(1)

La 16 august 2017, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a instituit o taxă antidumping provizorie la importurile în Uniunea Europeană (denumită în continuare „Uniunea”) de anumite articole din fontă cu grafit lamelar (cunoscută și sub denumirea de fontă cenușie) sau din fontă cu grafit sferoidal (cunoscută și sub denumirea de fontă ductilă) precum și părți ale acestora, originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”), prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1480 al Comisiei (2) (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”).

(2)

Comisia a deschis ancheta la 10 decembrie 2016 prin publicarea unui aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (denumit în continuare „avizul de deschidere”) în urma unei plângeri depuse la 31 octombrie 2016 de către șapte producători din Uniune, și anume Fondatel Lecompte SA, Ulefos Niemisen Valimo Oy Ltd, Saint-Gobain PAM SA, Fonderies Dechaumont SA, Heinrich Meier Eisengießerei GmbH & Co. KG, Saint-Gobain Construction Products UK Ltd și Fundiciones de Odena SA (denumiți în continuare „reclamanții”), care reprezintă peste 40 % din producția totală a Uniunii de anumite articole din fontă.

(3)

Astfel cum se menționează în considerentul 33 din regulamentul provizoriu, ancheta privind dumpingul și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 octombrie 2015 și 30 septembrie 2016 (denumită în continuare „perioada de anchetă”), iar examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2013 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(4)

În urma comunicării faptelor și a considerentelor esențiale pe baza cărora s-a decis instituirea unei taxe antidumping provizorii (denumită în continuare „comunicarea constatărilor provizorii”), reclamanții, Camera de Comerț a Chinei pentru Importul și Exportul de Mașini și Produse Electronice (denumită în continuare „CCCME”), asociația ad-hoc de importatori neafiliați Free Castings Imports (denumită în continuare „FCI”), doi importatori neafiliați, producătorii-exportatori indieni și șapte producători-exportatori chinezi și-au exprimat în scris opiniile cu privire la constatările provizorii.

(5)

Părțile care au adresat o cerere în acest sens au primit permisiunea de a fi audiate. Au avut loc audieri cu CCCME, FCI și cu reclamanții. Au avut loc două audieri cu CCCME, prezidate de consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(6)

Comisia a analizat observațiile prezentate de părțile interesate, abordându-le în cele ce urmează.

(7)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale finale. Pentru a verifica răspunsurile la chestionare furnizate de importatorii neafiliați, au fost efectuate vizite de verificare la sediile următoarelor părți:

(8)

Comisia a informat toate părțile cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora intenționa să instituie o taxă antidumping definitivă la importurile în Uniune de articole din fontă originare din RPC și să perceapă definitiv sumele depuse cu titlu de taxă provizorie și să închidă ancheta privind importurile în Uniune de articole din fontă originare din India (denumită în continuare „comunicarea constatărilor finale”).

(9)

Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în care au putut face observații cu privire la comunicarea constatărilor finale. CCCME, FCI, industria din Uniune și trei producători-exportatori și-au prezentat în scris, precum și în cadrul audierilor, observațiile formulate în urma comunicării constatărilor finale. Observațiile prezentate de părțile interesate au fost examinate și luate în considerare.

(10)

CCCME și Botou City Wangwu Town Tianlong Casting Factory au susținut că comunicarea de către Comisie a constatărilor provizorii era insuficientă și afecta în consecință dreptul lor la apărare. Aceștia au solicitat Comisiei să prezinte clarificări și comunicări suplimentare.

(11)

În ceea ce privește calculele privind dumpingul, aceste părți au solicitat informații suplimentare privind metodologia specifică utilizată pentru fiecare tip de produs, valoarea normală obținută pe baza acestor metodologii, pe tip de produs, marjele de dumping care rezultă din utilizarea diferitelor metodologii, sumele utilizate pentru costurile VAG și profit, precum și volumul vânzărilor diferitelor tipuri de produs vândute pe piața indiană, inclusiv ponderea tranzacțiilor profitabile.

(12)

De asemenea, CCCME a solicitat Comisiei să prezinte o listă a tipurilor de produse însoțită de volumul total pe tip de produs al exporturilor efectuate de toți producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion, precum și volumul total al vânzărilor pe piața internă realizate de producătorii din India.

(13)

În plus, potrivit CCCME, Comisia nu a dezvăluit informații privind anumite tipuri de produse fabricate de producătorii din țara analoagă, iar producătorii-exportatori chinezi și CCCME nu au fost în măsură să determine dacă au existat diferențe care ar fi justificat o ajustare deoarece nu cunoșteau tipul de produse care a fost utilizat pentru determinarea valorii normale.

(14)

Metodologia aplicată pentru calcularea marjei de dumping a fost descrisă în detaliu în considerentele 61-98 din regulamentul provizoriu. În scopul de a proteja informațiile sensibile din punct de vedere comercial despre producătorii cooperanți din India și producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion, detaliile privind calcularea dumpingului, inclusiv metodologia utilizată pentru a calcula valoarea normală pentru fiecare tip de produs, au fost comunicate numai producătorilor-exportatori incluși în eșantion.

(15)

Cu toate acestea, deoarece datele utilizate pentru determinarea valorilor normale se refereau doar la două grupuri de societăți din țara analoagă, nu a fost posibil să se furnizeze cifre agregate privind valoarea normală fără a divulga date sensibile din punct de vedere comercial referitoare la aceste părți. Valoarea normală a fost, prin urmare, comunicată sub formă de intervale.

(16)

Comisia nu a efectuat calcule agregate globale pentru fiecare tip de produs vândut de totalitatea producătorilor-exportatori chinezi incluși în eșantion. Comisia a efectuat în schimb calcule pe tip de produs pentru fiecare producător-exportator. În plus, datele agregate în ceea ce privește volumul vânzărilor pe tip de produs solicitate de către CCCME pentru toți producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion și producătorii indieni analogi constituie informații sensibile din punct de vedere comercial, în sensul articolului 19 din regulamentul de bază. Prin urmare, Comisia a respins această solicitare.

(17)

Cu toate acestea, un document care prezintă în detaliu caracteristicile tehnice ale întregii game de tipuri de produse vândute pe piața analoagă și pe piața Uniunii de către producătorii indieni incluși în eșantion a fost inclus în dosarul neconfidențial înainte de comunicarea concluziilor provizorii.

(18)

Pentru a-și susține cererea de clarificări suplimentare, CCCME a pus sub semnul întrebării coerența marjelor de subcotare și de dumping publicate în regulamentul provizoriu și a reiterat aceleași preocupări după comunicarea constatărilor finale. Ea a susținut că, având în vedere faptul că India a fost selectată ca țară analoagă, și întrucât producătorii-exportatori chinezi și indieni au avut marje de subcotare similare, o consecință logică ar fi că producătorii-exportatori din ambele țări ar trebui să aibă, de asemenea, marje de dumping similare. CCCME a afirmat că informațiile de care dispunea nu erau suficiente pentru a-i permite să înțeleagă constatările Comisiei în această privință și pentru a formula observații.

(19)

Comisia a remarcat că, astfel cum se explică în considerentul 179 din regulamentul provizoriu, diferențele observate în ceea ce privește marjele de subcotare ale producătorilor-exportatori chinezi și indieni se explică prin diferența observată în ceea ce privește gama de produse între exporturile chineze și cele indiene către Uniune. Comisia a reamintit faptul că marjele de subcotare rezultă dintr-o comparație între produsele exportate de către producătorii-exportatori chinezi și produsele similare vândute de industria din Uniune, în timp ce marjele de dumping ale producătorilor-exportatori chinezi rezultă din comparația între produsele exportate din RPC către Uniune și produsele similare vândute pe piața internă din India. Ca atare, precum a recunoscut de altfel CCCME, o discrepanță între aceste două marje ar fi o posibilă consecință.

(20)

În plus, în cursul audierii prezidate de consilierul-auditor, care a avut loc cu CCCME la 8 septembrie 2017, Comisia a explicat motivele pentru care ajustarea pentru TVA-ul nerambursabil a marjei de dumping stabilită pentru producătorii-exportatori chinezi a afectat comparația între rezultatele indiene și chineze. Această ajustare a făcut, de asemenea, obiectul observațiilor CCCME, care sunt abordate în cele ce urmează.

(21)

În ceea ce privește calcularea prejudiciului, CCCME a afirmat că Comisia nu a ținut cont de cererea CCCME care viza să obțină un acces deplin la calculele privind efectele în termeni de volum și preț, privind marja de prejudiciu și indicatorii de prejudiciu, precum și la orice alte informații confidențiale pe care s-au bazat calculele respective. În acest sens, CCCME a afirmat că obligația Comisiei de a respecta confidențialitatea nu este absolută și că aceasta ar trebui să fie echilibrată cu drepturile la apărare ale părților interesate. De exemplu, CCCME a susținut faptul că Comisia nu i-a comunicat caracteristicile produsului care au fost utilizate pentru a compara prețurile în cazul industriei din Uniune.

(22)

CCCME a propus, în plus, modalități prin care Comisia ar putea atinge echilibrul necesar între confidențialitate și dreptul la apărare. Printre acestea s-au numărat, de exemplu, propunerile de a furniza „comunicări agregate”. Conform CCCME, Comisia ar putea furniza calculele subcotării prețurilor cu datele consolidate ale tuturor producătorilor-exportatori chinezi incluși în eșantion și datele consolidate ale tuturor producătorilor din Uniune incluși în eșantion. CCCME a estimat că, furnizând astfel de date compilate părților interesate care nu sunt ele însele active ca actori economici pe piață, Comisia ar respecta pe deplin obligația sa de a proteja confidențialitatea datelor subiacente.

(23)

CCCME a criticat faptul că Comisia a acordat în mod constant prioritate confidențialității în detrimentul drepturilor la apărare ale CCCME, fără nicio examinare a circumstanțelor specifice, a poziției CCCME cu privire la informațiile în cauză și, la un nivel mai general, fără a ține cont pe deplin de importanța dreptului la apărare.

(24)

Comisia nu a fost de acord cu această analiză. Ea a analizat în mod individual fiecare informație solicitată de CCCME și, la 25 august 2017, a comunicat CCCME toate informațiile, cu excepția informațiilor care nu existau, a celor care nu făceau parte din dosar sau a celor care erau confidențiale. În cazul informațiilor neincluse în dosar sau considerate a fi confidențiale, Comisia și-a justificat în mod corespunzător refuzul comunicării acestora. În special, Comisia nu a efectuat calcule agregate globale ale subcotării prețurilor și nici calcule ale subcotării prețurilor în funcție de numărul de control al produsului (denumit în continuare „NCP” sau „tip de produs”). Comisia a efectuat în schimb calcule ale subcotării prețurilor pe tip de produs și pentru fiecare producător-exportator. Prin urmare, informațiile agregate nu au fost utilizate în cursul anchetei și, prin urmare, dosarul nu conținea informații de acest tip.

(25)

În ceea ce privește informațiile confidențiale, Comisia a reamintit faptul că, în temeiul articolului 19 din regulamentul de bază, ea are obligația de a proteja astfel de informații. În plus, Comisia a considerat că dosarul deschis al cazului care a fost pus la dispoziția părților, inclusiv a CCCME, conținea toate informațiile relevante pentru prezentarea cazurilor lor și utilizate în cursul anchetei. În cazul informațiilor considerate confidențiale, dosarul deschis conținea rezumate relevante ale acestora. Toate părțile interesate, inclusiv CCCME, au avut acces la dosarul deschis și au fost libere să-l consulte. În ceea ce privește CCCME, Comisia a observat că, deși Camera de comerț respectivă reprezintă, printre altele, industria chineză a pieselor de fontă, ea nu a fost autorizată de către producătorii-exportatori incluși în eșantion să aibă acces la informațiile lor confidențiale. Astfel, comunicarea constatărilor confidențiale transmisă individual producătorilor-exportatori chinezi incluși în eșantion nu a putut fi furnizată CCCME.

(26)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a considerat că CCCME și producătorul-exportator au avut ocazia de a-și exercita pe deplin drepturile la apărare și a respins argumentele acestora.

(27)

În urma comunicării constatărilor definitive, CCCME și-a reiterat afirmația potrivit căreia nu ar fi fost plasată într-o poziție care să îi permită să își exercite pe deplin dreptul la apărare. CCCME nu a solicitat informații noi și nici nu a adus noi argumente. În special, CCCME nu a răspuns la scrisoarea de comunicare a constatărilor, în care Comisia a răspuns în detaliu la întrebările pe care aceasta le adresase consilierului-auditor la 15 septembrie 2017. Comisia a respins această afirmație deoarece, astfel cum se prevede în considerentele 10-26 din prezentul regulament, ea a asigurat accesul deplin al CCCME la informațiile neconfidențiale și a motivat în mod corespunzător refuzul său de a divulga informații confidențiale sau informații care nu erau incluse în dosar.

(28)

Lista producătorilor-exportatori chinezi incluși în anexa la prezentul regulament a fost modificată pentru a include denumirile celor doi producători-exportatori care au fost fie omise, fie ortografiate greșit în regulamentul provizoriu.

(29)

În cursul anchetei, un producător-exportator chinez neinclus în eșantion a informat Comisia că și-a schimbat denumirea. Comisia a estimat că elementele de probă furnizate erau satisfăcătoare. Lista producătorilor-exportatori chinezi a fost modificată în consecință.

(30)

CCCME a cerut Comisiei să acorde o examinare individuală unui număr de optsprezece producători-exportatori chinezi neincluși în eșantion care au solicitat în mod oficial o astfel de examinare în conformitate cu articolul 17 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(31)

Astfel cum se explică în considerentul 27 din regulamentul provizoriu, examinarea unui număr atât de ridicat de solicitări ar fi complicat în mod inutil sarcina Comisiei și nu ar fi permis închiderea anchetei în termenele stabilite în regulamentul de bază. Prin urmare, Comisia nu a aprobat nicio cerere de examinare individuală.

(32)

Pe tot parcursul prezentei anchete, CCCME și doi producători-exportatori chinezi au reiterat argumentul conform căruia, întrucât secțiunea 15 din Protocolul de aderare a RPC la OMC a expirat după 11 decembrie 2016, alegerea unei țări analoage nu mai era justificată, iar existența practicilor de dumping ar trebui stabilită pe baza prețurilor și a costurilor producătorilor-exportatori chinezi pe piața internă.

(33)

Comisia a aplicat legislația aflată în prezent în vigoare. Articolul 2 alineatul (7) litera (a) și litera (b) din regulamentul de bază prevede aplicarea metodologiei țării analoage pentru stabilirea valorii normale în cazul producătorilor-exportatori din RPC.

(34)

FCI a reiterat argumentul său conform căruia perioada examinată este prea scurtă pentru a permite să se ajungă la concluzii valabile, în special în ceea ce privește volumul importurilor din RPC, și o perioadă de mai puțin de patru ani este în contradicție cu practica stabilită a Comisiei, care de obicei selectează o perioadă de cel puțin patru ani.

(35)

Comisia a observat că perioada examinată a fost stabilită în momentul deschiderii anchetei, în conformitate cu practica standard a Comisiei. Astfel cum se explică în considerentul 35 din regulamentul provizoriu, perioada examinată acoperă trei ani calendaristici compleți și perioada de anchetă. Comisia nu avea niciun motiv să se abată de la practica sa standard și să opteze pentru o perioadă diferită. Prin urmare, acest argument a fost respins.

(36)

În orice caz, chiar și în cazul în care Comisia ar fi urmat opinia FCI în ceea ce privește includerea anului 2012 în analiza prejudiciului, volumul importurilor din RPC ar prezenta în continuare o creștere de aproximativ 10 % pentru întreaga perioadă.

(37)

În absența altor observații referitoare la perioada de anchetă și la perioada examinată, se confirmă considerentul 33 din regulamentul provizoriu.

(38)

Considerentul 36 din regulamentul provizoriu enunță definiția provizorie a produsului în cauză.

(39)

Considerentele 39-60 din regulamentul provizoriu prezintă obiecțiile emise de producătorii-exportatori indieni, un producător-exportator chinez, FCI, și doi importatori neafiliați distincți, precum și evaluarea acestora în ceea ce privește definiția produsului, efectuată de Comisie.

(40)

În urma instituirii măsurilor provizorii, cei doi importatori neafiliați și FCI au depus cereri de clarificare și au formulat obiecții suplimentare, afirmând că anumite tipuri de produse ar trebui să fie excluse din definiția produsului. Cererile de excludere se referă la următoarele tipuri de produse:

(41)

Cu privire la cererea adresată de un importator de confirmare a excluderii grilajelor și capacelor din fontă pentru canale de scurgere conforme cu standardul EN 1433, Comisia a confirmat faptul că grilajele pentru canale de scurgere fac obiectul standardului EN 1433 și, prin urmare, sunt excluse din definiția produsului în cauză, în conformitate cu considerentele 44 și 60 din regulamentul provizoriu. În ceea ce privește capacele din fontă, Comisia observă că acestea au aceleași caracteristici fizice, sunt destinate acelorași utilizări și intră sub incidența aceluiași standard precum grilajele pentru canale de scurgere. Prin urmare, Comisia a exclus capacele din fontă din definiția produsului în cauză.

(42)

În ceea ce privește cererea FCI de confirmare a excluderii treptelor de fier și a cheilor de ridicare din definiția produsului, Comisia a stabilit că aceste trepte de fier și chei de ridicare nu sunt considerate ca făcând parte din definiția produsului stabilită în cadrul prezentei anchete, deoarece nu au aceeași funcție ca produsele descrise în definiția produsului în cauză. Acestea sunt elemente accesorii ale produsului în cauză, dar nu prezintă aceleași caracteristici tehnice ca produsul în cauză sau părțile acestuia. Într-adevăr, treptele de fier și cheile de ridicare nu sunt utilizate pentru acoperirea sistemelor de la suprafață sau din subteran sau pentru asigurarea accesului fizic la sisteme de la suprafață sau din subteran sau a vizibilității către acestea.

(43)

Importatorul menționat în considerentul 41 a prezentat informații suplimentare cu privire la cererea de excludere a produsului la care se face referire în considerentele 45-53 din regulamentul provizoriu privind componentele Gatic cu o dimensiune de peste 1 000 mm. Aceste componente nu intră în domeniul de aplicare a standardului EN 124 și sunt de peste două ori mai scumpe decât capacele pentru gurile de vizitare clasice.

(44)

Deoarece componentele cu o dimensiune mai mică de 1 000 mm pot face parte dintr-un produs cu o dimensiune care depășește 1 000 mm, acestea nu se pot distinge de produsul în cauză prin niciuna dintre caracteristicile fizice sau tehnice ale produsului. Acest aspect a fost abordat de Comisie în considerentele 51-53 din regulamentul provizoriu. Diferența de preț a produsului nu este, prin urmare, relevantă.

(45)

În urma comunicării constatărilor finale, Gatic și-a menținut afirmația potrivit căreia componentele de acoperire cu o deschidere liberă individuală/zonă liberă de peste 1 000 mm trebuie să fie excluse din definiția produsului, deoarece aceste componente mari nu intră sub incidența standardului EN124. În plus, autoritățile vamale ale statelor membre pot distinge cu ușurință componentele cu o deschidere liberă de peste 1 000 mm (care nu intră sub incidența măsurilor) de componentele cu o deschidere liberă mai mici de 1 000 mm (care intră sub incidența măsurilor). Nu există, prin urmare, niciun motiv valabil pentru a nu exclude componente cu o deschidere liberă mai mare de 1 000 mm, din sfera de aplicare a măsurilor.

(46)

Considerentele 52 și 53 din regulamentul provizoriu stabilesc că toate caracteristicile fizice și tehnice esențiale ale produsului în cauză se aplică, de asemenea, componentelor Gatic, indiferent de dimensiunea deschiderii libere a produsului. Aceste caracteristici nu sunt schimbate de faptul că componentele Gatic cu o deschidere liberă individuală de peste 1 000 mm nu intră sub incidența standardului EN 124. Întra-adevăr, produsul în cauză nu este definit de standard și include o gamă mai largă de tipuri de produs decât cele care intră sub incidența standardului EN 124. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(47)

Un alt importator a prezentat o cerere pentru a exclude în mod explicit din definiția produsului în cauză produsele care fac obiectul standardului EN 1253.

(48)

Din motivele expuse în considerentele 54-56 din regulamentul provizoriu, Comisia a confirmat că aceste produse nu fac parte din definiția produsului stabilită în cadrul acestei anchete și a ajustat în consecință definiția produsului din partea dispozitivă.

(49)

FCI a afirmat că în Uniune nu există nicio producție de guri de acces la suprafață în conformitate cu standardele germane și că gurile de acces la suprafață din fontă ductilă nu vor mai fi disponibile în Uniune în cazul în care măsurile antidumping definitive ar fi instituite la importurile de guri de acces la suprafață din RPC.

(50)

Comisia a observat că există o producție de guri de acces la suprafață, realizată către producătorii din Uniune incluși în eșantion, inclusiv guri de acces la suprafață în conformitate cu standardele germane.

(51)

Comisia a reamintit că măsurile antidumping nu sunt instituite pentru a închide piața produsului în cauză pentru importurile provenite din RPC. În cazul în care în Uniune nu există o producție de anumite tipuri de guri de acces la suprafață în conformitate cu standardele germane, utilizatorii au totuși posibilitatea de a se aproviziona cu astfel de produse din țări terțe, inclusiv din RPC.

(52)

FCI a depus o cerere de excludere a capacelor pentru gurile de vizitare, deoarece acestea nu intră sub incidența standardului EN 124, ci fac obiectul standardului EN 1563. Capacele pentru gurile de vizitare sunt o categorie a gurilor de acces la suprafață. Acestea din urmă au făcut deja obiectul unei cereri de excludere, care a fost respinsă în considerentul 59 din regulamentul provizoriu. Prin urmare, Comisia a respins, de asemenea, cererea de excludere a capacelor pentru gurile de vizitare din definiția produsului în cauză.

(53)

FCI a depus o cerere pentru a exclude, de asemenea, grilajele care fac obiectul standardului EN 124, întrucât acestea îndeplinesc exact aceleași funcții ca grilajele pentru canale de scurgere care fac obiectul standardului EN 1433. Acestea se încadrează în standarde diferite deoarece grilajele pentru canale de scurgere care intră sub incidența standardului EN 1433 sunt testate împreună cu gura de canal în chestiune, în timp ce grilajele care intră sub incidența standardului EN 124 sunt testate individual, în mod similar capacelor pentru gurile de vizitare și grătarelor pentru rigole.

(54)

Comisia a luat act de faptul că, întrucât toate aceste produse fac obiectul standardului EN 124, caracteristicile tehnice pentru grilaje și capace pentru guri de vizitare și grătare pentru rigole sunt aceleași. Acestea nu pot fi deosebite ușor și direct de alte tipuri de produs în cauză și, prin urmare, cererea de excludere a grilajelor care fac obiectul standardului EN 124 din definiția produsului în cauză a fost respinsă.

(55)

În urma comunicării constatărilor finale, FCI și-a reiterat afirmația conform căreia componenta grilaj a canalului de scurgere care face obiectul standardului EN 1433 și capacele din fontă conforme cu standardul EN 124 împărtășesc aceleași caracteristici fizice și materiale și același proces de producție. Prin urmare, acestea sunt, de fapt, produse identice. Pe de altă parte, FCI a susținut că afirmația Comisiei potrivit căreia grilajele pentru canalele de scurgere independente nu pot fi diferențiate cu ușurință și în mod direct de alte tipuri de produs în cauză este vădit contrazisă de situația de fapt din cazul de față.

(56)

Comisia a observat că domeniul de aplicare al standardului EN 124 se limitează la capacele pentru guri de vizitare și grătarele pentru rigole. Grătarele care fac obiectul standardului EN 124 sunt considerate, prin urmare, o parte din aceste produse. Prin urmare, componenta grilaj a canalului de scurgere care face obiectul standardului EN 1433 și capacele din fontă care fac obiectul standardului EN 124 nu pot fi considerate produse identice.

(57)

Prin afirmația conform căreia astfel de capace care intră sub incidența standardului EN 124 nu pot fi ușor distinse vizual față de alte tipuri de produs în cauză, Comisia înțelege că aceste produse nu pot fi ușor distinse vizual de capacele care urmează să fie utilizate ca acoperitoare pentru gurile de vizitare sau ca un grătar pentru rigole care permite trecerea apei în guri de vizitare sau guri de scurgere, care se încadrează la produsul în cauză ca parte componentă a acestuia. Obiecția a fost, deci, respinsă.

(58)

Reclamanții și-au reiterat obiecția față de alegerea Indiei ca țară analoagă din cauza distorsiunilor de pe piață provocate de subvenții la export, a unei taxe la export și a unei politici care instituie o dublă taxare pentru transportul feroviar și care afectează în consecință prețul minereului de fier.

(59)

Comisia a abordat aceste obiecții în considerentele 80 și 81 din regulamentul provizoriu. Nu a fost prezentat niciun argument nou și, prin urmare, această obiecție a fost respinsă.

(60)

Astfel cum este prevăzut în considerentul 88 din regulamentul provizoriu, pentru a calcula valoarea normală a marjelor de dumping provizorii, pentru fiecare tip de produs exportat de către producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion, valoarea normală a fost stabilită mai întâi pentru fiecare producător analog indian. Apoi, valorile normale pentru fiecare tip de produs astfel obținute au fost agregate în urma unei ponderări bazate pe cantitatea produsă de fiecare producător indian.

(61)

În urma comunicării concluziilor provizorii, Comisia a primit observații din partea mai multor părți interesate, întemeiate în principal pe faptul că este posibil ca utilizarea unor valori construite să fi determinat creșterea nejustificată a valorii normale determinate în țara analoagă.

(62)

În special, CCCME a afirmat că Comisia ar fi dispus de o marjă de apreciere atunci când a calculat valoarea normală în țara analoagă în ceea ce privește nivelul de „cantități suficiente” în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(63)

CCCME a susținut, de asemenea, că, în cazul în care un producător-exportator chinez ar îndeplini criteriile de reprezentativitate, atunci, pentru același tip de produs, aceeași valoare normală bazată pe preț ar trebui utilizată pentru toți ceilalți producători-exportatori chinezi.

(64)

Comisia a acceptat ambele argumente tehnice, atât în ceea ce privește criteriile privind cantitatea suficientă, cât și utilizarea valorii normale bazate pe preț și a revizuit calculul valorii normale în consecință.

(65)

Având în vedere faptul că mai mult de un producător inclus în eșantion din țara analoagă a cooperat la anchetă, Comisia a reexaminat stabilirea valorii normale pentru a reduce cât mai mult cu putință utilizarea valorilor normale construite.

(66)

În acest sens, acolo unde a existat o valoare normală bazată pe prețul de vânzare practicat pe piața internă din India în cursul unor operațiuni comerciale normale și în cantități suficiente, acest preț a fost utilizat în locul unei valori normale corespunzătoare mediei obținute din acest preț și o valoare normală construită de la alți producători. Acest lucru este în conformitate cu articolul 2 alineatul (7), potrivit căruia valoarea normală ar trebui calculată, de preferință, plecând de la prețul produsului similar pe piața internă din țara analoagă.

(67)

În cazul în care un tip de produs nu a fost vândut pe piața internă de niciunul dintre producătorii indieni incluși în eșantion, dar cel puțin unul dintre producătorii indieni incluși în eșantion producea acest tip de produs, valoarea normală a fost construită utilizând costul de fabricație, precum și costurile VAG și profitul din vânzările interne realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale de producătorul indian respectiv. Exprimată ca un procentaj din cifra de afaceri, suma costurilor VAG și a profitului utilizată în aceste cazuri se situa într-un interval cuprins între 1 % și 10 % pentru produsele din fontă cenușie și între 10 % și 20 % pentru produsele din fontă ductilă.

(68)

Atunci când nu exista nicio corespondență la nivel de tip de produs, Comisia a utilizat o valoare normală bazată pe vânzările tuturor tipurilor de produse care utilizează aceleași materii prime pe piața internă în cadrul unor operațiuni comerciale normale. Pentru patru dintre cei cinci producători-exportatori chinezi incluși în eșantion, această situație viza mai puțin de 1,2 % din volumul total al exporturilor. Pentru un exportator chinez inclus în eșantion, aceasta reprezenta mai mult de 50 % din volumul exporturilor. Acest exportator chinez vindea produse de nișă relativ scumpe, care nu au putut fi echivalate cu tipurile de produs fabricate și vândute de către producătorii din țara analoagă incluși în eșantion și pentru care nu a fost posibil să se cuantifice o ajustare în sus a valorii normale. Utilizarea unei valori normale corespunzătoare mediei tuturor tipurilor de produse care utilizează aceeași materie primă nu a generat creșterea marjei de dumping a acestui producător-exportator.

(69)

CCCME și Botou City Wangwu Town Tianlong Casting Factory și-au exprimat, de asemenea, dezacordul cu privire la metodologia utilizată de către Comisie pentru construirea valorii normale privind tipurile de produs vândute în cantități insuficiente. În urma modificărilor prezentate în considerentele 64-68 de mai sus, acest argument nu mai era relevant, întrucât nu s-a produs nicio astfel de situație pentru construirea valorii normale.

(70)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a susținut că Comisia ar trebui să utilizeze costurile VAG și profitul din vânzări pe piața internă în cadrul operațiunilor comerciale normale realizate de toți producătorii indieni atunci când construiește valoarea normală.

(71)

În circumstanțele descrise în considerentul 67 și în conformitate cu formularea clară de la articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, Comisia a fost obligată să folosească sumele pentru costurile VAG și profit din vânzările interne ale produsului similar, în cadrul operațiunilor comerciale normale, realizate de producătorul indian care fabrica produsul în cauză.

(72)

Afirmația aparținând CCCME, potrivit căreia Comisia ar trebui să aleagă costuri VAG și profit diferite provenind de la alte societăți care nu au fabricat tipul de produs în cauză și să facă o medie a acestora sub o formă sau alta, a fost, prin urmare, respinsă.

(73)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a solicitat Comisiei să confirme faptul că impozitele indirecte nu au fost incluse în costurile de producție ale producătorilor din India, nu au avut un impact asupra analizei de rentabilitate și nu au fost incluse în prețurile de pe piața internă utilizate pentru determinarea valorii normale.

(74)

Comisia a confirmat că nici prețurile nici costurile care au fost utilizate pentru a determina valoarea normală nu au inclus impozitele indirecte și că impozitele indirecte nu au avut niciun impact asupra analizei privind rentabilitatea.

(75)

În absența oricăror observații privind prețul de export, considerentul 89 din regulamentul provizoriu a fost confirmat.

(76)

Un producător-exportator a susținut că valoarea normală ar trebui ajustată în temeiul articolului 2 alineatul (10) pentru a reflecta faptul că producătorii-exportatori chinezi nu au conceput produsul în cauză. Concepția a fost asigurată de către importatorul neafiliat.

(77)

Întrucât producătorii indieni incluși în eșantion au conceput produsul similar vândut pe piața lor internă, Comisia a acceptat acest argument. O cuantificare relativă a ajustării a fost efectuată pe baza datelor relevante ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(78)

CCCME a susținut că ajustarea pentru impozitele indirecte era ilegală și nu a fost menționată în considerentul 91 din regulamentul provizoriu printre ajustările efectuate în temeiul articolului 2 alineatul (10). CCCME a susținut că ajustarea pentru rambursarea parțială a TVA-ului se bazează pe decizia Comisiei de a nu acorda RPC statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață.

(79)

Comisia a respins aceste argumente. Comisia a efectuat o ajustare în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (b) pentru diferența în ceea ce privește impozitele indirecte dintre vânzările la export din RPC către Uniune (unde se aplică un impozit de 17 % la exporturi, din care 5 % este apoi rambursat) și impozitele indirecte pe vânzările pe piața internă din India (unde impozitele au fost excluse din prețul practicat pe piața internă). Această ajustare nu este legată în niciun fel de aplicarea metodologiei țării analoage în cazul RPC. Considerentul 91 din regulamentul provizoriu nu a menționat această ajustare, care a fost omisă din greșeală. Cu toate acestea, ajustarea a fost raportată în constatările provizorii specifice comunicate producătorilor-exportatori incluși în eșantion. Niciunul dintre aceștia nu a prezentat observații cu privire la această ajustare.

(80)

În urma comunicării concluziilor finale, CCCME și-a reiterat obiecțiile față de faptul că Comisia a făcut uz de articolul 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază, în scopul de a asigura comparabilitatea între prețul de export din RPC și valoarea normală din India. CCCME a susținut că, întrucât sistemul TVA la export a fost unul dintre motivele pentru care RPC nu este considerată drept o țară cu economie de piață, acesta nu putea fi utilizat pentru a efectua o ajustare pentru compararea prețurilor. Acest argument a fost respins. Articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază obligă Comisia să găsească o sursă alternativă pentru stabilirea valorii normale atunci când o țară nu are o economie de piață și atunci când o societate nu a solicitat să i se acorde tratamentul de economie de piață (denumit în continuare „TEP”). Odată ce valoarea normală a fost stabilită, Comisia este obligată să asigure o comparație echitabilă și rezonabilă, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(81)

Astfel cum se specifică în considerentul 79 de mai sus, exporturile de piese turnate din RPC fac obiectul unui TVA la export parțial rambursabil, în timp ce vânzările interne din India au toate taxele rambursate. Prin urmare, pentru a asigura o comparație echitabilă și în conformitate cu jurisprudența constantă (3), Comisia avea obligația să ajusteze valoarea normală în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază, la fel cum a făcut-o în cazul altor diferențe care afectează comparația, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(82)

În cazul în care o societate comercială din RPC ar fi beneficiat de TEP, ar fi trebuit să se aplice atunci aceeași ajustare a valorii normale, deoarece s-ar fi constatat aceeași diferență de impozite.

(83)

CCCME și doi producători-exportatori chinezi au susținut că Comisia ar trebui să transmită explicații suplimentare pentru a indica motivele utilizării NCP-ului scurt de identificare a diferitelor tipuri de produse pentru calcule și impactul acestei utilizări asupra unei comparații echitabile.

(84)

În această privință, Comisia a făcut observația că a respectat obligația de a asigura o comparație echitabilă și că NCP-ul scurt i-a permis să compare totalitatea volumului exporturilor cu cel mai asemănător tip de produs similar ținând cont de caracteristicile fizice de bază ale acestora. Comisia nu a constatat nicio diferență în ceea ce privește valoarea de piață a caracteristicilor produsului omise în NCP-ul scurt. În plus, niciun producător-exportator chinez nu a formulat o cerere cuantificată de ajustare care să reflecte diferențele în ceea ce privește caracteristicile fizice.

(85)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME și doi producători-exportatori chinezi au reafirmat că Comisia a omis să asigure comparabilitatea prețurilor. CCCME a susținut că Comisia ar trebui să facă ajustări pentru a ține seama de diferențele produselor reflectate sau nu de caracteristicile NCP-ului inițial. CCCME a afirmat că nu a avut acces la caracteristicile tehnice ale produsului vândut de producătorii din India și că divulgarea NCP-ului complet al produsului fabricat de producătorii din India nu era suficientă.

(86)

Comisia a respins aceste argumente. Comisia a reamintit că, în iunie 2017, a pus la dispoziția tuturor părților interesate clasificarea produselor fabricate în țara analogă în funcție de cele cincisprezece caracteristici tehnice ale NCP-ului inițial. În afara cataloagelor de produse, de care producătorii indieni nu dispuneau, Comisia nu a dispus de nicio sursă alternativă de informații tehnice care să nu aibă un caracter confidențial prin natura lor sau care ar putea fi rezumate în mod semnificativ în scopul unei reexaminări de către alte părți interesate.

(87)

În plus, cu toate că cele cincisprezece caracteristici ale produsului fabricat de producătorii din India incluse în NCP inițial erau perfect cunoscute de către CCCME, ea nu a făcut nicio afirmație specifică cu privire la ce fel de ajustare ar trebui să se realizeze nu doar în afara NCP, însă chiar și în cadrul NCP. În plus, Comisia nu a identificat nevoia pentru o astfel de ajustare în timpul vizitelor sale de verificare. Se remarcă faptul că CCCME a subliniat ea însăși în observațiile sale din 22 decembrie 2016 privind alegerea țării analoage că „alegerea Indiei va aborda, de asemenea, problemele cu tipurile de produse corespondente, deoarece și în acest caz datele ar fi mai reprezentative […]. Prin utilizarea Indiei ca țară analoagă, datele sursă vor fi mai cuprinzătoare și este mult mai probabil că Comisia va avea suficiente date pentru o corespondență a tipurilor de produse”. Prin urmare, acest argument a fost respins.

(88)

CCCME a susținut că Comisia ar trebui să opereze ajustări în costul de producție al producătorilor indieni pentru a ține seama de presupusele nereguli care rezultă din volumul scăzut de producție aferent produselor din fontă ductilă. CCCME nu a furnizat niciun element de probă în sprijinul acestei afirmații.

(89)

Dat fiind că vânzările produselor din fontă ductilă din India au fost considerate reprezentative, Comisia a constatat că o astfel de ajustare nu era justificată. În orice caz, deoarece această afirmație nu a fost susținută de elemente de probă, ea a trebuit să fie respinsă.

(90)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a reiterat această afirmație și a susținut că explicase Comisiei că pretinsele nereguli au condus la costuri de producție nejustificat de mari. CCCME a adăugat că, în absența comunicării informațiilor privind costurile referitoare la producătorii din India, ea nu era în măsură să formuleze o cerere motivată de ajustare.

(91)

Comisia nu a primit niciun fel de explicații detaliate cu privire la această afirmație. În observațiile sale privind comunicarea constatărilor provizorii, CCCME a susținut că „poate exista o neregulă în producția sau consumul excesiv de diverși factori de cost care determină un cost unitar de producție care este în mod eronat foarte mare”. CCCME nu a precizat sau a făcut referiri destul de vagi referitoare la costul specific de producție care a fost afectat, în raport cu care ar trebui să se stabilească pretinsa neregulă și modul în care ajustarea ar trebui să fie calculată.

(92)

Comisia nu a fost de acord că o astfel de afirmație nu putea fi făcută în lipsa comunicării informațiilor asupra costului de producție al producătorilor din India.

(93)

În primul rând, datele referitoare la costurile producătorilor din India erau confidențiale prin natura lor și nu puteau fi rezumate pentru consultarea de către alte părți interesate într-un mod care să fie atât semnificativ pentru scopul urmărit de CCCME cât și să protejeze datele comerciale sensibile ale producătorilor din India.

(94)

În al doilea rând, procesele de producție din India și RPC sunt foarte asemănătoare. Acest lucru a fost confirmat în considerentul 79 din regulamentul provizoriu, precum și în opiniile transmise de CCCME din 22 decembrie 2016 privind alegerea Indiei ca țară analoagă. CCCME a afirmat că „majoritatea producătorilor chinezi sunt turnătoriile mici și procesul de producție nu este automat, ci mai mult manual”. De asemenea, ea a remarcat că „este de notorietate publică faptul că India și China sunt similare în ceea ce privește nivelurile lor de dezvoltare și ca mărime” și „cu privire la alte elemente care afectează costurile și prețurile”, că RPC și India sunt „mai asemănătoare între ele decât China și oricare altă țară.” Prin urmare, CCCME, care susține că reprezintă un număr mare de producători chinezi de toate dimensiunile, și-ar fi putut formula afirmațiile fără a avea nevoie de acces la datele confidențiale ale producătorilor din India. Pe baza propriilor sale cunoștințe asupra sectorului, aceasta ar fi trebuit să fie în măsură să specifice modelele de producție și raporturile de producție care au condus la costul de producție unitar nerezonabil invocat și să justifice ajustarea solicitată.

(95)

Comisia nu a găsit niciun element care ar justifica o ajustare a costului de producție al producătorilor din India în ceea ce privește determinarea valorii normale în țara analoagă. Având în vedere că volumul vânzărilor efectuate de producătorii indieni a fost considerat reprezentativ și în absența unei cereri specifice și argumentate din partea CCCME, Comisia a respins afirmația conform căreia costul de producție al producătorilor din India ar trebui să fie ajustat.

(96)

Un producător-exportator chinez a susținut că, ajustarea de către Comisie a prețurilor sale la export pentru a ține seama de costurile de credit nu este justificată întrucât el nu a suportat astfel de costuri.

(97)

Comisia a respins această afirmație. Pentru a asigura o comparație echitabilă a prețurilor, au fost aplicate ajustări pentru a ține seama de costurile de credit asupra prețurilor de export ale tuturor producătorilor-exportatori chinezi care au acordat termene de plată clienților lor, deoarece orice credit acordat constituie un factor de luat în considerare pentru determinarea prețurilor facturate. S-a constatat că acest producător-exportator a acordat credite clienților săi și, în consecință, o ajustare pentru costurile de credit era justificată, chiar dacă societatea nu a împrumutat bani pentru a acoperi intervalul de timp între expediere și plata de către client.

(98)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a susținut că Comisia ar trebui să facă o ajustare a valorii normale, atunci când aceasta se bazează pe prețuri, pentru a lua în considerare impozitele indirecte suportate de materialele încorporate fizic în produsul similar.

(99)

Cu toate acestea, având în vedere că, în acest caz, materialele încorporate în produsul similar nu includeau taxele de import sau impozitele nerambursate, sugestia CCCME că acest lucru ar fi trebuit să conducă la o ajustare a prețurilor este lipsită de pertinență.

(100)

Astfel cum se precizează în considerentele de mai sus, Comisia a luat în considerare anumite observații din partea părților interesate și a recalculat marja de dumping a producătorilor-exportatori chinezi.

(101)

Marjele de dumping definitive, exprimate ca procentaj din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, sunt următoarele:

Tabelul 1

Marjele de dumping definitive

(102)

În urma comunicării constatărilor, Comisia nu a primit alte observații în ceea ce privește India.

(103)

Prin urmare, Comisia a confirmat constatările sale provizorii de a nu stabili niciun dumping pentru grupurile de producători-exportatori din India incluși în eșantion.

(104)

În consecință, Comisia a confirmat faptul că nu a constatat niciun dumping pentru producătorii-exportatori cooperanți neincluși în eșantion, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din regulamentul de bază, și niciun dumping pentru toți ceilalți producători-exportatori din India, deoarece exporturile producătorilor-exportatori cooperanți din India reprezintă un volum foarte ridicat (în jur de 85 %) din totalul exporturilor din India în Uniune.

(105)

În absența oricăror observații privind industria Uniunii și producția la nivelul Uniunii, Comisia a confirmat concluziile enunțate în considerentele 108-111 din regulamentul provizoriu.

(106)

În absența oricăror observații privind consumul la nivelul Uniunii, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate în considerentele 112-114 din regulamentul provizoriu.

(107)

CCCME și-a reiterat preocuparea cu privire la fiabilitatea datelor referitoare la importurile produsului în cauză pe care le-a prezentat în comunicarea sa din 23 ianuarie 2017. Aceasta a pus în discuție metoda utilizată de reclamanți și acceptată de către Comisie pentru a obține datele privind importurile limitate la produsul în cauză utilizând datele Eurostat ajustate și a susținut că Comisia ar trebui să își bazeze examinarea prejudiciului în mod obiectiv pe elemente de probă concrete și nu pe supoziții nefondate din partea reclamanților. CCCME a adăugat că sarcina de a obține date fiabile referitoare la importuri revine Comisiei.

(108)

În susținerea afirmației sale potrivit căreia datele de import utilizate de Comisie nu ar fi fost fiabile și nu ar fi putut fi considerate elemente de probă pozitive, CCCME a prezentat la 6 noiembrie 2017, pentru prima oară, cifrele referitoare la volumul exporturilor de produs în cauză din RPC despre care a susținut că s-au bazat pe statisticile vamale de export din RPC pentru produsul în cauză pe care le-a colectat în funcție de fiecare tranzacție și în mod confidențial. CCCME a afirmat, de asemenea, că a putut identifica din descrierea produsului acele produse care nu erau produs în cauză și, ca urmare, a fost în măsură să calculeze volumul real al produsului în cauză exportat din RPC.

(109)

Comisia a observat că CCCME a calculat ea însăși volumul exporturilor de produs în cauză, inclusiv pentru fiecare tranzacție, utilizând datele vamale din RPC, ceea ce exclude anumite descrieri de produse. Comisia a analizat datele privind exporturile furnizate de CCCME și a constatat că aceste date nu puteau să modifice constatările sale privind evoluția cotei de piață, volumul importurilor și consumul din Uniune în cursul perioadei examinate. În plus, Comisia a observat că CCCME nu a furnizat niciun element de probă privind exhaustivitatea și exactitatea datelor colectate de aceasta. De asemenea, Comisia a observat că CCCME nu a precizat baza de date oficială pe care autoritățile vamale din RPC ar fi utilizat-o și care ar fi permis o colectare a datelor pentru fiecare tranzacție în parte și identificarea descrierii produsului. În cele din urmă, Comisia a remarcat faptul că statisticile privind exporturile din RPC nu sunt neapărat identice cu statisticile privind importurile colectate de Eurostat din cauza intervalului de timp între exporturile din RPC și importul efectiv în Uniune. Comisia a analizat datele privind exporturile furnizate de CCCME și a constatat că aceste date nu puteau să modifice constatările sale privind evoluția cotei de piață, volumul importurilor și consumul din Uniune în cursul perioadei examinate. Prin urmare, Comisia a respins afirmația potrivit căreia datele de import utilizate de aceasta nu sunt fiabile.

(110)

Comisia a remarcat că metoda utilizată de reclamanți pentru a obține datele referitoare la importurile produsului în cauză pe parcursul perioadei examinate s-a bazat pe date provenite de la Eurostat. Pentru 2013, această metodă a inclus totalurile codurilor NC 7325 10 50 și 7325 10 92, un procent de 30 % de la codul NC 7325 10 99 și codul NC 7325 99 10, din care s-a scăzut un volum fix. Pentru 2014, în urma unei modificări a codurilor NC, reclamanții au utilizat, până la perioada de anchetă, un procent de 60 % de la codul NC 7325 10 00 în ceea ce privește importurile din RPC și de la codul NC 7325 99 10, din care s-a scăzut un volum fix.

(111)

Întrucât Comisia a constatat că nu există nicio altă sursă alternativă de informații care ar reflecta cu mai mare acuratețe datele referitoare la importurile produsului în cauză, ea a considerat că metoda bazată pe datele Eurostat era cea mai potrivită. Prin urmare, Comisia a respins afirmația CCCME.

(112)

Atât FCI, cât și CCCME au afirmat că metodologia utilizată pentru evaluarea importurilor din RPC a inclus în mod eronat toate produsele importate sub codul NC 7325 99 10, din care s-a scăzut un volum fix, astfel cum au propus reclamanții, de vreme ce acest cod nu a fost utilizat, în general, pentru produsul în cauză înainte de instituirea măsurilor de antidumping în 2005, iar reclamanții nu au furnizat elemente de probă conform cărora acest cod NC era utilizat pentru importurile produsului în cauză după 2009. Prin urmare, FCI a solicitat ca acest cod NC să fie exclus din calculul volumului importurilor de produs în cauză sau să nu fie luat în considerare decât un procent din acesta.

(113)

Comisia a observat că o analiză a importurilor aferente acestui cod NC după instituirea măsurilor provizorii, până la începutul lunii octombrie 2017, a evidențiat importuri semnificative din RPC, de 6 796 tone, efectuate sub codul TARIC 7325991051, care se referă exclusiv la produsul în cauză. Prin urmare, este clar că produsul în cauză este importat, de asemenea, sub codul NC 7325 99 10. Cu toate acestea, Comisia nu dispune de elemente de probă conform cărora importurile de alte produse reglementate de acest cod NC au urmat aceeași tendință ca și produsul în cauză începând cu anul 2005. Prin urmare, utilizarea unui procent de-a lungul perioadei examinate nu ar fi fiabilă.

(114)

Prin urmare, Comisia a decis să nu ajusteze volumul importurilor din RPC. În plus, Comisia observă că, chiar dacă ar exclude acest cod NC din analiza sa, volumul importurilor ar înregistra în continuare o creștere comparabilă în ceea ce privește cota de piață pe parcursul perioadei examinate.

(115)

CCCME a susținut că nici reclamanții, nici Comisia nu au furnizat explicații cu privire la estimarea procentului din volumul importurilor produsului în cauză de la codul NC 7325 10 99 și nici la motivul pentru care procentul volumului importurilor de sub codul 7325 10 99 a rămas stabil în cursul perioadei examinate.

(116)

Astfel cum se indică în considerentul 122 din regulamentul provizoriu, Comisia a utilizat ca bază pentru determinarea volumului importurilor de produs în cauză din RPC metoda propusă de reclamanți, deoarece a considerat-o fiabilă și obiectivă. Nicio altă metodă mai fiabilă nu a fost propusă de către părți. Pentru excluderea grilajelor pentru canalele de scurgere, Comisia a luat în considerare media vânzărilor de grilaje pentru canale de scurgere realizate de producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion în cursul perioadei de anchetă, care reprezintă 10 % din totalul importurilor. Acest procent a fost utilizat pentru perioada examinată. Întrucât CCCME nu a furnizat alte date pentru volumul importurilor de grilaje pentru canale de scurgere din RPC, argumentul său a fost respins.

(117)

FCI a afirmat că nu se poate stabili o creștere semnificativă a importurilor în acest caz, atunci când se iau în considerare toți anii scurși de la expirarea măsurilor antidumping în 2010. Importurile nu au crescut decât între 2013 și 2014 și, deși importurile din perioada de anchetă s-au situat peste nivelurile din 2013, acestea au fost net inferioare importurilor din 2010 și 2011.

(118)

Comisia a considerat că perioada examinată este rezonabilă și în conformitate cu practica generală a Comisiei de a examina tendințele relevante în scopul evaluării prejudiciului. Prin urmare, astfel cum a fost sugerat de către FCI, ea nu a ținut cont de anii anteriori.

(119)

În ceea ce privește subcotarea, FCI a afirmat că calculele provizorii sunt înșelătoare, întrucât ele au comparat prețurile produselor vândute de topitorii din China către importatori din Uniune cu cele ale produselor vândute de către industria din Uniune către clienții finali și nu au ținut cont de cheltuielile suportate exclusiv de către importatorii neafiliați. Aceste costuri includ costurile cu cercetarea și dezvoltarea (C&D), costurile pentru crearea de modele și prototipuri, costurile de certificare, omologare, costurile pentru controalele de calitate și de conformitate, costurile de depozitare și costurile de vânzare.

(120)

Comisia a verificat aceste date și a decis să ajusteze marjele de subcotare pentru a ține seama de aceste costuri. Prețurile franco fabrică ale industriei Uniunii au fost ajustate în sens descrescător cu costurile C&D medii ponderate ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion care au acoperit toate costurile relevante menționate în considerentul anterior. Ajustarea a reprezentat 2,2 % din cifra de afaceri a producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(121)

În plus, o ajustare de aproximativ 33 EUR pe tonă a fost efectuată asupra prețului de import pentru a ține seama de costurile ulterioare importului, pe baza datelor celor doi importatori neafiliați, care au fost verificate după instituirea măsurilor provizorii.

(122)

CCCMC a solicitat mai multe detalii privind marjele de subcotare pentru fiecare producător-exportator inclus în eșantion. În scopul stabilirii prejudiciului, efectul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor se analizează ca unul dintre indicatorii de prejudiciu, iar articolul 3 alineatul (3) din regulamentul de bază prevede că subcotarea trebuie să fie semnificativă. În cazul de față, subcotarea cuprinsă în intervalul 31,6 % - 39,2 %, ar putea fi considerată ca fiind semnificativă. Pentru a ajunge la această concluzie, nu este necesar ca absolut fiecare tranzacție să arate o subcotare. Acest lucru se datorează faptului că efectul și impactul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei din Uniune sunt analizate în ansamblu, inclusiv în ceea ce privește subcotarea de către importurile care fac obiectul unui dumping. În orice caz, în scop informativ, marjele de subcotare privind producătorii-exportatori incluși în eșantion, sunt după cum urmează:

Tabelul 2

Marje de subcotare

(123)

În urma comunicării constatărilor finale, reclamanții au contestat metoda utilizată de către Comisie pentru a ajusta prețurile franco fabrică în sens descrescător, în loc să ajusteze în sens crescător prețurile de import, deși majoritatea costurilor C&D nu sunt suportate de către importatori, ci sunt suportate de către producătorii din RPC. În plus, reclamanții au susținut că costurile ulterioare importului au fost prea ridicate și pot include cheltuieli aferente importurilor de grilaje pentru canale de scurgere și o taxă incorectă de import de 2,7 % în loc de 1,7 % pentru toate produsele din fontă ductilă.

(124)

Ajustarea costurilor C&D în funcție de marja de subcotare și de nivelul de eliminare a prejudiciului s-a bazat, pe de o parte, pe datele verificate ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion și, pe de altă parte, pe dovezile prezentate în cursul vizitelor de verificare la importatorii neafiliați care arată că aceștia suportă astfel de costuri pentru producerea produsului în cauză în RPC. Deoarece reclamanții nu au furnizat dovezi în sprijinul afirmației că aceste costuri nu sunt suportate de importatori neafiliați, Comisia a respins reclamația acestora.

(125)

Calculul costurilor ulterioare importului se bazează pe datele verificate ale celor doi importatori neafiliați incluși în eșantion. Aceste date priveau doar produsul în cauză și, prin urmare, nu includeau produsele excluse (de exemplu, grilajele pentru canale de scurgere). Prin urmare, Comisia a respins acest argument.

(126)

În ceea ce privește ajustarea pentru taxele la import, Comisia a utilizat nivelul taxei vamale aplicabile importurilor din produsele din fontă ductilă. Ea nu a ținut seama de posibilele declarații false în vederea sustragerii de la plata taxelor de import. Prin urmare, și acest argument a fost respins.

(127)

În urma comunicării constatărilor finale, FCI a furnizat rezultatele a două licitații recente lansate de organismele publice din Italia, care au fost câștigate de (un revânzător pentru) producători din Uniune, care au oferit un preț mai mic pentru produsul similar decât importatorii neafiliați pentru produsul în cauză, care a fost cu mult mai mic decât cel declarat de către reclamanți și raportat în regulamentul provizoriu.

(128)

Comisia a remarcat faptul că aceste dovezi empirice recente nu sunt suficiente pentru a concluziona că datele sale verificate pentru perioada de anchetă ar trebui să fie considerate nefiabile. În plus, gama de produse din aceste licitații se abate de la producția medie a gamei de produse și de la costul de producție corespunzător al acesteia. Prin urmare, Comisia a respins acest argument.

(129)

În absența oricăror alte observații cu privire la importurile din RPC și ulterior revizuirii calculelor subcotării prezentate în considerentele 119-122, Comisia a confirmat toate celelalte concluzii enunțate în considerentele 115-128 din regulamentul provizoriu.

(130)

CCCME a remarcat faptul că Comisia și-a bazat analiza datelor macroeconomice pe date reale în ceea ce privește reclamanții și industriile conexe și pe estimări furnizate de reclamanți pentru restul industriei din Uniune. Ea a susținut că aceste estimări nu pot fi considerate drept dovezi clare întrucât sumele și sursele acestora nu au fost comunicate părților interesate. În urma comunicării constatărilor finale, CCCMC a reiterat aceste afirmații.

(131)

Comisia a subliniat că nu a făcut distincție în analiza sa asupra industriei din Uniune între categorii de reclamanți versus ne-reclamanți și a menționat faptul că solicitase datele macroeconomice de la industria din Uniune și aceste date pe care le-a utilizat în cadrul anchetei au fost puse la dispoziție în dosarul deschis pentru consultare de către părțile interesate. Astfel cum se specifică în considerentul 32 din regulamentul provizoriu, ea a efectuat, de asemenea, verificări la fața locului, la sediul reclamanților, asupra surselor și asupra procedurii urmate de aceștia din urmă pentru compilarea datelor pentru restul industriei. În plus, datele verificate provenind de la societățile incluse în eșantion au reprezentat o parte importantă a ansamblului datelor macroeconomice, și anume 48 % din volumul total al producției și 43 % din totalul vânzărilor industriei din Uniune. Prin urmare, Comisia a respins afirmația CCCME.

(132)

În urma comunicării constatărilor finale, FCI a susținut că Comisia s-ar contrazice, întrucât considerentul 132 din regulamentul provizoriu menționează că Comisia a evaluat indicatorii macroeconomici care vizau toți producătorii din Uniune. Cu toate acestea, se precizează la considerentul 131 de mai sus că datele macroeconomice se bazează pe date verificate provenind de la societățile incluse în eșantion care acoperă 48 % din volumul total al producției și 43 % din vânzările totale ale industriei din Uniune. În mod evident, datele care acoperă mai puțin de 50 % din totalul producției nu sunt reprezentative pentru industria din Uniune în ansamblu. Pe baza celor de mai sus, constatările Comisiei cu privire la indicatorii macroeconomici se bazează pe date parțiale și eronate, care nu permit o evaluare adecvată a situației generale a industriei din Uniune.

(133)

Comisia a menționat că a verificat datele macroeconomice privind întreaga industrie din Uniune la fața locului, la sediile reclamanților. Pe lângă aceasta, Comisia a verificat în mod detaliat societățile incluse în eșantion, care acoperă o mare parte din volumul producției industriei din Uniune. Astfel, datele macroeconomice nu se bazează doar pe societățile incluse în eșantion.

(134)

Pe de altă parte, FCI a susținut că datele privind indicatorii macroeconomici sunt problematice, după cum o arată faptul că Comisia ar fi trebuit să verifice sursele originale ale datelor la sediile avocaților reclamanților în mai multe rânduri. În plus, reclamanții au prezentat versiuni diferite ale datelor referitoare la indicatorii macroeconomici, de fiecare dată cu cifre diferite. Acest fapt în sine arată că metodologia urmată de reclamanți este eronată în mod iremediabil.

(135)

Pe de altă parte, FCI a remarcat că datele pe care se bazează concluziile Comisiei sunt parțiale. De fapt, datele se referă numai la reclamanți și numai la unul dintre cei doi susținători. În total, datele reprezintă mai puțin de 50 % din producția totală a produsului similar în Uniune.

(136)

În urma comunicării constatărilor finale, reclamanții au clarificat, de asemenea, faptul că pentru a compila datele, ei au utilizat datele din răspunsurile la chestionar referitoare la indicatorii de prejudiciu și actualizate ulterior pentru a acoperi perioada de anchetă, semnate de către responsabilii din cadrul societăților în cauză, care au fost furnizate de reclamanți și unul dintre producătorii care îi susțineau în plângere. Aceste estimări au fost făcute de reclamanți pentru datele referitoare la ceilalți producători din Uniune pe baza propriilor informații referitoare la piață. În absența unor date concrete cu privire la unii dintre producătorii din Uniune, reclamanții au adoptat o abordare conservatoare prin asumarea unei capacități de producție de 100 % și a unei cifre constante a vânzărilor în cursul perioadei examinate.

(137)

Faptul că reclamanții au actualizat datele macroeconomice în cursul anchetei nu a avut niciun impact asupra fiabilității datelor finale pe care le-au elaborat. Datele finale au fost verificate și au fost considerate fiabile de către Comisie. Prin urmare, Comisia a respins acest argument adus de FCI.

(138)

CCCME a susținut, de asemenea, că nu a fost efectuată de către Comisie o analiză segmentată pentru fiecare stat membru, care să rezulte într-o defalcare între statele membre pe piețele principale de produse din fontă ductilă sau din fontă cenușie.

(139)

Comisia a făcut trimitere la considerentul 199 din regulamentul provizoriu, în care a subliniat că piața Uniunii este o piață unică, iar produsele din fontă cenușie sau fontă ductilă sunt interschimbabile. Prin urmare, ea a respins argumentul formulat de CCCME.

(140)

CCCME a susținut inițial că datele referitoare la importurile pentru anul 2013 nu puteau fi comparate cu datele referitoare la importurile pentru anii următori și la perioada de anchetă din cauza modificărilor aduse în 2014 codurilor vamale ale produsului în cauză. În al doilea rând, CCCME a susținut că utilizarea unor seturi de date necomparabile nu permite Comisiei să tragă concluzii privind evoluția volumului importurilor. CCCME a susținut, în final, că, în cazul în care Comisia ar fi examinat efectele volumului cu privire la date urmând aceeași metodă, și anume, pentru perioada cuprinsă între 2014 și perioada de anchetă, aceasta ar fi concluzionat că nu există nicio creștere a importurilor.

(141)

Comisia a făcut observația că examinarea tendințelor relevante în scopul evaluării prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 2013 și perioada de anchetă. Pentru analiza sa asupra tendințelor importurilor, Comisia a acceptat metoda utilizată de reclamanți pentru a obține datele privind importul produsului în cauză utilizând datele Eurostat pe care le-a verificat și le-a acceptat ca fiind rezonabile. Nici o altă sursă de informare nu era disponibilă. Prin urmare, Comisia a respins argumentul formulat de CCCME.

(142)

FCI și CCCME au afirmat că constatarea Comisiei care figurează în considerentul 139 din regulamentul provizoriu nu este susținută de fapte, întrucât volumul importurilor produsului în cauză din RPC a scăzut între 2014 și perioada de anchetă, contrar a ceea ce se afirmă în considerentul 139 din regulamentul provizoriu.

(143)

Comisia a acceptat aceste argumente. Scăderea volumului de producție între 2014 și perioada de anchetă s-a datorat în mod prevalent scăderii consumului, după cum se indică în tabelul 3 de la considerentul 113 din regulamentul provizoriu. Cu toate acestea, în cursul perioadei examinate, deși consumul a scăzut cu 8 %, importurile care fac obiectul unui dumping din RPC au crescut cu 16 %, iar volumul de producție a industriei Uniunii a scăzut cu 4 %.

(144)

FCI a susținut că reclamanții au calculat rata proprie de utilizare a capacității de producție astfel cum se indică în tabelul 6 de la considerentul 137 din regulamentul provizoriu, pe baza a trei schimburi. Potrivit FCI, este bine cunoscut pe piața pentru produsele din fontă că o turnătorie se află într-o situație bună în cazul în care funcționează în două schimburi, în timp ce al treilea schimb de producție este costisitor și funcționează cu o capacitate de producție mai scăzută.

(145)

Argumentul FCI nu a fost susținut cu niciun fel de elemente de probă și, în orice caz, nu exclude posibilitatea unui al treilea schimb. Comisia a subliniat, de asemenea, că, chiar și în cazul în care rata de utilizare a capacității de producție ar fi calculată pe baza a două schimburi de lucru, tendința ar rămâne aceeași, așa cum se indică în tabelul 6 din regulamentul provizoriu și tot s-ar observa capacități neutilizate semnificative. Presupunând că producția rămâne stabilă în toate schimburile, gradul de utilizare a capacității de producție pe baza a două schimburi s-ar ridica la aproximativ 80 %.

(146)

În absența oricăror alte observații cu privire la producție, capacitatea de producție și rata de utilizare a capacității și ulterior corecției din considerentul 139 din regulamentul provizoriu astfel cum a fost prezentată în considerentele 142 și 143, Comisia a confirmat toate celelalte concluzii enunțate în considerentele 137-142 din regulamentul provizoriu.

(147)

FCI și CCCME au afirmat că constatarea care figurează în considerentul 145 din regulamentul provizoriu nu a fost susținută de fapte, întrucât volumul importurilor produsului în cauză din RPC a scăzut între 2014 și perioada de anchetă, contrar a ceea ce se afirmă în considerentul 145 din regulamentul provizoriu.

(148)

Comisia acceptă că referirea la creșterea importurilor între 2014 și perioada de anchetă menționată în considerentul 145 din regulamentul provizoriu este o eroare și observă faptul că scăderea volumului vânzărilor a fost observată pe parcursul întregii perioade examinate, și, prin urmare, poate fi imputată scăderii consumului, astfel cum a fost indicată în tabelul 3 de la considerentul 113 din regulamentul provizoriu, precum și creșterii volumului importurilor care fac obiectul unui dumping din RPC observate pe parcursul întregii perioade examinate. Cu toate acestea, în cursul perioadei examinate, deși consumul a scăzut cu 8 %, importurile care fac obiectul unui dumping din RPC au crescut cu 16 %, ceea ce a dus la o creștere mult mai semnificativă a cotei lor de piață, și anume cu 26 %.

(149)

În absența oricăror alte observații cu privire la volumul vânzărilor și cota de piață și ulterior corecției din considerentul 145 din regulamentul provizoriu, astfel cum a fost prezentată în considerentele 147 și 148, Comisia a confirmat toate celelalte concluzii enunțate în considerentele 143-146 din regulamentul provizoriu.

(150)

În absența oricăror observații privind creșterea, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate în considerentul 147 din regulamentul provizoriu.

(151)

FCI a susținut că constatarea din considerentul 149 din regulamentul provizoriu nu este susținută de fapte, întrucât nivelul redus de ocupare a forței de muncă nu poate fi legat de o creștere a importurilor din RPC, întrucât în singurul an în care importurile au crescut (între 2013 și 2014), ocuparea forței de muncă în industria din Uniune a crescut, de asemenea. În anii în care rata ocupării forței de muncă a cunoscut o scădere, importurile din RPC au scăzut, de asemenea.

(152)

Comisia a remarcat că tendința în cursul întregii perioade examinate a arătat o scădere a numărului de angajați, ceea ce a fost în principal rezultatul scăderii producției. Scăderea producției a fost, în schimb, cauzată de scăderea vânzărilor în Uniune, atât din cauza scăderii cererii, cât și a creșterii importurilor care fac obiectul unui dumping pe parcursul perioadei examinate. Această succesiune de evenimente reiese din analiza întregii perioade examinate, și nu din compararea evoluțiilor de la an la an. Din acest motiv, argumentul FCI nu poate fi acceptat.

(153)

FCI a susținut că nivelul ocupării forței de muncă și nivelurile de productivitate nu sprijină teza existenței unui prejudiciu important. Nivelurile de ocupare a forței de muncă au rămas relativ stabile, în special ținând cont de faptul că patru societăți și-au încetat producția de produs care face obiectul anchetei în cursul perioadei examinate. Nivelurile de productivitate au crescut.

(154)

Comisia a constatat că diminuarea nivelului de ocupare a forței de muncă poate, de asemenea, fi atribuită eforturilor depuse de industria din Uniune pentru a reduce costurile de producție și pentru a câștiga eficiență, având în vedere concurența în creștere din partea importurilor care fac obiectul unui dumping din RPC. Aceste câștiguri de eficiență au determinat o creștere a productivității cu 3 %. Astfel, argumentul FCI a fost respins.

(155)

În absența oricăror alte observații privind ocuparea forței de muncă și productivitatea, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate în considerentul 149 din regulamentul provizoriu.

(156)

FCI a susținut că situația industriei din Uniune în cursul perioadei de anchetă este similară cu situația existentă la momentul în care măsurile instituite împotriva anumitor piese din fontă originare din RPC au fost abrogate în 2011, deoarece industria construcțiilor nu și-a revenit încă din criza economică și mai multe state membre și-au redus în mod considerabil bugetele alocate proiectelor de infrastructură.

(157)

Cu toate acestea, FCI face trimitere la statistici Eurostat care nu susțin aceste afirmații. Statisticile privind producția în sectorul construcțiilor și în sectorul ingineriei civile arată o creștere în cursul perioadei examinate. Consumul în Uniune de articole din fontă nu a profitat de această creștere, așa cum se arată în tabelul 3 din regulamentul provizoriu. Prin urmare, Comisia respinge această afirmație. Astfel, argumentul FCI nu poate fi acceptat.

(158)

În urma comunicării constatărilor finale, FCI a declarat că considerentul 157 de mai sus concluzionează în mod eronat că statisticile privind sectorul de construcții și inginerie civilă arată o creștere, întrucât măsurile antidumping au fost abrogate în 2011. Analizând evoluția industriei construcțiilor după încheierea perioadei de anchetă a anchetei de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, la jumătatea anului 2010, FCI susține că acest sector nu și-a revenit încă din criza economică din 2008/2009.

(159)

Comisia a luat act de faptul că sectorul de construcții și inginerie civilă arată o tendință crescătoare începând cu 2013, ceea ce indică o redresare lentă în urma tendinței descendente anterioare. Acest lucru contrazice afirmația FCI conform căreia situația actuală a industriei din Uniune este aceeași ca până în 2011, întrucât construcțiile și sectorul ingineriei civile au prezentat o tendință descendentă în perioada respectivă. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(160)

În lipsa oricăror altor observații privind amploarea marjei de dumping și redresarea în urma practicilor de dumping anterioare, Comisia confirmă concluziile sale enunțate în considerentele 150 și 151 din regulamentul provizoriu.

(161)

FCI a afirmat că nu se poate constata o scădere semnificativă a prețurilor de vânzare atunci când se ține seama de scăderea costurilor de producție și, prin urmare, scăderea prețurilor de vânzare nu poate fi considerată un indicator de prejudiciu important.

(162)

Astfel cum se indică în considerentul 153 din regulamentul provizoriu, prețurile de vânzare medii practicate de producătorii din Uniune incluși în eșantion au scăzut continuu cu 5 %, în timp ce costul unitar mediu de producție a scăzut cu doar 3 % în cursul perioadei examinate. Întrucât scăderea prețurilor depășește scăderea costurilor de producție, această afirmație a fost respinsă.

(163)

În urma instituirii măsurilor provizorii, nu s-au transmis observații cu privire la costurile cu forța de muncă ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(164)

În urma instituirii măsurilor provizorii, nu s-au transmis observații cu privire la stocurile producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(165)

CCCME a contestat concluzia Comisiei potrivit căreia se observă o reducere progresivă a rentabilității din 2006, făcând referire la cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor din 2010.

(166)

Comisia a confirmat că, pe baza datelor verificate furnizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion și disponibile la dosar, concluzia sa prevăzută în considerentul 162 din regulamentul provizoriu este corectă. Prin urmare, ea a respins argumentul formulat de CCCME.

(167)

În lipsa altor observații privind indicatorii microeconomici, se confirmă concluzia enunțată în considerentele 152-166 din regulamentul provizoriu.

(168)

CCCME a afirmat că Comisia nu a investigat situația producătorilor din Uniune din țările Europei Centrale și de Est și, prin urmare, nu a putut formula o concluzie privind prejudiciul care s-ar aplica industriei din Uniune în ansamblul său.

(169)

Comisia a respins această afirmație, întrucât a examinat întreaga piață a Uniunii în vederea identificării indicatorilor macroeconomici ai prejudiciului. Comisia consideră că eșantionul de producători din Uniune este suficient de reprezentativ în scopul analizei sale asupra indicatorilor microeconomici ai prejudiciului și confirmă existența schimburilor comerciale în interiorul Uniunii cu produsul similar.

(170)

În absența oricăror alte observații, Comisia a confirmat concluziile enunțate în considerentele 167-170 din regulamentul provizoriu.

(171)

FCI a afirmat că regulamentul provizoriu nu reflectă faptul că volumul importurilor din RPC a crescut inițial și apoi a scăzut în mod constant din 2014 până la perioada de anchetă, în timp ce volumul vânzărilor în Uniune a scăzut pe tot parcursul perioadei examinate, iar cota de piață a industriei din Uniune a rămas stabilă.

(172)

Comisia a constatat că, în timp ce volumul vânzărilor și cota de piață a industriei din Uniune au scăzut în cursul perioadei examinate, cu 11 % și, respectiv, 3 %, volumul și cota de piață a importurilor din RPC au crescut cu 16 %, și respectiv cu 26 % în aceeași perioadă. Acest lucru arată că există o legătură clară între creșterea importurilor din RPC și scăderea pieței pentru industria din Uniune. Prin urmare, Comisia a respins acest argument.

(173)

În urma comunicării constatărilor finale, FCI a solicitat Comisiei să explice tendințele divergente între scăderea importurilor din RPC de 8 % (cu o creștere a prețurilor) între anul 2014 și perioada de anchetă și scăderea vânzărilor industriei din Uniune, chiar și în timpul perioadei respective.

(174)

Deși, în termeni de volum, vânzările realizate de industria din Uniune nu prezintă o tendință paralelă cu volumul importurilor din RPC pe parcursul întregii perioade examinate, în ceea ce privește cotele de piață, tendințele sunt similare. În plus, volumul producției industriei din Uniune a evoluat în conformitate cu volumul importurilor din RPC, arătând o creștere între 2013 și 2014 și ulterior o scădere. Acest lucru arată că industria din Uniune a urmat tendința importurilor din China. De asemenea, tendința preluată pe parcursul întregii perioade examinate susține existența unei legături de cauzalitate, atât în ceea ce privește volumul, cât și cotele de piață. Prin urmare, Comisia a concluzionat că a existat o coincidență generală în timp între evoluția ascendentă a importurilor din China și tendința descendentă a indicatorilor de prejudiciu în ceea ce privește industria Uniunii.

(175)

FCI a arătat că prețurile de vânzare ale producătorilor din Uniune au scăzut în mod constant între 2013 și perioada de anchetă, chiar și atunci când prețurile importurilor din China au crescut cu 4 % între 2013 și perioada de anchetă. Cele două tendințe sunt clar divergente și, prin urmare, nu poate fi atribuit niciun impact al strategiei de stabilire a prețurilor a producătorilor-exportatori chinezi asupra prețurilor de vânzare ale producătorilor din Uniune.

(176)

Pe de altă parte, FCI a susținut că faptul că producătorii din Uniune nu au obținut o rentabilitate sporită a vânzărilor lor în ciuda creșterii prețurilor pentru produsele chinezești, ilustrează în mod clar că orice prejudiciu important suportat pe parcursul perioadei examinate nu poate fi imputat importurilor provenite din RPC.

(177)

Comisia a respins aceste argumente deoarece, chiar și după creșterea prețurilor în cursul perioadei examinate, importurile care fac obiectul unui dumping din RPC au subcotat în mod semnificativ prețurile producătorilor din Uniune și, prin urmare, au cauzat un prejudiciu important industriei din Uniune.

(178)

În urma comunicării constatărilor finale, FCI a revenit la această chestiune, solicitând Comisiei să explice legătura de cauzalitate, în pofida unei tendințe divergente începând din 2014, întrucât importurile din RPC au scăzut (– 8 %), în timp ce prețurile pentru produsele chinezești au crescut (+ 1 %), iar cota de piață a industriei din Uniune a rămas stabilă (58,8 %).

(179)

Comisia a observat că pentru a evita efectele fluctuațiilor economice normale, ea analizează întreaga perioadă examinată pentru a stabili o tendință. În plus, chiar și pe durata unei tendințe descendente a consumului din Uniune din cursul perioadei examinate, importurile din RPC au înregistrat o creștere a cotei de piață.

(180)

CCCME a afirmat că Comisia nu a reușit să garanteze o comparabilitate a prețurilor în analiza sa asupra subcotării prețurilor din cauza faptului că nu a luat în considerare anumite caracteristici ale produsului în cauză. Ea a susținut, de asemenea, că Comisa a luat în considerare caracteristici diferite ale produsului pentru a proceda la determinarea marjei de dumping.

(181)

Comisia a insistat asupra faptului că a luat în considerare principalele caracteristici ale produsului care face obiectul anchetei în comparația sa asupra prețurilor și a garantat o comparabilitate între produsul în cauză și produsul similar fabricat în Uniune, pe baza informațiilor disponibile. Argumentul CCCME a fost, prin urmare, respins.

(182)

CCCME a susținut că nici CCCME și nici producătorii-exportatori chinezi nu au avut posibilitatea de a identifica diferențele existente între produsele exportate din China și produsele vândute de producătorii din Uniune care au impact asupra comparabilității prețurilor și de a solicita ajustări în scopul determinării subcotării prețurilor.

(183)

Comisia a menționat că a comunicat producătorilor-exportatori chinezi calculele specifice subcotării prețurilor și metodologia utilizată și a confirmat că, pe baza principalelor caracteristici ale produsului care face obiectul anchetei, a garantat comparabilitatea între produsul în cauză și produsul similar fabricat și vândut în Uniune. Nu s-a demonstrat necesitatea unei ajustări specifice pentru a ține seama de diferențele de caracteristici fizice. Argumentul CCCME a fost, prin urmare, respins.

(184)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a afirmat că producătorii-exportatori chinezi nu avuseseră posibilitatea de a examina calcularea de către Comisie a volumului și a valorii vânzărilor per NCP realizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion și, prin urmare, nu au putut evalua dacă au fost făcute erori în acest sens. Prin urmare, CCCME a susținut că baza obiectivă utilizată pentru analiza subcotării prețurilor este discutabilă și nu constituie o dovadă clară.

(185)

Comisia a observat că, în notificarea constatărilor finale către CCCME, ea a explicat motivul pentru care datele ar trebui să rămână confidențiale. Prin urmare, Comisia a respins afirmația CCCME.

(186)

CCCME a afirmat că Comisia nu a reușit să examineze importanța subcotării prețurilor în ceea ce privește procentul vânzărilor interne ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion pentru care nu s-a constatat nici o subcotare și, prin urmare, a pus la îndoială obiectivitatea Comisiei în contextul examinării de către aceasta a efectului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor de vânzare ale producătorilor din Uniune. CCCME și-a reiterat afirmația după comunicarea constatărilor finale.

(187)

Comisia a stabilit că 62,6 % din totalul vânzărilor în Uniune ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au fost subcotate de importurile care fac obiectul unui dumping din partea producătorilor-exportatori din RPC incluși în eșantion. Comisia a constatat că toate tipurile de produs importate sunt comparabile cu tipurile de produs vândute de producătorii din Uniune incluși în eșantion. Comisia a remarcat, de asemenea, că prețurile ansamblului de tipuri de produse importate au subcotat prețurile de vânzare ale tipurilor comparabile vândute de producătorii din Uniune incluși în eșantion. Prin urmare, Comisia a concluzionat că acest lucru demonstrează în mod satisfăcător efectele prejudiciabile ale prețurilor importurilor originare din China asupra vânzărilor industriei din Uniune.

(188)

În urma comunicării constatărilor finale, FCI a reiterat faptul că cifrele privind nivelul de ocupare a forței de muncă și productivitatea nu sprijină concluzia existenței unui prejudiciu important cauzat de importurile din RPC. În plus, eficiența în creștere a liniilor de producție automatizate impune o reducere a numărului de unități de muncă.

(189)

Comisia a constatat că diminuarea nivelului de ocupare a forței de muncă poate fi pusă pe seama reducerii volumului producției, cauzată de creșterea cantitativă a importurilor care fac obiectul unui dumping din RPC pe parcursul perioadei examinate și a eforturilor depuse de industria din Uniune pentru a reduce costurile de producție și pentru a spori eficiența, având în vedere concurența tot mai mare din partea importurilor care fac obiectul unui dumping din RPC. Diminuarea nivelului de ocupare a forței de muncă este mai mare decât creșterea productivității, ceea ce demonstrează prejudiciul cauzat de importurile din RPC.

(190)

În absența oricăror alte observații, Comisia a confirmat concluziile enunțate în considerentele 173 și 174 din regulamentul provizoriu.

(191)

Așa cum a detaliat Comisia în considerentele 179 și 180 din regulamentul provizoriu, importurile indiene nu au întrerupt legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping provenind din RPC și prejudiciul suferit de industria din Uniune și nu ar fi putut avea mai mult decât un impact marginal asupra prejudiciului suferit de industria din Uniune.

(192)

Cu toate acestea, CCCME a afirmat că importurile din India ar putea întrerupe legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping provenind din RPC și prejudiciul suferit de industria din Uniune, deoarece nu există niciun element de probă care să permită Comisiei să concluzioneze că producătorii-exportatori din RPC au câștigat cote de piață în detrimentul industriei din Uniune, creșterea și respectiv descreșterea cotelor de piață ale Indiei și Uniunii sunt identice, începând din 2014 până la perioada de anchetă, volumul importurilor din India a evoluat mai mult în conformitate cu evoluția producției și a volumului vânzărilor industriei din Uniune decât cu volumul importurilor din RPC, iar subcotarea prețurilor din partea Indiei este mai mare decât subcotarea prețului din partea RPC, ceea ce a arătat că orice efecte asupra prețurilor ar fi mai probabil rezultatul importurilor din India decât al importurilor din RPC.

(193)

CCCME a susținut, de asemenea, că Comisia ar trebui să separe și să distingă în detaliu diferitele efecte ale importurilor din India, și să le separe pe fiecare dintre acestea de presupusele efecte prejudiciabile ale importurilor chineze printr-o analiză segmentată pentru fiecare stat membru și în funcție de fonta cenușie, produsul indian, pe de o parte, și fonta ductilă, produsul chinez, pe de altă parte.

(194)

Comisia a considerat că, din motivele deja explicate în considerentul 199 din regulamentul provizoriu, nu este nevoie de o analiză segmentată pentru a examina dacă importurile care fac obiectul unui dumping din RPC au cauzat un prejudiciu important industriei din Uniune.

(195)

Comisia a observat că această creștere relativă a cotei de piață pe piața Uniunii deținută de importurile din India este ușor mai ridicată decât pentru RPC pentru perioada examinată, dar, în termeni absoluți, volumele importurilor și cota de piață a Indiei sunt mult mai mici decât volumele și cota de piață a importurilor din RPC pentru aceeași perioadă și în cursul perioadei de anchetă.

(196)

Comisia a remarcat că pe baza volumelor absolute nu poate concluziona că scăderea cotei de piață a industriei din Uniune se datorează în întregime creșterii cotei de piață deținute de importurile indiene.

(197)

Comisia a observat, de asemenea, că argumentul CCCME privind evoluția volumelor importurilor între 2014 și perioada de anchetă este contrazis de fapte. Volumul importurilor din India și din RPC au evoluat în același mod în comparație cu evoluția producției și a volumului vânzărilor industriei din Uniune.

(198)

În plus, Comisia a recunoscut subcotarea prețurilor din India și și-a confirmat concluzia enunțată în considerentul 179 din regulamentul provizoriu, conform căreia diferențele de preț medii nu sunt reprezentative, întrucât gama de produse nu este aceeași pentru importurile din India și cele din RPC.

(199)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a declarat că nu dispune de elemente care să îi permită să prezinte observații cu privire la diferențele de preț care ar fi reprezentative potrivit Comisiei și, prin urmare, a contestat concluzia Comisiei.

(200)

Comisia a confirmat că, atunci când a examinat evoluția volumului importurilor, a cotei de piață și a prețurilor, s-a revelat faptul că importurile din India ar fi putut contribui la prejudiciul suferit de industria din Uniune. Cu toate acestea, nu se poate considera că importurile din India au constituit singura cauză a înrăutățirii situației industriei Uniunii. În cazul în care, în mod ipotetic, efectul importurilor din India ar fi eliminat, importurile din RPC ar rămâne în continuare o cauză independentă a prejudiciului de sine stătătoare. În special, nivelul importurilor din RPC pe parcursul perioadei de anchetă este mult mai semnificativ (de peste trei ori mai mare) decât nivelul importurilor din India în aceeași perioadă.

(201)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că este probabil ca importurile din India să fi contribuit la prejudiciul important suferit de industria din Uniune. Cu toate acestea, aceste importuri nu au întrerupt legătura de cauzalitate dintre prejudiciul suferit de industria din Uniune și importurile care fac obiectul unui dumping din RPC, din cauza volumelor și a cotei de piață mai reduse ale acestora. În plus, Comisia a subliniat faptul că orice efecte ale importurilor din India nu sunt imputate RPC, întrucât nivelul de eliminare a prejudiciului calculat pentru punerea în aplicare a regulii taxei celei mai mici ține cont numai de efectele importurilor care fac obiectul unui dumping din RPC.

(202)

Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 175-182 din regulamentul provizoriu pentru motivele menționate mai sus și respinge argumentele formulate de CCCME.

(203)

FCI a afirmat că rentabilitatea industriei din Uniune a fost afectată în mod negativ de o creștere a exporturilor din partea industriei din Uniune către țări terțe, la prețuri inferioare costului unitar de producție.

(204)

Comisia a remarcat faptul că exporturile către țările terțe nu reprezintă decât aproximativ 10 % din vânzările producătorilor din Uniune incluși în eșantion în cursul perioadei examinate. Prin urmare, Comisia a concluzionat că exporturile către țările terțe nu ar fi putut avea decât un efect marginal asupra situației prejudiciabile a industriei din Uniune în cursul perioadei de anchetă, și prin urmare, nu ar putea întrerupe legătura de cauzalitate dintre importurile din China care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria din Uniune.

(205)

În urma comunicării constatărilor finale, FCI a solicitat o explicație din partea Comisiei cu privire la modul în care combinația de creșteri ale exporturilor cu prețuri foarte mici nu este în măsură să întrerupă legătura de cauzalitate dintre prejudiciul pretins suferit de industria din Uniune și importurile de produs în cauză din RPC. FCI a susținut că, în cazul în care industria din Uniune nu și-ar fi și-a vândut produsele către piețele din țări terțe și ar fi vândut în schimb partea respectivă a producției pe plan intern, la prețurile medii practicate în Uniune, aceasta ar fi putut să-și îmbunătățească marja de profit cu 17,20 %.

(206)

Comisia a precizat că ipoteza FCI conform căreia producătorii din Uniune ar putea vinde produsele pe care le exportaseră pe piața Uniunii la același preț la care își vând produsele în Uniune nu se bazează pe niciun element de probă și este o simplă speculație. În primul rând, prețurile practicate de industria Uniunii sunt supuse unei presiuni din cauza importurilor din RPC care fac obiectul unui dumping. În al doilea rând, ca urmare a legii economice fundamentale a cererii și ofertei, o creștere a ofertei va scădea prețul produsului. În plus, gama de produse exportate de producătorii din Uniune incluși în eșantion poate fi diferită de producția lor medie și de costul de producție corespunzător acesteia. Prin urmare, Comisia a respins afirmația FCI conform căreia producătorii din Uniune ar fi putut să-și amelioreze marja de profit prin vânzarea exporturilor lor către piața Uniunii.

(207)

FCI a prezentat elemente de probă potrivit cărora închiderea turnătoriilor menționată în considerentul 190 din regulamentul provizoriu ar trebui să fie atribuită altor factori decât creșterii importurilor de produs în cauză din RPC.

(208)

Comisia observă că, în ceea ce privește ACO, informațiile publice disponibile au arătat că presiunea prețurilor și concurența exercitată de RPC au constituit unul dintre motivele care au dus la închiderea acestei topitorii din Uniune. În ceea ce privește celelalte cazuri de închideri, FCI nu a oferit niciun fel de elemente de probă concludente cu privire la motivele care au dus la închideri. În orice caz, nu aceste închideri reprezintă motivul care a determinat scăderea prețurilor de vânzare și a rentabilității producătorilor din Uniune incluși în eșantion, întrucât ele reflectă o reducere a concurenței pe piața Uniunii. Prin urmare, Comisia respinge această afirmație și rămâne de părere că aceste închideri au coincis cu prejudiciul suferit de Uniune și, în consecință, acestea nu întrerup legătura de cauzalitate între importurile chineze care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria din Uniune.

(209)

CCCME a afirmat că Comisia ar fi trebuit să separe și să distingă efectele prejudiciabile ale scăderii consumului de pretinsele efecte prejudiciabile ale importurilor din RPC, întrucât este clar că, la examinarea evoluției volumelor de vânzări și a producției industriei din Uniune, această scădere nu poate fi pusă pe seama importurilor din RPC.

(210)

În plus, CCCME a afirmat că, întrucât creșterea importurilor din RPC nu coincide cu scăderea volumului de vânzări ale industriei din Uniune, nu există nicio bază obiectivă pentru afirmația Comisiei potrivit căreia, dat fiind că creșterea importurilor din RPC este mai mare decât scăderea consumului și a vânzărilor industriei din Uniune, contractarea cererii nu poate întrerupe legătura de cauzalitate între importurile care fac obiectul unui dumping provenind din RPC și prejudiciul important suferit de industria din Uniune.

(211)

Comisia observă că, spre deosebire de afirmațiile CCCME, creșterea importurilor din RPC coincide într-adevăr cu scăderea volumelor de vânzări ale industriei din Uniune atunci când întreaga perioadă pentru evaluarea prejudiciului este luată în considerare.

(212)

Comisia respinge acest argument și confirmă concluziile sale enunțate în considerentele 189-191 din regulamentul provizoriu.

(213)

FCI a susținut că standardele naționale și diferitele cerințele la nivelul statelor membre segmentează Uniunea în diverse piețe naționale pentru articolele din fontă.

(214)

Comisia a observat că, în pofida existenței unor standarde naționale pentru diferite tipuri de produse, atât producătorii din Uniune, cât și producătorii-exportatori din Uniune pot îndeplini deopotrivă aceste cerințe naționale legate de certificarea produselor. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(215)

FCI a susținut, de asemenea, că greutatea articolelor vândute a scăzut și, prin urmare, pentru un volum de producție echivalent exprimat în tone se constată un număr mai mare de articole vândute. Potrivit FCI, o lipsă a creșterii profiturilor și a cotei de piață ar trebui să fie atribuită mai degrabă unei schimbări structurale în tehnologii și procese de producție utilizate decât concurenței cu produse fabricate în RPC.

(216)

Comisia observă că, pe baza datelor producătorilor din Uniune incluși în eșantion, nu s-a putut stabili nicio scădere semnificativă a greutății în cursul perioadei examinate. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(217)

În urma comunicării constatărilor finale, FCI a afirmat că a existat o reducere generală a greutății articolelor din fontă. Faptul că volumele de producție din Uniune în cursul perioadei de anchetă erau echivalente cu situația existentă în 2013 (96 %) arată că industria din Uniune și-a sporit în mod necesar numărul de articole vândute. Prin urmare, orice prejudiciu ar trebui să fie atribuit mai degrabă unei schimbări structurale în tehnologii și procese de producție utilizate decât concurenței cu produse fabricate în RPC.

(218)

Comisia a solicitat producătorilor din Uniune incluși în eșantion nu numai toate datele în tone produse, ci și în unități produse. Aceste date verificate nu au arătat nicio scădere semnificativă în greutate a produsului similar. Prin urmare, Comisia nu a fost de acord cu afirmația FCI conform căreia industria din Uniune și-ar fi sporit în mod necesar numărul de articole vândute. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(219)

CCCME a susținut că, în pofida pretinsei subcotări a prețurilor în cursul perioadei de anchetă, industria din Uniune a fost în măsură să își păstreze cota de piață, ceea ce vine în contradicție cu constatarea privind existența unei legături de cauzalitate.

(220)

Comisia a precizat faptul că industria din Uniune a pierdut din cota de piață pe parcursul perioadei examinate, în timp ce cota de piață a importurilor din RPC a crescut în mod considerabil. De asemenea, s-a constatat o subcotare semnificativă a prețurilor. Prin urmare, a respins această afirmație.

(221)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a reiterat afirmația că nu există o coincidență în timp între importurile din RPC și prejudiciul pretins suferit de industria din Uniune. CCCME a subliniat faptul că datele au arătat că există o coincidență în timp între indicatorii de prejudiciu în cauză și evoluția consumului, și a susținut că aceasta părea să fie adevărata cauză a oricărui prejudiciu presupus. CCCME a afirmat, în plus, că acest lucru a avut la rândul său un impact și asupra altor indicatori de prejudiciu precum rentabilitatea. CCCME a susținut, în final, că, în analiza prejudiciului și a legăturii de cauzalitate, Comisia ar fi trebuit să țină seama de tendințele în materie de importuri în cursul perioadei examinate, și nu doar să compare efectele finale, așa cum a susținut Organul de apel (4).

(222)

Spre deosebire de raportul Organului de apel, unde nu a fost efectuată nicio analiză a tendințelor, ci doar o comparație între momentul inițial și momentul final al perioadei examinate, în cazul de față, Comisia a efectuat o analiză aprofundată a tendințelor principale care au avut loc pe parcursul întregii perioade examinate, inclusiv o comparație între fiecare an în parte din perioada respectivă. Pe această bază, Comisia a constatat o coincidență în timp între importurile din RPC și prejudiciul suferit de industria din Uniune, pe baza perioadei respective. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(223)

În urma publicării regulamentului provizoriu, CCCME a afirmat pentru prima dată în cursul anchetei că prejudiciul suferit de industria din Uniune ar fi putut fi autoprovocat, deoarece mai mulți producători din Uniune au început să înlocuiască propriile vânzări de produs similar cu vânzări de produse compuse, pe care aceștia le produc în egală măsură. Ea a sugerat că concurența exercitată prin aceste produse ar fi trebuit să fie luată în considerare, întrucât ar fi putut să întrerupă pretinsa legătură de cauzalitate între importurile care fac obiectul unui dumping provenind din RPC și prejudiciul presupus a fi suportat de către industria Uniunii.

(224)

Comisia a respins această afirmație, întrucât, cu excepția unei simple broșuri a produsului de la unul dintre producătorii din Uniune, CCCME nu și-a susținut-o cu niciun fel de dovezi concludente. Mai important, constatările Comisiei se bazează pe date referitoare la produsul care face obiectul anchetei.

(225)

În urma comunicării constatărilor finale, reclamanții au reiterat că vânzările de produse compuse sunt minime și reprezintă mai puțin de 1 % din activitatea lor. Prin urmare, argumentele au fost respinse.

(226)

În absența oricăror alte observații, Comisia a confirmat concluziile enunțate în considerentele 202-205 din regulamentul provizoriu.

(227)

FCI a afirmat că importurile din RPC în perioada examinată nu au avut ca efect scăderea prețurilor pe piața internă pentru produsul care face obiectul anchetei industriei din Uniune, întrucât prețurile chinezești au crescut considerabil în cursul perioadei examinate, în timp ce prețurile de vânzare medii practicate de industria din Uniune au scăzut în mod progresiv în cursul perioadei examinate și această tendință a urmat unei scăderi generalizate a costului unitar de producție, ceea ce a fost în interesul industriei din Uniune.

(228)

Comisia a respins acest argument deoarece, chiar și după creșterea prețurilor în cursul perioadei examinate, importurile care fac obiectul unui dumping din RPC au subcotat în mod semnificativ prețurile industriei Uniunii și, prin urmare, au provocat scăderea prețurilor în Uniune. Acest lucru este susținut de scăderea prețurilor de vânzare ale industriei din Uniune, care a fost mai mare decât scăderea costului unitar de producție. Prin urmare, este în interesul industriei din Uniune să înceteze o astfel de scădere a prețurilor indusă de prețurile scăzute ale importurilor chineze care fac obiectul unui dumping.

(229)

În urma comunicării constatărilor finale, FCI a susținut că producătorii din Uniune se aprovizionează cu o parte din gama lor de produse din RPC. Prin urmare, instituirea unei taxe provizorii asupra importurilor din RPC cauzează probleme și pentru producătorii din Uniune.

(230)

În plus, unul dintre producătorii din Uniune a făcut recent o investiție mare pentru dezvoltarea unei noi topitorii în Statele Unite ale Americii (denumită în continuare „SUA”); instituirea unei taxe definitive va duce la o creștere a importurilor din SUA și la consolidarea poziției dominante deținute de acest producător din Uniune pe piața Uniunii pentru articole din fontă în detrimentul concurenței libere și echitabile.

(231)

Comisia a remarcat faptul că instituirea de măsuri antidumping ar putea afecta toți actorii de pe piața Uniunii, inclusiv producătorii din Uniune. Cu toate acestea, în urma comunicării constatărilor finale, reclamanții și unul dintre producătorii care au susținut plângerea au afirmat că este în interesul industriei din Uniune să se instituie o taxă definitivă, care va contribui la crearea unor condiții de concurență echitabile pe piață.

(232)

În cursul vizitei de verificare la producătorul menționat în considerentul 230, societatea a informat Comisia că investiția în SUA este efectuată în vederea înlocuirii unei fabrici deja existente. Întrucât FCI nu a adus nicio dovadă în sprijinul afirmației sale că acest producător va utiliza această investiție pentru a crește importurile din SUA către Uniune, Comisia a respins această afirmație.

(233)

Reclamanții au susținut că, în cazul în care nivelurile taxei definitive sunt reduse la nivelurile propuse în comunicarea constatărilor definitive, ei nu vor putea concura cu importurile care fac obiectul unui dumping, întrucât importatorii produsului în cauză din RPC sunt încă capabili să subcoteze prețurile industriei din Uniune, în pofida instituirii de taxe provizorii, în medie de 33 %.

(234)

Măsurile antidumping sunt stabilite la nivelul necesar pentru eliminarea efectului prejudiciabil al dumpingului. Prin urmare, este posibil ca prețurile de import să fie încă concurențiale cu prețul produsului similar vândut de industria Uniunii, în special având în vedere faptul că taxa antidumping provizorie instituită se bazează pe marjele de dumping care s-au dovedit mai reduse decât nivelul de eliminare a prejudiciului. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(235)

FCI a susținut că Comisia a subestimat rolul jucat de un mare consorțiu de IMM-uri europene pe piața pentru produsul în cauză și locurile de muncă create.

(236)

Comisia a menționat faptul că a constatat în cursul anchetei că importatorii neafiliați suportă anumite costuri pentru concepția, certificarea și cercetarea și dezvoltarea produsului în cauză și, prin urmare, a decis să ajusteze calculul subcotării și al nivelului de eliminare a prejudiciului în consecință, astfel cum s-a menționat în considerentele 119-122 de mai sus. Cu toate acestea, chiar și după o astfel de ajustare, subcotarea și nivelul de eliminare a prejudiciului rămân în continuare semnificative.

(237)

FCI a afirmat că Comisia nu ține seama de importanța certificărilor pentru produsul în cauză și de existența unor contracte pe termen lung.

(238)

Comisia a precizat faptul că nu a găsit elemente de probă privind existența unor astfel de contracte pe termen lung în cursul anchetei. Costurile pentru certificări pentru produsul în cauză sunt integrate în ajustările efectuate pentru costurile C&D în calculele subcotării și ale eliminării prejudiciului.

(239)

Numărul total de angajați ai societăților membre ale FCI este estimat la aproximativ 1 200 pentru importurile din toate țările, prin urmare, măsurile privind importurile efectuate doar din RPC vor avea un impact potențial asupra unui număr mai restrâns de angajați.

(240)

FCI a susținut că, în timp ce industria din Uniune ar putea, totuși, să își mențină nivelul actual de ocupare a forței de muncă, chiar și în prezența importurilor de produs în cauză din RPC, majoritatea companiilor membre ale FCI vor fi obligate să-și închidă porțile sau să concedieze o parte din lucrători în cazul în care Comisia decide să instituie o taxă antidumping definitivă.

(241)

Comisia a respins acest argument, deoarece FCI nu a reușit să își fundamenteze afirmația cu niciun fel de elemente de probă sau analize, care să arate că vor avea loc închideri forțate de întreprinderi sau pierderi de locuri de muncă. Dimpotrivă, având în vedere nivelul semnificativ de subcotare a prețurilor, în ciuda consecințelor instituirii oricărei taxe definitive, prețurile de import din China vor rămâne competitive în raport cu prețurile practicate de industria din Uniune și nu vor conduce la astfel de închideri de întreprinderi și la pierderea locurilor de muncă.

(242)

FCI a susținut că importatorii neafiliați nu pot găsi surse alternative de aprovizionare cu ușurință și într-o perioadă scurtă de timp și că producătorii din Uniune nu vor vinde produsul care face obiectul anchetei către importatori independenți, deoarece aceștia sunt în concurență directă unii cu alții.

(243)

În ceea ce privește argumentele că instituirea de măsuri ar duce la o penurie a ofertei de produs care face obiectul anchetei, Comisia a făcut mai întâi observația că obiectivul măsurilor antidumping nu este de a închide piața Uniunii pentru orice import, ci de a restabili condițiile de concurență echitabile prin eliminarea efectului prejudiciabil al dumpingului. Importurile din RPC nu ar trebui, prin urmare, să înceteze, ci să continue, dar la prețuri echitabile.

(244)

În același timp, nu se poate exclude faptul că, în practică, măsurile împotriva RPC ar putea să nu aibă efect. Cu toate acestea, astfel cum se indică la considerentul 220 din regulamentul provizoriu, importatorii neafiliați ar putea să apeleze la importuri provenind din alte țări terțe. În acest sens, Comisia a stabilit că importatorii neafiliați nu sunt exclusiv dependenți de importurile din RPC, ci au achiziționat, de asemenea, în cursul perioadei examinate produsul care face obiectul anchetei de la producători din alte țări terțe, precum India, Turcia și Brazilia. Comisia a menționat și alte importuri provenind din Vietnam, Egipt și Ucraina.

(245)

În plus, Comisia a constatat în cursul anchetei că industria din Uniune dispune de o capacitate de producție neutilizată disponibilă, întrucât funcționează la o rată de utilizare a capacității de aproximativ 50 %. FCI nu a furnizat niciun element de probă în sprijinul afirmației potrivit căreia industria din Uniune nu va vinde produsul care face obiectul anchetei către importatori neafiliați.

(246)

În urma comunicării constatărilor finale, FCI a revenit la problema securității aprovizionării, menționând că producătorii din Uniune nu au acceptat și nu vor accepta niciodată să producă piese turnate în numele societăților membre ale FCI. Societățile membre ale FCI au contactat mai multe topitorii din Uniune și acestea au refuzat să furnizeze materiale produse în conformitate cu modelele lor sau au declarat că nu sunt în măsură să fabrice articole din fontă pentru toate dimensiunile solicitate.

(247)

În ceea ce privește o eventuală reorientare către alte țări terțe, FCI a susținut că niciuna din țările menționate în prezentul regulament nu reprezintă o alternativă viabilă la RPC. India și Turcia nu sunt alternative rezonabile. Acestea au exportat doar cantități limitate din produsul în cauză în cursul perioadei de anchetă. În special, producătorii din India fabrică în mod aproape exclusiv fontă cenușie, în timp ce producătorii din RPC produc în principal fontă ductilă. Peste 30 000 de tone de articole din fontă cenușie au fost importate din țările terțe altele decât India în cursul perioadei de anchetă, prin urmare, potrivit FCI, este de neimaginat să se înceapă producția într-un interval de timp rezonabil de volume suficiente de articole din fontă în alte țări decât RPC. În plus, orice schimbare în ceea ce privește sursa importurilor pentru produsul în cauză va implica costuri suplimentare pentru importatorii neafiliați. Toate investițiile în modele deținute de producătorii din RPC nu pot fi utilizate nicăieri altundeva și, prin urmare, își vor pierde valoarea în cazul în care se instituie o taxă definitivă. În plus, orice mutare a producției va necesita timp și această întârziere îi va determina pe importatorii neafiliați să părăsească piața Uniunii.

(248)

Comisia a observat că FCI nu a furnizat niciun element de probă în susținerea afirmației potrivit căreia producătorii din Uniune nu vor fi niciodată de acord să producă piese turnate în numele societăților membre ale FCI.

(249)

Pe de altă parte, în urma comunicării constatărilor finale, reclamanții au precizat că doresc să aprovizioneze importatorii și au furnizat dovezi că deja îi aprovizionează. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(250)

Faptul că în cursul perioadei de anchetă au existat doar un număr limitat de importuri din țări terțe altele decât RPC, nu exclude posibilitatea de a transfera producția către alte țări terțe. În plus, măsurile nu au obiectivul de a închide piața Uniunii pentru importurile chinezești, ci de a restabili condițiile de concurență echitabile prin eliminarea efectului prejudiciabil al dumpingului. Deoarece nivelurile taxei definitive sunt inferioare nivelului de eliminare a prejudiciului și chiar mai scăzute decât marjele de subcotare pentru toți producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion, ele nu ar trebui să aibă un efect prohibitiv asupra importurilor din RPC. Acest lucru este confirmat și de statisticile privind importurile din perioada de după instituirea măsurilor antidumping provizorii, care prezintă încă importuri semnificative din RPC.

(251)

Costurile suplimentare implicate legate de o posibilă reorientare a producției sunt, prin urmare, mai ales sugestive, și nu sunt legate intrinsec de instituirea de măsuri antidumping.

(252)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a respins toate afirmațiile formulate de FCI în ceea ce privește securitatea aprovizionării.

(253)

FCI a afirmat că măsurile ar fi împotriva diferitelor nevoi și specificități cerute de autoritățile publice și organismele private care sunt dependente de importurile importatorilor neafiliați, în special în regiunile care nu sunt suficient de apropiate de producătorii din Uniune.

(254)

Comisia a reiterat faptul că utilizatorii finali nu se pot baza pe prețuri de dumping în detrimentul industriei din Uniune. În plus, ancheta a arătat că există deja schimburi comerciale în interiorul Uniunii de produs în cauză și de produs similar, inclusiv în regiuni care nu sunt situate în proximitatea producătorilor din Uniune.

(255)

Rezumând, niciunul dintre argumentele prezentate de părțile interesate nu demonstrează că există motive imperioase împotriva instituirii de măsuri asupra importurilor produsului în cauză din RPC.

(256)

Orice efecte negative asupra importatorilor neafiliați nu pot fi considerate disproporționate și sunt atenuate de disponibilitatea unor surse alternative de aprovizionare, fie din țări terțe, fie din partea industriei din Uniune. Efectele pozitive ale măsurilor antidumping asupra pieței Uniunii, în special asupra industriei Uniunii, depășesc eventualul efect negativ asupra celorlalte grupuri de interese.

(257)

În absența oricăror alte observații, Comisia confirmă concluziile enunțate în considerentul 226 din regulamentul provizoriu.

(258)

Având în vedere faptul că nu a fost stabilită existența unui dumping, procedura referitoare la importurile originare din India se încheie.

(259)

Reclamanții au afirmat că nu sunt de acord cu o rentabilitate de 5,3 % utilizată în evaluarea nivelului de eliminare a prejudiciului. Aceștia au susținut că rentabilitatea producătorilor din Uniune a fost de aproximativ 10 % în 2006. Cu toate acestea, rentabilitatea utilizată pentru evaluarea prejudiciului este cea obținută de producătorii din Uniune incluși în eșantion în anul 2013.

(260)

Așa cum s-a menționat în considerentul 231 din regulamentul provizoriu, se consideră că nivelul profiturilor pentru anul 2013 reflectă nivelul care ar putea fi atins în mod rezonabil în condiții normale de concurență, adică în absența importurilor care fac obiectul unui dumping. Această țintă de profit este, de asemenea, în concordanță cu procentajul propus în plângerea lor de către reclamanți pentru calcularea subcotării prețurilor indicative.

(261)

FCI a afirmat că calculele de determinare a nivelului provizoriu de eliminare a prejudiciului sunt înșelătoare, întrucât au comparat prețurile produselor vândute de topitorii chineze către importatori din Uniune cu cele ale produselor vândute de industria din Uniune către clienții finali și nu au luat în considerare cheltuielile suportate exclusiv de către importatorii neafiliați. Aceste costuri includ costurile C&D, costurile pentru crearea de modele și prototipuri, costurile de certificare, omologare, costurile pentru controalele de calitate și de conformitate, costurile de depozitare și costurile de vânzare.

(262)

Comisia a verificat aceste date și a decis să ajusteze marja de subcotare (a se vedea considerentele 119-122 și de mai sus) și nivelul de eliminare a prejudiciului pentru aceste costuri, prin ajustarea prețurilor franco fabrică ale industriei Uniunii în sens descendent, ținând cont de costurile medii C&D ponderate pe baza cifrei de afaceri a producătorilor din Uniune incluși în eșantion. În plus, a fost efectuată o ajustare a prețului de import pentru a ține seama de costurile ulterioare importului verificate.

(263)

Având în vedere concluziile la care s-a ajuns în ceea ce privește dumpingul, prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, ar trebui instituite măsuri antidumping definitive asupra importurilor produsului în cauză, la nivelul marjei de dumping, în conformitate cu regula taxei celei mai mici.

(264)

Pe baza celor de mai sus, nivelurile la care va fi instituită taxa antidumping definitivă sunt stabilite în tabelul 3 de mai jos:

Tabelul 3

Marja de dumping, nivelul de eliminare a prejudiciului și nivelul taxei

(265)

Nivelurile taxei antidumping individuale pentru societățile menționate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei anchete. Prin urmare, ele reflectă situația constatată în cursul acestei anchete în ceea ce privește societățile respective. Astfel, aceste niveluri ale taxei (spre deosebire de taxa aplicabilă „tuturor celorlalte societăți” la scară națională) sunt aplicabile exclusiv importurilor produsului în cauză originar din RPC și fabricat de societățile respective și, prin urmare, de entitățile juridice specifice menționate. Produsul în cauză importat, fabricat de orice altă societate căreia nu i se menționează în mod specific denumirea și adresa în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, nu poate beneficia de aceste niveluri și face obiectul taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(266)

Orice cerere de aplicare a nivelurilor individuale ale taxei antidumping (de exemplu, ca urmare a unei schimbări a denumirii entității sau a creării de noi entități de producție sau de vânzare) trebuie să fie adresată Comisiei (5) și să conțină toate informațiile relevante privind, în special, orice modificare a activităților societății legate de producție și de vânzările interne și la export asociate, de exemplu, cu schimbarea denumirii sau cu schimbarea la nivelul entităților de producție și de vânzare. După caz, regulamentul va fi modificat în consecință prin actualizarea listei societăților care beneficiază de niveluri individuale ale taxei.

(267)

Pentru a minimiza riscurile de eludare ca urmare a diferenței mari dintre nivelurile taxei, sunt necesare măsuri speciale vizând asigurarea aplicării taxelor antidumping individuale. Societățile care fac obiectul taxelor antidumping individuale trebuie să prezinte o factură comercială valabilă autorităților vamale ale statelor membre. Factura trebuie să respecte cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3). Importurile care nu sunt însoțite de factura respectivă ar trebui să facă obiectul taxei antidumping aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(268)

Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a taxei antidumping, nivelul taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți” ar trebui să se aplice nu numai producătorilor-exportatori care nu au cooperat la anchetă, ci și producătorilor care nu au realizat exporturi către Uniune în decursul perioadei de anchetă, cu excepția cazului în care aceștia din urmă îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 3.

(269)

Un grup de producători-exportatori cooperanți, împreună cu CCCME, au oferit un angajament comun de preț, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de bază. Această ofertă de angajament este în curs de evaluare.

(270)

Având în vedere jurisprudența recentă a Curții de Justiție (6), este necesar să se prevadă rata dobânzilor de întârziere care urmează să fie plătite în caz de rambursare a taxelor definitive, deoarece dispozițiile relevante în vigoare în materie de taxe vamale nu prevăd o astfel de rată a dobânzii și aplicarea normelor naționale ar duce la distorsiuni nejustificate între operatorii economici, în funcție de statul membru care este ales pentru vămuire.

(271)

În urma comunicării constatărilor definitive, CCCME și 64 de producători-exportatori au prezentat o ofertă de angajament de preț în conformitate cu articolul 8 din regulamentul de bază.

(272)

Comisia a evaluat această ofertă și a concluzionat că acceptarea acestui angajament ar fi nerealizabilă, în sensul articolului 8 din regulamentul de bază, pe baza următoarelor elemente:

(273)

CCCME și producătorii-exportatori în cauză, precum și industria din Uniune au fost informați cu privire la motivele pentru care Comisia intenționează să respingă oferta de angajament. Industria din Uniune și-a exprimat acordul în favoarea deciziei de respingere.

(274)

CCCME a prezentat anumite observații și sugestii ca răspuns la evaluarea de către Comisie a ofertei de angajament. CCCME s-a oferit să utilizeze o medie a prețului minim de import pe baza tipurilor de produs cele mai costisitoare, să limiteze exporturile de alte produse și să se definească o serie de criterii de eligibilitate pentru a reduce numărul de producători-exportatori care participă la angajament. Cu toate acestea, deși aceste propuneri ar putea contribui, într-o oarecare măsură, la atenuarea anumitor riscuri de monitorizare, cele privind reducerea numărului de producători-exportatori și riscul inerent legat de fiabilitatea înregistrărilor contabile ale acestora nu au putut fi evaluate de Comisie, deoarece acestea nu erau suficient de precise pentru a forma o ofertă revizuită. În plus, restricționarea producătorilor-exportatori participanți ar putea duce la direcționarea exporturilor realizate de producătorii-exportatori neparticipanți prin intermediul celor participanți. În cele din urmă, Comisia a reamintit faptul că, în trecut, un angajament similar care includea un număr mult mai mic de producători-exportatori a fost încălcat în repetate rânduri și a fost în cele din urmă retras. Astfel, în general, observațiile și sugestiile exprimate de CCCME nu au schimbat evaluarea Comisiei.

(275)

Având în vedere marjele de dumping constatate și nivelul prejudiciului cauzat industriei din Uniune, ar trebui percepute definitiv sumele depuse cu titlu de taxă antidumping provizorie instituită de regulamentul provizoriu.

(276)

Nivelurile taxei definitive sunt inferioare nivelurilor taxei provizorii. Prin urmare, sumele depuse peste nivelul taxei antidumping definitive trebuie eliberate,

(277)

Comitetul instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036 nu a emis un aviz,