(1)

Prin Decizia 2009/896/CE (2), Consiliul a încheiat Acordul dintre Comunitatea Europeană și Antigua și Barbuda privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (3) („acordul”). Acordul stabilește posibilitatea de a călători fără viză pentru cetățenii Uniunii și pentru cei din Antigua și Barbuda în cazul călătoriilor pe teritoriul celeilalte părți contractante pentru o perioadă maximă de trei luni, în cadrul unei perioade de șase luni.

(2)

Regulamentul (UE) nr. 610/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4) a adus unele modificări orizontale la acquis-ul Uniunii în materie de vize și frontiere și a definit șederea pe termen scurt ca fiind o perioadă de maximum 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile.

(3)

Este necesar să se includă această nouă definiție în acord, pentru a armoniza pe deplin regimul Uniunii privind șederea pe termen scurt.

(4)

Comisia a negociat, în numele Uniunii, un acord cu Antigua și Barbuda care modifică Acordul dintre Comunitatea Europeană și Antigua și Barbuda privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (denumit în continuare „acordul de modificare”).

(5)

În conformitate cu Decizia (UE) 2017/2083 a Consiliului (5), acordul de modificare a fost semnat.

(6)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului (6); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu îi revin obligații în temeiul acesteia și aceasta nu i se aplică.

(7)

Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (7); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu îi revin obligații în temeiul acesteia și aceasta nu i se aplică.

(8)

Acordul de modificare ar trebui să fie aprobat,

1.

în titlu, la articolul 6 alineatul (1) și la articolul 8 alineatul (7), cuvântul „Comunitatea” se înlocuiește cu cuvântul „Uniunea”, la articolul 3 alineatul (5), cuvântul „comunitar” se înlocuiește cu cuvântul „Uniunii”, la articolul 4 alineatul (3), cuvântul „comunitară” se înlocuiește cu cuvintele „cu cea a Uniunii”, iar la articolul 6 alineatul (1) și la articolul 8 alineatul (6), cuvântul „Comunității” se înlocuiește cu cuvântul „Uniunii”;

2.

la articolul 1, cuvintele „trei luni, în cadrul unei perioade de șase luni” se înlocuiesc cu cuvintele „90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile”;

3.

articolul 4, se modifică după cum urmează:

4.

la articolul 8 alineatul (4), ultima teză se înlocuiește cu următorul text:

„O parte contractantă care a suspendat aplicarea prezentului acord informează de îndată cealaltă parte contractantă, în momentul în care motivele suspendării nu mai există, și revocă suspendarea.”

(1)

Prin Decizia 2009/898/CE (2), Consiliul a încheiat Acordul dintre Comunitatea Europeană și Barbados privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (3) („acordul”). Acordul stabilește posibilitatea de a călători fără viză pentru cetățenii Uniunii și pentru cei din Barbados în cazul călătoriilor pe teritoriul celeilalte părți contractante pentru o perioadă maximă de trei luni, în cadrul unei perioade de șase luni.

(2)

Regulamentul (UE) nr. 610/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4) a adus unele modificări orizontale la acquis-ul Uniunii în materie de vize și frontiere și a definit șederea pe termen scurt ca fiind o perioadă de maximum 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile.

(3)

Este necesar să se includă această nouă definiție în acord, pentru a armoniza pe deplin regimul Uniunii privind șederea pe termen scurt.

(4)

Comisia a negociat, în numele Uniunii, un acord cu Barbados care modifică Acordul dintre Comunitatea Europeană și Barbados privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (denumit în continuare „acordul de modificare”).

(5)

În conformitate cu Decizia (UE) 2017/2084 a Consiliului (5), acordul de modificare a fost semnat.

(6)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului (6); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu îi revin obligații în temeiul acesteia și aceasta nu i se aplică.

(7)

Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (7); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu îi revin obligații în temeiul acesteia și aceasta nu i se aplică.

(8)

Acordul de modificare ar trebui să fie aprobat,

1.

în titlu, la articolul 6 alineatul (1) și la articolul 8 alineatul (7), cuvântul „Comunitatea” se înlocuiește cu cuvântul „Uniunea”, la articolul 3 alineatul (5), cuvântul „comunitar” se înlocuiește cu cuvântul „Uniunii”, la articolul 4 alineatul (3), cuvântul „comunitară” se înlocuiește cu cuvintele „cu cea a Uniunii”, iar la articolul 6 alineatul (1) și la articolul 8 alineatul (6), cuvântul „Comunității” se înlocuiește cu cuvântul „Uniunii”;

2.

la articolul 1, cuvintele „trei luni, în cadrul unei perioade de șase luni” se înlocuiesc cu cuvintele „90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile”;

3.

articolul 4 se modifică după cum urmează:

4.

la articolul 8 alineatul (4), ultima teză se înlocuiește cu următorul text:

„O parte contractantă care a suspendat aplicarea prezentului acord informează de îndată cealaltă parte contractantă, în momentul în care motivele suspendării nu mai există, și revocă suspendarea.”

(1)

Prin Decizia 2009/897/CE (2), Consiliul a încheiat acordul dintre Comunitatea Europeană și Uniunea Bahamas privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (3) („acordul”). Acordul stabilește posibilitatea de a călători fără viză pentru cetățenii Uniunii și pentru cei din Uniunea Bahamas în cazul călătoriilor pe teritoriul celeilalte părți contractante pentru o perioadă maximă de trei luni, în cadrul unei perioade de șase luni.

(2)

Regulamentul (UE) nr. 610/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4) a adus unele modificări orizontale la acquis-ul Uniunii în materie de vize și frontiere și a definit șederea pe termen scurt ca fiind o perioadă de maximum 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile.

(3)

Este necesar să se includă această nouă definiție în acord, pentru a armoniza pe deplin regimul Uniunii privind șederea pe termen scurt.

(4)

Comisia a negociat, în numele Uniunii, un acord cu Uniunea Bahamas care modifică Acordul dintre Comunitatea Europeană și Uniunea Bahamas privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (denumit în continuare „acordul de modificare”).

(5)

În conformitate cu Decizia (UE) 2017/2085 a Consiliului (5), acordul de modificare a fost semnat.

(6)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului (6) prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu îi revin obligații în temeiul acesteia și aceasta nu i se aplică.

(7)

Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (7) prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu îi revin obligații în temeiul acesteia și aceasta nu i se aplică.

(8)

Acordul de modificare ar trebui să fie aprobat,

1.

în titlu, la articolul 6 alineatul (1) și la articolul 8 alineatul (7), cuvântul „Comunitatea” se înlocuiește cu cuvântul „Uniunea”, la articolul 3 alineatul (5), cuvântul „comunitar” se înlocuiește cu cuvântul „Uniunii”, la articolul 4 alineatul (3), cuvântul „comunitară” se înlocuiește cu cuvintele „cu cea a Uniunii”, iar la articolul 6 alineatul (1) cuvântul „Comunității” se înlocuiește cu cuvântul „Uniunii”;

2.

la articolul 1, cuvintele „trei luni, în cadrul unei perioade de șase luni” se înlocuiesc cu cuvintele „90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile”;

3.

articolul 4 se modifică după cum urmează:

4.

la articolul 8 alineatul (4), ultima teză se înlocuiește cu următorul text:

„O parte contractantă care a suspendat aplicarea prezentului acord informează de îndată cealaltă parte contractantă, în momentul în care motivele suspendării nu mai există, și revocă suspendarea.”

(1)

Prin Decizia 2009/899/CE (2), Consiliul a încheiat Acordul dintre Comunitatea Europeană și Republica Mauritius privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (3) („acordul”). Acordul stabilește posibilitatea de a călători fără viză pentru cetățenii Uniunii și pentru cei din Republica Mauritius în cazul călătoriilor pe teritoriul celeilalte părți contractante pentru o perioadă maximă de trei luni, în cadrul unei perioade de șase luni.

(2)

Regulamentul (UE) nr. 610/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4) a adus unele modificări orizontale la acquis-ul Uniunii în materie de vize și frontiere și a definit șederea pe termen scurt ca fiind o perioadă de maximum 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile.

(3)

Este necesar să se includă această nouă definiție în acord, pentru a armoniza pe deplin regimul Uniunii privind șederea pe termen scurt.

(4)

Comisia a negociat, în numele Uniunii, un acord cu Republica Mauritius care modifică Acordul dintre Comunitatea Europeană și Republica Mauritius privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (denumit în continuare „acordul de modificare”).

(5)

În conformitate cu Decizia (UE) 2017/2087 a Consiliului (5), acordul de modificare a fost semnat.

(6)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului (6); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu îi revin obligații în temeiul acesteia și aceasta nu i se aplică.

(7)

Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (7); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu îi revin obligații în temeiul acesteia și aceasta nu i se aplică.

(8)

Acordul de modificare ar trebui să fie aprobat,

1.

în titlu, la articolul 6 alineatul (1) și la articolul 8 alineatul (7), cuvântul „Comunitatea” se înlocuiește cu cuvântul „Uniunea”, la articolul 3 alineatul (5), cuvântul „comunitar” se înlocuiește cu cuvântul „Uniunii”, la articolul 4 alineatul (3), cuvântul „comunitară” se înlocuiește cu cuvintele „cu cea a Uniunii”, iar la articolul 6 alineatul (1) și la articolul 8 alineatul (6), cuvântul „Comunității” se înlocuiește cu cuvântul „Uniunii”;

2.

la articolul 1, cuvintele „trei luni, în cadrul unei perioade de șase luni” se înlocuiesc cu cuvintele „90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile”;

3.

articolul 4 se modifică după cum urmează:

4.

la articolul 8 alineatul (4), ultima teză se înlocuiește cu următorul text:

„O parte contractantă care a suspendat aplicarea prezentului acord informează de îndată cealaltă parte contractantă, în momentul în care motivele suspendării nu mai există, și revocă suspendarea.”

(1)

Prin Decizia 2009/900/CE (2), Consiliul a încheiat Acordul dintre Comunitatea Europeană și Republica Seychelles privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (3) („acordul”). Acordul stabilește posibilitatea de a călători fără viză pentru cetățenii Uniunii și pentru cei din Republica Seychelles în cazul călătoriilor pe teritoriul celeilalte părți contractante pentru o perioadă maximă de trei luni în cadrul unei perioade de șase luni.

(2)

Regulamentul (UE) nr. 610/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4) a adus unele modificări orizontale la acquis-ul Uniunii în materie de vize și frontiere și a definit șederea pe termen scurt ca fiind o perioadă de maximum 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile.

(3)

Este necesar să se includă această nouă definiție în acord, pentru a armoniza pe deplin regimul Uniunii privind șederea pe termen scurt.

(4)

Comisia a negociat, în numele Uniunii, un acord cu Republica Seychelles care modifică Acordul dintre Comunitatea Europeană și Republica Seychelles privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (denumit în continuare „acordul de modificare”).

(5)

În conformitate cu Decizia (UE) 2017/2088 a Consiliului (5), acordul de modificare a fost semnat.

(6)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului (6); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu îi revin obligații în temeiul acesteia și aceasta nu i se aplică.

(7)

Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (7); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu îi revin obligații în temeiul acesteia și aceasta nu i se aplică.

(8)

Acordul de modificare ar trebui să fie aprobat,

1.

în titlu, la articolul 6 alineatul (1) și la articolul 8 alineatul (7), cuvântul „Comunitatea” se înlocuiește cu cuvântul „Uniunea”, la articolul 3 alineatul (5), cuvântul „comunitar” se înlocuiește cu cuvântul „Uniunii”, la articolul 4 alineatul (3) cuvântul „comunitară” se înlocuiește cu cuvintele „cu cea a Uniunii”, iar la articolul 6 alineatul (1) și la articolul 8 alineatul (6), cuvântul „Comunității” se înlocuiește cu cuvântul „Uniunii”;

2.

la articolul 1, cuvintele „trei luni, în cadrul unei perioade de șase luni” se înlocuiesc cu cuvintele „90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile”;

3.

articolul 4 se modifică după cum urmează:

4.

la articolul 8 alineatul (4), ultima teză se înlocuiește cu următorul text:

„O parte contractantă care a suspendat aplicarea prezentului acord informează de îndată cealaltă parte contractantă, în momentul în care motivele suspendării nu mai există, și revocă suspendarea.”

(1)

Prin Decizia 2009/901/CE (2), Consiliul a încheiat Acordul dintre Comunitatea Europeană și Federația Saint Kitts și Nevis privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (3) („acordul”). Acordul stabilește posibilitatea de a călători fără viză pentru cetățenii Uniunii Europene și pentru cei din Federația Saint Kitts și Nevis în cazul călătoriilor pe teritoriul celeilalte părți contractante pentru o perioadă maximă de trei luni, în cadrul unei perioade de șase luni.

(2)

Regulamentul (UE) nr. 610/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4) a adus unele modificări orizontale la acquis-ul Uniunii în materie de vize și frontiere și a definit șederea pe termen scurt ca fiind o perioadă de maximum 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile.

(3)

Este necesar să se includă această nouă definiție în acord, pentru a armoniza pe deplin regimul Uniunii privind șederea pe termen scurt.

(4)

Comisia a negociat, în numele Uniunii, un acord cu Federația Saint Kitts și Nevis care modifică Acordul dintre Comunitatea Europeană și Federația Saint Kitts și Nevis privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (denumit în continuare „acordul de modificare”).

(5)

În conformitate cu Decizia (UE) 2017/2086 a Consiliului (5), acordul de modificare a fost semnat.

(6)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului (6); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu îi revin obligații în temeiul acesteia și aceasta nu i se aplică.

(7)

Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (7) prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu îi revin obligații în temeiul acesteia și aceasta nu i se aplică.

(8)

Acordul de modificare ar trebui să fie aprobat,

1.

în titlu, la articolul 6 alineatul (1) și la articolul 8 alineatul (7), cuvântul „Comunitatea” se înlocuiește cu cuvântul „Uniunea”, la articolul 3 alineatul (5), cuvântul „comunitar” se înlocuiește cu cuvântul „Uniunii”, la articolul 4 alineatul (3), cuvântul „comunitară” se înlocuiește cu cuvintele „cu cea a Uniunii”, iar la articolul 6 alineatul (1) și la articolul 8 alineatul (6), cuvântul „Comunității” se înlocuiește cu cuvântul „Uniunii”;

2.

la articolul 1, cuvintele „trei luni, în cadrul unei perioade de șase luni” se înlocuiesc cu cuvintele „90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile”;

3.

articolul 4 se modifică după cum urmează:

4.

la articolul 8 alineatul (4), ultima teză se înlocuiește cu următorul text:

„O parte contractantă care a suspendat aplicarea prezentului acord informează de îndată cealaltă parte contractantă, în momentul în care motivele suspendării nu mai există, și revocă suspendarea.”

(1)

Directiva 92/119/CEE stabilește măsurile generale de control de aplicat în cazul apariției unui focar cauzat de anumite boli ale animalelor, inclusiv dermatoza nodulară contagioasă (DNC). Aceste măsuri de control includ instituirea de zone de protecție și de supraveghere în jurul exploatației infectate și prevăd, de asemenea, pe lângă alte măsuri de control, vaccinarea de urgență în cazul apariției unui focar de DNC.

(2)

Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/2008 a Comisiei (5) stabilește măsurile zoosanitare care trebuie luate în ceea ce privește focarele de DNC în statele membre sau în părți ale acestora astfel cum sunt enumerate în anexa I la decizia menționată, inclusiv cerințele minime pentru programele de vaccinare împotriva DNC prezentate Comisiei de către statele membre spre aprobare. Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/2008 definește „zonele infectate” ca fiind acele părți ale teritoriului unui stat membru menționate în partea II din anexa I la respectiva decizie de punere în aplicare, care includ zonele în care a fost confirmată DNC și orice zone de protecție și de supraveghere instituite în conformitate cu Directiva 92/119/CEE și în care vaccinarea împotriva DNC poate fi pusă în aplicare în urma aprobării unor programe de vaccinare. Aceasta definește, de asemenea, „zonele indemne cu vaccinare” ca fiind acele părți ale teritoriului unui stat membru menționate în partea I din anexa respectivă, care includ zonele din afara zonelor infectate cu DNC și în care vaccinarea împotriva DNC este pusă în aplicare în urma aprobării unor programe de vaccinare.

(3)

În august 2015, prezența DNC a fost confirmată pentru prima dată în Grecia. În 2016 au fost cazuri de DNC în Bulgaria și cazuri suplimentare în Grecia, precum și într-o serie de țări terțe învecinate. În 2017, DNC a fost prezentă într-o măsură mai mică în sud-estul Europei, cu o reapariție masivă a bolii în Albania și câteva focare sporadice suplimentare în Grecia, precum și în fosta Republică iugoslavă a Macedoniei.

(4)

În 2018 s-a înregistrat o îmbunătățire a situației epidemiologice privind DNC și nu a fost raportat niciun caz de DNC în niciun stat membru sau în nicio țară terță învecinată din sud-estul Europei, cu excepția Turciei.

(5)

Drept răspuns la focarele de DNC, statele membre afectate, și anume Grecia și Bulgaria, precum și țările terțe învecinate afectate au pus în aplicare programe de vaccinare în masă a bovinelor și a rumegătoarelor lor sălbatice captive. Croația, unde DNC nu a apărut până în prezent, a pus în aplicare, de asemenea, un program de vaccinare în masă împotriva DNC în 2016 și în 2017, ca măsură preventivă având în vedere situația epidemiologică din statele membre și din țările terțe învecinate. Programele de vaccinare împotriva DNC din Grecia, Bulgaria și Croația au fost aprobate de către Comisie în temeiul Deciziei de punere în aplicare (UE) 2016/2009 a Comisiei (6).

(6)

De la prima apariție a DNC în Europa continentală, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a emis un „Aviz urgent cu privire la DNC”, adoptat la 29 iulie 2016 (7), precum și trei rapoarte, și anume „Dermatoza nodulară contagioasă: I. Colectare și analiză de date” aprobat la 27 martie 2017 (8), „Dermatoza nodulară contagioasă II. Colectare și analiză de date” aprobat la 29 ianuarie 2018 (9) și „Dermatoza nodulară contagioasă: asistență științifică și tehnică privind activitățile de control și supraveghere” aprobat la 28 septembrie 2018 (10). Toate aceste evaluări științifice sugerează că, atunci când sunt corect puse în aplicare, campaniile de vaccinare în masă împotriva DNC țin boala sub control, prevenind apariția de noi focare.

(7)

Vaccinarea în masă împotriva DNC a continuat în 2018 în toate statele membre și în toate țările terțe învecinate din sud-estul Europei care au fost afectate de DNC.

(8)

De la începutul anului 2018, Croația a încetat vaccinarea împotriva DNC având în vedere situația epidemiologică favorabilă din statul membru respectiv și din țările terțe învecinate. În schimb, Croația a început să pună în aplicare un program de supraveghere a DNC aprobat de către Comisie. Programul respectiv implică supravegherea clinică, virologică și serologică cu un accent pe zonele cu risc ridicat, situate în apropierea statelor membre și a țărilor terțe învecinate în care au fost raportate focare de DNC în ultimii ani.

(9)

În conformitate cu articolul 11.9.4 din Codul sanitar pentru animale terestre al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE), în caz de vaccinare preventivă, desfășurată într-o țară sau într-o zonă indemnă de DNC, ca răspuns la o amenințare, dar în absența unui caz de DNC, statutul de indemn de boală poate fi recuperat după opt luni de la ultima vaccinare, în cazul în care supravegherea clinică, virologică și serologică a fost realizată în conformitate cu articolul 11.9.15 din codul respectiv.

(10)

Potrivit unui raport prezentat Comisiei de către Croația la 13 octombrie 2018, rezultatele supravegherii clinice, virologice și serologice indică faptul că nu există nicio dovadă a prezenței DNC pe teritoriul său. Deci, Croația îndeplinește toate cerințele privind statutul de indemn de DNC în absența unor cazuri de DNC și întrucât au trecut peste opt luni de la ultima vaccinare împotriva DNC. Prin urmare, este adecvat să se ridice restricțiile cu privire la vaccinarea împotriva DNC în statul membru respectiv.

(11)

Drept rezultat, rubrica referitoare la Croația ar trebui să fie eliminată din lista statelor membre cu „zone indemne cu vaccinare” din anexa I la Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/2008.

(12)

Prin urmare, anexa I la Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/2008 ar trebui modificată în consecință.

(13)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

Directiva 92/119/CEE stabilește măsurile generale de control de aplicat în cazul apariției unui focar cauzat de anumite boli ale animalelor, inclusiv dermatoza nodulară contagioasă (DNC). Aceste măsuri de control includ instituirea de zone de protecție și de supraveghere în jurul exploatației infectate și prevăd, de asemenea, pe lângă alte măsuri de control, vaccinarea de urgență în cazul apariției unui focar de DNC.

(2)

În august 2015, prezența DNC a fost confirmată pentru prima dată în Grecia. În 2016 au existat cazuri de DNC în Bulgaria și cazuri suplimentare în Grecia, precum și într-un număr de țări terțe vecine. În 2017, DNC a fost prezentă într-o măsură mai mică în sud-estul Europei, cu o reapariție masivă a bolii în Albania și câteva focare sporadice suplimentare în Grecia și în fosta Republică iugoslavă a Macedoniei.

(3)

Drept răspuns la focarele de DNC, statele membre afectate, și anume Grecia și Bulgaria, precum și țările terțe învecinate afectate, au pus în aplicare programe de vaccinare în masă a bovinelor și a rumegătoarelor lor captive vii. În 2016 și 2017, Croația, unde DNC nu a apărut până în prezent, a pus, de asemenea, în aplicare un program de vaccinare în masă împotriva DNC, ca o măsură preventivă având în vedere situația epidemiologică din statele membre și din țările terțe învecinate. Programele de vaccinare împotriva DNC din Grecia, Bulgaria și Croația au fost aprobate de Comisie în temeiul Deciziei de punere în aplicare (UE) 2016/2009 a Comisiei (4) și respectivele trei state membre sunt enumerate în mod corespunzător în anexa la actul respectiv ca având programe de vaccinare aprobate împotriva DNC.

(4)

În 2018 s-a înregistrat o îmbunătățire suplimentară a situației epidemiologice privind DNC și nu a fost raportat niciun caz de DNC în niciun stat membru și în nicio țară terță învecinată din sud-estul Europei, cu excepția Turciei. În cursul aceluiași an, vaccinarea în masă împotriva DNC a continuat în toate statele membre și în țările terțe învecinate din sud-estul Europei care au fost afectate de DNC.

(5)

De la începutul anului 2018, Croația a oprit vaccinarea împotriva DNC, având în vedere situația epidemiologică favorabilă din statul membru respectiv și din țările învecinate. În schimb, Croația a început să pună în aplicare un program de supraveghere a DNC care a fost aprobat de către Comisie. Respectivul program de supraveghere implică supravegherea clinică, virologică și serologică, cu un accent pe zonele cu risc ridicat, situate în apropierea statelor membre și a țărilor terțe învecinate, în care au fost raportate focare de DNC în ultimii ani. Potrivit unui raport, prezentat Comisiei de către Croația la 13 octombrie 2018, rezultatele supravegherii clinice, virologice și serologice indică faptul că nu există nicio dovadă a prezenței DNC pe teritoriul său.

(6)

Drept rezultat, Croația nu ar mai trebui să fie inclusă în lista statelor membre cu un program de vaccinare aprobat împotriva DNC, întrucât vaccinarea împotriva DNC nu se mai desfășoară în statul membru respectiv.

(7)

Prin urmare, anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/2009 ar trebui modificată în consecință.

(8)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

Articolul 5 alineatul (1) din acord prevede o perioadă de tranziție cu o durată de maximum zece ani, împărțită în două etape succesive.

(2)

Prima etapă a început la 1 aprilie 2004, care a reprezentat data intrării în vigoare a acordului.

(3)

Articolul 5 alineatul (3) din acord prevede, de asemenea, că Consiliul de stabilizare și de asociere urmează să evalueze progresele realizate și să adopte o decizie în ceea ce privește trecerea la a doua etapă și durata acesteia, precum și orice eventuale modificări care trebuie efectuate asupra conținutului dispozițiilor care o reglementează.

(4)

Părțile sunt hotărâte să respecte obligațiile care decurg din trecerea la a doua etapă a asocierii.

(5)

Fosta Republică iugoslavă a Macedoniei a luat măsurile necesare pentru a asigura respectarea tuturor obligațiilor care decurg din trecerea la a doua etapă,