29.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 350/1

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (4) instituie un nomenclator statistic comun al unităților teritoriale (nomenclatorul comun al unităților teritoriale de statistică, „NUTS”), care permite colectarea, întocmirea și difuzarea statisticilor regionale armonizate în Uniunea Europeană.

(2)

Comisia, în colaborare cu Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, a definit o serie de tipologii teritoriale de bază și de cea mai mare relevanță pentru a clasifica unitățile statistice instituite prin Regulamentul (CE) nr. 1059/2003.

(3)

Sistemul statistic european utilizează deja tipologiile respective, în special gradul de urbanizare, care include definiția conceptului de orașe.

(4)

Codificarea tipologiilor este necesară pentru a stabili definiții și condiții neechivoce pentru tipurile de teritorii, asigurând aplicarea transparentă și armonizată a acestora și stabilizarea tipologiilor, pentru a facilita întocmirea și difuzarea statisticilor europene. Aceste tipologii statistice nu aduc atingere identificării domeniilor specifice ale politicilor Uniunii.

(5)

Un sistem de grile statistice ar trebui să se aplice la calcularea și alocarea tipurilor de teritorii regiunilor și zonelor în cauză, întrucât tipurile respective depind de distribuția și densitatea populației în celulele de grilă de un kilometru pătrat.

(6)

O serie de aspecte minore ale unităților administrative locale (UAL) ar trebui, de asemenea, să fie clarificate pentru a simplifica terminologia și mecanismul de transmitere a listelor UAL de la statele membre către Comisie (Eurostat).

(7)

În vederea adaptării la evoluțiile corespunzătoare din statele membre, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea, în conformitate cu informațiile transmise de statele membre, a clasificării NUTS din anexa I, a listei privind unitățile administrative existente din anexa II și a listei UAL din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1059/2003. Este deosebit de important ca, în cadrul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (5). În special, pentru a se asigura o participare egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(8)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește aplicarea tipologiilor teritoriale și a seriilor de timp pe care statele membre urmează să le transmită Comisiei, în cazul oricărei modificări a nomenclatorului NUTS. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (6).

(9)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume armonizarea clasificării regionale, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului menționat.

(10)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 ar trebui modificat în consecință,

1.

Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 1

Obiect

(1)   Prezentul regulament stabilește un nomenclator statistic comun al unităților teritoriale (NUTS), pentru a permite colectarea, întocmirea și difuzarea de statistici europene la diferite niveluri teritoriale ale Uniunii.

(2)   Clasificarea NUTS este prevăzută în anexa I.

(3)   Unitățile administrative locale (UAL), astfel cum sunt menționate la articolul 4, completează nomenclatorul NUTS.

(4)   Grilele statistice, astfel cum sunt menționate la articolul 4a, completează nomenclatorul NUTS. Grilele statistice respective sunt utilizate pentru a calcula tipologiile teritoriale pe baza populației.

(5)   Tipologiile teritoriale ale Uniunii, astfel cum sunt menționate la articolul 4b, completează clasificarea NUTS prin atribuirea de tipuri unităților teritoriale.”

2.

La articolul 2, alineatul (5) se elimină.

3.

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

4.

Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 4

Unități administrative locale

(1)   În fiecare stat membru, unitățile administrative locale (UAL) împart nivelul NUTS 3 în unul sau două niveluri suplimentare de unități teritoriale. Cel puțin unul din nivelurile UAL este o unitate administrativă, astfel cum este definită în articolul 3 alineatul (1) și astfel cum este stabilită în anexa III. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 7a pentru a modifica lista UAL din anexa III pe baza modificărilor aduse unităților administrative care i-au fost transmise de către statul membru în cauză, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1).

(2)   În primele șase luni ale fiecărui an, statele membre transmit Comisiei (Eurostat) lista UAL care indică orice modificări și regiunea NUTS 3 de care aparțin, de la data de 31 decembrie a anului precedent. În acest sens, lista respectă formatul electronic impus de către Comisie (Eurostat).

(3)   Comisia (Eurostat) publică lista UAL în secțiunea dedicată a site-ului său web, până la data de 31 decembrie a fiecărui an.”

5.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 4a

Grile statistice

Comisia (Eurostat) întreține și publică un sistem de grile statistice la nivelul Uniunii în secțiunea dedicată a site-ului său web. Grilele statistice respectă specificațiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1089/2010 al Comisiei (*1).

Articolul 4b

Tipologiile teritoriale ale Uniunii

(1)   Comisia (Eurostat) întreține și publică în secțiunea dedicată a site-ului său web tipologiile Uniunii compuse din unități teritoriale la nivelul NUTS, al UAL și la nivelul celulei de grilă.

(2)   Tipologia pe baza grilei se stabilește la un nivel de rezoluție de 1 km2, după cum urmează:

(3)   Următoarele tipologii se stabilesc la nivelul UAL:

În cazul în care există mai mult de un singur nivel administrativ UAL într-un stat membru, Comisia (Eurostat) consultă respectivul stat membru pentru a stabili nivelul administrativ UAL care este utilizat pentru atribuirea de tipologii.

(4)   Următoarele tipologii și denumiri se stabilesc la nivelul NUTS 3:

(5)   Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, condiții uniforme pentru aplicarea armonizată a tipologiilor stabilite la nivelul Uniunii. Condițiile respective descriu metoda conform căreia tipologiile vor fi atribuite regiunilor individuale UAL și NUTS 3. Atunci când pune în aplicare condițiile uniforme, Comisia ia în considerare caracteristicile geografice, socioeconomice, istorice, culturale și de mediu. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 7.

(*1)  Regulamentul (UE) nr. 1089/2010 al Comisiei din 23 noiembrie 2010 de punere în aplicare a Directivei 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește interoperabilitatea seturilor și serviciilor de date spațiale (JO L 323, 8.12.2010, p. 11).”"

6.

Articolul 5 se modifică după cum urmează:

7.

Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 7

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de Comitetul Sistemului Statistic European. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.”

8.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 7a

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 3 alineatul (4), la articolul 4 alineatul (1) și la articolul 5 alineatul (4) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani începând de la 18 ianuarie 2018. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 3 alineatul (4), la articolul 4 alineatul (1) și la articolul 5 alineatul (4) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 3 alineatul (4), al articolului 4 alineatul (1) sau al articolului 5 alineatul (4) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

9.

Articolul 8 se elimină.

10.

Titlul anexei III se înlocuiește cu:

„UNITĂȚI ADMINISTRATIVE LOCALE”.

29.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 350/7

(1)

Cea de a 21-a Conferință a părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) a avut loc la Paris în perioada 30 noiembrie-12 decembrie 2015. La respectiva conferință, a fost adoptat un acord internațional (denumit în continuare „Acordul de la Paris”) pentru consolidarea răspunsului global la schimbările climatice. Printre altele, Acordul de la Paris stabilește un obiectiv pe termen lung care corespunde obiectivului de menținere a creșterii temperaturii globale cu mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și de continuare a eforturilor de menținere a acestei creșteri la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale. Acordul de la Paris a fost aprobat, în numele Uniunii, prin Decizia (UE) 2016/1841 a Consiliului (3). Acordul de la Paris a intrat în vigoare la 4 noiembrie 2016. În vederea atingerii obiectivelor Acordului de la Paris, toate sectoarele trebuie să contribuie iar părțile vor pregăti, vor comunica și vor menține Contribuții Succesive stabilite la nivel Național (CSN). Prin urmare, ar trebui să fie întreprinse acțiuni prin intermediul Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI) pentru a reduce emisiile generate de aviația internațională.

(2)

Protecția mediului este una dintre cele mai importante provocări cu care se confruntă Uniunea. Obiectivele de mediu ale Uniunii, astfel cum sunt prevăzute la articolul 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, sunt conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului; ocrotirea sănătății persoanelor; utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale; și promovarea pe plan internațional a unor măsuri destinate să contracareze problemele de mediu la scară regională sau mondială și în special lupta împotriva schimbărilor climatice.

(3)

În concluziile sale din 23-24 octombrie 2014, Consiliul European a stabilit un obiectiv obligatoriu de reducere la nivel intern în toate sectoarele economice a emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 40 % până în 2030 față de nivelurile din 1990. Consiliul din 6 martie 2015 a aprobat în mod oficial această contribuție a Uniunii și a statelor sale membre ca fiind CSN preconizate în temeiul Acordului de la Paris. În concluziile sale din octombrie 2014, Consiliului European a afirmat faptul că obiectivul urmează să fie îndeplinit în mod colectiv de către Uniune în cel mai eficient mod posibil din punctul de vedere al costurilor, cu reduceri ale emisiilor, până în 2030, atât în sectoarele care fac obiectul sistemului Uniunii Europene de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), cât și în sectoarele care nu fac obiectul ETS în proporție de 43 % și, respectiv, 30 % față de anul 2005. Toate sectoarele economiei ar trebui să contribuie la realizarea respectivelor reduceri ale emisiilor. Comisia ar trebui să înlesnească schimburile de informații între statele membre cu privire la cele mai bune practici și lecții învățate în sectorul mobilității cu emisii scăzute.

(4)

Un sistem EU ETS reformat și funcțional, cu un instrument îmbunătățit de stabilizare a pieței, va fi principalul instrument european pentru atingerea obiectivului de reducere cu 40 %, menționat în concluziile Consiliului European din octombrie 2014, cu un factor linear și certificate alocate cu titlu gratuit după 2020. Respectivele dispoziții ar trebui să fie în concordanță cu obiectivele Uniunii în materie de climă și cu angajamentele asumate în temeiul Acordului de la Paris. Proporția certificatelor care urmează să fie scoase la licitație ar trebui să fie exprimată sub formă de procentaj în Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), pentru a spori certitudinea planificării în ceea ce privește deciziile de investiții, pentru a spori transparența, pentru a reduce la minimum relocarea emisiilor de dioxid de carbon și a face întregul sistem mai simplu și mai ușor de înțeles. În cadrul raportării sale periodice în temeiul Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5), Comisia trebuie să evalueze, de asemenea, rezultatele dialogului de facilitare din 2018. Dispozițiile din Directiva 2003/87/CE ar trebui să fie revizuite în mod constant având în vedere evoluțiile internaționale și eforturile întreprinse în vederea atingerii obiectivelor Acordului de la Paris, inclusiv prima evaluare la nivel global în 2023 și evaluările ulterioare la nivel global, la fiecare cinci ani, cu scopul de a determina CSN succesive.

(5)

Uniunea și statele sale membre au făcut eforturi pentru a realiza progrese în vederea ajungerii la un acord internațional de a reduce impactul gazelor cu efect de seră generate de activitățile de aviație încă din 1997 și, începând din 2008, dispun de acte legislative în vigoare pentru a limita efectele schimbărilor climatice generate de activitățile de aviație prin intermediul sistemului EU ETS, operațional din anul 2005. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat în hotărârea sa din 21 decembrie 2011 (6) că includerea activităților de aviație în sistemul EU ETS în temeiul Directivei 2008/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7) nu încalcă dreptul internațional. Pentru a facilita progresul lucrărilor din cadrul OACI, Uniunea a adoptat de două ori derogări de la sistemul EU ETS, cu termen precis, pentru a limita obligațiile de conformare la emisiile generate de zborurile între aerodromuri situate în Spațiul Economic European (SEE), cu egalitatea de tratament pe rute a operatorilor de aeronave, indiferent de locul în care își au sediul. Cea mai recentă derogare de la sistemul EU ETS, prevăzută de Regulamentul (UE) nr. 421/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (8), a limitat obligațiile de conformare la zborurile intra-SEE între 2013 și 2016 și a preconizat modificări potențiale ale domeniului de aplicare al sistemului în ceea ce privește activitățile către și dinspre aerodromurile situate în afara SEE începând de la 1 ianuarie 2017, în urma revizuirii prevăzute în respectivul regulament.

(6)

Activitatea desfășurată de OACI privind o măsură bazată pe piață pentru emisiile generate de aviația internațională este un element care face parte din așa-numitul „pachet de măsuri” pentru a atinge obiectivul indicativ de creștere cu caracter neutru din punct de vedere al emisiilor de carbon începând cu 2020 (denumită în continuare „CNG 2020”) și ar trebui să fie completată de progrese în gestionarea traficului aerian și tehnologii de propulsie. Dezvoltarea continuă a strategiilor și programelor de cercetare va fi esențială pentru inovarea tehnologică și îmbunătățirile operaționale necesare în vederea depășirii obiectivului CNG 2020 și obținerii de reduceri absolute ale emisiilor la nivelul întregului sector.

(7)

Au fost adoptate mai multe măsuri la nivelul Uniunii care vizează prevenirea fragmentării spațiului aerian european în vederea îmbunătățirii fluxului traficului aerian și controlului utilizării spațiului aerian, reducând astfel emisiile. Statele membre și-au luat din nou angajamentul de a pune în aplicare conceptul de „cer unic european”, ținând seama de creșterea așteptată a volumului traficului aerian în următorii ani. Pentru a realiza progrese în ceea ce privește gestionarea traficului aerian, trebuie accelerată punerea în aplicare a întreprinderii comune pentru realizarea Programului de cercetare privind managementul traficului aerian în cerul unic european (SESAR). Alte măsuri, cum ar fi utilizarea GNSS pentru navigația prin satelit, inițiativele comune în domeniul tehnologiei, cum ar fi Clean Sky I și Clean Sky II și programele de cercetare ale Uniunii, cum ar fi Orizont 2020 și programele succesoare, vor contribui, de asemenea, la îmbunătățirea eficienței și la reducerea emisiilor generate de activitățile de aviație.

(8)

În lumina rezoluției adoptate cu ocazia celei de a 39-a sesiuni a Adunării OACI din octombrie 2016 privind punerea în aplicare a unei măsuri globale bazate pe piață începând din 2021 pentru a compensa emisiile generate de aviația internațională peste nivelurile din 2020, adoptarea de către OACI a standardelor și a practicilor recomandate (denumite în continuare „SARP”) pentru a completa respectiva rezoluție și a pune în aplicare sistemul global este prevăzută pentru 2018. Cu toate acestea, aplicarea sa concretă va necesita măsuri la nivel național din partea membrilor OACI. De asemenea, OACI va trebui să elaboreze modalități de guvernanță, inclusiv un sistem de registre. În acest context, pentru a stimula continuarea activităților desfășurate în cadrul OACI și a facilita operaționalizarea sistemului OACI, derogarea actuală de la obligațiile prevăzute de EU ETS pentru zborurile înspre și dinspre țările terțe ar trebui prelungită până la 31 decembrie 2023, sub rezerva revizuirii, pentru a permite dobândirea experienței necesare punerii în aplicare a sistemului OACI. Ca urmare a prelungirii derogării, numărul de certificate care urmează să fie scoase la licitație și emise cu titlu gratuit, inclusiv din rezerva specială, ar trebui să rămână proporțional cu reducerea obligației de restituire a certificatelor. Începând cu 1 ianuarie 2021, numărul de certificate alocate operatorilor de aeronave ar trebui să fie redus anual, în conformitate cu factorul linear de reducere aplicabil tuturor celorlalte sectoare în EU ETS, sub rezerva revizuirii în vederea punerii în aplicare a sistemului OACI. Revizuirea va fi elaborată în deplină conformitate cu liniile directoare pentru o mai bună reglementare și prin consultări adecvate cu toate părțile interesate, inclusiv statele membre. Certificatele nealocate din rezerva specială ar trebui să fie anulate în continuare.

(9)

Veniturile generate de licitarea certificatelor sau valoarea lor financiară echivalentă, ar trebui să fie utilizate pentru combaterea schimbărilor climatice în Uniune și în țările terțe, printre altele, pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, pentru adaptarea la impactul schimbărilor climatice în Uniune și în țările terțe, în special în țările în curs de dezvoltare, pentru a finanța cercetarea și dezvoltarea în domeniul atenuării efectelor și al adaptării, inclusiv în sectorul aeronautic, al transportului aerian și al combustibililor alternativi durabili utilizați în sectorul aviației, pentru a reduce emisiile prin folosirea transporturilor cu emisii reduse și pentru a acoperi cheltuielile de administrare a sistemului EU ETS. Statele membre care utilizează aceste venituri pentru cofinanțarea cercetării și inovării trebuie să acorde o atenție specială programelor sau inițiativelor din cadrul celui de Al nouălea program-cadru de cercetare (denumit în continuare „PC9”). Asigurarea transparenței cu privire la utilizarea veniturilor obținute în urma licitării certificatelor în temeiul Directivei 2003/87/CE prin transmiterea de rapoarte de către statele membre în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 525/2013 este esențială în vederea îndeplinirii angajamentelor Uniunii.

(10)

Integritatea de mediu a sistemului EU ETS ar trebui protejată împotriva riscului de caducitate a obligațiilor pentru operatorii de aeronave și alți operatori supuși reglementărilor unui stat membru. Prin urmare, certificatele emise de către un astfel de stat membru ar trebui să fie utilizate numai în cazul în care obligațiile de restituire a certificatelor de emisii nu sunt expuse riscului să devină caduce astfel încât să aducă atingere integrității de mediu a sistemului EU ETS. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsurile necesare pentru a proteja în consecință integritatea de mediu a EU ETS. Astfel de măsuri ar trebui să fie în vigoare până în momentul în care acestea nu mai sunt necesare din cauza unei modificări a circumstanțelor.

(11)

Având în vedere că nu au fost încă definite principalele caracteristici ale măsurii globale bazate pe piață și că punerea sa în aplicare depinde de legislația internă prevăzută de statele și de regiunile participante, Comisia ar trebui să raporteze periodic către Parlamentul European și către Consiliu privind progresele negocierilor din cadrul OACI, în special privind instrumentele relevante adoptate de OACI, inclusiv SARP, măsurile adoptate de țările terțe pentru punerea în aplicare a măsurii globale bazate pe piață care se va aplica emisiilor pentru perioada 2021-2035, eforturile de a adopta măsuri ambițioase și obligatorii pentru a atinge obiectivul pe termen lung al industriei aviatice de a reduce la jumătate până în 2050 emisiile de CO2 raportat la nivelurile din 2005 și alte evoluții relevante și instrumente aplicabile la nivel internațional, precum normele adoptate în cadrul CCONUSC și în temeiul Acordului de la Paris privind piețele carbonului și contabilizarea carbonului. După stabilirea clară a naturii și a conținutului instrumentelor OACI și înainte de a începe aplicarea măsurii globale bazate pe piață a OACI, Comisia ar trebui să prezinte un raport în care să analizeze modalitățile de punere în aplicare a respectivelor instrumente în dreptul Uniunii printr-o revizuire a Directivei 2003/87/CE. Comisia ar trebui să ia în considerare și normele aplicabile în ceea ce privește zborurile intra-SEE, după caz. În acest sens, Comisia, în raportul său, ar trebui să reflecte necesitatea de a asigura coerența cu dreptul Uniunii, în special pentru a evita orice denaturare a concurenței și pentru a reduce la minimum orice sarcini administrative nejustificate pentru statele membre și operatorii de aeronave. Comisia ar trebui să atașeze raportului său, după caz, o propunere adresată Parlamentului European și Consiliului, care să permită sectorului aviației să contribuie la respectarea angajamentului privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră asumat de Uniune pentru 2030 la nivelul întregii economii.

(12)

În vederea punerii în aplicare a măsurii globale bazate pe piață a OACI, este necesar să existe date relevante disponibile privind emisiile generate de activitățile de aviație cât mai curând posibil. Respectivele emisii ar trebui monitorizate, raportate și verificate în conformitate cu aceleași principii ca cele aplicabile monitorizării, raportării și verificării emisiilor generate de activitățile de aviație prevăzute de Directiva 2003/87/CE. În consecință, Comisia ar trebui să adopte dispoziții referitoare la monitorizare, raportare și verificare în scopul punerii în aplicare a măsurii globale bazate pe piață a OACI care să evite orice denaturare a concurenței. Respectivele dispoziții ar trebui să fie conforme cu principiile enunțate în regulamentul menționat la articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE și ar trebui să asigure că rapoartele transmise privind emisiile sunt verificate în conformitate cu principiile și criteriile de verificare menționate la articolul 15 din respectiva directivă. Aceste dispoziții ar trebui să fie adoptate în conformitate cu procedurile aplicabile monitorizării, raportării și verificării din Directiva 2003/87/CE.

(13)

Activitățile de aviație au, de asemenea, un impact asupra schimbărilor climatice prin emisia de oxizi de azot, de vapori de apă și de particule de sulfat și funingine la altitudini mari, care ar putea avea un efect semnificativ asupra climei, potrivit cercetărilor științifice. Grupul interguvernamental privind schimbările climatice a estimat că impactul total al activităților de aviație asupra climei este, în prezent, de două până la patru ori mai mare decât efectul exclusiv al emisiilor de dioxid de carbon din trecut. Până la înregistrarea unor progrese viitoare ale științei, toate efectele generate de activitățile de aviație ar trebui abordate într-un mod cât mai cuprinzător cu putință. Directiva 2008/101/CE a prevăzut angajamentul Comisiei de a prezenta o propunere privind oxizii de azot în anul 2008. În pofida dificultăților tehnice și politice implicate, Comisia ar trebui să își intensifice eforturile în această privință. Ar trebui promovate, de asemenea, cercetările cu privire la formarea trenelor/traseelor de condensare, cunoscute și sub denumirea de „contrails”, la transformarea acestora în nori cirrus, la efectele directe minore ale aerosolilor de sulfat și ale funinginii, precum și cu privire la măsurile eficace de atenuare, inclusiv măsuri operaționale și tehnice.

(14)

În scopul simplificării și pentru a reduce sarcinile administrative, operatorii de aeronave cu emisii mai mici de 3 000 de tone de CO2 pe an de la zborurile din interiorul SEE ar trebui să beneficieze de instrumentul pentru micii emițători aprobat în temeiul Regulamentului (UE) nr. 606/2010 al Comisiei (9) pentru verificarea emisiilor lor. Ar trebui să se considere în continuare că operatorii de aeronave necomerciali care emit mai puțin de 1 000 de tone de CO2 pe an îndeplinesc cerințele Directivei 2003/87/CE pentru încă 10 ani, perioadă în care ar trebui să se dezvolte măsuri astfel încât, în viitor, toți operatorii contribuie la reducerea emisiilor.

(15)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume prelungirea actualelor limitări ale domeniului de aplicare pentru activitățile de aviație până la 31 decembrie 2023 și pregătirea punerii în aplicare a unei măsuri globale bazate pe piață începând din 2021, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vederea amploarea sau efectele acțiunii sale, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(16)

Este esențial să se asigure securitatea juridică pentru operatorii de aeronave și autoritățile naționale, având în vedere termenul de restituire stabilit pentru 30 aprilie 2018, specificat în Directiva 2003/87/CE. În consecință, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(17)

Prin urmare, Directiva 2003/87/CE ar trebui modificată în consecință,

1.

La articolul 3c, se introduce următorul alineat:

„(3a)   Orice alocare de certificate pentru activitățile de aviație înspre și dinspre aerodromurile situate în țări din afara Spațiului Economic European (SEE) după 31 decembrie 2023 face obiectul revizuirii menționate la articolul 28b.”

2.

La articolul 3d, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   De la 1 ianuarie 2013, 15 % din certificate vor fi scoase la licitație. Comisia realizează un studiu privind capacitatea sectorului aviației de a transfera costurile emisiilor de CO2 clienților săi, în ceea ce privește sistemul EU ETS și măsura globală bazată pe piață elaborată de Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI). Studiul evaluează capacitatea sectorului aviației de a transfera costurile unităților de emisii necesare, prin comparație cu sectoarele industriale și cu sectorul energiei electrice, cu intenția de a face o propunere de a crește procentul certificatelor ce fac obiectul licitațiilor în conformitate cu revizuirea menționată la articolul 28b alineatul (2), ținând seama de analiza transferării costurilor indirecte și de alinierea cu alte sectoare, precum și de competitivitatea între diferitele moduri de transport.”

3.

La articolul 3d, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Toate veniturile generate de licitarea certificatelor ar trebui să fie utilizate pentru combaterea schimbărilor climatice în Uniune și în țările terțe, printre altele, pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, pentru adaptarea la impactul schimbărilor climatice în Uniune și în țările terțe, în special în țările în curs de dezvoltare, pentru a finanța cercetarea și dezvoltarea în domeniul atenuării efectelor și al adaptării, inclusiv, în special, în sectorul aeronautic și al transportului aerian, pentru a reduce emisiile prin folosirea transporturilor cu emisii reduse și pentru a acoperi cheltuielile de administrare a sistemului EU ETS. Veniturile din licitații ar trebui să fie utilizate, de asemenea, pentru a finanța proiecte comune de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră din sectorul aviației, cum ar fi întreprinderea comună pentru realizarea Programului de cercetare privind managementul traficului aerian în cerul unic european (SESAR) și inițiativele comune în domeniul tehnologiei Clean Sky, precum și orice inițiative care permit utilizarea pe scară largă a GNSS pentru navigația prin satelit și capacități interoperabile în toate statele membre, în special proiecte care îmbunătățesc infrastructura de navigație aeriană, furnizarea de servicii de navigație aeriană și utilizarea spațiului aerian. Veniturile obținute în urma licitației pot fi utilizate și pentru finanțarea contribuțiilor la Fondul mondial pentru eficiență energetică și energii regenerabile, precum și a măsurilor de evitare a despăduririi. Statele membre care utilizează aceste venituri pentru cofinanțarea cercetării și inovării trebuie să acorde o atenție specială programelor sau inițiativelor din cadrul celui de Al nouălea program-cadru de cercetare (denumit în continuare „PC9”). Transparența cu privire la utilizarea veniturilor obținute în urma licitării certificatelor în temeiul prezentei directive este esențială pentru îndeplinirea angajamentelor Uniunii.

Statele membre informează Comisia cu privire la acțiunile adoptate în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat.”

4.

La articolul 12, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Pentru perioada până la 31 decembrie 2020, statele membre se asigură că, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, operatorul fiecărei instalații restituie un număr de certificate, altele decât certificatele eliberate în temeiul capitolului II, care este egal cu totalul emisiilor instalației în cauză pe parcursul anului calendaristic anterior, conform verificării efectuate în conformitate cu articolul 15, și că respectivele certificate sunt ulterior anulate. Pentru perioada începând cu 1 ianuarie 2021, statele membre se asigură că, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, operatorul fiecărei instalații restituie un număr de certificate care este egal cu totalul emisiilor instalației în cauză pe parcursul anului calendaristic anterior, conform verificării efectuate în conformitate cu articolul 15, și că respectivele certificate sunt ulterior anulate, sub rezerva revizuirii menționate la articolul 28b.”

5.

La articolul 12, înainte de alineatul (3a) se introduce următorul alineat:

„(3-a)   În cazul în care este necesar și atât timp cât este necesar pentru a proteja integritatea de mediu a sistemului EU ETS, operatorilor de aeronave și celorlalți operatori din cadrul EU ETS li se interzice utilizarea certificatelor emise de un stat membru cu privire la care există obligații ale operatorilor de aeronave și ale altor operatori care au devenit caduce. Actul juridic menționat la articolul 19 trebuie să includă măsurile necesare în cazurile menționate în prezentul alineat.”

6.

Articolul 28a se modifică după cum urmează:

7.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 28b

Raportarea și revizuirea de către Comisie privind punerea în aplicare a măsurii globale bazate pe piață a OACI

(1)   Înainte de 1 ianuarie 2019 și ulterior în mod periodic, Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului privind progresele negocierilor din cadrul OACI de punere în aplicare a măsurii globale bazate pe piață care se va aplica emisiilor începând din 2021, în special cu privire la: (i) instrumentele relevante ale OACI, inclusiv standardele și practicile recomandate; (ii) recomandările aprobate de Consiliul OACI relevante pentru măsura globală bazată pe piață; (iii) înființarea unui registru global; (iv) măsurile naționale adoptate de țările terțe pentru punerea în aplicare a măsurii globale bazate pe piață care se va aplica emisiilor începând din 2021; (v) implicațiile rezervelor depuse de țările terțe; și (vi) alte evoluții relevante și instrumente aplicabile la nivel internațional.

În conformitate cu evaluarea la nivel global a CCONUSC, Comisia prezintă și un raport cu privire la eforturile de a îndeplini obiectivul indicativ pe termen lung al sectorului aviației, de a reduce la jumătate până în 2050 emisiile de CO2 generate de activitățile de aviație raportat la nivelurile din 2005.

(2)   În termen de 12 luni de la adoptarea de către OACI a instrumentelor relevante și înainte ca măsura globală bazată pe piață să devină operațională, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului în care examinează modalități ca aceste instrumente să fie puse în aplicare în dreptul Uniunii prin intermediul unei revizuiri a prezentei directive. De asemenea, în raportul respectiv, Comisia ar trebui să ia în considerare normele aplicabile în ceea ce privește zborurile efectuate în interiorul SEE, după caz. Raportul examinează, de asemenea, nivelul de ambiție și integritatea de mediu generală a măsurii globale bazate pe piață, inclusiv nivelul de ambiție general în ceea ce privește obiectivele Acordului de la Paris, nivelul de participare, forța executorie a acesteia, transparența, sancțiunile pentru neconformitate, procedurile de consultare a opiniei publice, calitatea creditelor de compensare, monitorizarea, raportarea și verificarea emisiilor, registrele, responsabilitatea, precum și normele privind utilizarea de biocarburanți. În plus, raportul analizează dacă dispozițiile adoptate în temeiul articolului 28c alineatul (2) trebuie să fie revizuite.

(3)   Comisia atașează raportului la care se face referire la alineatul (2) din prezentul articol o propunere, după caz, adresată Parlamentului European și Consiliului în vederea modificării, suprimării, prelungirii sau înlocuirii derogărilor prevăzute la articolul 28a, care este în concordanță cu angajamentul Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul întregii economii pentru 2030, cu scopul de a păstra integritatea de mediu și eficacitatea acțiunii Uniunii în domeniul combaterii schimbărilor climatice.

Articolul 28c

Dispoziții privind monitorizarea, raportarea și verificarea în scopul punerii în aplicare a măsurii globale bazate pe piață

(1)   Comisia adoptă dispoziții pentru monitorizarea, raportarea și verificarea adecvate ale emisiilor în scopul punerii în aplicare a măsurii globale bazate pe piață a OACI pe toate rutele acoperite de aceasta. Aceste dispoziții se bazează pe instrumentele relevante adoptate de OACI, evită orice denaturare a concurenței, sunt în concordanță cu principiile cuprinse în regulamentul menționat la articolul 14 alineatul (1) și asigură că rapoartele transmise privind emisiile sunt verificate în conformitate cu principiile și criteriile de verificare menționate la articolul 15.

(2)   Dispozițiile menționate la alineatul (1) din prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedurile menționate la articolele 14 și 15.”

8.

La articolul 30, se adaugă următorul alineat:

„(5)   Înainte de 1 ianuarie 2020, Comisia prezintă o analiză actualizată a efectelor aviației, altele decât cele de CO2, însoțită, după caz, de o propunere privind cele mai bune modalități de a aborda aceste efecte.”

9.

La litera (k) din anexa I, anul „2020” se înlocuiește cu „2030”.

29.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 350/15

(1)

Pentru a se asigura securitatea juridică și punerea în aplicare armonizată și nediscriminatorie a sprijinului pentru tinerii fermieri, este necesar să se prevadă că, în contextul dezvoltării rurale, „data stabilirii”, menționată în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5) și în alte norme relevante, înseamnă data la care solicitantul efectuează sau finalizează o acțiune în ceea ce privește stabilirea pentru prima dată și că cererea de sprijin trebuie depusă la cel târziu 24 de luni de la data respectivă. În plus, experiența dobândită în urma negocierilor programelor a arătat că ar trebui clarificate normele privind stabilirea comună a tinerilor fermieri și pragurile pentru accesul la sprijin prevăzute în temeiul articolului 19 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 și că ar trebui raționalizate dispozițiile privind durata planului de afaceri.

(2)

Pentru a facilita punerea în aplicare a serviciilor de formare și de consiliere de către autoritățile de management ale statelor membre, statutul de beneficiar în cadrul respectivei măsuri ar trebui să fie extins pentru a cuprinde autoritățile respective, asigurându-se în același timp că furnizorul de servicii este ales de către un organism independent din punct de vedere funcțional de autoritățile respective și că verificările sunt efectuate la nivelul furnizorului de servicii de consiliere sau de formare.

(3)

În vederea stimulării participării la scheme de calitate, fermierii sau grupurile de fermieri care participă la astfel de scheme timp de cinci ani anteriori cererii de sprijin ar trebui să fie eligibili pentru o durată maximă de cinci ani, ținându-se seama în mod corespunzător de momentul primei participări la schemă.

(4)

Pentru a fi suficient de atractive pentru sectorul privat, este esențial ca instrumentele financiare să fie concepute și executate într-un mod flexibil și transparent. Cu toate acestea, experiența a arătat că normele de eligibilitate specifice anumitor măsuri limitează recurgerea la instrumentele financiare în cadrul programelor de dezvoltare rurală, precum și utilizarea flexibilă a instrumentelor financiare de către administratorii fondurilor. Prin urmare, este necesar să se prevadă că normele de eligibilitate specifice anumitor măsuri nu se aplică instrumentelor financiare. Din același motiv, este, de asemenea, necesar să se prevadă că ajutorul la înființare acordat tinerilor fermieri în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 poate fi furnizat și sub formă de instrumente financiare. Având în vedere modificările menționate, ar trebui să se prevadă că, în cazul în care sprijinul pentru investiții prevăzut la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 este acordat sub formă de instrumente financiare, investițiile trebuie să contribuie la una sau mai multe priorități ale Uniunii în materie de dezvoltare rurală.

(5)

Pentru a se reduce sarcina administrativă în ceea ce privește punerea în aplicare a principiului excluderii dublei finanțări în raport cu ecologizarea, statelor membre ar trebui să li se dea posibilitatea de a aplica o deducere medie fixă în cazul tuturor beneficiarilor vizați care desfășoară tipul de operațiune sau de submăsură în cauză.

(6)

În prezent, fermierii sunt expuși la riscuri economice tot mai mari ca urmare a evoluțiilor pieței. Totuși, aceste riscuri economice nu afectează toate sectoarele agricole în mod egal. În consecință, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea, în cazuri justificate în mod corespunzător, să ajute fermierii prin intermediul unui instrument sectorial de stabilizare a veniturilor, în special pentru sectoarele afectate de o gravă scădere a veniturilor, care ar avea un impact economic semnificativ pentru o anumită zonă rurală, cu condiția ca scăderea veniturilor să depășească un prag de cel puțin 20 %. Pentru a se asigura că instrumentul sectorial de stabilizare a veniturilor este eficace și adaptat la situațiile specifice din statele membre, acestea ar trebui să aibă posibilitatea să stabilească, în cadrul programelor lor de dezvoltare rurală, veniturile care trebuie luate în considerare în vederea activării instrumentului, într-un mod flexibil. În același timp, și în scopul de a promova utilizarea de către fermieri a asigurării, pragul pentru scăderea producției aplicabil asigurării ar trebui redus la 20 %. În plus, în scopul de a monitoriza cheltuielile efectuate în cadrul instrumentului sectorial de stabilizare a veniturilor și al asigurării, conținutul planului financiar al programului ar trebui adaptat.

(7)

Cerința de raportare specifică pentru măsura de gestionare a riscurilor din 2018 prevăzută la articolul 36 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 este deja abordată în raportul către Parlamentul European și Consiliu privind monitorizarea și evaluarea politicii agricole comune (PAC), menționat la articolul 110 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6). Prin urmare, la articolul 36 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 ar trebui să se elimine al doilea paragraf.

(8)

În ceea ce privește fondurile mutuale pentru fermierii din toate sectoarele, se pare că interzicerea oricărei contribuții din fonduri publice la capitalul subscris inițial, prevăzută la articolul 38 alineatul (3) și articolul 39 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, împiedică funcționarea eficientă a respectivelor fonduri. Prin urmare, interdicția respectivă ar trebui să fie eliminată. De asemenea, este oportună extinderea ariilor care pot face obiectul contribuțiilor financiare la fonduri mutuale, astfel încât contribuțiile să poată completa plățile anuale către fonduri, precum și să poată viza capitalul subscris inițial al acestora.

(9)

Sprijinul pentru investițiile de refacere a potențialului de producție în urma unor dezastre naturale și evenimente catastrofale prevăzut la articolul 18 alineatul (1) litera (b) și articolul 24 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 se acordă de obicei tuturor solicitanților eligibili. Prin urmare, statele membre nu ar trebui să fie obligate să definească criterii de selecție pentru operațiunile de refacere. În plus, în cazuri justificate în mod corespunzător, dacă, din cauza naturii operațiunilor, nu este posibil să se definească criteriile de selecție, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a defini metode alternative de selecție.

(10)

Articolul 59 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 definește ratele maxime ale contribuției Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR). Pentru a reduce presiunea asupra bugetului național al unor state membre și pentru a accelera investițiile atât de necesare în Cipru, rata maximă a contribuției (100 %) menționată la articolul 59 alineatul (4) litera (f) din regulamentul menționat ar trebui să fie prelungită până la încheierea programului. În plus, o trimitere la rata specifică a contribuției introdusă în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (7) pentru noul instrument financiar menționat la articolul 38 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 ar trebui menționată la articolul 59 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

(11)

În temeiul articolului 60 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, în cazul în care se iau măsuri de urgență ca urmare a unor dezastre naturale, eligibilitatea cheltuielilor legate de modificările programului poate începe de la data producerii dezastrului natural. Această posibilitate de a asigura eligibilitatea cheltuielilor efectuate înainte de prezentarea unei modificări a programului ar trebui extinsă și la alte situații, cum ar fi evenimente catastrofale sau o schimbare semnificativă și bruscă a condițiilor socioeconomice ale statului membru sau ale regiunii.

(12)

În temeiul articolului 60 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, în ceea ce privește investițiile în sectorul agricol, sunt eligibile numai cheltuielile efectuate după depunerea unei cereri. Cu toate acestea, în cazul în care investițiile se referă la măsuri de urgență ca urmare a unor dezastre naturale, evenimente catastrofale sau fenomene climatice nefavorabile sau a unei schimbări semnificative și bruște a condițiilor socioeconomice ale statului membru sau ale regiunii, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a prevedea în programele lor că cheltuielile efectuate după producerea evenimentului sunt eligibile, pentru a asigura reacția lor flexibilă și rapidă la astfel de evenimente. Pentru a oferi un sprijin eficient pentru operațiunile de urgență întreprinse de statele membre ca răspuns la evenimentele care au avut loc în ultimii ani, posibilitatea menționată ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2016.

(13)

Pentru a folosi într-o măsură mai mare opțiunile simplificate în materie de costuri menționate la articolul 67 alineatul (1) literele (b)-(d) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, este necesar ca normele specifice FEADR prevăzute la articolul 62 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 să se limiteze la ajutoarele acordate în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) literele (a) și (b), în ceea ce privește pierderile de venit și costurile de întreținere, precum și cu articolele 28-31, 33 și 34 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

(14)

Articolul 74 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 prevede ca statele membre să consulte comitetul de monitorizare a programului de dezvoltare rurală în legătură cu criteriile de selecție în termen de patru luni de la aprobarea programului. Acest lucru creează o obligație indirectă pentru statele membre de a defini toate criteriile de selecție până la data respectivă, chiar și pentru cererile de candidaturi care vor fi lansate ulterior. În vederea reducerii sarcinii administrative inutile, garantând, în același timp, că resursele financiare sunt utilizate în cel mai eficient mod posibil, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a defini criteriile de selecție și de a solicita avizul comitetului de monitorizare în orice moment înainte de publicarea cererilor de candidaturi.

(15)

În vederea creșterii gradului de utilizare a asigurării culturilor, animalelor și plantelor și a fondurilor mutuale și a instrumentului de stabilizare a veniturilor, procentul maxim al sprijinului public inițial ar trebui să înregistreze o creștere de la 65 % la 70 %.

(16)

Disciplina financiară este folosită pentru a se garanta că bugetul pentru Fondul european de garantare agricolă (FEGA) respectă plafoanele anuale respective ale cadrului financiar multianual și pentru a se institui rezerva pentru situații de criză în sectorul agricol. Dat fiind caracterul tehnic al stabilirii ratei de ajustare pentru plățile directe și legăturile sale inerente cu estimările de cheltuieli ale Comisiei prevăzute în proiectul său de buget anual, procedura de stabilire a ratei de ajustare ar trebui simplificată prin autorizarea adoptării acesteia de către Comisie în conformitate cu procedura consultativă.

(17)

Pentru a armoniza normele privind dezangajarea automată prevăzute la articolul 87 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 cu cele de la articolul 38 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, ar trebui adaptată data până la care statele membre trebuie să trimită Comisiei informații cu privire la excepțiile de la dezangajare, menționate la articolul 38 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(18)

În vederea asigurării clarității juridice în ceea ce privește tratamentul recuperărilor rezultate din reducerile temporare efectuate în temeiul articolului 41 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, acestea din urmă ar trebui incluse pe lista surselor de venituri alocate care figurează la articolul 43 din regulamentul respectiv.

(19)

Din motive de simplificare administrativă, este oportun să se crească de la 150 EUR la 250 EUR pragul sub care statele membre pot decide să nu inițieze procedurile de recuperare a plăților necuvenite, cu condiția ca statul membru să aplice un prag egal sau mai ridicat pentru nerecuperarea datoriilor naționale.

(20)

Este necesar să se garanteze că refuzul sau recuperarea plăților ca urmare a nerespectării normelor privind achizițiile publice reflectă gravitatea acestei nerespectări și este conformă cu principiul proporționalității, astfel cum se specifică, de exemplu, în orientările relevante stabilite de Comisie pentru corecțiile financiare care trebuie aplicate cheltuielilor finanțate de Uniune în cadrul gestiunii partajate pentru nerespectarea acestor norme. În plus, este oportun să se precizeze faptul că o astfel de nerespectare afectează legalitatea și regularitatea operațiunilor doar până la nivelul părții din ajutor care nu este plătită sau retrasă.

(21)

Pentru a reduce sarcina administrativă pentru micii fermieri, ar trebui să se introducă o derogare suplimentară prin care micii fermieri să fie scutiți de la declararea parcelelor pentru care nu se efectuează o cerere de plată.

(22)

Având în vedere dificultățile practice și specifice apărute ca urmare a armonizării termenelor de plată pentru plățile pe suprafață între FEGA și FEADR, perioada de tranziție ar trebui să fie prelungită cu încă un an. Cu toate acestea, în ceea ce privește măsurile de dezvoltare rurală pe suprafață, pentru a menține fluxul de numerar al fermierilor, ar trebui să rămână posibilă plata avansurilor înainte de 16 octombrie.

(23)

Pentru a ține cont de diversitatea sistemelor agricole din întreaga Uniune, este oportun să se permită statelor membre să aibă în vedere aratul, care este relevant pentru aspectele agronomice și de mediu, drept criteriu de utilizat pentru clasificarea pășunilor permanente.

(24)

Anumiți arbuști sau arbori care nu sunt direct păscuți de animale pot totuși să producă hrană pentru animale. Statelor membre ar trebui să li se permită să includă acești arbuști sau arbori în pășunile permanente atunci când iarba și alte plante furajere erbacee rămân predominante, pe întregul lor teritoriu sau pe o parte a acestuia.

(25)

În vederea clarificării clasificării, înainte de 2018, a terenurilor lăsate pârloagă drept terenuri arabile, atunci când au fost astfel cel puțin cinci ani, și pentru a oferi securitate fermierilor în cauză, statele membre ar trebui să poată menține clasificarea ca terenuri arabile în 2018.

(26)

Terenurile bune pentru pășunat, unde iarba și alte plante furajere erbacee nu sunt predominante sau lipsesc cu totul și unde practicile de pășunat nu au un caracter tradițional și nici nu sunt importante pentru conservarea biotopurilor și a habitatelor pot, totuși, să prezinte o valoare relevantă pentru pășunat în anumite zone. Statelor membre ar trebui să li se permită să considere aceste zone drept pășuni permanente pe întregul lor teritoriu sau pe o parte a acestuia.

(27)

Experiența dobândită în primii ani de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (8) a arătat că anumite state membre care aplică schema de plată unică pe suprafață nu au utilizat întregul cuantum al fondurilor disponibile în cadrul plafoanelor bugetare prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1089 al Comisiei (9). Statele membre care aplică schema de plată de bază au deja posibilitatea, în anumite limite, de a distribui drepturile la plată pentru o valoare mai mare decât cuantumul disponibil pentru schema de plată de bază a acestora în vederea asigurării unei utilizări mai eficiente a fondurilor. Statelor membre care aplică schema de plată unică pe suprafață ar trebui să li se permită, de asemenea, în aceleași limite comune și fără a se aduce atingere respectării plafoanelor nete pentru plățile directe, să calculeze cuantumul necesar cu care poate fi majorat plafonul schemei de plată unică pe suprafață.

(28)

În anumite state membre se utilizează registre naționale fiscale sau de securitate socială în care sunt înregistrați fermierii pentru activitățile lor agricole. Aceste state membre ar trebui să fie în măsură să excludă de la eligibilitatea pentru plăți directe fermierii care nu sunt înregistrați corespunzător.

(29)

Întrucât experiența dobândită în trecut a indicat că sprijinul a fost, în unele cazuri, acordat unor persoane fizice sau juridice al căror scop comercial nu era deloc, sau era doar puțin orientat către realizarea unei activități agricole, Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 a introdus clauza privind fermierii activi. În temeiul acesteia, statele membre trebuie să nu acorde plăți directe anumitor persoane, decât dacă acestea pot dovedi că activitatea lor agricolă nu este secundară. Cu toate acestea, experiența ulterioară arată că punerea în aplicare a celor trei criterii care trebuie îndeplinite de solicitanți pentru a fi considerați fermieri activi, enumerate la articolul 9 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, s-a dovedit a fi dificilă pentru multe state membre. Pentru a reduce sarcina administrativă asociată punerii în aplicare a celor trei criterii, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a decide ca doar unul sau două dintre ele să fie puse la dispoziție pentru a demonstra faptul că o persoană este un fermier activ.

(30)

În plus, experiența unor state membre arată că dificultățile și costurile administrative ale punerii în aplicare a elementelor referitoare la lista activităților sau întreprinderilor, astfel cum figurează la articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, au depășit avantajul reprezentat de excluderea unui număr foarte limitat de beneficiari inactivi din schemele de sprijin direct. Atunci când un stat membru consideră că se află în această situație, ar trebui să aibă posibilitatea să înceteze aplicarea articolului 9 din regulamentul menționat în ceea ce privește lista activităților sau întreprinderilor.

(31)

Este oportun să se precizeze în mod clar faptul că articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 permite statelor membre ca, anual, să își revizuiască deciziile privind reducerea părții din plata de bază de acordat fermierilor care depășește 150 000 EUR, cu condiția ca o astfel de revizuire să nu conducă la o reducere a cuantumurilor disponibile pentru dezvoltarea rurală.

(32)

Pentru a permite statelor membre să adapteze sprijinul acordat în cadrul PAC la nevoile lor specifice, acestea ar trebui să dispună de oportunități adecvate să își revizuiască decizia privind transferul de fonduri din plafonul lor pentru plăți directe către programele de dezvoltare rurală și viceversa. Prin urmare, ar trebui să li se acorde posibilitatea să își revizuiască decizia, de asemenea, începând cu anul calendaristic 2019, cu condiția ca orice astfel de decizie să nu genereze o reducere a cuantumurilor destinate dezvoltării rurale.

(33)

Pe lângă utilizarea unei reduceri lineare a valorii drepturilor la plată în cadrul schemei de plată de bază pentru a realimenta rezervele naționale sau regionale pentru a facilita participarea la schema de sprijin a tinerilor fermieri și a fermierilor care își încep activitatea agricolă, statelor membre ar trebui, de asemenea, să li se permită să utilizeze același mecanism pentru a finanța măsurile luate cu scopul de a preveni abandonarea terenurilor și de a compensa fermierii pentru anumite dezavantaje.

(34)

Pentru a simplifica și a îmbunătăți coerența între normele aplicabile măsurilor de ecologizare, exceptarea de la obligația referitoare la zonele de interes ecologic aplicabilă exploatațiilor în cazul cărora peste 75 % din terenul arabil este cultivat cu culturi de leguminoase exclusiv sau în combinație cu iarbă sau alte plante furajere erbacee sau cu teren lăsat pârloagă, în conformitate cu articolul 46 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, ar trebui să fie extinsă la obligația de diversificare a culturilor.

(35)

Pentru a asigura coerența în privința modului în care mai multe tipuri de culturi sunt evaluate, datorită ponderii lor substanțiale din anumite suprafețe, în raport cu cerința privind diversificarea culturilor, flexibilitatea în ceea ce privește aplicarea normelor de diversificare a culturilor, în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, ar trebui să fie extinsă pentru a include cultivarea de culturi aflate sub apă o mare parte a anului sau o mare parte a ciclului de cultură.

(36)

Pentru a simplifica actualele derogări de la obligația de diversificare a culturilor, prevăzută la articolul 44 alineatul (3) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, aplicabilă terenurilor utilizate preponderent pentru producția de iarbă sau alte plante furajere erbacee sau pentru cultivarea de culturi de leguminoase sau cultivarea de culturi aflate sub apă sau care sunt predominant terenuri lăsate pârloagă sau pășuni permanente, și în vederea asigurării unui tratament egal pentru toți fermierii cu aceleași proporții de utilizare a terenurilor, limita superioară de 30 de hectare de teren arabil ar trebui să nu mai fie aplicabilă.

(37)

Pentru a ține cont de specificitatea sa agronomică, Triticum spelta ar trebui să fie considerată o cultură distinctă în sensul articolului 44 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

(38)

Pentru a simplifica actualele derogări de la obligația privind zona de interes ecologic prevăzută la articolul 46 alineatul (4) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, aplicabilă terenurilor utilizate preponderent pentru producția de iarbă sau alte plante furajere erbacee sau pentru cultivarea de culturi de leguminoase sau cultivarea de culturi aflate sub apă sau care sunt predominant terenuri lăsate pârloagă sau pășuni permanente, limita superioară de 30 de hectare de teren arabil ar trebui să nu mai fie aplicabilă.

(39)

Având în vedere potențialele beneficii ecologice indirecte pentru biodiversitate pe care le pot avea anumite culturi permanente, lista tipurilor de zone de interes ecologic prevăzută la articolul 46 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 ar trebui să fie extinsă pentru a include Miscanthus și Silphium perfoliatum. Având în vedere că tipul de vegetație poate avea un efect pozitiv asupra contribuției la biodiversitate a terenurilor lăsate pârloagă, terenurile lăsate pârloagă pentru plante melifere ar trebui să fie recunoscute ca tip distinct de zonă de interes ecologic. În consecință, ar trebui stabiliți factori de ponderare pentru Miscanthus, Silphium perfoliatum și terenurile lăsate pârloagă pentru plante melifere. Factorii de ponderare ar trebui stabiliți în așa fel încât să reflecte gradele diferite de importanță pentru biodiversitate. Introducerea unor tipuri suplimentare de zone de interes ecologic impune adaptarea actualilor factori de ponderare pentru zonele cu culturi fixatoare de azot și pentru zonele cu specii forestiere cu ciclu scurt de producție, astfel încât să reflecte noul echilibru între toate tipurile de zone de interes ecologic.

(40)

Experiența dobândită în cadrul aplicării schemei de sprijin pentru tinerii fermieri în temeiul articolului 50 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 a arătat că, în unele cazuri, tinerii fermieri nu pot beneficia de sprijin pentru perioada completă de cinci ani. Cu toate că acest sprijin rămâne axat pe noile activități economice desfășurate de tineri care își încep activitățile agricole, statele membre ar trebui să faciliteze accesul tinerilor fermieri la perioada completă de cinci ani de plată pentru tinerii fermieri și în cazurile în care aceștia nu au solicitat sprijin imediat după înființare.

(41)

Unele state membre au constatat că plățile acordate tinerilor fermieri în temeiul articolului 50 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 nu sunt suficiente pentru a reacționa adecvat la dificultățile financiare legate de stabilirea inițială și adaptarea structurală a exploatațiilor agricole înființate de tinerii fermieri. Pentru a spori perspectivele de participare a tinerilor fermieri la activitățile agricole, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a decide să majoreze procentajul aplicat pentru calcularea cuantumului plății pentru tinerii fermieri, în intervalul cuprins între 25 % și 50 % și indiferent de metoda de calcul aplicată. O astfel de decizie nu ar trebui să aducă atingere limitei de 2 % din plafonul lor național pentru plăți directe pentru finanțarea plății pentru tinerii fermieri.

(42)

Pentru a clarifica mai bine responsabilitățile statelor membre în ceea ce privește caracterul de limitare a producției al sprijinului cuplat facultativ, este oportună reformularea articolului 52 alineatele (5) și (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Întrucât reformularea reflectă practica actuală începând cu 1 ianuarie 2015 cu privire la dispozițiile în cauză, este oportun ca aceasta să se aplice începând cu anul de cerere 2015.

(43)

Pentru a asigura un nivel optim de coerență între schemele Uniunii care vizează sectoare care, în anumiți ani, sunt marcate de dezechilibre structurale de pe piață, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate care să permită statelor membre să decidă plata în continuare a sprijinului cuplat facultativ până în 2020 pe baza unităților de producție pentru care s-a acordat un astfel de sprijin într-o perioadă de referință din trecut.

(44)

Pentru a spori flexibilitatea în ceea ce privește sprijinul cuplat facultativ, ar trebui permisă revizuirea anuală de către statele membre a deciziilor lor de sprijin începând cu anul de cerere 2019.

(45)

Unul dintre principalele obstacole în calea înființării de organizații de producători, în special în statele membre care au rămas în urmă în ceea ce privește gradul de organizare, pare a fi lipsa de încredere reciprocă și experiențele din trecut. În acest context, oferirea de îndrumare, care constă în faptul că organizațiile de producători care funcționează arată calea de urmat altor organizații de producători, grupuri de producători sau producători individuali de fructe și legume, ar putea elimina acest obstacol și ar trebui, prin urmare, să fie inclusă printre obiectivele organizațiilor de producători din sectorul fructelor și legumelor.

(46)

În plus față de retragerile de pe piață în vederea distribuirii gratuite, este, de asemenea, oportun să se asigure sprijin financiar pentru acțiunile de îndrumare profesională pentru a încuraja producătorii să înființeze organizații care respectă criteriile pentru a fi recunoscute, cu scopul de a beneficia de finanțare integrală din partea Uniunii în cadrul programelor operaționale ale organizațiilor de producători existente.

(47)

Măsurile de prevenire și gestionare a crizelor ar trebui extinse pentru a include realimentarea fondurilor mutuale care, fiind instrumente noi, ar putea contribui la combaterea crizelor, precum și activități de promovare și comunicare în vederea diversificării și consolidării piețelor fructelor și legumelor.

(48)

Pentru a simplifica procedura actuală care constă, într-o primă etapă, în autorizarea statelor membre să acorde asistență financiară națională suplimentară organizațiilor de producători în regiuni ale Uniunii în care gradul de organizare este deosebit de scăzut și, într-o a doua etapă, în rambursarea unei părți din asistența financiară națională dacă sunt respectate și alte condiții, ar trebui să se instituie un sistem nou pentru statele membre în care gradul de organizare este mult sub media Uniunii. Pentru a se asigura o tranziție fără probleme de la procedura actuală către noul sistem ar trebui să se asigure o perioadă de tranziție de un an. Prin urmare, noul sistem ar trebui să devină aplicabil de la 1 ianuarie 2019.

(49)

Pentru a asigura protecția distilatului de vin cu indicație geografică împotriva riscurilor de însușire frauduloasă a reputației, statele membre ar trebui să fie autorizate să aplice regulile de autorizare pentru plantări de viță-de-vie potrivite pentru obținerea vinurilor cu o indicație geografică și în cazul vinurilor potrivite pentru producția de distilat de vin cu indicație geografică.

(50)

Utilizarea contractelor în sectorul laptelui și al produselor lactate poate contribui la consolidarea responsabilității operatorilor și la o mai mare sensibilizare a acestora cu privire la necesitatea de a se ține cont într-o mai mare măsură de semnalele pieței, de a îmbunătăți repartiția prețurilor și de a adapta oferta la cerere, precum și la evitarea anumitor practici comerciale neloiale. Pentru a stimula utilizarea unor astfel de contracte în sectorul laptelui și al produselor lactate, precum și în alte sectoare, producătorii, organizațiile de producători sau asociațiile organizațiilor de producători ar trebui să aibă dreptul să ceară un contract scris, chiar dacă statul membru în cauză nu a prevăzut obligativitatea utilizării unor astfel de contracte.

(51)

Cu toate că părțile la un contract pentru livrarea de lapte crud sunt libere să negocieze elementele unor astfel de contracte, statelor membre care prevăd obligativitatea utilizării contractelor li s-a acordat posibilitatea să impună anumite clauze contractuale, în special în ceea ce privește durata minimă a acestora. Pentru a permite părților să obțină claritate contractuală cu privire la cantitățile furnizate și prețuri, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea, de asemenea, să impună părților obligația de a conveni asupra raportului dintre o cantitate livrată și prețul plătit pentru respectiva livrare.

(52)

Organizațiile de producători și asociațiile acestora pot juca un rol util în concentrarea ofertei, ameliorarea comercializării, planificarea și adaptarea producției la cerere, optimizarea costurilor de producție și stabilizarea prețurilor de producție, efectuarea de cercetări, promovarea bunelor practici și furnizarea de asistență tehnică, gestionarea produselor secundare și a instrumentelor de gestionare a riscurilor disponibile pentru membrii lor, contribuind astfel la consolidarea poziției de negociere a producătorilor în lanțul alimentar. Prin urmare, activitățile lor, inclusiv negocierile contractuale pentru furnizarea de produse agricole de către astfel de organizații de producători și asociații ale acestora la concentrarea ofertei și introducerea pe piață a produselor membrilor lor, contribuie la îndeplinirea obiectivelor PAC prevăzute la articolul 39 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), întrucât consolidează poziția fermierilor în lanțul de aprovizionare cu produse alimentare și pot contribui la o mai bună funcționare a lanțului de aprovizionare cu produse alimentare. Reforma PAC în 2013 a consolidat rolul organizațiilor de producători. Prin derogare de la articolul 101 din TFUE, posibilitatea de a desfășura activități cum ar fi planificarea producției, optimizarea costurilor, introducerea pe piață a produselor membrilor producători și desfășurarea de negocieri contractuale, ar trebui să fie reglementată în mod expres ca drept al organizațiilor de producători recunoscute din toate sectoarele pentru care Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (10) stabilește o organizare comună a piețelor. Respectiva derogare ar trebui să se refere numai la organizațiile de producători care desfășoară efectiv o activitate care vizează integrarea economică și care concentrează oferta și introduc pe piață produse ale membrilor lor. Cu toate acestea, pe lângă aplicarea articolului 102 din TFUE la astfel de organizații de producători, ar trebui instituite garanții pentru a asigura că astfel de activități nu exclud concurența și nu pun în pericol îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 39 din TFUE. Autoritățile de concurență ar trebui să aibă dreptul de a interveni în astfel de situații și de a decide dacă, în viitor, astfel de activități ar trebui modificate, ar trebui să înceteze sau nu ar trebui să aibă loc deloc. Până la adoptarea deciziei autorității de concurență, activitățile desfășurate de organizațiile de producători ar trebui să fie considerate legale. Asociațiile organizațiilor de producători recunoscute în temeiul articolului 156 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 ar trebui să se poată baza, pentru activitățile pe care le desfășoară ele însele, pe derogarea menționată, în aceeași măsură și în aceleași condiții ca și organizațiile de producători.

(53)

Organizațiile de producători sunt recunoscute într-un anumit sector menționat la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Cu toate acestea, întrucât organizațiile de producători își pot desfășura activitatea în mai multe sectoare și pentru a se evita sarcina administrativă ca urmare a obligației acestora de a crea mai multe organizații de producători în scopuri de recunoaștere, ar trebui să fie posibil ca o organizație de producători să poată obține mai mult de o recunoaștere. Cu toate acestea, în asemenea cazuri organizația de producători în cauză ar trebui să îndeplinească condițiile de recunoaștere pentru fiecare sector în cauză.

(54)

Ținând seama de rolul pe care organizațiile interprofesionale îl pot juca pentru mai buna funcționare a lanțului de aprovizionare cu produse alimentare, lista posibilelor obiective pe care aceste organizații interprofesionale le pot urmări ar trebui extinsă pentru a include, de asemenea, măsuri menite să prevină și să gestioneze riscurile legate de sănătatea animalelor, protecția plantelor și mediul înconjurător.

(55)

Organizațiile interprofesionale sunt recunoscute într-un anumit sector menționat la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Cu toate acestea, întrucât organizațiile interprofesionale își pot desfășura activitatea în mai multe sectoare, și pentru a se evita sarcina administrativă ca urmare a obligației acestora de a crea mai multe organizații interprofesionale în scopuri de recunoaștere, ar trebui să fie posibil ca o organizație interprofesională să poată obține mai mult de o recunoaștere. Cu toate acestea, în asemenea cazuri organizația interprofesională în cauză ar trebui să îndeplinească condițiile de recunoaștere pentru fiecare sector în cauză.

(56)

Pentru a facilita o mai bună transmitere a semnalelor pieței și a consolida legăturile dintre prețurile de producție și valoarea adăugată de-a lungul lanțului de aprovizionare, fermierii, inclusiv asociațiile fermierilor, ar trebui să aibă posibilitatea să convină cu primul lor cumpărător cu privire la clauzele de repartizare a valorii, inclusiv în ceea ce privește câștigurile și pierderile de pe piață. Întrucât pot juca un rol important în facilitarea dialogului între operatorii din lanțul de aprovizionare și în promovarea celor mai bune practici și a transparenței pieței, organizațiile interprofesionale ar trebui să aibă posibilitatea să stabilească clauze standard de repartizare a valorii. Cu toate acestea, utilizarea clauzelor de repartizare a valorii de către fermieri, asociații ale fermierilor și primul lor cumpărător ar trebui să rămână facultativă.

(57)

Experiența dobândită în contextul aplicării articolului 188 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 a dovedit că necesitatea de a adopta acte de punere în aplicare pentru gestionarea proceselor matematice simple legate de modul în care sunt alocate cotele este anevoioasă și consumă multe resurse, fără a oferi vreun avantaj specific legat de o astfel de abordare. Comisia nu are, de fapt, nicio marjă de apreciere în acest context, având în vedere că formula corespunzătoare este deja stabilită prin articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1301/2006 al Comisiei (11). În scopul reducerii sarcinii administrative aferente și al raționalizării procedurii, ar trebui să se prevadă publicarea de către Comisie a rezultatelor alocării contingentelor tarifare, prin intermediul unui site web corespunzător. În plus, ar trebui inclusă o dispoziție specifică care să prevadă faptul că statele membre nu ar trebui să elibereze licențe decât în urma publicării rezultatelor alocării de către Comisie.

(58)

Pentru a asigura utilizarea eficace de către organizațiile de fermieri sau de producători sau de către asociațiile acestora a articolului 209 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, ar trebui introdusă posibilitatea de a solicita avizul Comisiei cu privire la compatibilitatea acordurilor, deciziilor și practicilor concertate ale organizațiilor de fermieri sau de producători sau a asociațiilor acestora cu obiectivele prevăzute în articolului 39 din TFUE.

(59)

Pentru a asigura faptul că dispozițiile din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 care permit acordurilor și deciziilor colective să stabilizeze temporar sectoarele vizate în perioadele de dezechilibre grave de pe piețe pot fi puse în aplicare într-un mod eficace și în timp util, posibilitățile unor astfel de acțiuni colective ar trebui să fie extinse la fermieri și asociații ale fermierilor. În plus, astfel de măsuri temporare nu ar trebui să mai fie autorizate ca măsuri de ultimă instanță, în schimb ar putea veni în completarea acțiunii Uniunii în cadrul intervenției publice, al depozitării private și al măsurilor excepționale prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(60)

Întrucât este oportun să se continue ajutorul acordat sectorului laptelui și al produselor lactate în procesul său de tranziție ca urmare a eliminării sistemului de cote și să fie încurajat să reacționeze mai eficient la fluctuațiile prețurilor și ale pieței, dispozițiile din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 care consolidează relațiile contractuale în sectorul laptelui și al produselor lactate nu ar trebui să mai aibă o dată finală.

(61)

Piețele agricole ar trebui să fie transparente, iar informațiile cu privire la prețuri ar trebui să fie accesibile și utile pentru toate părțile implicate.

(62)

Experiența dobândită în contextul aplicării anexei VIII partea II secțiunea A la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 a dovedit că necesitatea de a adopta acte de punere în aplicare pentru aprobarea unor creșteri limitate ale limitelor de îmbogățire a vinurilor, având o natură tehnică și necontroversată, este anevoioasă și consumă multe resurse, fără a oferi vreun avantaj specific legat de o astfel de abordare. În scopul reducerii sarcinii administrative aferente și al raționalizării procedurii, ar trebui să se prevadă că statele membre care decid să utilizeze respectiva derogare trebuie să informeze Comisia cu privire la orice astfel de decizie.

(63)

Regulamentul (UE) nr. 652/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (12) prevede posibilitatea de a împărți angajamentele bugetare în tranșe anuale numai în cazul aprobării programelor multianuale de eradicare, control și supraveghere a bolilor animalelor și a zoonozelor, a programelor de supraveghere epidemiologică privind prezența dăunătorilor și a programelor privind combaterea dăunătorilor în regiunile ultraperiferice ale Uniunii. În vederea simplificării și în scopul de a reduce sarcina administrativă, respectiva posibilitate ar trebui extinsă pentru a include și alte acțiuni prevăzute în regulamentul menționat.

(64)

Pentru a permite ca modificările prevăzute în prezentul regulament să se aplice de la 1 ianuarie 2018, acesta ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(65)

Prin urmare, Regulamentele (UE) nr. 1305/2013, (UE) nr. 1306/2013, (UE) nr. 1307/2013, (UE) nr. 1308/2013 și (UE) nr. 652/2014 ar trebui să fie modificate în consecință,

1.

La articolul 2 alineatul (1), al doilea paragraf se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 8 alineatul (1) litera (h), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

3.

La articolul 14, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Costurile eligibile din cadrul acestei măsuri sunt costurile legate de organizarea și de furnizarea transferului de cunoștințe sau ale acțiunii de informare. Infrastructura realizată în cadrul unor activități demonstrative poate fi utilizată după finalizarea activității respective. În cazul proiectelor demonstrative, sprijinul poate acoperi, de asemenea, costurile de investiții relevante. Costurile aferente deplasărilor, cazării și diurnei participanților, precum și costurile înlocuirii fermierilor sunt, de asemenea, eligibile pentru sprijin. Toate costurile identificate în temeiul prezentului alineat se plătesc beneficiarului.”;

4.

Articolul 15 se modifică după cum urmează:

5.

Articolul 16 se modifică după cum urmează:

6.

Articolul 17 se modifică după cum urmează:

7.

Articolul 19 se modifică după cum urmează:

8.

La articolul 20, se adaugă următorul alineat:

„(4)   Alineatele (2) și (3) nu se aplică în cazul în care sprijinul se acordă sub formă de instrumente financiare.”;

9.

Articolul 23 se modifică după cum urmează:

10.

Articolul 28 se modifică după cum urmează:

11.

Articolul 29 se modifică după cum urmează:

12.

La articolul 30 alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„La calcularea plăților aferente sprijinului la care se face referire la primul paragraf, statele membre deduc cuantumul necesar pentru a exclude dubla finanțare a practicilor menționate la articolul 43 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Statele membre pot calcula deducerea drept un cuantum mediu fix, aplicat tuturor beneficiarilor în cauză care întreprind submăsurile în cauză.”

13.

Articolul 31 se modifică după cum urmează:

14.

La articolul 33, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Plățile pentru bunăstarea animalelor prevăzute în cadrul acestei măsuri se acordă fermierilor care se angajează în mod voluntar să desfășoare operațiuni constând într-unul sau mai multe angajamente în favoarea bunăstării animalelor și care sunt fermieri activi în înțelesul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, astfel cum este aplicabil în statul membru în cauză.”

15.

Articolul 36 se modifică după cum urmează:

16.

La articolul 37 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Sprijinul prevăzut la articolul 36 alineatul (1) litera (a) se acordă numai pentru contractele de asigurări care acoperă pierderile cauzate de un fenomen climatic nefavorabil, de o boală a animalelor sau a plantelor, de infestarea cu dăunători, de un incident de mediu sau de o măsură adoptată în conformitate cu Directiva 2000/29/CE în scopul eradicării sau al prevenirii răspândirii unei boli a plantelor sau a unei infestări parazitare care distruge peste 20 % din producția medie anuală a unui fermier în perioada de trei ani imediat anterioară sau într-o perioadă medie de trei ani bazată pe perioada imediat anterioară de cinci ani, excluzând valorile minime și maxime. Se pot folosi indici pentru a calcula producția anuală a unui fermier. Metoda de calcul folosită permite determinarea pierderilor reale ale unui fermier într-un anumit an.”

17.

Articolul 38 se modifică după cum urmează:

18.

Articolul 39 se modifică după cum urmează:

19.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 39a

Instrumentul de stabilizare a veniturilor pentru fermierii dintr-un anumit sector

(1)   Sprijinul acordat în temeiul articolului 36 alineatul (1) litera (d) se acordă numai în cazuri justificate în mod corespunzător și atunci când scăderea veniturilor depășește un prag de cel puțin 20 % din venitul mediu anual al unui fermier în perioada de trei ani imediat anterioară sau o valoare medie pe o perioadă de trei ani, bazată pe perioada imediat anterioară de cinci ani, excluzând valorile minime și maxime. Se pot folosi indici pentru a calcula pierderea anuală a venitului unui fermier. În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (d), «venituri» se referă la suma veniturilor primite de fermier de pe piață, inclusiv orice formă de sprijin public, din care se deduc costurile de producție. Plățile acordate fermierilor de fondul mutual compensează mai puțin de 70 % din venitul pierdut în anul în care producătorul dobândește dreptul de a primi asistență.

(2)   Pentru sprijinul acordat în temeiul articolului 36 alineatul (1) litera (d) se aplică articolul 39 alineatele (2)-(5).”

20.

Articolul 45 se modifică după cum urmează:

21.

Articolul 49 se modifică după cum urmează:

22.

La articolul 59, alineatul (4) se modifică după cum urmează:

23.

Articolul 60 se modifică după cum urmează:

24.

La articolul 62, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   În cazul în care ajutorul se acordă pe baza unor costuri standard sau a unor costuri suplimentare și a pierderilor de venit în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) literele (a) și (b) în ceea ce privește pierderile de venit și costurile de întreținere, și cu articolele 28-31, 33 și 34, statele membre se asigură că toate calculele relevante sunt adecvate și exacte și că au fost stabilite în prealabil pe baza unei metode de calcul corecte, echitabile și verificabile. În acest scop, un organism independent din punct de vedere funcțional de autoritățile responsabile pentru implementarea programului și care dispune de expertiza corespunzătoare efectuează calculele sau confirmă caracterul adecvat și precizia calculelor. În programul de dezvoltare rurală se include o declarație care confirmă caracterul adecvat și acuratețea calculelor.”

25.

La articolul 66 alineatul (1), litera (b) se elimină.

26.

La articolul 74, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

27.

Anexa II se modifică în conformitate cu anexa I la prezentul regulament.

1.

Articolul 26 se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 38, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   În cazul unei proceduri judiciare sau al unei căi de atac administrative cu efect de suspendare, perioada de dezangajare automată menționată la alineatul (1) sau la alineatul (2) se întrerupe pentru cuantumul aferent operațiunilor respective pe durata procedurilor judiciare sau a căii de atac administrative, cu condiția ca, până la data de 31 ianuarie a anului N + 4, Comisia să primească o notificare motivată de la statul membru respectiv.”

3.

La articolul 43 alineatul (1), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

4.

La articolul 54 alineatul (3) litera (a), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

5.

La articolul 63 alineatul (1), se adaugă următorul paragraf:

„În cazul neconformității cu normele naționale sau ale Uniunii privind achizițiile publice, partea din ajutor care nu trebuie plătită sau care trebuie retrasă se stabilește ținând cont de gravitatea neconformității și în conformitate cu principiul proporționalității. Legalitatea și regularitatea operațiunilor este afectată doar până la nivelul părții din ajutor care nu este plătită sau retrasă.”

6.

La articolul 72, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, statele membre pot decide că:

7.

Paragrafele al treilea și al patrulea de la articolul 75 alineatul (1) se înlocuiesc cu următorul text:

„În pofida primului și celui de al doilea paragraf de la prezentul alineat, statele membre pot:

În ceea ce privește sprijinul acordat în cadrul dezvoltării rurale, astfel cum este menționat la articolul 67 alineatul (2), primul și al doilea paragraf de la prezentul alineat se aplică în legătură cu cererile de ajutor sau cererile de plată prezentate începând cu anul de cerere 2019.”

1.

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 6 alineatul (2), se adaugă următorul paragraf:

„Atunci când un stat membru utilizează opțiunea prevăzută la articolul 36 alineatul (4) al doilea paragraf, plafonul național stabilit în anexa II pentru statul membru respectiv pentru anul respectiv poate fi depășit cu cuantumul calculat în conformitate cu paragraful respectiv.”

3.

Articolul 9 se modifică după cum urmează:

4.

La articolul 11, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6)   Statele membre își pot revizui anual deciziile privind reducerea plăților în conformitate cu prezentul articol, cu condiția ca o astfel de revizuire să nu conducă la o reducere a cuantumurilor disponibile pentru dezvoltarea rurală.

Statele membre notifică Comisiei deciziile luate în conformitate cu prezentul articol, precum și orice produs estimat al reducerilor pentru fiecare an până în 2019, până la data de 1 august a fiecărui an care precede aplicarea deciziilor respective, ultima dată posibilă pentru o astfel de notificare fiind 1 august 2018.”

5.

Articolul 14 se modifică după cum urmează:

6.

La articolul 31 alineatul (1), litera (g) se înlocuiește cu următorul text:

7.

La articolul 36 alineatul (4), se adaugă următoarele paragrafe:

„Pentru fiecare stat membru, cuantumul calculat în conformitate cu prezentul alineat primul paragraf poate fi majorat cu maximum 3 % din plafonul național anual relevant stabilit în anexa II, după scăderea cuantumului rezultat din aplicarea articolului 47 alineatul (1) pentru anul relevant. Atunci când un stat membru aplică o astfel de majorare, aceasta este luată în considerare de către Comisie la stabilirea plafonului național anual pentru schema de plată unică pe suprafață în temeiul prezentului alineat primul paragraf. În acest scop, statele membre notifică Comisiei, până la 31 ianuarie 2018, procentele anuale cu care urmează să se majoreze în fiecare an calendaristic, începând din 2018, cuantumul calculat în conformitate cu prezentul articol alineatul (1).

Statele membre își pot revizui anual decizia menționată la al doilea paragraf de la prezentul alineat și notifică Comisiei orice decizie întemeiată pe o astfel de revizuire, până la data de 1 august a anului anterior aplicării sale.”

8.

Articolul 44 se modifică după cum urmează:

9.

Articolul 46 se modifică după cum urmează:

10.

Articolul 50 se modifică după cum urmează:

11.

Articolul 52 se modifică după cum urmează:

12.

La articolul 53, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6)   Până la data de 1 august a oricărui an dat, statele membre pot să își revizuiască decizia luată în temeiul prezentului capitol și să decidă, cu aplicabilitate din anul următor:

Statele membre notifică Comisiei orice astfel de decizie până la data menționată la primul paragraf.”

13.

Articolul 70 se modifică după cum urmează:

14.

Anexa X se modifică în conformitate cu anexa II la prezentul regulament.

1.

Articolul 33 se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 34, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Limita de 50 % prevăzută la alineatul (1) se majorează la 100 % în următoarele cazuri:

3.

Articolul 35 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 35

Asistență financiară națională

(1)   În regiunile statelor membre în care gradul de organizare a producătorilor din sectorul fructelor și legumelor este mult sub media Uniunii, statele membre pot acorda organizațiilor de producători o asistență financiară națională egală cu maximum 80 % din contribuțiile financiare menționate la articolul 32 alineatul (1) litera (a) și de până la 10 % din valoarea producției comercializate de oricare dintre aceste organizații de producători. Asistența respectivă se adaugă la fondul operațional.

(2)   Gradul de organizare a producătorilor într-o regiune dintr-un stat membru este considerat ca fiind mult sub media Uniunii atunci când gradul mediu de organizare a fost mai mic de 20 % timp de trei ani consecutivi anterior punerii în aplicare a programului operațional. Gradul de organizare este calculat ca fiind valoarea producției de fructe și legume care a fost obținută în regiunea în cauză și comercializată de organizațiile de producători, de asociațiile organizațiilor de producători și de grupuri de producători recunoscute în conformitate cu articolul 125e din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 sau cu articolul 27 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, împărțită la valoarea totală a producției de fructe și legume care a fost obținută în acea regiune.

(3)   Statele membre care acordă asistență financiară națională în conformitate cu alineatul (1) informează Comisia cu privire la regiunile care îndeplinesc criteriile menționate la alineatul (2) și cu privire la asistența financiară națională acordată organizațiilor de producători din regiunile respective.”

4.

La articolul 37 litera (d), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

5.

La articolul 38 primul paragraf, litera (i) se înlocuiește cu următorul text:

6.

La articolul 62, se adaugă următorul alineat:

„(5)   Statele membre pot aplica prezentul capitol zonelor care produc vin și care sunt adecvate pentru producția distilatului de vin cu o indicație geografică înregistrată în conformitate cu anexa III la Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (*1). În sensul prezentului capitol, aceste zone pot fi tratate ca zone în care pot fi produse vinuri cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată.

7.

Articolul 64 se modifică după cum urmează:

8.

Articolul 148 se modifică după cum urmează:

9.

La articolul 149, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   O organizație de producători din sectorul laptelui și al produselor lactate recunoscută în temeiul articolului 161 alineatul (1) poate negocia, în numele membrilor săi fermieri, pentru o parte a producției lor colective sau pentru totalitatea acesteia, contractele de livrare a laptelui crud de la un fermier la un procesator sau la un colector în sensul articolului 148 alineatul (1) al treilea paragraf.”

10.

Articolul 152 se modifică după cum urmează:

11.

Articolul 154 se modifică după cum urmează:

12.

Articolul 157 se modifică după cum urmează:

13.

La articolul 159, titlul se înlocuiește cu următorul text:

„Obligativitatea recunoașterii”.

14.

Articolul 161 se modifică după cum urmează:

15.

Articolul 168 se modifică după cum urmează:

16.

Articolele 169, 170 și 171 se elimină.

17.

Se introduce secțiunea următoare:

„Secțiunea 5a

Clauze de repartizare a valorii

Articolul 172a

Repartizarea valorii

Fără a aduce atingere niciunei clauze specifice de repartizare a valorii în sectorul zahărului, fermierii, inclusiv asociațiile de fermieri, precum și primul lor cumpărător pot conveni asupra unor clauze de repartizare a valorii, inclusiv în ceea ce privește câștigurile și pierderile de pe piață, pentru a stabili modul în care urmează să fie repartizată între ei orice evoluție a prețurilor relevante de pe piață pentru produsele în cauză sau de pe alte piețe ale materiilor prime.”

18.

La articolul 184, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Contingentele tarifare pentru importul de produse agricole destinate punerii în liberă circulație în Uniune (sau o parte din aceasta) ori contingentele tarifare pentru importurile de produse agricole din Uniune în țări terțe, care trebuie să fie parțial sau integral gestionate de Uniune și rezultă din acorduri internaționale încheiate în conformitate cu TFUE sau din orice alt act adoptat în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) sau cu articolul 207 din TFUE sunt deschise și/sau administrate de Comisie prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 186 din prezentul regulament și al unor acte de punere în aplicare, în temeiul articolului 187 din prezentul regulament.”

19.

Articolul 188 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 188

Procesul de alocare a contingentelor tarifare

(1)   Comisia face publice, prin publicarea corespunzătoare pe internet, rezultatele alocării contingentelor tarifare pentru cererile notificate, ținând cont de contingentele tarifare disponibile și de cererile notificate.

(2)   În informațiile publicate menționate la alineatul (1) se face, de asemenea, trimitere, după caz, la necesitatea de a respinge cereri în curs, de a suspenda depunerea de noi cereri sau de a realoca eventualele cantități neutilizate.

(3)   Statele membre emit licențe de import și licențe de export pentru cantitățile solicitate în cadrul contingentelor tarifare de import și al celor de export, cu respectarea coeficienților de alocare respectivi și după ce acestea sunt făcute publice de către Comisie în conformitate cu alineatul (1).”

20.

Articolul 209 se modifică după cum urmează:

21.

Articolul 222 se modifică după cum urmează:

22.

La articolul 232, alineatul (2) se elimină.

23.

Anexele VII și VIII se modifică în conformitate cu anexa III la prezentul regulament.

1.

La articolul 4, se adaugă următorul alineat:

„(4)   În cazul aprobării acțiunilor multianuale, angajamentele bugetare pot fi împărțite în tranșe anuale. Atunci când angajamentele bugetare sunt împărțite astfel, Comisia angajează tranșele anuale ținând cont de evoluția acțiunilor, de necesitățile estimate și de bugetul disponibil.”

2.

La articolul 13, alineatul (5) se elimină.

3.

La articolul 22, alineatul (5) se elimină.

4.

La articolul 27, alineatul (5) se elimină.

(a)

articolul 3 punctul 11 literele (a) și (b) se aplică de la 1 ianuarie 2015;

(b)

articolul 1 punctul 23 litera (b) se aplică de la 1 ianuarie 2016; și

(c)

articolul 4 punctul 3 se aplică de la 1 ianuarie 2019.