(1)

Acordul de parteneriat economic, de coordonare politică și de cooperare între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Statele Unite Mexicane, pe de altă parte (1) (denumit în continuare „Acordul global”) a fost semnat la 8 decembrie 1997 și a intrat în vigoare la 1 octombrie 2000.

(2)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Actul de aderare a Republicii Croația, aderarea Croației la Acordul global se aprobă prin intermediul unui protocol la Acordul global încheiat între Consiliu, hotărând în unanimitate în numele statelor membre, și Statele Unite Mexicane.

(3)

La 14 septembrie 2012, Consiliul a autorizat Comisia să înceapă negocieri cu Statele Unite Mexicane în vederea încheierii celui de Al treilea protocol adițional la Acordul global pentru a se ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (denumit în continuare „protocolul”). Negocierile au fost finalizate cu succes.

(4)

Articolul 5 alineatul (3) din protocol prevede că acesta se aplică cu titlu provizoriu până la intrarea sa în vigoare.

(5)

Protocolul ar trebui să fie semnat și să se aplice cu titlu provizoriu, până la finalizarea procedurilor necesare pentru intrarea sa în vigoare,

(1)

Articolul 43 alineatul (3) din tratat prevede adoptarea de către Consiliu, la propunerea Comisiei, a măsurilor privind stabilirea și alocarea posibilităților de pescuit.

(2)

Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (1) prevede adoptarea unor măsuri de conservare, ținând seama de avizele științifice, tehnice și economice disponibile, inclusiv, după caz, de rapoartele elaborate de Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP).

(3)

Consiliului îi revine obligația de a adopta măsuri privind stabilirea și alocarea posibilităților de pescuit, inclusiv anumite condiții legate funcțional de acestea, după caz. Posibilitățile de pescuit ar trebui să fie astfel distribuite între statele membre încât să se asigure fiecărui stat membru o anumită stabilitate a activităților de pescuit pentru fiecare stoc sau zonă de pescuit și să se țină cont, în mod adecvat, de obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1380/2013.

(4)

Capturile totale admisibile (TAC) ar trebui stabilite pe baza avizelor științifice disponibile, ținând seama de aspectele biologice și socioeconomice și asigurând totodată un tratament echitabil al sectoarelor de pescuit, precum și pe baza opiniilor exprimate în cadrul consultărilor cu părțile interesate, în special consiliile consultative vizate.

(5)

Atunci când o TAC aferentă unui stoc este alocată unui singur stat membru, este oportun ca respectivul stat membru să fie abilitat, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din tratat, să stabilească nivelul acesteia. Ar trebui să se adopte dispoziții prin care să se garanteze că, atunci când stabilește nivelul unei capturi totale admisibile, statul membru în cauză acționează în deplină conformitate cu principiile și normele PCP.

(6)

Regulamentul (CE) nr. 847/96 al Consiliului (2) a introdus condiții suplimentare pentru gestionarea de la an la an a TAC-urilor, inclusiv, la articolele 3 și 4 din respectivul regulament, dispoziții privind flexibilitatea pentru TAC-urile de precauție și analitice. În temeiul articolului 2 din regulamentul respectiv, la stabilirea TAC-urilor, Consiliul decide cu privire la stocurile pentru care nu se aplică articolul 3 sau 4 din respectivul regulament, în special în funcție de starea biologică a stocurilor. Mai recent, prin articolul 15 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, a fost introdus încă un mecanism de flexibilitate de la an la an pentru toate stocurile care fac obiectul obligației de debarcare. Prin urmare, pentru a se evita o flexibilitate excesivă, care ar submina principiul exploatării raționale și responsabile a resurselor biologice marine, ar împiedica realizarea obiectivelor PCP și ar duce la deteriorarea stării biologice a stocurilor, ar trebui să se prevadă ca articolele 3 și 4 din Regulamentul (CE) nr. 847/96 să se aplice TAC-urilor analitice numai atunci când nu este utilizată flexibilitatea de la an la an prevăzută la articolul 15 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013.

(7)

Obligația de debarcare menționată la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 este introdusă pentru fiecare activitate de pescuit în parte. În regiunile vizate de prezentul regulament, toate speciile care fac obiectul unor limite de captură trebuie debarcate începând de la 1 ianuarie 2019. Articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 prevede că, atunci când se introduce o obligație de debarcare pentru un stoc de pește, posibilitățile de pescuit se stabilesc ținându-se cont de trecerea de la stabilirea posibilităților de pescuit pentru a reflecta debarcările la stabilirea posibilităților de pescuit pentru a reflecta capturile. Cu toate acestea, se acordă anumite derogări de la obligația de debarcare în conformitate cu articolul 15 alineatele (4)-(7) din regulamentul menționat. Pe baza recomandărilor comune transmise de statele membre și în conformitate cu articolul 15 din regulamentul menționat, Comisia a adoptat o serie de regulamente delegate de stabilire a unor planuri specifice privind capturile aruncate înapoi în mare aplicabile pentru o perioadă inițială de maximum trei ani ce poate fi prelungită cu încă trei ani, pentru a pune în aplicare obligația de debarcare.

(8)

Posibilitățile de pescuit ar trebui să fie în conformitate cu acordurile și principiile internaționale, cum ar fi Acordul din 1995 al Organizației Națiunilor Unite cu privire la conservarea și gestionarea stocurilor transzonale și a stocurilor de pești cu migrare extinsă (3) și principiile detaliate de gestionare prevăzute de Orientările internaționale din 2008 pentru gestionarea pescuitului de adâncime în marea liberă formulate de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, în care se prevede, de exemplu, că o autoritate de reglementare ar trebui să fie mai precaută atunci când informațiile sunt incerte, nefiabile sau inadecvate. Absența informațiilor științifice adecvate nu ar trebui invocată ca motiv pentru amânarea sau neadoptarea măsurilor de conservare și gestionare.

(9)

TAC și cotele Uniunii pentru sabie neagră în apele Uniunii și apele internaționale din zonele 5, 6, 7 și 12 ar trebui stabilite ținând seama de faptul că există capturi ale țărilor terțe din stocul respectiv și că Uniunea ar trebui să dispună de posibilități de pescuit care corespund cotei de capturi istorice din stocul respectiv.

(10)

Având în vedere avizul Consiliului Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES) referitor la o reducere a posibilităților de pescuit, combinată cu gradul ridicat de utilizare a cotei și pe baza introducerii obligației de debarcare în integralitatea ei în 2019, nu ar trebui să fie permis pescuitul direcționat pentru speciile de beryx din subzonele 3-10, 12 și 14 (Marea Nordului, apele de nord și sud-vest) iar TAC ar trebui stabilită numai pentru capturile accidentale.

(11)

Conform avizului emis de ICES, observații la bord limitate indică faptul că procentul de grenadier a fost mai mic de 1 % din capturile raportate de grenadier de piatră. Pe baza acestor considerente, ICES consideră că nu ar trebui să existe pescuit direcționat de grenadier și că capturile accidentale ar trebui să fie calculate în raport cu TAC pentru grenadierul de piatră, în vederea minimizării posibilelor declarații eronate cu privire la specii. ICES arată că există diferențe considerabile, de peste un ordin de mărime (de zece ori mai mare), între proporțiile relative de grenadier de piatră și de grenadier raportate în debarcările oficiale și capturile observate și anchetele științifice din zonele în care pescuitul de grenadier se desfășoară în prezent. Există foarte puține date disponibile privind această specie, iar unele dintre datele de debarcare raportate sunt considerate de către ICES a fi declarații eronate cu privire la specii. În consecință, nu este posibil să se instituie un istoric precis al capturilor de grenadier. Prin urmare, orice capturi accidentale de grenadier ar trebui limitate la 1 % din cota de grenadier de piatră a fiecărui stat membru și scăzute din cota respectivă, în conformitate cu avizele științifice. Dacă grenadierul este considerat doar o captură accidentală la pescuitul de grenadier de piatră și aparține aceleiași TAC, nu vor mai exista raportări eronate.

(12)

Având în vedere avizul ICES, este oportun ca TAC pentru pagelul argintiu în subzonele 6, 7 și 8 (apele de nord-vest) să fie menținută drept TAC numai de capturi accidentale.

(13)

În zonele Comitetului pentru pescuit în zona central-estică a Atlanticului (CECAF) și ale Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM) relevante, care se învecinează cu subzona ICES 9, se realizează capturi de pagel argintiu. Având în vedere că datele ICES sunt incomplete pentru aceste subzone limitrofe, domeniul de aplicare al TAC ar trebui să rămână limitat la subzona ICES 9. Cu toate acestea, pentru a garanta că deciziile de gestionare au la bază cele mai bune informații disponibile, s-au introdus dispoziții pentru raportarea datelor pentru aceste zone adiacente.

(14)

Pentru pagelul argintiu din subzona ICES 10 nu există avize ICES pentru 2020. Cu toate acestea, ar trebui să fie stabilite posibilități de pescuit atât pentru 2019, cât și pentru 2020. Este posibil ca o modificare adecvată a posibilităților de pescuit stabilite prin prezentul regulament să fie necesară atunci când avizele științifice sunt emise pentru 2020.

(15)

Având în vedere nivelul scăzut și faptul că nu au loc activități de pescuit direcționat, nu ar mai trebui să se stabilească o TAC pentru sabia neagră în subzonele ICES 1-4 (Marea Nordului și Skagerrak).

(16)

Nu ar mai trebui să se stabilească TAC-uri pentru grenadierul de piatră în subzonele ICES 1, 2 și 4 (Marea Nordului) și merlucius (Ling american) în subzonele ICES 1-10, 12 și 14. Avizele ICES stabilesc că lipsa TAC-urilor nu ar genera niciun risc sau ar genera un risc scăzut de exploatare nesustenabilă.

(17)

ICES recomandă să nu se mai realizeze capturi de pion portocaliu până în 2020. Este necesar să se interzică pescuitul, reținerea la bord, transbordarea și debarcarea speciei menționate, deoarece stocul este epuizat și nu se reface. ICES arată că nu a existat pescuit direcționat de pion portocaliu realizat de Uniune în Atlanticul de Nord-Est din 2010.

(18)

ICES recomandă ca mortalitatea prin pescuit a rechinilor de adâncime să fie redusă la minimum și să nu fie permise activitățile de pescuit direcționat. Rechinii de adâncime sunt specii cu durată lungă de viață și rate scăzute de reproducere și au ajuns rapid să fie exploatați excesiv. Prin urmare, posibilitățile de pescuit pentru astfel de specii ar trebui restricționate complet printr-o interdicție generală de pescuit pentru speciile respective. Cu toate acestea, pescuitul de adâncime artizanal direcționat de sabie neagră care utilizează paragate conduce inevitabil la capturi accidentale de rechini de adâncime, care sunt în prezent aruncate înapoi în mare moarte. Paragatele sunt recunoscute ca unelte de pescuit selective în astfel de activități de pescuit. Cu toate acestea, chiar și cu acest instrument, capturile accidentale de rechini de adâncime s-au dovedit inevitabile. Prin urmare, ar trebui menținută o TAC restrictivă pentru capturile accidentale inevitabile din aceste specii în pescuitul direcționat de sabie neagră care utilizează paragate. Statele membre în cauză ar trebui să elaboreze măsuri regionale de gestionare pentru pescuitul de sabie neagră cu scopul de a reduce capturile accidentale de rechini de adâncime. În plus, statele membre ar trebui să stabilească măsuri specifice privind colectarea datelor pentru rechini de adâncime, pentru a asigura faptul că stocurilor respective sunt monitorizate îndeaproape. Stabilirea unor cote ale Uniunii de capturi accidentale de rechini de adâncime în apele Uniunii și în apele internaționale din subzonele ICES 5-9, în apele Uniunii și apele internaționale din subzona ICES 10, precum și în apele Uniunii din zonele CECAF 34.1.1, 34.1.2 și 34.2 se aplică fără a aduce atingere principiului stabilității relative în ceea ce privește prezența rechinilor de adâncime în respectivele zone.

(19)

Pentru a se evita întreruperea activităților de pescuit și pentru a se asigura pescarilor din Uniune mijloace de existență, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2019. Pentru a permite statelor membre să asigure aplicarea în timp util a prezentului regulament, acesta ar trebui să intre în vigoare imediat după publicarea sa,

(a)

au fost efectuate de nave care arborează pavilionul unui stat membru care deține o cotă, iar această cotă nu este epuizată; sau

(b)

constau într-o fracțiune a unei cote a Uniunii care nu a fost alocată sub formă de cote între statele membre, iar această cotă a Uniunii nu a fost epuizată.

(1)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1221/2009 a fost stabilit un sistem comunitar de management de mediu și audit (EMAS). Obiectivul EMAS este de a promova îmbunătățirea continuă a performanței de mediu a organizațiilor prin crearea și punerea în aplicare de către acestea a unor sisteme de management de mediu, prin evaluarea performanței acestor sisteme, prin furnizarea de informații privind performanța de mediu, prin dialogul deschis cu publicul și cu alte părți interesate și prin implicarea activă a angajaților. Pentru realizarea acestui obiectiv, anexele I-IV la regulamentul menționat prevăd cerințele specifice care trebuie respectate de organizațiile care doresc să participe la EMAS și să obțină înregistrarea în EMAS.

(2)

Anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 prevede cerințele privind raportarea în materie de mediu. Această anexă ar trebui să fie modificată pentru a lua în considerare îmbunătățirile identificate pe baza experienței dobândite în ceea ce privește funcționarea sistemului EMAS. Având în vedere numărul și natura acestor modificări, este necesar, din motive de claritate, să se înlocuiască anexa IV în întregime.

(3)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 ar trebui modificat în consecință.

(4)

Organizațiile înregistrate în EMAS au obligația fie de a pregăti, fie de a actualiza o dată pe an o declarație de mediu în conformitate cu anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1221/2009. Cu excepția organizațiilor mici, care beneficiază de o derogare în această privință în temeiul articolului 7 din regulamentul menționat, declarația de mediu sau declarația de mediu actualizată trebuie să fie validată de un verificator de mediu acreditat sau autorizat, ca parte a verificării organizației în conformitate cu articolul 18 din regulamentul respectiv. Organizațiile care se pregătesc pentru înregistrarea în EMAS au, de asemenea, obligația de a depune, în cadrul cererii lor de înregistrare, o declarație de mediu validată. O perioadă de tranziție este, așadar, necesară, astfel încât organizațiile să aibă suficient timp la dispoziție pentru a asigura tranziția către modificările aduse prin prezentul regulament.

(5)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 49 din Regulamentul (CE) nr. 1221/2009,

(1)

Convenția de la Chicago privind aviația civilă internațională (denumită în continuare „convenția”), care urmărește reglementarea transportului aerian internațional, a intrat în vigoare la 4 aprilie 1947. Această convenție a instituit Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI).

(2)

Statele membre ale Uniunii sunt state contractante la convenție și membre ale OACI, în timp ce Uniunea are statut de observator în anumite organisme ale OACI.

(3)

În temeiul articolului 54 din convenție, Consiliul OACI urmează să adopte standarde internaționale și practici recomandate.

(4)

Cea de a 21-a Conferință a părților la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice s-a încheiat cu succes în decembrie 2015 cu adoptarea Acordului de la Paris. Obiectivul Acordului de la Paris este de a limita creșterea temperaturii medii globale la o valoare cu mult sub 2 °C față de nivelurile preindustriale și de a continua eforturile pentru a limita creșterea temperaturii la 1,5° față de nivelurile respective. Toate sectoarele economice ar trebui să contribuie la realizarea acestui obiectiv de reducere a emisiilor, inclusiv aviația internațională.

(5)

În 2016, cea de a 39-a Adunare generală a OACI a decis, prin Rezoluția A39-3, să creeze un mecanism global bazat pe piață pentru a limita emisiile de gaze cu efect de seră generate de aviația internațională la nivelurile din 2020. Poziția Uniunii în această privință a fost stabilită prin Decizia (UE) 2016/915 a Consiliului (1).

(6)

La 27 iunie 2018, la cea de a 10-a reuniune a celei de a 214-a sesiuni ale sale, Consiliul OACI a adoptat prima ediție a volumului IV din anexa 16 la Convenție: Standarde internaționale și practici recomandate referitoare la protecția mediului – Schema de compensare și de reducere a emisiilor de carbon pentru aviația internațională (CORSIA).

(7)

Normele cuprinse în CORSIA pot deveni obligatorii conform limitelor prevăzute în convenție și în cadrul acestor limite. Normele respective pot deveni deopotrivă obligatorii pentru Uniune și pentru statele sale membre în temeiul acordurilor existente în domeniul transportului aerian internațional.

(8)

În conformitate cu articolul 90 din Convenția de la Chicago, cu excepția cazului în care majoritatea statelor contractante notifică dezacordul lor, CORSIA devine aplicabilă în termen de trei luni de la termenul prevăzut pentru notificarea dezacordului.

(9)

Abaterile de la standardele și procedurile internaționale fac obiectul articolului 38 din convenție. În conformitate cu articolul respectiv, orice stat contractant care consideră că este imposibil să respecte din toate punctele de vedere orice astfel de standarde sau proceduri internaționale ori să își alinieze în totalitate propriile reglementări sau practici la orice standarde sau proceduri internaționale după modificarea acestora din urmă sau care consideră necesar să adopte reglementări sau practici care diferă dintr-un anumit punct de vedere față de cele stabilite de un standard internațional trebuie să transmită imediat o notificare către OACI cu privire la diferențele dintre practicile sale și cele stabilite de standardul internațional.

(10)

La 20 iulie 2018, OACI a trimis scrisoarea AN 1/17.14 – 18/78 adresată statelor (denumită în continuare „scrisoarea adresată statelor”), prin care a solicitat statelor contractante mai întâi să notifice, înainte de 22 octombrie 2018, orice dezaprobare față de orice parte a CORSIA și apoi să notifice, înainte de 1 decembrie 2018, orice diferențe dintre practicile lor naționale și CORSIA, precum și data preconizată pentru asigurarea conformării.

(11)

CORSIA urmează să se aplice operatorilor de avioane care produc emisii anuale de CO2 mai mari de 10 000 de tone din zboruri internaționale efectuate de avioane cu o masă maximă certificată la decolare de peste 5 700 kg, cu excepția zborurilor umanitare, medicale și de combatere a incendiilor.

(12)

Cerințele de monitorizare, de raportare și de verificare (MRV) stabilite în CORSIA urmează să devină aplicabile la 1 ianuarie 2019.

(13)

De la 1 ianuarie 2021 până la 31 decembrie 2035, cerințele de compensare cuprinse în CORSIA urmează să devină aplicabile în cazul operatorilor de avioane care efectuează zboruri internaționale (astfel cum sunt definite în partea II capitolul 1 punctul 1.1.2 și în partea II capitolul 2 punctul 2.1) între statele contractante menționate în documentul care urmează să fie publicat de OACI sub titlul „CORSIA States for Chapter 3 State Pairs”.

(14)

Este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii ca răspuns la scrisoarea adresată statelor. Acest lucru este necesar deoarece CORSIA are vocația de a influența în mod decisiv conținutul dreptului Uniunii, în special Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2).

(15)

Având în vedere progresul semnificativ care s-ar putea înregistra la nivel internațional cu ajutorul CORSIA, ar trebui să nu se notifice nicio dezaprobare în temeiul articolului 90 din convenție.

(16)

Uniunea sprijină în întregime eforturile depuse în cadrul OACI pentru a face CORSIA operațională cât mai curând posibil. În conformitate cu Directiva 2003/87/CE, Comisia transpune în prezent cerințele de monitorizare, de raportare și de verificare ale CORSIA în acte ale Uniunii a căror intrare în vigoare este preconizată a avea loc până în ianuarie 2019. În plus, Comisia urmează să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport care să analizeze modalitățile de punere în aplicare a acestor instrumente în dreptul Uniunii. Termenul în care trebuie notificate posibilele diferențe, în conformitate cu scrisoarea adresată statelor, este prea scurt pentru ca Uniunea să poată adopta orice adaptare la CORSIA respectând acest termen. Prin urmare, pentru ca OACI să țină seama în întregime de situația juridică actuală existentă la nivelul Uniunii, precum și de acțiunile demarate în domeniul MRV, statele membre ar trebui ca, în răspunsul lor la scrisoarea adresată statelor, să notifice diferențele în conformitate cu addendumul la prezenta decizie.

(17)

Articolul 28b alineatele (2) și (3) din Directiva 2003/87/CE se referă la măsurile care se impun cu privire la rezultatele activității desfășurate la nivelul OACI. Este oportun ca OACI să fie informată cu privire la termenii acestor dispoziții.

(18)

Poziția Uniunii urmează să fie exprimată de statele membre ale Uniunii care sunt membre ale OACI,

(1)

La 22 iunie 2018, Consiliul a decis, în conformitate cu articolul 121 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), că în Ungaria exista o abatere semnificativă constatată de la traiectoria de ajustare în vederea atingerii obiectivului bugetar pe termen mediu de – 1,5 % din PIB.

(2)

Având în vedere abaterea semnificativă stabilită, la 22 iunie 2018 Consiliul a adresat Ungariei o recomandare (2) prin care această țară era invitată să ia măsurile necesare pentru a se asigura că rata de creștere nominală a cheltuielilor publice primare nete (3) nu depășește 2,8 % în 2018, ceea ce corespunde unei ajustări structurale anuale de 1,0 % din PIB. Acesta a recomandat ca Ungaria să utilizeze toate veniturile excepționale pentru reducerea deficitului, în timp ce măsurile de consolidare bugetară urmau să asigure o îmbunătățire durabilă a soldului structural al bugetului general într-o manieră favorabilă creșterii. Consiliul a stabilit data de 15 octombrie 2018 ca termen până la care Ungaria să prezinte un raport privind măsurile luate în urma recomandării respective.

(3)

În 18 și 19 septembrie 2018, Comisia a efectuat o misiune de supraveghere consolidată în Ungaria, în vederea monitorizării la fața locului în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1466/97. După ce a transmis constatările sale provizorii autorităților maghiare pentru observații, Comisia a prezentat constatările sale Consiliului la 21 noiembrie 2018. Ulterior, aceste constatări au fost făcute publice. În raportul Comisiei se constată că autoritățile maghiare intenționează să mențină în 2018 obiectivul de deficit global de 2,4 % din PIB stabilit în programul de convergență pentru 2018 și că, prin urmare, nu intenționează să dea curs Recomandării Consiliului din 22 iunie 2018.

(4)

La 15 octombrie 2018, autoritățile maghiare au prezentat un raport privind măsurile luate ca răspuns la Recomandarea Consiliului din 22 iunie 2018 (4). În raportul lor, autoritățile au reiterat faptul că obiectivul lor pentru 2018 rămâne un deficit global de 2,4 % din PIB. Comparativ cu previziunile bugetare din programul de convergență pentru 2018, autoritățile se așteaptă la venituri fiscale și economii mult mai mari datorită costurilor mai scăzute de cofinanțare a unor proiecte finanțate din bugetul Uniunii. Autoritățile planifică însă cheltuieli suplimentare care anulează total efectul de reducere a deficitului al acestor evoluții. Noile măsuri discreționare raportate nu au un impact bugetar net semnificativ asupra rezultatului bugetar în 2018, nerespectând astfel cerința prevăzută în Recomandarea Consiliului din 22 iunie 2018.

(5)

În 2018, pe baza previziunilor Comisiei din toamna anului 2018, creșterea cheltuielilor publice, fără măsurile discreționare privind veniturile și măsurile cu caracter excepțional, este estimată la 7,0 %, cu mult peste rata de referință recomandată de creștere de 2,8 % (o abatere de 1,6 % din PIB). Se estimează că soldul structural se va deteriora cu 0,4 % din PIB față de îmbunătățirea recomandată de 1,0 % din PIB (o abatere de 1,4 % din PIB). Prin urmare, ambii piloni indică o abatere cu o marjă largă de la ajustarea recomandată. Trei elemente influențează negativ interpretarea criteriului de referință privind cheltuielile, și anume o rată de creștere potențială și un deflator PIB pe termen mediu mai scăzute decât se estimează în prezent, care stau la baza criteriului de referință privind cheltuielile, precum și un efect indirect asupra veniturilor al anumitor măsuri. După ajustarea în funcție de acești factori, criteriul de referință privind cheltuielile pare să reflecte în mod adecvat efortul bugetar, dar indică în continuare o abatere. Evaluarea soldului structural duce la un rezultat similar. Soldul structural este influențat negativ de o scădere a veniturilor, dar este parțial compensat de efectul unei estimări punctuale mai ridicate a creșterii PIB-ului potențial în comparație cu media pe termen mediu care stă la baza criteriului de referință privind cheltuielile. Prin urmare, evaluarea globală confirmă o abatere cu o marjă largă de la ajustarea recomandată.

(6)

Constatările de mai sus conduc la concluzia că răspunsul Ungariei la Recomandarea Consiliului din 22 iunie 2018 a fost insuficient. Efortul bugetar nu este suficient pentru a se asigura că rata de creștere nominală a cheltuielilor publice primare nete nu depășește 2,8 % în 2018, ceea ce corespunde unei ajustări structurale anuale de 1,0 % din PIB,

(1)

Punerea în liberă circulație în Uniune a substanțelor reglementate importate este supusă unor limite cantitative.

(2)

Comisia trebuie să determine aceste limite și să aloce cote întreprinderilor.

(3)

În plus, Comisia trebuie să determine cantitățile de substanțe reglementate, altele decât hidroclorofluorocarburile, la care se poate recurge pentru utilizările esențiale de laborator și analitice și să stabilească întreprinderile care pot folosi aceste cantități.

(4)

La determinarea cotelor alocate pentru utilizări esențiale de laborator și analitice trebuie să se asigure respectarea limitelor cantitative prevăzute la articolul 10 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2009, prin aplicarea Regulamentului (UE) nr. 537/2011 al Comisiei (2). Deoarece limitele cantitative respective includ cantitățile de hidroclorofluorocarburi pentru care s-au acordat licențe pentru utilizări de laborator și analitice, această alocare ar trebui să acopere, de asemenea, producția și importul de hidroclorofluorocarburi pentru utilizările menționate.

(5)

Comisia a publicat un aviz către întreprinderile care intenționează să importe în Uniunea Europeană sau să exporte din Uniunea Europeană în 2019 substanțe reglementate care diminuează stratul de ozon și către întreprinderile care intenționează să producă sau să importe în 2019 aceste substanțe pentru utilizări de laborator și analitice (3) și a primit în consecință declarații privind importurile planificate pentru 2019.

(6)

Limitele cantitative și cotele pentru perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2019 ar trebui să se determine conform ciclului de raportare anuală prevăzut de Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon.

(7)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2009,

(1)

La 29 martie 2017, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord („Regatul Unit”) a transmis notificarea intenției sale de a se retrage din Uniune în temeiul articolului 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Tratatele nu se vor mai aplica Regatului Unit de la data intrării în vigoare a unui acord de retragere sau, în lipsa încheierii unui acord, la doi ani după respectiva notificare, și anume începând cu data de 30 martie 2019, cu excepția cazului în care Consiliul European, în acord cu Regatul Unit, decide în unanimitate să extindă această perioadă.

(2)

Astfel cum s-a anunțat în Comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2018 intitulată „Pregătiri pentru retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană la 30 martie 2019: un plan de contingență” (2) („planul de contingență”), retragerea fără un acord poate implica riscuri în privința anumitor servicii furnizate operatorilor din Uniune de către depozitarii centrali de titluri de valoare („CSD”) care au fost deja autorizați în Regatul Unit („CSD din Regatul Unit”) și care nu pot fi înlocuiți pe termen scurt. Pentru a preveni astfel de riscuri, se justifică și este în interesul Uniunii și al statelor sale membre să asigure, pentru o perioadă limitată de timp, posibilitatea continuării furnizării de servicii în Uniune și după data de 29 martie 2019 de către CSD din Regatul Unit.

(3)

CSD sunt esențiali pentru piețele financiare. Înregistrarea titlurilor de valoare într-un sistem de înscriere în cont („servicii notariale”) și administrarea conturilor de titluri de valoare la nivelul cel mai înalt („servicii de administrare centralizată”) sporesc transparența și oferă protecție investitorilor, deoarece asigură integritatea emisiunii și previn duplicarea sau reducerea nejustificată a titlurilor de valoare. De asemenea, CSD gestionează sisteme de decontare a titlurilor de valoare, care asigură faptul că tranzacțiile cu titluri de valoare sunt decontate corect și în timp util. Aceste funcții sunt cruciale în procesul de compensare și de decontare post-tranzacționare și, ca atare, sunt esențiale pentru stabilitatea financiară a Uniunii și a statelor sale membre. Sistemele de decontare a titlurilor de valoare sunt esențiale și pentru politica monetară, întrucât sunt strâns implicate în constituirea de garanții în cadrul operațiunilor de politică monetară. În plus, participanții la piață din Irlanda se bazează pe serviciile oferite de un CSD din Regatul Unit în ceea ce privește titlurile de valoare emise de societăți comerciale și fondurile tranzacționate la bursă, care sunt constituite în temeiul dreptului intern al Irlandei.

(4)

Începând cu 30 martie 2019, CSD din Regatul Unit vor fi „CSD din țări terțe” și, ca atare, pot furniza servicii notariale și servicii de administrare centralizată în raport cu instrumentele financiare constituite în temeiul dreptului unui stat membru numai dacă sunt recunoscute de către Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe („ESMA”) în conformitate cu articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014. În absența recunoașterii CSD din Regatul Unit, emitenții din Uniune nu pot utiliza CSD din Regatul Unit pentru a înregistra valorile mobiliare constituite în temeiul legislației respective prin înscriere în cont la un CSD, conform dispozițiilor prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014. Această situație poate genera dificultăți temporare în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor legale de către emitenți. Astfel cum s-a anunțat în planul de contingență, este, așadar, necesar ca, în această situație excepțională, să se stabilească echivalența dispozițiilor juridice și a mecanismelor de supraveghere care reglementează CSD din Regatul Unit, pentru o perioadă de timp strict limitată și în condiții specifice, astfel încât respectivele CSD să poată continua să furnizeze servicii notariale și de administrare în Uniune.

(5)

În conformitate cu articolul 25 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014, trebuie să fie îndeplinite trei condiții pentru a stabili echivalența dintre dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere ale unei țări terțe cu privire la CSD autorizate în țara respectivă și cele prevăzute în regulamentul menționat anterior.

(6)

În primul rând, dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere ale unei țări terțe trebuie să garanteze că CSD din acea țară terță respectă anumite cerințe obligatorii din punct de vedere juridic care sunt, în fapt, echivalente cu cerințele stabilite în Regulamentul (UE) nr. 909/2014. Până la 29 martie 2019, CSD din Regatul Unit trebuie să respecte cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 909/2014. Ca parte a European Union (Withdrawal) Act 2018 [Actul din 2018 privind Uniunea Europeană (notificarea privind retragerea)], Regatul Unit a încorporat la 26 iunie 2018 dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 909/2014 în dreptul său intern, cu efect de la data retragerii Regatului Unit din Uniune.

(7)

În al doilea rând, dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere ale țării terțe trebuie să garanteze că CSD stabilite în țara terță respectivă fac, în permanență, obiectul unei supravegheri și al unui control eficace, precum și al asigurării respectării normelor. Până la 29 martie 2019, CSD din Regatul Unit se află sub supravegherea Băncii Angliei, astfel cum se prevede în dreptul intern al Regatului Unit în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 909/2014. Ca parte a încorporării Regulamentului (UE) nr. 909/2014 în dreptul intern al Regatului Unit, Banca Angliei rămâne responsabilă pentru supravegherea CSD, iar competențele sale în materie de supraveghere, de control și de asigurare a respectării normelor în ceea ce privește CSD vor rămâne, în esență, neschimbate.

(8)

În al treilea rând, cadrul juridic al țării terțe trebuie să prevadă un sistem echivalent eficace pentru recunoașterea CSD autorizate conform regimurilor juridice ale țărilor terțe. Aceasta se asigură prin încorporarea în dreptul intern al Regatului Unit a sistemului de echivalență prevăzut la articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014.

(9)

Comisia concluzionează că dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere ale Regatului Unit aplicabile CSD din Regatul Unit în ziua următoare datei retragerii sale din Uniune îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 25 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014.

(10)

Cu toate acestea, prezenta decizie se bazează pe dispozițiile juridice și pe mecanismele de supraveghere aplicabile CSD din Regatul Unit în ziua următoare datei retragerii Regatului Unit din Uniune. Respectivele dispoziții juridice și mecanisme de supraveghere ar trebui să fie considerate echivalente numai în cazul în care cerințele aplicabile CSD din dreptul intern al Regatului Unit sunt menținute și continuă să fie efectiv aplicate și respectate în permanență. Prin urmare, eficacitatea schimbului de informații și a coordonării activităților de supraveghere între ESMA și Banca Angliei reprezintă, așadar, o condiție esențială pentru ca determinarea echivalenței să poată fi menținută.

(11)

Acest schimb de informații necesită încheierea unor acorduri de cooperare cuprinzătoare și eficace în conformitate cu articolul 25 alineatul (10) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014. Aceste acorduri de cooperare ar trebui, de asemenea, să prevadă posibilitatea de a împărtăși toate informațiile relevante autorităților menționate la articolul 25 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014, inclusiv Băncii Centrale Europene și celorlalți membri ai Sistemului European al Băncilor Centrale, în scopul consultării autorităților respective cu privire la statutul recunoscut al CSD din Regatul Unit sau în cazul în care aceste informații sunt necesare pentru ca autoritățile respective să își îndeplinească sarcinile de supraveghere.

(12)

În eventualitatea situației excepționale de retragere a Regatului Unit din Uniune în absența unui acord și dată fiind importanța CSD din Regatul Unit pentru participanții la piață din Uniune, acordurile de cooperare stabilite în temeiul articolului 25 alineatul (10) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 trebuie să asigure accesul nemijlocit și permanent al ESMA la toate informațiile solicitate de aceasta. Informațiile respective cuprind informațiile care permit evaluarea oricăror riscuri semnificative prezentate de CSD din Regatul Unit, în mod direct sau indirect, la adresa Uniunii sau a statelor sale membre, dar nu se limitează la acestea. Prin urmare, acordurile de cooperare ar trebui să specifice mecanismul aplicat pentru schimbul de informații dintre ESMA, autoritățile competente ale statelor membre în care un CSD are o sucursală sau furnizează servicii de tip CSD („statul membru gazdă”) și Banca Angliei, inclusiv accesul la toate informațiile privind CSD din Regatul Unit solicitate de ESMA, în special accesul la informațiile solicitate de autoritatea competentă din statul membru gazdă în cazurile menționate la articolul 25 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 cu privire la raportarea periodică referitoare la activitățile desfășurate de CSD din Regatul Unit în statul membru gazdă, comunicarea identității emitenților și a participanților la sistemul de decontare a titlurilor de valoare gestionat de CSD din Regatul Unit sau a oricărei alte informații relevante privind activitățile desfășurate de CSD din Regatul Unit în statul membru gazdă, precum și notificarea promptă a ESMA cu privire la orice evoluție referitoare la CSD din Regatul Unit care ar putea afecta politica monetară din Uniune și cu privire la orice modificare a dispozițiilor juridice și a mecanismelor de supraveghere aplicabile CSD din Regatul Unit, mecanismul de notificare imediată a ESMA în cazul în care Banca Angliei constată încălcarea de către un CSD pe care îl supraveghează a condițiilor de autorizare sau a altor acte legislative aplicabile, precum și procedurile referitoare la coordonarea activităților de supraveghere, inclusiv, după caz, inspecțiile la fața locului.

(13)

Comisia, în cooperare cu ESMA, va monitoriza orice modificare introdusă în cadrul dispozițiilor juridice și al mecanismelor de supraveghere care afectează CSD din Regatul Unit, evoluția pieței, precum și eficacitatea cooperării în materie de supraveghere, inclusiv schimbul prompt de informații între ESMA și Banca Angliei. Comisia ar putea efectua o revizuire în orice moment, în cazul în care evoluții relevante impun reevaluarea de către Comisie a echivalenței acordate prin prezenta decizie, inclusiv în cazul în care condițiile acordurilor de cooperare încheiate între ESMA și Banca Angliei nu sunt respectate sau nu permit o evaluare eficace a riscului pe care CSD din Regatul Unit îl reprezintă pentru Uniune sau pentru statele sale membre.

(14)

Având în vedere incertitudinile care planează asupra relației viitoare dintre Regatul Unit și Uniune, precum și potențialul impact al acestora asupra stabilității financiare a Uniunii și a statelor sale membre și asupra integrității pieței unice, prezenta decizie ar trebui să expire la 30 martie 2021. Prin urmare, evaluarea cuprinsă în prezenta decizie nu aduce atingere niciunei evaluări viitoare a dispozițiilor juridice și a mecanismelor de supraveghere ale Regatului Unit aplicabile CSD și, ca atare, nu ar trebui să fie invocată în alt scop decât cel al prezentei decizii.

(15)

Prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență și ar trebui să se aplice numai din ziua următoare celei în care tratatele încetează să se mai aplice Regatului Unit și în Regatul Unit, cu excepția cazului în care un acord de retragere încheiat cu Regatul Unit ar intra în vigoare până la data respectivă sau în cazul în care perioada de doi ani menționată la articolul 50 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană ar fi prelungită.

(16)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,

(a)

un acord de retragere încheiat cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană a intrat în vigoare până la acea dată;

(b)

s-a decis prelungirea perioadei de doi ani menționată la articolul 50 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(1)

La 29 martie 2017, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord („Regatul Unit”) a transmis notificarea intenției sale de a se retrage din Uniune în temeiul articolului 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Tratatele nu se vor mai aplica Regatului Unit de la data intrării în vigoare a unui acord de retragere sau, în lipsa încheierii unui acord, la doi ani după respectiva notificare, și anume începând cu data de 30 martie 2019, cu excepția cazului în care Consiliul European, în acord cu Regatul Unit, decide în unanimitate să extindă această perioadă.

(2)

Astfel cum s-a anunțat în Comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2018 intitulată „Pregătiri pentru retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană la 30 martie 2019: un plan de contingență” (2) („planul de contingență”), retragerea fără un acord poate implica riscuri pentru stabilitatea financiară a Uniunii și a statelor sale membre. Pentru a preveni astfel de riscuri, se justifică și este în interesul Uniunii și al statelor sale membre să asigure, pentru o perioadă limitată de timp, posibilitatea continuării furnizării de servicii de compensare în Uniune și după data de 29 martie 2019 de către contrapărțile centrale (denumite în continuare „CPC”) care au fost deja autorizate în Regatul Unit (denumite în continuare „CPC din Regatul Unit”).

(3)

Compensarea centrală sporește transparența pieței, atenuează riscurile de credit și reduce riscurile de contagiune în cazul neîndeplinirii obligațiilor de plată de către unul sau mai mulți participanți la o CPC. Prin urmare, furnizarea unor astfel de servicii este esențială pentru asigurarea stabilității financiare. O perturbare a furnizării de servicii de compensare ar putea afecta și punerea în aplicare a politicii monetare a băncilor centrale în cazul în care tranzacțiile sunt compensate în moneda emisă de o bancă centrală din Uniune. În plus, instrumentele financiare compensate de CPC sunt, de asemenea, esențiale pentru intermediarii financiari și pentru clienții acestora, de exemplu pentru a acoperi riscurile ratei dobânzii, iar o perturbare a furnizării de servicii de compensare ar putea, de asemenea, să genereze riscuri pentru economia reală a Uniunii.

(4)

Începând cu 31 decembrie 2017, valoarea noțională în circulație a instrumentelor financiare derivate extrabursiere este de peste 500 de mii de miliarde EUR la nivel mondial, din care instrumentele financiare derivate pe rata dobânzii reprezintă peste 75 %, iar instrumentele financiare derivate pe cursul de schimb – aproape 20 %. Aproximativ 30 % din totalul instrumentelor financiare derivate extrabursiere sunt exprimate în euro și în alte monede ale Uniunii. Piața pentru compensarea centrală a instrumentelor financiare derivate extrabursiere este extrem de concentrată, în special piața pentru compensarea centrală a instrumentelor financiare derivate extrabursiere pe rata dobânzii, din care aproximativ 97 % sunt compensate într-o CPC din Regatul Unit (3).

(5)

Începând cu 30 martie 2019, CPC din Regatul Unit vor fi „CPC din țări terțe” și, ca atare, pot furniza servicii de compensare numai dacă sunt recunoscute de către Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe („ESMA”) în conformitate cu articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. În absența recunoașterii CPC din Regatul Unit, contrapărțile stabilite în Uniune nu pot compensa instrumentele financiare derivate extrabursiere care fac obiectul obligației de compensare în temeiul articolului 4 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 în CPC din Regatul Unit. Această situație poate duce la dificultăți temporare în ceea ce privește îndeplinirea de către contrapărțile respective a obligațiilor lor în materie de compensare, ceea ce, la rândul său, poate implica riscuri la adresa stabilității financiare și a punerii în aplicare a politicii monetare a Uniunii și a statelor sale membre. Astfel cum s-a anunțat în planul de contingență, este, așadar, necesar ca, în această situație excepțională, să se stabilească echivalența dispozițiilor juridice și a mecanismelor de supraveghere care reglementează CPC din Regatul Unit, pentru o perioadă de timp strict limitată și în condiții specifice, astfel încât respectivele CPC să poată continua să furnizeze servicii de compensare în Uniune.

(6)

În conformitate cu articolul 25 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, trebuie să fie îndeplinite trei condiții pentru a stabili echivalența dintre dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere ale unei țări terțe cu privire la CPC autorizate în țara respectivă și cele prevăzute în regulamentul sus-menționat.

(7)

În primul rând, dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere ale unei țări terțe trebuie să garanteze că CPC din acea țară terță respectă anumite cerințe obligatorii din punct de vedere juridic care sunt echivalente cu cerințele stabilite în titlul IV din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Până la 29 martie 2019, Regulamentul (UE) nr. 648/2012 este direct aplicabil în Regatul Unit, iar CPC din Regatul Unit autorizate în temeiul articolului 14 din regulamentul menționat trebuie, așadar, să respecte cerințele prevăzute în acesta. Ca parte a European Union (Withdrawal) Act 2018 [Actul din 2018 privind Uniunea Europeană (notificarea privind retragerea)], Regatul Unit a încorporat la 26 iunie 2018 dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 648/2012 în dreptul său intern, cu efect de la data retragerii Regatului Unit din Uniune.

(8)

În al doilea rând, dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere ale țării terțe trebuie să garanteze că CPC stabilite în țara terță respectivă fac, în permanență, obiectul unei supravegheri eficace și al asigurării respectării normelor. Până la 29 martie 2019, CPC din Regatul Unit se află sub supravegherea Băncii Angliei, astfel cum se prevede în dreptul intern al Regatului Unit în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 (4). Ca parte a încorporării Regulamentului (UE) nr. 648/2012 în dreptul intern al Regatului Unit, Banca Angliei rămâne responsabilă pentru supravegherea CPC, iar competențele sale în materie de supraveghere și de asigurare a respectării normelor în ceea ce privește CPC vor rămâne, în esență, neschimbate.

(9)

În al treilea rând, cadrul juridic al țării terțe trebuie să prevadă un sistem echivalent eficace pentru recunoașterea CPC autorizate conform regimurilor juridice ale țărilor terțe. Aceasta se asigură prin încorporarea în dreptul intern al Regatului Unit a sistemului de echivalență prevăzut la articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(10)

Comisia concluzionează că dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere ale Regatului Unit aplicabile CPC din Regatul Unit în ziua următoare datei retragerii sale din Uniune îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 25 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(11)

Cu toate acestea, prezenta decizie se bazează pe dispozițiile juridice și pe mecanismele de supraveghere aplicabile CPC din Regatul Unit în ziua următoare datei retragerii Regatului Unit din Uniune. Respectivele dispoziții juridice și mecanisme de supraveghere ar trebui să fie considerate echivalente numai în cazul în care cerințele aplicabile CPC din dreptul intern al Regatului Unit sunt menținute și continuă să fie efectiv aplicate și respectate în permanență. Prin urmare, eficacitatea schimbului de informații și a coordonării activităților de supraveghere între ESMA și Banca Angliei reprezintă, așadar, o condiție esențială pentru ca determinarea echivalenței să poată fi menținută.

(12)

Acest schimb de informații necesită încheierea unor acorduri de cooperare cuprinzătoare și eficace în conformitate cu articolul 25 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Aceste acorduri de cooperare ar trebui, de asemenea, să prevadă posibilitatea de a împărtăși toate informațiile relevante autorităților menționate la articolul 25 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, inclusiv cu Banca Centrală Europeană și cu ceilalți membri ai Sistemului European al Băncilor Centrale, în scopul consultării autorităților respective cu privire la statutul recunoscut al CPC din Regatul Unit sau în cazul în care aceste informații sunt necesare pentru ca autoritățile respective să își îndeplinească sarcinile de supraveghere.

(13)

În eventualitatea situației excepționale de retragere a Regatului Unit din Uniune în absența unui acord, acordurile de cooperare stabilite în temeiul articolului 25 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 trebuie să asigure accesul nemijlocit și permanent al ESMA la toate informațiile solicitate de aceasta. Informațiile respective cuprind informațiile care permit evaluarea oricăror riscuri semnificative prezentate de CPC din Regatul Unit, în mod direct sau indirect, la adresa Uniunii sau a statelor sale membre, dar nu se limitează la acestea. Prin urmare, acordurile de cooperare ar trebui să specifice mecanismele și procedurile necesare pentru schimbul prompt de informații privind activitățile de compensare efectuate de CPC din Regatul Unit în ceea ce privește instrumentele financiare exprimate în monede ale Uniunii, locurile de tranzacționare, participanții compensatori, precum și filialele instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții din Uniune, acordurile de interoperabilitate cu alte CPC, resursele proprii, compoziția și calibrarea fondurilor de garantare, marjele aplicate, resursele lichide și portofoliile de garanții, inclusiv calibrările marjei de ajustare și testele de rezistență, notificarea promptă a oricărei modificări care afectează CPC din Regatul Unit sau dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere ale Regatului Unit aplicabile CPC din Regatul Unit, precum și mecanismul pentru notificarea promptă a ESMA cu privire la orice evoluții referitoare la CPC din Regatul Unit care ar putea afecta politica monetară din Uniune.

(14)

Comisia, în cooperare cu ESMA, va monitoriza orice modificare introdusă în cadrul dispozițiilor juridice și al mecanismelor de supraveghere care afectează CPC din Regatul Unit, evoluția pieței, precum și eficacitatea cooperării în materie de supraveghere, inclusiv schimbul prompt de informații între ESMA și Banca Angliei. Comisia ar putea efectua o revizuire în orice moment, în cazul în care evoluții relevante impun reevaluarea de către Comisie a echivalenței acordate prin prezenta decizie, inclusiv în cazul în care condițiile acordurilor de cooperare încheiate între ESMA și Banca Angliei nu sunt respectate sau nu permit o evaluare eficace a riscului pe care CPC din Regatul Unit îl reprezintă pentru Uniune sau pentru statele sale membre.

(15)

Având în vedere incertitudinile care planează asupra relației viitoare dintre Regatul Unit și Uniune, precum și potențialul impact al acestora asupra stabilității financiare a Uniunii și a statelor sale membre și asupra integrității pieței unice, prezenta decizie ar trebui să expire la 30 martie 2020. Prin urmare, evaluarea cuprinsă în prezenta decizie nu aduce atingere niciunei evaluări viitoare a dispozițiilor juridice și a mecanismelor de supraveghere ale Regatului Unit aplicabile CPC și, ca atare, nu ar trebui să fie invocată în alt scop decât cel al prezentei decizii.

(16)

Prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență și ar trebui să se aplice numai din ziua următoare celei în care tratatele încetează să se mai aplice Regatului Unit și în Regatul Unit, cu excepția cazului în care un acord de retragere încheiat cu Regatul Unit ar intra în vigoare până la data respectivă sau în cazul în care perioada de doi ani menționată la articolul 50 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană ar fi prelungită.

(17)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,

(a)

un acord de retragere încheiat cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană a intrat în vigoare până la acea dată;

(b)

s-a decis prelungirea perioadei de doi ani menționată la articolul 50 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană.