21.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 304/1

(1)

Articolul 1 din Decizia nr. 189/2014/UE a Consiliului (2) autorizează Franța să prelungească aplicarea, în Franța metropolitană, în cazul romului „tradițional” produs în Guadelupa, în Guyana Franceză, în Martinica și în Réunion, a unei rate a accizei pentru alcool inferioare ratei integrale a accizei stabilită la articolul 3 din Directiva 92/84/CEE a Consiliului (3) și să aplice o rată a taxei denumite „cotisation sur les boissons alcooliques” (VSS) mai mică decât rata integrală aplicabilă în conformitate cu legislația națională franceză în cazul romului „tradițional”.

(2)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Decizia nr. 189/2014/UE, ratele reduse ale accizei și ale VSS aplicabile romului „tradițional” sunt limitate la un contingent anual de 120 000 de hectolitri de alcool pur (hlap).

(3)

La 22 septembrie 2016, autoritățile franceze au cerut Comisiei să prezinte o propunere de adaptare tehnică care prevede majorarea contingentului anual de la 120 000 hlap la 144 000 hlap. Cererea era însoțită de un raport care conținea informațiile de justificare a adaptării cerute. Producătorii de rom „tradițional” nu au putut beneficia de un acces suficient la piața din Franța metropolitană în 2016. Ratele de creștere preconizate necesitau un contingent de 144 400 hlap, iar acest volum a fost atins la sfârșitul anului 2016. Contingentul anual de 120 000 hlap ar trebui deci să fie majorat la 144 000 hlap.

(4)

Măsurile autorizate de Decizia nr. 189/2014/UE vor face obiectul unei analize și al unei evaluări mai aprofundate a întregului sistem. Această analiză va ține seama de raportul Franței prevăzut în articolul 4 din Decizia nr. 189/2014/UE.

(5)

Contingentul de 120 000 hlap pentru 2016 a fost epuizat înainte de sfârșitul anului 2016. Fără o majorare retroactivă a acestui contingent începând de la 1 ianuarie 2016, prejudiciile pentru producătorii de rom„tradițional” ar fi majore și probabil ireparabile. Relațiile dintre producătorii de rom „tradițional” și sectorul marii distribuții din Franța sunt reglementate de contracte anuale care includ angajamente privind volumele livrate, prețurile de achiziție, precum și eventualele reduceri și promoții. Expirarea contingentului a generat o creștere imprevizibilă și a posteriori a fiscalității pentru cantitățile care depășesc contingentul, iar producătorii de rom „tradițional” nu au putut să prevadă, încă de la începutul anului, atunci când contractele au fost semnate, probabilitatea unei depășiri, și nici amploarea acesteia. Fără majorarea retroactivă a contingentului, producătorii de rom „tradițional” vor suferi pierderi majore pentru cantitățile care depășesc contingentul. Prin urmare, ar trebui autorizată majorarea retroactivă a contingentului începând de la 1 ianuarie 2016.

(6)

Ceilalți parametri ai Deciziei nr. 189/2014/UE rămân neschimbați, iar un studiu economic independent efectuat de serviciile Comisiei și care a fost încheiat în iulie 2016 a confirmat că importurile în Franța de rom „tradițional” provenit din Guadelupa, Guyana Franceză, Martinica și Réunion nu vizează decât o mică parte din consumul total de alcool din Franța. Din acest motiv, existența unei rate reduse nu poate produce denaturări ale concurenței pe piața romului din Franța și cu atât mai mult pe piața unică.

(7)

Prezenta decizie nu aduce atingere eventualei aplicări a articolelor 107 și 108 din tratat.

(8)

Prin urmare, Decizia nr. 189/2014/UE ar trebui modificată în consecință,

1.

La articolul 3, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Ratele reduse ale accizei și ale VSS menționate la articolul 1 și aplicabile romului menționat la articolul 2 sunt limitate la:

2.

Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 5

Prezenta decizie se aplică de la 1 ianuarie 2014 până la 31 decembrie 2020, cu excepția:

21.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 304/3

(1)

La 17 martie 2014, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE) nr. 269/2014.

(2)

În urma organizării de către Federația Rusă, la 10 septembrie 2017, a alegerilor pentru funcția de guvernator în orașul Sevastopol, anexat în mod ilegal, Consiliul consideră că o persoană ar trebui adăugată pe lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică măsuri restrictive, astfel cum figurează în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 269/2014.

(3)

Prin urmare, anexa I la Regulamentul (UE) nr. 269/2014 ar trebui modificată în consecință,

21.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 304/6

(1)

Acordurile de compensare indirectă nu ar trebui să expună contrapărțile centrale (CPC), membrii compensatori, clienții, clienții indirecți sau straturile suplimentare de clienți indirecți la un risc de contraparte mai ridicat, iar activele și pozițiile clienților indirecți ar trebui să beneficieze de un nivel adecvat de protecție. Prin urmare, este esențial ca orice tip de acord de compensare indirectă să respecte condițiile minime pentru asigurarea siguranței acestora. În acest scop, părțile implicate în acorduri de compensare indirectă ar trebui să facă obiectul unor obligații specifice, iar acordurile de compensare indirectă ar trebui să fie permise numai dacă îndeplinesc condițiile definite în prezentul regulament.

(2)

Având în vedere că activele și pozițiile contrapărții căreia îi sunt furnizate servicii de compensare indirectă ar trebui să beneficieze de o protecție cu efect echivalent celei menționate la articolele 39 și 48 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (2), diferitele concepte de client indirect sunt esențiale pentru prezentul regulament și ar trebui să fie definite în acesta.

(3)

Ținând seama de faptul că membrii compensatori ar trebui să poată fi considerați participanți în sensul Directivei 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) și pentru a se asigura că clienții indirecți beneficiază de un nivel de protecție echivalent celui acordat clienților în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012, clienții care furnizează servicii de compensare indirectă ar trebui să fie instituții de credit, firme de investiții sau entități din țări terțe echivalente cu instituțiile de credit sau firmele de investiții.

(4)

Numărul mai mare de activități de intermediere între CPC și diferitele straturi de clienți indirecți necesită măsuri operaționale suplimentare, conturi suplimentare, precum și soluții tehnologice și fluxuri de procesare mai complexe. Acest lucru face ca acordurile de compensare indirectă să aibă un nivel mai ridicat de complexitate decât acordurile de compensare pentru clienți. Prin urmare, gradul mai mare de intermediere ar trebui să fie atenuat prin cerințe privind structuri de conturi alternative care să fie mai simple din punct de vedere operațional pentru acordurile de compensare indirectă decât pentru acordurile de compensare pentru clienți.

(5)

În cazul acordurilor de compensare pentru clienți se impune oferirea de conturi segregate individual. Cu toate acestea, în cazul acordurilor de compensare indirectă, o structură de cont indirect omnibus brut care să conțină un mecanism de transfer al marjei solicitate și, dacă se convine astfel, al marjei care depășește marja solicitată, de la un client indirect până la CPC, fără a permite nicio compensare între pozițiile diferiților clienți indirecți în cadrul aceluiași cont indirect omnibus brut, ar trebui să fie singura structură de cont care să trebuiască să fie oferită ca alternativă la conturile indirecte omnibus care permit o astfel de compensare. Acest mecanism permite identificarea, într-un mod echivalent conturilor segregate individual, a garanțiilor reale și pozițiilor deținute pentru contul unui anumit client indirect, pe de o parte, și a garanțiilor reale și pozițiilor deținute pentru contul clientului sau al altor clienți indirecți, pe de altă parte.

(6)

În plus, chiar dacă activele și pozițiile deținute într-o structură de cont omnibus brut pentru acorduri de compensare indirectă ar putea fi în continuare expuse pierderilor suportate de un alt client indirect deoarece activele și pozițiile respective sunt amestecate într-un singur cont, viteza cu care pot fi identificate aceste active și poziții atunci când este necesară lichidarea lor în urma unei situații de neîndeplinire a obligațiilor contribuie la minimizarea pierderilor potențiale respective.

(7)

Acest mecanism permite, în același timp, o structură de cont mult mai simplă care reduce costurile și complexitatea în comparație cu conturile segregate individual, permițând totodată diferențierea între garanțiile reale și pozițiile diferiților clienți indirecți și asigurând, astfel, un nivel de protecție echivalent nivelului de protecție oferit de un cont segregat individual. Obligația de a oferi conturi indirecte omnibus brute nu ar trebui să excludă însă posibilitatea de a oferi clienților indirecți conturi indirecte segregate individual în cadrul acordurilor de compensare care cuprind o CPC, un membru compensator, un client și un singur strat de clienți indirecți.

(8)

Pentru a facilita accesul la compensarea centrală, prin raționalizarea serviciilor de compensare și prin simplificarea relațiilor comerciale dintre membrii compensatori, clienți și clienți indirecți, unele grupuri oferă servicii de compensare utilizând două entități din același grup care acționează ca intermediari pentru furnizarea serviciilor respective. Din motive similare, grupul clientului utilizează uneori o entitate care tratează direct cu membrul compensator și o altă entitate care tratează direct cu clientul indirect, de obicei pentru că această a doua entitate este stabilită în aceeași țară ca și clientul indirect. În aceste cazuri, serviciile de compensare sunt raționalizate în cadrul diferitelor activități economice ale grupului, iar relația comercială dintre membrii compensatori, clienți și clienți indirecți este, de asemenea, simplificată. Aceste tipuri de acorduri ar trebui permise sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții care să garanteze că nu se mărește riscul de contraparte și că se asigură un nivel adecvat de protecție în cazul compensării indirecte.

(9)

În cazul lanțurilor de compensare indirectă care cuprind mai mult de o CPC, un membru compensator, un client și un singur strat de clienți indirecți, utilizarea conturilor segregate individual ar putea duce la dificultăți tehnice neprevăzute deoarece ar trebui gestionate situațiile potențiale de neîndeplinire a obligațiilor uneia sau mai multor contrapărți din cadrul lanțului, precum și o multitudine de conturi segregate individual. Oferirea de conturi segregate individual în cazul acestor lanțuri mai lungi ar putea induce în eroare contrapărțile care vizează nivelul de protecție pe care îl oferă în mod normal conturile segregate individual deoarece s-ar putea ca acest nivel de protecție să nu fie obținut în unele dintre aceste lanțuri mai lungi. Pentru a se evita riscurile care decurg din această prezumție falsă, în cazul lanțurilor mai lungi de compensare indirectă ar trebui să se permită numai utilizarea conturilor segregate omnibus, cu condiția ca contrapărțile care efectuează compensarea prin intermediul acestor acorduri să fie pe deplin informate cu privire la nivelul de segregare și la riscurile aferente acestui tip de cont.

(10)

Pentru a se asigura că, în cadrul unei structuri de cont indirect omnibus brut, cuantumul marjei solicitate este identic cu cel al marjei care ar fi fost solicitată dacă s-ar fi recurs la un cont de compensare indirectă segregat individual, o CPC ar trebui să primească informații privind pozițiile deținute pentru contul clientului indirect, astfel încât să poată calcula, pentru fiecare client indirect în parte, apelul în marjă aferent acestuia.

(11)

Pentru a se asigura echivalența cu compensarea pentru clienți, membrii compensatori ar trebui să dispună de proceduri care să faciliteze transferul pozițiilor clienților indirecți către un alt client în caz de neîndeplinire a obligațiilor unui client care furnizează servicii de compensare indirectă. Din același motiv, membrii compensatori ar trebui să dispună, de asemenea, de proceduri pentru a lichida pozițiile și activele clienților indirecți și, atunci când acești clienți indirecți sunt cunoscuți, pentru a le returna veniturile obținute din lichidare. În cazul în care, din orice motiv, veniturile obținute din lichidare nu pot fi returnate direct clienților indirecți în cauză, acestea ar trebui să fie returnate clientului aflat în situație de neîndeplinire a obligațiilor pentru contul clienților săi indirecți.

(12)

Ar trebui instituite proceduri astfel încât, în caz de neîndeplinire a obligațiilor unui client, identitatea clienților indirecți să poată fi cunoscută, iar membrul compensator să poată identifica activele și pozițiile care aparțin fiecărui client indirect în parte.

(13)

Un client care furnizează servicii de compensare indirectă ar trebui să ofere clienților indirecți posibilitatea de a alege o structură de cont. Cu toate acestea, este posibil ca un client indirect să nu comunice clientului, într-un interval rezonabil, opțiunea aleasă. În acest caz, clientul ar trebui să poată furniza clientului indirect respectiv servicii de compensare indirectă utilizând orice structură de cont, cu condiția ca clientul să informeze clientul indirect cu privire la structura de cont utilizată, riscurile asociate acestui cont și nivelul său de segregare, precum și cu privire la posibilitatea de a schimba structura de cont în orice moment.

(14)

Acordurile de compensare indirectă pot da naștere unor riscuri specifice. Prin urmare, este necesar ca toate părțile implicate în acorduri de compensare indirectă, inclusiv membri compensatori și CPC, să identifice, să monitorizeze și să gestioneze în permanență orice riscuri semnificative care decurg din aceste acorduri. Schimbul adecvat de informații între clienți și membrii compensatori este deosebit de important în acest scop. Cu toate acestea, membrii compensatori ar trebui să se asigure că informațiile respective sunt utilizate numai pentru gestionarea riscurilor și stabilirea marjelor și că informațiile sensibile din punct de vedere comercial nu sunt utilizate în mod abuziv.

(15)

Din motive de coerență și pentru a se asigura buna funcționare a piețelor financiare, este necesar ca dispozițiile prezentului regulament și dispozițiile relevante ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014 să se aplice de la aceeași dată.

(16)

Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare înaintat Comisiei de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA).

(17)

În conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (4), ESMA a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor înființat în temeiul articolului 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010,

(a)

„client” înseamnă un client astfel cum este definit la articolul 2 punctul 15 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(b)

„client indirect” înseamnă un client al unui client astfel cum este definit la litera (a);

(c)

„acorduri de compensare indirectă” înseamnă un set de relații contractuale între furnizorii și beneficiarii de servicii de compensare indirectă furnizate de un client, de un client indirect sau de un client indirect de rangul doi;

(d)

„client indirect de rangul doi” înseamnă un client al unui client indirect astfel cum este definit la litera (b);

(e)

„client indirect de rangul trei” înseamnă un client al unui client indirect de rangul doi astfel cum este definit la litera (d).

(a)

clientul este o instituție de credit sau o firmă de investiții autorizată ori o entitate stabilită într-o țară terță care ar fi considerată instituție de credit sau firmă de investiții dacă entitatea în cauză ar fi stabilită în Uniune;

(b)

clientul furnizează servicii de compensare indirectă în condiții comerciale rezonabile și publică clauzele și condițiile generale de furnizare a serviciilor respective;

(c)

membrul compensator a fost de acord cu clauzele și condițiile generale menționate la prezentul alineat litera (b).

(a)

clauzele și condițiile generale menționate la alineatul (1) litera (b);

(b)

angajamentul clientului de a onora toate obligațiile pe care clientul indirect le are față de membrul compensator în ceea ce privește tranzacțiile acoperite de acordul de compensare indirectă.

(a)

un cont omnibus cu activele și pozițiile deținute de clientul respectiv pentru contul clienților săi indirecți;

(b)

un cont omnibus cu activele și pozițiile deținute de clientul respectiv pentru contul clienților săi indirecți, în care membrul compensator se asigură că nu se realizează nicio compensare între pozițiile clientului indirect și pozițiile unui alt client indirect și că activele unui client indirect nu pot fi utilizate pentru a acoperi pozițiile unui alt client indirect.

(a)

un cont segregat destinat exclusiv păstrării activelor și pozițiilor clienților indirecți deținute de membrul compensator într-un cont de tipul celui menționat la alineatul (2) litera (a);

(b)

un cont segregat destinat exclusiv păstrării activelor și pozițiilor clienților indirecți ai fiecărui client deținute de membrul compensator într-un cont de tipul celui menționat la alineatul (2) litera (b).

(a)

se asigură că procedurile menționate la alineatul (5) permit lichidarea promptă a activelor și a pozițiilor respective în caz de neîndeplinire a obligațiilor unui client, inclusiv lichidarea activelor și a pozițiilor respective la nivelul CPC, precum și că acestea includ o procedură detaliată prin care clienții indirecți să fie informați cu privire la situația de neîndeplinire a obligațiilor clientului și la perioada de timp preconizată pentru lichidarea activelor și a pozițiilor lor;

(b)

după încheierea procesului de gestionare a situației de neîndeplinire a obligațiilor unui client, restituie imediat clientului respectiv, pentru contul clienților indirecți, orice sold datorat ca urmare a lichidării activelor și pozițiilor respective.

(a)

include în procedurile menționate la alineatul (5):

(b)

se angajează prin contract să declanșeze procedurile pentru transferul activelor și pozițiilor deținute de un client aflat în situație de neîndeplinire a obligațiilor pentru contul clienților săi indirecți către un alt client sau către un membru compensator desemnat de respectivii clienți indirecți ai clientului aflat în situație de neîndeplinire a obligațiilor, la cererea clienților indirecți în cauză și fără a obține acordul clientului aflat în situație de neîndeplinire a obligațiilor. Acest alt client sau membru compensator este obligat să accepte activele și pozițiile respective numai dacă a stabilit în prealabil o relație contractuală cu clienții indirecți respectivi prin care își asumă obligații în acest sens;

(c)

se asigură că procedurile menționate la alineatul (5) permit lichidarea promptă a activelor și a pozițiilor respective în caz de neîndeplinire a obligațiilor unui client, inclusiv lichidarea activelor și a pozițiilor respective la nivelul CPC, în cazul în care transferul menționat la litera (b) nu s-a produs, din orice motiv, într-o perioadă de timp prestabilită prevăzută în acordul de compensare indirectă;

(d)

în urma lichidării activelor și pozițiilor respective, se angajează prin contract să declanșeze procedurile prin care veniturile din lichidare sunt plătite fiecărui client indirect;

(e)

în cazul în care membrul compensator nu a fost în măsură să identifice clienții indirecți sau să efectueze plata veniturilor din lichidare menționate la litera (d) către fiecare client indirect, restituie imediat clientului, pentru contul clienților indirecți, orice sold datorat ca urmare a lichidării activelor și pozițiilor respective.

(a)

clientul indirect este o instituție de credit sau o firmă de investiții autorizată ori o entitate stabilită într-o țară terță care ar fi considerată instituție de credit sau firmă de investiții dacă entitatea în cauză ar fi stabilită în Uniune;

(b)

clientul indirect și clientul indirect de rangul doi încheie, în scris, un acord de compensare indirectă. Acordul de compensare indirectă include cel puțin următoarele clauze contractuale:

(c)

activele și pozițiile clientului indirect de rangul doi sunt deținute de membrul compensator într-un cont de tipul celui menționat la articolul 4 alineatul (2) litera (a).

(a)

membrul compensator și clientul fac parte din același grup, însă clientul indirect nu face parte din grupul respectiv;

(b)

clientul și clientul indirect fac parte din același grup, însă nici membrul compensator, nici clientul indirect de rangul doi nu face parte din grupul respectiv.

(a)

articolul 4 alineatele (1), (5), (6) și (8) se aplică clientului ca și când clientul respectiv ar fi un membru compensator;

(b)

articolul 2 alineatul (1) litera (b) și articolul 5 alineatele (2), (3), (6), (8) și (9) se aplică clientului indirect ca și când clientul indirect respectiv ar fi un client.

(a)

articolul 4 alineatele (5) și (6) se aplică clientului ca și când clientul respectiv ar fi un membru compensator;

(b)

articolul 2 alineatul (1) litera (b) și articolul 5 alineatele (2), (3), (6), (8) și (9) se aplică clientului indirect ca și când clientul indirect respectiv ar fi un client.

(a)

clientul indirect și clientul indirect de rangul doi sunt instituții de credit sau firme de investiții autorizate ori entități stabilite într-o țară terță care ar fi considerate instituții de credit sau firme de investiții dacă entitățile în cauză ar fi stabilite în Uniune;

(b)

membrul compensator și clientul fac parte din același grup, însă clientul indirect nu face parte din grupul respectiv;

(c)

clientul indirect și clientul indirect de rangul doi fac parte din același grup, însă clientul indirect de rangul trei nu face parte din grupul respectiv;

(d)

clientul indirect de rangul doi și clientul indirect de rangul trei încheie, în scris, un acord de compensare indirectă. Acordul de compensare indirectă include cel puțin următoarele clauze contractuale:

(e)

activele și pozițiile clientului indirect de rangul trei sunt deținute de membrul compensator într-un cont de tipul celui menționat la articolul 4 alineatul (2) litera (a).

(a)

articolul 4 alineatele (1), (5), (6) și (8) se aplică atât clientului, cât și clientului indirect ca și când aceștia ar fi membri compensatori;

(b)

articolul 2 alineatul (1) litera (b) și articolul 5 alineatele (2), (3), (6), (8) și (9) se aplică atât clientului indirect, cât și clientului indirect de rangul doi ca și când aceștia ar fi clienți.

21.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 304/13

(1)

Acordurile de compensare indirectă nu ar trebui să expună contrapărțile centrale (CPC), membrii compensatori, clienții, clienții indirecți sau straturile suplimentare de clienți indirecți la un risc de contraparte mai ridicat, iar activele și pozițiile clienților indirecți ar trebui să beneficieze de un nivel adecvat de protecție. Prin urmare, este esențial ca orice tip de acord de compensare indirectă să respecte condițiile minime pentru asigurarea siguranței acestora. În acest scop, părțile implicate în acorduri de compensare indirectă ar trebui să facă obiectul unor obligații specifice, iar acordurile de compensare indirectă ar trebui să fie permise numai dacă îndeplinesc condițiile definite în prezentul regulament.

(2)

Având în vedere că activele și pozițiile contrapărții căreia îi sunt furnizate servicii de compensare indirectă ar trebui să beneficieze de o protecție cu efect echivalent celei menționate la articolele 39 și 48 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, diferitele concepte de client indirect sunt esențiale pentru prezentul regulament și ar trebui să fie definite în acesta.

(3)

Ținând seama de faptul că membrii compensatori ar trebui să poată fi considerați participanți în sensul Directivei 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) și pentru a se asigura că clienții indirecți beneficiază de un nivel de protecție echivalent celui acordat clienților în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012, clienții care furnizează servicii de compensare indirectă ar trebui să fie instituții de credit, firme de investiții sau entități din țări terțe echivalente cu instituțiile de credit sau firmele de investiții.

(4)

Numărul mai mare de activități de intermediere între CPC și diferitele straturi de clienți indirecți necesită măsuri operaționale suplimentare, conturi suplimentare, precum și soluții tehnologice și fluxuri de procesare mai complexe. Acest lucru face ca acordurile de compensare indirectă să aibă un nivel mai ridicat de complexitate decât acordurile de compensare pentru clienți. Prin urmare, gradul mai mare de intermediere ar trebui să fie atenuat prin cerințe privind structuri de conturi alternative care să fie mai simple din punct de vedere operațional pentru acordurile de compensare indirectă decât pentru acordurile de compensare pentru clienți.

(5)

În cazul acordurilor de compensare pentru clienți se impune oferirea de conturi segregate individual. Cu toate acestea, în cazul acordurilor de compensare indirectă, o structură de cont indirect omnibus brut care să conțină un mecanism de transfer al marjei solicitate și, dacă se convine astfel, al marjei care depășește marja solicitată, de la un client indirect până la CPC, fără a permite nicio compensare între pozițiile diferiților clienți indirecți în cadrul aceluiași cont indirect omnibus brut, ar trebui să fie singura structură de cont care să trebuiască să fie oferită ca alternativă la conturile indirecte omnibus care permit o astfel de compensare. Acest mecanism permite identificarea, într-un mod echivalent conturilor segregate individual, a garanțiilor reale și pozițiilor deținute pentru contul unui anumit client indirect, pe de o parte, și a garanțiilor reale și pozițiilor deținute pentru contul clientului sau al altor clienți indirecți, pe de altă parte.

(6)

În plus, chiar dacă activele și pozițiile deținute într-o structură de cont omnibus brut pentru acorduri de compensare indirectă ar putea fi în continuare expuse pierderilor suportate de un alt client indirect deoarece activele și pozițiile respective sunt amestecate într-un singur cont, viteza cu care pot fi identificate aceste active și poziții atunci când este necesară lichidarea lor în urma unei situații de neîndeplinire a obligațiilor contribuie la minimizarea pierderilor potențiale respective.

(7)

Acest mecanism permite, în același timp, o structură de cont mult mai simplă care reduce costurile și complexitatea în comparație cu conturile segregate individual, permițând totodată diferențierea între garanțiile reale și pozițiile diferiților clienți indirecți și asigurând, astfel, un nivel de protecție echivalent nivelului de protecție oferit de un cont segregat individual. Obligația de a oferi conturi indirecte omnibus brute nu ar trebui să excludă însă posibilitatea de a oferi clienților indirecți conturi indirecte segregate individual în cadrul acordurilor de compensare care cuprind o CPC, un membru compensator, un client și un singur strat de clienți indirecți.

(8)

Pentru a facilita accesul la compensarea centrală, prin raționalizarea serviciilor de compensare și prin simplificarea relațiilor comerciale dintre membrii compensatori, clienți și clienți indirecți, unele grupuri oferă servicii de compensare utilizând două entități din același grup care acționează ca intermediari pentru furnizarea serviciilor respective. Din motive similare, grupul clientului utilizează uneori o entitate care tratează direct cu membrul compensator și o altă entitate care tratează direct cu clientul indirect, de obicei pentru că această a doua entitate este stabilită în aceeași țară ca și clientul indirect. În aceste cazuri, serviciile de compensare sunt raționalizate în cadrul diferitelor activități economice ale grupului, iar relația comercială dintre membrii compensatori, clienți și clienți indirecți este, de asemenea, simplificată. Aceste tipuri de acorduri ar trebui permise sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții care să garanteze că nu se mărește riscul de contraparte și că se asigură un nivel adecvat de protecție în cazul compensării indirecte.

(9)

În cazul lanțurilor de compensare indirectă care cuprind mai mult de o CPC, un membru compensator, un client și un singur strat de clienți indirecți, utilizarea conturilor segregate individual ar putea duce la dificultăți tehnice neprevăzute deoarece ar trebui gestionate situațiile potențiale de neîndeplinire a obligațiilor uneia sau mai multor contrapărți din cadrul lanțului, precum și o multitudine de conturi segregate individual. Oferirea de conturi segregate individual în cazul acestor lanțuri mai lungi ar putea induce în eroare contrapărțile care vizează nivelul de protecție pe care îl oferă în mod normal conturile segregate individual deoarece s-ar putea ca acest nivel de protecție să nu fie obținut în unele dintre aceste lanțuri mai lungi. Pentru a se evita riscurile care decurg din această prezumție falsă, în cazul lanțurilor mai lungi de compensare indirectă ar trebui să se permită numai utilizarea conturilor segregate omnibus, cu condiția ca contrapărțile care efectuează compensarea prin intermediul acestor acorduri să fie pe deplin informate cu privire la nivelul de segregare și la riscurile aferente acestui tip de cont.

(10)

Pentru a se asigura că, în cadrul unei structuri de cont indirect omnibus brut, cuantumul marjei solicitate este identic cu cel al marjei care ar fi fost solicitată dacă s-ar fi recurs la un cont de compensare indirectă segregat individual, o CPC ar trebui să primească informații privind pozițiile deținute pentru contul clientului indirect, astfel încât să poată calcula, pentru fiecare client indirect în parte, apelul în marjă aferent acestuia.

(11)

Pentru a se asigura echivalența cu compensarea pentru clienți, membrii compensatori ar trebui să dispună de proceduri care să faciliteze transferul pozițiilor clienților indirecți către un alt client în caz de neîndeplinire a obligațiilor unui client care furnizează servicii de compensare indirectă. Din același motiv, membrii compensatori ar trebui să dispună, de asemenea, de proceduri pentru a lichida pozițiile și activele clienților indirecți și, atunci când acești clienți indirecți sunt cunoscuți, pentru le a returna veniturile obținute din lichidare. În cazul în care, din orice motiv, veniturile obținute din lichidare nu pot fi returnate direct clienților indirecți în cauză, acestea ar trebui să fie returnate clientului aflat în situație de neîndeplinire a obligațiilor pentru contul clienților săi indirecți.

(12)

Ar trebui instituite proceduri astfel încât, în caz de neîndeplinire a obligațiilor unui client, identitatea clienților indirecți să poată fi cunoscută, iar membrul compensator să poată identifica activele și pozițiile care aparțin fiecărui client indirect în parte.

(13)

Un client care furnizează servicii de compensare indirectă ar trebui să ofere clienților indirecți posibilitatea de a alege o structură de cont. Cu toate acestea, este posibil ca un client indirect să nu comunice clientului, într-un interval rezonabil, opțiunea aleasă. În acest caz, clientul ar trebui să poată furniza clientului indirect respectiv servicii de compensare indirectă utilizând orice structură de cont, cu condiția ca clientul să informeze clientul indirect cu privire la structura de cont utilizată, riscurile asociate acestui cont și nivelul său de segregare, precum și cu privire la posibilitatea de a schimba structura de cont în orice moment.

(14)

Acordurile de compensare indirectă pot da naștere unor riscuri specifice. Prin urmare, este necesar ca toate părțile implicate în acorduri de compensare indirectă, inclusiv membri compensatori și CPC, să identifice, să monitorizeze și să gestioneze în permanență orice riscuri semnificative care decurg din aceste acorduri. Schimbul adecvat de informații între clienți și membrii compensatori este deosebit de important în acest scop. Cu toate acestea, membrii compensatori ar trebui să se asigure că informațiile respective sunt utilizate numai pentru gestionarea riscurilor și stabilirea marjelor și că informațiile sensibile din punct de vedere comercial nu sunt utilizate în mod abuziv.

(15)

Din motive de coerență și pentru a se asigura buna funcționare a piețelor financiare, este necesar ca dispozițiile prezentului regulament și dispozițiile adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (3) să se aplice de la aceeași dată.

(16)

Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare înaintat Comisiei de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA).

(17)

În conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (4), ESMA a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor înființat în temeiul articolului 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010,

(18)

Prin urmare, Regulamentul delegat (UE) nr. 149/2013 al Comisiei (5) ar trebui modificat,

1.

La articolul 1, litera (b) se înlocuiește cu textul următor:

2.

La articolul 1, se adaugă literele (d) și (e), după cum urmează:

3.

Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 2

Cerințe pentru furnizarea de servicii de compensare indirectă de către clienți

(1)   Un client poate furniza clienților indirecți servicii de compensare indirectă numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

(2)   Clientul menționat la alineatul (1) și clientul indirect încheie, în scris, un acord de compensare indirectă. Acordul de compensare indirectă include cel puțin următoarele clauze contractuale:

Toate aspectele legate de acordul de compensare indirectă trebuie documentate în mod clar.

(3)   CPC nu trebuie să împiedice încheierea de acorduri de compensare indirectă încheiate în condiții comerciale rezonabile.”

4.

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

Obligațiile CPC

(1)   CPC deschid și mențin oricare dintre conturile prevăzute la articolul 4 alineatul (4) în conformitate cu cererea membrului compensator.

(2)   CPC care deține activele și pozițiile mai multor clienți indirecți într-un cont de tipul celui menționat la articolul 4 alineatul (4) litera (b) ține evidențe separate pentru pozițiile fiecărui client indirect, calculează marjele pentru fiecare client indirect și colectează suma acestor marje la valoarea brută, pe baza informațiilor menționate la articolul 4 alineatul (3).

(3)   CPC identifică, monitorizează și gestionează orice riscuri semnificative care decurg din furnizarea de servicii de compensare indirectă care ar putea afecta reziliența CPC la evoluțiile negative ale pieței.”

5.

Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 4

Obligațiile membrilor compensatori

(1)   Un membru compensator care furnizează servicii de compensare indirectă face acest lucru în condiții comerciale rezonabile și publică clauzele și condițiile generale de furnizare a serviciilor respective.

Clauzele și condițiile generale menționate la primul paragraf includ cerințele minime privind resursele financiare și capacitatea operațională aplicabile clienților care furnizează servicii de compensare indirectă.

(2)   Un membru compensator care furnizează servicii de compensare indirectă deschide și menține cel puțin următoarele conturi în conformitate cu cererea clientului:

(3)   Un membru compensator care deține într-un cont de tipul celui menționat la alineatul (2) litera (b) active și poziții pentru contul mai multor clienți indirecți transmite zilnic CPC toate informațiile de care are nevoie CPC pentru a identifica pozițiile deținute pentru contul fiecărui client indirect. Aceste informații se bazează pe informațiile menționate la articolul 5 alineatul (4).

(4)   Un membru compensator care furnizează servicii de compensare indirectă deschide și menține la CPC cel puțin următoarele conturi în conformitate cu cererea clientului:

(5)   Membrii compensatori instituie proceduri pentru gestionarea situației de neîndeplinire a obligațiilor unui client care furnizează servicii de compensare indirectă.

(6)   Un membru compensator care deține activele și pozițiile clienților indirecți într-un cont de tipul celui menționat la alineatul (2) litera (a):

(7)   Un membru compensator care deține active și poziții ale clienților indirecți într-un cont de tipul celui menționat la alineatul (2) litera (b):

(8)   Un membru compensator identifică, monitorizează și gestionează orice riscuri semnificative care decurg din furnizarea de servicii de compensare indirectă care i-ar putea afecta reziliența la evoluțiile negative ale pieței. Membrul compensator instituie proceduri interne care să garanteze că informațiile menționate la articolul 5 alineatul (8) nu pot fi utilizate în scopuri comerciale.”

6.

Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 5

Obligațiile clienților

(1)   Un client care furnizează servicii de compensare indirectă oferă clienților indirecți posibilitatea de a alege cel puțin între tipurile de conturi menționate la articolul 4 alineatul (2) și se asigură că clienții indirecți sunt pe deplin informați cu privire la diferitele niveluri de segregare și riscuri aferente fiecărui tip de cont.

(2)   Clientul menționat la alineatul (1) atribuie unul dintre tipurile de conturi menționate la articolul 4 alineatul (2) clienților indirecți care nu și-au exprimat opțiunea pentru un anumit cont într-un termen rezonabil stabilit de către client. Clientul informează fără întârziere clientul indirect cu privire la riscurile legate de tipul de cont care i-a fost atribuit. Clientul indirect poate alege, în orice moment, un tip de cont diferit printr-o solicitare adresată în scris clientului.

(3)   Clienții care furnizează servicii de compensare indirectă țin evidențe și conturi separate, care să le permită să deosebească între propriile active și poziții și cele deținute pentru contul clienților lor indirecți.

(4)   Atunci când activele și pozițiile mai multor clienți indirecți sunt deținute de membrul compensator într-un cont de tipul celui menționat la articolul 4 alineatul (2) litera (b), clientul transmite zilnic membrului compensator toate informațiile de care are nevoie acesta din urmă pentru a identifica pozițiile deținute pentru contul fiecărui client indirect.

(5)   Un client care furnizează servicii de compensare indirectă solicită membrului compensator, în conformitate cu opțiunea aleasă de clienții săi indirecți, să deschidă și să mențină la CPC conturile menționate la articolul 4 alineatul (4).

(6)   Clientul transmite clienților săi indirecți informații suficiente pentru a permite acestora să identifice CPC și membrul compensator prin intermediul cărora se realizează compensarea pozițiilor lor.

(7)   Atunci când activele și pozițiile unuia sau mai multor clienți indirecți sunt deținute de membrul compensator într-un cont de tipul celui menționat la articolul 4 alineatul (2) litera (b), clientul include în acordul de compensare indirectă cu clienții săi indirecți toate modalitățile și condițiile care asigură că, în caz de neîndeplinire a obligațiilor clientului respectiv, membrul compensator poate să restituie imediat clienților indirecți veniturile din lichidarea pozițiilor și activelor deținute pentru contul clienților indirecți respectivi în conformitate cu articolul 4 alineatul (7).

(8)   Clientul transmite membrului compensator informații suficiente pentru a identifica, a monitoriza și a gestiona orice riscuri semnificative care decurg din furnizarea de servicii de compensare indirectă care ar putea afecta reziliența membrului compensator.

(9)   Clientul instituie măsuri pentru a se asigura că, în cazul în care ajunge în situația de neîndeplinire a obligațiilor, toate informațiile pe care le deține cu privire la clienții săi indirecți, inclusiv identitatea clienților indirecți, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (4), sunt puse imediat la dispoziția membrului compensator.”

7.

Se introduce următorul articol 5a:

„Articolul 5a

Cerințe pentru furnizarea de servicii de compensare indirectă de către clienții indirecți

(1)   Un client indirect poate furniza servicii de compensare indirectă clienților indirecți de rangul doi numai dacă părțile la acordurile de compensare indirectă îndeplinesc una dintre cerințele stabilite la alineatul (2) și dacă sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

Toate aspectele legate de acordul de compensare indirectă menționat la litera (b) trebuie documentate în mod clar.

(2)   În sensul alineatului (1), părțile la acordurile de compensare indirectă îndeplinesc una dintre următoarele cerințe:

(3)   Pentru acordurile de compensare indirectă încheiate de părți aflate în situația menționată la alineatul (2) litera (a):

(4)   Pentru acordurile de compensare indirectă încheiate de părți aflate în situația menționată la alineatul (2) litera (b):

8.

Se introduce următorul articol 5b:

„Articolul 5b

Cerințe pentru furnizarea de servicii de compensare indirectă de către clienții indirecți de rangul doi

(1)   Un client indirect de rangul doi poate furniza servicii de compensare indirectă clienților indirecți de rangul trei numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

Toate aspectele legate de acordul de compensare indirectă menționat la litera (d) de la primul paragraf trebuie documentate în mod clar.

(2)   Atunci când clienții indirecți de rangul doi furnizează servicii de compensare indirectă în conformitate cu alineatul (1):

21.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 304/20

(1)

În conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cererea de înregistrare a denumirii „Kiełbasa piaszczańska”, depusă de Polonia, a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2).

(2)

Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, denumirea „Kiełbasa piaszczańska” ar trebui, prin urmare, înregistrată,

21.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 304/21

(1)

Pentru a se asigura aplicarea uniformă a Nomenclaturii combinate (denumită în continuare „NC”), care figurează în anexa la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului (2), este necesar să se adopte măsuri privind clasificarea anumitor mărfuri.

(2)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 211/2012 al Comisiei (3), un produs constând într-un amestec de alcool etilic (70 % din greutate) și benzină (benzină pentru autovehicule) conformă cu standardul EN 228 (30 % din greutate) a fost clasificat la codul NC 2207 20 00.

(3)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 626/2014 (4), Comisia a introdus nota complementară 12 la capitolul 22 din partea a doua a Nomenclaturii combinate. Motivele pentru clasificarea produsului vizat de Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 211/2012 la codul NC 2207 20 00 ar trebui aliniate la normele stabilite în această notă complementară, pentru a se evita posibilele discrepanțe în clasificarea tarifară a anumitor amestecuri de alcool etilic cu alte substanțe și pentru a se asigura aplicarea uniformă a Nomenclaturii combinate în Uniunea Europeană. Descrierea produsului prevăzută în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 211/2012 ar trebui, de asemenea, să clarifice faptul că produsul se utilizează ca materie primă pentru producerea de combustibili pentru autovehicule.

(4)

Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 211/2012 ar trebui modificat în consecință.

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Codului vamal,

21.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 304/24

(1)

Regulamentul (CE) nr. 852/2004 are scopul de a asigura un nivel înalt de protecție a consumatorilor în ceea ce privește siguranța alimentară. El definește „igiena produselor alimentare” ca un set de măsuri și condiții necesare pentru a controla pericolele și a asigura adecvarea pentru consumul uman a unui produs alimentar ținând cont de utilizarea sa preconizată. Pericolele la adresa siguranței produselor alimentare apar atunci când produsele alimentare sunt expuse unor agenți periculoși care duc la contaminarea produsului alimentar respectiv. Pericolele asociate produselor alimentare pot fi biologice, chimice sau fizice.

(2)

Acrilamida este un contaminant, astfel cum este definit în Regulamentul (CEE) nr. 315/93 al Consiliului (2) și, prin urmare, reprezintă un pericol de natură chimică în lanțul alimentar.

(3)

Acrilamida este un compus organic cu greutate moleculară mică, foarte hidrosolubil, care ia naștere din constituenții naturali asparagină și zaharuri în anumite produse alimentare atunci când sunt preparate la temperaturi în mod tipic mai mari de 120 °C și în condiții de umiditate redusă. Ea apare în principal în alimentele bogate în carbohidrați coapte sau prăjite, în cazul în care materiile prime conțin precursorii ei, cum ar fi cerealele, cartofii și boabele de cafea.

(4)

Întrucât nivelurile de acrilamidă din anumite produse alimentare par să fie semnificativ mai mari decât cele din produse comparabile din aceeași categorie de produse, Recomandarea 2013/647/UE a Comisiei (3) a invitat autoritățile competente ale statelor membre să efectueze investigații vizând metodele de producție și de prelucrare utilizate de operatorii din sectorul alimentar în cazul în care nivelul de acrilamidă constatat într-un produs alimentar specific depășește valorile orientative stabilite în anexa la respectiva recomandare.

(5)

În 2015, Grupul științific pentru contaminanții din lanțul alimentar (CONTAM) din cadrul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară („autoritatea”) a adoptat un aviz privind acrilamida în produsele alimentare (4). Pe baza studiilor efectuate pe animale, autoritatea confirmă evaluările anterioare care indică faptul că acrilamida din produsele alimentare poate crește riscul de a dezvolta cancer pentru consumatori din toate grupele de vârstă. Având în vedere că acrilamida este prezentă într-o gamă cuprinzătoare de alimente consumate zi de zi, această atenționare se aplică tuturor consumatorilor, dar copiii reprezintă cea mai expusă grupă de vârstă pe baza greutății corporale. Posibilele efecte nocive ale acrilamidei asupra sistemului nervos, asupra dezvoltării prenatale și postnatale și asupra reproducerii masculine nu au fost considerate a fi un motiv de îngrijorare, pe baza nivelurilor actuale de expunere alimentară. Nivelurile actuale ale expunerii prin alimentație la acrilamidă a tuturor grupelor de vârstă indică o îngrijorare în ceea ce privește efectele sale cancerigene.

(6)

Având în vedere concluziile autorității cu privire la efectele cancerigene ale acrilamidei și în absența oricăror măsuri coerente și obligatorii care să fie aplicate de întreprinderile din sectorul alimentar pentru a reduce nivelurile de acrilamidă, este necesar să se asigure siguranța alimentară și să se reducă prezența acrilamidei în produsele alimentare în cazul în care materiile prime conțin precursorii ei prin stabilirea unor măsuri adecvate de diminuare. Nivelurile de acrilamidă pot fi reduse prin metoda diminuării, cum ar fi punerea în aplicare a unei bune practici de igienă și aplicarea unor proceduri bazate pe principiile analizei riscurilor și punctelor critice de control (HACCP).

(7)

În conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004, operatorii din sectorul alimentar trebuie să urmeze procedurile necesare pentru atingerea țintelor în vederea realizării obiectivelor regulamentului respectiv și să utilizeze eșantionarea și analizarea, după necesități, pentru a menține propria lor performanță. În această privință, stabilirea de obiective, cum ar fi niveluri de referință, poate orienta punerea în aplicare a normelor de igienă, asigurând, în același timp, reducerea nivelului de expunere la anumite pericole. Măsurile de diminuare ar reduce prezența acrilamidei în produsele alimentare. În scopul verificării conformității cu nivelurile de referință, eficacitatea măsurilor de diminuare ar trebui să fie verificată prin eșantionare și analizare.

(8)

Prin urmare, este adecvat să se stabilească măsuri de diminuare care identifică etapele de prelucrare a produselor alimentare care sunt susceptibile la formarea acrilamidei în produsele alimentare și să se stabilească activități de reducere a nivelurilor de acrilamidă din produsele alimentare respective.

(9)

Măsurile de diminuare stabilite în prezentul regulament se bazează pe cunoștințele științifice și tehnice actuale și ele s-au dovedit a avea ca rezultat niveluri mai mici de acrilamidă fără a afecta în mod negativ calitatea și siguranța microbiană a produsului. Respectivele măsuri de diminuare au fost stabilite în urma unei consultări ample a organizațiilor reprezentând operatorii din sectorul alimentar, consumatorii și experții relevanți din partea autorităților competente ale statelor membre. În cazurile în care măsurile de diminuare includ utilizarea aditivilor alimentari și a altor substanțe, aditivii alimentari și respectivele alte substanțe se utilizează în conformitate cu autorizația lor de utilizare.

(10)

Nivelurile de referință sunt indicatorii de performanță utilizați pentru a verifica eficacitatea măsurilor de diminuare și se bazează pe experiență și pe prezența substanței în categorii cuprinzătoare de produse alimentare. Nivelurile de referință ar trebui să fie stabilite la un nivel cât se poate de mic, care poate fi atins în mod rezonabil prin aplicarea tuturor măsurilor de diminuare relevante. Nivelurile de referință ar trebui stabilite ținând cont de cele mai recente date referitoare la prezența substanței din baza de date a autorității, în condițiile în care se presupune că, într-o categorie cuprinzătoare de produse alimentare, nivelul de acrilamidă în 10-15 % din producția cu cele mai înalte niveluri poate fi redus în mod uzual prin aplicarea bunelor practici. Este recunoscut faptul că, în anumite cazuri, categoriile de alimente specificate sunt cuprinzătoare și că pentru produse alimentare specifice din cadrul unor astfel de categorii cuprinzătoare de produse alimentare pot exista condiții specifice de producție, geografice sau sezoniere sau caracteristici ale produsului pentru care nu este posibil să se atingă nivelurile de referință în pofida aplicării tuturor măsurilor de diminuare. În astfel de situații, operatorul din sectorul alimentar ar trebui să fie în măsură să prezinte dovezi că a aplicat măsurile de diminuare relevante.

(11)

Nivelurile de referință ar trebui să fie revizuite cu regularitate de către Comisie cu scopul de a stabili niveluri mai mici, care să reflecte reducerea continuă a prezenței acrilamidei în produsele alimentare.

(12)

Operatorii din sectorul alimentar care produc produse alimentare care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament și care efectuează activități de vânzare cu amănuntul și/sau aprovizionează direct numai unități locale de vânzare cu amănuntul sunt, de regulă, operatorii de mici dimensiuni. Prin urmare, măsurile de diminuare sunt adaptate în funcție de natura activității lor. Cu toate acestea, operatorii din sectorul alimentar care fac parte dintr-o operațiune interconectată mai amplă sau care activează în regim de franciză într-o astfel de operațiune și care sunt aprovizionați în mod centralizat ar trebui să aplice măsuri de diminuare suplimentare care să fie practice pentru întreprinderi mai mari – întrucât respectivele măsuri reduc suplimentar prezența acrilamidei în produsele alimentare și pot fi aplicate de astfel de întreprinderi.

(13)

Eficacitatea măsurilor de diminuare care vizează reducerea conținutului de acrilamidă ar trebui verificată prin eșantionare și analizare. Este adecvat să se stabilească cerințe pentru eșantionare și analizare care trebuie efectuate de către operatorii din sectorul alimentar. În ceea ce privește eșantionarea, ar trebui stabilite cerințe analitice și frecvența de eșantionare pentru a se asigura că rezultatele analitice obținute sunt reprezentative pentru producția lor. Operatorii din sectorul alimentar care produc produse alimentare care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament și care efectuează activități de vânzare cu amănuntul și/sau aprovizionează direct numai unități locale de vânzare cu amănuntul sunt scutiți de la obligația de eșantionare și analizare a producției lor în vederea depistării prezenței acrilamidei întrucât o astfel de cerință ar genera o presiune disproporționată asupra activităților lor.

(14)

În plus față de eșantionarea și analizarea realizate de către operatorii economici, Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (5) impune statelor membre obligația de a efectua în mod regulat controale oficiale pentru a asigura conformitatea cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare. Eșantionarea și analizarea efectuate de către statele membre în contextul controalelor oficiale ar trebui să respecte procedurile de eșantionare și criteriile analitice stabilite în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 882/2004.

(15)

Complementar măsurilor prevăzute în prezentul regulament, stabilirea unor niveluri maxime pentru acrilamidă în anumite produse alimentare ar trebui luată în considerare în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 315/93 după intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(16)

Punerea în aplicare a măsurilor de diminuare de către operatorii din sectorul alimentar ar putea implica schimbări în procesul lor de producție actual și, prin urmare, este adecvat să se prevadă o perioadă de tranziție înainte ca măsurile prevăzute în prezentul regulament să se aplice.

(17)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(a)

Cartofi prăjiți, alte produse tăiate (prăjite prin imersiune în ulei) și felii subțiri de cartofi (chipsuri) din cartofi proaspeți;

(b)

chipsuri de cartofi, gustări, biscuiți crocanți și alte produse din cartofi realizate din aluat de cartofi;

(c)

pâine;

(d)

cereale pentru micul dejun (cu excepția porridge-ului);

(e)

produse fine de panificație: prăjiturele, biscuiți, pesmet, batoane din cereale, pogăcele, cornete, napolitane, gogoși și turtă dulce, precum și biscuiți crocanți, rondele din pâine și înlocuitori de pâine. În această categorie un biscuit crocant este un biscuit uscat (un produs de panificație pe bază de făină din cereale);

(f)

cafea:

(g)

înlocuitori de cafea;

(h)

produse alimentare destinate sugarilor și produse alimentare prelucrate pe bază de cereale destinate copiilor de vârstă mică, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 609/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6).

1.

definițiile pentru „produs alimentar”, „operator din sectorul alimentar”, „comerț cu amănuntul”, „introducere pe piață” și „consumator final” prevăzute la articolele 2 și 3 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (7).

2.

„niveluri de referință” înseamnă indicatorii de performanță utilizați pentru a verifica eficacitatea măsurilor de diminuare și se bazează pe experiență și pe prezența substanței în categorii cuprinzătoare de produse alimentare.

21.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 304/45

(1)

Anexa la Regulamentul (UE) nr. 255/2010 al Comisiei (2) se referă la dispoziții prevăzute în anexa 11 la Convenția privind aviația civilă internațională (Convenția de la Chicago) și, mai exact, la a 13-a ediție din iulie 2001, care încorporează modificarea nr. 49. La 10 noiembrie 2016, Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI) a modificat anexa 11 la Convenția de la Chicago, încorporând modificarea nr. 50A.

(2)

Anexa la Regulamentul (UE) nr. 255/2010 se referă și la dispozițiile prevăzute în Procedurile pentru serviciile de navigație aeriană ale OACI – Gestionarea traficului aerian (PANS-ATM, Doc. 4444) și, mai exact, la a 15-a ediție din 2007, care încorporează modificarea nr. 6. La 10 noiembrie 2016, OACI a modificat Doc. 4444, încorporând modificarea nr. 7A.

(3)

Prin urmare, trimiterile din Regulamentul (UE) nr. 255/2010 la anexa 11 la Convenția de la Chicago și la Doc. 4444 al OACI ar trebui să fie acum actualizate, pentru a se ține cont de respectivele modificări, permițându-le astfel statelor membre să își îndeplinească obligațiile juridice internaționale și să asigure coerența cu cadrul de reglementare internațional al OACI.

(4)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 255/2010 ar trebui să fie modificat în consecință.

(5)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru cerul unic,

„1.

Capitolul 3 punctul 3.7.5 (Air Traffic Flow Management) din anexa 11 la Convenția de la Chicago – Air Traffic Services (a 14-a ediție, iulie 2016, încorporând modificarea nr. 50A).

2.

Capitolul 3 (ATS system capacity and air traffic flow management) din Doc. 4444 al OACI, intitulat Procedures for Air Navigation Services – Air Traffic Management (PANS-ATM) (a 16-a ediție, 2016, încorporând modificarea nr. 7A).”

21.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 304/47

(1)

Punctul 3 din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1079/2012 al Comisiei (2) face trimitere la dispozițiile stabilite în Procedurile pentru serviciile de navigație – managementul traficului aerian (PANS-ATM, Doc. 4444) ale Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI), mai exact la ediția a 15-a din 2007, care include amendamentul 6. La 10 noiembrie 2016, OACI a modificat Doc. 4444, incluzând amendamentul 7A.

(2)

Prin urmare, trimiterile la Doc. 4444 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1079/2012 ar trebui să fie acum actualizate pentru a se ține seama de amendamentul menționat, astfel încât statele membre să își poată îndeplini obligațiile juridice internaționale și să se asigure coerența cu cadrul de reglementare internațional al OACI.

(3)

Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1079/2012 ar trebui modificat în consecință,

21.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 304/48

(1)

La 22 iulie 2014, Consiliul a adoptat Decizia 2014/486/PESC (1) privind misiunea Uniunii Europene de consiliere pentru reforma sectorului securității civile în Ucraina (EUAM Ucraina).

(2)

La 3 decembrie 2015, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2015/2249 (2) prin care a prelungit mandatul misiunii până la 30 noiembrie 2017 și a stabilit o valoare de referință financiară pentru EUAM Ucraina până la 30 noiembrie 2016.

(3)

Decizia (PESC) 2016/712 a Consiliului (3) a adaptat valoarea de referință financiară pentru perioada de până la 30 noiembrie 2016, iar Decizia (PESC) 2016/2083 a Consiliului (4) a acordat o valoare de referință financiară pentru perioada de la 1 decembrie 2016 până la 30 noiembrie 2017.

(4)

În urma revizuirii strategice din 2017, mandatul EUAM Ucraina ar trebui prelungit până la 31 mai 2019.

(5)

Ar trebui prevăzută o nouă valoare de referință financiară pentru perioada 1 decembrie 2017-31 mai 2019.

(6)

Prin urmare, Decizia 2014/486/PESC ar trebui modificată în consecință.

(7)

EUAM Ucraina se va desfășura în contextul unei situații care s-ar putea deteriora și care ar putea aduce atingere realizării obiectivelor acțiunii externe a Uniunii prevăzute la articolul 21 din tratat,

1.

La articolul 14, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Valoarea de referință financiară destinată acoperirii cheltuielilor aferente misiunii EUAM Ucraina până la 30 noiembrie 2014 este de 2 680 000 EUR.

Valoarea de referință financiară destinată acoperirii cheltuielilor aferente misiunii EUAM Ucraina în perioada 1 decembrie 2014-30 noiembrie 2015 este de 13 100 000 EUR.

Valoarea de referință financiară destinată acoperirii cheltuielilor aferente misiunii EUAM Ucraina în perioada 1 decembrie 2015-30 noiembrie 2016 este de 17 670 000 EUR.

Valoarea de referință financiară destinată acoperirii cheltuielilor aferente misiunii EUAM Ucraina în perioada 1 decembrie 2016-30 noiembrie 2017 este de 20 800 000 EUR.

Valoarea de referință financiară destinată acoperirii cheltuielilor aferente misiunii EUAM Ucraina în perioada 1 decembrie 2017-31 mai 2019 este de 31 956 069,20 EUR.

Consiliul stabilește valoarea de referință financiară pentru perioadele ulterioare.”

2.

La articolul 19, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Se aplică până la 31 mai 2019.”

21.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 304/50

(1)

La 22 mai 2013, Consiliul a adoptat Decizia 2013/233/PESC (1), prin care s-a instituit Misiunea de asistență a Uniunii Europene pentru gestionarea integrată a frontierelor în Libia (EUBAM Libya).

(2)

La 17 iulie 2017, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2017/1342 (2) prin care s-a prelungit mandatul EUBAM Libya până la 31 decembrie 2018 și s-a prevăzut o valoare de referință financiară până la 30 noiembrie 2017.

(3)

Decizia 2013/233/PESC ar trebui să fie modificată pentru a prevedea o valoare de referință financiară pentru perioada cuprinsă între 1 decembrie 2017 și 31 decembrie 2018.

(4)

EUBAM Libya se va desfășura în contextul unei situații care s-ar putea deteriora și care ar putea aduce atingere realizării obiectivelor acțiunii externe a Uniunii, astfel cum sunt prevăzute la articolul 21 din tratat,

21.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 304/51

(1)

La 17 martie 2014, Consiliul a adoptat Decizia 2014/145/PESC.

(2)

În urma organizării de către Federația Rusă, la 10 septembrie 2017, a alegerilor pentru funcția de guvernator în orașul Sevastopol, anexat în mod ilegal, Consiliul consideră că o persoană ar trebui adăugată pe lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică măsuri restrictive, astfel cum figurează în anexa la Decizia 2014/145/PESC.

(3)

Anexa la Decizia 2014/145/PESC ar trebui modificată în consecință,

21.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 304/53

(1)

Articolele 7b și 7c din Directiva 98/70/CE și anexa IV la aceasta, precum și articolele 17 și 18 din Directiva 2009/28/CE și anexa V la aceasta stabilesc criterii de durabilitate similare pentru biocarburanți și biolichide, precum și proceduri similare pentru a verifica dacă biocarburanții și biolichidele respectă acele criterii.

(2)

În cazul în care biocarburanții și biolichidele se iau în considerare pentru scopurile menționate la articolul 17 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Directiva 2009/28/CE, statele membre ar trebui să solicite operatorilor economici să demonstreze că biocarburanții și biolichidele respectă criteriile de durabilitate prevăzute la articolul 17 alineatele (2)-(5) din respectiva directivă.

(3)

Comisia poate decide ca sistemele internaționale sau naționale voluntare de stabilire a standardelor de producție a produselor obținute din biomasă să conțină date exacte în sensul articolului 17 alineatul (2) din Directiva 2009/28/CE și/sau să demonstreze că loturile de biocarburanți sau de biolichide respectă criteriile de durabilitate prevăzute la articolul 17 alineatele (3), (4) și (5) și/sau că niciun material nu a fost modificat sau eliminat în mod intenționat astfel încât lotul sau o parte a acestuia să intre sub incidența anexei IX. Atunci când un operator economic prezintă dovezi sau date obținute în conformitate cu un sistem voluntar care a fost recunoscut de Comisie, în măsura prevăzută în decizia de recunoaștere, statul membru în cauză nu ar trebui să solicite furnizorului dovezi suplimentare ale conformității cu criteriile de durabilitate.

(4)

Cererea de recunoaștere a faptului că sistemul voluntar „RTRS EU RED” demonstrează că loturile de biocarburanți respectă criteriile de durabilitate stabilite în Directiva 98/70/CE și în Directiva 2009/28/CE a fost transmisă Comisiei la 14 iunie 2017. Sistemul, situat în Ciudad de la Paz 353, PISO3 OF 307, C1426AGE Buenos Aires, Argentina, acoperă biocarburanți produși din soia. Documentele aferente sistemului recunoscut ar trebui să fie puse la dispoziție prin intermediul platformei în materie de transparență înființate în temeiul Directivei 2009/28/CE.

(5)

În urma evaluării sistemului voluntar „RTRS EU RED”, Comisia a constatat că acesta respectă în mod adecvat criteriile de durabilitate prevăzute în Directiva 98/70/CE și în Directiva 2009/28/CE, precum și faptul că aplică o metodologie de echilibrare a masei care corespunde cerințelor de la articolul 7c alineatul (1) din Directiva 98/70/CE și de la articolul 18 alineatul (1) din Directiva 2009/28/CE.

(6)

În urma aceleiași evaluări, s-a constatat că sistemul voluntar „RTRS EU RED” respectă standardele corespunzătoare în materie de fiabilitate, de transparență și de auditare independentă, precum și cerințele metodologice din anexa IV la Directiva 98/70/CE și din anexa V la Directiva 2009/28/CE.

(7)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului privind durabilitatea biocarburanților și a biolichidelor,

(a)

dacă s-a demonstrat în mod clar că sistemul nu a implementat elemente considerate esențiale pentru prezenta decizie sau dacă au avut loc încălcări grave și structurale ale respectivelor elemente;

(b)

dacă sistemul nu transmite Comisiei rapoartele anuale prevăzute la articolul 7c alineatul (6) din Directiva 98/70/CE și la articolul 18 alineatul (6) din Directiva 2009/28/CE;

(c)

dacă sistemul nu pune în aplicare standardele de audit independent specificate în actele de punere în aplicare menționate la articolul 7c alineatul (5) al treilea paragraf din Directiva 98/70/CE și la articolul 18 alineatul (5) al treilea paragraf din Directiva 2009/28/CE sau îmbunătățiri ale altor elemente ale sistemului considerate esențiale pentru continuarea recunoașterii sale.

21.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 304/55

(1)

Directiva 2002/60/CE prevede măsurile minime care trebuie luate la nivelul Uniunii pentru combaterea pestei porcine africane, inclusiv cele care trebuie aplicate în cazul confirmării unui caz de pestă porcină africană la porcii sălbatici.

(2)

În 2017, Republica Cehă a notificat Comisiei existența unor cazuri de pestă porcină africană la porcii sălbatici și a adoptat măsurile de control al bolii impuse de Directiva 2002/60/CE.

(3)

Având în vedere situația epidemiologică actuală și în conformitate cu Directiva 2002/60/CE, Republica Cehă a prezentat Comisiei un plan de eradicare a pestei porcine africane (denumit în continuare „planul de eradicare”).

(4)

Pentru a stabili măsuri zoosanitare de combatere corespunzătoare și pentru a preveni răspândirea în continuare a bolii, în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/709/UE a Comisiei (2) a fost stabilită o listă a Uniunii cu zonele de risc ridicat. Anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/709/UE a fost modificată recent prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/1850 a Comisiei (3) pentru a se ține cont, printre altele, de recentele cazuri de pestă porcină africană la porcii sălbatici din Republica Cehă. Astfel, părțile I și II din anexa respectivă includ în prezent zonele infectate din Republica Cehă.

(5)

Planul de eradicare a fost examinat de Comisie și a fost considerat conform cu cerințele stabilite la articolul 16 din Directiva 2002/60/CE. Prin urmare, acesta ar trebui să fie aprobat în consecință.

(6)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

21.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 304/57

(1)

Decizia de punere în aplicare 2014/709/UE a Comisiei (4) stabilește măsuri zoosanitare de combatere a pestei porcine africane în anumite state membre. Anexa la decizia de punere în aplicare menționată delimitează și enumeră, într-o listă din părțile sale I-IV, anumite zone din statele membre respective, care sunt diferențiate în funcție de nivelul de risc pe baza situației epidemiologice a bolii respective. Lista include anumite zone din Estonia, Letonia, Lituania și Polonia.

(2)

În septembrie și octombrie 2017 au fost observate câteva cazuri de pestă porcină africană la porcii mistreți în municipalitățile Kuldīgas novads din Letonia, în Jurbarko rajono savivaldybė din Lituania și în gminy Bargłów Kościelny, Płaska, Sejny și Stary Brus din Polonia, în zone enumerate în prezent în partea I din anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/709/UE. Aceste cazuri reprezintă un nivel crescut de risc care ar trebui să fie reflectat în anexa la decizia de punere în aplicare respectivă.

(3)

În septembrie și octombrie 2017 au apărut câteva focare de pestă porcină africană la porcii domestici în Lääne-Nigula vald în Estonia, Neretas novads în Letonia, Anykščių rajono savivaldybė, Kavarsko seniūnija din Lituania și în gmina Lipsk din Polonia. Aceste focare au apărut în zone enumerate în prezent în partea II din anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/709/UE. Aceste focare reprezintă un nivel crescut de risc care ar trebui să fie reflectat în anexa la decizia de punere în aplicare respectivă.

(4)

Începând cu luna octombrie 2016, nu a existat nicio notificare a vreunui focar de pestă porcină africană la porcii domestici în anumite zone din Letonia care sunt, în prezent, menționate în partea III a anexei respective. În plus, supravegherea măsurilor de biosecuritate a fost pusă în aplicare în mod satisfăcător în exploatațiile din zonele respective pe baza programelor naționale pentru biosecuritate menite să prevină răspândirea virusului în cauză. Aceste elemente indică o îmbunătățire a situației epidemiologice în Letonia.

(5)

Începând cu luna iulie 2017, nu a existat nicio notificare a vreunui focar de pestă porcină africană la porcii domestici în anumite zone din Letonia care sunt, în prezent, menționate în partea III a anexei respective și în care nu sunt prezente exploatații de porcine necomerciale. În plus, supravegherea măsurilor de biosecuritate a fost pusă în aplicare în mod satisfăcător în exploatațiile din zonele respective. Aceste elemente indică o îmbunătățire a situației epidemiologice în Lituania.

(6)

Evoluția situației epidemiologice actuale a pestei porcine africane care afectează efectivele de porci domestici și sălbatici din Uniune ar trebui luată în considerare la evaluarea riscului pentru sănătatea animalelor pe care îl prezintă noua situație a bolii în Estonia, Letonia, Lituania și Polonia. Pentru a aplica în mod corespunzător măsurile zoosanitare prevăzute în Decizia de punere în aplicare 2014/709/UE și pentru a preveni răspândirea în continuare a pestei porcine africane, împiedicându-se totodată orice perturbare inutilă a comerțului în Uniune și evitându-se impunerea de către țări terțe a unor bariere nejustificate în calea comerțului, lista Uniunii cu zonele care fac obiectul măsurilor zoosanitare prevăzute în anexa la decizia de punere în aplicare respectivă ar trebui modificată pentru a se ține seama de modificările situației epidemiologice a bolii respective în Estonia, Letonia, Lituania și Polonia.

(7)

În consecință, zonele afectate de cazurile recente de pestă porcină africană apărute la mistreții din Letonia, Lituania și Polonia, zone menționate în prezent în partea I a anexei la Decizia de punere în aplicare 2014/709/UE, ar trebui să fie de acum menționate în partea II a anexei respective.

(8)

În plus, zonele afectate de focarele recente de pestă porcină africană apărută la porcii domestici din Estonia, Letonia, Lituania și Polonia care sunt menționate în prezent în părțile I și II ale anexei la Decizia de punere în aplicare 2014/709/UE ar trebui să fie acum menționate în partea III a anexei respective.

(9)

În plus, zonele specifice din Letonia care sunt, în prezent, menționate în partea III din anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/709/UE, pentru care nu au existat notificări recente privind focare de pestă porcină africană, ar trebui să fie menționate de acum în partea II din anexa respectivă.

(10)

Prin urmare, anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/709/UE ar trebui modificată în consecință.

(11)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,