(1)   Este interzis orice export de bunuri enumerate în anexa II, indiferent de proveniența acestor bunuri.

Anexa II cuprinde bunuri care nu au nicio altă utilizare practică decât cea de a aplica pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante.

Furnizorilor de asistență tehnică li se interzice să furnizeze asistență tehnică, contra cost sau nu, în legătură cu bunurile enumerate în anexa II oricărei persoane, entități sau organism dintr-o țară terță.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), autoritatea competentă poate să autorizeze exportul bunurilor enumerate în anexa II, precum și furnizarea de asistență tehnică pentru aceste bunuri, dacă se dovedește că, în țara lor de destinație, aceste bunuri vor fi utilizate exclusiv în scopul expunerii publice într-un muzeu, din motivul semnificației lor istorice.

(1)   Este interzis orice import de bunuri enumerate în anexa II, indiferent de proveniența acestor bunuri.

Este interzisă acceptarea de către orice persoană, entitate sau organism de pe teritoriul Uniunii a asistenței tehnice în legătură cu bunurile enumerate în anexa II, furnizată dintr-o țară terță, contra cost sau nu, de către orice persoană, entitate sau organism.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), autoritatea competentă poate să autorizeze importul bunurilor enumerate în anexa II, precum și furnizarea de asistență tehnică pentru aceste bunuri, dacă se dovedește că în statul membru de destinație, aceste bunuri vor fi utilizate exclusiv în scopul expunerii publice într-un muzeu, din motivul semnificației lor istorice.

(1)   Este interzis tranzitul tuturor bunurilor enumerate în anexa II.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), autoritatea competentă poate să autorizeze tranzitul bunurilor enumerate în anexa II, dacă se dovedește că, în țara lor de destinație, aceste bunuri vor fi utilizate exclusiv în scopul expunerii publice într-un muzeu, din motivul semnificației lor istorice.

(1)   Fără a aduce atingere măsurilor Uniunii în vigoare, între care se numără și interzicerea discriminării pe motiv de naționalitate, statele membre pot adopta sau menține în vigoare măsuri naționale de limitare a transportului, serviciilor financiare, asigurării și reasigurării sau a publicității sau promovării la scară largă a bunurilor enumerate în anexa II.

(2)   Statele membre adresează o notificare Comisiei cu privire la orice măsuri adoptate în temeiul alineatului (1), sau modificările și abrogările acestora, înainte de intrarea lor în vigoare.

(1)   Pentru orice export de bunuri enumerate în anexa III este necesară o autorizație, indiferent de proveniența bunurilor respective. Cu toate acestea, nu este necesară nicio autorizație pentru bunurile care nu fac decât să traverseze teritoriul vamal al Uniunii, și anume, bunurile care nu au primit o destinație sau o utilizare vamală aprobată altele decât regimul de tranzit extern în conformitate cu articolul 226 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, inclusiv depozitarea de bunuri non-UE într-o zonă liberă.

Anexa III cuprinde numai următoarele bunuri care ar putea fi utilizate pentru a aplica tortura sau alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante:

Anexa III nu cuprinde:

(2)   Alineatul (1) nu se aplică exporturilor către teritoriile statelor membre care sunt enumerate la anexa VI și care nu fac parte din teritoriul vamal al Uniunii, cu condiția ca bunurile în cauză să fie utilizate de către o autoritate însărcinată cu aplicarea legii atât pe teritoriul de destinație, cât și pe teritoriul metropolitan al statului membru de care depinde teritoriul respectiv. Autoritățile vamale sau celelalte autorități competente sunt abilitate să verifice dacă această condiție este îndeplinită și pot decide, până la efectuarea acestei verificări, să suspende exportul.

(3)   Alineatul (1) nu se aplică exporturilor către țări terțe, cu condiția ca bunurile respective să fie utilizate de către personalul militar sau civil al unui stat membru și acest personal să participe la o operațiune de menținere a păcii sau de gestiune a situațiilor de criză a UE sau a ONU în țara terță în cauză, sau la o operațiune pe baza unor acorduri încheiate între state membre și țări terțe în domeniul apărării. Autoritățile vamale și celelalte autorități competente sunt abilitate să verifice dacă această condiție este îndeplinită. Exportul se suspendă până la efectuarea acestei verificări.

(1)   Deciziile privind cererile de autorizare pentru exportul de bunuri enumerate în anexa III se iau de către autoritățile competente, luând în considerare toate aspectele relevante, inclusiv, în special, dacă o cerere pentru un export identic în esență a fost respinsă de alt stat membru în ultimii trei ani, precum și aspecte privind utilizarea finală prevăzută și riscul de deturnare de la aceasta.

(2)   Autoritatea competentă nu acordă autorizația în cazul în care există motive întemeiate de a se crede că bunurile enumerate la anexa III ar putea fi utilizate în scopul torturii sau pentru a aplica alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, inclusiv pedepse corporale impuse de o instanță judecătorească, de o autoritate de aplicare a legii sau de către orice persoană fizică sau juridică dintr-o țară terță.

Autoritatea competentă ține seama de:

Alte informații pertinente pot fi luate în considerare, cum sunt hotărârile deja publicate, luate de către jurisdicțiile naționale, rapoartele sau alte informații elaborate de organizațiile societății civile și informațiile privind restricțiile aplicate de țările de destinație exporturilor de bunuri enumerate la anexele II și III.

(3)   Se aplică normele prevăzute la al doilea si al treilea paragraf pentru verificarea utilizării finale prevăzute și riscul de deturnare de la aceasta.

În cazul în care producătorul unui bun enumerat în anexa III punctul 3.2 sau 3.3 solicită o autorizație pentru exportul unor astfel de bunuri către un distribuitor, autoritatea competentă evaluează dispozițiile contractului încheiat de către producător și distribuitor, precum și măsurile pe care le iau aceștia pentru a se asigura că bunurile și, dacă e cazul, produsele în care acestea vor fi incluse nu vor fi utilizate pentru tortură sau alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante.

În cazul în care se solicită o autorizație pentru exportul de bunuri enumerate în anexa III punctul 3.2 sau 3.3 către un utilizator final, autoritatea competentă poate, atunci când evaluează riscul de deturnare, ține seama de dispozițiile contractuale aplicabile și de declarația privind utilizarea finală semnată de către utilizatorul final, în cazul în care există o astfel de declarație. În cazul în care nu există o declarație privind utilizarea finală, este responsabilitatea exportatorului să demonstreze identitatea utilizatorului final și modul în care vor fi utilizate bunurile. În cazul în care exportatorul nu furnizează suficiente informații privind utilizatorul final și utilizarea finală, se consideră că autoritatea competentă are motive întemeiate să creadă că bunurile ar putea fi utilizate pentru tortură sau alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante.

(4)   În plus față de criteriile stabilite la alineatul (1), atunci când evaluează o cerere de autorizație globală, autoritatea competentă trebuie să ia în considerare aplicarea de către exportator de mijloace proporționale și adecvate și de proceduri care să asigure conformitatea cu dispozițiile și obiectivele prezentului regulament și cu termenii și condițiile de autorizare.

(1)   În pofida articolelor 11 și 12, un stat membru poate să adopte sau să mențină o interdicție a exporturilor și a importurilor de lanțuri de picioare, de lanțuri multiple și de dispozitive portabile cu energie electrostatică.

(2)   Un stat membru poate înainta o cerere de autorizație pentru exportul de cătușe de mâini ale căror dimensiuni totale, inclusiv lanțurile, măsoară, în poziția închis, de la marginea exterioară a uneia dintre cătușe la marginea exterioară a celeilalte mai mult de 240 mm. Statul membru în cauză aplică capitolele III și V cătușelor respective.

(3)   Statele membre adresează o notificare Comisiei cu privire la orice măsură adoptată în temeiul alineatelor (1) și (2) înainte de intrarea lor în vigoare.

(1)   Un furnizor de asistență tehnică sau un broker care furnizează unul din următoarele servicii către o persoană, entitate sau organism dintr-o țară terță, gratuit sau nu, are nevoie de o autorizație pentru:

(2)   Pentru luarea deciziilor privind cererile de autorizare pentru furnizarea de servicii de intermediere privind bunurile enumerate în anexa III se aplică mutatis mutandis articolul 12.

Pentru luarea deciziilor privind cererile de autorizare pentru furnizarea de asistență tehnică în legătură cu bunurile enumerate în anexa III se ține seama de criteriile de la articolul 12 pentru a evalua:

(3)   Alineatul (1) nu se aplică în cazul furnizării de asistență tehnică în cazul în care

(4)   În pofida alineatului (1), un stat membru poate menține în vigoare o interdicție privind furnizarea de servicii de intermediere legate de lanțuri de picioare, de lanțuri multiple și de dispozitive portabile cu energie electrostatică. În cazul în care un stat membru menține în vigoare o astfel de interdicție, acesta informează Comisia dacă măsurile adoptate și notificate anterior în conformitate cu articolul 7a alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 sunt modificate sau abrogate.

(1)   Este necesară o autorizație pentru orice export care implică bunurile enumerate în anexa IV, indiferent de proveniența bunurilor respective. Cu toate acestea, nu este necesară nicio autorizație pentru bunurile care nu fac decât să traverseze teritoriul vamal al Uniunii, și anume, bunurile care nu au primit o destinație sau o utilizare vamală aprobată altele decât regimul de tranzit extern în conformitate cu articolul 226 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, inclusiv depozitarea de bunuri non-UE într-o zonă liberă.

Anexa IV cuprinde numai bunuri care ar putea fi utilizate pentru a aplica pedeapsa capitală și care au fost aprobate sau efectiv utilizate pentru a aplica pedeapsa capitală de către una sau mai multe țări terțe care nu au abolit pedeapsa capitală. Nu sunt incluse:

(2)   În cazul în care exportul de medicamente necesită o autorizație de export în temeiul prezentului regulament și exportul respectiv face, de asemenea, obiectul unor cerințe de autorizare în conformitate cu convențiile internaționale privind controlul stupefiantelor și al substanțelor psihotrope, cum ar fi Convenția din 1971 privind substanțele psihotrope, statele membre pot folosi o procedură unică pentru a îndeplini obligațiile impuse de prezentul regulament și de convenția relevantă.

(1)   Deciziile privind cererile de autorizare pentru exportul de bunuri enumerate în anexa IV se iau de către autoritățile competente, luând în considerare toate aspectele relevante, inclusiv, în special, dacă o cerere pentru un export identic în esență a fost respinsă de alt stat membru în ultimii trei ani, precum și aspecte privind utilizarea finală prevăzută și riscul de deturnare de la aceasta.

(2)   Autoritatea competentă nu acordă autorizația în cazul în care există motive întemeiate să creadă că bunurile enumerate în anexa IV ar putea fi utilizate pentru a aplica pedeapsa capitală într-o țară terță.

(3)   Normele de la al doilea, al treilea și al patrulea paragraf se aplică pentru verificarea utilizării finale prevăzute și riscul de deturnare de la aceasta.

În cazul în care producătorul unui bun enumerat în anexa IV secțiunea 1 solicită o autorizație pentru exportul unor astfel de produse către un distribuitor, autoritatea competentă evaluează dispozițiile contractului încheiat de către producător și distribuitor, precum și măsurile pe care le iau aceștia pentru a se asigura că bunurile nu vor fi utilizate pentru a aplica pedeapsa capitală.

În cazul în care se solicită o autorizație pentru exportul de bunuri enumerate în anexa IV secțiunea I către un utilizator final, autoritatea competentă poate, atunci când evaluează riscul de deturnare, ține seama de dispozițiile contractuale aplicabile și de declarația privind utilizarea finală semnată de către utilizatorul final, în cazul în care există o astfel de declarație. În cazul în care nu există o declarație privind utilizarea finală, este responsabilitatea exportatorului să demonstreze identitatea utilizatorului final și modul în care vor fi utilizate bunurile. În cazul în care exportatorul nu furnizează suficiente informații privind utilizatorul final și utilizarea finală, se consideră că autoritatea competentă are motive întemeiate să creadă că bunurile ar putea fi utilizate pentru a aplica pedeapsa capitală.

Comisia, în cooperare cu autoritățile competente din statele membre, poate adopta orientări în materie de bune practici referitoare la evaluarea utilizării finale și a scopului în care ar urma să fie folosită asistența tehnică.

(4)   În plus față de criteriile stabilite la alineatul (1), atunci când evaluează o cerere de autorizație globală, autoritatea competentă trebuie să ia în considerare aplicarea de către exportator de mijloace proporționale și adecvate și de proceduri care să asigure conformitatea cu dispozițiile și obiectivele prezentului regulament și cu termenii și condițiile de autorizare.

(1)   Un furnizor de asistență tehnică sau un broker care furnizează unul din următoarele servicii către o persoană, entitate sau organism dintr-o țară terță, gratuit sau nu, are nevoie de o autorizație:

(2)   Pentru luarea deciziilor privind cererile de autorizare pentru furnizarea de servicii de intermediere privind bunurile enumerate în anexa IV, se aplică mutatis mutandis articolul 17.

Pentru luarea deciziilor privind cererile de autorizare pentru furnizarea de asistență tehnică în legătură cu bunurile enumerate în anexa IV, se ține seama de criteriile de la articolul 17 pentru a evalua:

(3)   Alineatul (1) nu se aplică în cazul furnizării de asistență tehnică în cazul în care

(1)   Prezentul regulament instituie o autorizație generală de export a Uniunii pentru anumite exporturi prevăzute în anexa V.

Autoritatea competentă a statului membru în care are reședința sau este stabilit exportatorul poate interzice exportatorului să utilizeze această autorizație, în cazul în care există bănuieli întemeiate cu privire la capacitatea acestuia de a se conforma condițiilor autorizației sau unei dispoziții din legislația privind controlul exporturilor.

Autoritățile competente ale statelor membre fac schimb de informații privind toți exportatorii cărora li s-a retras dreptul de a utiliza autorizația generală de export a Uniunii, cu excepția cazului în care acestea stabilesc faptul că un anumit exportator nu va încerca să exporte bunurile enumerate în anexa IV prin intermediul unui alt stat membru. În acest scop, se utilizează un sistem securizat și criptat pentru schimbul de informații.

(2)   Autorizația pentru exporturi altele decât cele menționate la alineatul (1) pentru care este necesară o autorizație în temeiul prezentului regulament este acordată de autoritatea competentă a statului membru în care are reședința sau este stabilit exportatorul, în conformitate cu lista din anexa I. Autorizația poate fi individuală sau globală, în cazul în care vizează bunurile enumerate în anexa III sau în anexa IV. Autorizația pentru bunurile enumerate în anexa II trebuie să fie o autorizație individuală.

(3)   Autorizația de tranzit pentru bunurile enumerate în anexa II se acordă de autoritatea competentă a statului membru în care are reședința sau este stabilită persoana fizică sau juridică, entitatea sau organismul care transportă bunurile pe teritoriul vamal al Uniunii, în conformitate cu lista din anexa I. În cazul în care persoana, entitatea sau organismul respectiv nu are reședința sau nu este stabilit într-un stat membru, autorizația este acordată de autoritatea competentă a statului membru prin care bunurile intră pe teritoriul vamal al Uniunii. Acest tip de autorizație este o autorizație individuală.

(4)   Autorizația pentru importurile care necesită emiterea unei autorizații în temeiul prezentului regulament este acordată de autoritatea competentă a statului membru în care este stabilit muzeul, în conformitate cu lista din anexa I. Autorizația pentru bunurile enumerate în anexa II trebuie să fie o autorizație individuală.

(5)   Autorizația pentru furnizarea de asistență tehnică în legătură cu bunurile enumerate în anexa II este acordată de către:

(6)   Autorizația pentru furnizarea asistenței tehnice în legătură cu bunurile enumerate în anexa III sau în anexa IV este acordată de autoritatea competentă a statului membru în care are reședința sau este stabilit furnizorul de asistență tehnică, în conformitate cu lista din anexa I sau, dacă nu există un astfel de stat membru, de autoritatea competentă a statului membru al cărui cetățean este furnizorul de asistență tehnică sau a cărui legislație a fost respectată pentru constituirea sau înregistrarea acestuia.

(7)   Autorizația pentru furnizarea unor servicii de intermediere pentru bunurile enumerate în anexa III sau în anexa IV este acordată de autoritatea competentă a statului membru în care are reședința sau este stabilit brokerul, în conformitate cu lista din anexa I, sau, dacă nu există un astfel de stat membru, de autoritatea competentă a statului membru al cărui cetățean este brokerul sau a cărui legislație a fost respectată pentru constituirea sau înregistrarea acestuia. Aceste autorizații se acordă pentru o cantitate stabilită de produse specifice care circulă între două sau mai multe țări terțe. Amplasamentul produselor în țara terță de origine, utilizatorul final și amplasamentul exact al acestuia se precizează într-un mod clar.

(8)   Solicitanții furnizează autorității competente toate informațiile relevante necesare pentru cererile de autorizații individuale sau globale pentru exportul sau serviciile de intermediere, pentru autorizații de asistență tehnică, pentru autorizații de import individuale sau pentru autorizații de tranzit individuale.

În ceea ce privește exporturile, autoritățile competente trebuie să primească informații complete, în special cu privire la utilizatorul final, țara de destinație și utilizarea finală a bunurilor.

În ceea ce privește serviciile de intermediere, autoritățile competente trebuie să primească în special detalii legate de amplasamentul bunurilor în țara terță de origine, o descriere clară a bunurilor și cantității acestora, părțile terțe implicate în tranzacție, țara terță de destinație, utilizatorul final din țara respectivă și amplasamentul exact al acestuia.

Acordarea unei autorizații poate fi condiționată de o declarație cu privire la utilizarea finală, dacă este cazul.

(9)   Prin derogare de la alineatul (8), în cazul în care un producător sau un reprezentant al producătorului urmează să exporte sau să vândă și să transfere bunuri care sunt incluse în anexa III punctul 3.2 sau 3.3 sau în anexa IV secțiunea 1 către un distribuitor dintr-o țară terță, producătorul trebuie să furnizeze informații cu privire la pregătirile realizate și la măsurile luate pentru a împiedica utilizarea bunurilor incluse în anexa III punctul 3.2 sau 3.3 în scopul torturii sau altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante sau pentru a împiedica utilizarea bunurilor incluse în anexa IV secțiunea 1 în scopul aplicării pedepsei capitale, cu privire la țara de destinație, și, în măsura în care acestea sunt disponibile, la utilizarea finală și utilizatorii finali ai bunurilor.

(10)   La solicitarea unui mecanism național de prevenire înființat în temeiul Protocolului opțional la Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1984 împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, autoritățile competente pot decide să pună la dispoziția acestuia informațiile primite de la un solicitant cu privire la țara de destinație, destinatar, utilizarea finală și utilizatorii finali sau, dacă e cazul, distribuitor și la pregătirile și măsurile menționate la alineatul (9). Autoritățile competente audiază solicitantul înainte ca informațiile să fie puse la dispoziție și pot impune restricții asupra modului în care pot fi utilizate aceste informații. Autoritățile competente iau decizii în conformitate cu legislația și practicile naționale.

(11)   Statele membre prelucrează cererile de autorizații individuale sau globale într-un termen care urmează să fie stabilit de legislația sau practica națională.

(1)   Autorizațiile de export, import și tranzit se eliberează pe un formular întocmit după modelul de la anexa VII. Autorizațiile privind serviciile de intermediere se eliberează pe un formular întocmit după modelul de la anexa VIII. Autorizațiile privind asistența tehnică se eliberează pe un formular întocmit după modelul de la anexa IX. Aceste autorizații sunt valabile în întreaga Uniune. O autorizație este valabilă de la trei până la 12 luni, cu posibilitatea unei prelungiri de până la 12 luni. Perioada de validitatea unei autorizații globale este de la un an la trei ani, cu posibilitatea unei prelungiri de până la doi ani.

(2)   O autorizație de export acordată în conformitate cu articolul 12 sau cu articolul 17 implică autorizarea exportatorului de a furniza asistență tehnică utilizatorului final, în măsura în care asistența este necesară pentru instalarea, funcționarea, întreținerea sau repararea bunurilor care au autorizație de export.

(3)   Autorizațiile se pot elibera pe cale electronică. Procedurile specifice se stabilesc pentru fiecare țară. Statele membre care folosesc această opțiune informează Comisia despre aceasta.

(4)   Autorizațiile de export, import și tranzit, furnizarea de asistență tehnică sau de servicii de intermediere sunt supuse oricărei cerințe și condiții pe care autoritatea competentă le consideră adecvate.

(5)   Autoritățile competente pot, în conformitate cu prezentul regulament, să refuze acordarea unei autorizații și să anuleze, să suspende, să modifice sau să retragă o autorizație de export deja acordată.

(1)   La îndeplinirea formalităților vamale, exportatorul sau importatorul prezintă formularul de la anexa VII completat în mod corespunzător, ca dovadă a obținerii autorizației necesare pentru exportul sau importul în cauză. În cazul în care documentul nu este completat într-o limbă oficială a statului membru în care se îndeplinesc formalitățile vamale, se poate cere exportatorului sau importatorului să furnizeze o traducere în limba oficială respectivă.

(2)   În cazul în care se prezintă o declarație vamală privind bunurile enumerate în anexele II, III sau IV și se confirmă că nu s-a acordat nicio autorizație în temeiul prezentului regulament pentru exportul sau importul dorit, autoritățile vamale rețin bunurile declarate și aduc la cunoștința exportatorului sau importatorului posibilitatea de a solicita o autorizație, în conformitate cu prezentul regulament. În cazul în care nu se prezintă nicio cerere de autorizație în termen de șase luni de la data reținerii sau în cazul în care autoritatea competentă respinge cererea, autoritățile vamale dispun de bunurile reținute în conformitate cu dreptul intern aplicabil.

(1)   Un stat membru notifică celelalte state membre și Comisia în cazul în care autoritățile sale competente, enumerate în anexa I, iau decizia de a respinge o cerere de autorizație în temeiul prezentului regulament sau în cazul în care acestea anulează o autorizație pe care au acordat-o. Notificarea respectivă se efectuează cel târziu la 30 de zile de la data deciziei sau a anulării.

(2)   Autoritatea competentă consultă, prin canale diplomatice, dacă e necesar sau dacă e cazul, autoritatea sau autoritățile care, pe durata celor trei ani precedenți, au respins o cerere de autorizație de export, tranzit, furnizare de asistență tehnică către o persoană, entitate sau organism dintr-o țară terță sau furnizare de servicii de intermediere în temeiul prezentului regulament, în cazul în care aceasta primește o cerere privind exportul, tranzitul, furnizarea de asistență tehnică către o persoană, entitate sau organism dintr-o țară terță sau furnizarea de servicii de intermediere ce implică o operațiune identică, în esență, menționată într-o cerere anterioară de acest tip și consideră că ar trebui, cu toate acestea, să se acorde o autorizație.

(3)   În cazul în care, după consultările menționate la alineatul (2), autoritatea competentă decide să acorde autorizația, statul membru respectiv informează de îndată statele membre și Comisia cu privire la decizia sa și explică motivele pentru aceasta, prezentând, după caz, informații justificative.

(4)   În cazul în care refuzul acordării unei autorizații se bazează pe o interdicție națională în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) sau cu articolul 15 alineatul (4), acesta nu constituie o decizie de respingere a unei cereri în înțelesul alineatului (1) din prezentul articol.

(5)   Toate notificările necesare în temeiul prezentului articol se realizează prin intermediul unui sistem de schimb de informații securizat și criptat.

(1)   Fiecare stat membru poate adresa Comisiei o cerere justificată temeinic pentru a adăuga bunuri concepute sau comercializate în scopul aplicării legii în anexa II, anexa III sau anexa IV. O astfel de cerere trebuie să includă informații referitoare la:

Atunci când adresează cererea Comisiei, statul membru solicitant transmite și celorlalte state membre cererea sa.

(2)   În termen de trei luni de la primirea cererii, Comisia poate solicita statului membru solicitant să furnizeze informații suplimentare, în cazul în care consideră că cererea nu abordează unul sau mai multe aspecte relevante sau că sunt necesare informații suplimentare privind unul sau mai multe aspecte relevante. Aceasta comunică aspectele asupra cărora este necesară furnizarea de informații suplimentare. Comisia transmite întrebările sale și celorlalte state membre. Celelalte state membre pot, de asemenea, furniza Comisiei informații suplimentare în scopul evaluării cererii.

(3)   În cazul în care consideră că nu este necesar să solicite informații suplimentare sau, dacă este cazul, la primirea informațiilor suplimentare pe care le-a solicitat, Comisia inițiază, în termen de 20 de săptămâni de la primirea cererii, respectiv de la primirea informațiilor suplimentare, procedura de adoptare a modificării solicitate sau informează statele membre solicitante cu privire la motivele pentru care nu a procedat astfel.

(1)   Fără a aduce atingere articolului 23, Comisia și statele membre se informează reciproc și la cerere cu privire la măsurile luate în temeiul prezentului regulament și își comunică orice informație pertinentă de care dispun în legătură cu prezentul regulament, în special informațiile privind autorizațiile acordate și retrase.

(2)   Informațiile relevante privind autorizațiile acordate și retrase menționează cel puțin tipul deciziei, motivele deciziei sau un rezumat al acestora, numele destinatarilor și dacă diferă, cele ale utilizatorilor finali, precum și bunurile în cauză.

(3)   Statele membre stabilesc, dacă este posibil în colaborare cu Comisia, un raport de activități anual public în care furnizează informațiile privind numărul de cereri primite, bunurile și țările în cauză, precum și deciziile pe care le-au luat în privința acestora. Acest raport nu conține nicio informație a cărei divulgare ar putea fi considerată de un stat membru ca fiind contrară intereselor sale esențiale de securitate.

(4)   Comisia întocmește un raport anual care cuprinde rapoartele de activitate anuale menționate la alineatul (3). Raportul anual se pune la dispoziția publicului.

(5)   Cu excepția comunicării informațiilor menționate la alineatul (2) autorităților celorlalte state membre și ale Comisiei, prezentul articol nu aduce atingere dispozițiile naționale aplicabile în materie de confidențialitate și de secret profesional.

(6)   Refuzul de a acorda o autorizație, în cazul în care se bazează pe o interdicție națională adoptată în conformitate cu articolul 14 alineatul (1), nu constituie un refuz de autorizare în sensul alineatelor (1), (2) și (3) din prezentul articol.

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 24 este conferită Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 16 decembrie 2016. Comisia întocmește un raport cu privire la delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește în mod tacit, pentru perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune unei astfel de reînnoiri cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 24 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu afectează valabilitatea actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia îi consultă pe experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)   Imediat după adoptarea unui act delegat, Comisia notifică simultan Parlamentului European și Consiliului acest lucru.

(6)   Un act delegat adoptat în temeiul articolul 24 intră în vigoare numai în cazul în care nu au fost exprimate obiecțiuni nici de către Parlamentul European, nici de către Consiliu în termen de două luni de la notificarea actului către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înainte de expirarea acestei perioade, Parlamentul European și Consiliul informează Comisia că nu au obiecțiuni. Termenul se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

(1)   Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră în vigoare fără întârziere și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecțiune în conformitate cu alineatul (2). În notificarea unui act delegat Parlamentului European și Consiliului se precizează motivele pentru care s-a folosit procedura de urgență.

(2)   Fie Parlamentul European, fie Consiliul poate formula obiecțiuni cu privire la un act delegat, în conformitate cu procedura menționată la articolul 29 alineatul (6). Într-un astfel de caz, Comisia abrogă actul imediat, în urma notificării deciziei de a formula obiecțiuni de către Parlamentul European sau de către Consiliu.

(1)   Se înființează un Grup de coordonare pentru combaterea torturii, prezidat de un reprezentant al Comisiei. Fiecare stat membru numește un reprezentant în respectivul grup.

(2)   Grupul de coordonare pentru combaterea torturii examinează orice chestiune privind punerea în aplicare a prezentului regulament, inclusiv, fără limitare, schimbul de informații privind practicile administrative și orice întrebări care pot fi ridicate de către președinte sau de către un reprezentant al unui stat membru.

(3)   Grupul de coordonare pentru combaterea torturii poate consulta, ori de câte ori consideră necesar, exportatorii, brokerii, furnizorii de asistență tehnică și alte părți interesate vizate de prezentul regulament.

(4)   Comisia înaintează Parlamentului European un raport anual scris referitor la activitățile, analizele și consultările Grupului de coordonare pentru combaterea torturii.

Raportul anual se elaborează ținând seama în mod corespunzător de nevoia de a nu aduce atingere intereselor comerciale ale persoanelor fizice sau juridice. Discuțiile din cadrul Grupului de coordonare pentru combaterea torturii sunt confidențiale.

(1)   Până la 31 iulie 2020 și din cinci în cinci ani după aceea, Comisia reexaminează punerea în aplicare a prezentului regulament și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cuprinzător de punere în aplicare și de evaluare a impactului, care poate conține propuneri în vederea modificării acestuia. În cadrul reexaminării se va evalua dacă este nevoie să se includă activitățile cetățenilor Uniunii din străinătate. Statele membre furnizează Comisiei toate informațiile necesare pentru întocmirea raportului.

(2)   Secțiunile speciale ale raportului abordează următoarele aspecte:

(1)   Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament și adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt aplicate. Sancțiunile prevăzute sunt efective, proporționale și cu efect de descurajare.

(2)   Statele membre adresează o notificare Comisiei, fără întârziere, cu privire la orice modificare a regimului sancțiunilor notificate în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1236/2005.

(1)   Prezentul regulament are același domeniu de aplicare teritorială ca tratatele, cu excepția articolului 3 alineatul (1) primul paragraf, a articolului 4 alineatul (1) primul paragraf, a articolelor 5, 11, 13, 14, 16 și 18, a articolului 20 alineatele (1)-(4) și a articolului 22, care se aplică pe:

(2)   În sensul prezentului regulament, Ceuta, Helgoland și Melilla sunt tratate ca făcând parte din teritoriul vamal al Uniunii.

UNIUNEA EUROPEANĂ

AUTORIZAȚIE DE IMPORT/EXPORT ECHIPAMENT DE TORTURĂ

1 Solicitant (nume complet, adresă și număr vamal) Tip

AUTORIZAȚIE PENTRU EXPORTUL SAU IMPORTUL DE BUNURI SUSCEPTIBILE DE A FI UTILIZATE ÎN SCOPUL TORTURII(REGULAMENTUL (UE) 2019/125)

2 Destinatar (nume complet,și adresă)

3 Nr. autorizației

Export Import

4 Data expirării

5 Agent/reprezentant (în caz că este diferit de solicitant)

6 Țara în care se găsesc bunurile

Cod

7 Țara de destinație

Cod

8 Statul membru în care se efectuează procedura vamală

9 Utilizator final (denumire completă și adresă)

Autoritatea emitentă

10 Descrirea produsului

11 Nr. produ-sului 1

12 Cod CN

13 Cantitate

14 Cerințe și condiții specifice

10 Descrirea produsului

11 Nr. produ-sului 2

12 Cod CN

13 Cantitate

14 Cerințe și condiții specifice

10 Descrirea produsului

11 Nr. produ-sului 3

12 Cod CN

13 Cantitate

14 Cerințe și condiții specifice

15 Subsemnatul certifică faptul că, în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/125 și sub rezerva cerințelor, condițiilor și procedurilor prevăzute de prezentul formular și apendicele la aceasta, autoritatea competentă a autorizat [exportul] [importul] (a se șterge menținerea inutilă) bunurilor menționate la ribrica 10..

16 Numărul de apendice

Întocmită la (loc, dată)

Nume (dactilografiat sau cu majuscule)

Semnătură: (Ștampila autorității emitente)

Notă: În partea 1 a coloanei 17 se precizează cantitatea care a rămas disponibilă și în partea 2 a coloanei 17 se precizează cantitatea dedusă în cursul prezentei operațiuni

3 Nr. autorizației

11 Nr. produsului

17 Cantitatea netă (greutatea netă/altă unitate de măsură – se precizează care anume)

18 Documentul vamal (tip și număr) și data deducerii

19 Stat membru, nume și semnătură, ștampilă, corespunzător

1.

2.

1.

2.

1.

2.

1.

2.

1.

2.

1.

2.

1.

2.

1.

2.

1.

2.

1.

2.

1.

2.

1.

2.

1.

2.

„Autorizație de export sau import a bunurilor care ar putea fi utilizate pentru a aplica tortura [Regulamentul (UE) 2019/125]”.

UNIUNEA EUROPEANĂ

1

1. Brokerul care solicită autorizația (numele întreg și adresa completă)

AUTORIZAȚIE PENTRU FURNIZAREA SERVICIILOR DE INTERMEDIERE LEGATE DE BUNURILE SUSCEPTIBILE DE A FI UTILIZATE PENTRU A APLICA TORTURA SAU PEDEAPSA CAPITALĂ [REGULAMENTUL(UE) 2019/125 AL CONSILIULUI]

Autorizație pentru furnizarea de servicii de intermediere[Regulamentul (UE) 2019/125 al Consiliului]

2. Persoana fizică sau juridică, entitatea sau organismul care exportă bunurile din țara terță în cauză în țara terță de destinație (numele întreg și adresa completă)

3. Nr. autorizației

Autorizație individuală Autorizație globală

4. Data expirării

5. Destinatarul din țara terță de destinație (numele întreg și adresa completă)

Utilizator final Distribuitor Altele

6. Țara terță în care se află bunurile

Codul țării

7. Țara terță de destinație

Codul țării

8. Utilizatorul final sau distribuitorul din țara terță de destinație (numele întreg și adresa completă) în cazul în care este diferit de destinatar

Utilizator final Distribuitor

9. Statul membru în care își are reședința sau în care este stabilit brokerul

Dacă nu există un astfel de stat membru, statul membru al cărui cetățean este brokerul sau în care acesta este constituit ca persoană juridică, entitate sau organism

1

10. Părțile terțe implicate (de exemplu, agentul)

Autoritatea emitentă

11. Utilizarea finală (după caz)

12. Informații precise cu privire la locul în care se află bunurile în țara terță

13. Descrierea produsului

14. Nr. crt.1

15. Codul SA

16. Cantitatea

17. Moneda și valoarea

13. Descrierea produsului

14. Nr. crt.2

15. Codul SA

16. Cantitatea

17. Moneda și valoarea

13. Descrierea produsului

14. Nr. crt.3

15. Codul SA

16. Cantitatea

17. . Moneda și valoarea

18. Cerințe și condiții specifice

19. Subsemnatul certifică că, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/125 al Consiliului și sub rezerva cerințelor, condițiilor și procedurilor stabilite în prezentul formular și în apendicele la care acesta face referire, autoritatea competentă a autorizat serviciile de intermediere privind bunurile descrise în căsuța 13

20. Numărul de apendice

Întocmită la (locul, data)

Numele (dactilografiat sau scris cu majuscule)

Semnătura: (Ștampila autorității emitente)

UNIUNEA EUROPEANĂ

Raport privind utilizarea cantităților autorizate

AUTORIZAȚIE PENTRU FURNIZAREA SERVICIILOR DE INTERMEDIERE LEGATE DE BUNURILE SUSCEPTIBILE DE A FI UTILIZATE PENTRU A APLICA TORTURA SAU PEDEAPSA CAPITALĂ [REGULAMENTUL(UE) 2019/125 AL CONSILIULUI]

Notă:În secțiunea 1 a coloanei 21 se înscrie cantitatea care este încă disponibilă și în secțiunea a 2-a a coloanei 21 se înscrie cantitatea scăzută cu această ocazie

3. Nr. autorizației

14. Nr. crt.

21. Cantitatea netă (masa netă sau altă unitate de măsură) cu indicarea unității de măsură

22. Data scăderii

23. Documentul de referință (statul , tipul, numărul)

1.

2.

1.

2.

1.

2.

1.

2.

1.

2.

1.

2.

1.

2.

1.

2.

1.

2.

1.

2.

1.

2.

1.

2.

1.

2.

1.

2.

„Autorizație pentru furnizarea serviciilor de intermediere legate de bunurile care ar putea fi utilizate pentru a aplica pedeapsa capitală sau tortura [Regulamentul (UE) 2019/125 al Parlamentului European și al Consiliului (1)]”.

UNIUNEA EUROPEANĂ

1

1 Furnizorul de asistență tehnică care solicită autorizația (numele întreg și adresa completă)

AUTORIZAȚIE PENTRU FURNIZAREA ASISTENȚEI TEHNICE LEGATE DE BUNURILE SUSCEPTIBILE DE A FI UTILIZATE PENTRU A APLICA TORTURA SAU PEDEAPSA CAPITALĂ [REGULAMENTUL(UE) 2019/125 AL CONSILIULUI]

Autorizație pentru furnizarea de asistență tehnică[Regulamentul (UE) 2019/125 al Consiliului]

2 Persoana fizică sau juridică, entitatea sau organismul pentru care urmează să se furnizeze asistență tehnică (numele întreg și adresa completă)

3 Nr. autorizației

În baza articolului 3 4 7a 7d

4 Data expirării

5 Persoana fizică sau juridică, entitatea sau organismul indicat/ă în căsuța 2 este:

muzeu

o agenție de aplicare a legii

o instituție de învățământ sau de formare

un furnizor de servicii de reparație sau de întreținere sau de alte servicii tehnice legate de bunurile pentru care se acordă asistență tehnică

un producător de bunuri în legătură cu care se acordă asistență tehnică

niciuna din cele de mai sus. Se specifică activitatea persoanei fizice sau juridice, entității sau organismului indicat/ă în căsuța 2

6 Țara terță sau statul membru pentru care urmează să se acorde asistența tehnică (numele și codul)

7 Prezenta autorizație se aplică:

unei singure prestări de servicii de asistență tehnică

asistenței tehnice furnizate de-a lungul unei perioade de timp. Se indică perioada în cauză:

8. Statul membru în care își are reședința sau în care este stabilit furnizorul asistenței tehnice

Dacă nu există un astfel de stat membru, statul membru al cărui cetățean este furnizorul de asistență tehnică sau în care acesta este constituit ca persoană juridică, entitate sau organism

1

9 Descrierea tipului de bunuri în legătură cu care se acordă asistența tehnică

Autoritatea emitentă

10 Descrierea asistenței tehnice autorizate

11 În cazul în care persoana, entitatea sau organismul indicat/ă în căsuța 2 este dintr-o țară terță, asistența tehnică va fi furnizată:

în UE în respectiva țară terță de către personal din țara respectivă dintr-o altă țară terță ( se specifică țara)

12. Descrierea tuturor formărilor privind utilizarea bunurilor în legătură cu care se acordă asistența tehnică, care vor fi furnizate persoanei fizice sau juridice sau organismului indicat/ă în căsuța 2

13. Formarea privind utilizarea bunurilor menționate în căsuța 9 va fi furnizată de:

furnizorul de asistență tehnică menționat în căsuța 1

o parte terță care acționează în numele furnizorului de asistență tehnică sau în asociere cu acesta (numele întreg și adresa completă)

14 Cerințe și condiții specifice

15 Subsemnatul certifică că, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/125 al Consiliului și sub rezerva cerințelor, condițiilor și procedurilor stabilite în prezentul formular și în apendicele la care acesta face referire, autoritatea competentă a autorizat furnizarea de asistență tehnică privind bunurile descrise în căsuța 9.

16 Numărul de apendice

Întocmită la (locul, data)

Numele (dactilografiat sau scris cu majuscule)

Semnătura: (Ștampila autorității emitente)

„Autorizație pentru furnizarea asistenței tehnice în legătură cu bunurile care ar putea fi utilizate pentru a aplica pedeapsa capitală sau tortura [Regulamentul (UE) 2019/125 al Parlamentului European și al Consiliului ( (1))]”.

(1)   Se înființează Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OSHA), ca agenție a Uniunii.

(2)   Obiectivul EU-OSHA este acela de a furniza instituțiilor și organelor Uniunii, statelor membre, partenerilor sociali și altor actori implicați în domeniul securității și al sănătății în muncă informații tehnice, științifice și economice relevante, precum și expertiză calificată în domeniul respectiv pentru a îmbunătăți mediul de lucru, în ceea ce privește protecția securității și a sănătății lucrătorilor.

În acest scop, EU-OSHA îmbunătățește și difuzează cunoștințele, furnizează dovezi și servicii pentru elaborarea politicilor, inclusiv concluzii bazate pe cercetare, și facilitează schimbul de cunoștințe între actorii de la nivelul Uniunii și la nivel național.

(1)   EU-OSHA are următoarele atribuții în ceea ce privește domeniile de politică menționate la articolul 1 alineatul (2), respectând pe deplin responsabilitățile statelor membre:

(2)   În cazul în care sunt necesare noi studii și înainte de a lua decizii de politică, instituțiile Uniunii iau în considerare expertiza EU-OSHA și toate studiile pe care aceasta le-a desfășurat sau le poate desfășura în domeniul respectiv, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (9).

(3)   EU-OSHA se asigură că informațiile difuzate și instrumentele puse la dispoziție sunt adaptate utilizatorilor vizați. Pentru realizarea acestui obiectiv, EU-OSHA colaborează strâns cu punctele focale naționale menționate la articolul 12 alineatul (1), în conformitate cu articolul 12 alineatul (2).

(4)   EU-OSHA poate încheia acorduri de cooperare cu alte agenții relevante ale Uniunii, pentru a facilita și promova cooperarea cu ele.

(5)   În îndeplinirea atribuțiilor sale, EU-OSHA menține un dialog strâns în special cu organismele specializate publice sau private, naționale sau internaționale, cu autoritățile publice, cu organismele academice și de cercetare, cu organizațiile patronale și sindicale și cu organisme naționale tripartite, atunci când există. Fără a aduce atingere obiectivelor și scopurilor sale, EU-OSHA cooperează cu alte agenții ale Uniunii, în special cu Eurofound și cu Cedefop, pentru a promova sinergiile și complementaritatea cu activitățile acestora, evitând totodată orice dublare a eforturilor.

(1)   Consiliul de administrație este format din:

Fiecare dintre membrii menționați la literele (a)-(d) are drept de vot.

Consiliul numește membrii menționați la literele (a), (b) și (c) dintre membrii și membrii supleanți ai Comitetului consultativ pentru securitate și sănătate la locul de muncă.

Membrii menționați la litera (a) sunt numiți la propunerea statelor membre. Membrii menționați la literele (b) și (c) sunt numiți la propunerea purtătorilor de cuvânt ai grupurilor respective în cadrul Comitetului consultativ pentru securitate și sănătate la locul de muncă.

Propunerile menționate în al patrulea paragraf sunt înaintate Consiliului și sunt înaintate Comisiei, în vederea informării.

Comisia numește membrii menționați la litera (d).

Comisia competentă a Parlamentului European numește expertul menționat la litera (e).

(2)   Fiecare membru al consiliului de administrație are un supleant. Supleantul reprezintă membrul în absența acestuia. Supleantul este numit în conformitate cu alineatul (1).

(3)   Membrii consiliului de administrație și supleanții acestora sunt desemnați și numiți pe baza cunoștințelor lor în domeniul securității și sănătății în muncă, ținând seama de competențele lor relevante, cum ar fi competențele manageriale, administrative și bugetare, și de expertiza lor în domeniul atribuțiilor de bază ale EU-OSHA, astfel încât să exercite un rol de supraveghere eficace. Toate părțile reprezentate în consiliul de administrație depun eforturi pentru a limita rata de înlocuire a reprezentanților lor, în scopul de a asigura continuitatea activității consiliului. Toate părțile urmăresc să asigure o reprezentare echilibrată a femeilor și a bărbaților în consiliul de administrație.

(4)   Fiecare membru și fiecare supleant semnează o declarație scrisă în momentul preluării funcției în care declară că nu se află într-o situație de conflict de interese. Fiecare membru și fiecare supleant își actualizează declarația în cazul unei modificări a circumstanțelor în ceea ce privește orice conflict de interese. EU-OSHA publică declarațiile de interese și actualizările acestora pe site-ul său web.

(5)   Mandatul membrilor și al supleanților acestora este de patru ani. Mandatul respectiv poate fi reînnoit. La expirarea mandatului sau în cazul demisiei lor, membrii și supleanții rămân în funcție până la reînnoirea mandatului sau până la înlocuirea lor.

(6)   În cadrul consiliului de administrație, reprezentanții guvernelor, ai organizațiilor patronale și ai organizațiilor sindicale formează fiecare câte un grup. Fiecare grup desemnează un coordonator, pentru a mări eficiența deliberărilor în cadrul grupului și între grupuri. Coordonatorii grupurilor angajatorilor și angajaților sunt reprezentanți ai organizațiilor lor respective la nivel european și pot fi desemnați dintre membrii numiți ai consiliului de administrație. Coordonatorii care nu sunt membri numiți ai consiliului de administrație în conformitate cu alineatul (1) participă la ședințele consiliului de administrație fără drept de vot.

(1)   Consiliul de administrație:

(2)   Consiliul de administrație adoptă, în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcționarilor, o decizie în baza articolului 2 alineatul (1) din Statutul funcționarilor și a articolului 6 din Regimul aplicabil celorlalți agenți, prin care competențele relevante de autoritate împuternicită să facă numiri sunt delegate directorului executiv și în care sunt stabilite condițiile în care această delegare de competențe poate fi suspendată. Directorul executiv este autorizat să subdelege aceste competențe.

În cazul în care apar împrejurări excepționale care impun acest lucru, consiliul de administrație poate să suspende temporar delegarea competențelor de autoritate împuternicită să facă numiri către directorul executiv și delegarea competențelor subdelegate de către directorul executiv. În astfel de cazuri, consiliul de administrație deleagă competențele respective, pe o perioadă limitată, unuia dintre reprezentanții Comisiei pe care îl desemnează sau unui alt membru al personalului decât directorul executiv.

(1)   În fiecare an, directorul executiv elaborează, în conformitate cu articolul 11 alineatul (5) litera (e) din prezentul regulament, un proiect de document de programare care conține un program multianual de activitate și un program anual de activitate, în conformitate cu articolul 32 din Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013.

(2)   Directorul executiv prezintă proiectul de document de programare menționat la alineatul (1) consiliului de administrație. După aprobarea de către consiliul de administrație, proiectul de document de programare este transmis Comisiei, Parlamentului European și Consiliului cel târziu până la data de 31 ianuarie a fiecărui an. Directorul executiv transmite orice versiuni actualizate ale documentului respectiv în conformitate cu aceeași procedură. Consiliul de administrație adoptă documentul de programare ținând seama de avizul Comisiei.

Documentul de programare devine definitiv după adoptarea finală a bugetului general al Uniunii și, dacă este necesar, se ajustează în consecință.

(3)   Programul multianual de activitate stabilește programarea strategică globală, inclusiv obiectivele, rezultatele preconizate și indicatorii de performanță, evitând suprapunerile în materie de programare cu alte agenții. De asemenea, acesta stabilește programarea resurselor, inclusiv bugetul multianual și personalul. El include o strategie privind relațiile cu țările terțe și cu organizațiile internaționale în conformitate cu articolul 30, acțiunile legate de această strategie precum și o specificare a resurselor asociate.

(4)   Programul anual de activitate este în concordanță cu programul multianual de activitate menționat la alineatul (3) și include:

Acesta indică în mod clar acțiunile care au fost adăugate, modificate sau eliminate în comparație cu exercițiul financiar precedent.

(5)   Consiliul de administrație modifică programul anual de activitate adoptat în cazul în care EU-OSHA îi este încredințată o nouă activitate. Consiliul de administrație poate să-i delege directorului executiv competența de a aduce modificări nesubstanțiale programului anual de activitate.

Orice modificare substanțială a programului anual de activitate se adoptă în conformitate cu aceeași procedură ca programul anual de activitate inițial.

(6)   Programarea resurselor se actualizează anual. Programarea strategică se actualizează după caz și abordează în special rezultatul evaluării menționate la articolul 28.

Încredințarea către EU-OSHA a unei noi activități pentru a îndeplini atribuțiile prevăzute la articolul 2 este luată în considerare la programarea sa financiară și la programarea resurselor acesteia, fără a aduce atingere competențelor Parlamentului European și ale Consiliului („autoritatea bugetară”).

(1)   Consiliul de administrație alege un președinte și trei vicepreședinți, după cum urmează:

Președintele și vicepreședinții sunt aleși cu o majoritate de două treimi din membrii cu drept de vot ai consiliului de administrație.

(2)   Mandatul președintelui și al vicepreședinților este de un an. Mandatul acestora poate fi reînnoit. Dacă pe durata mandatului încetează calitatea acestora de membri ai consiliului de administrație, mandatul lor expiră automat la aceeași dată.

(1)   Președintele convoacă reuniunile consiliului de administrație.

(2)   Directorul executiv participă la deliberări, fără drept de vot.

(3)   Consiliul de administrație se reunește în ședință ordinară o dată pe an. În plus, acesta se reunește la inițiativa președintelui, la solicitarea Comisiei sau la solicitarea a cel puțin o treime dintre membrii săi.

(4)   Consiliul de administrație poate invita orice persoană a cărei opinie poate fi de interes să participe la reuniunile sale în calitate de observator. Reprezentanții țărilor care fac parte din Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS) care sunt părți la Acordul privind Spațiul Economic European (Acordul privind SEE) pot participa la reuniunile consiliului de administrație în calitate de observatori în cazul în care Acordul privind SEE prevede participarea acestora la activitățile EU-OSHA.

(5)   EU-OSHA asigură secretariatul Consiliului de administrație.

(1)   Fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (1) literele (b) și (c), articolului 7 alineatul (1) al doilea paragraf și articolului 19 alineatul (7), consiliul de administrație adoptă deciziile cu o majoritate a membrilor cu drept de vot.

Cu toate acestea, deciziile în cadrul programului anual de activitate și cu consecințe bugetare pentru punctele focale naționale necesită și consimțământul unei majorități a membrilor grupului care reprezintă guvernele.

(2)   Fiecare membru cu drept de vot dispune de un vot. În absența unui membru cu drept de vot, dreptul de vot al acestuia poate fi exercitat de către supleantul său.

(3)   Președintele ia parte la vot.

(4)   Directorul executiv participă la deliberări, fără drept de vot.

(5)   Regulamentul de procedură al consiliului de administrație stabilește în mod detaliat modalitățile de vot, în special condițiile în care un membru poate reprezenta un alt membru.

(1)   Consiliul de administrație este asistat de un comitet executiv.

(2)   Comitetul executiv:

(3)   Dacă este necesar, din motive de urgență, comitetul executiv poate lua anumite decizii provizorii în numele consiliului de administrație, inclusiv suspendarea delegării competențelor de autoritate împuternicită să facă numiri, în conformitate cu condițiile menționate la articolul 5 alineatul (2), precum și privind chestiuni bugetare.

(4)   Comitetul executiv este alcătuit din președintele Consiliului de administrație, din cei trei vicepreședinți, din coordonatorii celor trei grupuri menționate la articolul 4 alineatul (6) și dintr-un reprezentant al Comisiei. Fiecare grup menționat la articolul 4 alineatul (6) poate desemna până la doi supleanți pentru a participa la reuniunile comitetului executiv, în absența unui membru numit de grupul respectiv. Președintele Consiliului de administrație este, de asemenea, președintele comitetului executiv. Directorul executiv ia parte la reuniunile comitetului executiv, fără drept de vot.

(5)   Durata mandatului membrilor comitetului executiv este de doi ani. Mandatul respectiv poate fi reînnoit. Mandatul unui membru al comitetului executiv se încheie la data la care încetează mandatul său de membru al consiliului de administrație.

(6)   Comitetul executiv se reunește de trei ori pe an. În plus, acesta se reunește la inițiativa președintelui sau la cererea membrilor comitetului. După fiecare reuniune, coordonatorii celor trei grupuri menționate la articolul 4 alineatul (6) depun toate eforturile pentru a-i informa pe membrii grupului lor cu privire la conținutul discuției, în timp util și în mod transparent.

(1)   Directorul executiv este responsabil de managementul EU-OSHA, în conformitate cu direcția strategică stabilită de consiliul de administrație, și răspunde în fața consiliului de administrație.

(2)   Fără a aduce atingere competențelor Comisiei, ale consiliului de administrație și ale comitetului executiv, directorul executiv își exercită atribuțiile în mod independent și nu solicită, nici nu acceptă instrucțiuni de la vreun guvern sau de la orice alt organism.

(3)   Directorul executiv prezintă Parlamentului European un raport privind modul în care și-a îndeplinit atribuțiile, dacă este invitat să facă acest lucru. Consiliul îl poate invita pe directorul executiv să prezinte un raport cu privire la modul în care și-a îndeplinit atribuțiile.

(4)   Directorul executiv este reprezentantul legal al EU-OSHA.

(5)   Directorul executiv răspunde de punerea în aplicare a atribuțiilor acordate EU-OSHA în temeiul prezentului regulament. În special, directorul executiv este responsabil pentru:

(6)   De asemenea, directorul executiv este responsabil pentru luarea deciziei dacă, în scopul îndeplinirii atribuțiilor EU-OSHA într-un mod eficient și eficace, este necesar să se înființeze un birou de legătură la Bruxelles pentru consolidarea cooperării EU-OSHA cu instituțiile relevante ale Uniunii. O astfel de decizie necesită acordul prealabil al Comisiei, al consiliului de administrație și al statului membru în cauză. Decizia respectivă precizează domeniul activităților care urmează să fie efectuate de biroul de legătură respectiv, astfel încât să se evite costurile inutile și orice dublare a funcțiilor administrative ale EU-OSHA.

(1)   EU-OSHA înființează o rețea care cuprinde:

(2)   Statele membre informează periodic EU-OSHA cu privire la principalele componente ale rețelelor naționale de informații privind securitatea și sănătatea în muncă, inclusiv orice instituție care, din punctul lor de vedere, ar putea contribui la activitatea EU-OSHA, ținând seama de necesitatea de a asigura o cât mai mare acoperire a teritoriului acestora.

Autoritățile naționale sau o instituție națională desemnată de statul membru drept punct focal național asigură coordonarea și transmiterea informațiilor care vor fi furnizate EU-OSHA la nivel național, în cadrul unui acord încheiat între fiecare punct focal și EU-OSHA pe baza programului de activitate adoptat de EU-OSHA.

Autoritățile naționale sau instituția națională consultă organizațiile patronale și sindicale naționale și țin cont de punctul de vedere al acestora, în conformitate cu legislația sau practicile naționale.

(3)   Temele de interes deosebit identificate sunt incluse în programul anual de activitate al EU-OSHA.

(1)   Se elaborează și se înscriu în bugetul EU-OSHA estimări ale tuturor veniturilor și cheltuielilor EU-OSHA în fiecare exercițiu financiar. Exercițiul financiar corespunde anului calendaristic.

(2)   Bugetul EU-OSHA trebuie să fie echilibrat în ceea ce privește veniturile și cheltuielile.

(3)   Fără a aduce atingere altor resurse, veniturile EU-OSHA cuprind:

(4)   Cheltuielile EU-OSHA includ cheltuielile cu personalul, cheltuielile administrative și de infrastructură, precum și cheltuielile de funcționare.

(1)   În fiecare an, directorul executiv elaborează un proiect estimativ provizoriu al veniturilor și cheltuielilor EU-OSHA pentru exercițiul financiar următor, care conține planul de personal, și îl transmite consiliului de administrație.

Proiectul estimativ provizoriu se bazează pe obiectivele și rezultatele preconizate indicate în documentul de programare anuală menționat la articolul 6 alineatul (1) și ține cont de resursele financiare necesare pentru atingerea acestor obiective și rezultate preconizate, în conformitate cu principiul de întocmire a bugetului în funcție de performanțe.

(2)   Pe baza proiectului estimativ provizoriu, consiliul de administrație adoptă un proiect de buget estimativ al veniturilor și cheltuielilor EU-OSHA pentru exercițiul financiar următor și îl transmite Comisiei până la data de 31 ianuarie a fiecărui an.

(3)   Comisia transmite proiectul de buget estimativ autorității bugetare, împreună cu proiectul de buget general al Uniunii. Proiectul de buget estimativ este, de asemenea, pus la dispoziția EU-OSHA.

(4)   Pe baza proiectului de buget estimativ, Comisia înscrie în proiectul de buget general al Uniunii estimările pe care le consideră necesare pentru planul de personal și valoarea contribuției care urmează să fie suportată din bugetul general, pe care le prezintă autorității bugetare în conformitate cu articolele 313 și 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(5)   Autoritatea bugetară autorizează creditele pentru contribuția de la bugetul general al Uniunii acordată EU-OSHA.

(6)   Autoritatea bugetară adoptă planul de personal al EU-OSHA.

(7)   Bugetul EU-OSHA este adoptat de consiliul de administrație. Acesta devine definitiv după adoptarea finală a bugetului general al Uniunii și, dacă este necesar, se ajustează în consecință. Orice modificare a bugetului EU-OSHA, inclusiv a planului de personal, se adoptă în conformitate cu aceeași procedură.

(8)   Pentru orice proiect imobiliar care poate avea un impact semnificativ asupra bugetului EU-OSHA, se aplică Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013.

(1)   Directorul executiv execută bugetul EU-OSHA.

(2)   În fiecare an, directorul executiv transmite autorității bugetare toate informațiile relevante pentru concluziile procedurilor de evaluare.

(1)   Contabilul EU-OSHA trimite conturile provizorii pentru exercițiul financiar (anul N) contabilului Comisiei și Curții de Conturi până la data de 1 martie a următorului exercițiu financiar (anul N + 1).

(2)   EU-OSHA transmite un raport privind gestiunea bugetară și financiară pentru anul N Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi până la data de 31 martie a anului N + 1.

(3)   Contabilul Comisiei trimite Curții de Conturi conturile provizorii ale EU-OSHA pentru anul N, consolidate cu conturile Comisiei, până la data de 31 martie a anului N + 1.

(4)   După ce primește observațiile formulate de Curtea de Conturi cu privire la conturile provizorii ale EU-OSHA pentru anul N, în temeiul articolului 246 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, contabilul întocmește conturile finale ale EU-OSHA pentru anul respectiv. Directorul executiv le prezintă consiliului de administrație în vederea obținerii unui aviz.

(5)   Consiliul de administrație emite un aviz cu privire la conturile finale ale EU-OSHA pentru anul N.

(6)   Contabilul EU-OSHA transmite Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi conturile finale pentru anul N, împreună cu avizul consiliului de administrație, până la data de 1 iulie a anului N + 1.

(7)   Conturile finale pentru anul N se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene până la data de 15 noiembrie a anului N + 1.

(8)   Directorul executiv trimite Curții de Conturi, până la data de 30 septembrie a anului N + 1, un răspuns la observațiile cuprinse în raportul anual al acesteia. Directorul executiv trimite, de asemenea, răspunsul respectiv consiliului de administrație.

(9)   Directorul executiv prezintă Parlamentului European, la solicitarea acestuia din urmă, toate informațiile necesare pentru a facilita aplicarea procedurii de descărcare de gestiune pentru anul N, în conformitate cu articolul 109 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013.

(10)   La recomandarea Consiliului, care hotărăște cu majoritate calificată, Parlamentul European acordă directorului executiv, înainte de data de 15 mai a exercițiului N + 2, descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului aferent exercițiului N.

(1)   Personalului EU-OSHA i se aplică Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți, precum și normele adoptate de comun acord de instituțiile Uniunii pentru punerea în aplicare a Statutului funcționarilor și a Regimului aplicabil celorlalți agenți.

(2)   Consiliul de administrație adoptă normele de punere în aplicare corespunzătoare a Statutului funcționarilor și a Regimului aplicabil celorlalți agenți, în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcționarilor.

(1)   Directorul executiv este un membru al personalului și este angajat ca agent temporar al EU-OSHA în temeiul articolului 2 litera (a) din Regimul aplicabil celorlalți agenți.

(2)   Directorul executiv este numit de consiliul de administrație dintr-o listă de candidați propusă de Comisie, în urma unei proceduri de selecție deschise și transparente.

Candidatul selectat este invitat să facă o declarație în fața Parlamentului European și să răspundă întrebărilor adresate de membrii Parlamentului. Schimbul de opinii nu întârzie în mod nejustificat numirea.

La încheierea contractului cu directorul executiv, EU-OSHA este reprezentată de președintele Consiliului de administrație.

(3)   Mandatul directorului executiv este de cinci ani. Înainte de sfârșitul acestei perioade, Comisia realizează o evaluare care ia în considerare evaluarea performanțelor directorului executiv, precum și sarcinile și provocările viitoare ale EU-OSHA.

(4)   Consiliul de administrație, luând în considerare evaluarea menționată la alineatul (3), poate prelungi o singură dată mandatul directorului executiv pentru o perioadă de cel mult cinci ani.

(5)   Un director executiv al cărui mandat a fost prelungit nu mai poate participa la o altă procedură de selecție pentru același post la sfârșitul perioadei cumulate.

(6)   Directorul executiv poate fi demis din funcție doar printr-o decizie a consiliului de administrație. În decizia sa, consiliul de administrație ține seama de evaluarea performanțelor directorului executiv, realizată de către Comisie, astfel cum se menționează la alineatul (3).

(7)   Consiliul de administrație adoptă deciziile privind numirea, prelungirea mandatului sau demiterea din funcție a directorului executiv cu o majoritate de două treimi dintre membrii cu drept de vot.

(1)   EU-OSHA poate face apel la experți naționali detașați sau la alte categorii de personal care nu sunt angajate de către EU-OSHA.

(2)   Consiliul de administrație adoptă o decizie care prevede norme privind detașarea experților naționali la EU-OSHA.

(1)   EU-OSHA este o agenție a Uniunii. EU-OSHA are personalitate juridică.

(2)   În fiecare dintre statele membre, EU-OSHA beneficiază de cea mai extinsă capacitate juridică recunoscută persoanelor juridice în temeiul dreptului intern. Ea poate, în special, să achiziționeze sau să înstrăineze bunuri mobile și imobile și să se constituie parte în instanță.

(3)   Sediul EU-OSHA se află la Bilbao.

(4)   EU-OSHA poate înființa un birou de legătură la Bruxelles pentru a-și consolida cooperarea cu instituțiile relevante ale Uniunii, în conformitate cu articolul 11 alineatul (6).

(1)   Dispozițiile prevăzute de Regulamentul nr. 1 al Consiliului (10) se aplică EU-OSHA.

(2)   Serviciile de traducere necesare pentru funcționarea EU-OSHA sunt asigurate de Centrul de Traduceri.

(1)   EU-OSHA își desfășoară activitățile cu un nivel ridicat de transparență.

(2)   Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (11) se aplică documentelor deținute de EU-OSHA.

(3)   În termen de șase luni de la prima sa reuniune, consiliul de administrație adoptă normele detaliate de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001.

(4)   Prelucrarea datelor cu caracter personal de către EU-OSHA este reglementată de Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (12). În termen de șase luni de la prima sa reuniune, consiliul de administrație stabilește măsuri pentru aplicarea Regulamentului (UE) 2018/1725 de către EU-OSHA, inclusiv cele referitoare la numirea unui responsabil cu protecția datelor. Măsurile respective se stabilesc după consultarea Autorității Europene pentru Protecția Datelor.

(1)   Pentru a facilita combaterea fraudei, a corupției și a altor activități ilegale în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (13), până la 21 august 2019, EU-OSHA aderă la Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene privind investigațiile interne desfășurate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (14) și adoptă dispozițiile corespunzătoare care se aplică tuturor angajaților săi, utilizând modelul prevăzut în anexa la acordul respectiv.

(2)   Curtea de Conturi are competența de a efectua audituri, pe baza documentelor și a inspecțiilor la fața locului, cu privire la toți beneficiarii de granturi, contractanții și subcontractanții care au beneficiat de fonduri europene de la EU-OSHA.

(3)   OLAF poate desfășura investigații, inclusiv controale și inspecții la fața locului, pentru a stabili dacă s-a comis o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii în legătură cu un acord de grant sau o decizie de acordare a unui grant sau cu un contract finanțat de EU-OSHA, în conformitate cu dispozițiile și cu procedurile prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 și în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (15).

(4)   Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatele (1), (2) și (3), acordurile de cooperare cu țări terțe și organizații internaționale, contractele, acordurile de grant și deciziile EU-OSHA privind granturile conțin dispoziții care împuternicesc în mod expres Curtea de Conturi și OLAF să efectueze astfel de audituri și investigații, conform competențelor care le revin.

(1)   Răspunderea contractuală a EU-OSHA este reglementată de legislația aplicabilă contractului în cauză.

(2)   Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Curtea de Justiție) este competentă să se pronunțe în temeiul oricărei clauze compromisorii cuprinse într-un contract încheiat de EU-OSHA.

(3)   În cazul răspunderii extracontractuale, în conformitate cu principiile generale comune legislațiilor statelor membre, EU-OSHA repară orice prejudiciu provocat de serviciile sau angajații săi în executarea funcțiilor acestora.

(4)   Curtea de Justiție este competentă privind acordarea de despăgubiri pentru prejudicii, astfel cum se menționează la alineatul (3).

(5)   Răspunderea personală a angajaților față de EU-OSHA este reglementată de dispozițiile prevăzute în Statutul funcționarilor și în Regimul aplicabil celorlalți agenți.

(1)   În conformitate cu articolul 29 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013, EU-OSHA efectuează evaluări ex ante și ex post ale acelor programe și activități care implică cheltuieli semnificative.

(2)   Până la 21 februarie 2024 și, ulterior, la fiecare cinci ani, Comisia asigură realizarea unei evaluări în conformitate cu orientările Comisiei pentru a evalua performanța EU-OSHA în raport cu obiectivele, mandatul și atribuțiile sale. În cursul evaluării sale, Comisia consultă membrii consiliului de administrație și alte părți interesate principale. Evaluarea abordează, în special, eventuala necesitate de a modifica mandatul EU-OSHA, precum și implicațiile financiare ale unor astfel de modificări.

(3)   Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și consiliului de administrație un raport privind rezultatele evaluării. Rezultatele evaluării sunt făcute publice.

(1)   În măsura în care este necesar pentru atingerea obiectivelor stabilite în prezentul regulament și fără a aduce atingere competențelor respective ale statelor membre și ale instituțiilor Uniunii, EU-OSHA poate coopera cu autorități competente din țări terțe și cu organizații internaționale.

În acest scop, sub rezerva autorizării consiliului de administrație și după aprobarea de către Comisie, EU-OSHA poate să stabilească acorduri de activitate cu autoritățile competente din țările terțe și cu organizații internaționale. Astfel de acorduri nu creează obligații juridice pentru Uniune sau pentru statele membre.

(2)   EU-OSHA este deschisă participării țărilor terțe care au încheiat acorduri cu Uniunea în acest sens.

În conformitate cu dispozițiile relevante ale acordurilor menționate în primul paragraf, se încheie acorduri care specifică mai ales caracterul, amploarea și modalitatea în care țările terțe în cauză vor participa la activitatea EU-OSHA, inclusiv dispoziții privind participarea la inițiativele întreprinse de EU-OSHA, contribuțiile financiare și personalul. În ceea ce privește chestiunile legate de personal, astfel de acorduri respectă, în orice caz, Statutul funcționarilor.

(3)   Consiliul de administrație adoptă o strategie pentru relațiile cu țări terțe și cu organizații internaționale, în ceea ce privește aspectele pentru care este competentă EU-OSHA.

(1)   Dispozițiile necesare referitoare la găzduirea care urmează să fie oferită EU-OSHA în statul membru gazdă și la facilitățile care trebuie puse la dispoziție de statul membru respectiv, împreună cu normele specifice aplicabile în statul membru gazdă privind directorul executiv, membrii consiliului de administrație, personalul și membrii de familie ai acestora sunt prevăzute într-un acord referitor la sediu, încheiat între EU-OSHA și statul membru în care se află sediul.

(2)   Statul membru gazdă al EU-OSHA oferă condițiile necesare pentru a asigura funcționarea EU-OSHA, inclusiv condiții de școlarizare multilingvă și cu vocație europeană și conexiuni de transport adecvate.

(1)   Directorul EU-OSHA, numit în temeiul articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 2062/94, îndeplinește, pentru perioada rămasă din mandatul său, responsabilitățile directorului executiv, astfel cum se prevede la articolul 11 din prezentul regulament. Celelalte condiții ale contractului său rămân neschimbate.

(2)   În cazul în care, la data intrării în vigoare a prezentului regulament, este în curs o procedură de selecție și numire a directorului executiv, articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 2062/94 se aplică până la finalizarea procedurii respective.

(3)   Prezentul regulament nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor personalului angajat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2062/94. Contractele de muncă ale personalului menționat pot fi reînnoite în temeiul prezentului regulament, în conformitate cu Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți.

Orice birou de legătură al EU-OSHA care este operațional la momentul intrării în vigoare a prezentului regulament este menținut.

(1)   Se înființează Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound) ca agenție a Uniunii Europene.

(2)   Obiectivul Eurofound este oferirea de sprijin Comisiei, celorlalte instituții, organe și agenții ale Uniunii, statelor membre și partenerilor sociali în definirea și punerea în aplicare a politicilor referitoare la îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă, în elaborarea politicilor privind ocuparea forței de muncă și în promovarea dialogului între partenerii sociali.

În acest scop, Eurofound îmbunătățește și difuzează cunoștințele, furnizează dovezi și servicii pentru elaborarea politicilor, inclusiv concluzii bazate pe cercetare, și facilitează schimbul de cunoștințe între actorii de la nivelul Uniunii și la nivel național.

(1)   Eurofound are următoarele atribuții în ceea ce privește domeniile de politică menționate la articolul 1 alineatul (2), respectând pe deplin responsabilitățile statelor membre:

(2)   În cazul în care sunt necesare noi studii și înainte de a lua decizii de politică, instituțiile Uniunii iau în considerare expertiza Eurofound și toate studiile pe care acesta le-a desfășurat sau le poate desfășura în domeniul respectiv, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (8).

(3)   Eurofound poate încheia acorduri de cooperare cu alte agenții relevante ale Uniunii, pentru a facilita și promova cooperarea cu ele.

(4)   În îndeplinirea atribuțiilor sale, Eurofound menține un dialog strâns în special cu organismele specializate publice sau private, naționale sau internaționale, cu autoritățile publice, cu organismele academice și de cercetare, cu organizațiile patronale și sindicale și, atunci când există, cu organisme naționale tripartite,. Fără a aduce atingere obiectivelor și scopurilor sale, Eurofound cooperează cu alte agenții ale Uniunii, în special cu EU-OSHA și cu Cedefop, pentru a promova sinergiile și complementaritatea cu activitățile acestora și evitând, totodată, orice dublare a eforturilor.

(1)   Consiliul de administrație este format din:

Fiecare dintre membrii menționați la literele (a)-(d) are drept de vot.

Consiliul numește membrii menționați la literele (a), (b) și (c) pe baza candidaților desemnați de statele membre și, respectiv, de organizațiile patronale și sindicale europene.

Comisia numește membrii menționați la litera (d).

Comisia competentă a Parlamentului European numește expertul menționat la litera (e).

(2)   Fiecare membru al consiliului de administrație are un supleant. Supleantul reprezintă membrul în absența acestuia. Supleanții sunt numiți în conformitate cu alineatul (1).

(3)   Membrii consiliului de administrație și supleanții acestora sunt desemnați și numiți pe baza cunoștințelor lor în domeniul politicilor sociale și al politicilor în domeniul muncii, ținând seama de competențele lor relevante, cum ar fi competențele manageriale, administrative și bugetare și de expertiza lor în domeniul atribuțiilor de bază ale Eurofound, astfel încât să exercite un rol de supraveghere eficace. Toate părțile reprezentate în consiliul de administrație depun eforturi pentru a limita rata de înlocuire a reprezentanților lor, în scopul de a asigura continuitatea activității consiliului. Toate părțile urmăresc să asigure o reprezentare echilibrată a femeilor și a bărbaților în consiliul de administrație.

(4)   Fiecare membru și fiecare supleant semnează o declarație scrisă în momentul preluării funcției în care declară că nu se află într-o situație de conflict de interese. Fiecare membru și fiecare supleant își actualizează declarația în cazul unei modificări a circumstanțelor în ceea ce privește orice conflict de interese. Eurofound publică declarațiile de interese și actualizările acestora pe site-ul său web.

(5)   Mandatul membrilor și al supleanților acestora este de patru ani. Mandatul respectiv poate fi reînnoit. La expirarea mandatului sau în cazul demisiei lor, membrii și supleanții rămân în funcție până la reînnoirea mandatului sau până la înlocuirea lor.

(6)   În cadrul consiliului de administrație, reprezentanții guvernelor, ai organizațiilor patronale și ai organizațiilor sindicale formează fiecare câte un grup. Fiecare grup desemnează un coordonator, pentru a mări eficiența deliberărilor în cadrul grupului și între grupuri. Coordonatorii grupurilor angajatorilor și angajaților sunt reprezentanți ai organizațiilor respective la nivel european și pot fi desemnați dintre membrii numiți ai consiliului de administrație. Coordonatorii care nu sunt membri numiți ai consiliului de administrație în conformitate cu alineatul (1) participă la ședințele consiliului de administrație fără drept de vot.

(1)   Consiliul de administrație: