(1)

După cum se menționează în considerentul 14 din Directiva 2014/53/UE, echipamentele radio pot avea un rol esențial în asigurarea accesului la serviciile de urgență și, prin urmare, ar trebui, în cazurile corespunzătoare, să fie concepute astfel încât să dispună de caracteristicile necesare pentru a avea acces la serviciile respective.

(2)

Sistemul instituit în cadrul programului Galileo în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1285/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2) este un sistem global de navigație prin satelit („GNSS”) deținut și controlat în totalitate de Uniune, care asigură un serviciu de poziționare extrem de precis sub control civil. Sistemul Galileo poate fi utilizat în combinație cu alte GNSS.

(3)

Strategia spațială pentru Europa (3), adoptată în 2016, anunță măsuri prin care se introduce utilizarea serviciilor de poziționare și de navigație Galileo pe telefoanele mobile.

(4)

În concluziile sale din 5 decembrie 2017 (4), Consiliul sprijină dezvoltarea unei piețe puternice în aval pentru aplicațiile și serviciile bazate pe date spațiale și subliniază că ar trebui luate măsuri adecvate, inclusiv de reglementare, acolo unde este cazul, pentru a se obține compatibilitatea deplină a dispozitivelor vândute în Uniune cu sistemul Galileo și pentru a se încuraja utilizarea dispozitivelor compatibile cu Galileo pe piața mondială.

(5)

Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) prevede utilizarea numărului european unic pentru apeluri de urgență („112”) în întreaga Uniune și obligă statele membre să se asigure că întreprinderile care furnizează utilizatorilor finali un serviciu de comunicații electronice pentru apelurile inițiate către un număr sau mai multe numere din planul național de numerotare pun informațiile privind localizarea apelantului la dispoziția autorităților care gestionează apelurile de urgență cel puțin către numărul european unic pentru apeluri de urgență „112”.

(6)

Telefoanele mobile care pot fi ținute în mână și care au capacități informatice avansate („dispozitive mobile”) reprezintă categoria de echipamente radio de telecomunicații cel mai des utilizată în Uniune pentru apelarea numărului european unic pentru apeluri de urgență „112”.

(7)

Nivelul de precizie în ceea ce privește amplasarea echipamentelor radio care accesează serviciile de urgență joacă un rol esențial în asigurarea eficacității accesului necesar la aceste servicii. În prezent, locația apelantului în cazul comunicațiilor de urgență de pe dispozitivele mobile este stabilită folosind informația cell-ID bazată pe aria de acoperire a turnului de telefonie mobilă care deservește dispozitivul mobil. Aria de acoperire a unui turn de telefonie mobilă variază între 100 m și câțiva kilometri. În anumite cazuri, în special în munți, în orașe și în clădirile mari acest lucru poate duce la erori semnificative în localizarea apelanților la serviciile de urgență.

(8)

Identificarea locației apelantului bazată pe informațiile cell-ID completate cu informații Wi-Fi și GNSS permite o localizare mult mai exactă a apelantului, iar intervențiile de salvare pot fi astfel mai rapide și mai eficiente, optimizându-se resursele.

(9)

Soluțiile de localizare a apelantului bazate pe poziționarea GNSS au fost deja introduse în opt state membre și în anumite țări terțe.

(10)

În ceea ce privește sistemele eCall bazate pe serviciul 112 instalate la bordul vehiculelor, Regulamentul (UE) 2015/758 al Parlamentului European și al Consiliului (6) prevede deja că receptoarele sistemelor respective trebuie să fie compatibile cu serviciile de poziționare furnizate de sistemele Galileo și EGNOS.

(11)

Din motivele expuse, dispozitivele mobile ar trebui să se încadreze, de asemenea, în categoria echipamentelor radio care sunt compatibile cu anumite caracteristici care asigură accesul la serviciile de urgență menționate la articolul 3 alineatul (3) litera (g) din Directiva 2014/53/UE. Dispozitivele mobile noi ar trebui să aibă capacitatea de a oferi acces la informațiile de localizare Wi-Fi și GNSS în comunicațiile de urgență, iar funcția de poziționare a locației ar trebui să fie compatibilă cu serviciile furnizate de programul Galileo și să funcționeze corelat cu acestea.

(12)

Directiva 2014/53/UE se limitează la formularea cerințelor esențiale. Pentru a facilita evaluarea conformității cu aceste cerințe, directiva prevede o prezumție de conformitate pentru echipamentele radio care respectă standardele armonizate voluntare adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (7) în scopul formulării specificațiilor tehnice detaliate ale cerințelor respective.

(13)

Comitetul European pentru Standardizare în Electrotehnică (Cenelec) și Institutul European de Standardizare în Telecomunicații (ETSI) au fost invitate să elaboreze, în sprijinul punerii în aplicare a articolului 3 din Directiva 2014/53/UE, standarde armonizate pentru echipamentele radio (M/536) (8).

(14)

Operatorilor economici ar trebui să li se acorde o perioadă de timp suficientă pentru a efectua adaptările necesare la dispozitivele mobile pe care intenționează să le introducă pe piață. Nicio dispoziție din prezentul regulament nu ar trebui interpretată ca împiedicând operatorii economici să se conformeze de la data intrării în vigoare.

(15)

Comisia a organizat consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, în timpul lucrărilor pregătitoare ale măsurilor prevăzute în prezentul regulament și a consultat Grupul de experți pentru politica spațială în cadrul reuniunilor sale din 14 noiembrie 2017 și 14 martie 2018,

(1)

Pentru a se asigura aplicarea uniformă a Nomenclaturii combinate („NC”) anexate la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 (2) al Consiliului, este necesară adoptarea unor dispoziții privind clasificarea anumitor mărfuri.

(2)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1232 al Comisiei (3), un articol realizat din fontă cu grafit sferoidal (fontă ductilă, EN-GJS-500-7) a fost clasificat la codul NC 7325 99 10 drept alte articole turnate din fontă maleabilă.

(3)

Clasificarea în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1232 s-a bazat pe notele explicative la Nomenclatura combinată de la codul NC 7307 19 10, care au definit fonta maleabilă și, potrivit notelor respective, termenul „maleabil” include și fonta cu grafit sferoidal.

(4)

În cauzele conexate C-397/17 și C-398/17, Profit Europe (4), Curtea de Justiție a hotărât că accesoriile de țevărie turnate din fontă cu grafit sferoidal trebuie clasificate la subpoziția 7307 19 90.

(5)

Curtea de Justiție și-a întemeiat decizia pe constatarea că fonta cu grafit sferoidal și fonta maleabilă diferă în termeni de compoziție și metodă de producție și, chiar dacă fonta cu grafit sferoidal prezintă caracteristici similare cu cele ale fontei maleabile (EN-GJM), aceasta constituie o categorie separată în clasificarea fontei (EN-GJS).

(6)

Curtea de Justiție a concluzionat că, în această privință, notele explicative menționate, atât timp cât prevăd că „termenul «maleabil» include fonta cu grafit sferoidal”, au ca efect extinderea noțiunii de „fontă maleabilă” la altă categorie de fontă și, prin urmare, trebuie să nu fie luate în considerare.

(7)

Hotărârea Curții de Justiție se aplică prin analogie produsului reglementat de Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1232, deoarece produsul respectiv corespunde standardului EN-GJS-500-7, iar clasificarea sa ca articol din fontă maleabilă s-a bazat pe textul notelor explicative la Nomenclatura combinată de la codul NC 7307 19 10 în privința cărora Curtea de Justiție a constatat că modifică domeniul de aplicare al subpoziției NC 7307 19 10.

(8)

Prin urmare, clasificarea articolului care intră sub incidența Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/1232 nu este în conformitate cu constatările Curții de Justiție în hotărârea pronunțată în cauzele conexate C-397/17 și C-398/17.

(9)

Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1232 ar trebui abrogat și înlocuit.

(10)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Codului vamal,

(1)

În cadrul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, Banca Centrală Europeană (BCE) îndeplinește atribuția exclusivă de a supraveghea instituțiile de credit pentru a asigura aplicarea consecventă a standardelor de supraveghere, pentru a promova stabilitatea financiară și pentru a asigura condiții de concurență echitabile.

(2)

Articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 prevede că BCE trebuie să aplice integral dreptul relevant al Uniunii și, în cazul în care acesta cuprinde directive, legislația națională care transpune respectivele directive.

(3)

În conformitate cu articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, în scopul îndeplinirii atribuțiilor care îi sunt conferite, BCE are prerogativele și obligațiile prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, precum și prerogativele și obligațiile deținute de autoritățile competente în temeiul dreptului relevant al Uniunii. Competența BCE se extinde asupra exercitării prerogativelor de supraveghere acordate în temeiul dreptului național care nu sunt în mod explicit prevăzute de dreptul Uniunii, în măsura în care astfel de prerogative se înscriu în atribuțiile BCE în temeiul articolului 4 al Regulamentului (UE) nr. 1024/2013 și stau la baza unei funcții de supraveghere. BCE, în calitate de autoritate competentă, are obligația să adopte un număr considerabil de decizii privind prerogativele de supraveghere acordate în temeiul dreptului național în fiecare an.

(4)

Pentru facilitarea procesului decizional, este necesară o decizie de delegare în legătură cu adoptarea acestor decizii. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a recunoscut delegarea de competențe drept necesară pentru a permite îndeplinirea atribuțiilor de către o instituție care are obligația să adopte un număr considerabil de decizii. În mod similar, aceasta a recunoscut că nevoia de a asigura posibilitatea de funcționare a organelor de decizie reprezintă un principiu inerent în toate sistemele instituționale (3).

(5)

Delegarea competențelor decizionale ar trebui să fie limitată și proporțională, iar domeniul de aplicare al delegării ar trebui definit în mod clar.

(6)

Decizia (UE) 2017/933 (BCE/2016/40) stabilește procedura care trebuie urmată în vederea adoptării deciziilor de delegare în materie de supraveghere și persoanele cărora li se pot delega competențele decizionale. Această decizie nu afectează exercitarea de către BCE a atribuțiilor sale de supraveghere și nu aduce atingere competenței Consiliului de supraveghere de a propune proiecte complete de decizii Consiliului guvernatorilor.

(7)

În cazul în care criteriile pentru adoptarea unei decizii delegate, astfel cum sunt stabilite în prezenta decizie, nu sunt îndeplinite, deciziile ar trebui adoptate în conformitate cu procedura aplicabilă în cazul absenței unei obiecții, prevăzută la articolul 26 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 și detaliată la articolul 13g din Decizia BCE/2004/2 (4). În plus, procedura aplicabilă în cazul absenței unei obiecții ar trebui utilizată, de asemenea, dacă șefii de unități operative au îndoieli referitoare la îndeplinirea criteriilor de evaluare pentru deciziile bazate pe prerogativele naționale din cauza complexității evaluării.

(8)

Deciziile BCE în materie de supraveghere pot face obiectul unui control administrativ în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 și astfel cum se detaliază în Decizia BCE/2014/16 (5). În cazul unui astfel de control administrativ, Consiliul de supraveghere ar trebui să țină seama de avizul comitetului administrativ de control și să transmită spre adoptare Consiliului guvernatorilor un nou proiect de decizie în conformitate cu procedura aplicabilă în cazul absenței unei obiecții,

(1)

Pentru a face față numărului considerabil de decizii pe care Banca Centrală Europeană (BCE) urmează să le adopte pentru îndeplinirea atribuțiilor sale de supraveghere, a fost instituită o procedură pentru adoptarea de decizii delegate specifice.

(2)

O decizie de delegare produce efecte la adoptarea de către Comitetul executiv a unei decizii privind desemnarea unuia sau mai multor șefi de unități operative care să ia decizii pe baza unei decizii de delegare.

(3)

Importanța deciziei de delegare și numărul de destinatari cărora trebuie să le fie transmise decizii delegate ar trebui luate în considerare de Comitetul executiv la desemnarea șefilor de unități operative.

(4)

Președintele Consiliului de supraveghere a fost consultat cu privire la șefii de unități operative cărora ar trebui să le fie delegată competența de a adopta decizii privind prerogativele de supraveghere acordate în temeiul dreptului intern,