(1)

Prin e-mailul din 17 martie 2011, Biroul Reprezentanței Permanente a Danemarcei la Uniunea Europeană a adresat Comisiei o notificare prealabilă privind măsura în cauză (reducere și exonerare privind taxa pentru protecția apei potabile).

(2)

În cadrul examinării acestei notificări prealabile, serviciile Comisiei au solicitat autorităților daneze informații suplimentare, la 27 aprilie 2011.

(3)

Prin e-mailul din 16 septembrie 2011, autoritățile daneze au comunicat informațiile suplimentare solicitate de serviciile Comisiei la 27 aprilie 2011.

(4)

După primirea informațiilor menționate anterior, au avut loc două reuniuni tehnice între autoritățile daneze și serviciile Comisiei, la 3 octombrie și la 10 noiembrie 2011. În urma reuniunii din 10 noiembrie 2011, autoritățile daneze au furnizat Comisiei noi informații suplimentare.

(5)

De asemenea, în prelungirea reuniunii din 10 noiembrie 2011, Biroul Reprezentanței Permanente a Danemarcei la Uniunea Europeană a anunțat, prin e-mailul din 17 noiembrie 2011, retragerea notificării prealabile a măsurii în cauză.

(6)

Prin faxul din 14 decembrie 2011, serviciile Comisiei au anunțat autorităților daneze deschiderea unui dosar de ajutor nenotificat cu numărul SA.32874 (2011/NN), taxa fiind pusă în aplicare înainte de notificarea prealabilă și fără aprobarea Comisiei.

(7)

Prin e-mailul din 27 decembrie 2011, Biroul Reprezentanței Permanente a Danemarcei la Uniunea Europeană a trimis Comisiei o scrisoare a autorităților daneze în care acestea din urmă anunță sfârșitul regimului de taxare în cauză la 31 decembrie 2011 și înlocuirea acestuia cu o creștere a taxei generale pe apă, al cărei mecanism a fost deja examinat de Comisie în cadrul dosarului de ajutor nr. NN 1/2005 (2).

(8)

Prin scrisoarea din 22 martie 2012 (3), Comisia a informat Danemarca cu privire la decizia sa, din data de 21 martie 2012, de a iniția procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din TFUE (denumită în continuare „procedura oficială de investigare”) în ceea ce privește măsura în cauză. Aceasta a invitat autoritățile daneze să își prezinte observațiile în termen de o lună.

(9)

Decizia Comisiei de a iniția procedura (denumită în continuare „decizia de inițiere”) a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (4). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la măsura în cauză.

(10)

Comisia a primit observații din partea unei părți interesate („Landbrug & Fødevarer” – denumită în continuare „partea interesată”). Comisia a transmis observațiile respective Danemarcei, dându-i posibilitatea să le comenteze.

(11)

Prin e-mailul din 16 mai 2012, Biroul Reprezentanței Permanente a Danemarcei la Uniunea Europeană a transmis Comisiei o scrisoare a autorităților daneze, care solicitau un termen suplimentar până la 11 iunie 2012 pentru a-și prezenta observațiile. Această prelungire a termenului a fost acordată prin faxul din 24 mai 2012.

(12)

Prin e-mailul din 12 iunie 2012, Biroul Reprezentanței Permanente a Danemarcei la Uniunea Europeană a transmis observațiile autorităților daneze cu privire la inițierea procedurii oficiale de investigare.

(13)

Prin e-mailul din 2 iulie 2012, Biroul Reprezentanței Permanente a Danemarcei la Uniunea Europeană a comunicat răspunsul autorităților daneze la observațiile formulate de partea interesată.

(14)

Prin scrisoarea din 10 septembrie 2013, serviciile Comisiei au solicitat precizări autorităților daneze cu privire la observațiile lor referitoare la inițierea procedurii oficiale de investigare.

(15)

Prin e-mailul din 7 noiembrie 2013, autoritățile daneze au comunicat precizările solicitate. Acestea au furnizat noi informații suplimentare prin e-mailul din 19 aprilie 2016, ca răspuns la o scrisoare a Comisiei din 10 noiembrie 2015.

(16)

La 27 decembrie 2008, parlamentul danez a adoptat o dispoziție prin care instituia o taxă pe permisele de captare a apei subterane, veniturile obținute urmând să fie folosite pentru finanțarea identificării și planificării în materie de gestionare a zonelor deosebit de importante pentru aprovizionarea cu apă potabilă. Această dispoziție a fost transpusă în capitolul IVa (articolul 24 din Legea codificată nr. 935 din 24 septembrie 2009.

(17)

Taxa, calculată în funcție de volumul de apă care poate fi extras anual după obținerea unui permis, se ridică la 0,305 DKK (aproximativ 0,04 EUR) pe m3 pentru 2009, 0,315 DKK pentru 2010 și 0,310 DKK pentru 2011.

(18)

Taxa, a cărei colectare era prevăzută, inițial, până la sfârșitul anului 2017, trebuie să fie achitată integral de proprietarii de sisteme generale de furnizare a apei (5) (articolul 24a din Legea codificată). Utilizatorii care dețin un permis de captare prin propriile puțuri nu plătesc decât o treime din taxă, calculată în funcție de volumul care poate fi captat pe an. Atunci când permisul este pentru o cantitate mai mare de 25 000 m3, deținătorul acestuia plătește o treime din taxă pentru o cantitate de 25 000 m3 (articolul 24b din Legea codificată). O scutire totală este acordată deținătorilor unui permis de captare pentru un volum de apă care nu depășește 6 000 m3 pe an (articolul 24c din Legea codificată).

(19)

Conform informațiilor disponibile, în Danemarca au fost eliberate 85 000 de permise de captare private. Marea majoritate a acestora vizează sectorul agricol. Numărul de permise pentru un volum care nu depășește 6 000 m3 este estimat la 75 000. Autoritățile daneze nu pot garanta că toate întreprinderile daneze din sectorul agricol au propriul lor permis de extragere și, prin urmare, nu depind de aprovizionarea publică, dar, potrivit acestora, exploatațiile care ar putea fi conectate la un sistem public de furnizare a apei au, în mod normal, un permis de captare și nu recurg la sistemul public decât pentru nevoile casnice.

(20)

Cifrele furnizate de autoritățile daneze pentru anul 2009 arată că 12 275 de deținători de permise au beneficiat de o reducere a taxei pentru o sumă anuală medie de 1 080 EUR, permisele fiind, în medie, pentru o cantitate de apă de 35 500 m3. Datele referitoare la perioada 2009-2011 arată că, în sectorul agricol, 1 091 de întreprinderi au beneficiat de reduceri de taxă care depășesc plafonul de minimis. Autoritățile daneze au precizat că 106 deținători de permise sunt înregistrați ca întreprinderi din sectorul prelucrării alimentelor.

(21)

Comisia a inițiat procedura oficială de investigare din următoarele motive:

(22)

În scrisoarea lor trimisă prin e-mailul din 12 iunie 2012, autoritățile daneze au furnizat o nouă descriere detaliată a măsurii în cauză și a contextului în care aceasta se înscrie, apoi au transmis propria lor analiză în ceea ce privește măsura. Această analiză, detaliată în continuare, pleacă de la postulatul că măsura nu include niciun element de ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE nu numai pentru că nu este selectivă, ci și pentru că se justifică prin natura sistemului fiscal danez. Aceasta continuă printr-un alt postulat conform căruia, chiar dacă măsura ar include un element de ajutor de stat, acest ajutor ar fi compatibil cu piața internă. În cele din urmă, aceasta se încheie printr-un argument conform căruia, chiar dacă s-ar considera de către Comisie că măsura în cauză include ajutoare de stat incompatibile cu piața internă, diverși factori pledează pentru o nerecuperare a ajutoarelor.

(23)

Autoritățile daneze nu împărtășesc punctul de vedere al Comisiei potrivit căruia măsura în cauză include un element de ajutor de stat care îndeplinește toate condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din TFUE. În special, acestea consideră că taxa percepută în temeiul articolului 24b din Legea codificată (a se vedea considerentul 18) nu favorizează anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri. În ceea ce privește scutirea prevăzută la articolul 24c din Legea codificată, acestea indică faptul că, deși aceasta conferă un avantaj selectiv, avantajul este atât de limitat încât nu poate denatura concurența și afecta schimburile comerciale între statele membre.

(24)

În sprijinul primului lor argument, și anume că taxa nu favorizează anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri, autoritățile daneze se referă la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care precizează mai întâi că trebuie să se analizeze dacă o măsură de stat luată „în cadrul unui sistem juridic dat […] constituie un avantaj pentru anumite întreprinderi față de altele care se găsesc într-o situație de fapt și de drept comparabilă” (11), dar și că impozitele sau taxele care introduc o diferențiere între întreprinderi și care, în consecință, sunt selective prima facie nu intră în definiția ajutoarelor de stat atunci când această diferențiere rezultă din natura și din economia sistemului fiscal în cauză (12). Potrivit acestora, tot pe baza jurisprudenței Curții, este necesar înainte de toate să se determine care ar fi sistemul normal sau de referință care trebuie utilizat pentru a analiza caracterul selectiv al unei măsuri, apoi să se verifice dacă anumite întreprinderi care fac obiectul acestui sistem de referință obțin un avantaj față de celelalte întreprinderi care fac parte din același sistem.

(25)

Sprijinindu-se pe aceste trimiteri la jurisprudență, autoritățile daneze indică faptul că Comisia s-a mulțumit, în considerentul 15 din decizia de inițiere, să afirme că măsura în cauză favorizează anumite întreprinderi (operatorii agricoli titulari ai unor permise de captare private și, dintre aceștia, cei care beneficiază de o scutire mai degrabă decât de o reducere, având în vedere că toți beneficiază de o reducere a sarcinii financiare care ar trebui să le revină), fără a furniza o justificare mai detaliată și că, prin urmare, aceasta pare să considere că taxa introdusă de articolul 24a din Legea codificată, altfel spus taxa pe care trebuie să o achite proprietarii de sisteme generale de furnizare a apei, trebuie să servească drept cadru de referință pentru toți ceilalți proprietari de instalații de captare a apei și că acești proprietari se află într-o situație de fapt și de drept comparabilă cu cea a primilor citați și a întreprinderilor care primesc apă de la un sistem general de furnizare a apei, ceea ce face ca reducerile și scutirile prevăzute la articolul 24b să aibă un avantaj selectiv.

(26)

Autoritățile daneze nu împărtășesc punctul de vedere al Comisiei. Potrivit acestora, taxa prevăzută la articolul 24a din Legea codificată nu poate fi considerată ca fiind cadrul de referință care trebuie utilizat, ca urmare a simplului fapt că aceasta este mai mare decât cele prevăzute la articolele 24b și 24c. În plus, numărul de proprietari de instalații generale supuși taxei prevăzute la articolul 24a din Legea codificată este net inferior celui al proprietarilor de instalații supuși taxei prevăzute la articolul 24b. Potrivit acestora, introducerea regimului de taxare în 2009 a condus la apariția a două sisteme de referință: unul, sui generis, pentru proprietarii de instalații generale de furnizare a apei (și, indirect, pentru întreprinderile care au dreptul de a utiliza apa furnizată de acestea) și celălalt, valabil pentru toți ceilalți proprietari de instalații de captare a apei subterane.

(27)

Pentru autoritățile daneze, coexistența a două sisteme de referință face ca cei care plătesc taxa prevăzută la articolul 24a din Legea codificată să nu se afle într-o situație juridică comparabilă cu cea a întreprinderilor care plătesc taxa prevăzută la articolul 24b sau care beneficiază de o scutire în temeiul articolului 24c din aceeași lege, din următoarele motive:

(28)

Autoritățile daneze subliniază, de asemenea, că cei care plătesc taxa prevăzută la articolul 24a din Legea codificată nu se află într-o situație de fapt comparabilă cu cea a întreprinderilor care plătesc taxa prevăzută la articolul 24b sau care beneficiază de o scutire în temeiul articolului 24c din aceeași lege, din următoarele motive:

(29)

Autoritățile daneze subliniază că sistemul de taxare danez stabilește o distincție nu între întreprinderi din diferite sectoare care se află într-o situație identică, ci între întreprinderi care au sau nu o instalație de captare a apei. În schimb, acesta nu stabilește nicio distincție între procese sau produse potențial substituibile introduse pe o piață în concurență, întrucât apa captată nu este introdusă ulterior pe piață. De asemenea, faptul că producătorii primari nu pot să aleagă în mod liber între captare și aprovizionare de la o instalație generală de furnizare, ca urmare a situării lor geografice, implică faptul că nu există nicio legătură potențială de concurență, nici vreo formă de substituibilitate între apa subterană captată pentru irigații și apa potabilă distribuită întreprinderilor și cetățenilor prin instalațiile generale de furnizare a apei.

(30)

Potrivit autorităților daneze, toate aceste elemente conduc la concluzia conform căreia taxa aplicată proprietarilor de instalații generale de furnizare a apei nu conferă niciun avantaj selectiv întreprinderilor care au dreptul de a capta apă, întrucât, ținând cont de obiectivul urmărit de regimul de taxare (protecția apei potabile), nicio altă întreprindere sau producție nu se află într-o situație de fapt și de drept comparabilă și nu a fost discriminată.

(31)

În ceea ce privește raportul dintre întreprinderile care plătesc taxa prevăzută la articolul 24b din Legea codificată și cele scutite de taxă în temeiul articolului 24c din aceeași lege, autoritățile daneze recunosc că întreprinderile care desfășoară o activitate economică și care au beneficiat de o scutire au obținut un avantaj concurențial în raport cu concurenții lor care au trebuit să achite o taxă în temeiul articolului 24b. Acestea consideră însă că acest caracter selectiv al scutirii nu este valabil decât în raport cu respectivii concurenți și nu în raport cu întreprinderile care sunt taxate în mod direct în temeiul articolului 24a din Legea codificată sau în mod indirect, prin intermediul facturii lor de apă, după ce s-au aprovizionat de la o instalație generală de furnizare a apei, acestea neaflându-se într-o situație comparabilă.

(32)

Potrivit autorităților daneze, în cazul în care Comisia continuă să considere că taxa daneză, astfel cum a fost aplicată, favorizează anumite întreprinderi în pofida diferențelor de situație de fapt și de drept evocate, excepțiile prevăzute de regimul de taxare se justifică prin natura și gestiunea sistemului fiscal danez, iar regimul de taxare nu include, prin urmare, niciun element de ajutor de stat, chiar dacă ele recunosc din nou că există, efectiv, o diferență de tratament între întreprinderile care plătesc taxa introdusă de articolul 24b din Legea codificată și cele care sunt scutite în temeiul articolului 24c. În cazul în care Comisia susține în continuare că dispozițiile articolului 24a din Legea codificată constituie regimul de taxare normal și că măsurile prevăzute de articolele 24b și 24c din aceeași lege constituie excepții selective, acestea din urmă își găsesc justificarea având în vedere natura sau economia sistemului fiscal danez.

(33)

În această privință, autoritățile daneze subliniază faptul că taxa mai scăzută plătită de alți operatori decât proprietarii de instalații generale de furnizare a apei se justifică, printre altele, prin faptul că agricultorii și alți proprietari privați de instalații de furnizare a apei trebuie să finanțeze ei înșiși costul captării apei și nu au dreptul să se racordeze la o instalație generală dacă se află în afara zonei deservite de respectivele instalații. La acest argument se adaugă cel potrivit căruia taxa servește pentru a finanța protejarea și conservarea resurselor de apă potabilă și nu pentru a permite agricultorilor să își irige culturile cu apă potabilă. Potrivit autorităților daneze, aceste argumente sunt suficiente pentru a justifica diferențierea operată de regimul de taxare și care are la bază o serie de diferențe de fapt și de drept care corespund obiectivului regimului.

(34)

În ceea ce privește reducerea taxei și plafonarea la 25 000 m3 prevăzută de articolul 24b din Legea codificată, autoritățile daneze menționează mai multe argumente:

(35)

În ceea ce privește scutirea prevăzută la articolul 24c din Legea codificată și discriminarea între întreprinderi din același sector menționată în decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare, autoritățile daneze subliniază că, în conformitate cu economia sistemului fiscal, scutirea categoriei importante pe care o constituie permisele mici de captare este logică datorită modicității venitului care ar putea fi obținut din taxă și a presiunii scăzute exercitate de captare asupra resurselor de apă. Acestea arată că, dat fiind că taxa este calculată pe baza cantității de apă care poate fi captată în mod teoretic ținând cont de permis, întreprinderile nu ar fi trebuit să plătească decât aproximativ 81 EUR în 2009, 84 EUR în 2010 și 83 EUR în 2011. În plus, dat fiind că marea majoritate a permiselor de captare acordate nu viza decât o cantitate medie de 1 000 m3 pe an, valoarea scutirii nu a fost decât de 40 EUR pentru întreaga perioadă. În plus, permisele mici (pentru o cantitate care nu depășește 6 000 m3) se disting de celelalte prin faptul că acordarea lor nu este însoțită de o obligație de declarație, ceea ce implică faptul că nu există niciun registru de permise care să poată fi utilizat de către autoritățile fiscale daneze.

(36)

Autoritățile daneze își încheie analiza privind caracterul selectiv arătând că numai scutirea prevăzută de articolul 24c din Legea codificată ar putea fi considerată selectivă deoarece favorizează anumite întreprinderi, dar că aceasta este justificată, în orice caz, de natura și economia sistemului fiscal danez. Acestea adaugă că, în cazul în care Comisia continuă să considere că regimul de taxare prevăzut la articolul 24a din Legea codificată constituie sistemul care trebuie considerat drept referință, nu există, în orice caz, nicio discriminare în cadrul acestui sistem, ținând cont de diferențele de context de fapt și de drept descrise.

(37)

În scrisorile transmise prin e-mailurile din 12 iunie 2012 și 7 noiembrie 2013, autoritățile daneze abordează aceste probleme sub două aspecte: mai întâi, printr-o comparație între regimul de taxare prevăzut la articolul 24a din Legea codificată, pe de o parte, și cele prevăzute la articolele 24b și 24c, pe de altă parte; apoi, printr-o comparație între regimul de taxare prevăzut la articolul 24b, pe de o parte, și cel instituit la articolul 24c, pe de altă parte.

(38)

În ceea ce privește prima comparație, autoritățile daneze subliniază că, dacă criteriul selectivității nu este îndeplinit de o măsură națională, această măsură nu poate nici să denatureze concurența, nici să afecteze schimburile comerciale între statele membre. Având în vedere că autoritățile daneze consideră că au demonstrat că reducerea sau scutirea de taxă nu conferă niciun avantaj celor care beneficiază de aceasta, în raport cu alte întreprinderi care s-ar afla în aceeași situație de drept sau de fapt, nu poate fi vorba despre o denaturare a concurenței în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(39)

În ceea ce privește cea de a doua comparație, autoritățile daneze recunosc că beneficiarii unei scutiri au obținut un avantaj în raport cu alte întreprinderi, dar subliniază că valoarea acestei scutiri este atât de mică încât nu are niciun impact asupra condițiilor de concurență pe piața internă, dovada fiind că nicio întreprindere nu s-a plâns de acest lucru. În plus, acestea consideră că sarcina de a demonstra că o măsură de ajutor este de natură să denatureze concurența îi revine Comisiei. În această privință, autoritățile daneze se referă la Hotărârea Curții de Justiție din 24 octombrie 1996 în cauza C-329/93, Republica Federală Germania și Hanseatische Industrie-Beteiligungen GmbH și Bremer Vulkan Verbund AG/Comisia Comunităților Europene (16), în special la punctul 52, în care se arată următoarele: „… dacă poate rezulta, în anumite cazuri, chiar din împrejurările în care a fost acordat ajutorul, că acesta este de natură să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre și să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența, Comisia are obligația minimă să evoce aceste împrejurări în motivarea deciziei sale …”. Potrivit acestora, Comisia s-a mulțumit pur și simplu să menționeze volumele de schimburi de produse agricole ale Danemarcei în decizia sa de inițiere a procedurii și, prin urmare, nu a justificat în mod suficient motivele pentru care ea consideră că regimul de taxare danez poate amenința concurența și schimburile comerciale pe piața internă. Pentru a ilustra modicitatea scutirii, acestea arată că o întreprindere scutită pentru cantitatea maximă (6 000 m3) a beneficiat de un ajutor de 610 DKK (aproximativ 81 EUR) în 2009, de 630 DKK (aproximativ 84 EUR) în 2010 și de 620 DKK (aproximativ 83 EUR) în 2011, față de cele care au obținut o reducere a taxei în temeiul articolului 24b din Legea codificată. În plus, marea majoritate a exploatațiilor scutite nu posedă un permis de captare decât pentru o cantitate de 1 000 m3, ceea ce reduce în aceeași măsură valoarea scutirii. Având în vedere că taxa privind captarea a fost abrogată la 1 ianuarie 2012, exploatațiile scutite au putut primi în plus un ajutor de 250 EUR față de cele care nu au beneficiat decât de o reducere. Toate sumele evocate se încadrează în limitele stabilite de regulamentele de minimis în ceea ce privește atât producția agricolă primară, cât și sectorul prelucrării alimentelor și, prin urmare, nu pot să denatureze concurența.

(40)

Autoritățile daneze își continuă analiza arătând că un eventual ajutor legat de regimurile de taxare prevăzute de articolele 24b și 24c din Legea codificată ar fi, în orice caz, compatibil cu piața internă.

(41)

În ceea ce privește reducerea taxei prevăzută la articolul 24b din Legea codificată, autoritățile daneze consideră că dispozițiile de la punctele 151-159 din orientările de mediu au fost respectate, în sensul că taxa colectată este o taxă de mediu a cărei reducere este necesară și proporțională, indiferent de cazul avut în vedere (și anume, o analiză în cadrul căreia scenariul de referință utilizat ar fi taxa prevăzută la articolul 24a din Legea codificată sau o analiză în cadrul căreia scenariul de referință utilizat ar fi însăși taxa prevăzută la articolul 24b din Legea codificată, dar în care plafonul de 25 000 m3 ar fi considerat ca putând să confere un avantaj celor care posedă un permis de captare a apei pentru mai mult de 25 000 m3).

(42)

Autoritățile daneze ilustrează importanța pentru mediu a taxei făcând trimitere la obiectivul general al regimului de taxare, și anume protejarea resurselor de apă potabilă, și subliniind că acțiunea Danemarcei în acest domeniu depășește obligațiile Directivei-cadru europene privind apa și nu se regăsește poate, neapărat, în alte state membre. Acestea adaugă că sistemul a fost conceput astfel încât cei mai mari contribuitori (proprietari ai unor sisteme generale de furnizare a apei) să poată transfera taxa asupra consumatorilor în funcție de consumul acestora și, astfel, să îi încurajeze să consume mai puțin. Potrivit acestora, faptul de a fi prevăzut reduceri și scutiri de taxă pentru cei care captează ei înșiși apa a permis mărirea taxelor pentru grupul celor care utilizează cel mai mult apa potabilă.

(43)

În ceea ce privește criteriul definit la punctul 158 litera (a) din orientările de mediu (criteriu conform căruia alegerea beneficiarilor trebuie să fie întemeiată pe criterii obiective și transparente, iar ajutorul trebuie să fie acordat în principiu în același mod pentru toți concurenții din același sector/piață în cauză dacă se află într-o situație de fapt similară), autoritățile daneze contestă argumentul Comisiei potrivit căruia acestea ar fi efectuat o comparație între operatori neagricoli care posedă un permis de captare și operatori din sectorul agricol. Potrivit autorităților daneze, regimul de taxare nu stabilește nicio distincție între întreprinderi situate în interiorul și în afara anumitor sectoare ci, dimpotrivă, orice proprietar al unui sistem de furnizare a apei care nu este general autorizat să capteze mai mult de 6 000 m3 de apă subterană pe an, indiferent de sectorul de activitate, este supus taxei stabilite la articolul 24b din Legea codificată. În cazul în care s-ar considera că plafonul de 25 000 m3 conferă un avantaj celor care posedă un permis de captare a apei pentru mai mult de 25 000 m3, cerințele de obiectivitate și de transparență în alegerea beneficiarilor sunt respectate, întrucât reducerea taxei este aplicată în același mod tuturor întreprinderilor din același sector care se află în aceeași situație de fapt (posesia unui permis de captare a apei pentru mai mult de 25 000 m3).

(44)

De asemenea, autoritățile daneze se întreabă de ce, invocând criteriile obiective și transparente care trebuie să stea la baza alegerilor beneficiarilor, Comisia se interesează de întreprinderile din celelalte state membre care nu ar beneficia de același avantaj ca întreprinderile daneze care plătesc o taxă redusă sau sunt scutite de taxă, având în vedere că întreprinderile străine nu sunt supuse sistemului de impozitare danez. În această privință, acestea fac trimitere la Decizia C-30/2009 (17) a Comisiei, în care aceasta din urmă a concluzionat că sus-menționatele criterii de alegere sunt obiective și clare.

(45)

În ceea ce privește criteriul definit la punctul 158 litera (b) din orientările de mediu (criteriu conform căruia taxa de mediu fără reducere trebuie să conducă la o creștere substanțială a costurilor de producție pentru fiecare sector sau categorie de beneficiari individuali), autoritățile daneze explică faptul că, potrivit unei estimări a fiscului danez, întreprinderile din sectorul primar au plătit o sumă totală de 26 de milioane DKK pe an în temeiul taxei prevăzute la articolul 24b din Legea codificată în cursul perioadei 2009-2010 și ar fi trebuit să plătească în jur de 138 de milioane DKK pe an dacă ar fi fost supuse aceleiași taxe ca proprietarii unor sisteme generale de furnizare a apei, ceea ce ar fi reprezentat un cost suplimentar de 430 % pentru sectorul respectiv. La nivelul costurilor de producție propriu-zise, autoritățile daneze furnizează o serie de cifre care arată că costul suplimentar pe hectar poate fi estimat la 347 DKK, și anume o creștere a costurilor de producție de la 4,3 % la 7,7 % în funcție de cultura practicată (acest calcul are la bază ipoteza unei exploatații care cultivă 100 de hectare, care posedă un permis de captare de 1 200 m3 pe hectar și care plătește o taxă de 0,31 DKK pe hectar, ceea ce ar fi condus, în cazul plății integrale a taxei, la un cost total de 37 200 DKK (100 × 1 200 × 0,31), și anume, un cost suplimentar de 34 700 DKK sau de 347 DKK pe hectar, exploatația datorând o taxă de 2 500 DKK în temeiul articolului 24b din Legea codificată, cu plafonarea la 25 000 m3). Potrivit acestora, o creștere a costurilor de producție care poate atinge aproape 8 % este considerabilă (în această privință, autoritățile se referă la Decizia Comisiei în cazul de ajutor de stat N 327/2008 (18), în care o creștere a costurilor de producție de 3 % a fost estimată ca fiind considerabilă) și permite să se considere că este îndeplinit criteriul de la punctul 158 litera (b) din orientările de mediu. În plus, acestea consideră că aceeași logică prevalează atunci când se are în vedere aplicarea plafonului de 25 000 m3. Fără acest plafon, taxa suplimentară care trebuie plătită ar fi antrenat o creștere a costurilor de producție de la 1,25 % la 2,20 %. Această creștere este, desigur, inferioară celei menționate în Decizia N 327/2008, dar trebuie considerată în legătură cu imposibilitatea de a o transfera asupra consumatorului (a se vedea considerentul următor).

(46)

În cele din urmă, în ceea ce privește criteriul definit la punctul 158 litera (c) din orientările de mediu (criteriu conform căruia creșterea substanțială a costurilor de producție nu poate fi transferată asupra clienților fără a provoca importante scăderi ale vânzărilor), autoritățile daneze consideră că, indiferent de scenariul de referință avut în vedere (a se vedea considerentul 41), producătorii primari nu pot transfera creșterea costurilor de producție asupra consumatorilor, ci trebuie să suporte ei înșiși această pierdere, întrucât apa utilizată de producători pentru culturi practicate în soluri care necesită irigare servește unor culturi răspândite care nu au o calitate mai bună decât cele neirigate deoarece sunt practicate în soluri care nu necesită irigare, iar produsele vizate sunt, de asemenea, importate în cantități mari, astfel încât prețurile lor sunt fixate de piețele internaționale pe care exploatatorii danezi, a căror cotă de piață este foarte scăzută ținând cont de mărimea mică a exploatațiilor lor, nu pot să aibă nicio influență asupra costurilor lor suplimentare. Potrivit acestora, plata integrală a taxei ar fi obligat exploatatorii la reducerea captărilor de apă, însoțită de o pierdere în ceea ce privește recolta și venitul și de efecte ale crizei economice, care au expus și mai mult exploatațiile la impactul creșterilor costurilor de producție, și ar fi creat o denaturare a concurenței între exploatațiile care au nevoi mari de irigații și cele care au nevoi mai mici sau nule.

(47)

Autoritățile daneze subliniază că, în temeiul punctului 159 din orientările de mediu, una dintre cele trei condiții evocate la acest punct trebuie să fie îndeplinită pentru a fi respectat criteriul de proporționalitate și adaugă că se vor concentra asupra condiției de la punctul 159 litera (b), nefiind posibilă verificarea ex post a respectării condițiilor de la litera (a) sau (c). În temeiul condiției enunțate la punctul 159 litera (b), beneficiarii ajutorului trebuie să plătească cel puțin 20 % din taxa națională, cu excepția cazului în care o rată inferioară poate fi justificată ca urmare a unei denaturări a concurenței limitate.

(48)

Autoritățile daneze arată că, dacă se ține cont de faptul că taxa prevăzută la articolul 24b din Legea codificată reprezintă o treime din cea prevăzută la articolul 24a, precum și de plafonul celor 25 000 m3 care scutește întreprinderile de taxa pe orice cantitate care depășește acest plafon, întreprinderile care posedă un permis de captare a apei pentru cel puțin 41 666 m3 au plătit cel puțin 20 % din taxa prevăzută de articolul 24a din Legea codificată. Cu toate acestea, autoritățile daneze subliniază că furnizorii de apă nu sunt întreprinderi în sensul normelor privind ajutoarele de stat și că nu poate să existe concurență între exploatațiile agricole și întreprinderile din sectorul prelucrării alimentelor, pe de o parte, și proprietarii de sisteme generale de furnizare a apei, pe de altă parte. Comparația ar trebui să se facă între întreprinderile care posedă un permis de captare a apei și cele care, neavând un astfel de permis, trebuie să se aprovizioneze de la un sistem general. Or, primele sunt taxate pe volumul care poate fi captat, iar ultimele pe consumul lor efectiv, ceea ce face dificilă verificarea plății celor 20 % din taxă. Cu toate acestea, prin compilarea ratei de utilizare efectivă a permiselor în exploatații (34 %) și în întreprinderile de prelucrare (48 %) cu mărimea medie a permiselor (37 000 și, respectiv, 243 000 m3) și cu rata de utilizare a posibilităților de captare a sistemelor generale de furnizare a apei (80 %), se constată că un producător primar, pe baza consumului efectiv, a plătit în medie aproximativ 45 % din taxa plătită de întreprinderile care nu posedă permise de captare a apei, acest procent ajungând la 6 % pentru întreprinderile de prelucrare. În plus, luând ca scenariu de referință taxa prevăzută la articolul 24b din Legea codificată și stabilind o comparație între cei care posedă un permis de captare a apei pentru cel mult 25 000 m3 și cei care posedă un permis pentru mai mult de 25 000 m3, se constată că 97,5 % dintre cei vizați au plătit cel puțin 20 % din taxa normală. Autoritățile daneze recunosc că respectarea criteriului celor 20 % trebuie să fie asigurată la nivelul operatorului individual, dar consideră că Comisia ar trebui să țină cont de medii în evaluarea respectării criteriului de proporționalitate și să ia în considerare că înainte de 2009 nu exista nicio taxă pe captarea apei. Potrivit acestora, dacă nu s-ar fi plafonat taxa, regimul de taxare ar fi creat denaturări ale concurenței mult mai mari în sectorul agricol, întrucât întreprinderi care au obținut un permis pentru un volum mare de apă atunci când nu exista nicio taxă ar fi trebuit să plătească integral taxa pe acest volum, indiferent de consumul lor efectiv. În cele din urmă, întreprinderile agricole din celelalte state membre nu sunt supuse acelorași taxe ca întreprinderile daneze și, prin urmare, este dificil să se determine cum ar fi putut beneficia acestea din urmă de un avantaj concurențial.

(49)

Concluzia generală pe care o extrag autoritățile daneze este aceea că reducerea de taxă este proporțională, chiar dacă nu toate întreprinderile au plătit cel puțin 20 % din taxă.

(50)

Autoritățile daneze recunosc că nu pot demonstra faptul că ajutorul primit prin intermediul reducerii taxei menționate la articolul 24b din Legea codificată de către întreprinderile de prelucrare care posedă propriul lor permis de captare a apei îndeplinește, în toate cazurile, criteriul necesității definit la punctul 158 din orientările de mediu. Acestea furnizează totuși date care arată că cele cinci întreprinderi care posedă cele mai importante permise de captare au beneficiat, datorită reducerii taxei, de un ajutor al cărui echivalent-subvenție anual mediu variază de la 245 417 DKK (aproximativ 32 700 EUR) la 456 217 DKK (aproximativ 60 000 EUR), în raport cu întreprinderile care se aprovizionează de la un sistem general de furnizare a apei, subliniind în același timp că aceste cifre nu dau o idee precisă cu privire la avantajul real pe care acest ajutor îl conferă beneficiarilor și că acestea ar trebui să fie corectate în funcție de consumul real de apă al întreprinderilor de prelucrare (rata de utilizare a permiselor fiind estimată la 48 %). Ținând cont de această ponderare, echivalentul-subvenție variază de la 143 337 DKK (aproximativ 19 100 EUR) la 267 369 DKK (aproximativ 35 650 EUR) pe an, și este în continuare inferior dacă se ia ca scenariu de referință taxa menționată la articolul 24b din Legea codificată.

(51)

În ceea ce privește aceste cifre, autoritățile daneze subliniază că, individual, acestea sunt inferioare pragului de ajutor de minimis de 200 000 EUR care poate fi acordat în sectorul prelucrării produselor agricole. Acestea admit că nu este imposibil ca anumite întreprinderi să depășească acest prag dacă se iau în considerare toate celelalte ajutoare de minimis acordate în cursul unei perioade de trei exerciții fiscale, dar arată că, în acest caz, Comisia ar trebui să țină cont de sumele de ajutor care pot fi considerate compatibile cu piața internă în temeiul dispozițiilor din cadrul temporar pentru ajutoarele de criză. Aceste dispoziții prevăd posibilitatea de a acorda un ajutor care poate să atingă 500 000 EUR unor întreprinderi de prelucrare a produselor agricole, însă guvernul danez nu a utilizat-o. Potrivit autorităților daneze, o întreprindere care a primit deja 200 000 EUR ca ajutor de minimis poate, prin urmare, să mai primească 300 000 EUR în temeiul cadrului temporar pentru ajutoarele de criză.

(52)

Autoritățile daneze consideră că scutirea prevăzută de articolul 24c din Legea codificată constituie o derogare de la dispozițiile articolului 24b, care trebuie să servească drept sistem de impozitare de referință, dar că, dacă Comisia ar trebui să rețină că este vorba, mai degrabă, despre o derogare de la articolul 24a din Legea codificată, scutirea nu ar include, în orice caz, niciun element de ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE sau, dacă aceasta ar trebui totuși să fie considerată ca incluzând un element de ajutor de stat, acesta ar fi compatibil cu piața internă.

(53)

Pentru a-și susține poziția, autoritățile daneze subliniază că întreprinderile care pot extrage până la 6 000 m3 de apă nu au beneficiat de un ajutor de mai mult de 250 EUR dacă se consideră că scutirea constituie o derogare de la dispozițiile articolului 24b, sau de mai mult de 750 EUR dacă se consideră că scutirea constituie o derogare de la dispozițiile articolului 24a (taxa prevăzută la articolul 24b din Legea codificată nereprezentând decât o treime din cea prevăzută la articolul 24a). Acestea reamintesc în continuare că măsura trebuie să fie evaluată în contextul regulii de minimis aplicabile și că compatibilitatea unui ajutor ilegal trebuie să fie apreciată în funcție de reglementările aplicabile la momentul în care ajutorul a fost acordat. În această privință, acestea se referă din nou la cadrul temporar pentru ajutoarele de criză și subliniază că Comisia nu poate refuza să îl considere aplicabil în cazul de față, întrucât ajutorul nu a fost acordat în cadrul unui regim aprobat, iar autoritățile daneze nu au solicitat beneficiarilor o declarație privind ajutoarele de minimis pe care le-ar fi primit, eventual, înainte de a beneficia de măsura în cauză. Potrivit acestora, în cazul în care Comisia ar trebui să respecte în mod strict aceste criterii formale, principiile care stau la baza evaluării ajutoarelor ilegale și-ar pierde orice rațiune de a exista, specificul unui ajutor nenotificat fiind chiar acela de a nu îndeplini condițiile formale ale legalității sale. În această privință, autoritățile daneze adaugă că un ajutor nenotificat nu ar putea fi niciodată declarat compatibil cu piața internă, acest lucru fiind cu atât mai mult valabil în cazul ajutoarelor scutite de notificare în temeiul unui regulament de exceptare pe categorii.

(54)

Pe baza acestor argumente, autoritățile daneze concluzionează că scutirea trebuie să fie declarată compatibilă cu piața internă dacă se dovedește că plafoanele de ajutor stabilite în cadrul temporar pentru ajutoarele de criză (500 000 EUR pentru întreprinderile de prelucrare și 15 000 EUR pentru producătorii primari, inclusiv ajutoarele de minimis) nu au fost depășite și că Comisia trebuie de facto să evidențieze plafonul de minimis atunci când analizează compatibilitatea scutirii. Potrivit acestora, dacă se iau în considerare sumele de 250 EUR și de 750 EUR menționate în considerentul precedent, nu este posibil ca plafoanele de ajutor stabilite în cadrul temporar pentru ajutoarele de criză să fi fost depășite pe durata scutirii (2009-2011), chiar dacă unele întreprinderi de prelucrare și unii producători primari obținuseră deja suma maximă de ajutoare de minimis care le putea fi acordată în cursul aceleiași perioade. Autoritățile daneze recunosc, cu siguranță, că nu au fost respectate condițiile oficiale de acordare a unui ajutor de minimis sau a unui ajutor compatibil în temeiul cadrului temporar pentru ajutoarele de criză, dar având în vedere că Danemarca nu a utilizat posibilitățile oferite de acest cadru la acel moment și că valoarea ajutorului primit nu depășește 750 EUR, nu există niciun risc de depășire a plafoanelor stabilite de cadrul temporar în cazul aplicării ex post a dispozițiilor sale.

(55)

Autoritățile daneze subliniază că, inclusiv în cazul în care Comisia nu ar trebui să accepte elementele invocate pentru a explica absența unor ajutoare ilegale și incompatibile în regimul de taxare, aceasta nu ar trebui să solicite recuperarea ajutoarelor de la beneficiari, întrucât impactul acestora asupra concurenței este minim, o recuperare nu ar restabili o situație normală, beneficiarii aveau așteptări legitime, iar o recuperare care să readucă toate întreprinderile pe picior de egalitate este absolut imposibil de efectuat.

(56)

În sprijinul primului lor argument, acestea indică faptul că toate întreprinderile care se află într-o situație de fapt identică au fost tratate în același mod, ceea ce face ca riscul de denaturare a concurenței să fie minim și chiar teoretic. În plus, plafonarea ajutoarelor pentru deținătorii de permise de captare a apei a menținut condiții de concurență uniforme în cadrul, de exemplu, al sectorului producției primare deoarece a evitat o creștere disproporționată a costurilor de producție la producătorii care trebuie să efectueze mai multe irigații.

(57)

În ceea ce privește cel de al doilea argument al lor, autoritățile daneze subliniază că o recuperare nu va permite restabilirea situației de concurență anterioară anului 2009, întrucât producătorii primari nu au obținut un avantaj concurențial față de concurenții lor naționali sau față de alte state membre, ci doar au obținut un avantaj față de întreprinderile din alte sectoare care se aprovizionează de la un sistem general de furnizare a apei. Cei mai afectați de recuperare ar fi cei care trebuie să irige cel mai mult din cauza riscurilor climatice și a naturii solului, altfel spus nu potențialul impact concurențial al ajutorului, ci factorii externi sunt cei care ar condiționa determinarea sumei care trebuie recuperată. Recuperarea ar crea, în plus, o denaturare a concurenței în favoarea celor care pot utiliza apa de suprafață (scutită de taxă), și nu apa subterană pentru a obține aceleași produse, ceea ce ar fi contrar dispozițiilor articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului (19). În cele din urmă, o recuperare ar avea consecințe ireparabile și disproporționate în raport cu impactul limitat al măsurii asupra concurenței.

(58)

În ceea ce privește așteptarea legitimă a beneficiarilor, autoritățile daneze subliniază că marea majoritate a potențialilor beneficiari nu putea cu adevărat să se aștepte ca regimul să le confere un avantaj în lumina dreptului în materie de concurență, mai ales că nu există taxe similare în alte state membre. În plus, nicio întreprindere daneză sau străină nu s-a plâns niciodată de regimul de taxare în cauză. În cele din urmă, având în vedere că permisele de captare a apei sunt acordate, în mod normal, pentru o perioadă cuprinsă între zece și cincisprezece ani, majoritatea beneficiarilor nu au avut posibilitatea de a ține cont de aspectele legate de taxare atunci când au solicitat un permis, iar o recuperare bazată pe dimensiunea permisului nu ar lua în considerare aceste circumstanțe imprevizibile.

(59)

În cele din urmă, în ceea ce privește imposibilitatea de a realiza o recuperare eficace care să pună toate întreprinderile pe picior de egalitate, autoritățile daneze subliniază că o recuperare eficace va fi greu de pus în aplicare deoarece nu va fi posibil să se determine echivalentul-subvenție al ajutorului în cauză pentru fiecare beneficiar, consumul acestora în perioada 2009-2011 fiind el însuși imposibil de determinat ex post. În plus, nu există în Danemarca un cadru de referință care să permită calcularea echivalentului-subvenție pentru toate întreprinderile, iar taxa plătită indirect de către întreprinderile care utilizează sistemul general de furnizare a apei variază în funcție de gradul de utilizare a sistemului, ceea ce implică faptul că este posibil ca întreprinderi din aceeași categorie să fi fost supuse unor niveluri diferite de impozitare. Pentru o repartizare egală a taxelor care să fie eficace, ar trebui să se recalculeze taxa pe captarea apei pentru toate întreprinderile, pe baza consumului efectiv al fiecăreia dintre acestea în cursul perioadei 2009-2011 și în funcție de o rată de impozitare uniformă, dar arbitrară, astfel încât taxele prea mari percepute să fie rambursate sau întreprinderile care nu au plătit suficient să achite eventuala sumă restantă. Cu toate acestea, acest model ar fi impracticabil deoarece, în majoritatea cazurilor, este imposibil să se determine consumul exact al întreprinderilor care au propriul lor punct de captare.

(60)

În observațiile sale, partea interesată consideră că sistemul de impozitare în cauză nu include niciun element de ajutor de stat pentru întreprinderi deoarece reducerile sau scutirile de taxă acordate nu sunt selective, iar concurența nu este afectată. Potrivit acesteia, chiar dacă ar trebui să se concluzioneze că sistemul de impozitare cuprinde un element de ajutor, acesta ar fi compatibil cu dispozițiile orientărilor de mediu. În plus, o recuperare a ajutoarelor care ar fi declarate ilegale și incompatibile ar fi împotriva principiilor generale ale dreptului. Agricultorii nu puteau să prevadă că vor primi un ajutor de stat ilegal, iar recuperarea însăși ar fi o măsură disproporționată, întrucât majoritatea producătorilor nu extrag integral cantitatea de apă înscrisă în permisul de captare. În cele din urmă, nicio întreprindere sau organizație daneză sau străină nu s-a plâns de o denaturare a concurenței prin diferențierea impozitării.

(61)

În scrisoarea transmisă prin e-mailul din 2 iulie 2012, autoritățile daneze au constatat că partea interesată susținea punctul lor de vedere și au subliniat că faptul că nicio altă întreprindere sau organizație nu a formulat observații arăta că sistemul nu avea niciun impact asupra condițiilor de concurență pe piața internă.

(62)

În temeiul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(63)

În cadrul procedurii oficiale de investigare, pe baza informațiilor de care dispunea, Comisia a subliniat posibila existență a unui element de ajutor de stat în măsura în cauză, întrucât măsura era acordată de stat (care renunță la resurse acordând o reducere sau o scutire de taxă), favoriza anumite întreprinderi (în mare majoritate, întreprinderile agricole titulare ale unor permise de extragere private și, printre acestea, cele care beneficiază de o scutire mai degrabă decât de o reducere, toate beneficiind de o reducere a sarcinii financiare care ar trebui să le revină), putea afecta schimburile comerciale (20) și era susceptibilă de a denatura concurența (21). În plus, Comisia a arătat că nu era sigur că măsura poate fi considerată ca intrând sub incidența unei scheme de ajutoare de minimis (a se vedea considerentul 21). Cu privire la acest ultim aspect, Comisia în continuare nu poate să concluzioneze, având în vedere informațiile furnizate de autoritățile daneze, că măsura în cauză ar fi putut fi considerată ca intrând sub incidența unei scheme de ajutoare de minimis. Într-adevăr, în ceea ce privește sectorul prelucrării produselor agricole, autoritățile daneze însele au arătat că era posibil să nu fi fost îndeplinite condițiile care stau la baza acordării de ajutoare de minimis (a se vedea considerentul 51). În sectorul producției primare, autoritățile daneze nu au furnizat niciun element de probă pentru a demonstra că respectivul cuantum al ajutoarelor care rezultă din reducerile/scutirile acordate nu putea conduce la nicio depășire a plafoanelor care trebuie respectate pe o perioadă de trei exerciții fiscale. Ținând cont de aceste considerații, Comisia nu poate reține posibilitatea ca măsura să fie considerată schemă de ajutoare de minimis. Prin urmare, trebuie să se determine definitiv dacă măsura în cauză include un element de ajutor de stat, având în vedere alte norme de ajutor de stat aplicabile.

(64)

Pentru a fi considerată ajutor de stat, măsura trebuie să fie selectivă și să acorde un avantaj favorizând anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri.

(65)

În cadrul unei măsuri fiscale, caracterul selectiv se materializează printr-o exceptare de la un sistem de impozitare de referință. În speță, legislația daneză acordă un tratament fiscal specific (reducere sau scutire de taxă) unor întreprinderi care posedă un permis de captare care depășește sau nu atinge anumite niveluri de captare.

(66)

Din considerentul 64 reiese că, pentru a fi considerată ajutor de stat, măsura trebuie să fie selectivă și să favorizeze anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri.

(67)

Punctul 128 din Comunicarea Comisiei privind noțiunea de „ajutor de stat” menționată la articolul 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (22), care a înlocuit Comunicarea Comisiei privind aplicarea normelor privind ajutorul de stat în cazul măsurilor referitoare la impozitarea directă a activităților economice, reia principiile stabilite în jurisprudență conform cărora, pentru a stabili dacă o măsură constituie sau nu ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, trebuie să se stabilească un sistem de referință, să se verifice apoi dacă măsura avută în vedere constituie o derogare de la acest sistem introducând diferențieri între operatori economici care, în raport cu obiectivele intrinseci ale sistemului, se află într-o situație de drept și de fapt comparabilă și, în cele din urmă, să se stabilească dacă această derogare este justificată prin natura sau economia generală a sistemului de referință.

(68)

Jurisprudența Curții de Justiție (23) susține, de asemenea, că „în ceea ce privește evaluarea caracterului selectiv, care este un element constitutiv al noțiunii de ajutor de stat, rezultă dintr-o jurisprudență constantă că articolul 87 alineatul (1) CE impune să se stabilească dacă, în cadrul unui anumit regim juridic, o măsură națională este de natură să favorizeze «anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri» față de altele, care, în raport cu obiectivul urmărit de respectivul regim, s-ar afla într-o situație de fapt și de drept comparabilă” (24). În cazul de față, acest lucru înseamnă să se determine dacă operatorii (în mare majoritate din sectorul agricol) care posedă un permis de captare a apei și care au beneficiat de o reducere a taxei în temeiul articolului 24b din Legea codificată se aflau într-o situație de fapt și de drept comparabilă cu cea a operatorilor care sunt racordați la o instalație generală de furnizare a apei și care au plătit taxa transferată de proprietarii de instalații generale de furnizare a apei, obligați să plătească integral taxa instituită prin articolul 24 din Legea codificată în temeiul articolului 24a din aceeași lege. În cadrul procedurii oficiale de investigare, autoritățile daneze au făcut referire, în mod specific, la identitatea situațiilor de fapt și de drept, invocând o hotărâre a Curții de Justiție (a se vedea considerentul 24 și nota de subsol de la pagina 11) care nu figurează printre cele menționate în nota 23, dar care enunță același principiu precum cel descris în considerentul menționat. În plus, acestea susțin că diferențele în ceea ce privește baza de calcul și modalitățile de percepere a taxei (taxa pe cantitatea consumată efectiv și colectată indirect de la operatori, în cazul menționat la articolul 24a din Legea codificată, și taxa directă pe cantitatea pentru care este acordat un permis de captare, indiferent de consumul efectiv, în cazul menționat la articolul 24b din Legea codificată, adaptat prin articolul 24c) au drept efect faptul că operatorii supuși în mod indirect taxei menționate la articolul 24a din Legea codificată și cei supuși în mod direct taxei menționate la articolul 24b din Legea codificată nu se află într-o situație de fapt și de drept comparabilă. Astfel, aceste diferențe ar face să coexiste două sisteme de impozitare diferite (unul legat de articolul 24a din Legea codificată și celălalt legat de articolele 24b și 24c din Legea codificată), iar sistemul de referință care trebuie utilizat pentru a determina existența unui ajutor ar trebui să fie cel care reiese din articolul 24b din Legea codificată.

(69)

Comisia constată că scopul taxei era de a obține suficiente resurse pentru a realiza identificarea și planificarea în materie de gestionare a zonelor care capătă o importanță deosebită pentru aprovizionarea cu apă potabilă în Danemarca. Prin urmare, toate întreprinderile care consumă apă ar trebui, a priori, să fie supuse acelorași condiții de plată. În consecință, însăși introducerea taxei prin articolul 24 din Legea codificată, combinată cu obligația de a plăti integral taxa pentru cei care sunt racordați la o instalație generală de distribuire a apei, prevăzută la articolul 24a din Legea codificată, trebuie să servească drept punct de referință inițial pentru a determina existența unui element de ajutor în scenariile stabilite de articolele 24b și 24c din Legea codificată, indiferent de concluziile care s-ar putea extrage ulterior cu privire la necesitatea de a utiliza alte puncte de referință pentru a analiza elementele de ajutor prezente, eventual, într-un scenariu dat.

(70)

În ceea ce privește articolul 24b din Legea codificată, caracterul selectiv trebuie să fie determinat la două niveluri: plata unei treimi din taxa menționată la articolul 24b, pe de o parte, și plafonarea volumului supus taxei reduse la 25 000 m3, precum și scutirea pentru permisele care nu depășesc 6 000 m3, pe de altă parte.

(71)

Astfel cum s-a arătat deja, pentru ca o măsură să poată fi considerată ca incluzând un element de ajutor de stat, trebuie ca aceasta să fie selectivă și să favorizeze anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri (a se vedea considerentul 64). De asemenea, astfel cum au susținut autoritățile daneze (a se vedea considerentul 24), este necesar să se analizeze dacă măsura în cauză introduce diferențieri între întreprinderi care, în raport cu obiectivul măsurii în cauză, se află într-o situație de fapt și de drept comparabilă, după cum stabilește jurisprudența Curții de Justiție (25).

(72)

În acest sens, Comisia subliniază în special că, potrivit informațiilor furnizate de autoritățile daneze, sistemul descris la articolul 24a din Legea codificată prevede o taxare pe baza consumului efectiv, în timp ce sistemul prevăzut la articolul 24b prevede o taxare bazată pe o posibilitate de captare (or, cantitatea înscrisă în permis este departe de a fi utilizată în întregime, astfel cum arată datele furnizate în considerentul 27 liniuța a șaptea). În plus, astfel cum se arată în considerentul 27 ultima liniuță și în considerentul 28 liniuțele a doua și a treia, diferențele de localizare (în interiorul sau în afara zonei deservite de sistemele generale de furnizare a apei) pot face necesară utilizarea unor modalități diferite de aprovizionare cu apă, iar calitatea apei menționate nu este aceeași în funcție de scenariul avut în vedere deoarece, în cel prevăzut la articolul 24a din Legea codificată, apa taxată este potabilă, în timp ce, în al doilea, ca urmare a localizării lor geografice, întreprinderile care trebuie să plătească taxa pe apele subterane pentru a finanța protejarea apei potabile sunt în apropiere de numeroase exploatații care nu sunt supuse taxei deoarece captează ape de suprafață și trebuie să suporte ele însele costul controalelor privind calitatea apei și starea punctelor de captare, integrat în factura întreprinderilor care participă la primul scenariu.

(73)

Cu toate acestea, caracterul selectiv al unei măsuri trebuie să fie evaluat în lumina obiectivului care trebuie atins (a se vedea considerentul 68 și nota 24), altfel spus, în speță, identificarea și planificarea în materie de gestionare a zonelor care au o importanță deosebită pentru aprovizionarea cu apă potabilă. Din acest punct de vedere, se impune constatarea că, ținând cont de natura obiectivului stabilit, toți operatorii ar fi trebuit să fie impozitați în același mod pentru ca măsura să nu fie considerată selectivă (a se vedea considerentul 69). Prin urmare, Comisia nu poate decât să concluzioneze că reducerea cu două treimi a taxei, prevăzută la articolul 24b din Legea codificată, este selectivă.

(74)

Celelalte argumente susținute de autoritățile daneze nu includ elemente care invalidează această concluzie: în special, argumentul privind diferența între numărul de proprietari de instalații generale de aprovizionare cu apă și de proprietari privați de instalații, expus în considerentul 26, nu este suficient în sine pentru a justifica existența unei diferențe în ceea ce privește situația de drept sau de fapt între sistemele de impozitare evocate, întrucât, în ambele cazuri, consumatorii sunt cei care plătesc taxa, indiferent dacă fac acest lucru în mod indirect prin includerea acesteia în factură, în primul caz, sau în mod direct, în al doilea; de asemenea, argumentul potrivit căruia proprietarii de instalații generale nu sunt întreprinderi deoarece nu desfășoară nicio activitate economică – a se vedea considerentul 27 liniuțele a treia și a patra – nu mai este valabil, întrucât autoritățile daneze subliniază ele însele că activitatea economică se definește ca furnizarea de bunuri sau de servicii, iar furnizarea apei constituie chiar un serviciu, altfel spus o activitate economică și, în speță, existența unei diferențe în ceea ce privește situația de fapt și de drept nu trebuie să fie considerată între proprietarii de instalații publice și proprietarii de instalații private, ci între întreprinderile care sunt racordate la o instalație publică și cele care își desfășoară activitatea în același sector și care au propria lor instalație.

(75)

Aceasta fiind situația, trebuie să se examineze dacă măsura, în pofida caracterului său selectiv, altfel spus aplicarea acesteia în cazul anumitor întreprinderi conferă un avantaj economic acestora din urmă. În această privință, Comisia constată că cei care beneficiază de reducerea cu două treimi a taxei sunt taxați pe un consum teoretic înscris în permisul de captare, în timp ce cei care plătesc integral taxa sunt taxați pe baza cantității de apă consumate efectiv. Ea menționează, de asemenea, că, potrivit autorităților daneze, proprietarii de instalații private nu au utilizat decât în proporție de o treime (34 % – a se vedea considerentul 34) cantitățile de apă acoperite de permisele de captare. Ținând cont de aceste elemente, Comisia consideră că reducerea cu două treimi a taxei are rolul de a contrabalansa efectele diferenței dintre taxarea pe cantitatea consumată efectiv și taxarea pe baza volumului înscris în permisele de captare. În plus, fără această reducere, sumele colectate ar fi depășit cu mult nevoile de finanțare a identificării și planificării în materie de gestionare a zonelor care au o importanță deosebită pentru aprovizionarea cu apă potabilă. Ținând cont de aceste elemente, Comisia concluzionează că reducerea cu două treimi a taxei, prevăzută la articolul 24b din Legea codificată, nu aduce niciun avantaj economic operatorilor în cauză și, prin urmare, nu include niciun element de ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(76)

În continuare, va trebui să se determine dacă, în scenariul de la articolul 24b din Legea codificată, există un element de ajutor în plafonarea taxei la un volum de apă de 25 000 m3 și în scutirea pentru permisele care nu depășesc 6 000 m3.

(77)

În ceea ce privește plafonarea perceperii taxei la un volum de 25 000 m3, autoritățile daneze nu ar putea invoca diferențe în ceea ce privește situația de drept și de fapt, întrucât întreprinderile care posedă un permis de captare pentru un volum mai mare de 25 000 m3 și beneficiază de plafon sunt supuse aceluiași regim de taxare de bază ca întreprinderile care posedă un permis de captare pentru un volum care nu depășește 25 000 m3 (plata unei treimi din taxa prevăzută la articolul 24 din Legea codificată) și sunt localizate în aceleași zone. În plus, argumentul autorităților daneze potrivit căruia existența unui eventual avantaj trebuie să fie verificată la nivelul celor care plătesc o taxă pentru un volum de apă care nu depășește 25 000 m3 mai degrabă decât la nivelul celor care posedă un permis de captare pentru mai mult de 25 000 m3 de apă, dar nu plătesc taxa decât pentru 25 000 m3 nu poate fi admis deoarece, astfel cum se arată în mod clar în considerentul 18, norma stabilită de articolul 24b din Legea codificată este plata, de către toți, a unei treimi din taxa prevăzută la articolul 24, iar stabilirea unui plafon de 25 000 m3 constituie o lex specialis care derogă de facto de la principiul plății unei treimi din taxă (deoarece cu cât cantitatea de apă înscrisă în permis va fi mai mare, cu atât taxa va fi mai scăzută în procente). Prin urmare, excepția astfel creată introduce un element de selectivitate prima facie în cadrul regimului și conferă un avantaj întreprinderilor care posedă un permis de captare a apei pentru mai mult de 25 000 m3 față de cele care posedă un permis de captare pentru o cantitate care nu depășește 25 000 m3, în timp ce toate întreprinderile care fac obiectul articolului 24b din Legea codificată se află în aceeași situație de fapt și de drept deoarece posedă un permis de captare pentru o instalație privată și sunt supuse, înainte de plafonare, aceleiași taxe.

(78)

Aceasta fiind situația, este necesar să se analizeze argumentele susținute de autoritățile daneze în ceea ce privește justificarea plafonării în lumina logicii sistemului fiscal. În prezent, jurisprudența este rezumată în Comunicarea Comisiei privind noțiunea de „ajutor de stat” menționată la articolul 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, dar la momentul în care ajutorul a fost acordat aceasta era enunțată în Comunicarea Comisiei privind aplicarea normelor privind ajutorul de stat în cazul măsurilor referitoare la impozitarea directă a activităților economice (denumită în continuare „vechea comunicare”).

(79)

Punctul 23 din vechea comunicare indică faptul că natura diferențiată a anumitor măsuri nu presupune neapărat că acestea trebuie să fie considerate ajutor de stat. Punctul 24 din comunicare dezvoltă această abordare subliniind că natura progresivă a grilei de impozitare a venitului sau a grilei de impozitare a profitului este justificată de scopul redistributiv al impozitului. Autoritățile daneze consideră că plafonarea taxei la un volum de apă de 25 000 m3 provine din această logică, mutatis mutandis.

(80)

Comisia nu poate accepta acest punct de vedere. Într-adevăr, în cazul de față, faptul de a plafona taxa pentru permisele pentru cele mai mari volume de apă care pot fi extrase nu creează, cu siguranță, o grilă de impozitare mai ridicată pentru cei care posedă aceste permise. Dimpotrivă, datorită plafonării, aceștia pot să plătească o sumă (net) inferioară celei pe care ar fi trebuit să o plătească dacă nu ar fi existat un plafon. Scopul redistribuirii, chiar interpretat mutatis mutandis, este, prin urmare, inversat de plafonare deoarece, în definitiv, cei care posedă permisele de captare pentru mai mult de 6 000 m3, dar nu mai mult de 25 000 m3 sunt cei care trebuie să plătească proporțional mai mult. Prin urmare, nu ar putea fi vorba, în cazul de față, despre aplicarea unei grile de impozitare progresive.

(81)

Comisia nu mai poate nici să considere ca fiind valabilă, în cazul de față, trimiterea făcută de autoritățile daneze la punctul 27 din Comunicarea Comisiei privind aplicarea normelor privind ajutorul de stat în cazul măsurilor referitoare la impozitarea directă a activităților economice (conform căruia anumite dispoziții specifice care nu includ niciun element discreționar pot fi justificate prin natura și economia sistemului atunci când acestea țin cont în special de cerințe contabile specifice sau de importanța terenului în active care sunt specifice anumitor sectoare și, prin urmare, nu constituie ajutoare de stat), nici, în consecință, trimiterea făcută la cazul de ajutor N 472/2002 (a se vedea considerentul 34 ultima liniuță). Mai întâi, absența unui element discreționar nu implică, în mod automat, absența unui tratament selectiv. Apoi, Comisia reamintește că obiectivul plafonării impozitului pe proprietate analizat în cazul N 472/2002 era de a limita impactul creșterii valorii terenurilor în Danemarca, care avea consecințe asupra nivelului de impozitare impus tuturor operatorilor din sectorul agricol, în timp ce, în cazul de față, numai o parte a operatorilor din sectorul agricol (cei care posedă permise de captare pentru un volum mai mare de 25 000 m3) a putut beneficia de măsură. Ținând cont de aceste elemente, Comisia nu poate considera că condițiile de la punctele 24 și 27 din vechea comunicare sunt îndeplinite suficient. Prin urmare, aceasta concluzionează că plafonarea taxei prevăzută la articolul 24b din Legea codificată nu se justifică prin natura și economia sistemului de impozitare și, prin urmare, este selectivă.

(82)

În ceea ce privește scutirea totală acordată celor care posedă un permis de captare care vizează un volum de apă ce nu depășește 6 000 m3 pe an, autoritățile daneze recunosc ele însele că măsura este selectivă, în sensul că avantajează anumite întreprinderi. Acestea insistă totuși asupra modicității sumelor care ar fi trebuit să fie percepute (a se vedea considerentul 35), pentru a justifica o derogare ținând cont de gestiunea administrativă a sistemului. Într-adevăr, Comisia constată că sumele neplătite de beneficiari sunt modice și admite că perceperea unor sume minime, precum cele evocate în cazul de față, ar fi impus o sarcină administrativă semnificativă cu costuri proporțional ridicate (ar fi trebuit să se inițieze demersuri administrative pentru aproximativ 75 000 de permise pentru a recupera o sumă individuală de aproximativ 40 EUR pe an – a se vedea considerentele 19 și 35). Or, un sistem de impozitare are, în mod intrinsec, obiectivul de a permite unui stat să genereze venituri și nu să risipească resurse pentru ca, în final, să nu colecteze nimic sau chiar să înregistreze pierderi. În plus, lipsa obligației de declarare a permiselor mici ar fi făcut necesare cercetări administrative complexe, care ar fi condus din nou la costuri importante. În acest context, Comisia poate considera că scutirea totală de taxă acordată pentru permisele de captare pentru o cantitate care nu depășește 6 000 m3 pe an se justifică prin natura și economia generală a sistemului fiscal danez, nu prezintă, prin urmare, niciun element de selectivitate și nu constituie, în consecință, un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(83)

Celelalte elemente caracteristice pentru existența unui ajutor de stat, evocate în momentul inițierii procedurii oficiale de investigare, rămân prezente în ceea ce privește plafonarea taxei la 25 000 m3: ajutorul este finanțat prin intermediul unor resurse de stat, întrucât statul renunță la fonduri plafonând taxa la un anumit volum de apă; acesta favorizează anumite întreprinderi (cele care posedă permise de captare de mai mult de 25 000 m3); este susceptibil de a afecta schimburile comerciale, ținând cont de amploarea acestora din urmă (a se vedea nota 20); și este susceptibil să denatureze concurența (a se vedea nota 21), cu atât mai mult cu cât sumele neplătite cu titlu de taxă au putut fi utilizate în alte scopuri în legătură cu activitatea economică a beneficiarilor.

(84)

În plus, aceste constatări și, în special, trimiterea la jurisprudența menționată în nota 21 golesc de substanță observația autorităților daneze cu privire la sarcina probei (a se vedea considerentul 39).

(85)

Pentru exhaustivitate, Comisia adaugă că nu poate accepta argumentul autorităților daneze potrivit căruia întreprinderile din celelalte state membre nu sunt supuse acelorași taxe ca întreprinderile daneze și că, prin urmare, este dificil de determinat cum ar fi putut beneficia acestea din urmă de un avantaj concurențial (a se vedea considerentul 48). Într-adevăr, conform jurisprudenței Curții, „în temeiul articolului 92 alineatul (1) (26), trebuie neapărat să se plece de la situația concurențială existentă pe piața comună (27) înainte ca măsura în litigiu să fie luată” (28). Prin urmare, în cazul de față, trebuie să se facă referire la situația anterioară instaurării taxei și plafonării care a fost introdusă în același timp. În această privință, trebuie să se constate că introducerea taxei a conferit un avantaj sub forma unei plafonări (care este echivalentă de facto cu o reducere a taxei și nu exista înainte de introducerea acesteia) în favoarea unor beneficiari care au fost scutiți de plata unei sume pe care au putut să o utilizeze pentru a-și finanța activitatea în concurență cu ceilalți operatori prezenți pe piață. Tot în conformitate cu jurisprudența, tratatul prevede modalități pentru a elimina denaturări generice care provin din divergențele dintre sistemele fiscale ale diferitelor state membre. Modificarea unui anumit element în ceea ce privește costurile de producție într-un sector economic al unui stat membru este susceptibilă de a perturba echilibrul existent (altfel spus, în cazul de față, de a avantaja anumiți operatori în raport cu alții). Curtea de Justiție a susținut că circumstanța că un stat membru caută să apropie, prin măsuri unilaterale, condițiile de concurență care există într-un anumit sector economic de cele care prevalează în alte state membre nu poate elimina caracterul de ajutor al unor astfel de măsuri.

(86)

Întrucât existența unui ajutor de stat în plafonarea taxei este demonstrată, trebuie să se verifice dacă acest ajutor poate fi declarat compatibil cu piața internă.

(87)

În cazurile prevăzute la articolul 107 alineatele (2) și (3) din TFUE, anumite măsuri pot fi considerate, prin derogare, compatibile cu piața internă.

(88)

În cazul de față, singura derogare care poate fi invocată este cea de la articolul 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE, conform căreia pot fi considerate compatibile cu piața internă ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice, când acestea nu afectează condițiile schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun.

(89)

Pentru ca această derogare să fie aplicabilă, ajutorul nenotificat în cauză, care vizează mediul în sectorul agricol, trebuie să fie analizat în lumina normelor aplicabile la momentul acordării acestuia (29), altfel spus, în cazul de față, având în vedere dispozițiile din Orientările comunitare privind ajutorul de stat în sectoarele agricol și forestier 2007-2013 (30).

(90)

Punctul 62 din aceste orientări indică, în esență, că măsurile de ajutor care nu sunt reglementate de dispozițiile acestora vor fi examinate de Comisie pe baza Orientărilor comunitare privind ajutorul de stat pentru protecția mediului (31) (denumite în continuare „orientările de mediu”).

(91)

În orientările de mediu, ajutoarele sub forma unor reduceri sau scutiri de taxe de mediu, precum cele în cauză în cazul de față, intră sub incidența dispozițiilor de la punctele 151, 154 și 155-159. Punctul 13 din orientările de mediu definește o taxă de mediu ca fiind o taxă a cărei bază impozabilă specifică are, în mod evident, un efect negativ asupra mediului sau care vizează taxarea anumitor activități, a anumitor bunuri sau servicii, astfel încât prețurile acestora din urmă să includă costurile de mediu și/sau producătorii și consumatorii să fie orientați către activități care respectă mai mult mediul. În cazul de față, taxa impusă corespunde acestei definiții, în sensul că utilizarea resurselor de apă poate constitui o problemă de mediu dacă nu este bine gestionată (acesta este, de altfel, motivul pentru care venitul provenit din taxă este destinat stabilirii unui inventar al resurselor). În plus, trebuie să se considere că plafonarea taxei conduce la o reducere a sumei care, în mod normal, ar fi trebuit să fie plătită.

(92)

Punctul 151 din orientările de mediu prevede că ajutoarele sub forma unor reduceri sau scutiri de taxe de mediu vor fi considerate compatibile cu piața internă cu condiția ca acestea să contribuie cel puțin indirect la ameliorarea nivelului de protecție a mediului și să nu aducă atingere obiectivului general urmărit prin introducerea taxei.

(93)

Dacă Comisia poate să admită argumentul dezvoltat de autoritățile daneze în considerentul 42, și anume că mecanismul general de percepere a taxei trebuia să contribuie la ameliorarea nivelului de protecție a mediului făcând ca cei mai mari consumatori de apă potabilă să suporte în proporție mai mare cuantumul taxei și determinându-i astfel să își reducă propriul consum, aceasta consideră totuși că, în cadrul restrâns al articolului 24b din Legea codificată (relevant în cazul de față deoarece, în ansamblul mecanismului de impozitare, în cadrul acestui articol se regăsește singurul element de ajutor a cărui compatibilitate cu piața internă trebuie să fie evaluată), plafonarea putea să aducă atingere obiectivului general urmărit de taxă (colectarea de venituri suficiente pentru a finanța inventarul resurselor de apă – a se vedea considerentul 69) deoarece plafonarea nu mai are drept efect să orienteze cuantumul taxei asupra celor mai mari consumatori de apă, ci, dimpotrivă, să evite ca deținătorii permiselor de captare care acoperă cele mai mari volume de apă să plătească o parte (importantă) a taxei. Cu toate acestea, având în vedere că dispozițiile articolului 24b din Legea codificată nu sunt decât un element al mecanismului de impozitare și că, potrivit indicațiilor furnizate de autoritățile daneze (a se vedea considerentul 34 liniuța a treia), lipsa unei plafonări ar fi condus la perceperea a cel puțin dublului părții care trebuia să fie reprezentată de taxa prevăzută la articolul 24b din Legea codificată în finanțarea activităților de planificare avute în vedere, Comisia poate considera că plafonarea propriu-zisă, deși include un element de ajutor, astfel cum s-a demonstrat, nu afectează obiectivul general urmărit de taxă, iar dispozițiile punctului 151 din orientările de mediu sunt respectate.

(94)

Punctul 154 din orientările de mediu indică, în esență, faptul că ajutorul acordat sub forma unor reduceri sau scutiri de taxe de mediu, altele decât cele acoperite de Directiva 2003/96/CE a Consiliului (32), sunt considerate compatibile cu piața internă pentru o perioadă de zece ani, dacă sunt îndeplinite condițiile de la punctele 155-159.

(95)

Astfel cum s-a arătat în momentul inițierii procedurii oficiale de investigare, criteriul celor zece ani nu este relevant în cazul de față. Într-adevăr, taxa a fost introdusă în 2009, nu trebuia să fie percepută decât în 2017 și a fost eliminată la 31 decembrie 2011.

(96)

Punctul 155 din orientările de mediu arată, în esență, că, în momentul analizării sistemelor fiscale care includ elemente de ajutor de stat sub forma unor reduceri sau scutiri de taxe fiscale, Comisia va analiza în special necesitatea și proporționalitatea ajutorului și efectele acestuia la nivelul sectoarelor economice în cauză.

(97)

Punctul 156 din orientările de mediu precizează că, în acest scop, Comisia se va sprijini pe informațiile furnizate de statele membre. Informațiile trebuie să includă, pe de o parte, diferitele sectoare sau categorii de beneficiari interesați de scutiri/reduceri și, pe de altă parte, situația principalilor beneficiari din fiecare sector în cauză și modul în care impozitarea poate contribui la protejarea mediului. Sectoarele scutite trebuie să fie descrise corect și trebuie transmisă o listă a celor mai importanți beneficiari din fiecare sector. Pentru fiecare sector, trebuie să se furnizeze informații privind tehnicile cele mai performante din cadrul SEE în ceea ce privește reducerea daunelor ecologice vizată de taxă.

(98)

Comisia constată că majoritatea cerințelor enumerate nu sunt relevante în raport cu contextul în care se înscrie plafonarea în cauză. Danemarca a furnizat informații cu privire la beneficiarii plafonării în funcție de cantitățile înscrise în permise. Reiese de aici că, în sectorul producției primare, volumul mediu acoperit de permisele de captare a fost de aproximativ 35 600 m3 în 2009, 36 300 m3 în 2010 și 39 000 m3 în 2011; în sectorul prelucrării produselor agricole, volumul mediu a fost de aproximativ 262 000 m3 în 2009, 250 000 m3 în 2010 și 217 000 m3 în 2011. De asemenea, Danemarca a comunicat o listă a câtorva întreprinderi de prelucrare care posedă cele mai mari permise de captare, dar nu se poate considera neapărat că aceste întreprinderi sunt cei mari beneficiari ai plafonării, întrucât aceasta din urmă nu se aplică în funcție de volumul consumat, ci de cel care poate fi captat în mod teoretic, ceea ce implică că o întreprindere care a consumat puțin în cursul unui anumit an nu va fi în mod sigur, în realitate, un beneficiar important al plafonării dacă aceasta plătește taxa pe volumul care poate fi captat. În plus, nici analiza tehnicilor celor mai performante din cadrul SEE în ceea ce privește reducerea daunelor ecologice nu mai este relevantă, dat fiind că acordurile generale care guvernează SEE nu se aplică sectorului agricol și, în cazul de față, nu este implicată nici punerea în aplicare a unor tehnici, întrucât este vorba despre a realiza un inventar al resurselor de apă în vederea unei mai bune gestionări a acestora, nici reducerea poluării, întrucât este vorba despre captarea apei.

(99)

Într-adevăr, singurul criteriu care poate fi evaluat cu adevărat în lista de la punctul 156 din orientările de mediu este modul în care impozitarea poate contribui la protejarea mediului.

(100)

În această privință, Comisia constată că taxa propriu-zisă poate contribui la protejarea mediului, permițând finanțarea unui inventar al resurselor de apă în vederea unei mai bune gestionări a acestora.

(101)

În plus, astfel cum s-a arătat la punctul 157 din orientările de mediu, ajutorul sub formă de reducere sau de scutire de taxele de mediu trebuie să fie necesar și proporțional.

(102)

Punctul 158 din orientările de mediu precizează că ajutorul va fi considerat de către Comisie ca fiind necesar dacă sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative:

(103)

Punctul 159 din orientările de mediu precizează că ajutorul va fi considerat de către Comisie ca fiind proporțional dacă este îndeplinită una dintre condițiile următoare:

(104)

În ceea ce privește punctul 158 litera (a) din orientările de mediu, Comisia precizează, ca răspuns la observația autorităților daneze care se întreabă de ce aceasta se interesează de întreprinderile din celelalte state membre care nu ar beneficia de același avantaj ca întreprinderile daneze care plătesc o taxă redusă sau sunt scutite de taxă, că plafonarea taxei aplicate unui factor al producției agricole (apa) permite beneficiarilor să scape de plata unei sume pe care o pot utiliza pentru producția anumitor produse realizate, de asemenea, în alte state membre, ceea ce este susceptibil de a crea o denaturare a concurenței. În plus, această economie realizată le permite să își amelioreze costurile de producție, ceea ce, in fine, poate perturba schimburile de produse agricole, importante la nivel european și mondial. Decizia C 30/2009 invocată de autoritățile daneze (a se vedea considerentul 44) urmează aceeași logică deoarece subliniază, la punctul 35, că scutirea de taxă acordată produsului în cauză (cimentul) denaturează sau amenință să denatureze concurența pe piețele în care produsul în cauză face concurență altor produse și este susceptibilă să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre deoarece cimentul face obiectul unor schimburi la nivel european și mondial. Aceste considerații, legate mai degrabă de demonstrarea existenței unui ajutor decât de compatibilitatea acestuia, nu împiedică totuși Comisia să constate că alegerea beneficiarilor are la bază un criteriu obiectiv și transparent, și anume deținerea unui permis de captare pentru un volum care depășește 25 000 m3 de apă, întrucât se aplică tuturor deținătorilor unui astfel de permis, altfel spus celor care se află într-o situație de fapt identică.

(105)

În ceea ce privește punctul 158 litera (b) din orientările de mediu, Comisia poate admite punctul de vedere al autorităților daneze potrivit căruia creșterea costurilor de producție care ar fi fost indusă de plata integrală a taxei (de aproximativ 4 % până la 7,7 % – a se vedea considerentul 45) în sectorul producției primare poate fi considerată ca fiind substanțială în lumina a ceea ce fusese deja considerat ca o creștere substanțială într-un alt caz. Cu toate acestea, aceste considerații nu se pot aplica plafonării la 25 000 m3 deoarece, astfel cum recunosc înseși autoritățile daneze, absența acestei plafonări nu ar fi crescut costurile de producție decât de la 1,25 % la 2,20 %, ceea ce situează creșterea la un nivel net inferior celui considerat substanțial în cazul N 327/08 invocat de autoritățile daneze. În plus, argumentul acestora din urmă în ceea ce privește necesitatea de a asocia criteriul creșterii substanțiale a costurilor de producție și criteriul scăderilor vânzărilor ca urmare a repercusiunii acestei creșteri asupra clienților nu ar putea fi reținut, întrucât punctul 158 din orientările de mediu indică în mod clar faptul că fiecare dintre condițiile care sunt menționate aici (alegerea beneficiarilor pe baza unor criterii obiective, creșterea substanțială a costurilor de producție în lipsa unei reduceri a taxei și scăderea vânzărilor în caz de repercusiune a acestei creșteri asupra clienților) trebuie să fie îndeplinită și nu se poate considera, în niciun caz, că imposibilitatea de a transfera această creștere asupra clienților, susținută de autoritățile daneze (a se vedea considerentele 45 și 102), permite să se determine dacă o creștere a costurilor de producție este sau nu substanțială.

(106)

În ceea ce privește punctul 158 litera (c) din orientările de mediu, Comisia constată că autoritățile daneze nu au comunicat estimările menționate la respectivul punct. Or, aceste date, mult mai mult decât argumentele autorităților daneze, ar fi putut permite să se determine dacă repercusiunea creșterii costurilor de producție asupra clienților ar fi condus, efectiv, la o scădere a vânzărilor, chiar dacă această creștere nu este substanțială (a se vedea considerentul precedent). Argumentul reducerii captării de apă în caz de plată integrală a taxei (a se vedea considerentul 46) nu poate fi considerat valabil, întrucât taxa este aplicată pe un nivel de consum teoretic (cantitate înscrisă în permis) și nu pe consumul efectiv din exploatație. În plus, deoarece chiar autoritățile daneze arată că prețurile sunt stabilite la o altă scară decât cea din exploatație, imposibilitatea, pentru producătorul primar, de a transfera creșterea costurilor de producție la nivelul său nu ar putea fi considerată ca un argument relevant pentru a atesta respectarea criteriului conform căruia creșterea substanțială a costurilor de producție nu poate fi transferată asupra clienților fără a provoca importante scăderi ale vânzărilor.

(107)

Toate aceste considerații arată că, la nivelul producției primare, autoritățile daneze nu pot demonstra respectarea tuturor criteriilor de la punctul 158 din orientările de mediu, care trebuie să fie îndeplinite pentru ca ajutorul să fie considerat necesar. În ceea ce privește sectorul prelucrării produselor agricole, întrucât Comisia constatase deja că reducerea a două treimi din taxă nu include niciun element de ajutor de stat, aceasta trebuie să determine, de asemenea, dacă plafonarea taxei îndeplinește condițiile relevante din orientările de mediu. În această privință, Comisia subliniază faptul că considerațiile din considerentele 90-100 sunt valabile, de asemenea, pentru întreprinderile de prelucrare a produselor agricole. Comisia menționează, de asemenea, că autoritățile daneze au recunoscut ele însele că nu sunt în măsură să demonstreze respectarea, în toate cazurile, a criteriului necesității definit la punctul 158 din orientările de mediu (a se vedea considerentul 50) și că cifrele furnizate de autoritățile daneze nu schimbă cu nimic această concluzie a autorităților menționate, întrucât datele respective (de fapt, echivalentul-subvenție al ajutorului primit) nu permit să se determine dacă taxa de mediu fără reducere (în speță, fără plafonare) conduce la o creștere substanțială a costurilor de producție în sectorul prelucrării produselor agricole.

(108)

În ceea ce privește punctul 159 litera (a) din orientările de mediu, Comisia consideră că, în cazul de față, criteriul comparației cu tehnica cea mai performantă din cadrul SEE nu este relevant, dat fiind că, astfel cum s-a arătat deja în considerentul 98, acordurile generale care reglementează SEE nu se aplică sectorului agricol și că, în cazul de față, nu este implicată nici punerea în aplicare a unor tehnici, întrucât este vorba despre realizarea unui inventar al resurselor de apă în vederea unei mai bune gestionări a acestora, nici reducerea poluării, întrucât este vorba despre captarea apei.

(109)

În ceea ce privește punctul 159 litera (b) din orientările de mediu, Comisia constată că autoritățile daneze însele recunosc că anumite întreprinderi au putut să nu plătească cel puțin 20 % din taxă. Argumentul autorităților daneze potrivit căruia Comisia ar trebui să se bazeze pe medii nu este acceptabil, întrucât dispoziția de la punctul 159 litera (b) prevede, ca singură excepție de la principiul plății a 20 % din taxa națională, existența unei denaturări limitate a concurenței, iar utilizarea unor medii nu ar putea în niciun caz să demonstreze, de una singură, caracterul limitat al unei denaturări a concurenței.

(110)

În cele din urmă, în ceea ce privește punctul 159 litera (c) din orientările de mediu, autoritățile daneze nu au furnizat nicio informație care să ateste existența unor acorduri axate pe realizarea de angajamente legate de mediu.

(111)

Ținând cont de elementele expuse în considerentele 89-109, Comisia nu poate ajunge la concluzia că sunt respectate toate condițiile relevante din orientările de mediu și, prin urmare, nici nu poate elimina îndoielile pe care le exprimase în momentul inițierii procedurii oficiale de investigare.

(112)

În ceea ce privește trimiterea făcută de autoritățile daneze la cadrul temporar pentru ajutoarele de criză, mai întâi, în cadrul inițial aplicabil începând cu 17 decembrie 2008, Comisia a considerat necesar să autorizeze temporar acordarea unei sume limitate de ajutor care intră în domeniul de aplicare a articolului 87 alineatul (1) din TFUE (deoarece depășește pragul de minimis), declarând-o compatibilă cu piața internă pe baza articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(113)

Aceste condiții erau însoțite de o altă condiție conform căreia măsurile de ajutor prevăzute de cadru nu puteau fi cumulate cu ajutoare care intră în domeniul de aplicare a regulamentului de minimis pentru aceleași costuri admisibile. Dacă întreprinderea beneficiase deja de un ajutor de minimis înainte de intrarea în vigoare a cadrului, valoarea totală a ajutoarelor primite în cadrul pachetului menționat în considerentul precedent și a ajutorului de minimis primit nu trebuia să depășească 500 000 EUR între 1 ianuarie 2008 și 31 decembrie 2010.

(114)

Cadrul temporar pentru ajutoarele de criză a fost extins la producția agricolă primară cu efect începând de la 28 octombrie 2009 (36). Înainte de a acorda ajutorul, statul membru trebuia să obțină de la întreprinderea în cauză o declarație pe suport de hârtie sau în format electronic privind celelalte ajutoare de minimis și ajutoarele care au la bază cadrul pe care aceasta le-a primit în timpul exercițiului fiscal în curs, precum și să verifice dacă acest ajutor nu făcea ca suma totală a ajutoarelor primite de întreprindere în cursul perioadei cuprinse între 1 ianuarie 2008 și 31 decembrie 2010 să depășească plafonul de 15 000 EUR. Valoarea ajutorului acordat întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul producției primare de produse agricole nu putea fi determinată în funcție de prețul sau de cantitatea produselor introduse pe piață. Măsurile de ajutor prevăzute de cadru nu puteau fi cumulate cu ajutoare care intră în domeniul de aplicare a regulamentului de minimis pentru aceleași costuri admisibile. Dacă întreprinderea beneficiase deja de un ajutor de minimis pentru o activitate de producție agricolă primară înainte de intrarea în vigoare a cadrului, valoarea totală a ajutoarelor primite în cadrul pachetului prevăzut pentru producția agricolă primară și a ajutorului de minimis primit nu trebuia să depășească 15 000 EUR între 1 ianuarie 2008 și 31 decembrie 2010.

(115)

Cadrul temporar extins la producția agricolă primară a fost prelungit până la 31 decembrie 2011. Pentru a putea beneficia de dispozițiile acestuia, beneficiarul trebuia nu doar să îndeplinească condițiile enunțate în considerentele 112 [cu excepția condiției enunțate la litera (h)], 113 și 114, ci și să fi depus un dosar de cerere complet în temeiul unei scheme de ajutor naționale aprobate de Comisie cel târziu la 31 decembrie 2010, în conformitate cu cadrul temporar (cel târziu la 31 martie 2011 în ceea ce privește întreprinderile care își desfășoară activitatea în sectorul producției primare de produse agricole). În plus, schema de ajutor națională care autorizează acordarea ajutorului după 31 decembrie 2010 trebuia să fi fost notificată de statul membru și autorizată de Comisie în temeiul articolului 108 alineatul (3) din TFUE.

(116)

Ținând cont de informațiile furnizate de autoritățile daneze în cadrul procedurii oficiale de investigare, Comisia nu poate concluziona că toate condițiile din cadrul temporar al ajutoarelor de criză au fost respectate, din următoarele motive:

(117)

Prin urmare, nerespectarea condițiilor din cadrul temporar pentru ajutoarele de criză depășește simpla nenotificare a unui ajutor invocată de autoritățile daneze (a se vedea considerentul 53).

(118)

Ținând cont de aceste considerații, plafonarea taxei la un volum de captare de 25 000 m3 nu poate fi considerată ca putând să beneficieze de o derogare în temeiul tratatului [derogare care, în orice caz, ar fi fost cea de la articolul 107 alineatul (3) litera (b) și nu cea de la articolul 107 alineatul (3) litera (c) pe baza dispozițiilor din cadrul temporar].

(119)

Chestiunea așteptării legitime a beneficiarilor (a se vedea considerentul 58) nu poate influența deloc evaluarea compatibilității plafonării cu piața internă. Autorităților daneze le revine responsabilitatea de a obține aprobarea Comisiei înainte de a pune în aplicare schema. Lipsa unei taxe similare în celelalte state membre (a se vedea considerentul 58) nu împiedică beneficiarii plafonării să fi obținut un avantaj. Acest avantaj le permitea, în absolut, să dispună de resurse suplimentare pentru a-și desfășura activitățile pe o piață expusă concurenței. Faptul că nimeni nu s-a plâns de existența sistemului de impozitare nu implică deloc faptul că plafonarea nu include niciun element de ajutor de stat incompatibil cu piața internă.

(120)

Comisia concluzionează că reducerea cu două treimi a valorii taxei care trebuie plătită, prevăzută la articolul 24b din Legea codificată, nu include niciun element de ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, întrucât beneficiarii nu beneficiază de un avantaj în raport cu cei care plătesc integral taxa în temeiul dispozițiilor de la articolul 24a din Legea codificată, precum și că scutirea totală prevăzută la articolul 24c din Legea codificată nu include niciun element de ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, din motive legate de buna gestionare administrativă a sistemului de impozitare (sume prea mici de primit).

(121)

În schimb, Comisia constată că plafonarea taxei la un volum de apă de 25 000 m3, prevăzută la articolul 24b din Legea codificată, constituie un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE și că Danemarca a pus în aplicare această plafonare în mod ilegal, încălcând articolul 108 alineatul (3) din TFUE. Analiza efectuată arată că ajutorul inerent acestei plafonări nu poate fi declarat compatibil cu piața internă, întrucât autoritățile daneze nu au putut să demonstreze necesitatea și proporționalitatea plafonării taxei la un volum de apă de 25 000 m3, nici respectarea tuturor condițiilor prevăzute în cadrul temporar pentru ajutoarele de criză. Prin urmare, Comisia nu este în măsură să elimine îndoielile pe care le exprimase în momentul inițierii procedurii oficiale de investigare și nu poate decât să concluzioneze că ajutorul este incompatibil cu piața internă.

(122)

Măsura în litigiu a fost pusă în aplicare fără să fi fost notificată în prealabil Comisiei în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) din TFUE. În consecință, aceasta constituie un ajutor ilegal.

(123)

În temeiul articolului 16 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/1589, în cazul unei decizii negative în ceea ce privește un ajutor ilegal, Comisia decide că statul membru în cauză ia toate măsurile necesare pentru a recupera ajutorul de la beneficiari (în cazul de față, cei care au beneficiat de plafonarea taxei la un volum de apă de 25 000 m3).

(124)

Autoritățile daneze au invocat diverse argumente (a se vedea considerentele 55-59) pentru a contesta principiul recuperării. Comisia nu poate accepta aceste argumente.

(125)

Într-adevăr, problema nu este de a ști dacă denaturarea concurenței este minimă (a se vedea considerentul 55), ci dacă aceasta există. Din momentul în care aceasta există, trebuie să i se pună capăt, altfel spus, să se restabilească situația de concurență la ceea ce a fost înainte de acordarea ajutorului. Curtea de Justiție însăși a consacrat principiul conform căruia obiectivul recuperării este tocmai restabilirea situației care exista pe piață înainte de acordarea ajutorului. Aceasta a susținut, de asemenea, că recuperarea era consecința logică a ilegalității (37) ajutorului și că, prin urmare, nu ar putea fi considerată disproporționată în raport cu dispozițiile din tratat în materie de ajutoare de stat (38), contrar celor afirmate de autoritățile daneze. În ceea ce privește argumentul lipsei unui avantaj față de concurenți (a se vedea considerentul 57), acesta este infirmat de considerațiile cu privire la existența unui avantaj (a se vedea considerentul 64) și de modul în care se poate utiliza suma neplătită de către beneficiari (a se vedea considerentele 85 și 119). În cele din urmă, autoritățile daneze nu ar putea pretinde că recuperarea ar crea o denaturare a concurenței în raport cu cei care captează ape de suprafață. Într-adevăr, aplicarea taxei este limitată la extragerea apei subterane și nu se referă la extragerea apei de suprafață.

(126)

În ceea ce privește aspectul legat de așteptarea legitimă evocată în considerentul 58, Comisia a respins deja argumentul autorităților daneze potrivit căruia marea majoritate a beneficiarilor potențiali nu se putea aștepta cu adevărat ca regimul să le confere un avantaj în lumina dreptului concurenței deoarece nu există taxe similare în alte state membre (a se vedea considerentul 119). Cum autoritățile daneze evocă aspectul legat de încrederea legitimă, iar aceasta din urmă este strâns legată de legalitatea ajutorului, Comisia reamintește că, în conformitate cu jurisprudența, beneficiarii unui ajutor nu pot avea, în principiu, o încredere legitimă în legalitatea ajutorului menționat decât dacă acesta a fost acordat respectând procedura prevăzută la articolul 88 din Tratatul CE (devenit articolul 108 din TFUE), iar un operator economic diligent trebuie, în mod normal, să fie în măsură să se asigure că procedura menționată este respectată. În special, atunci când un ajutor este pus în aplicare fără notificarea prealabilă a Comisiei „…, astfel încât acesta este ilegal în conformitate cu articolul 88 alineatul (3) din Tratatul CE, beneficiarul ajutorului nu poate avea, în acest moment, o încredere legitimă în legalitatea acordării acestuia” (39).

(127)

Prin urmare, Danemarca, în pofida observațiilor sale, trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a recupera de la beneficiarii săi ajutorul incompatibil acordat. În cazul de față, va fi vorba despre diferența dintre valoarea taxei care ar fi trebuit să fie plătită pe baza cantității înscrise în permisul de captare și suma care a fost plătită pentru un volum de captare de 25 000 m3.

(128)

În conformitate cu dispozițiile de la punctul 42 din Comunicarea Comisiei „Pentru o punere în aplicare eficientă a deciziilor Comisiei de obligare a statelor membre să recupereze ajutorul de stat ilegal și incompatibil cu piața comună” (40), Danemarca dispune de un termen de patru luni de la notificarea prezentei decizii pentru a se conforma acesteia. Ajutorul care trebuie recuperat este majorat cu dobânzile aferente, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 794/2004 (41).

(129)

Prezenta decizie trebuie să fie pusă în aplicare imediat, cu excepția cazului ajutoarelor care, la momentul acordării, îndeplineau toate condițiile stabilite în regulamentul de minimis aplicabil în temeiul articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 994/98 al Consiliului (42),