(1)   Prezentul acord stabilește normele și procedurile privind cooperarea:

(2)   Prezentul acord nu aduce atingere aplicării normelor privind cooperarea administrativă, combaterea fraudelor și asistența în materie de recuperare a creanțelor în domeniul TVA între statele membre ale Uniunii.

(3)   Prezentul acord nu aduce atingere aplicării normelor privind asistența reciprocă în materie penală.

(1)   Fiecare stat desemnează o autoritate competentă responsabilă pentru aplicarea prezentului acord.

(2)   Fiecare stat desemnează:

(3)   Fiecare autoritate competentă poate desemna, direct sau prin delegare:

(4)   Fiecare autoritate competentă poate desemna, direct sau prin delegare, funcționari responsabili care pot efectua schimburi directe de informații în temeiul titlului II din prezentul acord.

(5)   Birourile centrale de legătură țin la zi lista departamentelor de legătură și a funcționarilor responsabili și o pun la dispoziția celorlalte birouri centrale de legătură.

(6)   În cazul în care un departament de legătură sau un funcționar responsabil trimite sau primește o cerere de asistență în temeiul prezentului acord, acesta informează biroul său central de legătură în acest sens.

(7)   În cazul în care un birou central de legătură, un departament de legătură sau un funcționar responsabil primește o cerere de asistență reciprocă ce necesită luarea unor măsuri care depășesc competența sa, acesta înaintează fără întârziere cererea biroului central de legătură sau departamentului de legătură competent și informează autoritatea solicitantă în acest sens. Într-un asemenea caz, perioada stabilită la articolul 8 începe din ziua următoare celei în care cererea de asistență a fost înaintată biroului central de legătură sau departamentului de legătură competent.

(8)   Fiecare stat informează Comisia Europeană, în termen de o lună de la semnarea prezentului acord, care este autoritatea sa competentă în sensul prezentului acord și, de asemenea, o informează fără întârziere în cazul oricărei modificări a acestei autorități. Comisia Europeană ține la zi lista autorităților competente și o pune la dispoziția comitetului mixt.

(1)   Orice informații obținute de un stat în temeiul prezentului acord sunt tratate drept confidențiale și protejate în același mod ca informațiile obținute în temeiul dreptului său intern și, în măsura în care este necesar pentru protecția datelor cu caracter personal, în conformitate cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului și cu măsuri de protecție ce pot fi stabilite de statul care furnizează informația conform obligațiilor impuse de legislația proprie.

(2)   Aceste informații pot fi comunicate persoanelor și autorităților (inclusiv instanțe și organe administrative sau de supraveghere) implicate în aplicarea legislației privind TVA, în scopul unei evaluări corecte a TVA, precum și în scopul aplicării de măsuri de asigurare a respectării acestei legislații, inclusiv de măsuri asigurătorii sau de recuperare în ceea ce privește creanțele în domeniul TVA.

(3)   Informațiile menționate la alineatul (1) pot fi de asemenea utilizate la evaluarea, la asigurarea aplicării și inclusiv la recuperarea altor taxe și contribuții obligatorii la asigurările sociale. Dacă informațiile care fac obiectul schimbului dezvăluie sau ajută la dovedirea existenței unor încălcări ale legislației fiscale, ele pot fi de asemenea utilizate pentru a impune sancțiuni administrative sau penale. Doar persoanele sau autoritățile menționate la alineatul (2) pot utiliza aceste informații și doar în scopurile prevăzute în frazele de mai sus ale prezentului alineat. Ele pot dezvălui aceste informații în cadrul unor proceduri judiciare sau al unor hotărâri judecătorești.

(4)   În pofida alineatelor (1) și (2), statul care furnizează informațiile permite, în baza unei cereri motivate, ca informațiile să fie utilizate în alte scopuri decât cele menționate la articolul 2 alineatul (1), de către statul care le primește, dacă în temeiul legislației statului care furnizează informațiile acestea pot fi utilizate în scopuri similare. Autoritatea solicitată acceptă sau refuză orice astfel de cerere în termen de o lună.

(5)   Rapoartele, declarațiile și orice alte documente ori copiile legalizate sau extrasele acestora care au fost obținute de un stat în cadrul asistenței furnizate în temeiul prezentului acord pot fi invocate ca dovezi în statul respectiv pe aceeași bază ca documentele similare furnizate de altă autoritate a statului respectiv.

(6)   Informațiile furnizate de un stat altui stat pot fi transmise de acesta din urmă către alt stat, sub rezerva autorizării prealabile de către autoritatea competentă de la care provin informațiile. Statul de la care provin informațiile se poate opune unei astfel de împărtășiri a informațiilor în termen de zece zile lucrătoare de la data la care a primit comunicarea de la statul care dorește să împărtășească informațiile.

(7)   Statele pot transmite informațiile obținute în conformitate cu prezentul acord către țări terțe, sub rezerva următoarelor condiții:

(8)   Atunci când un stat primește informații de la o țară terță, statul respectiv poate împărtăși acele informații în măsura în care îi este permis de acordurile de asistență pe care le are cu țara terță respectivă.

(9)   Fiecare stat notifică imediat celorlalte state vizate orice încălcare a confidențialității, orice eșec al măsurilor de protecție a datelor cu caracter personal și orice sancțiuni și măsuri de remediere impuse în consecință.

(10)   Persoanele acreditate în mod corespunzător de autoritatea de acreditare în materie de securitate a Comisiei Europene pot avea acces la aceste informații doar în măsura în care este necesar pentru întreținerea și dezvoltarea rețelei CCN/CSI.

(1)   La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată comunică informațiile menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) legate de un anumit caz sau de anumite cazuri.

(2)   În scopul transmiterii informațiilor menționate la alineatul (1), autoritatea solicitată asigură efectuarea tuturor anchetelor administrative necesare pentru obținerea informațiilor respective.

(3)   Cererea menționată la alineatul (1) poate conține o cerere motivată de efectuare a unei anchete administrative. Dacă autoritatea solicitată este de părere că ancheta administrativă respectivă nu este necesară, ea informează imediat autoritatea solicitantă cu privire la motivele aferente.

(4)   În cazul în care autoritatea solicitată refuză o anchetă administrativă privind sumele declarate de o persoană impozabilă în legătură cu livrările de bunuri și prestările de servicii indicate în anexă care sunt realizate de o persoană impozabilă stabilită în statul autorității solicitate și sunt impozabile în statul autorității solicitante, autoritatea solicitată furnizează autorității solicitante cel puțin datele și valorile oricăror livrări și prestări relevante realizate de persoana impozabilă în statul autorității solicitante în cei doi ani anteriori.

(5)   Pentru a obține informațiile cerute sau pentru a efectua ancheta administrativă cerută, autoritatea solicitată sau autoritatea administrativă căreia i s-a adresat aceasta procedează ca și cum ar acționa în nume propriu sau la cererea altei autorități din propriul său stat.

(6)   La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată îi comunică acesteia orice informații pertinente pe care le obține sau pe care le deține, precum și rezultatele anchetelor administrative, sub formă de rapoarte, declarații și alte documente ori sub forma unor copii legalizate sau a unor extrase ale acestora.

(7)   Documentele originale se furnizează doar în cazul în care aceasta nu contravine dispozițiilor în vigoare în statul autorității solicitate.

(1)   Autoritatea solicitată furnizează informațiile menționate la articolul 7 cât mai curând posibil și cel târziu la trei luni de la data primirii cererii. Cu toate acestea, în cazul în care autoritatea solicitată se află deja în posesia informațiilor respective, termenul se reduce la o perioadă de maximum o lună.

(2)   În anumite cazuri speciale, autoritatea solicitată și autoritatea solicitantă pot conveni asupra unor termene care sunt diferite de cele prevăzute la alineatul (1).

(3)   În cazul în care autoritatea solicitată nu poate răspunde cererii în termenele menționate la alineatele (1) și (2), ea informează imediat autoritatea solicitantă, în scris, cu privire la motivele pentru care nu poate răspunde cererii în termenele respective, precizând și când consideră că ar putea răspunde.

(1)   Categoriile de informații care fac obiectul schimbului automat se stabilesc de comitetul mixt în conformitate cu articolul 41.

(2)   Un stat se poate abține de la a participa la schimbul automat al uneia sau mai multor categorii de informații menționate la alineatul (1) în cazul în care colectarea informațiilor pentru un astfel de schimb ar necesita impunerea unor noi obligații asupra persoanelor impozabile în scopuri de TVA sau ar impune o sarcină administrativă disproporționată asupra statului respectiv.

(3)   Fiecare stat notifică în scris comitetului mixt decizia sa luată în conformitate cu alineatul anterior.

(1)   La cererea autorității solicitante și în conformitate cu normele care reglementează notificarea de titluri similare în statul autorității solicitate, autoritatea solicitată notifică destinatarului toate titlurile și deciziile care sunt emise de autoritățile solicitante și care se referă la aplicarea legislației privind TVA în statul autorității solicitante.

(2)   Cererile de notificare, care menționează obiectul titlului sau al deciziei de notificat, indică numele, adresa și orice alte informații relevante pentru identificarea destinatarului.

(3)   Autoritatea solicitată informează imediat autoritatea solicitantă cu privire la răspunsul său la cererea de notificare și îi comunică acesteia, în special, data notificării deciziei sau titlului către destinatar.

(1)   Printr-un acord între autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată și în conformitate cu măsurile stabilite de aceasta din urmă, autoritatea solicitată poate permite funcționarilor autorizați de autoritatea solicitantă să fie prezenți în birourile autorității solicitate sau în orice alt loc în care autoritățile respective își îndeplinesc sarcinile, în vederea împărtășirii informațiilor menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (a). În cazul în care informațiile solicitate sunt cuprinse în documente la care funcționarii autorității solicitate au acces, funcționarii autorității solicitante primesc copii ale acestora.

(2)   Printr-un acord între autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată și în conformitate cu măsurile stabilite de aceasta din urmă, autoritatea solicitată poate permite funcționarilor autorizați de autoritatea solicitantă să fie prezenți pe parcursul desfășurării anchetelor administrative realizate pe teritoriul statului autorității solicitate, în vederea împărtășirii informațiilor menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (a). Aceste anchete administrative se realizează exclusiv de către funcționarii autorității solicitate. Funcționarii autorității solicitante nu exercită competențele de inspecție conferite funcționarilor autorității solicitate. Ei pot avea însă acces la aceleași spații și documente ca aceștia din urmă, prin intermedierea funcționarilor autorității solicitate și doar în scopul realizării anchetei administrative.

(3)   Funcționarii autorității solicitante care sunt prezenți în alt stat în conformitate cu alineatele (1) și (2) trebuie să fie capabili să prezinte oricând o autorizație în scris care să precizeze identitatea și calitatea lor oficială.

(1)   Statele pot conveni să realizeze controale simultane ori de câte ori consideră că asemenea controale sunt mai eficace decât controalele realizate de un singur stat.

(2)   Un stat identifică în mod independent persoanele impozabile pe care intenționează să le propună în vederea efectuării unui control simultan. Autoritatea competentă a statului respectiv notifică autorității competente a celuilalt stat vizat cazurile propuse pentru un control simultan. Ea motivează alegerea făcută, în măsura posibilului, furnizând informațiile care au dus la decizia respectivă. De asemenea, autoritatea respectivă precizează perioada în decursul căreia ar trebui realizate controalele în cauză.

(3)   O autoritate competentă care primește propunerea de control simultan confirmă acordul său ori comunică refuzul său motivat autorității competente din celălalt stat, în principiu în termen de două săptămâni de la primirea propunerii, dar cel târziu în termen de o lună de la primirea propunerii.

(4)   Fiecare autoritate competentă desemnează un reprezentant care să fie responsabil cu supervizarea și coordonarea operațiunii de control.

(1)   Pentru a promova și a facilita cooperarea multilaterală în ceea ce privește combaterea fraudelor în materie de TVA, Norvegia este invitată să participe la rețeaua numită „Eurofisc”, prevăzută în capitolul X din Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului (4) privind cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată, în condițiile stabilite în prezentul capitol.

(2)   Participarea Norvegiei la Eurofisc nu va permite funcționarilor de legătură Eurofisc desemnați de autoritatea competentă a unui stat să acceseze bazele de date ale celuilalt stat.

(1)   Autoritatea competentă din Norvegia desemnează cel puțin un funcționar de legătură Eurofisc responsabil cu schimbul de informații în domeniile de lucru ale Eurofisc la care participă Norvegia.

(2)   Funcționarii de legătură Eurofisc sunt funcționari responsabili în sensul articolului 4 alineatul (4). Ei rămân răspunzători doar în fața administrațiilor lor naționale.

(3)   Funcționarii de legătură Eurofisc ai Norvegiei nu sunt desemnați drept coordonatori de domenii de lucru sau președinte al Eurofisc și nu participă la nicio procedură de vot prevăzută de regulamentul de procedură al Eurofisc.

(1)   Autoritatea solicitată furnizează unei autorități solicitante informațiile menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) sau notificarea administrativă menționată la articolul 12, cu condiția ca:

(2)   Prezentul acord nu impune nicio obligație de a efectua anchete sau de a furniza informații cu privire la un anumit caz dacă legile sau practicile administrative ale statului care ar trebui să furnizeze informațiile nu autorizează statul respectiv să efectueze anchetele în cauză ori să colecteze sau să utilizeze informațiile respective în scopuri proprii.

(3)   O autoritate solicitată poate refuza să furnizeze informații în cazul în care autoritatea solicitantă nu poate furniza, din motive juridice, informații similare. Autoritatea solicitată informează comitetul mixt cu privire la motivele refuzului.

(4)   Furnizarea de informații poate fi refuzată în cazul în care ar duce la dezvăluirea unui secret comercial, industrial sau profesional, a unui proces comercial sau a unor informații a căror dezvăluire ar fi contrară politicii publice.

(5)   Alineatele (2), (3) și (4) nu ar trebui în niciun caz să fie interpretate ca permițând autorității solicitate să refuze furnizarea de informații din simplul motiv că informațiile respective sunt deținute de o bancă, de o altă instituție financiară ori de o persoană desemnată sau care acționează în calitate de agent sau de administrator ori pentru că aceste informații se referă la participații la capitalul unei persoane juridice.

(6)   Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă cu privire la motivele refuzării unei cereri de asistență.

(1)   Orice informații comunicate în conformitate cu articolele 7, 10, 11, 12 și 18 și datele statistice în conformitate cu articolul 20 sunt furnizate prin utilizarea unui formular standard menționat la articolul 41 alineatul (2) litera (d).

(2)   Formularele standard se transmit, în măsura posibilului, prin mijloace electronice.

(3)   În cazul în care cererea nu a fost depusă integral prin intermediul sistemelor electronice, autoritatea solicitată confirmă primirea cererii fără întârziere, prin mijloace electronice, și în orice caz în termen de maximum cinci zile lucrătoare de la primire.

(4)   În cazul în care o autoritate a primit o cerere sau informații care nu îi sunt adresate, ea transmite un mesaj expeditorului fără întârziere, prin mijloace electronice, și în orice caz în termen de maximum cinci zile lucrătoare de la primire.

(1)   La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată furnizează orice informații care se poate preconiza că sunt relevante pentru autoritatea solicitantă în vederea recuperării creanțelor sale menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (b).

În scopul furnizării informațiilor respective, autoritatea solicitată aranjează efectuarea tuturor anchetelor administrative necesare pentru obținerea acestora.

(2)   Autoritatea solicitată nu este obligată să furnizeze informații:

(3)   Alineatul (2) nu se interpretează în niciun caz ca permițând autorității solicitate să refuze furnizarea de informații din simplul motiv că informațiile respective sunt deținute de o bancă, de o altă instituție financiară ori de o persoană desemnată sau care acționează în calitate de agent sau de administrator ori pentru că aceste informații se referă la participații la capitalul unei persoane.

(4)   Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă cu privire la motivele refuzării unei cereri de informații.

(1)   Printr-un acord între autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată și în conformitate cu măsurile stabilite de aceasta din urmă, funcționarii autorizați de autoritatea solicitantă pot, în vederea promovării asistenței reciproce menționate în prezentul titlu:

(2)   În măsura în care este permis în temeiul legislației aplicabile în statul solicitat, acordul menționat la alineatul (1) litera (b) poate prevedea că funcționarii autorității solicitante pot intervieva persoane și examina evidențe.

(3)   Funcționarii autorizați de autoritatea solicitantă care fac uz de posibilitatea oferită de alineatele (1) și (2) trebuie să fie capabili să prezinte oricând o autorizație în scris care să precizeze identitatea și calitatea lor oficială.

(1)   La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată notifică destinatarului toate documentele, inclusiv cele de natură judiciară, care sunt emise în statul autorității solicitante și sunt legate de o creanță, astfel cum este menționată la articolul 2 alineatul (1) litera (b), sau de recuperarea acesteia.

Cererea de notificare este însoțită de un formular standard care conține cel puțin următoarele informații:

(2)   Autoritatea solicitantă depune o cerere de notificare în temeiul prezentului articol doar atunci când nu poate efectua notificarea în conformitate cu normele care reglementează notificarea documentului respectiv în propriul său stat sau atunci când o asemenea notificare ar da naștere unor dificultăți disproporționate.

(3)   Autoritatea solicitată informează imediat autoritatea solicitantă cu privire la orice măsură luată în legătură cu cererea sa de notificare și îi comunică acesteia, în special, data notificării documentului către destinatar.

(1)   Autoritatea solicitată se asigură că efectuarea notificării în statul solicitat se face în conformitate cu actele cu putere de lege și cu practicile administrative naționale aplicabile.

(2)   Alineatul (1) nu aduce atingere niciunei alte forme de notificare realizate de o autoritate competentă a statului solicitant în conformitate cu normele în vigoare în statul respectiv.

O autoritate competentă stabilită în statul solicitant poate notifica direct orice document, prin scrisoare recomandată sau pe cale electronică, unei persoane din alt stat pe teritoriul căruia se aplică prezentul acord.

(1)   La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată recuperează creanțele care fac obiectul unui titlu ce permite executarea în statul autorității solicitante.

(2)   De îndată ce autoritatea solicitantă află orice informații relevante pentru chestiunea care a dat naștere cererii de recuperare, ea transmite aceste informații autorității solicitate.

(1)   Autoritatea solicitantă nu poate depune o cerere de recuperare dacă și atât timp cât creanța și/sau titlul care permite executarea acesteia sunt contestate în statul autorității solicitante, cu excepția cazurilor în care se aplică articolul 31 alineatul (4) al treilea paragraf.

(2)   Înainte ca autoritatea solicitantă să depună o cerere de recuperare, se aplică procedurile de recuperare corespunzătoare disponibile în statul autorității solicitante, cu excepția următoarelor situații:

(1)   Orice cerere de recuperare este însoțită de un titlu uniform care permite executarea în statul autorității solicitate.

Acest titlu uniform care permite executarea reflectă conținutul principal al titlului inițial care permite executarea în statul autorității solicitante și constituie unica bază pentru luarea de măsuri asigurătorii și de recuperare în statul autorității solicitate. Niciun act de recunoaștere, de completare sau de înlocuire nu este necesar în statul respectiv.

Titlul uniform care permite executarea conține cel puțin următoarele informații:

(2)   Cererea de recuperare a unei creanțe poate fi însoțită de alte documente care se referă la creanță, eliberate de statul autorității solicitante.

(1)   În scopul recuperării în statul autorității solicitate, orice creanță pentru care s-a depus o cerere de recuperare este tratată ca și cum ar fi o creanță a statului respectiv, cu excepția cazului în care prezentul acord prevede altfel. Autoritatea solicitată face uz de competențele și de procedurile prevăzute în temeiul actelor cu putere de lege și al actelor administrative ale statului respectiv care se aplică acelorași creanțe, cu excepția cazului în care prezentul acord prevede altfel.

Statul autorității solicitate nu este obligat să acorde creanțelor a căror recuperare este solicitată tratamentul preferențial acordat creanțelor similare care au luat naștere în statul autorității solicitate, cu excepția cazului în care se convine sau se prevede altfel în temeiul legislației statului respectiv. Un stat care, în aplicarea prezentului acord, acordă un tratament preferențial creanțelor care iau naștere în alt stat nu poate refuza acordarea aceluiași tratament preferențial unor creanțe identice sau similare ale altor state membre ale Uniunii în aceleași condiții.

Statul autorității solicitate recuperează creanța în propria sa monedă.

(2)   Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă, în mod corespunzător, cu privire la orice măsură pe care a luat-o în legătură cu cererea de recuperare.

(3)   Începând de la data la care a fost primită cererea de recuperare, autoritatea solicitată percepe dobândă pentru întârzierea plății în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative aplicabile propriilor sale creanțe.

(4)   În cazul în care actele cu putere de lege sau actele administrative aplicabile permit acest lucru, autoritatea solicitată poate acorda debitorului o perioadă de timp pentru a plăti sau poate autoriza plata în rate și poate percepe dobândă în acest sens. Ea informează autoritatea solicitantă cu privire la orice astfel de decizie.

(5)   Fără a aduce atingere articolului 37 alineatul (1), autoritatea solicitată transmite autorității solicitante sumele recuperate în legătură cu creanța respectivă și dobânda menționată la alineatele (3) și (4) din prezentul articol.

(1)   Litigiile referitoare la creanță, la titlul inițial care permite executarea în statul autorității solicitante sau la titlul uniform care permite executarea în statul autorității solicitate, precum și litigiile referitoare la valabilitatea unei notificări efectuate de o autoritate solicitantă sunt de competența organelor competente ale statului autorității solicitante. Dacă, pe parcursul procedurii de recuperare, creanța, titlul inițial care permite executarea în statul autorității solicitante sau titlul uniform care permite executarea în statul autorității solicitate este contestat(ă) de o parte interesată, autoritatea solicitată informează partea în cauză că o asemenea acțiune poate fi introdusă pe lângă organul competent al statului autorității solicitante, în conformitate cu legislația în vigoare în statul respectiv.

(2)   Litigiile referitoare la măsurile de executare luate în statul autorității solicitate sau referitoare la valabilitatea unei notificări efectuate de o autoritate a statului solicitat sunt aduse în fața organului competent al statului respectiv, în conformitate cu actele cu putere de lege ale acestuia.

(3)   În cazul în care a fost introdusă o acțiune menționată la alineatul (1), autoritatea solicitantă informează autoritatea solicitată în acest sens și indică măsura în care creanța nu este contestată.

(4)   De îndată ce autoritatea solicitată a primit informațiile menționate la alineatul (3), fie de la autoritatea solicitantă, fie de la partea interesată, ea suspendă procedura de executare în ceea ce privește partea contestată a creanței, în așteptarea deciziei organului competent în speță, cu excepția cazului în care autoritatea solicitantă cere alte măsuri în conformitate cu al treilea paragraf al prezentului alineat.

La cererea autorității solicitante sau în cazul în care se consideră necesar de către autoritatea solicitată și fără a aduce atingere articolului 33, autoritatea solicitată poate lua măsuri asigurătorii pentru a garanta recuperarea, în măsura în care actele cu putere de lege aplicabile permit acest lucru.

În conformitate cu actele cu putere de lege și cu practicile administrative în vigoare în statul său, autoritatea solicitantă poate cere autorității solicitate să recupereze o creanță contestată sau partea contestată a unei creanțe, în măsura în care actele cu putere de lege și practicile administrative în vigoare în statul autorității solicitate permit acest lucru. Orice astfel de cerere trebuie să fie motivată. Dacă rezultatul contestației este ulterior favorabil debitorului, autoritatea solicitantă este răspunzătoare pentru rambursarea oricăror sume recuperate, împreună cu orice compensații datorate, în conformitate cu legislația în vigoare în statul autorității solicitate.

Dacă între statul autorității solicitante și statul autorității solicitate a fost inițiată o procedură de acord amiabil, iar rezultatul procedurii poate afecta creanța pentru care a fost solicitată asistența, măsurile de recuperare sunt suspendate sau stopate până la finalizarea procedurii respective, cu excepția cazului în care este vorba de o situație de urgență din motive de fraudă sau de insolvență. Dacă măsurile de recuperare sunt suspendate sau stopate, se aplică al doilea paragraf.

(1)   Autoritatea solicitantă informează imediat autoritatea solicitată cu privire la orice modificare ulterioară a cererii sale de recuperare sau cu privire la retragerea cererii sale, indicând motivele modificării sau retragerii.

(2)   Dacă modificarea cererii se datorează unei decizii a organului competent menționat la articolul 31 alineatul (1), autoritatea solicitantă comunică această decizie împreună cu un titlu uniform revizuit care permite executarea în statul autorității solicitate. Autoritatea solicitată ia apoi măsuri de recuperare suplimentare în baza titlului revizuit.

Măsurile asigurătorii sau de recuperare luate deja în baza titlului uniform original care permitea executarea în statul autorității solicitate pot fi continuate în baza titlului revizuit, cu excepția cazului în care modificarea cererii se datorează nulității titlului inițial care permitea executarea în statul autorității solicitante sau a titlului uniform original care permitea executarea în statul autorității solicitate.

Articolele 29 și 31 se aplică în legătură cu titlul revizuit.

(1)   La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată ia măsuri asigurătorii, dacă acest lucru este permis de legislația sa națională și în conformitate cu practicile sale administrative, pentru a asigura recuperarea în cazul în care o creanță sau titlul care permite executarea în statul autorității solicitante este contestat(ă) la momentul depunerii cererii sau în cazul în care creanța nu face încă obiectul unui titlu care permite executarea în statul autorității solicitante, în măsura în care legislația și practicile administrative ale statului autorității solicitante permit luarea de măsuri asigurătorii într-o situație similară.

Dacă există, documentul întocmit pentru a permite luarea de măsuri asigurătorii în statul autorității solicitante și referitor la creanța pentru care s-a solicitat asistența reciprocă se anexează la cererea de măsuri asigurătorii în statul autorității solicitate. Acest document nu face obiectul niciunui act de recunoaștere, de completare sau de înlocuire în statul autorității solicitate.

(2)   Cererea de măsuri asigurătorii poate fi însoțită de alte documente referitoare la creanță.

(1)   Autoritatea solicitată nu este obligată să acorde asistența prevăzută la articolele 27-33 dacă, din cauza situației debitorului, recuperarea creanței ar da naștere unor dificultăți economice sau sociale serioase în statul autorității solicitate, în măsura în care actele cu putere de lege și practicile administrative în vigoare în statul respectiv permit o asemenea excepție pentru creanțele naționale.

(2)   Autoritatea solicitată nu este obligată să acorde asistența prevăzută la articolele 22 și 24-33 dacă cererea inițială de asistență în temeiul articolului 22, 24, 25, 27 sau 33 se referă la creanțe care sunt mai vechi de cinci ani, perioada începând de la data scadentă a creanței în statul autorității solicitante și sfârșindu-se la data cererii inițiale de asistență.

Cu toate acestea, în cazurile în care creanța sau titlul inițial care permite executarea în statul autorității solicitante este contestat(ă), se consideră că perioada de cinci ani începe din momentul în care se stabilește, în statul autorității solicitante, că creanța sau titlul care permite executarea nu mai poate fi contestat(ă).

Mai mult, în cazurile în care statul autorității solicitante a acordat o amânare a plății sau a aprobat un plan de eșalonare a plății, se consideră că perioada de cinci ani începe din momentul în care întreaga perioadă de plată a luat sfârșit.

Cu toate acestea, în cazurile respective autoritatea solicitată nu este obligată să acorde asistență în ceea ce privește creanțele mai vechi de 10 ani, perioada începând de la data scadentă a creanței în statul autorității solicitante.

(3)   Un stat nu este obligat să acorde asistență dacă suma totală a creanțelor care fac obiectul prezentului acord și pentru care se solicită asistență este mai mică de 1 500 EUR.

(4)   Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă cu privire la motivele refuzării unei cereri de asistență.

(1)   Chestiunile referitoare la termenele de prescripție sunt reglementate exclusiv de legislația în vigoare în statul autorității solicitante.

(2)   În privința suspendării, întreruperii sau prelungirii termenelor de prescripție, orice pas realizat în direcția recuperării de creanțe de către autoritatea solicitată sau în numele acesteia, în urma unei cereri de asistență, care are ca efect suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripție în conformitate cu legislația în vigoare în statul autorității solicitate are același efect în statul autorității solicitante, cu condiția ca efectul corespondent să fie prevăzut de legislația statului acesteia din urmă.

Dacă suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripție nu este posibilă în temeiul legislației în vigoare în statul autorității solicitate, orice pas realizat în direcția recuperării de creanțe de către autoritatea solicitată sau în numele acesteia, în urma unei cereri de asistență, care, dacă ar fi fost realizat de autoritatea solicitantă sau în numele acesteia în propriul său stat, ar fi avut ca efect suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripție în conformitate cu legislația în vigoare în statul respectiv se consideră a fi fost realizat în acest din urmă stat în ceea ce privește efectul în cauză.

Primul și al doilea paragraf nu aduc atingere dreptului statului autorității solicitante de a lua măsuri care au ca efect suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripție în conformitate cu legislația în vigoare în statul respectiv.

(3)   Autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată se informează reciproc cu privire la orice acțiune care întrerupe, suspendă sau prelungește termenul de prescripție al creanței pentru care s-au solicitat măsuri asigurătorii sau de recuperare sau care ar putea avea acest efect.

(1)   Pe lângă sumele menționate la articolul 30 alineatul (5), autoritatea solicitată urmărește recuperarea de la persoana în cauză și reținerea costurilor pe care le-a suportat în legătură cu recuperarea, în conformitate cu actele cu putere de lege ale statului său.

(2)   Statele renunță reciproc la toate cererile de rambursare a costurilor rezultate din asistența reciprocă pe care și-o acordă în temeiul prezentului acord.

Cu toate acestea, în cazul în care recuperarea creează o problemă specifică, implică o valoare foarte mare a costurilor sau este legată de crima organizată, autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată pot conveni asupra unor măsuri de rambursare specifice cazurilor respective.

(3)   În pofida alineatului (2), statul autorității solicitante este răspunzător față de statul autorității solicitate pentru orice costuri și orice pierderi suportate ca urmare a unor acțiuni considerate nefondate, în ceea ce privește fie fondul creanței, fie valabilitatea titlului care permite executarea și/sau a măsurilor asigurătorii luate de autoritatea solicitantă.

(1)   Toate cererile de asistență, formularele standard de notificare și titlurile uniforme care permit executarea în statul autorității solicitate se transmit în limba oficială sau într-una din limbile oficiale ale statului autorității solicitate ori sunt însoțite de o traducere în această limbă. Faptul că anumite părți ale acestor documente sunt în altă limbă decât limba oficială sau una din limbile oficiale ale statului respectiv nu aduce atingere valabilității acestora sau valabilității procedurii, în măsura în care această altă limbă este una convenită de comun acord de statele în cauză.

(2)   Documentele pentru care se solicită notificarea în temeiul articolului 25 pot fi transmise autorității solicitate într-una din limbile oficiale ale statului autorității solicitante.

(3)   În cazul în care o cerere este însoțită de alte documente decât cele menționate la alineatele (1) și (2), autoritatea solicitată poate cere, acolo unde este necesar, ca autoritatea solicitantă să prezinte o traducere a acestor documente în limba oficială sau într-una din limbile oficiale ale statului autorității solicitate ori în orice altă limbă convenită de comun acord de statele în cauză.

(1)   Cererile de informații în temeiul articolului 22 alineatul (1), cererile de notificare în temeiul articolului 25 alineatul (1), cererile de recuperare în temeiul articolului 27 alineatul (1) sau cererile de măsuri asigurătorii în temeiul articolului 33 alineatul (1), precum și datele statistice comunicate în temeiul articolului 39 se transmit prin mijloace electronice, utilizând un formular standard, cu excepția cazului în care acest lucru nu este practic posibil din motive tehnice. În măsura posibilului, aceste formulare se folosesc de asemenea pentru orice comunicări suplimentare în legătură cu cererea respectivă.

Titlul uniform care permite executarea în statul autorității solicitate, documentul care permite luarea de măsuri asigurătorii în statul autorității solicitante și celelalte documente menționate la articolele 29 și 33 se transmit de asemenea prin mijloace electronice, cu excepția cazului în care acest lucru nu este practic posibil din motive tehnice.

Acolo unde este cazul, formularele standard pot fi însoțite de rapoarte, de declarații și de orice alte documente sau de copii legalizate ori de extrase ale acestora, care se transmit de asemenea prin mijloace electronice, cu excepția cazului în care acest lucru nu este practic posibil din motive tehnice.

Formularele standard și comunicarea prin mijloace electronice pot fi folosite, de asemenea, pentru schimbul de informații în temeiul articolului 23.

(2)   Alineatul (1) nu se aplică informațiilor și documentelor obținute în urma prezenței funcționarilor în birouri administrative din alt stat sau în urma participării la anchete administrative în alt stat, în conformitate cu articolul 24.

(3)   În cazul în care comunicarea nu se face prin mijloace electronice sau prin utilizarea de formulare standard, acest fapt nu aduce atingere valabilității informațiilor obținute sau a măsurilor luate pentru executarea unei cereri de asistență.

(4)   Rețeaua de comunicații electronice și formularele standard adoptate pentru implementarea prezentului acord pot fi de asemenea folosite pentru asistența în materie de recuperare referitoare la alte creanțe decât cele menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (b), dacă această asistență în materie de recuperare este posibilă în temeiul altor instrumente bilaterale sau multilaterale obligatorii din punct de vedere juridic cu privire la cooperarea administrativă dintre state.

(5)   Atât timp cât și în măsura în care comitetul mixt nu adoptă norme detaliate pentru implementarea prezentului titlu, autoritățile competente utilizează normele, inclusiv formularele standard, care sunt adoptate în prezent pentru punerea în aplicare a Directivei 2010/24/UE a Consiliului (5), caz în care termenul „stat membru” se interpretează ca incluzând Norvegia.

În pofida paragrafului anterior, statul autorității solicitate utilizează moneda euro pentru transferul sumelor recuperate către statul autorității solicitante, cu excepția cazului în care statele respective au convenit altfel. Statele în care moneda oficială nu este euro convin cu Norvegia moneda în care se va face transferul sumelor recuperate și o notifică comitetului mixt.

(1)   Părțile instituie un comitet mixt, format din reprezentanți ai părților. Comitetul mixt asigură funcționarea și implementarea corectă a prezentului acord.

(2)   Comitetul mixt formulează recomandări pentru promovarea obiectivelor prezentului acord și adoptă decizii:

(3)   Comitetul mixt funcționează pe baza unanimității. Deciziile comitetului mixt sunt obligatorii pentru părți. Comitetul mixt își adoptă propriul regulament de procedură.

(4)   Comitetul mixt se reunește cel puțin o dată la doi ani. Oricare dintre părți poate solicita organizarea unei reuniuni. Comitetul mixt este prezidat în mod alternativ de fiecare dintre părți. Data și locul fiecărei reuniuni, precum și ordinea de zi, se stabilesc prin acordul părților.

(5)   Dacă o parte dorește să revizuiască prezentul acord, ea prezintă o propunere comitetului mixt, care formulează recomandări, în special în ceea ce privește deschiderea de negocieri în conformitate cu normele privind negocierile internaționale ale părților.

(1)   Prezentul acord se aprobă de către părți în conformitate cu propriile proceduri juridice interne.

(2)   Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a celei de a doua luni următoare datei la care părțile și-au notificat reciproc finalizarea procedurilor juridice interne menționate la alineatul (1).

(3)   Prezentul acord este valabil pe o perioadă nelimitată. Oricare dintre părți poate notifica în scris celeilalte părți intenția sa de a denunța prezentul acord. Denunțarea intră în vigoare la șase luni de la data notificării.

(4)   Notificările efectuate în conformitate cu prezentul articol se transmit, în cazul Uniunii, către Secretariatul General al Consiliului Uniunii și, în cazul Norvegiei, către Ministerul Afacerilor Externe.