta măsuri

În termen de 45 de zile după transmiterea notificării

Actualizarea unei notificări

În termen de cinci zile după primirea informațiilor privind elemente noi care necesită modificarea notificării

Notificări subsecvente

Asigurarea desfășurării de acțiuni subsecvente:

unei „notificări în temeiul articolului 12 necesitând acțiuni urgente”

În termen de 20 de zile după primirea notificării

unei „notificări în temeiul articolului 12” și unei „notificări trimise de Comisia Europeană”, precum și unei notificări în temeiul articolului 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008

În termen de 45 de zile după primirea notificării

Transmiterea unei notificări subsecvente:

unei „notificări în temeiul articolului 12 necesitând acțiuni urgente”

În termen de trei zile:

—	după ce produsul notificat a fost găsit pe piață; sau

—	după efectuarea unei evaluări a riscurilor cu rezultate diferite; sau

—	după primirea de informații suplimentare

unei „notificări în temeiul articolului 12” și unei „notificări trimise de Comisia Europeană”, precum și unei notificări în temeiul articolului 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008

În termen de cinci zile:

—	după ce produsul notificat a fost găsit pe piață; sau

—	după efectuarea unei evaluări a riscurilor cu rezultate diferite; sau

—	după primirea de informații suplimentare

Actualizarea unei notificări subsecvente

În termen de cinci zile după primirea informațiilor privind elemente noi care necesită modificarea notificării subsecvente

Procedura de notificare prevăzută la articolul 11 din DSGP

Notificări

Transmiterea unei „notificări în temeiul articolului 11”

În termen de 10 zile după adoptarea „măsurilor obligatorii”

Actualizări ale notificării

În termen de cinci zile după primirea informațiilor privind elemente noi care necesită modificarea notificării

5. Termene-limită pentru Comisie

Procedura de notificare	Acțiune		Termen-limită
Sistemul de informare rapidă al UE, „RAPEX”, înființat în temeiul articolului 12 din DSGP	Notificări	Validarea unei „notificări în temeiul articolului 12 necesitând acțiuni urgente”	În termen de trei zile după primirea notificării
		Validarea unei „notificări în temeiul articolului 12” sau a unei notificări în temeiul articolului 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008	În termen de cinci zile după primirea notificării
		Validarea unei „notificări în scop de informare”	În termen de 10 zile după primirea notificării
	Notificări subsecvente	Validarea unei notificări subsecvente transmise în urma unei „notificări în temeiul articolului 12 necesitând acțiuni urgente”	În termen de trei zile după primirea notificării subsecvente
		Validarea unei notificări subsecvente transmise în urma unei „notificări în temeiul articolului 12” și unei „notificări trimise de Comisia Europeană”, precum și unei notificări în temeiul articolului 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008	În termen de cinci zile după primirea notificării subsecvente
		Validarea unei notificări subsecvente transmise în urma unei „notificări în scop de informare”	În termen de 10 zile după primirea notificării subsecvente
Procedura de notificare prevăzută la articolul 11 din DSGP	Notificări	Validarea unei „notificări în temeiul articolului 11”	În termen de 10 zile după primirea notificării
Procedura de notificare prevăzută la articolul 11 din DSGP	Notificări subsecvente	Validarea unei notificări subsecvente unei „notificări în temeiul articolului 11”	În termen de 10 zile după primirea notificării subsecvente

ORIENTĂRI PRIVIND EVALUAREA RISCURILOR PENTRU PRODUSELE DE CONSUM (41)

1. Introducere

Produsele de consum pot provoca vătămări atunci când sunt utilizate, de exemplu, un fier de călcat încins care poate cauza arsuri, foarfeci sau cuțite care pot provoca tăieturi ori un detergent de uz casnic care poate afecta pielea. Acest tip de vătămări nu sunt frecvente, deoarece cunoștințele noastre generale și instrucțiunile de folosire ne învață cum să folosim produsele de consum în siguranță. Cu toate acestea, riscul de vătămare este prezent.

Acest risc poate fi evaluat în diferite moduri. Au fost utilizate o serie de metode în scopul cuantificării riscurilor pentru produsele de consum, precum metoda nomogramei (42), metoda matricială (43) și metoda recomandată anterior pentru RAPEX, sistemul de alertă rapidă al UE (44). Principiile generale pentru evaluarea riscurilor au făcut dintotdeauna obiectul unui consens, însă modalitățile de cuantificare a riscurilor sunt în permanentă schimbare. Acest fapt a condus la rezultate divergente și a generat discuții, precum și dezbateri privind cele mai bune practici posibile.

Scopul prezentelor orientări privind evaluarea riscurilor este de a ameliora situația și, în cadrul Directivei privind siguranța generală a produselor (45), de a oferi o metodă transparentă și practică destinată utilizării adecvate de către autoritățile competente din statele membre atunci când acestea evaluează riscurile produselor de consum nealimentare. Prezentele orientări au la bază o metodă de evaluare a riscurilor care a fost dezvoltată pentru a deservi alte scopuri și care a fost adaptată la cerințele specifice ale produselor de consum nealimentare.

Punerea în practică a prezentelor orientări presupune, desigur, un anumit nivel de formare, însă cunoștințele de specialitate în evaluarea riscurilor vor facilita în mod considerabil această sarcină. De un important ajutor vor fi schimburile de opinii între evaluatorii riscurilor, deoarece cunoștințele de specialitate și experiența acumulată de-a lungul anilor au o valoare inestimabilă.

Prin dezvoltarea unei metode de evaluare a riscurilor urmărind pași mici, ușor de gestionat, prezentele orientări facilitează vizarea problemelor relevante ale unui anumit produs, ale utilizatorului său (utilizatorilor săi) ori ale utilizării (utilizărilor) sale și identificarea de la bun început a eventualelor divergențe de opinii între evaluatorii riscurilor, în scopul evitării unor discuții consumatoare de timp. Prin aceasta, prezentele orientări ar trebui să genereze rezultate coerente și fiabile ale evaluării riscurilor, bazate pe probe și metode științifice și, în consecință, un larg consens în privința riscurilor pe care le pot prezenta numeroasele produse de consum nealimentare.

În secțiunea 5 sunt prezentate o sinteză și o diagramă privind pregătirea unei evaluări a riscurilor cu ajutorul prezentelor orientări. În prezentele orientări, prin „produse de consum” se înțelege produse de consum nealimentare.

Scopul prezentelor orientări nu este acela de a înlocui alte orientări care pot viza produse specifice sau pot fi prevăzute de anumite acte legislative, cum sunt cele din domeniul substanțelor chimice, al cosmeticelor, al medicamentelor sau al dispozitivelor medicale. Utilizarea acestor orientări specifice, special adaptate, este puternic recomandată, însă va rămâne întotdeauna la latitudinea evaluatorului riscurilor să aleagă metoda cea mai adecvată pentru evaluarea riscurilor prezentate de un produs.

De asemenea, prezentele orientări nu trebuie utilizate de către producători în dezvoltarea și fabricarea de produse „doar în vederea evitării riscurilor grave”. Produsele de consum trebuie să prezinte siguranță, iar prezentele orientări au ca scop să sprijine autoritățile să identifice riscurile grave atunci când, în ciuda eforturilor producătorului, un produs nu prezintă siguranță.

2. Evaluarea riscurilor – sinteză

2.1. Riscul – o combinație de pericol și probabilitate

Prin risc se înțelege în general un element care amenință sănătatea sau chiar viața persoanelor sau care poate provoca pagube materiale considerabile. Cu toate acestea, oamenii își asumă riscuri, fiind totodată conștienți de pagubele posibile, deoarece acestea nu se produc întotdeauna. De exemplu:

—	La urcarea unei scări există întotdeauna posibilitatea de a cădea și de a se vătăma. Prin urmare, „căderea” este „inerentă scării”; reprezintă o parte intrinsecă a utilizării unei scări și nu poate fi exclusă. „Căderea” reprezintă deci pericolul intrinsec al unei scări.

—

Acest pericol nu se materializează însă întotdeauna, de vreme ce mulți oameni urcă pe scări fără să cadă sau să sufere vreo vătămare. Acest fapt sugerează că există o anumită posibilitate (sau probabilitate), dar nu o certitudine, de materializare a pericolului intrinsec. În timp ce pericolul există întotdeauna, probabilitatea materializării sale poate fi redusă la minimum, de exemplu, dacă persoana care urcă scara este atentă.

—

Utilizarea unui detergent de uz casnic care conține sodă caustică pentru destuparea unei conducte de scurgere înfundate comportă întotdeauna posibilitatea unei vătămări foarte grave a pielii, dacă produsul ajunge în contact cu aceasta, sau chiar a unei orbiri permanente, dacă picături din produs ajung în ochi. Aceasta deoarece soda caustică este foarte corozivă, ceea ce înseamnă că detergentul este intrinsec periculos.

Cu toate acestea, dacă detergentul este manipulat în mod corespunzător, pericolul nu se materializează. O manipulare corespunzătoare poate însemna purtarea de mănuși de plastic și de ochelari de protecție. Pielea și ochii sunt astfel protejați, iar probabilitatea de vătămare este drastic redusă.

Prin urmare, riscul este combinația dintre gravitatea unei vătămări posibile pentru consumator și probabilitatea ca această vătămare să se producă.

2.2. O evaluare a riscurilor în trei etape

Determinarea riscului comportă trei etape.

Se anticipează un scenariu de vătămare în care pericolul intrinsec al produsului produce o vătămare consumatorului (a se vedea tabelul 1). Se determină gradul de severitate al vătămării.

Un criteriu care permite cuantificarea pericolului intrinsec al produsului este gradul de importanță al efectelor negative asupra sănătății consumatorului pe care pericolul le poate produce. Prin urmare, evaluatorul riscurilor anticipează un „scenariu de vătămare” în care este descris pas cu pas modul în care pericolul conduce la vătămarea unui consumator (a se vedea tabelul 2). Pe scurt, în scenariul de vătămare este descris accidentul pe care consumatorul îl suferă ca urmare a utilizării produsului respectiv, precum și gravitatea vătămării consumatorului provocate de accidentul respectiv.

Gravitatea vătămării poate varia în funcție de pericolul pe care îl prezintă produsul, de modul în care produsul este utilizat de consumator, de tipul de consumator care utilizează produsul, precum și în funcție de mulți alți factori (a se vedea secțiunea 3). Cu cât vătămarea este mai gravă, cu atât este mai grav și pericolul care a cauzat-o și viceversa. Din aceste motive, „gravitatea vătămării” este un criteriu care permite cuantificarea pericolului. Prezentele orientări propun 4 niveluri de gravitate, de la vătămări care în mod normal sunt complet reversibile la vătămări foarte grave care provoacă în peste aproximativ 10 % din cazuri handicapuri permanente sau chiar moartea (a se vedea tabelul 3).

Se determină probabilitatea ca pericolul intrinsec al produsului să cauzeze efectiv o vătămare a consumatorului.

Scenariul de vătămare descrie modul în care pericolul poate conduce la vătămarea consumatorului, însă acest scenariu se poate produce numai cu o anumită probabilitate. Probabilitatea se poate exprima sub formă de fracție, de exemplu „>50 %” sau „>1/1 000” (a se vedea partea stângă a tabelului 4).

Pentru a obține riscul, se combină pericolul (în termeni de gravitate a vătămării) cu probabilitatea (exprimată ca fracție).

Această combinare se poate face căutând ambele valori în tabelul corespunzător (a se vedea tabelul 4); în tabel, nivelurile de risc sunt definite drept „grav”, „ridicat”, „mediu” și „scăzut”.

În cazul în care pot fi prevăzute mai multe scenarii de vătămare, ar trebui determinat riscul pentru fiecare scenariu, riscul cel mai ridicat fiind desemnat drept „riscul” produsului. Riscul cel mai ridicat este în principiu crucial, deoarece numai măsurile care vizează un astfel de risc pot oferi efectiv un nivel înalt de protecție.

Pe de altă parte, un risc identificat poate fi mai scăzut decât riscul cel mai ridicat, dar să necesite măsuri specifice de reducere a riscului. În acest caz, este, de asemenea, important să fie luate măsuri împotriva acestui risc, astfel încât toate riscurile să fie diminuate efectiv.

Odată ce au fost parcurse cele trei etape, evaluarea riscurilor este în principiu completă. La sfârșitul secțiunii 5 este prezentată o diagramă privind efectuarea unei evaluări a riscurilor.

2.3. Câteva sugestii utile

Informați-vă

După cum se poate observa din exemplele de la capitolul 2.1, fiecare dintre cele trei etape ale evaluării riscurilor (a se vedea punctul 2.2) necesită anticiparea evenimentelor care s-ar putea produce și a probabilității ca acestea să aibă loc, deoarece, în mod normal, produsul în cauză nu a cauzat încă niciun accident, astfel încât riscul nu se va fi materializat (încă). Experiența acumulată anterior cu produse similare poate fi utilă în acest exercițiu, ca și orice altă informație despre produs, precum modelul, stabilitatea mecanică, compoziția chimică, funcționarea, instrucțiunile de utilizare, inclusiv posibile indicații privind gestionarea riscurilor, tipul de consumatori cărora le este destinat produsul (precum și cei cărora nu le este destinat), rapoarte de testare, statistici privind accidentele, baza de date europeană privind rănirile (46), informații despre reclamațiile consumatorilor, despre comportamentul diferiților consumatori atunci când utilizează produsul, precum și despre eventuale rechemări de pe piață. Cerințele privind produsul stabilite prin legislație, în standardele produsului sau în liste de verificare (cum ar fi ISO 14121: Securitatea mașinilor – Evaluarea riscurilor) pot, de asemenea, constitui surse utile de informație.

Cu toate acestea, produsele care trebuie evaluate pot fi foarte specifice și, prin urmare, sursele menționate pot să nu conțină informațiile necesare. De asemenea, informațiile culese pot fi incomplete, incoerente sau parțial lipsite de plauzibilitate. Acesta poate fi cazul, în special. pentru statisticile privind accidentele, atunci când este menționată doar categoria produsului. Lipsa unui istoric al accidentelor, un număr mic de accidente sau o gravitate scăzută a acestora nu ar trebui să ducă la concluzia prezenței unui risc scăzut. Statisticile specifice pentru un anumit produs trebuie, de asemenea, utilizate cu multă prudență, deoarece produsul poate să fi suferit modificări între timp, la nivelul conceperii sale sau al compoziției. Din aceste motive, informațiile trebuie întotdeauna să facă obiectul unei evaluări critice.

În special, opinia colegilor experți poate fi deosebit de utilă, deoarece aceștia se pot baza pe experiența lor de teren și pot oferi sugestii care nu sunt neapărat evidente atunci când se efectuează evaluarea riscurilor unui produs. Colegii experți pot, de asemenea, oferi consiliere la evaluarea riscurilor pentru tipuri diferite de consumatori, inclusiv consumatorii vulnerabili, precum copiii (a se vedea tabelul 1), deoarece aceștia din urmă pot manipula un produs în mod diferit. Ei pot, printre altele, oferi sprijin la evaluarea riscurilor pentru diferitele vătămări pe care un anumit produs le poate cauza și la explicarea modului în care apar aceste vătămări prin utilizarea produsului. În afară de aceasta, ei pot aprecia dacă un scenariu de vătămare este „complet nerealist” sau foarte improbabil și pot să îl orienteze pe evaluatorul riscurilor către ipoteze mai realiste.

Astfel, opinia colegilor experți, deși nu constituie o obligație, poate fi utilă în mai multe privințe. Un evaluator al riscurilor din cadrul unei autorități poate solicita opinia colegilor care lucrează în aceeași instituție, în alte instituții, în industrie, în alte țări, în grupări științifice ș.a.m.d. Și invers, orice evaluator al riscurilor din industrie poate să își folosească contactele cu autoritățile și alte contacte atunci când un produs nou sau unul ameliorat urmează să fie evaluat înainte de a fi plasat pe piață.

Desigur, noile informații obținute ar trebui să fie utilizate pentru actualizarea oricărei evaluări existente a riscurilor.

Efectuați o analiză de sensibilitate a evaluării riscurilor pe care trebuie să o realizați

Dacă, în ciuda căutărilor de informații și a solicitării opiniei experților, datele specifice necesare nu au putut fi obținute, ar putea fi utilă o așa-numită analiză de sensibilitate. În cadrul acestei analize se alege o valoare mai mică și una mai mare decât cea aleasă inițial pentru fiecare parametru al evaluării riscurilor și se utilizează la efectuarea întregii proceduri de evaluare a riscurilor. Nivelurile rezultate ale riscului vor arăta cât de sensibil reacționează nivelul riscului la introducerea unor valori mai mici sau mai mari. În acest mod, poate fi estimat intervalul în care se va situa riscul real al produsului.

Dacă poate fi estimată cea mai probabilă valoare a fiecărui parametru, atunci aceste valori ar trebui utilizate la efectuarea procedurii, iar nivelul rezultat al riscului va corespunde celui mai probabil risc.

În secțiunea 6 de mai jos este prezentat un exemplu de analiză de sensibilitate.

Cereți altor persoane să verifice evaluarea riscurilor pe care ați efectuat-o

La finalizarea evaluării riscului, poate fi, de asemenea, utilă obținerea de feedback din partea colegilor. Aceștia își vor putea exprima opinia cu privire la ipotezele și estimările formulate în cadrul celor trei etape menționate la punctul 2.2. Colegii pot contribui cu propria lor experiență, ajutând astfel la elaborarea unei evaluări a riscurilor mai robuste, mai solide, mai transparente și, în ultimă instanță, mai acceptabile. Prin urmare, se recomandă să se solicite, în mod ideal, opinia colegilor experți, posibil sub forma unor discuții în grup, înainte de finalizarea evaluării riscurilor. Aceste grupuri, care pot fi alcătuite din trei până la cinci persoane, ar trebui să cuprindă un spectru de expertize relevante pentru produsul supus evaluării: ingineri, chimiști, (micro)biologi, statisticieni, responsabili cu siguranța produsului etc. Discuțiile în grup vor fi în special utile în cazul în care un produs este nou pe piață și nu a mai fost evaluat.

Evaluările riscurilor ar trebui să fie solide și realiste. Cu toate acestea, deoarece presupun un anumit număr de ipoteze, diferiți evaluatori ai riscurilor pot ajunge la concluzii diferite, în funcție de datele și de alte dovezi pe care au putut să le obțină sau având în vedere experiența lor diferită. Astfel, este necesar ca evaluatorii riscurilor să discute între ei pentru a ajunge la un acord sau, cel puțin, la un consens. Cu toate acestea, grație evaluării riscurilor descrise etapă cu etapă în prezentele orientări, aceste discuții ar trebui să devină mai productive. Fiecare etapă a unei evaluări a riscurilor trebuie să fie descrisă în mod limpede și în detaliu. În acest mod, orice dezacord poate fi rapid identificat și se poate ajunge mai ușor la un consens. Aceasta va conduce la un grad mai mare de acceptabilitate a evaluării riscurilor.

Documentați-vă evaluarea riscurilor

Este important să vă documentați evaluarea riscurilor, descriind produsul și toți parametrii pe care i-ați utilizat la elaborarea sa, cum ar fi rezultatele testărilor, tipul (tipurile) de consumatori pe care i-ați ales pentru scenariul (scenariile) de vătămare, precum și probabilitățile, însoțite de datele și ipotezele subiacente. Aceasta vă va permite să demonstrați fără ambiguitate modul în care ați estimat nivelul riscului și, de asemenea, vă va ajuta să vă actualizați evaluarea ținând cont de toate modificările.

Mai multe pericole, mai multe vătămări – dar un singur risc

Atunci când au fost identificate mai multe pericole, mai multe scenarii de vătămare, diferite niveluri de gravitate a vătămărilor sau diferite probabilități, pentru fiecare dintre acestea trebuie efectuată procedura completă de evaluare a riscurilor pentru a se determina riscul în fiecare caz. Drept rezultat, un anumit produs poate prezenta mai multe niveluri de risc. Riscul global al produsului este în acest caz nivelul de risc cel mai ridicat identificat, întrucât măsurile vizând nivelul de risc cel mai ridicat reprezintă, în mod normal, modalitatea cea mai eficace de a reduce riscul. Un risc mai redus nu este considerat deosebit de important decât în cazuri speciale, deoarece acesta poate impune măsuri specifice de gestionare a riscului.

Un exemplu de riscuri multiple îl constituie un ciocan al cărui cap și a cărui coadă pot să nu prezinte rezistența necesară, fiecare putându-se rupe când ciocanul este folosit, provocând astfel vătămări consumatorului. Dacă scenariile pertinente conduc la niveluri de risc diferite, riscul cel mai ridicat trebuie considerat drept „riscul” ciocanului.

S-ar putea susține că:

—

pericolul aparent cel mai semnificativ ar trebui să fie determinant, deoarece acesta poate conduce la vătămările cele mai grave. În exemplul ciocanului de la punctul 2.1, acesta ar putea consta în ruperea capului ciocanului, deoarece bucățile de cap rupt ar putea sări în ochii utilizatorului, putându-l orbi. Ruperea cozii ciocanului, pe de altă parte, nu poate avea drept rezultat țăndări atât de mici încât să provoace o asemenea vătămare ochilor.

—

Cu toate acestea, o astfel de apreciere reprezintă o evaluare a pericolului, și nu o evaluare a riscurilor. O evaluare a riscurilor ține cont și de probabilitatea ca o anumită vătămare să se producă efectiv. Astfel, „pericolul cel mai semnificativ” ar putea provoca vătămări a căror probabilitate de a se produce este mult mai mică decât cea a unui pericol mai mic și, din acest motiv, prezintă un risc mai redus. Dimpotrivă, un scenariu care conduce la o vătămare mai puțin gravă poate fi mult mai probabil decât un scenariu care ar avea drept rezultat moartea, prin urmare vătămarea mai puțin gravă poate prezenta un risc mai mare;

—

probabilitatea cea mai mare ca un anumit scenariu de vătămare să aibă loc ar trebui să fie factorul decisiv pentru „riscul” produsului. În exemplul ciocanului de la punctul 2.1, dacă mânerul ciocanului este foarte puțin rezistent, scenariul de vătămare cel mai probabil ar consta în ruperea mânerului și, prin urmare, acesta ar trebui să fie factorul decisiv.

Totuși, această abordare nu ar ține cont de gravitatea leziunilor oculare pe care ruperea capului ciocanului le-ar putea provoca. Așadar, dacă se ia în considerare doar probabilitatea, imaginea este incompletă.

În concluzie, riscul este o combinație echilibrată între un pericol și probabilitatea vătămării pe care pericolul respectiv o poate provoca. Riscul nu descrie nici pericolul, nici probabilitatea, ci ambele elemente simultan. Siguranța produsului este asigurată în modul cel mai eficace atunci când riscul cel mai ridicat este considerat drept „riscul” produsului (cu excepția riscurilor specifice care impun măsuri specifice de gestionare a riscului, după cum s-a menționat la începutul prezentei secțiuni).

Este posibilă cumularea riscurilor?

Pentru aproape fiecare produs se pot elabora mai multe scenarii de vătămare, conducând la riscuri diferite. De exemplu, un polizor unghiular poate prezenta riscul de electrocutare, deoarece firele electrice pot fi prea expuse, precum și riscul de incendiu, deoarece aparatul se poate supraîncălzi și lua foc în timpul utilizării normale. Dacă ambele riscuri sunt considerate drept „ridicate”, acestea pot fi cumulate, considerându-se astfel că polizorul prezintă în mod global un „risc grav”?

Atunci când mai multe riscuri sunt legate de același produs, în mod evident unul dintre ele este mai probabil să se materializeze și să producă o vătămare. Probabilitatea globală de vătămare este, prin urmare, mai mare. Totuși, aceasta nu înseamnă că riscul global este în mod automat mai ridicat.

—	Probabilitatea globală nu se calculează prin simpla adunare a probabilităților. Sunt necesare calcule mai complexe și acestea au întotdeauna drept rezultat o probabilitate care este mai mică decât suma tuturor probabilităților.

—	Între două niveluri de probabilitate succesive există o diferență de factor 10 (tabelul 4). Aceasta înseamnă că ar fi nevoie de un număr considerabil de scenarii diferite de același nivel pentru a se ajunge la o probabilitate globală (și eventual un risc) mai ridicată.

—

Valorile probabilităților reprezintă estimări care pot să nu fie foarte exacte, întrucât tind adesea să fie extrem de prudente pentru a asigura un nivel mare de protecție. Prin urmare, este mai util să se ia în considerare o estimare mai precisă a probabilității unui scenariu care conduce la riscul cel mai ridicat decât să se adune estimările aproximative ale probabilităților tuturor tipurilor de scenarii.

—	Cu puțin efort se pot elabora sute de scenarii de vătămare. Dacă riscurile ar fi pur și simplu adunate, riscul global ar depinde de numărul de scenarii de vătămare generat și ar putea crește la nesfârșit. Acest lucru este lipsit de sens.

În concluzie, riscurile nu se cumulează pur și simplu. Cu toate acestea, dacă există mai mult de un risc pertinent, este posibil să fie necesar să se întreprindă mai rapid măsuri de gestionare a riscurilor sau ca acestea să fie mai decisive. De exemplu, pentru un produs care prezintă două riscuri poate fi necesară retragerea imediată de pe piață și rechemarea, în timp ce pentru un produs care prezintă un singur risc oprirea vânzărilor ar putea fi suficientă.

Gestionarea riscurilor depinde de mulți factori, nu doar de numărul de riscuri pe care un produs le poate prezenta la un moment dat și în același timp. Prin urmare, se acordă atenție legăturii dintre risc și gestionarea riscurilor (secțiunea 4).

Respectarea valorilor-limită prevăzute de legislație și standarde

În cadrul supravegherii pieței, se verifică adesea dacă produsele de consum respectă valorile-limită sau cerințele prevăzute de legislație și de standardele de siguranță a produselor. Un produs care respectă valoarea-limită (valorile-limită) sau cerința (cerințele) (47) este considerat sigur în raport cu caracteristicile de siguranță pentru care valoarea (valorile) sau cerința (cerințele) respective sunt relevante. Această ipoteză poate fi făcută deoarece riscurile pe care le prezintă un produs, în utilizarea sa prevăzută și previzibilă în mod rezonabil, sunt luate în considerare la stabilirea valorii-limită (valorilor-limită) sau a cerinței (cerințelor). Producătorii trebuie așadar să se asigure că produsele lor respectă aceste valori sau cerințe, după care trebuie să analizeze numai riscurile aferente produselor lor care nu sunt acoperite de valoarea-limită (valorile-limită) sau cerința (cerințele) respective.

Exemple de valori-limită:

—	în legislație: limita de 5 mg/kg de benzen în jucării care nu trebuie depășită, în conformitate cu punctul 5 din anexa XVII la Regulamentul REACH (48), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 552/2009 al Comisiei (49);

—	în cadrul unui standard: cilindrul pentru piese mici – piesele mici ale unei jucării destinate copiilor mai mici de 36 de luni nu trebuie să intre integral în cilindrul descris în standardul privind jucăriile (50). Dacă acest lucru se întâmplă, piesele prezintă un risc;

—	dacă un produs nu respectă valorile-limită stabilite, este considerat nesigur. Pentru valorile-limită fixate în:

—	legislație, în special în ceea ce privește cosmeticele sau restricțiile de comercializare și utilizare, produsul nu trebuie plasat pe piață;

—

standarde, producătorul poate totuși să încerce să demonstreze că produsul său este la fel de sigur ca în cazul în care acesta ar fi respectat valorile-limită ale standardului prin efectuarea unei evaluări complete a riscurilor pentru produsul său. Cu toate acestea, efortul pentru a efectua această operație poate fi mai mare (sau operația se poate dovedi chiar imposibilă în cazul cilindrului pentru piese mici menționat mai sus) decât efortul necesar pentru a fabrica produsul respectând valorile-limită prevăzute în standard.

Nerespectarea valorilor-limită nu însemnă în mod automat că produsul prezintă un „risc grav” (nivelul de risc cel mai înalt din prezentele orientări). Prin urmare, pentru asigurarea măsurilor adecvate de reducere a riscurilor, va fi necesară efectuarea unei evaluări a riscurilor pentru acele componente ale unui produs care nu satisfac cerințele stabilite prin legislație sau standarde sau nu sunt vizate de acestea.

Mai mult, unele produse, precum cosmeticele, necesită o evaluare a riscurilor chiar dacă satisfac valorile-limită stabilite prin legislație. Această evaluare a riscurilor trebuie să furnizeze dovada siguranței produsului în ansamblul său (51).

În concluzie, respectarea valorilor-limită prevăzute de legislație sau de standarde conferă prezumpția de siguranță, dar această respectare poate să nu fie suficientă.

Orientări specifice de evaluare a riscurilor în cazuri specifice

Pentru substanțe chimice există instrucțiuni specifice privind elaborarea evaluării riscurilor (52) și, prin urmare, acestea nu sunt abordate în detaliu în prezentele orientări. Cu toate acestea, se utilizează aceleași principii ca cele utilizate pentru produsele de consum „normale”:

—	identificarea și evaluarea pericolelor – corespunde determinării gravității vătămării descrise în secțiunea 2.2;

—

evaluarea expunerii – în această etapă, expunerea este exprimată ca doza probabilă de substanță chimică pe care consumatorul este susceptibil să o absoarbă pe cale orală, prin inhalare sau prin piele, separat sau împreună, atunci când acesta utilizează produsul în modul anticipat în scenariul de vătămare. Această etapă corespunde determinării probabilității cu care o vătămare se poate produce efectiv;

—

caracterizarea riscurilor – această etapă constă practic în compararea dozei pe care consumatorul este susceptibil să o absoarbă (= expunere) cu nivelul derivat calculat fără efect (DNEL ) al substanței chimice respective. Dacă expunerea este într-o măsură suficientă mai mică decât nivelul DNEL, cu alte cuvinte, dacă raportul de caracterizare a riscului (RCR) este net mai mic decât 1, se consideră că riscul este controlat în mod adecvat. Această etapă corespunde determinării nivelului de risc. Dacă nivelul de risc este suficient de scăzut, pot să nu fie necesare măsuri de gestionare a riscului.

Întrucât o substanță chimică poate să prezinte mai multe pericole, riscul este în mod normal determinat pentru „efectul principal asupra sănătății”, care este efectul asupra sănătății (sau „endpoint”, cum ar fi toxicitate acută, iritație, sensibilizare, carcinogeneză, mutageneză, toxicitate pentru reproducere) considerat a fi cel mai important.

Pentru cosmetice, există, de asemenea, orientări specifice (53), ca și pentru alte produse sau întrebuințări.

Se recomandă insistent consultarea acestor orientări specifice, deoarece acestea au fost special concepute pentru cazurile specifice în cauză. Cu toate acestea, atunci când datele prevăzute de orientările specifice nu există sau nu pot fi estimate, se pot utiliza prezentele orientări pentru o evaluare preliminară a riscurilor. Aceasta va trebui efectuată cu prudența cuvenită pentru a se evita orice problemă de interpretare.

3. Elaborarea unei evaluări a riscurilor etapă cu etapă

În această secțiune sunt descrise în amănunt aspectele de care trebuie să se țină seama și întrebările care trebuie puse la elaborarea unei evaluări a riscurilor.

3.1. Produsul

Identificarea produsului trebuie să fie lipsită de ambiguitate. Aceasta cuprinde denumirea produsului, marca comercială, numele modelului, numărul tipului, eventual numărul lotului de fabricație, toate certificatele care pot însoți produsul, dispozitivul de siguranță pentru copii, dacă acesta există, identitatea persoanei care a plasat produsul pe piață și țara de origine. De asemenea, se poate considera că fac parte din descrierea produsului o imagine a acestuia, a ambalajului și a plăcuței cu datele produsului (după caz), precum și raportul (rapoartele) de testare în care se identifică pericolul (pericolele) prezentate de produs.

În cazuri speciale, pericolul poate fi legat doar de o componentă distinctă a produsului, care poate fi separată de acesta și pusă separat la dispoziția consumatorilor. În astfel de cazuri, este suficient să fie evaluată doar acea componentă distinctă a produsului. Un exemplu în acest sens îl constituie bateriile reîncărcabile ale laptopurilor, care se pot supraîncălzi.

Descrierea produsului include orice etichetă care poate fi relevantă pentru evaluarea riscurilor, în special etichetele de avertizare. Instrucțiunile de utilizare pot, de asemenea, să conțină informații pertinente privind riscurile aferente produsului și modalitățile de a le reduce la minimum, de exemplu prin folosirea unui echipament individual de protecție sau prin interdicția utilizării produsului de către copii. Un exemplu în acest sens este fierăstrăul cu lanț.

Unele produse trebuie asamblate de consumatori înainte de utilizare, de exemplu mobila gata de asamblat. Sunt instrucțiunile de asamblare suficient de clar formulate, astfel încât produsul gata de asamblat să respecte toate cerințelor relevante în materie de siguranță? Sau pot consumatorii, în cursul procesului de asamblare, comite greșeli care ar putea conduce la riscuri neprevăzute?

O evaluare a riscurilor trebuie întotdeauna să ia în considerare întregul ciclu de viață al produsului. Acest principiu este în special important la evaluarea riscurilor unui produs nou dezvoltat. Vechimea și uzura produsului vor modifica tipul sau amploarea pericolului? Vor apărea noi pericole pe măsură ce crește vechimea produsului sau poate ca urmare a unei utilizări necorespunzătoare previzibile în mod rezonabil? Care este durata de viață a unui produs înainte de a se defecta? Care este durata de viață a produsului, inclusiv perioada de păstrare? Care este durata de utilizare în practică a produsului de către consumator înainte de a deveni deșeu?

Poate fi necesară luarea în considerare a unor elemente suplimentare atunci când un produs devine inutilizabil după o anumită perioadă de timp, chiar dacă nu a fost folosit niciodată. Exemple în acest sens sunt păturile și pernele electrice. Conductorii electrici ai acestor produse sunt de regulă foarte subțiri și se fragilizează după zece ani, chiar dacă produsul nu a fost utilizat niciodată. Conductorii rezistențelor de încălzire pot intra în contact și pot provoca un scurt-circuit, aprinzând lenjeria de pat.

Ca ultim punct, și ambalajul produsului ar trebui avut în vedere la evaluarea riscurilor.

3.2. Pericolul pe care îl prezintă produsul

Pericolul este proprietatea intrinsecă a unui produs care poate provoca o vătămare consumatorului care îl utilizează. Pericolul poate avea forme diferite:

—	pericol de natură mecanică, de exemplu muchii ascuțite în care utilizatorul se poate tăia la degete sau orificii înguste în care acesta își poate prinde degetele;

—	pericol de înecare, de exemplu din cauza unor piese mici care se pot detașa dintr-o jucărie, care pot fi înghițite de un copil, făcându-l să se înece;

—	pericol de sufocare, cum ar fi cel cauzat de șnururile glugii unui hanorac care pot duce la strangulare;

—	pericol de natură electrică, de exemplu cauzat de piese electrice sub tensiune care pot provoca electrocutare;

—	pericol legat de căldură sau de incendiu, de exemplu un ventilator de încălzire care se supraîncălzește ia foc și provoacă arsuri;

—	pericol de natură termică, de exemplu suprafața exterioară fierbinte a unui cuptor care poate provoca arsuri;

—	pericol de natură chimică, de exemplu o substanță toxică care poate otrăvi consumatorul imediat după ingestie sau o substanță cancerigenă care poate provoca, pe termen lung, cancer. Unele substanțe chimice pot produce vătămare consumatorului numai după o expunere repetată;

—	pericol microbiologic, de exemplu o contaminare bacteriologică a produselor cosmetice, care poate cauza infecții cutanate;

—	pericol legat de zgomot, de exemplu nivelul sonor ridicat al telefoanelor mobile de jucărie poate afecta capacitatea auditivă a copiilor;

—	alte pericole, de exemplu cele legate de explozie, implozie, presiunea sonică și ultrasonică, presiunea fluidelor sau radiațiile surselor laser.

În sensul prezentelor orientări, pericolele au fost grupate în funcție de dimensiunea, forma și suprafața unui produs, de energia sa potențială, cinetică sau electrică, de temperaturile extreme și de alți factori, după cum se prezintă în tabelul 2. Tabelul este doar un mijloc de orientare, iar evaluatorul riscurilor ar trebui să adapteze scenariul la produsul în cauză. Desigur, nu orice tip de pericol se aplică tuturor produselor.

Cu toate acestea, tabelul 2 este menit să îi ajute pe evaluatorii riscurilor să caute și să identifice toate pericolele posibile aferente produselor de consum care sunt evaluate. Atunci când un produs prezintă mai multe pericole, fiecare pericol ar trebui să fie analizat separat, având propria sa evaluare a riscurilor, iar riscul cel mai ridicat identificat ar trebui să fie „riscul” produsului. Desigur, riscurile care necesită măsuri specifice de gestionare a riscului ar trebui, de asemenea, să fie semnalate, asigurându-se astfel că pot fi reduse toate riscurile.

Este de remarcat faptul că un singur pericol poate conduce la mai multe vătămări în același scenariu. De exemplu, funcționarea necorespunzătoare a frânelor unei motociclete poate provoca un accident și avea drept rezultat leziuni la nivelul capului, al mâinilor și al picioarelor motociclistului și poate provoca chiar și arsuri dacă în cursul accidentului se aprinde carburantul. În acest caz, toate vătămările ar aparține aceluiași scenariu de vătămare și ar trebui estimată gravitatea tuturor vătămărilor, împreună. Bineînțeles, toate aceste vătămări împreună trebuie considerate a fi foarte grave. Cu toate acestea, nu ar trebui cumulate mai multe vătămări provenind din scenarii diferite.

În practica zilnică a supravegherii pieței, poate fi suficient să fie evaluat riscul legat de un singur pericol. Dacă riscul legat de acel pericol conduce la o măsură de gestionare a riscului, aceasta poate fi adoptată fără alte demersuri. Cu toate acestea, pentru se a asigura că măsura de gestionare a riscului este suficient de eficace, evaluatorul riscurilor ar trebui să se asigure că riscul identificat este riscul cel mai ridicat (unul dintre riscurile cele mai ridicate). Acesta este întotdeauna cazul când un risc este grav, întrucât acesta este nivelul cel mai ridicat de risc propus în prezentele orientări. Cu toate acestea, în cazul unui risc mai puțin grav, pot fi necesare alte evaluări ale riscurilor și eventual măsuri specifice de gestionare a riscurilor într-un stadiu ulterior. În concluzie, experiența acumulată în evaluarea riscurilor în cadrul supravegherii pieței va reduce la minimum numărul evaluărilor riscurilor de care este nevoie.

Identificarea pericolelor prin testări și cu ajutorul standardelor

Pericolele sunt adesea identificate și cuantificate prin intermediul testărilor. Aceste testări, precum și modul lor de desfășurare pot fi definite în cadrul unor standarde europene sau internaționale referitoare la produse. Conformitatea unui produs cu un standard european „armonizat” („EN …”), ale cărui referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial, oferă prezumpția de siguranță [chiar dacă aceasta se limitează numai la caracteristicile de siguranță vizate de valoarea (valorile) sau standardul (standardele) respective]. În astfel de cazuri, se poate considera că produsul respectiv prezintă doar un risc minim și că deține un grad înalt de protecție în raport cu pericolul specific testat.

Cu toate acestea, pot exista situații în care nu se poate pleca de la prezumpția de siguranță a produsului. În astfel de cazuri va trebui elaborată o evaluare a riscului extrem de bine documentată, însoțită de o cerere de modificare a standardului armonizat.

Pe de altă parte, dacă un produs nu trece un anumit test, se poate presupune că există un risc, cu excepția cazului în care producătorul poate demonstra că produsul este sigur.

Produsele pot prezenta un risc chiar dacă nu provoacă vătămări

Produsele pot să nu fie periculoase și totuși să prezinte un risc, din cauza faptului că nu sunt potrivite pentru utilizarea căreia îi sunt destinate. Astfel de exemple există în domeniul echipamentelor individuale de protecție sau al echipamentelor de salvare, cum sunt vestele reflectorizante pe care conducătorii auto le îmbracă în caz de accident. Aceste veste sunt menite să atragă atenția celorlalți conducători auto și participanți la trafic și să îi avertizeze asupra accidentului, în special noaptea. Cu toate acestea, vestele ar putea să nu fie vizibile dacă bandele reflectorizante sunt prea mici sau nu reflectă lumina suficient, prin aceasta neoferind purtătorului protecția prevăzută. De aceea, aceste veste prezintă un risc, chiar dacă nu sunt în sine periculoase. Un alt exemplu îl constituie o loțiune de protecție solară pe eticheta căreia este marcat „protecție ridicată” (indice de protecție solară 30), dar care oferă doar „protecție redusă” (indice 6). Aceasta poate conduce la arsuri solare grave.

3.3. Consumatorul

Competențele și comportamentul consumatorului care utilizează produsul pot avea o mare influență asupra nivelului de risc. Prezența unei imagini clare a tipului de consumator în scenariul de vătămare are, din acest motiv, o importanță primordială.

Poate fi necesar să fie generate scenarii de vătămare cu diferite tipuri de consumatori în vederea identificării riscului cel mai ridicat și, așadar, al „riscului” produsului. Nu este suficient, de exemplu, să fie luați în considerare numai consumatorii cei mai vulnerabili, deoarece probabilitatea ca aceștia să sufere efecte dăunătoare în cadrul scenariului poate fi atât de mică, încât riscul asociat să fie mai redus decât cel rezultat dintr-un scenariu de vătămare implicând un consumator nevulnerabil.

Ar trebui, de asemenea, acordată atenție persoanelor care nu utilizează în mod direct produsul, dar care se pot găsi în vecinătatea celor care îl utilizează. De exemplu, un fierăstrău cu lanț poate produce așchii de lemn susceptibile să ajungă în ochii unei persoane aflate în apropiere. Astfel, deși riscul aferent fierăstrăului cu lanț poate fi gestionat în mod eficace de către utilizator, de exemplu prin purtarea echipamentului de protecție și prin respectarea oricărei alte măsuri de gestionare a riscului specificată de producător, persoanele aflate în apropiere se pot confrunta cu o gravă amenințare. Prin urmare, trebuie formulate avertismente, de exemplu în instrucțiunile de utilizare ale fierăstrăului cu lanț, în privința riscurilor pentru peroanele aflate în apropiere și a modalităților de a reduce la minimum aceste riscuri.

Astfel, la elaborarea unui scenariu de vătămare, ar trebui luate în considerare aspectele enumerate mai jos privind tipul de consumator și modul în care acesta trebuie să utilizeze produsul. Aceasta nu reprezintă o listă completă, dar ar trebui să încurajeze evaluatorii riscurilor să descrie scenariile de vătămare pe care le elaborează într-un mod suficient de detaliat. Trebui notat faptul că prin „consumator” sunt desemnate și persoanele care nu utilizează efectiv produsul, dar care pot fi afectate în virtutea faptului că se află în apropierea utilizatorului.

—

Utilizator căruia produsul îi este destinat/nu îi este destinat: utilizatorul căruia un anumit produs îi este destinat poate folosi produsul cu ușurință, deoarece urmează instrucțiunile sau deoarece este obișnui cu acest tip de produs și cu pericolul (pericolele) sale aferente, aparente sau neaparente. În acest caz, pericolul aferent produsului poate să nu se materializeze, iar riscul asociat produsului poate fi minor.

Utilizatorul căruia produsul nu îi este destinat poate să nu fie obișnuit cu produsul și să nu îi identifice pericolul aferent (pericolele aferente). Din această cauză, acesta se confruntă cu riscul de vătămare și astfel riscul pentru consumator este mai ridicat.

În consecință, riscul poate fi diferit pentru un consumator căruia produsul îi este destinat față de unul căruia produsul nu îi este destinat, în funcție de produs și de modul în care acesta este utilizat.

—

Consumatori vulnerabili: se pot distinge mai multe categorii de consumatori vulnerabili și foarte vulnerabili: copiii (cu diferite categorii de vârstă: 0-36 de luni, între 36 de luni și 8 ani, 8-14 ani) și alți consumatori, precum persoanele vârstnice (a se vedea tabelul 1). Toți aceștia au o capacitate redusă de a identifica un pericol, de exemplu copiii care, atunci când ating o suprafață fierbinte, percep căldura numai după aproximativ 8 secunde (când sunt deja arși), în timp ce adulții percep căldura imediat.

Consumatorii vulnerabili pot, de asemenea, avea dificultăți să țină cont de etichetele de avertizare sau să aibă probleme speciale la utilizarea unui produs pe care nu l-au mai folosit niciodată. Comportamentul lor îi poate expune mai mult, de exemplu copiii mici se târăsc și duc la gură diferite obiecte. Copiii pot fi atrași și de aspectul unor produse care pot prezenta un nivel ridicat de risc atunci când se află în mâinile unui copil. Pe de altă parte, supravegherea de către părinți sau alți adulți ar trebui în mod normal să împiedice situațiile periculoase pentru copii.

Mai mult, consumatorii care în mod obișnuit nu sunt vulnerabili pot deveni vulnerabili în anumite situații, de exemplu atunci când instrucțiunile sau avertismentele aferente unui produs sunt într-o limbă străină pe care consumatorul respectiv nu o înțelege.

Ca ultim punct, în cazul particular al substanțelor chimice, copiii pot fi mai vulnerabili la toxicitatea acestora decât adultul mediu. Prin urmare, copiii nu ar trebui tratați drept „adulți în miniatură”.

În concluzie, un produs care în mod normal este sigur pentru adultul mediu poate să nu fie sigur pentru consumatorii vulnerabili. Acest fapt trebuie luat în considerare la determinarea gravității și a probabilității unei vătămări (a se vedea secțiunea 3.5) și, în consecință, a riscului.

—

Utilizare prevăzută și rezonabil previzibilă: consumatorii pot utiliza un anumit produs în alte scopuri decât cel căruia acesta îi este destinat, în ciuda faptului că instrucțiunile, inclusiv avertismentele, sunt clare. Prin urmare, întrucât avertismentele pot să nu fie pe deplin eficace, la evaluarea riscurilor trebuie luate în considerare și alte utilizări decât cele cărora produsul le este destinat. Acest aspect este în special important pentru producătorul unui produs, deoarece acesta trebuie să se asigure că produsul prezintă siguranță în orice condiții de utilizare previzibile în mod rezonabil.

Utilizările previzibile în mod rezonabil trebuie să se bazeze pe experiență, deoarece este posibil să nu existe informații disponibile în statisticile oficiale privind accidentele sau în alte surse de informații. În astfel de situații, poate fi dificil să se distingă între scenariile „previzibile în mod rezonabil” și cele „complet nerealiste”. Cu toate acestea, chiar și scenariile „complet nerealiste” pot fi luate în considerare în cadrul prezentelor orientări, chiar când acestea conduc la vătămări foarte grave, deoarece aceste scenarii vor avea întotdeauna o probabilitate foarte mică. Acest fapt împiedică aceste scenarii să aibă o pondere prea mare la determinarea riscului global al unui produs.

—

Frecvența și durata utilizării: diferiți consumatori pot utiliza un produs în mod mai mult sau mai puțin frecvent, pe perioade de timp mai lungi sau mai scurte. Acest lucru depinde de atractivitatea produsului și de ușurința cu care acesta poate fi folosit. Utilizarea zilnică sau pe termen lung îl poate obișnui pe deplin pe consumator cu un anumit produs și cu trăsăturile sale specifice, inclusiv cu pericolele aferente, cu instrucțiunile și cu etichetele de avertizare, diminuând în acest fel riscul. Pe de altă parte, este posibil ca, datorită utilizării zilnice sau pe termen lung, consumatorul să devină prea obișnuit cu produsul, încât să devină neatent, să ignore în mod imprudent instrucțiunile și avertizările, sporind în acest fel riscul.

În fine, o utilizare zilnică sau pe termen lung poate, de asemenea, grăbi învechirea produsului, iar orice componentă care nu poate rezista unei utilizări atât de frecvente poate ceda și genera un pericol sau o posibilă vătămare, ceea ce, de asemenea, sporește riscul.

—

Recunoașterea pericolului, comportamentul de siguranță și echipamentul de protecție: unele produse sunt cunoscute pentru pericolele pe care le prezintă, de exemplu foarfeci, cuțite, bormașini, fierăstraie cu lanț, patine cu rotile, biciclete, motociclete și autoturisme. În toate aceste cazuri, pericolul aferent produsului este clar cunoscut și ușor de identificat sau este descris în instrucțiuni, care vor include măsuri de gestionare a riscului. Consumatorul poate atunci să acționeze cu prudență sau să folosească echipamente individuale de protecție, precum mănuși, căști sau centuri de siguranță, utilizând astfel produsul într-un mod care reduce riscul.

În alte situații, pericolul aferent produsului poate să nu fie identificat cu ușurință, spre exemplu un scurt-circuit într-un fier de călcat, etichetele de avertizare pot fi ignorate sau interpretate greșit, iar consumatorii nu vor putea lua măsuri preventive decât foarte rar.

—

Comportamentul consumatorului în caz de incident: când un pericol afectează consumatorul, acesta poate conduce la vătămări. Prin urmare, este foarte important ca o evaluare a riscurilor să ia în considerare modul în care consumatorul poate reacționa. Acesta va pune calm produsul deoparte și va lua măsuri preventive, precum stingerea incendiului provocat de produs, sau va arunca produsul, cuprins de panică? Consumatorii vulnerabili, în special copiii, pot avea un comportament diferit de cel al altor consumatori, nevulnerabili.

—

Contextul cultural al consumatorului și modul în care produsul este utilizat în țara sa de origine pot influența riscul unui produs. Producătorii, în special, trebuie să țină cont de aceste diferențe culturale atunci când lansează un nou produs pe piață. Experiența producătorilor în acest domeniu poate constitui astfel o valoroasă sursă de informație pentru autoritățile care pregătesc o evaluare a riscurilor.

3.4. Scenariu de vătămare: etape care conduc la vătămare (vătămări)

Majoritatea scenariilor de vătămare comportă următoarele trei etape principale:

1.	produsul prezintă un „defect” sau poate conduce la o „situație periculoasă” în timpul duratei sale previzibile de viață;

2.	„defectul” sau „situația periculoasă” conduce la un accident;

3.	accidentul are drept rezultat o vătămare.

Aceste trei etape principale pot fi defalcate în continuare pentru a arăta modul în care un pericol aferent produsului poate conduce, între altele, la vătămare. Aceste „etape care conduc la vătămare” trebuie însă să fie clare și concise și să nu exagereze detaliile sau numărul etapelor. Odată cu acumularea de experiență, va fi din ce în ce mai ușor să se determine condițiile în care survine o anumită vătămare, precum și „drumul cel mai scurt către vătămare” (sau „drumul critic către vătămare” ).

Probabil, modul cel mai simplu este să se înceapă cu un scenariu în care consumatorul căruia produsul îi este destinat utilizează produsul respectând instrucțiunile sau, în lipsa acestora, conform modului normal de manipulare și utilizare. Dacă această evaluare conduce la nivelul de risc cel mai ridicat, în mod normal nu este necesar să se elaboreze alte evaluări și se pot întreprinde măsuri corespunzătoare de reducere a riscului. În mod similar, atunci când un incident anume este menționat într-o reclamație a unui consumator, un scenariu unic de vătămare poate fi suficient pentru a se conchide cu privire la măsurile corespunzătoare de reducere a riscului.

În caz contrar, se pot elabora și alte scenarii care să includă consumatori vulnerabili, în special copii (a se vedea tabelul 1), abateri mai mici sau mai mari de la modul normal de utilizare, utilizări în condiții climatice diferite, precum la temperaturi foarte scăzute sau foarte înalte, condiții de utilizare nefavorabile, de exemplu, în absența luminii naturale sau artificiale corespunzătoare, utilizarea sugerată la vânzarea produsului (de exemplu, o lampă vândută într-un magazin de jucării ar trebui să facă obiectul unei evaluări a riscului pentru cazurile în care ar fi utilizată de copii), utilizarea de-a lungul întregii durate de viață (inclusiv uzura fizică) etc. Fiecare scenariu luat în considerare trebuie supus întregii proceduri de evaluare a riscurilor.

Atunci când un produs prezintă mai multe pericole, ar trebui elaborate scenarii de vătămare și, deci, de risc pentru fiecare dintre ele. Cu toate acestea, o verificare a plauzibilității, prin care se examinează dacă un scenariu de vătămare ar putea conduce la un risc care să impună luarea de măsuri, poate limita numărul scenariilor de vătămare.

Dintre toate scenariile generate, cel care conduce la riscul cel mai ridicat (= „riscul” produsului) va fi în mod normal decisiv în privința măsurilor de reducere a riscului care trebuie luate, deoarece măsurile care vizează riscul cel mai ridicat reduc riscurile în modul cel mai eficace. O excepție de la această regulă ar fi un risc specific, mai mic decât riscul cel mai ridicat, decurgând dintr-un pericol diferit, care poate fi gestionat prin măsuri specifice și care ar trebui, desigur, să acopere și riscul cel mai ridicat.

Ca principiu de bază, scenariile de vătămare pot conduce la nivelul de risc cel mai ridicat atunci când:

—	vătămarea (vătămările) luată (luate) în considerare prezintă nivelurile cele mai ridicate de gravitate (nivelul 3 sau 4);

—	probabilitatea globală a unui scenariu de vătămare este destul de mare (cel puțin > 1/100).

Tabelul 4 oferă mai multe detalii în această privință, ceea ce ar putea contribui la limitarea numărului de scenarii.

Desigur, decizia privind numărul scenariilor de vătămare rămâne responsabilitatea evaluatorului riscurilor și depinde de o serie de factori care trebuie luați în considerare la determinarea „riscului” produsului. Este de aceea imposibil să se indice un număr specific de scenarii de vătămare care ar putea fi necesar într-un caz specific.

Pentru a sprijini elaborarea unui număr potrivit de scenarii, prezentele orientări cuprind un tabel cu scenarii de vătămare tipice (tabelul 2). Acestea ar trebui să fie adaptate la produsul în cauză, la tipul de consumator și la alte circumstanțe.

3.5. Gravitatea vătămării

Vătămarea pe care un pericol o poate cauza consumatorului poate avea diferite grade de gravitate. Gravitatea vătămării reflectă astfel efectul pe care pericolul îl are asupra consumatorului în condițiile descrise în scenariul de vătămare.

Gravitatea vătămării poate depinde de:

—

tipul de pericol (a se vedea lista pericolelor din tabelul 2 de la secțiunea 3.2). Un pericol de natură mecanică, de exemplu muchii ascuțite, poate provoca tăieturi la degete; acestea sunt remarcate imediat, iar consumatorul va lua măsuri pentru a trata rănile. Pe de altă parte, un pericol de natură chimică poate cauza cancer. Acesta trece în mod normal neobservat, iar boala poate să apară după mai mulți ani. Această vătămare este considerată drept foarte gravă, cancerul fiind foarte dificil sau imposibil de vindecat;

—	cât de mare este pericolul. De exemplu, o suprafață încălzită la 50 °C poate provoca arsuri ușoare, în timp ce o suprafață cu temperatura de 180 °C va provoca arsuri grave;

—	durata expunerii la pericol a consumatorului. Un contact de scurtă durată cu o suprafață abrazivă poate zgâria superficial pielea consumatorului, însă dacă acest contact se prelungește pot fi jupuite bucăți mari de piele;

—	partea corpului care este vătămată. De exemplu, dacă un obiect ascuțit străpunge pielea brațului, acest lucru este dureros, însă dacă același obiect intră în ochi, vătămarea este mult mai gravă, poate chiar ireversibilă;

—

care este impactul pericolului asupra uneia sau mai multor părți ale corpului. Un pericol de natură electrică poate provoca un șoc electric care poate să ducă la pierderea cunoștinței și, drept urmare, poate provoca un incendiu care poate afecta plămânii persoanei care și-a pierdut cunoștința și care inhalează fum;

—

tipul și comportamentul consumatorului. Un produs etichetat cu un mesaj de avertizare poate fi utilizat fără consecințe negative de un utilizator adult, deoarece acesta utilizează produsul ținând cont de avertizare. În schimb, un copil sau un alt consumator vulnerabil (a se vedea tabelul 1) care nu poate citi sau nu poate înțelege eticheta de avertizare poate fi grav vătămat.

Pentru a cuantifica gravitatea vătămării (vătămărilor), tabelul 3 din prezentele orientări cuprinde clasificarea vătămărilor în patru categorii, în funcție de gradul lor de reversibilitate, cu alte cuvinte dacă, și în ce măsură, este posibilă recuperarea în urma vătămării. Această clasificare are doar un scop orientativ, iar un evaluator al riscurilor ar trebui să modifice categoria, dacă este necesar, și să indice acest lucru în evaluarea riscurilor.

Atunci când în evaluarea riscului sunt luate în considerare mai multe scenarii de vătămare, gravitatea fiecărei vătămări ar trebui clasificată separat și utilizată în întregul proces de evaluare a riscurilor.

Exemplu: un consumator utilizează un ciocan pentru a bate un cui în perete. Capul ciocanului este prea fragil (din cauza alegerii incorecte a materialului) și se sparge. O așchie din capul ciocanului intră în ochiul consumatorului atât de violent, încât îi provoacă orbirea. Vătămarea este deci o „leziune oculară, corp străin în ochi: pierderea permanentă a vederii (la un ochi)”, care este o vătămare de nivelul 3 în tabelul 3.

3.6. Probabilitatea vătămării

„Probabilitatea vătămării” este probabilitatea materializării efective a scenariului de vătămare în timpul duratei de viață preconizate a produsului.

Această probabilitate nu este ușor de estimat, însă atunci când un scenariu este prezentat în etape distincte, fiecărei etape i se poate atribui o anumită probabilitate și, prin efectuarea înmulțirii între aceste probabilități parțiale, se obține probabilitatea globală a scenariului. Această abordare pe etape ar trebui să ușureze estimarea probabilității globale. Desigur, atunci când sunt elaborate mai multe scenarii, fiecare dintre acestea trebuie să dispună de propria probabilitate globală.

Atunci când un scenariu de vătămare este prezentat totuși într-o singură etapă, probabilitatea scenariului poate fi, de asemenea, determinată într-o singură etapă. Aceasta ar reprezenta totuși doar o „estimare ghicită”, care ar putea fi sever criticată și ar putea pune în discuție valabilitatea întregii evaluări a riscurilor efectuată. Prin urmare, este preferabilă o atribuire mai transparentă a probabilităților în cadrul unui scenariu în mai multe etape, în special atunci când probabilitățile parțiale se pot baza pe dovezi indiscutabile.

Prezentele orientări disting între opt niveluri de probabilitate pentru a clasifica probabilitatea globală: de la <1/1 000 000 la >50 % (a se vedea partea din stânga a tabelului 4). Exemplul de mai jos al capului de ciocan care se sparge atunci când utilizatorul bate un cui în perete ar trebui să ilustreze atribuirea unei probabilități fiecărei etape, precum și clasificarea probabilității globale.

Etapa 1:	Capul ciocanului se sparge atunci când utilizatorul încearcă să bată un cui în perete, deoarece materialul capului ciocanului este prea fragil. Fragilitatea a fost determinată în cadrul unei testări, în urma căreia probabilitatea spargerii capului ciocanului în timpul duratei sale preconizate de viață este stabilită la 1/10.
Etapa 2:	Când se sparge, una din bucățile capului ciocanului lovește utilizatorul. Probabilitatea ca acest lucru să se întâmple este stabilită la 1/10, deoarece suprafața părții superioare a corpului expusă bucăților desprinse este considerată a fi de 1/10 din emisfera din fața peretelui. Desigur, dacă utilizatorul ar sta foarte aproape de perete, corpul său ar ocupa o suprafață mai mare din emisferă și această probabilitate ar fi mai mare.
Etapa 3:	Bucata lovește capul utilizatorului. Capul este estimat a reprezenta aproximativ 1/3 din partea superioară a corpului, probabilitatea fiind deci de 1/3.
Etapa 4:	Bucata lovește ochiul utilizatorului. Se consideră că ochii ocupă 1/20 din suprafața capului, probabilitatea fiind deci de 1/20.

Înmulțind probabilitățile corespunzătoare acestor etape se obține probabilitatea globală a scenariului: 1/10 * 1/10 * 1/3 * 1/20 = 1/6 000. Aceasta se traduce printr-o probabilitate >1/10 000 (a se vedea partea din stânga a tabelului 4).

Odată calculată probabilitatea globală a unui scenariu de vătămare, ar trebui verificată plauzibilitatea acestuia. Aceasta necesită multă experiență, astfel încât se recomandă solicitarea sprijinului unor specialiști care dispun de o vastă experiență în evaluarea riscurilor (a se vedea secțiunea de mai sus „Cereți altor persoane să verifice evaluarea riscurilor pe care ați efectuat-o”). Cu cât se va acumula mai multă experiență în utilizarea prezentelor orientări, cu atât estimarea probabilității va fi din ce în ce mai ușoară și un număr tot mai mare de exemple vor deveni disponibile pentru a facilita această sarcină.

Atribuirea de probabilități pentru diferite scenarii de vătămare ale aceluiași produs poate conduce la situațiile de mai jos.

—

Atunci când într-un scenariu produsul este utilizat de consumatori mai vulnerabili, este posibil să fie necesară mărirea probabilității în general, deoarece consumatorii mai vulnerabili se pot vătăma mai ușor. Acest lucru este valabil în special pentru copii, deoarece aceștia nu dispun, în mod normal, de experiența necesară pentru a lua măsuri preventive, dimpotrivă (a se vedea, de asemenea, „Consumatori vulnerabili” la secțiunea 3.3).

—

Atunci când un risc este cu ușurință recognoscibil, inclusiv prin etichetele de avertizare, este posibil să fie necesară diminuarea probabilității deoarece utilizatorul va folosi produsul cu mai multă grijă pentru a evita pe cât posibil vătămarea. Acest fapt poate să nu fie valabil pentru un scenariu de vătămare care implică un copil (mic) sau alți utilizatori vulnerabili (a se vedea tabelul 1) care nu pot/nu știu să citească.

—

În situația în care au fost semnalate accidente care se încadrează în scenariul de vătămare, probabilitatea acelui scenariu poate fi mărită. În situațiile în care s-au semnalat foarte rar accidente sau nu se cunoaște existența vreunui accident, poate fi util să fie întrebat producătorul dacă are informații cu privire la orice accident sau efecte negative cauzate de produs.

—	Atunci când un număr relativ mare de condiții sunt necesare pentru producerea unei vătămări, probabilitatea globală a scenariului este în mod normal mai mică.

—	Atunci când condițiile necesare pentru producerea unei vătămări sunt îndeplinite cu ușurință, probabilitatea poate să crească.

—

Atunci când rezultatele testării unui produs sunt departe de a corespunde valorilor-limită necesare (specificate în standardele sau în legislația aplicabile), probabilitatea producerii unei vătămări (a unui scenariu de vătămare) poate fi mai mare decât în cazul în care rezultatele testării produsului ar fi fost aproape de valorile-limită.

„Probabilitatea de vătămare” în acest caz este probabilitatea ca scenariul de vătămare să se producă efectiv. De aceea, probabilitatea nu descrie expunerea generală a populației la produsul respectiv, calculată, de exemplu, pe baza a milioane de exemplare ale produsului vândute pe piață și luând în considerare ulterior faptul că un număr mic dintre acestea s-ar putea dovedi defectuoase. Considerațiile de acest fel joacă totuși un rol în stabilirea măsurilor corespunzătoare de reducere a riscului (a se vedea secțiunea 4).

De asemenea, statisticile privind accidentele, chiar dacă vizează un produs specific, trebuie utilizate cu prudență pentru estimarea probabilității. Circumstanțele unui accident pot să nu fie înregistrate suficient de detaliat, produsul poate să se fi modificat cu timpul sau poate avea un producător diferit etc. În plus, este posibil ca accidentele ușoare să nu fi fost semnalate celor care colectează date pentru statistici. Cu toate acestea, statisticile privind accidentele pot aduce clarificări pentru scenariile de vătămare și probabilitatea lor.

3.7. Determinarea riscului

Odată ce gravitatea unei vătămări și probabilitatea au fost stabilite, pe cât posibil pentru mai multe scenarii de vătămare, nivelul riscului trebuie căutat în tabelul 4. În tabelul 4 sunt combinate gravitatea vătămării și probabilitatea, riscul cel mai ridicat fiind „riscul” produsului. Ar trebui semnalate și riscurile care necesită măsuri specifice de gestionare a riscului, prin aceasta asigurându-se o reducere la minimum a tuturor riscurilor.

Prezentele orientări disting între 4 niveluri de risc: grav, ridicat, mediu și scăzut. Între niveluri învecinate de gravitate a vătămării sau probabilități învecinate, nivelul riscului se modifică în mod normal cu 1 nivel. Aceasta este în concordanță cu experiența generală conform căreia riscul nu crește incremental atunci când valorile de intrare se modifică progresiv. Cu toate acestea, atunci când gravitatea unei vătămări crește de la nivelul 1 la nivelul 2 (în partea dreaptă a tabelului 4), unele niveluri de risc cresc cu 2 niveluri, și anume de la mediu la grav, respectiv de la scăzut la ridicat. Aceasta se datorează faptului că prezentele orientări propun 4 trepte de gravitate a vătămării, în timp ce metoda inițială (a se vedea Introducerea) cuprindea 5. Cu toate acestea, 4 trepte de gravitate sunt considerate normale pentru produsele de consum, deoarece oferă o estimare suficient de fiabilă a gravității; 5 trepte ar constitui un model prea sofisticat, deoarece nici gravitatea vătămării, nici probabilitatea nu pot fi determinate cu precizie foarte mare.

La încheierea evaluării riscului, pentru un scenariu de vătămare individual sau pentru riscul global al produsului, ar trebui luate în considerare plauzibilitatea nivelului de risc și incertitudinile aferente estimărilor. În acest sens, se poate verifica dacă evaluatorul riscurilor a utilizat cele mai bune informații disponibile pentru estimările și ipotezele sale. Feedback-ul din partea colegilor și a altor experți se poate, de asemenea, dovedi util.

O analiză de sensibilitate poate fi, de asemenea, foarte valoroasă (a se vedea exemplul din secțiunea 6.3). Cum se modifică nivelul riscului atunci când gravitatea vătămării sau probabilitatea variază cu 1 nivel în sus sau în jos? Dacă nivelul riscului nu se modifică deloc, este foarte plauzibil că a fost estimat corect. Dimpotrivă, dacă se modifică, însemnă că nivelul riscului se situează la limită. În acest caz este necesar să fie reanalizate scenariile de vătămare, precum și gravitatea vătămării (vătămărilor) și probabilitatea (probabilitățile) atribuită (atribuite). La sfârșitul analizei de sensibilitate, evaluatorul riscurilor ar trebui să fie, în mod rezonabil, sigur că nivelul riscului este suficient de plauzibil și că poate documenta acest aspect și transmite informația mai departe.

4. De la risc la adoptarea de măsuri: gestionarea responsabilă a riscurilor

Odată ce evaluarea riscurilor s-a încheiat, aceasta va fi în mod normal utilizată pentru a decide dacă sunt necesare măsuri pentru a reduce riscul și a preveni astfel vătămarea sănătății consumatorului. Cu toate că aceste măsuri sunt distincte de evaluarea riscurilor, unele aspecte sunt abordate aici pentru a ilustra posibilele măsuri subsecvente riscurilor identificate.

Măsurile din cadrul supravegherii pieței presupun adesea contactul dintre autorități, producător, importator și distribuitor. Aceasta poate sprijini autoritățile să determine modalitățile cele mai eficace și eficiente de gestionare a riscurilor.

Când un produs de consum prezintă un risc grav, printre măsurile de reducere a riscului se pot număra retragerea de pe piață sau rechemarea de la consumatori. Dacă riscul este de un nivel mai redus, măsurile adoptate sunt, de regulă, mai puțin riguroase. În acest caz, poate fi suficient să se adauge etichete de avertizare sau să se amelioreze instrucțiunile de folosire pentru a conferi siguranță produsului. Prin urmare, oricare ar fi nivelul riscului produsului, autoritățile ar trebui să examineze dacă trebuie întreprinse măsuri și, în caz afirmativ, să decidă care sunt acestea.

Nu există însă o legătură automată între risc și măsuri. În cazul în care un produs prezintă mai multe riscuri mai puțin grave și, prin urmare, riscul global nu este grav, pot fi necesare măsuri urgente, deoarece oricare dintre riscuri se poate materializa relativ repede. Profilul de riscuri aferente unui anumit produs poate constitui un indiciu privind un sistem de control al calității deficitar la nivelul producției (54).

Este, de asemenea, important să fie luată în considerare expunerea populației în ansamblu. În situațiile în care un număr mare de produse se găsește pe piață și, prin urmare, produsul este utilizat de un număr mare de consumatori, chiar și un singur risc mai puțin grav poate să necesite măsuri rapide pentru a evita efectele negative asupra sănătății consumatorilor.

Riscurile mai puțin grave pot, de asemenea, să necesite măsuri atunci când produsul în cauză poate provoca accidente mortale, chiar dacă asemenea accidente pot fi extrem de improbabile. Acesta, de exemplu, ar putea fi cazul dispozitivului de închidere al unui recipient cu băutură, care s-ar putea desprinde și ar putea fi înghițit de un copil, provocând moartea acestuia prin sufocare. O simplă schimbare de design al capacului poate elimina riscul și nicio altă măsură nu ar mai fi necesară. Se poate chiar acorda un termen de vânzare până la epuizarea produsului, dacă se consideră că riscul de accident mortal este într-adevăr extrem de mic.

Alte aspecte legate de riscuri pot fi percepția publică asupra riscului și consecințele sale probabile, sensibilitățile culturale și politice, precum și modul în care acesta este prezentat în mass-media. Aceste aspecte pot fi în special relevante în cazul consumatorilor vulnerabili, mai ales în cazul copiilor. Incumbă autorității (autorităților) naționale de supraveghere a pieții să stabilească măsurile necesare.

Măsurile care trebuie luate pentru a preveni un risc pot depinde, de asemenea, de produsul însuși și de „riscurile minime compatibile cu utilizarea produsului, considerate ca fiind acceptabile și respectând un nivel ridicat de protecție” (55). Riscul minim va fi probabil mult mai scăzut pentru jucării, unde sunt implicați copiii, decât pentru un fierăstrău cu lanț, recunoscut pentru faptul că prezintă un risc atât de ridicat încât este necesar echipament robust de protecție pentru a menține riscul la un nivel acceptabil.

Ca ultim punct, chiar dacă nu există niciun risc, unele măsuri pot fi totuși necesare, de exemplu atunci când un produs nu respectă reglementările/legislația în vigoare (de exemplu, având un marcaj insuficient).

În concluzie, nu există o legătură automată între risc și măsuri. Autoritățile de supraveghere vor lua în considerare o serie de factori, cum ar fi cei indicați în secțiunea 3.3. Principiul proporționalității trebuie avut întotdeauna în vedere, iar măsurile trebuie să fie eficace.

5. Elaborarea unei evaluări a riscurilor – sinteză

1. Descrieți produsul și pericolul aferent.

Descrieți produsul într-un mod lipsit de ambiguitate. Pericolul este prezentat de produs în ansamblul său sau este aferent numai unei componente (detașabile) a produsului?

Produsul prezintă doar un singur pericol? Prezintă mai multe pericole? A se vedea tabelul 2 pentru orientare. Identificați standardul (standardele) sau legislația aplicabile produsului.

Identificați standardul (standardele) sau legislația aplicabile produsului.

2. Identificați tipul de consumator pe care doriți să îl includeți în scenariul de vătămare pentru produsul periculos.

Pentru primul scenariu de vătămare, începeți cu utilizatorul și utilizarea cărora produsul le este destinat. Pentru alte scenarii, luați în considerare alți consumatori (a se vedea tabelul 1) și alte utilizări.

3. Descrieți un scenariu de vătămare în care pericolul (pericolele) produsului pe care l-ați (le-ați) selectat provoacă o vătămare (vătămări) sau are (au) un efect (efecte) negativ(e) asupra sănătății consumatorului pe care îl aveți în vedere.

Descrieți etapele care conduc la vătămare (vătămări) în mod clar și concis, fără să exagerați în privința detaliilor („drumul cel mai scurt către vătămare”, „drumul critic către vătămare”). Dacă scenariul prezintă mai multe vătămări concomitente, includeți-le pe toate în același scenariu.

La descrierea scenariului de vătămare, luați în considerare frecvența și durata utilizării, recunoașterea pericolului de către consumator, vulnerabilitatea consumatorului (în special a copiilor), echipamentele de protecție, comportamentul consumatorului în caz de accident, contextul cultural al consumatorului, precum și alți factori pe care îi considerați importanți pentru evaluarea riscurilor.

A se vedea secțiunea 3.3 și tabelul 2 pentru orientare.

4. Determinați gravitatea vătămării.

Determinați nivelul gravității vătămării consumatorului (nivel de 1 la 4). În cazul în care consumatorul suferă mai multe vătămări în scenariul de vătămare, estimați gravitatea tuturor vătămărilor luate împreună.

A se vedea tabelul 3 pentru orientare.

5. Determinați probabilitatea scenariului de vătămare.

Atribuiți o probabilitate fiecărei etape din scenariul de vătămare. Înmulțiți probabilitățile pentru a calcula probabilitatea globală a scenariului de vătămare.

A se vedea partea stângă a tabelului 4 pentru orientare.

6. Determinați nivelul riscului.

Combinați gravitatea vătămării și probabilitatea globală a scenariului de vătămare și verificați nivelul riscului în tabelul 4.

7. Verificați dacă nivelul riscului este plauzibil.

Dacă nivelul riscului nu pare plauzibil sau dacă nu sunteți sigur în privința gravității vătămării (vătămărilor) sau în privința probabilității (probabilităților), utilizați valorile imediat superioare și imediat inferioare și recalculați riscul. „Analiza de sensibilitate” vă va arăta dacă riscul se modifică odată cu modificarea valorilor de intrare.

Dacă nivelul riscului rămâne același, puteți fi sigur, în mod rezonabil, de evaluarea riscurilor pe care ați efectuat-o. Dacă nivelul riscului se modifică cu ușurință, din motive de siguranță, luați în considerare nivelul riscului cel mai ridicat drept „riscul” produsului de consum.

De asemenea, puteți discuta cu colegi experimentați plauzibilitatea nivelului riscului.

8. Elaborați mai multe scenarii de vătămare pentru a identifica riscul cel mai ridicat al produsului.

Dacă primul scenariu de vătămare identifică un nivel al riscului mai mic decât cel mai ridicat nivel prevăzut în prezentele orientări și dacă sunteți de părere că produsul ar putea prezenta un risc mai ridicat decât cel identificat,

—	selecționați alți consumatori (inclusiv consumatori vulnerabili, în special copii);

—	identificați alte utilizări (inclusiv utilizări în mod rezonabil previzibile),

pentru a determina care scenariu de vătămare conduce la riscul cel mai ridicat al produsului.

În mod normal, riscul cel mai ridicat al produsului este „riscul” produsului care permite cele mai eficace măsuri de gestionare a riscului. În cazuri specifice, un anumit pericol poate conduce la un risc mai redus decât riscul cel mai ridicat și poate să necesite măsuri de gestionare a riscului. Acestei situații trebuie să i se acorde atenția cuvenită.

Ca principiu de bază, scenariile de vătămare pot conduce la riscul cel mai ridicat prevăzut în prezentele orientări atunci când:

—	vătămarea (vătămările) avută (avute) în vedere se încadrează cel puțin la nivelurile 3 sau 4;

—	probabilitatea globală a unui scenariu de vătămare este cel puțin > 1/100.

A se vedea tabelul 4 pentru orientare.

9. Documentați și transmiteți mai departe evaluarea riscurilor pe care ați efectuat-o.

Dați dovadă de transparență și prezentați, de asemenea, toate incertitudinile cu care v-ați confruntat în cursul evaluării riscurilor.

În secțiunea 6 din prezentele orientări sunt prezentate exemple de transmitere a unor evaluări ale riscurilor.

Schematic flow of risk assessment

Pass on the risk assessment

Highest risk identified?

Yes

6. Look up the Risk in Table 4

See table 4: Probability levels from high (> 50 %) to low (< 1/1 000 000)

See table 3: Severity of injury

— Laceration, cut

— Bruising

— Concussion

— Entrapment/pinching

— Sprain, strain, musculoskeletal disorder

— Dislocation

— Fracture

— Crushing

— Amputation

— etc.

5. Determine the probability

Assign a probability to each step.

Multiply to get the overall probability

4. Determine the severity of the injury

3. Describe the Injury scenario in several steps: ‘Shortest path to injury’

See table 1: Consumer types, incl. vulnerable consumers (in particular children)

— Intended/non-intended user

— Intended and reasonably foreseeable use

— Frequency and duration of use

— Hazard recognition/protective behaviour …

— Consumer behaviour in the case of an incident

— Consumer's cultural background

See table 2: Hazards …

— Size, shape and surface

— Potential energy

— Kinetic energy

— Electrical energy

— Extreme temperatures

— Radiation

— Fire and explosion

— etc.

2. Identify consumer(s)

1. Describe the product unambiguously and its hazard(s)

6. Exemple

6.1. Scaun pliant

Un scaun pliant are un mecanism de pliere fabricat astfel încât degetele utilizatorului pot fi prinse între scaun și mecanismul de pliere. Aceasta poate cauza fracturi sau chiar pierderea unuia sau mai multor degete.

Determinarea riscului (riscurilor)

Scenariul de vătămare	Tipul și localizarea vătămării	Gravitatea vătămării	Probabilitatea vătămării		Probabilitatea globală	Riscul
Persoana depliază scaunul, prinde din greșeală șezutul aproape de colțul posterior (persoană neatentă/distrată), degetul este prins între șezut și spătar	Comprimare minoră a degetului	1	Deplierea scaunului	1	1/500	Risc scăzut
			Prinderea șezutului de colțul posterior în timpul deplierii	1/50
			Degetul este prins	1/10	> 1/1 000
			Comprimare minoră	1
Persoana depliază scaunul, prinde din greșeală șezutul de partea laterală (persoană neatentă/distrată), degetul este prins între șezut și mecanism	Comprimare minoră a degetului	1	Deplierea scaunului	1	1/500	Risc scăzut
			Prinderea șezutului de partea laterală în timpul deplierii	1/50
			Degetul este prins	1/10	> 1/1 000
			Comprimare minoră	1
Persoana depliază scaunul, acesta este blocat, persoana încearcă să împingă în jos șezutul și prinde șezutul aproape de colț din greșeală (Persoană neatentă/distrată), degetul este prins între șezut și spătar	Fractură de deget	2	Deplierea scaunului	1	1/500 000	Risc scăzut
			Scaunul se blochează	1/1 000
			Prinderea șezutului de colțuri în timpul deplierii	1/50
			Degetul este prins	1/10	> 1/1 000 000
			Fractură de deget	1
Persoana depliază scaunul, acesta se blochează, persoana încearcă să împingă în jos șezutul și prinde șezutul de partea laterală din greșeală (persoană neatentă/distrată), degetul este prins între șezut și mecanism	Fractură de deget	2	Deplierea scaunului	1	1/500 000	Risc scăzut
			Scaunul se blochează	1/1 000
			Prinderea șezutului de partea laterală în timpul deplierii	1/50
			Degetul este prins	1/10	> 1/1 000 000
			Fractură de deget	1
Persoana este așezată pe scaun, vrea să mute scaunul și încearcă să îl ridice prinzând scaunul de partea posterioară a șezutului, degetul este prins între șezut și spătar	Pierderea unui deget	3	Ședere pe scaun	1	1/6 000	Risc ridicat
			Deplasarea scaunului în timpul șederii	1/2
			Prinderea scaunului de partea posterioară în timpul deplasării	1/2
			Scaunul se pliază parțial, apărând un spațiu între spătar și șezut	1/3	> 1/10 000
			Degetul se află între spătar și șezut	1/5
			Degetul este prins	1/10
			Pierderea unui deget sau a unei părți a acestuia	1/10
Persoana este așezată pe scaun, vrea să deplaseze scaunul și încearcă să îl ridice prin prinderea scaunului de partea posterioară a șezutului, degetul este prins între șezut și mecanism	Pierderea unui deget	3	Ședere pe scaun	1	1/6 000	Risc ridicat
			Deplasarea scaunului în timpul șederii	1/2
			Prinderea scaunului de partea posterioară în timpul deplasării	1/2
			Scaunul se pliază parțial, apărând un spațiu între spătar și șezut	1/3	> 1/10 000
			Degetul se află între spătar și șezut	1/5
			Degetul este prins	1/10
			Pierderea unui deget sau a unei părți a acestuia	1/10

Riscul global al scaunului pliant este astfel un „risc ridicat”.

6.2. Dispozitive de protecție pentru prize electrice

Acest caz se referă la dispozitivele de protecție pentru prize electrice. Acestea sunt dispozitive pe care utilizatorii (părinții) le plasează în prizele electrice pentru a-i împiedica pe copiii mici să ajungă la părțile aflate sub tensiune prin introducerea unui obiect lung de metal în orificiile prizei și să sufere un șoc electric (fatal).

Orificiile acestor dispozitive de protecție speciale (în care se introduc pinii ștecărului) sunt atât de înguste încât pinii se pot bloca. Aceasta înseamnă că utilizatorul poate scoate dispozitivul de protecție din priză în momentul în care se scoate ștecărul. Utilizatorul poate să nu observe acest fapt.

Determinarea riscului (riscurilor)

Scenariul de vătămare	Tipul și localizarea vătămării	Gravitatea vătămării	Probabilitatea vătămării		Probabilitatea globală	Riscul
Dispozitivul de protecție este scos din priză, care devine neprotejată. Copilul se joacă cu un obiect subțire conducător de electricitate, care poate fi introdus în priză, fiind supus astfel unei tensiuni mari și este electrocutat.	Electrocutare	4	Scoaterea dispozitivului de protecție	9/10	27/160 000	Risc grav
			Scoaterea dispozitivului de protecție nu este observată	1/10
			Copilul se joacă cu un obiect subțire conducător de electricitate	1/10
			Copilul este nesupravegheat în timpul în care se joacă	1/2	> 1/10 000
			Copilul introduce obiectul în priză	3/10
			Este supus unei tensiuni mari	1/2
			Electrocutare din cauza tensiunii (fără întrerupător de circuit)	1/4
Dispozitivul de protecție este scos din priză, care devine neprotejată. Copilul se joacă cu un obiect subțire conducător de electricitate care poate fi introdus în priză, fiind supus astfel unei tensiuni mari și suferă un șoc electric.	Arsuri de gradul 2	1	Scoaterea dispozitivului de protecție	9/10	81/160 000	Risc scăzut
			Scoaterea dispozitivului de protecție nu este observată	1/10
			Copilul se joacă cu un obiect subțire conducător de electricitate	1/10
			Copilul introduce obiectul în priză	3/10
			Este supus unei tensiuni mari	1/2	> 1/10 000
			Copilul este nesupravegheat în timpul în care se joacă	1/2
			Se produc arsuri cauzate de curentul electric (fără întrerupător de circuit)	3/4
Priză neprotejată. Copilul se joacă cu un obiect subțire conducător de electricitate, care poate fi introdus în priză, fiind supus astfel unei tensiuni mari și este electrocutat.	Electrocutare	4	Copilul se joacă cu un obiect subțire conducător de electricitate	1/10	3/80 000	Risc ridicat
			Copilul este nesupravegheat în timpul în care se joacă	1/100
			Copilul introduce obiectul în priză	3/10
			Este supus unei tensiuni mari	1/2	> 1/100 000
			Electrocutare din cauza tensiunii (fără întrerupător de circuit)	1/4

Riscul global al dispozitivelor de protecție pentru prize electrice este deci un „risc grav”.

6.3. Analiza de sensibilitate

Factorii utilizați la calcularea riscului aferent unui scenariu de vătămare, și anume gravitatea vătămării și probabilitatea, trebuie adesea estimați. Aceasta generează incertitudine. Probabilitatea poate fi îndeosebi dificil de estimat, de exemplu deoarece comportamentul consumatorilor poate fi dificil de prevăzut. O persoană desfășoară o anumită acțiune frecvent sau doar ocazional?

De aceea, este important să se ia în considerare nivelul de incertitudine al celor doi factori și să se efectueze o analiză de sensibilitate. Scopul acestei analize este acela de a stabili cât de mult variază nivelul riscului în cazul în care factorii estimați variază. Exemplul din tabelul de mai jos arată doar variația probabilității, deoarece gravitatea vătămării este, de obicei, prevăzută cu mai multă certitudine.

O modalitate practică de efectuare a analizei de sensibilitate este de a repeta evaluarea riscurilor pentru un anumit scenariu, dar cu utilizarea unei probabilități diferite pentru una sau mai multe etape ale scenariului. De exemplu, o lumânare care conține semințe poate cauza un incendiu, deoarece semințele pot lua foc și pot genera flăcări mari. Mobilierul sau perdelele pot lua foc și persoanele care nu se află în încăpere pot inhala fum toxic și suferi o intoxicație mortală:

Scenariul de vătămare

Tipul și localizarea vătămării

Gravitatea vătămării

Probabilitatea vătămării

Probabilitatea rezultată

Riscul

Semințele sau grăunțele se aprind, generând flăcări înalte. Mobilierul sau perdelele se aprind. Persoanele nu se află în încăpere, însă inhalează fum toxic.

Intoxicație mortală

—	Semințele sau grăunțele se aprind: 90 % (0,9)

—	Persoanele nu se află în încăpere de ceva timp: 30 % (0,3)

—	Mobilierul sau perdelele se aprind: 50 % (0,5) (depinde de suprafața pe care este așezată lumânarea)

—	Persoanele inhalează fum toxic: 5 % (0,05)

0,00675 > 1/1 000

Grav

Nivelurile de probabilitate pentru etapele scenariului au fost estimate astfel cum se indică în tabel.

Probabilitatea globală este de 0,00675, ceea ce corespunde valorii >1/1 000 în tabelul 4. Concluzia este că există un „risc grav”. De notat că probabilitatea exactă este mai aproape de 1/100 decât de 1/1 000, ceea ce oferă deja o anumită încredere în nivelul riscului, deoarece acesta se situează un pic mai departe în zona de risc grav din tabelul 4 decât sugerează prezența în rândul corespunzător valorii de > 1/1 000.

Să presupunem că nu suntem siguri de probabilitatea de 5 % ca persoanele să inhaleze fum toxic. Am putea să o fixăm la o valoare mult mai mică, de 0,1 % (0,001 = 1 la mie). Dacă refacem calculul pornind de la această ipoteză, probabilitatea globală este de 0,000135, ceea ce corespunde unei valori >1/10 000. Cu toate acestea, riscul este în continuare grav. Chiar dacă, dintr-un motiv oarecare, probabilitatea ar fi mai mică cu un factor 10, riscul ar fi în continuare ridicat. Prin urmare, deși probabilitatea poate varia între de 10 și de 100 de ori, nivelul riscului rămâne grav sau ridicat (acesta din urmă fiind destul de aproape de cel „grav”). Prin urmare, această analiză de sensibilitate ne permite să situăm cu încredere riscul în categoria „grav”.

Totuși, în general, evaluarea riscurilor ar trebui bazată pe „cazuri considerate în mod rezonabil ca fiind cele mai nefavorabile”: fără prea mult pesimism cu privire la fiecare factor, dar cu certitudine fără prea mult optimism.

Tabelul 1

Consumatori

Consumatori	Descriere
Consumatori foarte vulnerabili	Copii foarte mici: 0-36 de luni Alți consumatori: persoane cu handicapuri ample și complexe
Consumatori vulnerabili	Copii mici: copii cu vârsta mai mare de 36 de luni și mai mică de 8 ani. Copii mai mari: copii de la 8 la 14 ani Alți consumatori: persoane cu aptitudini fizice, senzoriale sau mentale reduse (de exemplu, cu handicap parțial, persoane vârstnice, inclusiv cu vârste de peste 65 de ani, cu o oarecare reducere a aptitudinilor fizice sau mentale) sau lipsite de experiență sau de cunoștințe
Alte categorii de consumatori	Consumatori care nu se încadrează la consumatorii foarte vulnerabili sau vulnerabili

Tabelul 2

Pericole, scenarii tipice de vătămare și vătămări tipice

Grupul de pericole	Pericol (proprietățile produsului)	Scenariu tipic de vătămare	Vătămare tipică
Dimensiune, formă și suprafață	Produsul reprezintă un obstacol	Persoana se împiedică de produs și cade; sau persoana se ciocnește de produs	Contuzii cutanate; fractură, comoție cerebrală
	Produsul este impermeabil pentru aer	Produsul acoperă gura și/sau nasul unei persoane (de obicei un copil) sau obturează calea respiratorie internă	Sufocare
	Produsul constă în obiecte mici sau conține componente de mici dimensiuni	O persoană (copil) înghite componenta de mici dimensiuni; componenta de mici dimensiuni se blochează în laringe și obturează căile respiratorii	Sufocare, obstrucția căilor respiratorii interne
	Posibilitate de a desprinde prin mușcare o componentă mică a unui produs	O persoană (copil) înghite componenta de mici dimensiuni; componenta de mici dimensiuni se blochează în tractul digestiv	Obstrucție a tractului digestiv
	Colț sau vârf ascuțit	Persoana se ciocnește de colțul ascuțit sau este lovită de obiectul ascuțit în mișcare; se produce o vătămare prin înțepare sau străpungere	Înțepare; afectare a văzului, corp străin în ochi; afectare a auzului, corp străin în ureche
	Margine ascuțită	Persoana atinge marginea ascuțită; se produce o lacerare a pielii sau o tăietură a țesuturilor	Lacerare, tăietură; amputare
	Suprafață alunecoasă	Persoana merge pe o suprafață, alunecă și cade	Contuzii cutanate; fractură, comoție cerebrală
	Suprafață rugoasă	Persoana alunecă pe o suprafață rugoasă; se produce frecare și/sau abraziune	Abraziune
	Gol sau deschizătură între părți	Persoana plasează un membru sau corpul în deschizătură și își prinde un deget, un braț, gâtul, capul, trunchiul sau îmbrăcămintea; vătămarea apare datorită gravitației sau mișcării	Strivire, fractură, amputare, strangulare
Energie potențială	Stabilitate mecanică mică	Produsul se răstoarnă; persoana aflată pe produs cade de la înălțime sau persoana aflată lângă produs este lovită de acesta; un produs electric se răstoarnă, se sparge și accesul la părțile conducătoare de electricitate devine posibil sau produsul continuă să funcționeze, încălzind suprafețele învecinate	Contuzii cutanate; dislocare; entorsă; fractură, comoție cerebrală; strivire; șoc electric; arsuri
	Rezistență mecanică mică	Produsul se prăbușește prin supraîncărcare; persoana aflată pe produs cade de la înălțime sau persoana aflată lângă produs este lovită de acesta; un produs electric se răstoarnă, se sparge și accesul la părțile conducătoare de electricitate devine posibil sau produsul continuă să funcționeze, încălzind suprafețele învecinate	Contuzii cutanate; dislocare; fractură, comoție cerebrală; strivire; șoc electric; arsuri
	Poziție înaltă a utilizatorului	Persoana se află la înălțime pe produs și își pierde echilibrul, nu are de ce să se sprijine și cade de la înălțime	Contuzii cutanate; dislocare; fractură, comoție cerebrală; strivire
	Element elastic sau arc	Un element elastic sau un arc aflat sub tensiune este eliberat brusc; persoana aflată pe traiectoria acestuia este lovită de produs	Contuzii cutanate; dislocare; fractură, comoție cerebrală; strivire
	Lichid ori gaz presurizat sau sub vid	Lichidul sau gazul sub presiune este eliberat brusc; persoana aflată în vecinătate este lovită sau implozia produsului generează obiecte zburătoare	Dislocare; fractură, comoție cerebrală; strivire; tăieturi (a se vedea, de asemenea, la categoria „Incendiu și explozie”)
Energie cinetică	Produs în mișcare	Persoana se află pe traiectoria produsului și este lovită de produs sau produsul cade pe persoană	Contuzii cutanate; entorsă; fractură, comoție cerebrală; strivire
	Părți în mișcare una în contact cu cealaltă	O parte a corpului unei persoane ajunge între părțile care se află în mișcare; partea corpului devine imobilizată și este supusă unei presiuni (strivită)	Contuzii cutanate; dislocare; fractură; strivire
	Părți în mișcare, una depășind pe cealaltă	O parte a corpului unei persoane ajunge între părțile care se află în mișcare în timp ce acestea se apropie (mișcare de forfecare); partea corpului devine imobilizată între părțile în mișcare și este supusă unei presiuni (forfecare)	Lacerare, tăietură; amputare
	Părți în mișcare de rotație	O parte a corpului, părul sau îmbrăcămintea unei persoane este prinsă de partea în mișcare de rotație; se creează o forță de tracțiune	Contuzii cutanate; fractură; lacerare (pielea capului); strangulare
	Părți în mișcare de rotație care se află aproape una de cealaltă	O parte a corpului, părul sau îmbrăcămintea unei persoane este prinsă de părțile în mișcare de rotație; se creează o forță de tracțiune și o presiune asupra părții corpului	Strivire, fractură, amputare, strangulare
	Accelerare	Persoana se află pe produsul în accelerare și își pierde echilibrul, nu are de ce să se sprijine și cade cu o oarecare viteză	Dislocare; fractură, comoție cerebrală; strivire
	Obiecte zburătoare	Persoana este lovită de obiectul zburător și, în funcție de energia acestuia, suferă vătămări	Contuzii cutanate; dislocare; fractură, comoție cerebrală; strivire
	Vibrații	Persoana ține produsul, își pierde echilibrul și cade; sau contactul prelungit cu produsul care vibrează cauzează afecțiuni neurologice, osteo-articulare, traumatisme ale coloanei vertebrale, boli vasculare	Contuzii cutanate; dislocare; fractură; strivire
	Zgomot	Persoana este expusă zgomotului cauzat de produs. Poate apărea un tinitus sau un deficit auditiv, în funcție de nivelul zgomotului și de distanță	Vătămarea auzului
Energie electrică	Voltaj mare/mic	Persoana atinge o parte a produsului care se află sub tensiune cu voltaj mare; persoana este supusă unui șoc electric și poate fi electrocutată	Șoc electric
	Producția de energie termică	Produsul devine fierbinte; persoana care îl atinge poate suferi arsuri; sau produsul poate genera particule topite, vapori etc., care lovesc o persoană	Arsură, opărire
	Piese sub tensiune aflate prea aproape una de alta	Între piesele sub tensiune apar arcuri electrice sau scântei. Aceasta poate cauza un incendiu sau o radiație intensă	Leziuni oculare; arsură, opărire
Temperaturi extreme	Flăcări deschise	O persoană aflată în apropierea flăcărilor poate suferi arsuri, posibil după ce îmbrăcămintea ia foc	Arsură, opărire
	Suprafețe fierbinți	Persoana nu își dă seama că o suprafață este fierbinte și o atinge; persoana suferă arsuri	Arsură
	Lichide fierbinți	Persoana care manipulează un recipient cu lichid varsă o parte a acestuia; lichidul cade pe piele și provoacă opărire	Opărire
	Gaze fierbinți	Persoana respiră în mediu cu gaze fierbinți emise de un produs; se produc arsuri pulmonare; sau expunerea îndelungată la aer fierbinte cauzează deshidratare	Arsură
	Suprafețe reci	Persoana nu își dă seama că o suprafață este rece și o atinge; persoana suferă degerături	Arsură
Radiații	Radiații ultraviolete, laser	Pielea sau ochii unei persoane sunt expuse radiațiilor emise de produs	Arsură, opărire; afecțiuni neurologice; leziuni oculare; cancer de piele, mutație
Radiații	Sursă de câmp electromagnetic de intensitate mare (CEM); cu frecvență mică sau mare (microunde)	Persoana se află aproape de sursa de câmp electromagnetic (CEM), corpul său (sistemul nervos central) fiind expus la acesta	Afectare neurologică (cerebrală), leucemie (copii)
Incendiu și explozie	Substanțe inflamabile	Persoana se află în apropierea substanței inflamabile; o sursă de aprindere determină inflamarea substanței; persoana suferă vătămări	Arsură
	Amestecuri explozive	Persoana se află în apropierea unui amestec exploziv; o sursă de aprindere cauzează o explozie; persoana este lovită de unde de șoc, de material în flăcări și/sau de flăcări	Arsură, opărire; leziuni oculare, corp străin în ochi; vătămarea auzului, corp străin în ureche
	Surse de aprindere	O sursă de aprindere cauzează un incendiu; o persoană este vătămată de flăcări sau intoxicată cu gazele de la incendiu	Arsură; intoxicație
	Supraîncălzire	Produsul se supraîncălzește; incendiu, explozie	Arsură, opărire; leziuni oculare, corp străin în ochi; vătămarea auzului, corp străin în ureche
Toxicitate	Solide sau lichide toxice	Persoana ingerează substanța conținută în produs, de exemplu, prin introducerea în gură, și/sau substanța ajunge pe piele	Intoxicație acută; iritație, dermatită
	Solide sau lichide toxice	Persoana inspiră material solid sau lichid, de exemplu vomă (aspirație pulmonară)	Intoxicație acută pulmonară (pneumonie de aspirație); infecție
	Gaz, vapori sau pulberi toxice	Persoana inhalează substanța conținută în produs și/sau substanța ajunge pe piele	Intoxicație pulmonară acută; iritație, dermatită
	Substanțe sensibilizante	Persoana ingerează substanța conținută în produs, de exemplu, prin introducerea în gură; și/sau substanța ajunge pe piele; și/sau persoana inhalează gaz, vapori sau pulberi	Sensibilizare; reacție alergică
	Solid sau fluid iritant sau coroziv	Persoana ingerează substanța conținută în produs, de exemplu, prin introducerea în gură, și/sau substanța ajunge pe piele sau în ochi	Iritație, dermatită; arsură cutanată; leziuni oculare, corp străin în ochi
	Gaz sau vapori iritanți sau corozivi	Persoana inhalează substanța conținută în produs și /sau substanța ajunge pe piele sau în ochi	Iritație, dermatită; arsură cutanată; intoxicație acută sau efect coroziv în plămâni sau în ochi
	Substanțe CMR	Persoana ingerează substanța conținută în produs, de exemplu, prin introducerea în gură și /sau substanța ajunge pe piele; și/sau persoana inhalează substanța sub formă de gaz, vapori sau pulberi	Cancer, mutație, toxicitate pentru reproducere
Contaminare microbiologică	Contaminare microbiologică	Persoana ajunge în contact cu un produs contaminat prin ingestie, inhalare sau contact cutanat	Infecție, locală sau sistemică
Pericole legate de utilizarea sau funcționarea produsului	Postură nesănătoasă	Designul determină o postură nesănătoasă a persoanei în timpul în care utilizează produsul	Elongație; afecțiune musculo-scheletică
	Suprasolicitare	Designul solicită utilizarea unei forțe considerabile în timpul utilizării produsului	Entorsă sau elongație; afecțiune musculo-scheletică
	Nepotrivire anatomică	Designul nu este adaptat anatomiei umane, ceea ce îl face dificil sau imposibil de utilizat	Entorsă sau ruptură musculară
	Ignorarea protecției personale	Designul îngreunează manipularea sau utilizarea produsului pentru o persoană care poartă echipament de protecție	Diverse vătămări
	Activare/dezactivare întâmplătoare	Persoana poate să (dez)activeze cu ușurință produsul, ceea ce determină o utilizare nedorită	Diverse vătămări
	Inadecvare din punct de vedere operațional	Designul determină operarea defectuoasă de către persoană; sau produsul având o funcție de protecție nu oferă protecția preconizată	Diverse vătămări
	Produsul nu se oprește	Persoana dorește să oprească funcționarea produsului, dar acesta nu se oprește și continuă să funcționeze, chiar și când nu se dorește acest lucru	Diverse vătămări
	Pornire neașteptată	Produsul se oprește în timpul unei pene de electricitate, însă repornește în mod periculos	Diverse vătămări
	Produsul nu poate fi oprit	Într-o situație de urgență, persoana nu reușește să oprească funcționarea produsului	Diverse vătămări
	Montare neadecvată a pieselor	Persoana încearcă să monteze o piesă, are nevoie de prea multă forță, produsul cedează; sau piesa este prea slab fixată și devine mobilă în cursul utilizării	Entorsă sau elongație; lacerare, tăietură; contuzii cutanate; imobilizare
	Mijloace de protecție absente sau ajustate inadecvat	Persoana poate avea acces la piese periculoase	Diverse vătămări
	Instrucțiuni, semne și simboluri de avertizare insuficiente	Utilizatorul nu observă instrucțiunile și semnele de avertizare și/sau nu înțelege simbolurile	Diverse vătămări
	Semnale de avertizare insuficiente	Utilizatorul nu vede sau nu aude semnalele de avertizare (optice sau audio), funcționarea devenind periculoasă	Diverse vătămări
NB: Acest tabel are doar scop informativ. La pregătirea unei evaluări a riscurilor, scenariile tipice de vătămare ar trebui adaptate. Există orientări specifice pentru evaluarea riscurilor în cazul substanțelor chimice, al produselor cosmetice și, posibil, și al altor produse. Se recomandă ferm ca la evaluarea unor astfel de produse să se utilizeze respectivele orientări specifice. A se vedea secțiunea 3.2.

Tabelul 3

Gravitatea vătămării

Introducere

Prezentele orientări privind evaluarea riscurilor disting între patru niveluri de gravitate a vătămării. Este important de realizat că gravitatea trebuie evaluată în mod complet și obiectiv. Obiectivul este acela de a compara gravitatea diferitelor scenarii și de a stabili priorități, și nu acela de a evalua acceptabilitatea unei singure vătămări în acest stadiu. Orice vătămare care ar fi putut fi evitată cu ușurință va fi dificil de acceptat de către consumator. Totuși, autoritățile pot depune, în mod justificat, mai multe eforturi în ceea ce privește evitarea consecințelor ireversibile decât în ceea ce privește prevenirea disconfortului temporar.

Pentru a evalua gravitatea consecințelor (vătămări acute sau alte afectări ale sănătății), se pot găsi criterii obiective, pe de o parte, în nivelul de intervenție medicală și, pe de altă parte, în consecințele pentru capacitatea funcțională ulterioară a victimei. Ambele pot fi exprimate sub formă de costuri, însă costurile consecințelor pe care le are afectarea sănătății pot fi dificil de cuantificat.

Combinând aceste criterii, cele patru niveluri pot fi definite astfel:

1.	vătămare sau consecință care, după un tratament de bază (prim ajutor, în mod normal prestat de o altă persoană decât un doctor), nu afectează substanțial capacitatea funcțională sau nu cauzează durere excesivă; de obicei, consecințele sunt complet reversibile;

2.	vătămare sau consecință pentru care poate fi necesar un consult la urgențe, dar pentru care spitalizarea nu este, în general, necesară. Capacitatea funcțională poate fi afectată pentru o perioadă limitată, dar nu mai mult de șase luni, iar recuperarea este mai mult sau mai puțin completă;

3.	vătămare sau consecință care în mod normal necesită spitalizare și care va afecta capacitatea funcțională timp de mai mult de șase luni sau va determina o pierdere definitivă a capacității funcționale;

4.	vătămare sau consecință care este sau ar putea fi fatală, inclusiv moartea cerebrală; consecințe care afectează reproducerea sau urmașii; pierdere gravă a unui membru și/sau a capacității funcționale, care determină un grad de invaliditate mai mare de aproximativ 10 %.

Următorul tabel, care ar trebui considerat mai degrabă drept un ghid, nefiind obligatoriu sau complet, oferă exemple de vătămări care corespund celor patru niveluri. Pot exista diferențe între țări, fie din cauze culturale, fie din cauza sistemelor de sănătate și de finanțare diferite. Totuși, îndepărtarea de clasificarea propusă în tabel va afecta evaluarea uniformă a riscurilor în UE. Acest fapt trebuie evidențiat în mod clar și trebuie explicat în raportul de evaluare a riscurilor, furnizându-se justificarea cuvenită.

Tipul vătămării	Gravitatea vătămării
Tipul vătămării	1	2	3	4
Lacerare, tăietură	Superficială	Externă (profundă) (cu o lungime pe corp > 10 cm) (cu o lungime pe față > 5 cm) necesitând suturi Tendon sau în cavitatea articulară Sclerotică sau cornee	Nerv optic Arteră a gâtului Trahee Organe interne	Tub bronhic Esofag Aortă Măduva spinării (partea inferioară) Lacerare profundă a organelor interne Afectare gravă a părții superioare a măduvei spinării Creier (leziune gravă/ disfuncție)
Contuzii cutanate (abraziuni/ contuzii, tumefiere, edem)	Superficială suprafață de ≤ 25 cm2 pe față suprafață de ≤ 50 cm2 pe corp	Majoră suprafață de > 25 cm2 pe față suprafață de > 50 cm2 pe corp	Trahee Organe interne (minore) Inimă Creier Plămân, cu sânge sau aer în torace	Trunchi cerebral Măduva spinării, cauzând paralizie
Comoție cerebrală	—	Pierderea cunoștinței de foarte scurtă durată (minute)	Pierderea cunoștinței îndelungată	Comă
Imobilizare/comprimare	Comprimare minoră	—	(A se utiliza în mod corespunzător rezultatul final al contuziilor cutanate, strivirii, fracturii, dislocării, amputării, după caz)	(Același rezultat ca în cazul sufocării/strangulării)
Entorsă, elongație, afecțiune musculo-scheletică	Extremități Articulații Coloană vertebrală (fără luxație sau fractură)	Elongație a ligamentelor genunchiului	Ruptură/sfâșiere a unui ligament sau tendon Ruptură musculară Entorsă cervicală	—
Dislocare	—	Extremități (degete de la mâini, de la picioare, mână, picior) Cot Maxilar Mobilitate dentară	Gleznă Încheietura mâinii Umăr Șold Genunchi Coloană	Coloană vertebrală
Fractură	—	Extremități (degete de la mâini, de la picioare, mână, picior) Încheietura mâinii Braț Coastă Stern Nas Dinte Maxilar Oasele din jurul ochiului	Gleznă Membru inferior (femur și gambă) Șold Coapsă Craniu Coloană (fractură prin compresie minoră) Maxilar (severă) Laringe Fracturi costale multiple Sânge sau aer în torace	Gât Coloană vertebrală
Strivire	—	—	Extremități (degete de la mâini, de la picioare, mână, picior) Cot Gleznă Încheietura mâinii Antebraț Membru inferior Umăr Trahee Laringe Bazin	Măduva spinării Gât în regiunea medie-inferioară Torace (strivire severă) Trunchi cerebral
Amputare	—	—	Deget(e) de la mână Deget(e) de la picior Mână Picior (Parte de) braț Membru inferior Ochi	Ambele extremități
Înțepare, străpungere	Profunzime limitată, implicând doar pielea	Străbătând pielea Perete abdominal (niciun organ implicat)	Ochi Organe interne Perete toracic	Aortă Inimă Tub bronhic Leziuni grave ale organelor (ficat, rinichi, intestin etc.)
Ingestie	—	—	Leziune a organelor interne (A se vedea, de asemenea, obstrucția căilor respiratorii interne în cazul în care obiectul ingerat se blochează la nivelul superior al esofagului.)	Leziune permanentă a organelor interne
Obstrucție a căilor respiratorii interne	—	—	Fluxul de oxigen către creier este blocat fără consecințe permanente	Fluxul de oxigen către creier este blocat cu consecințe permanente
Sufocare/Strangulare	—	—	Fluxul de oxigen către creier este blocat fără consecințe permanente	Sufocare/Strangulare fatală
Submersie/Înec	—	—	—	Înecare fatală
Arsură/Opărire (prin căldură, frig sau substanțe chimice)	gradul 1, până la 100 % din suprafața corpului gradul 2, < 6 % din suprafața corpului	gradul 2, 6-15 % din suprafața corpului	gradul 2, 16-35 % din suprafața corpului sau gradul 3, până la 35 % din suprafața corpului Arsură prin inhalare	gradul 2 sau 3, > 35 % din suprafața corpului Arsură prin inhalare necesitând asistență respiratorie
Șoc electric	(A se vedea, de asemenea, secțiunea arsuri, deoarece curentul electric poate cauza arsuri.)	Efecte locale (crampe temporare sau paralizie musculară)	—	Electrocutare
Afecțiuni neurologice	—	—	Crize epileptice provocate	—
Leziuni oculare, corp străin în ochi	Dureri oculare pasagere fără a fi necesar un tratament	Orbire temporară	Orbire parțială Orbire permanentă (monoculară)	Orbire permanentă (bioculară)
Afectare a auzului, corp străin în ureche	Dureri auriculare pasagere fără a fi necesar un tratament	Deficit auditiv temporar	Surditate parțială Surditate totală (mono-auriculară)	Surditate totală (bi-auriculară)
Intoxicație cu substanțe (ingestie, inhalare, cutanată)	Diaree, vărsături, simptome locale	Leziuni reversibile ale organelor interne, de exemplu, ficat, rinichi, anemie hemolitică ușoară	Leziuni ireversibile ale organelor interne, de exemplu, esofag, stomac, ficat, rinichi, anemie hemolitică, leziuni reversibile ale sistemului nervos	Leziuni ireversibile ale sistemului nervos Deces
Iritare, dermatită, inflamație sau efect coroziv al unei substanțe (inhalare, cutanată)	Iritație locală ușoară	Leziuni oculare reversibile Efecte sistemice reversibile Efecte inflamatorii	Plămâni, insuficiență respiratorie, pneumonie chimică Efecte sistemice ireversibile Orbire parțială Efecte corozive	Plămâni, necesitând asistență respiratorie Asfixie
Reacție alergică sau sensibilizare	Reacție alergică ușoară sau locală	Reacție alergică, dermatită de contact alergică generalizată	Sensibilizare puternică, determinând alergii la mai multe substanțe	Reacție sau șoc anafilactic Deces
Leziuni pe termen lung ca urmare a contactului cu substanțe sau prin expunere la radiații	Diaree, vărsături, simptome locale	Leziuni reversibile ale organelor interne, de exemplu, ficat, rinichi, anemie hemolitică ușoară	Leziune a sistemului nervos, de exemplu, sindrom psiho-organic (SPO: denumit și „encefalopatie toxică cronică”, cunoscut și ca „boala zugravilor”). Leziuni ireversibile ale organelor interne, de exemplu, esofag, stomac, ficat, rinichi, anemie hemolitică, leziuni reversibile ale sistemului nervos	Cancer (leucemie) Efecte asupra reproducerii Efecte asupra urmașilor Depresie a SNC
Infecție microbiologică		Leziuni reversibile	Efecte ireversibile	Infecție necesitând spitalizare îndelungată, organisme rezistente la antibiotice Deces

Tabelul 4

Nivelul riscului rezultat din combinarea gravității vătămării și probabilitate

Probabilitatea vătămării în cursul duratei de viață previzibile a produsului		Gravitatea vătămării
		1	2	3	4
Ridicată Scăzută	> 50 %	R	G	G	G
	> 1/10	M	G	G	G
	> 1/100	M	G	G	G
	> 1/1 000	S	R	G	G
	> 1/10 000	S	M	R	G
	> 1/100 000	S	S	M	R
	> 1/1 000 000	S	S	S	M
	< 1/1 000 000	S	S	S	S

G – Risc grav

R – Risc ridicat

M – Risc mediu

S – Risc scăzut

Glosar de termeni

Pericol: sursă de pericol implicând probabilitatea de a fi vătămat sau de a suferi leziuni. O metodă de cuantificare a pericolului în cadrul unei evaluări a riscurilor este gravitatea posibilelor vătămări sau leziuni.

Pericol aferent produsului: pericol generat de proprietățile unui produs.

Risc: combinație echilibrată între un pericol și probabilitatea apariției vătămării. Riscul nu descrie nici pericolul, nici probabilitatea, ci ambele elemente simultan.

Evaluarea riscurilor: procedură de identificare și evaluare a pericolelor, constând în trei etape:

1.	identificarea gravității unui pericol;

2.	determinarea probabilității ca un consumator să fie vătămat de pericolul respectiv;

3.	combinația dintre pericol și probabilitate.

Nivelul riscului: gradul de risc, care poate fi „grav”, „ridicat”, „mediu” și „scăzut”. Când s-a identificat nivelul de risc (cel mai mare), evaluarea riscului este completă.

Gestionarea riscurilor: acțiuni subsecvente care sunt separate de evaluarea riscurilor și care au drept obiectiv reducerea sau eliminarea unui risc.

(1) În alte ocurențe din prezentele linii directoare, termenul „Comisie” se referă în general la echipa RAPEX înființată în cadrul serviciului Comisiei responsabil de Directiva 2001/95/CE și la serviciile relevante ale Comisiei, după caz.

(2) Sistemul de informare și comunicare privind supravegherea pieței („ICSMS”). Această platformă este menită să faciliteze comunicarea între organismele de supraveghere a pieței din UE și din țările AELS cu privire la produsele neconforme.

(3) În contextul prezentului document, termenul „state membre” trebuie interpretat în sensul că nu exclude niciun alt actor dintre destinatarii dispozițiilor cuprinse în prezentele linii directoare.

(4) A se vedea cea mai recentă decizie de punere în aplicare a Comisiei Europene publicată la adresa https://ec.europa.eu/consumers/consumers_safety/safety_products/rapex/alerts/repository/content/pages/rapex/index_en.htm

(5) A se vedea considerentul 10 din Directiva 2001/95/CE.

(6) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).

(7) Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, 28.11.2001, p. 67).

(8) Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare (JO L 311, 28.11.2001, p. 1).

(9) Regulamentul (UE) 2017/745 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale (JO L 117, 5.5.2017, p. 1).

(10) Directiva 90/385/CEE a Consiliului din 20 iunie 1990 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la dispozitivele medicale active implantabile (JO L 189, 20.7.1990, p. 17).

(11) Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO L 241, 17.9.2015, p. 1).

(12) A se vedea metodologia generală a UE de evaluare a riscurilor [acțiunea 5 din Planul de acțiune multianual pentru supravegherea produselor în UE – COM(2013) 76 final] care oferă autorităților orientări cu privire la articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008: http://ec.europa.eu/DocsRoom/documents/17107/attachments/1/translations

(13) A se vedea https://ec.europa.eu/consumers/consumer-safety/rag/#/screen/home

(14) www.ec.europa.eu/rapex

(15) A se vedea partea I capitolul 6.2 din prezentele linii directoare.

(16) A se vedea partea II capitolul 2.2.1 din prezentele linii directoare.

(17) A se vedea partea II capitolul 2.2.1 din prezentele linii directoare.

(18) A se vedea partea II capitolul 2.2.2 din prezentele linii directoare.

(19) A se vedea partea II capitolul 2.2.2 din prezentele linii directoare.

(20) Pentru mai multe informații privind acțiunile subsecvente, a se vedea partea II capitolul 4.4.5 din prezentele linii directoare.

(21) Pentru mai multe informații cu privire la notificările care cuprind aspecte privind siguranța care fac obiectul unor discuții la nivelul UE, a se vedea partea II capitolele 3.4.4 și 3.4.7.1.1 din prezentele linii directoare.

(22) A se vedea punctul 10 din anexa II la Directiva 2001/95/CE.

(23) A se vedea punctul 9 din anexa II la Directiva 2001/95/CE.

(24) Pentru mai multe informații despre notificările referitoare la aspectele privind siguranța care fac obiectul unor discuții la nivelul UE, a se vedea partea II capitolul 3.1.2 litera (d) și capitolul 3.4.7.1.1.

(25) https://ec.europa.eu/consumers/consumers_safety/safety_products/rapex/alerts/?event=main.search

(26) Practică deja convenită la reuniunea Comitetului DSGP din 24 septembrie 2012, cu privire la care punctele de contact RAPEX au fost informate în cadrul reuniunii punctelor de contact RAPEX din 4 octombrie (punctul 4 de pe ordinea de zi) și aplicată începând din 2013.

(27) Articolul 16 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2001/95/CE și articolul 23 alineatul (3) în legătură cu articolul 19 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008.

(28) Articolul 16 alineatele (1) și (2) din Directiva 2001/95/CE.

(29) Pentru mai multe informații privind criteriile de notificare, a se vedea partea I capitolul 2.

(30) Pentru mai multe informații privind notificările transmise prin aplicația RAPEX înainte de adoptarea de măsuri, a se vedea capitolul 3.1.2 litera (b).

(31) Pentru mai multe informații despre notificările referitoare la aspectele de siguranță care fac obiectul unor discuții la nivelul UE, a se vedea partea II capitolul 3.1.2 litera(d) și capitolul 3.4.4.

(32) Pentru mai multe informații privind termenele-limită, a se vedea partea III apendicele 4 din prezentele linii directoare.

(33) Toate termenele-limită menționate în prezentele linii directoare sunt exprimate în zile calendaristice.

(34) A se vedea punctul 10 din anexa II la Directiva 2001/95/CE.

(35) În sensul prezentelor linii directoare, „operator economic” desemnează orice persoană fizică sau juridică definită drept „operator economic” în Regulamentul (CE) nr. 765/2008 sau drept „producător” și „distribuitor” în DSGP.

(36) https://webgate.ec.europa.eu/etranslation/translateDocument.html

(37) Nu este necesar să se trimită notificările prin intermediul reprezentanței permanente a unui stat membru pe lângă UE.

(38) A se vedea partea I capitolul 5.3 din prezentele linii directoare.

(39) Rubricile formularului pot fi actualizate ca urmare a evoluțiilor, de comun acord între Comisie și statele membre.

(40) Rubricile formularului pot fi actualizate ca urmare a evoluțiilor, de comun acord între Comisie și statele membre.

(41) În partea I capitolul 5.3 sunt disponibile mai multe informații privind metoda de evaluare a riscurilor pentru produsele armonizate (atât produsele de consum, cât și produsele profesionale) în raport cu categoriile mai largi de riscuri publice protejate în temeiul legislației de armonizare a UE.

(42) Benis HG (1990): „A Product Risk Assessment Nomograph”, raport întocmit pentru Ministerul neozeelandez pentru protecția consumatorilor, februarie 1990. Citat în: Comisia Europeană (2005), „Establishing a Comparative Inventory of Approaches and Methods Used by Enforcement Authorities for the Assessment of the Safety of Consumer Products Covered by Directive 2001/95/EC on General Product Safety and Identification of Best Practices”. Raport întocmit de Risk & Policy Analysts (RPA), Loddon, Norfolk, UK.

(43) Metodă utilizată de autoritățile belgiene. Citată în: Comisia Europeană (2005), „Establishing a Comparative Inventory of Approaches and Methods Used by Enforcement Authorities for the Assessment of the Safety of Consumer Products Covered by Directive 2001/95/EC on General Product Safety and Identification of Best Practices”. Raport întocmit de Risk & Policy Analysts (RPA), Loddon, Norfolk, UK.

(44) Decizia 2004/418/CE a Comisiei din 29 aprilie 2004 de stabilire a orientărilor pentru gestionarea Sistemului European de schimb rapid de informații (RAPEX) și pentru notificările prezentate în conformitate cu articolul 11 din Directiva 2001/95/CE (JO L 151, 30.4.2004, p. 83).

(45) Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (JO L 11, 15.1.2002, p. 4).

(46) https://webgate.ec.europa.eu/idbpa/

(47)

NB: trebuie să se țină cont întotdeauna de un anumit factor de incertitudine la compararea rezultatelor unui test cu o valoare-limită. A se vedea, de exemplu:

—	raportul intitulat „Report on the relationship between analytical results, measurement uncertainty, recovery factors and the provisions of EU food and feed legislation …” https://ec.europa.eu/food/safety/chemical_safety/contaminants/catalogue_en

—	raportul de sinteză intitulat „Preparation of a working document in support of the uniform interpretation of legislative standards and the laboratory quality standards prescribed under Directive 93/99/EEC”, http://ec.europa.eu/food/fs/scoop/9.1_sr_en.pdf

(48) Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1).

(49) JO L 164, 26.6.2009, p. 7.

(50) Standardul EN 71-1:2005, secțiunea 8.2 +A6:2008.

(51) Articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 (JO L 342, 22.12.2009, p. 59).

(52) Pentru Regulamentul REACH și documente orientative privind REACH, a se vedea http://echa.europa.eu/ Agenția Europeană pentru Produse Chimice (2008). Ghidul cerințelor privind informațiile și evaluarea securității chimice: https://echa.europa.eu/ro/guidance-documents/guidance-on-information-requirements-and-chemical-safety-assessment

(53) Decizia de punere în aplicare 2013/674/UE a Comisiei din 25 noiembrie 2013 privind orientările vizând anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele cosmetice (JO L 315, 26.11.2013, p. 82); CSSC (Comitetul științific pentru siguranța consumatorilor), SCCS Notes of Guidance for the Testing of Cosmetic Ingredients and their Safety Evaluation 9th revision, 29 septembrie 2015, SCCS/1564/15, revizuirea din 25 aprilie 2016: http://ec.europa.eu/health/scientific_committees/consumer_safety/docs/sccs_o_190.pdf

(54) A se vedea partea I capitolul 1.1 penultimul paragraf.

(55) Extras din definiția „produsului sigur” de la articolul 2 litera (b) din Directiva 2001/95/CE.

15.3.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 73/188

DECIZIA (UE) 2019/418 A COMISIEI

din 13 martie 2019

de modificare a Deciziilor (UE) 2017/1214, (UE) 2017/1215, (UE) 2017/1216, (UE) 2017/1217, (UE) 2017/1218 și (UE) 2017/1219

[notificată cu numărul C(2019) 1851]

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 66/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind eticheta UE ecologică (1), în special articolul 8 alineatul (2),

după consultarea Comitetului pentru etichetare ecologică al Uniunii Europene,

întrucât:

(1)	În temeiul Regulamentului (CE) nr. 66/2010, eticheta ecologică a UE poate fi acordată produselor care au un impact redus asupra mediului pe durata întregului lor ciclu de viață. Pentru fiecare grup de produse trebuie stabilite criterii specifice de acordare a etichetei ecologice a UE.

(2)

Deciziile (UE) 2017/1214 (2), (UE) 2017/1215 (3), (UE) 2017/1216 (4), (UE) 2017/1217 (5), (UE) 2017/1218 (6) și (UE) 2017/1219 (7) stabilesc criteriile și cerințele de evaluare și de verificare aferente pentru detergenții pentru spălarea manuală a vaselor, detergenții de uz industrial și instituțional pentru mașinile de spălat vase, detergenții pentru mașini de spălat vase, produsele de curățare pentru suprafețe dure, detergenții de rufe și, respectiv, detergenții de rufe de uz industrial și instituțional.

(3)

O serie de organisme naționale competente care acordă eticheta ecologică a UE au informat Comisia cu privire la dificultățile întâmpinate în punerea în aplicare a unora dintre criteriile stabilite în deciziile respective. În special, criteriile stabilesc faptul că substanțele prezente ca impurități în unele ingrediente (de exemplu, fosfații) nu trebuie să se regăsească, indiferent de concentrația lor, în produsul detergent final, dar în prezent nu este posibil din punct de vedere tehnic să se elimine impuritățile respective.

(4)

Deciziile menționate în considerentul 2 au abrogat și au înlocuit deciziile anterioare ale Comisiei în același domeniu. În conformitate cu deciziile anterioare, impuritățile și subprodusele trebuiau să respecte criteriile numai în cazul în care concentrația lor în formula finală era mai mare sau egală cu 0,010 % în greutate. Comisia a efectuat o evaluare și a concluzionat că, la fel ca în deciziile anterioare, ar trebui stabilit un prag al concentrației minime de 0,010 % în greutate în formula finală, atât pentru produsele secundare, cât și pentru impuritățile provenite din materiile prime, în scopul respectării fiecărui criteriu din deciziile menționate în considerentul 2.

(5)

Decizia (UE) 2017/1217 a abrogat și a înlocuit Decizia 2011/383/UE a Comisiei (8) pentru grupul de produse „detergenți universali și detergenți pentru instalații sanitare”. În Decizia (UE) 2017/1217 a fost prevăzută o perioadă de tranziție de 18 luni, astfel încât producătorii de produse cărora li s-a acordat eticheta ecologică a UE pe baza criteriilor stabilite în Decizia 2011/383/UE să aibă la dispoziție suficient timp pentru a-și adapta produsele în vederea respectării criteriilor revizuite, stabilite în Decizia (UE) 2017/1217. Această perioadă de tranziție a expirat la 26 decembrie 2018. O serie de organisme naționale competente au informat Comisia cu privire la necesitatea de a se prelungi perioada de tranziție cu șase luni, având în vedere volumul ridicat de cereri de reînnoire a contractelor de acordare a etichetei ecologice a UE. Comisia a efectuat o evaluare și a confirmat, în mod excepțional în acest caz, necesitatea prelungirii cu șase luni a perioadei de tranziție.

(6)

Deciziile (UE) 2017/1218 și (UE) 2017/1219 includ o derogare acordată în temeiul articolului 6 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 66/2010 pentru acidul εftalimido-peroxi-hexanoic (PAP), atunci când această substanță este clasificată ca fiind periculoasă pentru mediul acvatic: pericol acut, categoria 1 (H400) sau ca fiind periculoasă pentru mediul acvatic: pericol cronic, categoria 3 (H412), până la concentrația maximă de 0,6 g/kg de rufe. Această derogare a fost acordată deoarece s-a recunoscut că PAP are o funcție importantă ca agent de albire în detergenții care intră sub incidența deciziilor respective și deoarece această substanță este supusă unui nivel înalt de degradare în cursul procesului de spălare.

(7)

În cursul procesului de spălare, PAP se degradează în acid ε-ftalimido hexanoic (PAC). Această substanță este non-peroxidică și ușor biodegradabilă și nu este periculoasă pentru mediu. Deoarece PAP se degradează rapid în PAC și nu ajunge niciodată în apa deversată, este mai indicat să se utilizeze pentru PAP factorii de degradare ai PAC atunci când se calculează volumul critic de diluare al produsului. O abordare similară a fost deja utilizată în Decizia (UE) 2017/1219, în care s-au aplicat norme separate pentru calcularea volumului critic de diluare pentru substanța peroxid de hidrogen, care se degradează în acid peracetic în cursul procesului de spălare. Prin urmare, Decizia (UE) 2017/1219 ar trebui modificată în vederea aplicării de norme separate pentru calcularea volumului critic de diluare pentru PAP utilizând valorile de degradare ale PAC.

(8)	PAP se utilizează în principal ca agent de albire în detergenții de rufe profesionali cu mai multe componente, dar nu și în detergenții de rufe de uz casnic. Prin urmare, derogarea actuală pentru PAP prevăzută în Decizia (UE) 2017/1218 este inutilă și ar trebui eliminată.

(9)	Din motive de claritate, în anexa la Decizia (UE) 2017/1218, tabelul 3 ar trebui modificat pentru a se adăuga o coloană în care să se indice clasificarea substanței în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008.

(10)	Prin urmare, Deciziile (UE) 2017/1214, (UE) 2017/1215, (UE) 2017/1216, (UE) 2017/1217, (UE) 2017/1218 și (UE) 2017/1219 ar trebui modificate în mod corespunzător.

(11)	Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 66/2010,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

În anexa la Decizia (UE) 2017/1214, în secțiunea intitulată „Evaluare și verificare”, la litera (b) („Praguri de măsurare”), în tabelul 1, nota cu asterisc (*) se înlocuiește cu următorul text:

„(*)	«fără limită» înseamnă: indiferent de concentrație (de limita de detecție analitică) pentru toate substanțele componente, cu excepția produselor secundare și a impurităților provenite din materiile prime, care pot fi prezente în formula finală până la o concentrație de 0,010 % în greutate;”.

Articolul 2

În anexa la Decizia (UE) 2017/1215, în secțiunea intitulată „Evaluare și verificare”, la litera (b) („Praguri de măsurare”), în tabelul 1, nota cu asterisc (*) se înlocuiește cu următorul text:

„(*)	«fără limită» înseamnă: indiferent de concentrație (de limita de detecție analitică) pentru toate substanțele componente, cu excepția produselor secundare și a impurităților provenite din materiile prime, care pot fi prezente în formula finală până la o concentrație de 0,010 % în greutate;”.

Articolul 3

În anexa la Decizia (UE) 2017/1216, în secțiunea intitulată „Evaluare și verificare”, la litera (b) („Praguri de măsurare”), în tabelul 1, nota cu asterisc (*) se înlocuiește cu următorul text:

„(*)	«fără limită» înseamnă: indiferent de concentrație (de limita de detecție analitică) pentru toate substanțele componente, cu excepția produselor secundare și a impurităților provenite din materiile prime, care pot fi prezente în formula finală până la o concentrație de 0,010 % în greutate;”.

Articolul 4

Decizia (UE) 2017/1217 se modifică după cum urmează:

(a)	La articolul 7, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: „(3) Licențele pentru eticheta ecologică a UE acordate în conformitate cu criteriile prevăzute în Decizia 2011/383/UE pot fi utilizate până la 30 iunie 2019.”

(b)

În anexă, în secțiunea intitulată „Evaluare și verificare”, la litera (b) („Praguri de măsurare”), în tabelul 1, nota cu asterisc (*) se înlocuiește cu următorul text:

„(*)	«fără limită» înseamnă: indiferent de concentrație (de limita de detecție analitică) pentru toate substanțele componente, cu excepția produselor secundare și a impurităților provenite din materiile prime, care pot fi prezente în formula finală până la o concentrație de 0,010 % în greutate;”.

Articolul 5

Anexa la Decizia (UE) 2017/1218 se modifică după cum urmează:

(a)

În secțiunea intitulată „Evaluare și verificare”, la litera (b) („Praguri de măsurare”), în tabelul 1, nota cu asterisc (*) se înlocuiește cu următorul text:

„(*)	«fără limită» înseamnă: indiferent de concentrație (de limita de detecție analitică) pentru toate substanțele componente, cu excepția produselor secundare și a impurităților provenite din materiile prime, care pot fi prezente în formula finală până la o concentrație de 0,010 % în greutate;”.

(b)	La criteriul 5 („Substanțe excluse și limitate”), la litera (b) punctul (ii), tabelul 3 („Substanțe care fac obiectul derogării”) se înlocuiește cu tabelul care figurează în anexa la prezenta decizie.

Articolul 6

Anexa la Decizia (UE) 2017/1219 se modifică după cum urmează:

(a)

La criteriul 1 („Toxicitatea pentru organismele acvatice”), ultimul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Ca urmare a degradării anumitor substanțe în cursul procesului de spălare, se aplică norme separate pentru următoarele substanțe:

—	peroxidul de hidrogen (H2O2) – a nu se include în calculul VCD;

—	acidul peracetic – a se include în calcul ca «acid acetic»;

—	acidul ε-ftalimido-peroxi-hexanoic (PAP) – a se include în calcul ca acid ε-ftalimido hexanoic (PAC).

Valorile care se utilizează în calculul VCD [ cronic ] pentru acidul ε-ftalimido hexanoic (PAC) sunt următoarele:

FD (i) = 0,05

FT cronic(i) = 0,256 mg/l

Aerob = R

Anaerob = O;”.

(b)

În secțiunea intitulată „Evaluare și verificare”, la litera (b) („Praguri de măsurare”), în tabelul 1, nota cu asterisc (*) se înlocuiește cu următorul text:

„(*)	«fără limită» înseamnă: indiferent de concentrație (de limita de detecție analitică) pentru toate substanțele componente, cu excepția produselor secundare și a impurităților provenite din materiile prime, care pot fi prezente în formula finală până la o concentrație de 0,010 % în greutate;”.

Articolul 7

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 13 martie 2019.

Pentru Comisie

Karmenu VELLA

Membru al Comisiei

(1) JO L 27, 30.1.2010, p. 1.

(2) Decizia (UE) 2017/1214 a Comisiei din 23 iunie 2017 de stabilire a criteriilor de acordare a etichetei ecologice a UE pentru detergenții pentru spălarea manuală a vaselor (JO L 180, 12.7.2017, p. 1).

(3) Decizia (UE) 2017/1215 a Comisiei din 23 iunie 2017 de stabilire a criteriilor de acordare a etichetei ecologice a UE pentru detergenții de uz industrial și instituțional pentru mașinile de spălat vase (JO L 180, 12.7.2017, p. 16).

(4) Decizia (UE) 2017/1216 a Comisiei din 23 iunie 2017 de stabilire a criteriilor de acordare a etichetei ecologice a UE privind detergenții pentru mașini de spălat vase (JO L 180, 12.7.2017, p. 31).

(5) Decizia (UE) 2017/1217 a Comisiei din 23 iunie 2017 de stabilire a criteriilor de acordare a etichetei ecologice a UE pentru produsele de curățare pentru suprafețe dure (JO L 180, 12.7.2017, p. 45).

(6) Decizia (UE) 2017/1218 a Comisiei din 23 iunie 2017 de stabilire a criteriilor de acordare a etichetei ecologice a UE pentru detergenții de rufe (JO L 180, 12.7.2017, p. 63).

(7) Decizia (UE) 2017/1219 a Comisiei din 23 iunie 2017 de stabilire a criteriilor de acordare a etichetei ecologice a UE pentru detergenții de rufe de uz industrial și instituțional (JO L 180, 12.7.2017, p. 79).

(8) Decizia 2011/383/UE a Comisiei din 28 iunie 2011 de stabilire a criteriilor ecologice de acordare a etichetei ecologice a UE pentru detergenții universali și detergenții pentru instalații sanitare (JO L 169, 29.6.2011, p. 52).

ANEXĂ

Substanță	Clasificare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008	Frază de pericol
Agenți tensioactivi	Periculos pentru mediul acvatic – pericol acut, categoria 1	H400: Foarte toxic pentru organismele acvatice
Agenți tensioactivi	Periculos pentru mediul acvatic – pericol cronic, categoria 3	H412: Nociv pentru organismele acvatice, cu efecte pe termen lung
Subtilizină	Periculos pentru mediul acvatic – pericol acut, categoria 1	H400: Foarte toxic pentru organismele acvatice
Subtilizină	Periculos pentru mediul acvatic – pericol cronic, categoria 2	H411: Toxic pentru organismele acvatice, cu efecte pe termen lung
Enzime (1)	Sensibilizarea pielii, categoria de pericol 1, 1A, 1B	H317: Poate provoca o reacție alergică a pielii
Enzime (1)	Sensibilizarea căilor respiratorii, categoria de pericol 1, 1A, 1B	H334: Poate provoca simptome de alergie sau de astm sau dificultăți de respirație în caz de inhalare
NTA sub formă de impuritate în MGDA și GLDA (2)	Carcinogenicitate, categoria de pericol 2	H351: Susceptibil de a provoca apariția cancerului

(1)

(*2)	Inclusiv stabilizatori și alte substanțe auxiliare din preparate.

(2)

(*3)	În concentrații mai mici de 0,2 % în materia primă, atât timp cât concentrația totală în produsul finit este mai mică de 0,10 %.

15.3.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 73/193

Rectificare la Regulamentul delegat (UE) 2019/401 al Comisiei din 19 decembrie 2018 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 389/2013 de creare a registrului Uniunii

( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 72 din 14 martie 2019 )

La pagina 5, articolul 1:

în loc de:

„Articolul 1

La articolul 41 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 389/2013 se adaugă următorul paragraf:

«(4) Începând din ziua următoare datei la care sunt depuse ambele instrumente de ratificare a Acordului de retragere, certificatele create pentru 2019 și 2020 nu trebuie identificate cu un cod de țară dacă acordul de stabilire a dispozițiilor privind retragerea unui astfel de stat membru din Uniunea Europeană impune obligativitatea respectării Directivei 2003/87/CE în privința emisiilor produse în cursul acestor ani.»”,

se citește:

„Articolul 1

La articolul 41 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 389/2013 se adaugă următorul paragraf:

«Începând din ziua următoare datei la care sunt depuse ambele instrumente de ratificare a Acordului de retragere, certificatele create pentru 2019 și 2020 nu trebuie identificate cu un cod de țară dacă acordul de stabilire a dispozițiilor privind retragerea unui astfel de stat membru din Uniunea Europeană impune obligativitatea respectării Directivei 2003/87/CE în privința emisiilor produse în cursul acestor ani.»”

		ISSN 1977-0782
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 73

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 62 15 martie 2019

Cuprins		II Acte fără caracter legislativ	Pagina
		ACORDURI INTERNAŢIONALE
	*	Decizia (UE) 2019/407 a Consiliului din 4 martie 2019 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului pentru prevenirea pescuitului nereglementat în marea liberă din zona centrală a Oceanului Arctic	1
		Acord de prevenire a pescuitului nereglementat în marea liberă din zona centrală a Oceanului Arctic	3
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/408 al Consiliului din 14 martie 2019 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei	9
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/409 al Consiliului din 14 martie 2019 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei	16
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/410 al Comisiei din 29 noiembrie 2018 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește detaliile și structura informațiilor din domeniul serviciilor de plată care trebuie notificate de autoritățile competente Autorității Bancare Europene în temeiul Directivei (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului ( 1 )	20
	*	Regulamentul delegat (UE) 2019/411 al Comisiei din 29 noiembrie 2018 de completare a Directivei (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru stabilirea cerințelor tehnice privind instituirea, gestionarea și menținerea registrului central electronic în domeniul serviciilor de plată și privind accesul la informațiile conținute de acesta ( 1 )	84
	*	Regulamentul (UE) 2019/412 al Comisiei din 14 martie 2019 privind modificarea Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Standardele Internaționale de Contabilitate 12 și 23 și Standardele Internaționale de Raportare Financiară 3 și 11 ( 1 )	93
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/413 al Comisiei din 14 martie 2019 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/1998 în ceea ce privește țările terțe recunoscute că aplică standarde de securitate echivalente cu standardele de bază comune din domeniul securității aviației civile ( 1 )	98
	*	Regulamentul (UE) 2019/414 al Comisiei din 14 martie 2019 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1177/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile comunitare referitoare la venit și la condițiile de viață (EU-SILC) în ceea ce privește ediția 2020 a listei variabilelor-țintă secundare referitoare la supraîndatorare, la consum și la avere, precum și la forța de muncă ( 1 )	105
		DECIZII
	*	Decizia (PESC) 2019/415 a Consiliului din 14 martie 2019 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei	110
	*	Decizia (PESC) 2019/416 a Consiliului din 14 martie 2019 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei	117
	*	Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/417 a Comisiei din 8 noiembrie 2018 de stabilire a liniilor directoare pentru gestionarea Sistemului de informare rapidă al Uniunii Europene, RAPEX, înființat în temeiul articolului 12 din Directiva 2001/95/CE privind siguranța generală a produselor, precum și a sistemului său de notificare [notificată cu numărul C(2018) 7334]	121
	*	Decizia (UE) 2019/418 a Comisiei din 13 martie 2019 de modificare a Deciziilor (UE) 2017/1214, (UE) 2017/1215, (UE) 2017/1216, (UE) 2017/1217, (UE) 2017/1218 și (UE) 2017/1219 [notificată cu numărul C(2019) 1851] ( 1 )	188

		Rectificări
	*	Rectificare la Regulamentul delegat (UE) 2019/401 al Comisiei din 19 decembrie 2018 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 389/2013 de creare a registrului Uniunii ( JO L 72, 14.3.2019 )	193