26.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 276/1

(1)

La 10 iulie 2014, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE) nr. 747/2014.

(2)

La 17 octombrie 2017, Comitetul Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite instituit în temeiul Rezoluției 1591 (2005) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a actualizat informațiile referitoare la o persoană căreia i se aplică măsurile restrictive.

(3)

Prin urmare, anexa I la Regulamentul (UE) nr. 747/2014 ar trebui modificată în consecință,

26.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 276/4

(1)

În scopul de a permite autorităților competente să realizeze o evaluare aprofundată în cadrul procesului de aprobare și de respingere a cererilor de autorizare ale firmelor de investiții, un solicitant ar trebui să fie obligat să prezinte autorității competente informații precise în momentul depunerii cererii inițiale de autorizare. Autoritatea competentă ar trebui să aibă în continuare dreptul de a cere solicitantului să prezinte informații suplimentare în cursul procesului de evaluare, în conformitate cu criteriile și termenele stabilite în Directiva 2014/65/UE.

(2)

Pentru a se asigura că evaluarea efectuată de autoritatea competentă se bazează pe informații precise, este esențial ca un solicitant să furnizeze copii ale actelor societății, inclusiv o copie legalizată a actului constitutiv și a statutului și o copie a certificatului de înregistrare a întreprinderii în registrul național al societăților comerciale.

(3)

Solicitantul ar trebui să transmită informații despre sursele de capital disponibile, inclusiv despre mijloacele utilizate pentru transferul de resurse financiare la atragerea de capital, în scopul de a permite autorităților competente să evalueze dacă au fost respectate toate cerințele relevante din domeniul infracțiunilor financiare.

(4)

Este posibil ca entitățile nou-înființate să nu fie în măsură ca, în momentul depunerii cererii, să furnizeze informații cu privire la modul în care se va realiza atragerea de capital, nici cu privire la tipurile și volumul capitalului care va fi atras. Cu toate acestea, în vederea obținerii autorizației, autorităților competente ar trebui să li se comunice în prealabil elemente de probă cu privire la capitalul social vărsat și alte tipuri de capital atras, însoțite de informații referitoare la sursele de capital. Elementele de probă menționate pot include copii ale instrumentelor de capital relevante și extrase de cont corespunzătoare.

(5)

Pentru a permite autorităților competente să evalueze reputația persoanelor care vor conduce activitatea firmei de investiții, precum și a acționarilor și asociaților care dețin participații calificate propuși, este important ca solicitantul să fie obligat să furnizeze informații cu privire la aceste persoane.

(6)

Pentru a evalua experiența persoanelor care vor conduce activitatea firmei de investiții, autoritățile competente ar trebui să primească de la solicitant informații despre educația și formarea profesională relevante, despre experiența profesională a membrilor organului de conducere și a persoanelor care conduc efectiv activitatea și despre competențele corespunzătoare ale acestora, precum și, dacă este cazul, despre mandatarii lor.

(7)

Solicitantul ar trebui să transmită autorităților competente informații financiare privind firma de investiții, astfel încât acestea să poată evalua soliditatea financiară a respectivei firme de investiții.

(8)

Întrucât este posibil ca, în momentul depunerii cererii, firmele nou-înființate să nu fie în măsură să furnizeze informații cu privire la auditori, respectivele firme ar trebui să exceptate de la furnizarea acestor informații către autoritatea competentă, cu excepția cazului în care auditorii au fost deja numiți.

(9)

Pentru a permite autorității competente să evalueze dacă firma de investiții în cauză va fi în măsură să își îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul articolului 16 din Directiva 2014/65/UE, informațiile care prezintă relevanță pentru evaluarea structurii organizatorice a firmei de investiții ar trebui să includă detalii cu privire la sistemul de control intern, măsurile de depistare a conflictelor de interese și mecanismele de protejare a activelor clienților.

(10)

Autoritățile competente naționale pot autoriza ca firmă de investiții o persoană fizică sau o persoană juridică administrată de o singură persoană fizică. Prin urmare, este oportun să se stabilească cerințe de autorizare aplicabile conducerii firmelor de investiții care sunt persoane fizice sau persoane juridice administrate de o singură persoană fizică.

(11)

Pentru a asigura certitudinea juridică, claritatea și previzibilitatea în ceea ce privește procesul de autorizare, este oportun ca, atunci când autorizează o firmă de investiții, autoritățile competente să evalueze caracterul adecvat al acționarilor sau asociaților care dețin participații calificate în funcție de aceleași criterii ca și cele stabilite la articolul 13 din Directiva 2014/65/UE pentru evaluarea unui proiect de achiziție. În mod concret, autoritățile competente ar trebui să evalueze caracterul adecvat al acționarilor sau al asociaților care dețin participații calificate și soliditatea financiară a firmei ținând cont de criterii legate de reputația și experiența persoanelor care conduc activitatea firmei de investiții și de soliditatea financiară a firmei.

(12)

Pentru a identifica obstacolele care ar putea împiedica exercitarea efectivă a funcțiilor de supraveghere, autoritățile competente ar trebui să ia în considerare complexitatea și transparența structurii grupului din care face parte firma de investiții, localizarea geografică a entităților din grup și activitățile pe care le desfășoară entitățile din grup.

(13)

Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) se aplică prelucrării datelor cu caracter personal efectuate de către statele membre în aplicarea prezentului regulament.

(14)

Din motive de coerență și pentru a asigura buna funcționare a piețelor financiare, este necesar ca dispozițiile prevăzute de prezentul regulament și dispozițiile naționale conexe de transpunere a Directivei 2014/65/UE să se aplice de la aceeași dată.

(15)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare înaintate Comisiei de către Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA).

(16)

În conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3), ESMA a efectuat consultări publice deschise, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor înființat în conformitate cu articolul 37 din regulamentul menționat,

(a)

denumirea (inclusiv denumirea juridică și orice altă denumire comercială care urmează să fie utilizată), structura juridică (inclusiv informații din care să reiasă dacă aceasta va lua forma unei persoane juridice sau, în măsura în care legislația națională permite acest lucru, a unei persoane fizice), adresa sediului central și, în cazul societăților deja existente, adresa sediului social, date de contact, numărul de identificare național, dacă este disponibil, precum și:

(b)

lista serviciilor și a activităților de investiții, a serviciilor auxiliare care urmează să fie prestate, a instrumentelor financiare care urmează să fie furnizate și precizarea dacă instrumentele financiare și fondurile clienților vor fi deținute (chiar și temporar);

(c)

o copie a actelor societății și elemente de probă privind înregistrarea în registrul național al societăților comerciale, dacă este cazul.

(a)

detalii despre utilizarea resurselor financiare private, inclusiv despre originea și disponibilitatea fondurilor respective;

(b)

detalii despre accesul la surse de capital și la piețe financiare, inclusiv despre instrumentele financiare emise sau care urmează să fie emise;

(c)

eventualele acorduri și contracte relevante privind capitalul atras;

(d)

informații privind utilizarea sau utilizarea preconizată a fondurilor împrumutate, inclusiv numele creditorilor relevanți, detalii privind facilitățile acordate sau care se așteaptă să fie acordate, inclusiv scadențele, condițiile, gajurile și garanțiile, precum și informații privind originea fondurilor împrumutate (sau a fondurilor care se așteaptă să fie împrumutate) atunci când creditorul nu este o instituție financiară supravegheată;

(e)

detalii privind mijloacele de transfer al resurselor financiare către firmă, inclusiv rețeaua utilizată pentru a transfera aceste fonduri.

În sensul literei (b), informațiile privind tipurile de capital atras se referă, după caz, la tipurile de capital prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precizând în special dacă capitalul cuprinde elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, elemente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau elemente de fonduri proprii de nivel 2.

(a)

lista persoanelor care dețin o participație directă sau indirectă în firma de investiții, valoarea acestor participații și, în cazul participațiilor indirecte, numele persoanei prin intermediul căreia este deținută participația și numele deținătorului final;

(b)

în cazul persoanelor care dețin o participație calificată (directă sau indirectă) în cadrul firmei de investiții, documentația cerută de la potențialii achizitori pentru achiziție și majorările participațiilor calificate în firme de investiții în conformitate cu articolele 3, 4 și 5 din Regulamentul delegat (UE) 2017/1946 al Comisiei din 11 iulie 2017 de completare a Directivelor 2004/39/CE și 2014/65/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru stabilirea unei liste exhaustive a informațiilor care trebuie incluse de către potențialii achizitori în notificarea unui proiect de achiziție a unei participații calificate într-o firmă de investiții (4);

(c)

în cazul acționarilor persoane juridice care sunt membri ai unui grup, o organigramă a grupului care să indice principalele activități ale fiecărei firme din cadrul grupului, identificarea entităților reglementate din cadrul grupului și denumirile autorităților de supraveghere relevante, precum și relația dintre entitățile financiare și nefinanciare din grup;

(d)

în sensul literei (b), atunci când deținătorul unei participații calificate nu este o persoană fizică, documentele se referă, de asemenea, la toți membrii organului de conducere și la directorul general sau la orice alte persoane care exercită atribuții echivalente.

(a)

cu privire la membrii organului de conducere și persoanele care conduc efectiv activitatea și competențele corespunzătoare ale acestora, precum și, dacă este cazul, cu privire la mandatarii lor:

În sensul literei (a) punctul (ix), interesele financiare includ interese precum operațiunile de creditare, garanțiile și gajurile, în timp ce interesele nefinanciare pot include interese precum relațiile de familie sau relațiile apropiate;

(b)

personalul din cadrul organelor interne de conducere și de control.

(a)

informații previzionale la nivel individual și, atunci când este cazul, la nivel de grup sub formă consolidată și subconsolidată, inclusiv:

(b)

pentru societățile care sunt deja active, situațiile financiare statutare, la nivel individual și, atunci când este cazul, la nivel consolidat de grup și la nivel subconsolidat pentru ultimele trei perioade financiare, aprobate de auditorul extern, în cazul în care situațiile financiare sunt auditate, inclusiv:

(c)

o analiză a sferei supravegherii pe bază consolidată în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013, inclusiv detalii despre ce entități din cadrul grupului urmează să fie incluse în sfera de aplicare a cerințelor supravegherii pe bază consolidată după autorizare și despre nivelul din cadrul grupului la care s-ar aplica aceste cerințe în mod integral sau pe bază subconsolidată.

(a)

un program de activitate inițială pentru următorii trei ani, inclusiv informații privind activitățile planificate reglementate și nereglementate, informații detaliate cu privire la distribuția geografică și activitățile care urmează să fie desfășurate de firma de investiții. Informațiile relevante din programul de activitate trebuie să includă:

(b)

detalii despre auditorii firmei, dacă sunt disponibile în momentul depunerii cererii de autorizare;

(c)

structura organizatorică și sistemele de control intern ale societății, care trebuie să cuprindă:

(d)

informații despre stadiul în care se află cererea depusă de firma de investiții pentru a deveni membră a sistemului de compensare pentru investitori din statul membru de origine sau elemente de probă privind calitatea de membră a sistemului de compensare pentru investitori, dacă sunt disponibile;

(e)

o listă cu funcțiile, serviciile sau activitățile externalizate (sau care se intenționează să fie externalizate) și o listă a contractelor încheiate sau prevăzute să se încheie cu prestatori de servicii externi și a resurselor (în special resursele umane și tehnice, precum și sistemul de control intern) alocate pentru controlul funcțiilor, serviciilor sau activităților externalizate;

(f)

măsurile pentru identificarea și prevenirea sau gestionarea conflictelor de interese care apar cu ocazia furnizării de servicii de investiții și de servicii auxiliare și o descriere a mecanismelor de guvernanță a produsului;

(g)

o descriere a sistemelor de monitorizare a activităților firmei, inclusiv a sistemelor de rezervă, în cazul în care sunt disponibile, precum și a sistemelor și a mecanismelor de control al riscului în cazul în care firma dorește să efectueze tranzacții algoritmice și/sau să ofere acces electronic direct;

(h)

informații privind sistemele de conformitate, de control intern și de gestionare a riscurilor (sistemul de monitorizare, auditul intern și funcțiile de consiliere și de asistență);

(i)

detalii privind sistemele de evaluare și de gestionare a riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului;

(j)

planurile de continuitate a activității, inclusiv sistemele și resursele umane (personalul-cheie);

(k)

politicile în materie de gestionare a evidențelor, de ținere a evidențelor și de păstrare a evidențelor;

(l)

o descriere a manualului de proceduri al firmei.

(a)

persoana fizică este ușor de contactat în scurt timp de către autoritățile competente;

(b)

persoana fizică dedică suficient timp acestei funcții;

(c)

organele de conducere sau statutele firmei de investiții acordă unei alte persoane competența de a-l înlocui imediat pe administrator și de a prelua toate atribuțiile sale în cazul în care acesta se află în imposibilitatea de le a exercita;

(d)

persoana împuternicită în conformitate cu punctul anterior trebuie să aibă o reputație suficient de bună și suficientă experiență pentru a-l înlocui pe administrator pe perioada absenței sau până la numirea unui nou administrator, astfel încât să se asigure o administrare corectă și prudentă a firmei de investiții. În cazul firmelor de investiții care sunt persoane fizice, persoana împuternicită trebuie să fie disponibilă și pentru a ajuta practicienii în insolvență și autoritățile relevante în procesul de lichidare a firmei. Persoana în cauză trebuie să aibă disponibilitatea necesară pentru îndeplinirea acestei funcții.

(a)

reputația și experiența persoanelor care vor conduce activitatea firmei de investiții;

(b)

reputația acționarilor și asociaților care dețin participații calificate propuși;

(c)

soliditatea financiară a acționarilor și asociaților cu participații calificate propuși, în special în raport cu tipul de activitate desfășurată și avută în vedere în cadrul firmei de investiții;

(d)

dacă firma de investiții va fi în măsură să respecte și să continue să respecte cerințele prudențiale stabilite la articolul 15 din Directiva 2014/65/UE și, dacă este cazul, cerințele prevăzute în Directivele 2002/87/CE (6) și 2013/36/UE (7) ale Parlamentului European și ale Consiliului și, mai ales, dacă grupul din care va face parte firma are o structură care permite exercitarea unei supravegheri eficace, schimbul eficace de informații între autoritățile competente și stabilirea repartizării responsabilităților între autoritățile competente;

(e)

în cazul în care există motive întemeiate pentru a suspecta că, în legătură cu autorizarea firmei de investiții, este în curs sau a avut loc o operațiune sau o tentativă de spălare de bani sau de finanțare a actelor de terorism în sensul articolului 1 din Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8) sau că autorizarea firmei de investiții ar putea face să crească un astfel de risc.

(a)

este complexă și insuficient de transparentă;

(b)

entitățile din grup sunt îndepărtate din punct de vedere geografic;

(c)

include activități desfășurate de entitățile din grup care ar putea împiedica autoritatea competentă să evalueze efectiv caracterul adecvat al acționarilor sau asociaților care dețin participații calificate sau influența legăturilor strânse cu firma de investiții.

26.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 276/12

(1)

Este oportun să se stabilească formulare, modele și proceduri standard comune pentru a asigura evaluarea corectă de către autoritățile competente ale statelor membre a notificării proiectelor de achiziții sau de creștere a participațiilor calificate într-o firmă de investiții. În aceste cazuri, autoritățile competente relevante ar trebui să se consulte și să își furnizeze reciproc orice informații esențiale sau relevante.

(2)

Pentru a facilita cooperarea dintre acestea și a asigura eficiența în cadrul schimbului lor de informații, autoritățile competente desemnate în conformitate cu articolul 48 din Directiva 2004/39/CE ar trebui să desemneze, în mod specific, persoane de contact în scopul procesului de consultare prevăzut la articolul 10 alineatul (4) din Directiva 2004/39/CE, iar lista centralizată a acestor persoane de contact ar trebui ținută de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA).

(3)

Ar trebui stabilite proceduri de consultare care prevăd termene clare, pentru a asigura cooperarea promptă și eficientă între autoritățile competente. O procedură de cooperare clară ar trebui să includă trimiterea unui aviz preliminar de către autoritatea solicitantă autorității solicitate pentru a o informa cu privire la evaluarea în curs.

(4)

De asemenea, procedurile ar trebui să aibă ca obiectiv asigurarea faptului că autoritățile competente cooperează și conlucrează în vederea îmbunătățirii procesului, prin promovarea transmiterii feedback-ului privind calitatea și relevanța informațiilor primite.

(5)

Orice schimb sau transmitere de informații între autoritățile competente, alte autorități, organisme sau persoane ar trebui să aibă loc în conformitate cu normele privind datele cu caracter personal prevăzute în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3).

(6)

Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (4) se aplică prelucrării datelor cu caracter personal efectuată de către ESMA în aplicarea prezentului regulament.

(7)

Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de punere în aplicare înaintat Comisiei de către ESMA.

(8)

ESMA nu a efectuat o consultare publică și nici nu a analizat potențialele costuri și beneficii aferente introducerii formularelor, modelelor și procedurilor standard pentru procesul de consultare între autoritățile competente relevante, deoarece s-a considerat că aceste demersuri sunt disproporționate în raport cu sfera și impactul lor.

(9)

Directiva 2014/65/UE a intrat în vigoare la data de 2 iulie 2014. Articolul 12 alineatul (9) din Directiva 2014/65/EU înlocuiește articolul 10a alineatul (8) din Directiva 2004/39/CE și acordă ESMA împuternicirea de a elabora standarde tehnice de punere în aplicare care sunt identice cu cele prevăzute la articolul 10a alineatul (8) din Directiva 2004/39/CE. În plus, conținutul articolului 10b alineatul (4) și al articolului 10 alineatul (4) din Directiva 2004/39/CE este, de asemenea, identic cu cel al articolului 13 alineatul (4) și al articolului 11 alineatul (2) din Directiva 2014/65/UE. În conformitate cu articolul 94 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE, Directiva 2004/39/CE se va abroga de la 3 ianuarie 2017. Adoptarea de către Comisie a standardelor tehnice în conformitate cu articolul 10a alineatul (8) din Directiva 2004/39/CE ar trebui, de asemenea, să se considere că se efectuează în conformitate cu articolul 12 alineatul (8) din Directiva 2014/65/UE, consecința fiind că standardul tehnic va continua să se aplice după data de 3 ianuarie 2018 fără a fi nevoie de vreo altă modificare,

(a)

informațiile relevante cerute în avizul de consultare, inclusiv eventualele opinii sau rezerve legate de achiziția pe care potențialul achizitor o are în vedere;

(b)

din proprie inițiativă, orice alte informații esențiale care pot influența evaluarea.

26.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 276/22

(1)

Este oportun să se stabilească formulare, modele și proceduri standard comune care să asigure un mecanism uniform prin care autoritățile competente ale statelor membre să își exercite în mod eficace competențele în ceea ce privește autorizarea firmelor în vederea prestării de servicii de investiții, de activități de investiții și, dacă este cazul, de servicii auxiliare.

(2)

Pentru a facilita comunicarea dintre o entitate care solicită autorizarea ca firmă de investiții în conformitate cu titlul II din Directiva 2014/65/UE și autoritatea competentă, aceasta din urmă ar trebui să desemneze un punct de contact dedicat special procesului de depunere a cererilor și ar trebui să publice informații privind punctul de contact pe site-ul său web.

(3)

Pentru a permite autorităților competente să evalueze dacă modificările aduse organului de conducere al firmei pot reprezenta o amenințare la adresa administrării eficace, corecte și prudente a firmei și să ia în considerare în mod corespunzător interesele clienților acesteia și integritatea pieței, ar trebui definite termene clare pentru prezentarea de informații cu privire la aceste modificări.

(4)

Însă, în cazul în care modificarea se datorează unor factori care nu se află sub controlul firmei, cum ar fi decesul unui membru al organului de conducere, firma ar trebui să fie scutită de obligația de a transmite informații cu privire la modificările organului de conducere înainte de producerea efectivă a respectivelor modificări. În aceste cazuri, firmele ar trebui să aibă dreptul la un termen de 10 zile lucrătoare de la modificare pentru a informa autoritatea competentă cu privire la aceasta.

(5)

Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către statele membre în cadrul aplicării prezentului regulament.

(6)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare transmise Comisiei de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA).

(7)

ESMA a efectuat consultări publice, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat punctul de vedere al Grupului părților interesate din domeniul bancar, înființat în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3),

26.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 276/32

(1)

Unui potențial achizitor al unei participații calificate într-o firmă de investiții ar trebui să i se ceară să prezinte la momentul notificării inițiale o listă exhaustivă de informații, pentru ca autoritățile competente să poată efectua evaluarea proiectului de achiziție. Pentru ca autoritatea competentă a entității vizate să poată evalua reputația potențialului achizitor în cauză, acesta ar trebui să prezinte informații privind identitatea sa și a persoanelor care vor conduce activitatea, indiferent dacă potențialul achizitor este o persoană fizică sau juridică.

(2)

Atunci când potențialul achizitor este o persoană juridică, sunt necesare și informații privind identitatea beneficiarilor efectivi și reputația și experiența persoanelor care conduc efectiv activitatea potențialului achizitor. De asemenea, atunci când potențialul achizitor este sau se intenționează să fie o structură de tip fiduciar, este necesar ca autoritatea competentă a entității vizate să obțină informații atât privind identitatea administratorilor fiduciari care vor administra activele fiduciei, cât și privind identitatea beneficiarilor efectivi ai activelor respective, pentru a putea evalua reputația și experiența persoanelor respective.

(3)

Atunci când potențialul achizitor este o persoană fizică, este necesar să se obțină informații atât în ceea ce privește potențialul achizitor, cât și în ceea ce privește orice întreprindere condusă sau controlată oficial de potențialul achizitor, pentru a furniza autorității competente a entității vizate toate informațiile relevante în vederea evaluării reputației. Atunci când potențialul achizitor este o persoană juridică, este necesar să se obțină aceste informații cu privire la orice persoană care conduce efectiv activitatea potențialului achizitor, orice întreprindere controlată de potențialul achizitor și orice acționar care exercită o influență semnificativă asupra potențialului achizitor, pentru a furniza autorității competente toate informațiile relevante pentru evaluarea reputației.

(4)

Informațiile relevante pentru evaluarea reputației ar trebui să includă detalii privind eventuale procese penale, fie încheiate, fie în curs, precum și privind eventuale cauze civile sau administrative. De asemenea, ar trebui furnizate informații cu privire la toate anchetele și procedurile în curs, sancțiunile sau alte decizii de executare ce vizează potențialul achizitor, precum și alte informații, cum ar fi refuzul înregistrării sau concedierea ori demiterea dintr-o funcție de încredere, considerate relevante în vederea evaluării reputației potențialului achizitor.

(5)

Pentru a se asigura faptul că rezultatul anchetelor efectuate de alte autorități sunt luate în considerare în mod corespunzător de către autoritatea competentă a entității vizate atunci când evaluează potențialul achizitor, acestadin urmă ar trebui să prezinte informații care să precizeze dacă s-a efectuat deja de către o altă autoritate competentă sau de către o altă autoritate o evaluare a reputației ca achizitor sau ca persoană care conduce activitatea unei instituții de credit, a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, a unei firme de investiții sau a oricărei alte entități și, dacă s-a efectuat o astfel de evaluare, potențialul achizitor ar trebui să furnizeze rezultatul acesteia.

(6)

Pentru a se evalua soliditatea financiară a potențialului achizitor în cauză, ar trebui furnizate informații financiare privind potențialul achizitor.

(7)

Pentru ca autoritatea competentă a entității vizate să poată evalua dacă existența oricărui potențial conflict de interese nu va afecta soliditatea financiară a potențialului achizitor, ar trebui furnizate informații privind interesele financiare și nefinanciare sau privind relațiile potențialului achizitor cu orice acționari sau directori ori membri ai personalului de conducere de nivel superior al entității vizate sau cu persoana împuternicită să exercite drepturi de vot în entitatea vizată ori cu entitatea vizată însăși sau cu grupul din care face parte aceasta.

(8)

Atunci când potențialul achizitor este o persoană juridică, este necesară furnizarea anumitor informații suplimentare, inclusiv informații privind participația deținută sau care se intenționează a fi deținută înainte și după concretizarea proiectului de achiziție, pentru ca autoritatea competentă a entității vizate să finalizeze evaluarea proiectului de achiziție, întrucât în astfel de cazuri structurile juridice și de grup implicate pot fi complexe și pot necesita o analiză detaliată în ceea ce privește reputația, legăturile strânse, o acțiune potențială desfășurată în colaborare cu alte părți și capacitatea autorității competente a entității vizate de a continua supravegherea eficace a entității vizate.

(9)

Atunci când potențialul achizitor este o entitate stabilită într-o țară terță sau face parte dintr-un grup stabilit în afara Uniunii, ar trebui furnizate informații suplimentare astfel încât autoritatea competentă a entității vizate să poată evalua dacă regimul juridic din țara terță obstrucționează efectuarea unei supravegheri eficace a entității vizate și să poată, de asemenea, evalua reputația potențialului achizitor în țara terță respectivă.

(10)

Atunci când potențialul achizitor este un fond suveran de investiții, acesta ar trebui să prezinte informații în vederea verificării controlorilor fondului și a politicii de investiții a acestuia. Acest lucru este relevant pentru autoritatea competentă a entității vizate atât în ceea ce privește evaluarea reputației, cât și pentru a stabili dacă există vreun impact asupra supravegherii eficace a entității vizate.

(11)

Ar trebui solicitate informații specifice care să permită să se evalueze dacă proiectul de achiziție va avea un impact asupra capacității autorității competente a entității vizate de a efectua o supraveghere eficace a entității vizate. Acestea ar trebui să includă o evaluare care să stabilească dacă legăturile strânse ale potențialului achizitor vor avea un impact asupra capacității entității vizate de a continua să prezinte în timp util informații fiabile autorității sale de supraveghere. În cazul persoanelor juridice, este necesar, de asemenea, să se evalueze impactul proiectului de achiziție asupra supravegherii consolidate a entității vizate și a grupului din care ar urma să facă parte aceasta după achiziție.

(12)

Potențialul achizitor ar trebui să furnizeze informații referitoare la finanțarea proiectului de achiziție, inclusiv informații privind toate mijloacele și sursele de finanțare, și ar trebui să fie în măsură să prezinte dovezi cu privire la sursa originală a tuturor fondurilor și activelor, pentru ca autoritatea competentă a entității vizate să evalueze dacă există riscul unor activități de spălare a banilor.

(13)

Potențialii achizitori care dețin o participație calificată cuprinsă între 20 % și maximum 50 % în entitatea vizată ar trebui să îi prezinte autorității competente a entității vizate informații privind strategia, pentru a asigura o evaluare cuprinzătoare a proiectului de achiziție. De asemenea, potențialii achizitori care dețin o participație calificată mai mică de 20 % în entitatea vizată, dar care exercită o influență echivalentă asupra acesteia prin alte mijloace, cum ar fi relațiile dintre potențialul achizitor și acționarii existenți, existența unor acorduri între acționari, distribuirea de acțiuni, participații și drepturi de vot între acționari sau poziția potențialului achizitor în cadrul structurii grupului din care entitatea vizată face parte ar trebui, de asemenea, să furnizeze informațiile respective pentru a asigura un nivel ridicat de omogenitate în evaluarea proiectelor de achiziție.

(14)

Atunci când se propune o modificare în ceea ce privește controlul entității vizate, potențialul achizitor ar trebui, ca regulă generală, să prezinte un plan de afaceri complet. Cu toate acestea, în cazul în care nu se propune o modificare în ceea ce privește controlul entității vizate, este suficient să existe anumite informații cu privire la strategia viitoare a entității și la intențiile potențialului achizitor privind entitatea vizată, pentru a se evalua dacă acest lucru nu va afecta soliditatea financiară a potențialului achizitor.

(15)

Pentru a se respecta principiul proporționalității, potențialul achizitor ar trebui să prezinte numai un număr limitat de informații în anumite cazuri. În special, atunci când potențialul achizitor a fost evaluat de către autoritatea competentă a entității vizate în cei doi ani precedenți anului în cauză sau atunci când entitatea vizată este o firmă de investiții mică, iar potențialul achizitor este o entitate autorizată și supravegheată în Uniune, ar trebui să fie necesar să se prezinte autorității competente a entității vizate doar un anumit număr redus de informații.

(16)

Orice schimb sau transmitere de informații între autoritățile competente, alte autorități, organisme sau persoane ar trebui să se efectueze în conformitate cu normele privind datele cu caracter personal prevăzute în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3).

(17)

Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (4) se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) în conformitate cu prezentul regulament.

(18)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare transmise de ESMA Comisiei Europene.

(19)

ESMA a organizat o consultare publică cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat punctul de vedere al Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (5).

(20)

Directiva 2014/65/UE a intrat în vigoare la data de 2 iulie 2014. Articolul 12 alineatul (8) din această directivă înlocuiește articolul 10a alineatul (8) din Directiva 2004/39/CE și acordă ESMA împuternicirea de a elabora standarde tehnice de reglementare, care este identică cu cea prevăzută la articolul 10a alineatul (8) din Directiva 2004/39/CE. În plus, conținutul articolului 10b alineatul (4) și cel al articolului 10 alineatul (4) din Directiva 2004/39/CE sunt, de asemenea, identice cu conținutul articolului 13 alineatul (4) și cu cel al articolului 11 alineatul (2) din Directiva 2014/65/UE. În conformitate cu articolul 94 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE, Directiva 2004/39/CE se va abroga de la 3 ianuarie 2018. De asemenea, ar trebui să se considere că adoptarea de către Comisie a standardelor tehnice în conformitate cu articolul 10a alineatul (8) din Directiva 2004/39/CE este conformă cu articolul 12 alineatul (8) din Directiva 2014/65/UE, consecința fiind că standardul tehnic va continua să se aplice după data de 3 ianuarie 2018 fără a fi nevoie de vreo altă modificare,

(a)

date personale, inclusiv numele persoanei în cauză, data și locul nașterii acesteia, adresa și datele de contact și, dacă există, numărul național de identificare personală;

(b)

un curriculum vitae detaliat (sau un document echivalent), în care să se precizeze studiile și cursurile de formare relevante, experiența profesională anterioară, precum și orice activități profesionale sau alte atribuții relevante îndeplinite în prezent.

(a)

documente care să ateste denumirea societății, adresa sediului social al acesteia și adresa poștală (în cazul în care cele două adrese sunt diferite), datele de contact și, dacă există, numărul național de identificare;

(b)

înregistrarea formei juridice în conformitate cu legislația națională relevantă;

(c)

o prezentare de ansamblu actualizată a activității antreprenoriale a persoanei juridice;

(d)

o listă completă a persoanelor care conduc efectiv activitatea, numele, data și locul nașterii acestora, adresa, datele de contact, numărul național de identificare al acestora (dacă există), un curriculum vitae detaliat al acestora în care să se precizeze studiile și cursurile de formare relevante, experiența profesională anterioară, precum și orice activități profesionale sau alte atribuții relevante îndeplinite în prezent;

(e)

identitatea tuturor persoanelor care pot fi considerate a fi beneficiarii efectivi ai persoanei juridice, numele, data și locul nașterii acestora, adresa, datele de contact și numărul național de identificare al acestora, dacă există.

(a)

identitatea tuturor administratorilor de active care administrează activele în conformitate cu contractul de fiducie;

(b)

identitatea tuturor persoanelor care sunt beneficiarii efectivi ai activelor fiduciei și cotele-părți ale acestora în distribuția veniturilor;

(c)

identitatea tuturor persoanelor care sunt constituitorii fiduciei.

(a)

în ceea ce privește potențialul achizitor și orice întreprindere condusă sau controlată de către potențialul achizitor în ultimii zece ani:

(b)

informații care să precizeze dacă s-a efectuat deja o evaluare a reputației achizitorului de către o altă autoritate de supraveghere, identitatea autorității respective și dovezi cu privire la rezultatul evaluării;

(c)

informații privind situația financiară curentă a potențialului achizitor, inclusiv detalii privind sursele de venit, activele și datoriile, gajurile și garanțiile acordate sau primite;

(d)

o descriere a activităților economice ale potențialului achizitor;

(e)

informații financiare, inclusiv ratingurile de credit și rapoartele publice privind întreprinderile controlate sau conduse de potențialul achizitor și, dacă este cazul, privind potențialul achizitor;

(f)

o descriere a intereselor financiare și nefinanciare sau a relațiilor potențialului achizitor cu:

(g)

informații privind orice alte interese sau activități ale potențialului achizitor care pot fi în conflict cu cele ale entității vizate și posibilele soluții pentru gestionarea conflictelor de interese respective.

(a)

informații privind potențialul achizitor, orice persoană care conduce efectiv activitatea potențialului achizitor, orice întreprindere controlată de potențialul achizitor și orice acționar care exercită o influență semnificativă asupra potențialului achizitor, astfel cum este identificat la litera (e). Informațiile respective cuprind:

(b)

informații care să precizeze dacă s-a efectuat deja o evaluare a reputației achizitorului sau a persoanei care conduce efectiv activitatea achizitorului de către o altă autoritate de supraveghere, identitatea autorității respective și dovezi cu privire la rezultatul evaluării;

(c)

o descriere a intereselor financiare și nefinanciare sau a relațiilor potențialului achizitor ori, după caz, ale grupului din care face parte potențialul achizitor, precum și ale persoanelor care conduc efectiv activitatea cu:

(d)

informații privind orice alte interese sau activități ale potențialului achizitor care pot fi în conflict cu cele ale entității vizate și posibilele soluții pentru gestionarea conflictelor de interese respective;

(e)

structura acționariatului potențialului achizitor, identitatea tuturor acționarilor care exercită o influență semnificativă, cota de capital și drepturile de vot care le revin acestora, inclusiv informații privind orice acorduri între acționari;

(f)

dacă potențialul achizitor face parte dintr-un grup în calitate de filială sau de întreprindere-mamă, o organigramă detaliată a întregii structuri corporative, informații privind cota de capital și drepturile de vot ale acționarilor cu influență semnificativă ai entităților care fac parte din grup, precum și informații privind activitățile desfășurate în prezent de entitățile care fac parte din grup;

(g)

dacă potențialul achizitor face parte dintr-un grup în calitate de filială sau de întreprindere-mamă, informații privind relațiile dintre entitățile financiare și nefinanciare ale grupului;

(h)

identificarea oricăror instituții de credit, întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, organisme de plasament colectiv și administratorii acestora ori firme de investiții din cadrul grupului, precum și numele autorităților de supraveghere relevante;

(i)

situațiile financiare statutare la nivel individual și, dacă există, la nivel de grup, sub formă consolidată și subconsolidată, pentru ultimele trei perioade financiare. Atunci când situațiile financiare sunt auditate extern, potențialul achizitor trebuie să le prezinte aprobate de către auditorul extern. Situațiile financiare statutare trebuie să includă:

(j)

dacă există, informații cu privire la ratingul de credit al potențialului achizitor și la ratingul de credit global al grupului din care acesta face parte.

(a)

un certificat care atestă buna reputație sau un document echivalent emis cu privire la potențialul achizitor de către autoritățile competente relevante din acea țară terță;

(b)

o declarație din partea autorităților competente relevante din respectiva țară terță care să ateste că nu există obstacole sau limitări în ceea ce privește furnizarea informațiilor necesare pentru supravegherea entității vizate;

(c)

informații generale privind regimul de reglementare al țării terțe în cauză aplicabil potențialului achizitor.

(a)

denumirea ministerului sau a departamentului guvernamental responsabil cu definirea politicii de investiții a fondului;

(b)

detalii referitoare la politica de investiții și la orice restricții privind investițiile;

(c)

numele și funcția persoanelor responsabile de luarea deciziilor fondului în materie de investiții, precum și detalii referitoare la participațiile calificate sau la influența – astfel cum este prevăzută la articolul 11 alineatul (2) – care este exercitată de ministerul sau departamentul guvernamental menționat cu privire la operațiunile de zi cu zi ale fondului și ale entității vizate.

(a)

date personale, inclusiv numele persoanei în cauză, data și locul nașterii acesteia, adresa și datele de contact și, dacă există, numărul național de identificare personală;

(b)

funcția în care persoana în cauză este sau va fi numită;

(c)

un curriculum vitae detaliat, în care să se precizeze studiile și cursurile de formare relevante, experiența profesională, inclusiv numele tuturor organizațiilor pentru care a lucrat persoana în cauză și natura și durata atribuțiilor îndeplinite, în special în ceea ce privește orice activități care intră în sfera funcției avute în vedere, precum și documentația referitoare la experiența persoanei în cauză, cum ar fi o listă de persoane care pot să dea referințe despre persoana în cauză, inclusiv datele de contact ale acestora și scrisori de recomandare. În ceea ce privește funcțiile deținute în ultimii 10 ani, atunci când descrie activitățile respective, persoana în cauză trebuie să specifice competențele care i-au fost delegate, competențele de decizie la nivel intern și domeniile de activitate aflate sub controlul său. Atunci când în curriculum vitae sunt incluse și alte experiențe relevante, inclusiv reprezentarea în cadrul organului de conducere, acest fapt trebuie menționat;

(d)

informații cu privire la următoarele:

(e)

informații care să precizeze dacă s-a efectuat deja o evaluare a reputației în calitate de persoană care conduce activitatea de către o altă autoritate de supraveghere, identitatea autorității respective și dovezi cu privire la rezultatul evaluării;

(f)

o descriere a intereselor financiare și nefinanciare sau a relațiilor persoanei în cauză și ale rudelor apropiate ale acesteia cu membri ai organului de conducere și cu persoane care ocupă funcții-cheie în cadrul aceleiași instituții, al instituției-mamă și al filialelor ori cu acționarii;

(g)

perioada minimă, exprimată în ani și luni, de îndeplinire a atribuțiilor persoanei în cauză în cadrul entității vizate;

(h)

lista funcțiilor de conducere executive și neexecutive deținute în prezent de către persoana în cauză.

(a)

identificarea entității vizate;

(b)

detalii referitoare la intențiile potențialului achizitor în ceea ce privește proiectul de achiziție, inclusiv investițiile strategice sau investițiile de portofoliu;

(c)

informații privind acțiunile deținute de potențialul achizitor în entitatea vizată sau care urmează a fi deținute de potențialul achizitor în entitatea vizată, înainte de proiectul de achiziție și după concretizarea proiectului de achiziție, inclusiv:

(d)

o descriere a oricărei acțiuni desfășurate împreună cu alte părți, inclusiv contribuția acestor alte părți la finanțarea proiectului de achiziție, modalitățile de participare la acordurile financiare aferente proiectului de achiziție și dispozitivele organizatorice viitoare ale proiectului de achiziție;

(e)

conținutul acordurilor pe care acționarul intenționează să le încheie cu alți acționari în ceea ce privește entitatea vizată;

(f)

prețul proiectului de achiziție și criteriile utilizate la stabilirea unui astfel de preț și, în cazul în care există o diferență între valoarea de piață și prețul de achiziție, explicarea motivelor pentru care există o astfel de diferență.

(a)

detalii referitoare la utilizarea resurselor financiare private și originea și disponibilitatea fondurilor, inclusiv orice documente justificative relevante prin care se furnizează autorității competente dovezi conform cărora proiectul de achiziție nu constituie o tentativă de spălare de bani;

(b)

detalii referitoare la mijloacele de plată a proiectului de achiziție și rețeaua utilizată pentru transferul fondurilor;

(c)

detalii referitoare la accesul la sursele de capital și la piețele financiare, inclusiv detalii referitoare la instrumentele financiare care urmează să fie emise;

(d)

informații privind utilizarea fondurilor împrumutate, inclusiv numele creditorilor relevanți și detalii privind facilitățile acordate, inclusiv scadențele, condițiile, gajurile și garanțiile, precum și informații privind sursa de venituri care urmează să fie utilizată pentru a rambursa astfel de împrumuturi și originea fondurilor împrumutate atunci când creditorul nu este o instituție financiară supravegheată;

(e)

informații privind orice acord financiar cu alți acționari ai entității vizate;

(f)

informații privind activele potențialului achizitor sau ale entității vizate care urmează a fi vândute pentru a contribui la finanțarea proiectului de achiziție, precum și condițiile de vânzare, inclusiv prețul, evaluarea, detalii cu privire la caracteristicile activelor și informații privind momentul și modul în care au fost achiziționate acestea.

(a)

perioada pentru care potențialul achizitor intenționează să dețină participația după concretizarea proiectului de achiziție și orice intenție a potențialului achizitor de a majora, a reduce sau a menține nivelul participației sale în viitorul apropiat;

(b)

o mențiune privind intențiile potențialului achizitor în ceea ce privește entitatea vizată, inclusiv dacă intenționează sau nu să exercite orice formă de control asupra entității vizate, precum și justificarea unei astfel de acțiuni;

(c)

informații privind situația financiară a potențialului achizitor și disponibilitatea sa de a sprijini entitatea vizată cu fonduri proprii suplimentare, dacă acest lucru va fi necesar pentru desfășurarea activităților acesteia sau în caz de dificultăți financiare.

(a)

toate informațiile prevăzute la articolul 10;

(b)

detalii referitoare la influența pe care potențialul achizitor intenționează să o exercite, în legătură cu entitatea vizată, asupra poziției financiare, inclusiv asupra politicii în materie de dividende, asupra dezvoltării strategice și asupra alocării resurselor entității vizate;

(c)

o descriere a intențiilor și așteptărilor potențialului achizitor pe termen mediu în ceea ce privește entitatea vizată, care să vizeze toate elementele menționate la articolul 12 alineatele (2) și (3).

(a)

obiectivul general al proiectului de achiziție;

(b)

obiectivele financiare pe termen mediu, care pot fi indicate sub formă de randament al capitalurilor proprii, raport cost-beneficiu, rezultat pe acțiune sau sub altă formă, după caz;

(c)

posibila redirecționare a activităților, produselor, clienților vizați și posibila realocare de fonduri sau de resurse care se preconizează a avea un impact asupra entității vizate;

(d)

procedurile generale pentru includerea și integrarea entității vizate în structura grupului din care face parte potențialul achizitor, inclusiv o descriere a principalelor interacțiuni care trebuie continuate cu alte societăți din cadrul grupului, precum și o descriere a politicilor ce reglementează relațiile intragrup.

(a)

bilanțul și contul de profit și pierdere previzionale;

(b)

cerințele de capital prudențiale și rata de solvabilitate previzionale;

(c)

informații privind nivelul expunerilor la risc, inclusiv la riscurile de credit, de piață și operațional, precum și la alte riscuri relevante;

(d)

tranzacțiile intragrup previzionale.

(a)

componenței și atribuțiilor organului administrativ, de conducere sau de control și asupra principalelor comitete create de astfel de organe de decizie, inclusiv comitetul de conducere, comitetul de risc, comitetul de audit și comitetul de remunerare, inclusiv informații privind persoanele care vor fi desemnate să conducă activitatea;

(b)

procedurilor administrative și contabile și mecanismelor de control intern, inclusiv asupra modificărilor referitoare la procedurile și sistemele legate de contabilitate, de auditul intern, de respectarea normelor în materie de combatere a spălării banilor și de management al riscurilor, și asupra numirii în funcțiile-cheie de auditor intern, ofițer de asigurare a conformității și manager de risc;

(c)

sistemelor și organizării informatice globale, inclusiv asupra oricăror modificări privind politica de externalizare informatică, diagrama privind datele, programele informatice interne și externe utilizate și procedurile și instrumentele de securitate esențiale în materie de date și sisteme, precum efectuarea de copii de rezervă, planurile de continuitate și pistele de audit;

(d)

politicilor privind externalizarea, inclusiv asupra informațiilor privind domeniile în cauză, selectării furnizorilor de servicii și drepturilor și obligațiilor părților la contractul de externalizare, cum ar fi acordurile de audit și calitatea serviciului așteptată din partea furnizorului;

(e)

oricăror alte informații relevante referitoare la impactul achiziției asupra guvernanței corporative și a structurii organizatorice generale a entității vizate, inclusiv asupra oricăror modificări privind drepturile de vot ale acționarilor.

(a)

atunci când potențialul achizitor este o persoană fizică:

(b)

atunci când potențialul achizitor este o persoană juridică:

(c)

atunci când potențialul achizitor este o fiducie:

(a)

nu deține active ale clienților săi;

(b)

nu este autorizată să presteze serviciile și activitățile de investiții „Tranzacționarea în cont propriu” sau „Achiziția fermă de instrumente financiare și/sau plasarea de instrumente financiare cu angajament ferm” menționate în secțiunea A punctele 3 și 6 din anexa I la Directiva 2004/39/CE;

(c)

în cazul în care este autorizată să presteze serviciul de investiții „Gestionarea de portofolii”, astfel cum este menționat în secțiunea A punctul 4 din anexa I la Directiva 2004/39/CE, valoarea activelor gestionate de firmă este mai mică de 500 de milioane EUR.

26.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 276/44

(1)

Articolul 12 din Acordul între Uniunea Europeană și Republica Armenia privind facilitarea eliberării vizelor (1) (denumit în continuare „acordul”) instituie un comitet mixt (denumit în continuare „comitetul mixt”). Acesta prevede atribuția comitetului mixt, în special, de a monitoriza punerea în aplicare a acordului.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (2) stabilește procedurile și condițiile pentru eliberarea vizelor de tranzit sau pentru șederi pe teritoriul statelor membre cu o durată prevăzută de cel mult 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile.

(3)

Orientările comune sunt necesare pentru a asigura o punere în aplicare pe deplin armonizată a acordului de către misiunile diplomatice și oficiile consulare ale statelor membre și pentru a clarifica relația dintre dispozițiile acordului și dispozițiile din legislația părților la acord care continuă să se aplice aspectelor legate de vize nereglementate prin acord.

(4)

Este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii, în cadrul comitetului mixt, cu privire la adoptarea unor orientări comune pentru punerea în aplicare a acordului.

(5)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului (3); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu i se aplică.

(6)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (4); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu i se aplică.

(7)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu i se aplică,

26.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 276/60

(1)

La 10 iulie 2014, Consiliul a adoptat Decizia 2014/450/PESC.

(2)

La 17 octombrie 2017, Comitetul Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite instituit în temeiul Rezoluției 1591 (2005) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a actualizat informațiile referitoare la o persoană căreia i se aplică măsurile restrictive.

(3)

Prin urmare, anexa la Decizia 2014/450/PESC ar trebui modificată în consecință,

26.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 276/62

(1)

Prin Decizia de punere în aplicare 2014/715/UE (2), Comisia a identificat Sri Lanka drept țară pe care o consideră țară terță necooperantă în ceea ce privește combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat („INN”), în temeiul articolului 31 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008. În respectiva decizie, Comisia a prezentat motivele pentru care a considerat că această țară nu și-a respectat obligațiile care îi revin în temeiul dreptului internațional în calitate de stat de pavilion, stat portuar, stat costier sau stat comercial, și anume de a lua măsuri pentru a preveni, a descuraja și a elimina activitățile de pescuit INN.

(2)

Prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/200 (3), Consiliul a inclus Sri Lanka pe lista țărilor necooperante stabilită prin Decizia de punere în aplicare 2014/170/UE a Consiliului (4).

(3)

Articolul 18 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 interzice importul în Uniune al produselor pescărești însoțite de un certificat de captură validat de autoritățile unui stat de pavilion identificat ca țară terță necooperantă în ceea ce privește combaterea activităților de pescuit INN.

(4)

Ca urmare a identificării ca țară terță necooperantă, Sri Lanka s-a străduit să ia măsuri concrete pentru a remedia deficiențele constatate.

(5)

Pe baza informațiilor obținute de Comisie, se pare că Sri Lanka a pus în aplicare obligațiile relevante prevăzute de dreptul internațional și a adoptat un cadru juridic adecvat pentru combaterea activităților de pescuit INN. Această țară a instituit un sistem adecvat de monitorizare, control și inspecție prin introducerea unor jurnale de bord pentru înregistrarea datelor privind capturile și a indicativelor de apel radio pentru na\vele de pescuit, precum și prin echiparea întregii flote care pescuiește în marea liberă cu un sistem de monitorizare a navelor („VMS”). De asemenea, Sri Lanka a creat un sistem de sancționare disuasivă, și-a revizuit cadrul juridic în domeniul pescuitului și a asigurat punerea în aplicare corespunzătoare a regimului de certificare a capturilor. În plus, Sri Lanka și-a ameliorat constant conformitatea cu recomandările și cu rezoluțiile organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului (ORGP), de exemplul, prin măsuri de control ale statului portului. Sri Lanka a transpus normele ORGP în legislația națională și și-a adoptat propriul plan național de acțiune împotriva activităților de pescuit INN, în conformitate cu Planul internațional de acțiune împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat al Organizației Națiunilor Unite.

(6)

Prin urmare, se pare că Sri Lanka a pus în aplicare obligațiile relevante prevăzute de dreptul internațional și că măsurile luate de Sri Lanka în calitate de stat de pavilion sunt suficiente pentru a asigura conformitatea cu dispozițiile articolelor 94, 117 și 118 din Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării și ale articolelor 18, 19, 20 și 23 din Acordul Organizației Națiunilor Unite privind stocurile de pește.

(7)

Prin urmare, se poate concluziona că situația din cauza căreia Sri Lanka a fost identificată ca țară terță necooperantă a fost rectificată și că Sri Lanka a luat măsuri concrete care pot duce la ameliorarea durabilă a situației.

(8)

În consecință, Consiliul a adoptat Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/992 (5) prin care elimină Sri Lanka de pe lista țărilor necooperante.

(9)

În aceste circumstanțe, Decizia de punere în aplicare 2014/715/UE ar trebui abrogată, cu efect de la data intrării în vigoare a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2016/992.

(10)

Prezenta decizie nu exclude nicio acțiune ulterioară care ar putea fi întreprinsă de Uniune în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1005/2008, în cazul în care Sri Lanka nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul dreptului internațional, în calitate de stat de pavilion, de stat portuar, de stat de coastă sau stat de piață, de a lua măsuri pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea activităților de pescuit INN.

(11)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru pescuit și acvacultură din 28 februarie 2017,

26.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 276/64

(1)

La 23 septembrie 2013, Autoritatea a primit o plângere potrivit căreia Íslandsbanki hf. („ISB”) și Arion Bank hf. („Arion”) ar fi beneficiat de ajutor de stat ilegal acordat de Banca Centrală a Islandei („CBI”) (1) sub formă de finanțare pe termen lung la rate ale dobânzii favorabile.

(2)

Prin scrisoarea din 23 octombrie 2013, Autoritatea a transmis o solicitare de informații autorităților islandeze (2), la care acestea au răspuns la 17 ianuarie 2014 (3). Cazul a fost discutat în continuare în cadrul unei reuniuni între reprezentanți ai Autorității și ai autorităților islandeze, organizată în mai 2014 la Reykjavík. Discuțiile au fot urmate de o scrisoare din 5 iunie 2014 (4). Cazul a fost discutat din nou în februarie 2015 la Reykjavík, în cadrul unei reuniuni între reprezentanți ai Autorității și ai autorităților islandeze, inclusiv un reprezentant din partea CBI. Discuțiile respective au fost urmate de o scrisoare din 24 februarie 2015 (5), la care autoritățile islandeze au răspuns la 1 aprilie 2015 (6).

(3)

Prin Decizia nr. 208/15/COL din 20 mai 2015, Autoritatea a inițiat procedura oficială de investigare a presupusului ajutor de stat ilegal acordat în favoarea ISB și Arion prin acorduri de împrumut reeșalonate în condiții presupus preferențiale. Prin scrisoarea din 28 august 2015 (7), autoritățile islandeze au prezentat observații cu privire la decizia Autorității. De asemenea, la aceeași dată, Autoritatea a primit observații de la unul dintre cei doi presupuși beneficiari, și anume Arion (8).

(4)

La 24 septembrie 2015, decizia de a iniția procedura oficială de investigare a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și în Suplimentul SEE la acesta (9). Prin scrisoarea din 5 octombrie 2015, CBI a prezentat observații cu privire la decizia de inițiere a procedurii (10).

(5)

Prin scrisoarea din 14 iunie 2016, Autoritatea a solicitat informații suplimentare de la CBI, ISB și Arion (11). Autoritățile islandeze au furnizat informațiile solicitate prin scrisoarea din 20 septembrie 2016 (12).

(6)

Măsurile în cauză sunt legate de acordarea de împrumuturi cu garanții reale și titluri de valoare de către CBI. Ca parte a rolului său de bancă centrală și de creditor de ultimă instanță, precum și în concordanță cu politica monetară a altor bănci centrale, CBI acordă întreprinderilor financiare facilități de creditare pe termen scurt sub formă de împrumuturi garantate, în conformitate cu dispozițiile normelor CBI aplicabile. Instituțiile financiare au opțiunea de a solicita împrumuturi overnight sau împrumuturi pe o perioadă de șapte zile în baza unor garanții considerate a fi eligibile de către CBI.

(7)

În 2007 și 2008, împrumuturile garantate au înregistrat o creștere constantă, iar CBI a devenit o sursă importantă de lichidități pentru instituțiile financiare. Împrumuturile garantate au atins un nivel record la 1 octombrie 2008, cu puțin timp înainte de colapsul financiar al băncilor, atunci când CBI oferise instituțiilor financiare împrumuturi în valoare de 520 de miliarde ISK. Astfel, la momentul prăbușirii celor trei bănci comerciale (Landsbankinn, Glitnir și Kaupthing) în octombrie 2008, CBI a obținut un număr semnificativ de creanțe asupra acestor întreprinderi financiare naționale, care erau garantate cu garanții reale de diferite tipuri. La momentul respectiv, aproximativ 42 % din garanțiile reale pentru facilitățile de împrumuturi acordate de CBI luau forma unor titluri garantate de trezorerie sau titluri garantate cu active, în timp ce aproximativ 58 % din garanțiile subiacente constau în obligațiuni emise de Glitnir, Kaupthing și Landsbankinn (13).

(8)

În 2008, în urma colapsului financiar al băncii Glitnir, creanțele CBI au devenit exigibile, iar CBI a devenit creditor al unei bănci aflate în faliment. Prin decizia Autorității de supraveghere financiară („FME”) din octombrie 2008, în principiu toate activele și pasivele naționale (cu excepția unor active și pasive excluse) aparținând Glitnir au fost transferate către ISB, inclusiv datoriile neachitate pe care Glitnir le avea față de CBI, care se ridicau la aproximativ 55,6 miliarde ISK, precum și în mod indirect dreptul de proprietate asupra garanției subiacente (portofoliul de credite ipotecare) (14).

(9)

În condițiile în care datoria față de CBI consta în împrumuturi garantate pe termen scurt, rambursarea imediată ar fi avut un impact nefavorabil semnificativ asupra poziției de lichiditate a ISB și ar fi putut pune în pericol procesul de restructurare a băncii. Potrivit CBI, alternativa ar fi fost ca aceasta să colecteze datoria, ceea ce ar fi condus la intrarea portofoliului de credite ipotecare în posesia CBI. Acesta ar fi fost dificil de gestionat de către o bancă centrală. Vânzarea portofoliului de credite ipotecare la momentul respectiv nu a fost considerată o opțiune, luând în considerare criza financiară și cei foarte puțini cumpărători potențiali de pe piață.

(10)

Prin urmare, ISB a căutat să renegocieze datoria față de CBI, astfel încât să o convertească în datorie pe termen lung, cu un profil de amortizare rezonabil, pentru a evita un impact negativ suplimentar asupra poziției de lichiditate a ISB. În urma negocierilor dintre ISB și CBI, la 11 septembrie 2009, s-a ajuns la un acord prin care ISB a emis o obligațiune individuală (de tip stand-alone) către CBI în valoare de 55,6 miliarde ISK. Obligațiunea era garantată cu active, și anume cu același portofoliu de credite ipotecare utilizat în cazul obligațiunilor garantate emise de Glitnir în trecut sau cu un portofoliu similar. Obligațiunea era supracolateralizată cu un raport împrumut/valoare („raport LTV”) de 70 % (15). Scadența obligațiunii era de zece ani, cu o rată a dobânzii de 4,5 %, corelată la IPC (și anume indexată în funcție de indicele prețurilor de consum).

(11)

În octombrie 2008, era evident că Kaupthing nu mai putea fi salvată de la faliment, prin urmare, FME a preluat operațiunile băncii. În conformitate cu Actul nr. 125/2008 privind Autoritatea pentru rambursările de trezorerie ca urmare a unor situații extraordinare pe piețele financiare etc. („actul de urgență”), care a fost adoptat la 6 octombrie 2008, FME a hotărât să scindeze Kaupthing într-o bancă veche și una nouă. Banca nouă, care ulterior a devenit Arion, a preluat, în principiu, majoritatea activelor și pasivelor interne. Cu toate acestea, datoriile garantate față de CBI și garanțiile reale respective, inclusiv portofoliul de credite pentru locuințe, nu au fost transferate (16). Banca veche a fost pusă sub supravegherea unui comitet de rezoluție și, ulterior, a făcut obiectul procedurilor de lichidare, cu scopul de a închide în final toate operațiunile.

(12)

Kaupthing, guvernul și Arion au ajuns la un acord la 3 septembrie 2009 în ceea ce privește capitalizarea Arion și baza despăgubirii Arion de către Kaupthing („acordul privind capitalizarea Kaupthing”). Conform acordului, Kaupthing avea opțiunea de a obține controlul asupra băncii Arion prin subscrierea noului capital social și urma să plătească noul capital social din activele băncii vechi (și anume active care nu au fost transferate în conformitate cu decizia FME, astfel cum s-a descris mai sus).

(13)

Înainte de luarea unei decizii de către Kaupthing cu privire la obținerea unui pachet majoritar în cadrul Arion, era necesar să se ajungă la un acord cu CBI cu privire la soluționarea creanțelor restante, întrucât unele dintre activele necesare pentru plata noului capital social fuseseră utilizate cu titlu de garanții reale pentru împrumuturile acordate de CBI băncii Kaupthing, inclusiv portofoliul de credite pentru locuințe. Prin urmare, la 30 noiembrie 2009, Ministerul Finanțelor, CBI și Comitetul de rezoluție al Kaupthing au încheiat un acord privind soluționarea creanțelor CBI asupra Kaupthing („acordul de soluționare”). Soluționarea împrumuturilor overnight a făcut obiectul articolului 3 din acordul de soluționare, în cadrul căruia părțile au convenit ca Arion Bank să preia datoria pe care Kaupthing o avea față de CBI prin emisiunea unei obligațiuni în valoare de aproximativ […] (*1) miliarde ISK într-o formă specifică anexată la acord ca apendicele II, iar, la rândul său, CBI să atribuie portofoliul de credite pentru locuințe băncii Arion.

(14)

La 22 ianuarie 2010, Arion și CBI au încheiat un acord de împrumut, care, conform declarațiilor Arion și CBI, a reprezentat îndeplinirea formală a articolului 3 din acordul de soluționare și acordul privind capitalizarea, și anume atunci când creditorii Kaupthing au devenit proprietari ai Arion. Acordul de împrumut a înlocuit obligațiunea menționată anterior. În esență, acordul de împrumut a reflectat condițiile obligațiunii, mai puțin faptul că suma principală a acordului de împrumut era exprimată în EUR, USD și CHF, în loc de ISK. Această schimbare a monedei de exprimare a fost conformă cu termenii acordului de soluționare care prevedea că, în pofida denominării principalului, Arion ar trebui să plătească dobânda și tranșele în valută, în măsura în care poate face acest lucru. De asemenea, acordul de soluționare prevede că, în cazul în care Arion nu ar fi în măsură să plătească în valută și dorește, în schimb, să achite suma în ISK, aceasta ar trebui să prezinte o cerere motivată în scris către CBI.

(15)

Acordul de împrumut a fost încheiat pe o perioadă de șapte ani, cu posibilitate de prelungire cu doi până la trei ani, pentru suma de […] milioane EUR, […] milioane USD și […] milioane CHF. Arion avea posibilitatea de a modifica combinația de valute în care urma să fie rambursat împrumutul. Dobânda care trebuia să fie plătită era EURIBOR/LIBOR + 300 de puncte de bază. Portofoliul de credite pentru locuințe al Arion a servit drept garanție reală pentru CBI.

(16)

Potrivit reclamantului, acordurile de împrumut între ISB, Arion și CBI nu au fost evaluate în cadrul deciziilor Autorității de aprobare a ajutorului de restructurare acordat în favoarea ISB și Arion (17). Întrucât măsurile nu au fost abordate în cazurile respective, reclamantul consideră că este important să se obțină avizul Autorității cu privire la (i) compatibilitatea acestor presupuse măsuri de ajutor suplimentare cu Acordul privind SEE și (ii) consecințele nerespectării de către autoritățile islandeze a obligației de a notifica aceste măsuri.

(17)

Reclamantul susține că, în momentul în care CBI a încheiat acorduri de împrumut cu ISB și Arion, celorlalte bănci din Islanda nu li s-a oferit oportunitatea de a beneficia de o astfel de finanțare din partea CBI sau a altor agenții guvernamentale. Prin urmare, reclamantul susține că ajutorul a fost selectiv, întrucât acesta a fost acordat în mod exclusiv anumitor instituții financiare care concurează pe piața bancară islandeză. Potrivit reclamantului, prin acordarea unui împrumut către ISB, banca a primit un ajutor în scopul de a evita executarea de către CBI a emisiunii de obligațiune garantată, iar în cazul băncii Arion, împrumutul a fost acordat pentru a asigura un echilibru corespunzător al riscului valutar al băncii. Reclamantul susține că alte instituții financiare, care nu au beneficiat de un astfel de ajutor, au fost forțate să vândă active pe piețe care favorizau cumpărătorii.

(18)

Potrivit reclamantului, acordurile de împrumut au oferit ISB și Arion un avantaj evident sub formă de finanțare pe termen lung la rate ale dobânzii favorabile sub ratele de pe piață și care nu au fost puse la dispoziția altor participanți de pe piață. În opinia reclamantului, niciun investitor privat nu ar fi încheiat astfel de acorduri în această perioadă agitată de pe piețele financiare. Pentru a-și susține afirmația potrivit căreia ratele dobânzii au fost mai mici decât ratele pieței la momentul respectiv, reclamantul a prezentat marjele instrumentelor de tipul credit default swap („CDS”) ale guvernul islandez pentru 2009 și ratele dobânzii pentru 2009 cu privire la emisiunile de obligații HFF150224 și HFF150434 de către Fondul islandez de finanțare a locuințelor („HFF”). În plângere se susține că măsurile au consolidat poziția ISB și Arion pe piața bancară și, prin urmare, au afectat poziția altor participanți pe piață.

(19)

În sfârșit, reclamantul susține că planurile de restructurare a ISB și Arion, puse în aplicare de guvernul islandez și pe care Autoritatea le-a considerat ca fiind ajutor compatibil în temeiul articolului 61 alineatul (3) litera (b) din Acordul privind SEE, erau suficiente pentru a remedia perturbarea economiei islandeze. Potrivit reclamantului, măsurile de ajutor suplimentare puse în aplicare prin intermediul acordurilor menționate mai sus nu erau necesare, adecvate sau proporționale pentru refacerea sistemului bancar islandez și, prin urmare, implică un ajutor de stat incompatibil.

(20)

În Decizia nr. 208/15/COL, Autoritatea a evaluat în prealabil dacă facilitățile de creditare pe termen scurt puse la dispoziție de CBI pentru Glitnir și Kaupthing, precum și acordurile de împrumut încheiate între CBI și Arion și ISB, ar putea constitui ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE și, în caz afirmativ, dacă ajutorul de stat ar putea fi considerat compatibil cu funcționarea Acordului privind SEE.

(21)

În ceea ce privește împrumuturile garantate pe termen scurt acordate de CBI către bănci și alte instituții financiare, Autoritatea a constatat că au fost îndeplinite condițiile prevăzute în Orientările privind sectorul bancar (18) referitoare la asistența privind lichiditatea și facilitățile băncilor centrale. În consecință, autoritatea a concluzionat că facilitățile de creditare pe termen scurt puse la dispoziție de CBI pentru Glitnir și Kaupthing nu au implicat ajutor de stat.

(22)

Cu toate acestea, în ceea ce privește acordurile de împrumut între CBI și ISB și, respectiv, Arion și în condiții presupus favorabile, Autoritatea a ajuns la concluzia preliminară că nu putea fi exclus ca acestea să constituie ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE. Următoarele aspecte au fost identificate în Decizia nr. 208/15/COL:

(23)

Autoritatea a afirmat că trebuiau furnizate dovezi suplimentare pentru a se putea stabili dacă respectivele condiții de împrumut puteau fi considerate compatibile cu funcționarea Acordului privind SEE.

(24)

În consecință, în urma evaluării sale preliminare, Autoritatea avea îndoieli dacă măsurile în cauză, în special condițiile de împrumut, constituiau ajutor de stat și, în caz afirmativ, dacă acestea puteau fi considerate compatibile cu funcționarea Acordului privind SEE.

(25)

CBI constată că restructurarea sistemului financiar islandez, temeiul juridic al acesteia și executarea sa de către guvern au fost abordate anterior de către Autoritate, printre altele, în deciziile privind ajutorul de restructurare acordat în favoarea ISB și Arion. În opinia CBI, nu este logic ca măsurile care fac obiectul investigației în cazul de față să fie scoase din context și evaluate ca instrumente de sine stătătoare.

(26)

Potrivit CBI, este nerealist ca o bancă centrală să execute garanții reale precum cea vizată în cazul Kaupthing (Arion) și ISB. Prin preluarea unei astfel de garanții, CBI și-ar fi însușit rolul de bancă comercială cu unul dintre cele mai mari portofolii de împrumuturi pentru locuințe din Islanda. Această situație ar fi fost incompatibilă cu rolul său de bancă centrală. Exista, de asemenea, un risc important de destabilizare a operațiunilor ISB și Arion, care ar fi pus în pericol stabilitatea financiară. Autoritatea trebuie să ia în considerare faptul că CBI are obligația legală de a promova stabilitatea financiară. În cazul în care CBI ar fi colectat creanța, lichiditatea ISB ar fi devenit prea scăzută pentru a funcționa ca o bancă viabilă și, în consecință, CBI nu ar fi fost în măsură să își colecteze creanța în întregime.

(27)

CBI observă că Orientările privind sectorul bancar nu abordează, din păcate, ceea se întâmplă atunci când creanțele care decurg din operațiuni de politică monetară nu sunt respectate și o bancă centrală este obligată să ia măsuri pentru colectarea creanțelor și a activelor gajate corespunzătoare. CBI susține că respectiva conversie a creanțelor CBI în acorduri de împrumut ar trebui considerată drept o continuare normală a măsurilor creditorilor menite să maximizeze recuperarea creanțelor care decurg din facilități de creditare pe termen scurt și nu ca o nouă finanțare acordată în favoarea ISB și Arion.

(28)

Cu privire la faptul dacă acordurile de împrumut au conferit un avantaj băncilor, CBI susține, în primul rând, că întârzierea inițială a plăților nu a implicat un ajutor de stat, având în vedere circumstanțele excepționale existente în Islanda după prăbușirea sistemului bancar în octombrie 2008. În opinia CBI, soluționarea plăților cu ISB în septembrie 2009 și cu Kaupthing în noiembrie 2009 nu poate fi considerată o întârziere, întrucât Islanda trecea printr-o amplă restructurare bancară cu asistență din partea FMI și exista un grad ridicat de incertitudine în ceea ce privește evaluarea activelor băncilor.

(29)

CBI subliniază că are obligația juridică de a menține stabilitatea financiară și de a supraveghea balanțele de schimb valutar ale instituțiilor de credit. În consecință, CBI a avut obligația legală de a soluționa situația existentă la momentul respectiv. Încheierea acordurilor de împrumut a fost cea mai rezonabilă decizie din punct de vedere economic în circumstanțele date. CBI subliniază că preluarea garanțiilor reale nu numai că nu ar fi fost în concordanță cu rolul său de bancă centrală, ci ar fi condus, în cele din urmă, la situația în care aceasta ar fi recuperat mai puțin din datoria pe termen scurt.

(30)

În plus, potrivit BCI, condițiile acordurilor de împrumut, și anume ratele dobânzii și garanția reală, au fost favorabile pentru CBI. CBI face referire la informațiile disponibile privind instrumentele emise la nivel mondial, precum și la condițiile instrumentelor la care participau părțile la momentul respectiv (Arion, CBI, alte instituții financiare interne și statul) (19). Prin urmare, în opinia CBI, condițiile acordurilor de împrumut au fost, în ambele cazuri, conforme pe deplin condițiilor normale de piață de la momentul respectiv și, în consecință, au respectat de deplin principiul investitorului în economia de piață.

(31)

În ceea ce privește caracterul selectiv al acordurilor de împrumut, CBI susține că toate întreprinderile care se află într-o situație de fapt și de drept comparabilă au fost tratate în mod egal. În acest sens, CBI afirmă că Straumur, o bancă de investiții privată din Islanda, a încheiat, de asemenea, un acord cu CBI privind plata datoriilor acesteia pe termen scurt (20). În plus, potrivit CBI, MP Bank nu a fost în aceeași situație de fapt și de drept, întrucât datoriile acesteia pe termen scurt nu erau garantate cu active comparabile cu portofoliul de credite pentru locuințe, ci cu titluri de stat precum instrumente de trezorerie și instrumente similare cu garanții, și anume active ușor tranzacționabile cu o valoare fixă și fără niciun fel de costuri implicate sau asociate cu credite. În consecință, CBI respinge ideea potrivit căreia altor bănci din Islanda nu li s-a oferit oportunitatea de a primi o astfel de finanțare din partea CBI sau a altor agenții guvernamentale.

(32)

În cele din urmă, CBI notează că Autoritatea trebuie să ia în considerare faptul că, în perioada în care au fost încheiate acordurile de împrumut, nu exista, de facto, o concurență între întreprinderile financiare islandeze și alte întreprinderi financiare din cadrul SEE. În noiembrie 2008, Parlamentul islandez a adoptat Legea nr. 134/2008, de modificare a Legii nr. 87/1992 privind schimbul valutar, care a impus restricții asupra circulației transfrontaliere a capitalurilor și tranzacțiilor valutare aferente, făcând imposibil pentru entitățile financiare străine să concureze pe piața islandeză (21). Prin urmare, CBI argumentează că măsurile nu puteau să denatureze concurența și să afecteze schimburile comerciale dintre părțile contractante la Acordul privind SEE.

(33)

Pe baza celor de mai sus, CBI susține că încheierea acordurilor de împrumut nu poate constitui ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE.

(34)

În cazul în care Autoritatea ar considera, cu toate acestea, că măsurile constituie ajutor de stat, CBI susține că măsurile trebuie să fie considerate compatibile cu Acordul privind SEE pe baza articolului 61 alineatul (3) litera (b) din acord, întrucât acestea au făcut parte integrantă din măsurile care erau necesare, proporționale și adecvate pentru a remedia o perturbare gravă în economia islandeză și, prin urmare, au fost direct legate de măsurile de ajutor de restructurare aprobate de Autoritate în deciziile privind ajutorul de restructurare acordat în favoarea Arion și ISB.

(35)

Arion susține, de asemenea, că măsurile care fac obiectul investigației în cazul de față nu pot fi scoase din context și evaluate ca instrumente de sine stătătoare. Arion subliniază că Autoritatea a investigat și a aprobat deja restructurarea și capitalizarea Arion în cadrul deciziei privind ajutorul de restructurare acordat Arion.

(36)

Arion constată că exprimarea împrumutului în valută în loc de ISK a fost conformă condițiilor acordului de soluționare, care prevedea că Arion ar trebui să plătească rate ale dobânzii și tranșe în valută, în măsura în care banca putea face acest lucru și că îi era permis să plătească în ISK numai în circumstanțe excepționale. De asemenea, Arion observă că articolul 4 din acordul de soluționare prevedea că debitorul poate, cuconsimțământul creditorului, să schimbe parțial sau integral moneda de denominare a datoriei. Prin urmare, condițiile acordului de împrumut sunt în deplină conformitate cu condițiile acordului de soluționare. Arion subliniază că Autoritatea a revizuit și a aprobat deja condițiile acordului de soluționare în cadrul deciziei privind ajutorul de restructurare acordat în favoarea Arion (22).

(37)

Arion susține că opinia exprimată de Autoritate în cadrul Deciziei nr. 208/15/COL potrivit căreia, fără portofoliul de credite pentru locuințe, poziția Arion ar fi fost slăbită, este eronată. Potrivit Arion, portofoliul de credite pentru locuințe era într-adevăr un activ valoros deoarece includea împrumuturi ale unora dintre clienții de bază ai Arion și, de asemenea, era administrat de Arion. În conformitate cu acordul de soluționare (și nu decizia FME), Kaupthing a avut posibilitatea de a transfera portofoliul de credite pentru locuințe către Arion ca parte a procesului de capitalizare a Arion. Cu toate acestea, în lipsa articolului 3 din acordul de soluționare (și, prin urmare, în lipsa transferului portofoliului de credite pentru locuințe), alte active ar fi înlocuit portofoliul de credite pentru locuințe pentru a îndeplini cerințele de capitalizare și restructurare a Arion.

(38)

În opinia Arion, poziția CBI ar putea fi calificată drept cea a unui creditor privat care își recuperează creanțele față de Kaupthing, astfel cum se detaliază în acordul de soluționare, în conformitate cu normele aplicabile care reglementează procedurile de lichidare (23). Atribuirea portofoliului de credite pentru locuințe în temeiul acordului de soluționare și încheierea acordului de împrumut au avut loc în condiții pe deplin conforme condițiilor normale de piață la momentul respectiv. Prin urmare, comportamentul BCI îndeplinește cerințele testului creditorului privat. În consecință, CBI nu a conferit niciun avantaj băncii Arion care ar putea fi considerat ca fiind ajutor de stat.

(39)

Potrivit Arion, principalele puncte care ar trebui luate în considerare atunci când se evaluează dacă un creditor privat ipotetic ar fi încheiat acordul de soluționare și acordul de împrumut pot fi rezumate după cum urmează:

(40)

Întrucât Autoritatea, în cadrul Deciziei nr. 208/15/COL, a considerat că este dificil să se stabilească criteriile de referință adecvate pentru ratele dobânzii în timpul crizei financiare, Arion a furnizat informații cu privire la obligațiunile garantate și obligațiunile negarantate de rang superior emise de băncile din Europa în cursul perioadei în cauză. Întrucât împrumutul oferit de CBI este garantat în primul rând cu ipoteci, Arion susține că situația este comparabilă cu cea a obligațiunilor garantate emise de băncile europene în cursul anului 2009 utilizând drept gaj credite ipotecare rezidențiale. Potrivit Arion, setul de date furnizat de aceasta (24) demonstrează că marjele finanțării plătite de băncile europene variau între 0,1 % și 1,90 % peste ratele interbancare, cu o marjă medie de 0,72 %. Ratele cele mai ridicate pentru obligațiunile garantate au fost plătite de Bank of Ireland înseptembrie 2009 (1,9 % peste ratele interbancare) și EBS Mortgage Finance din Irlanda (1,75 % peste ratele interbancare) în noiembrie 2009. În opinia Arion, este dificil de înțeles modul în care un instrument de datorie garantat cu ipotecă și cu alte active cu valoare ridicată și având o rată a dobânzii de LIBOR + 3,00 % ar putea fi considerat drept ajutor de stat, în timp ce, în aceeași perioadă, cele mai mari costuri de finanțare ale unei bănci europene garantate cu ipotecă a fost ratele interbancare + 1,9 %.

(41)

Potrivit Arion, modificările aduse la acordul de împrumut față de condițiile acordului de soluționare legate de exprimarea principalului în EUR, USD și CHF, în loc de ISK, erau favorabile CBI. Arion subliniază că în Islanda au fost impuse limitări stricte privind circulația transfrontalieră a capitalurilor și tranzacțiile de schimb valutar aferente după prăbușirea sistemului bancar în toamna anului 2008. Aplicarea testului creditorului privat în aceste condiții poate conduce doar la concluzia că un creditor privat ar fi preferat mai degrabă o exprimare în valută decât în ISK. Prin urmare, o astfel de modificare a monedei de exprimare ar fi în avantajul creditorului, și nu al debitorului.

(42)

Arion realizează o comparație cu un acord de soluționare („acordul privind LBI”), care a fost încheiat între „noua” bancă Landsbankinn („NBI”) și „vechea” bancă Landsbankinn („LBI”) în decembrie 2009. Acordul privind LBI a implicat emisiunea unei obligațiuni garantate de rang superior de către NBI, exprimată în EUR, GBP și USD, în valoare de 247 de miliarde ISK în valută pentru o perioadă de zece ani, către LBI. În plus, o obligațiune contingentă în valoare de 92 de miliarde ISK în valută a fost emisă la începutul anului 2013. Aceste obligațiuni garantate de rang superior constituiau o contravaloare pentru activele și pasivele transferate de LBI la 9 octombrie 2008 prin decizia FME cu privire la cedarea activelor și pasivelor LBI către NBI. Aceste obligațiuni garantate de rang superior ajung la scadență în octombrie 2018 și nu dispun de plăți eșalonate pe parcursul primilor cinci ani. Ratele dobânzii sunt EURIBOR/LIBOR + 175 de puncte de bază pentru primii cinci ani și EURIBOR/LIBOR + 290 e puncte de bază în cei cinci ani rămași. Acestea sunt garantate cu portofoliile de împrumuturi acordate clienților băncii Landsbankinn (25).

(43)

Potrivit Arion, condițiile acordului privind LBI pot fi considerate ca fiind direct comparabile cu condițiile acordului de împrumut. Diferențele pot fi rezumate după cum urmează:

(44)

Diferențele menționate mai sus dintre cele două cazuri sunt, potrivit Arion, toate favorabile acordului de împrumut și BCI, și anume o rată a dobânzii mai ridicată, o valoare a principalului mai scăzută și un portofoliu de garanții mai puternic, în pofida faptului că, în acest caz, creditorul este o parte privată. Aceasta indică faptul că condițiile de finanțare acordată în favoarea Arion în temeiul acordului de împrumut sunt în conformitate cu condițiile de piață predominante la momentul respectiv.

(45)

În concluzie, Arion susține astfel că încheierea acordului de împrumut dintre CBI și Arion nu poate constitui ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE.

(46)

În cazul în care Autoritatea, în pofida argumentelor prezentate mai sus, ar considera că măsurile constituie ajutor de stat, Arion argumentează că aceste măsuri sunt compatibile cu Acordul privind SEE în baza articolului 61 alineatul (3) litera (b) din acord.

(47)

Întrucât măsurile în cauză făceau parte integrantă din capitalizarea finală a Arion și din planul de restructurare a Arion prezentat Autorității, Arion susține că măsurile în cauză nu pot fi separate de evaluarea globală efectuată de Autoritate în acest caz. Prin urmare, acestea sunt cuprinse în cadrul deciziei Autorității privind ajutorul de restructurare acordat în favoarea Arion.

(48)

De asemenea, Arion este de opinie că, în cazul în care Autoritatea consideră că este posibilă reexaminarea unei părți specifice a unei tranzacții care a fost deja examinată și aprobată de către Autoritate în cadrul deciziei privind ajutorul de restructurare acordat în favoarea Arion, atunci Autoritatea ar trebui să ia în considerare întreaga situație de fapt și de drept. Evaluarea Autorității cu privire la compatibilitatea măsurilor în cauză ar trebui, prin urmare, să fie conformă cu evaluarea din cadrul deciziei privind ajutorul de restructurare acordat în favoarea Arion, în special în ceea ce privește faptul dacă au fost întrunite criteriile prevăzute în orientările aplicabile privind ajutoarele de stat.

(49)

ISB a furnizat informații privind condițiile unor obligațiuni garantate cu active similare în Europa la momentul încheierii acordului cu CBI. Potrivit ISB, obligațiunile garantate cu active similare în Europa erau tranzacționate cu o primă de 40-80 de puncte de bază la titlurile de valoare garantate de stat, la momentul respectiv. ISB a furnizat un grafic care prezintă date din 2009 pentru trei țări, și anume Franța, Germania și Spania, privind diferența de marjă între marjele obligațiunilor garantate și marjele obligațiunilor suverane. Marjele iBoxx (26) garantate sunt o medie ponderată a tuturor obligațiunilor garantate restante din țările respective cu o durată medie a indicilor situată în intervalul de cinci până la șapte ani.

(50)

Astfel cum se poate observa din grafic, marja a fluctuat în mod semnificativ în această perioadă și este, de exemplu, negativă în prezent în cazul Spaniei. În 2009, diferența de marjă pentru cele trei țări se afla în intervalul 40-160 de puncte de bază.

(51)

În capitolele următoare, Autoritatea va evalua dacă acordurile de împrumut încheiate între CBI și ISB și Arion implică un ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE.

(52)

O măsură constituie ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: măsura (a) este acordată de stat sau prin resurse de stat; (b) conferă un avantaj economic unei întreprinderi; (c) este selectivă și (d) este susceptibilă să denatureze concurența în cadrul UE și să afecteze schimburile comerciale dintre părțile contractante.

(53)

Ca punct de vedere preliminar, trebuie amintit faptul că nu există nicio derogare generală a politicii monetare de la aplicarea normelor în materie de ajutoare de stat (27). Într-adevăr, excluderea asistenței privind lichiditatea de la aplicarea legislației privind ajutoarele de stat, astfel cum se menționează în considerentul 21 de mai sus, se limitează la măsurile care îndeplinesc condițiile enumerate la punctul 51 din Orientările Autorității din 2008 privind sectorul bancar și la punctul 62 din Orientările Autoritățile din 2013 privind sectorul bancar (28). Aceasta nu înseamnă că toate acțiunile întreprinse de băncile centrale sunt excluse din domeniul de aplicare a normelorprivind ajutoarele de stat. În cazul de față, Autoritatea consideră că acordarea de împrumuturi pe termen lung de către CBI nu respectă condițiile stabilite la punctele menționate anterior din Orientările din 2008 și cele din 2013 privind sectorul bancar, întrucât măsurile au fost legate de măsurile de restructurare acordate celor două bănci. Prin urmare, Autoritatea trebuie să evalueze măsurile pe baza condițiilor prevăzute la articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE.

(54)

În conformitate cu articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, pentru a constitui ajutor de stat, o măsură trebuie să fie acordată de către stat sau prin intermediul resurselor de stat.

(55)

Statul, în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, cuprinde toate organismele administrației publice, începând de la administrația centrală până la administrația municipală sau la cel mai scăzut nivel administrativ, precum și întreprinderile și organismele publice (29).

(56)

Măsurile în cauză iau forma unor acorduri de împrumut între CBI și Arion și ISB în condiții presupus avantajoase.

(57)

Pentru a stabili dacă acordarea de împrumuturi pe termen lung de către CBI implică resurse de stat, este necesar să se evalueze dacă măsurile luate de o bancă centrală pot fi considerate ca fiind imputabile statului. Băncile centrale sunt, în general, independente de administrația publică centrală. Cu toate acestea, este irelevant dacă o instituție din sectorul public este sau nu autonomă (30). În plus, este general acceptat faptul că băncile centrale îndeplinesc sarcini de interes public. Autoritatea observă că există o jurisprudență constantă conform căreia sprijinul financiar oferit de o instituție care deservește un scop public poate avea ca rezultat acordarea unui ajutor de stat (31). Prin urmare, sprijinul public acordat de o bancă centrală poate, de asemenea, să fie considerat ca fiind imputabil statului și, în consecință, să se califice drept ajutor de stat (32). Într-adevăr, conform Orientărilor din 2013 privind sectorul bancar, finanțările acordate de o bancă centrală anumitor instituții de credit implică, în general, transferul de resurse de stat (33).

(58)

Cu toate acestea, dincolo de aceste observații, acordarea de ajutor prin acordurile de împrumuturi în cauză de către stat sau prin intermediul resurselor de stat rămâne un subiect deschis, având în vedere concluzia la care se ajunge în secțiunea următoare, conform căreia măsurile nu au conferit un avantaj economic băncilor.

(59)

Pentru a constitui ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, măsurile trebuie să confere un avantaj unei întreprinderi.

(60)

Un avantaj în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE este orice avantaj economic pe care o întreprindere nu l-ar fi obținut în condiții normale de piață și care o plasează într-o poziție mai favorabilă decât concurenții săi. Numai efectul măsurii asupra întreprinderii este relevant, și nu cauza sau obiectivul intervenției statului (34). Pentru a constitui ajutor, măsura poate lua forma unui avantaj economic pozitiv, precum și a unei reduceri a poverilor economice. Aceasta din urmă este o categorie amplă care cuprinde orice măsură de reducere a costurilor care în mod normal ar fi suportate din bugetul întreprinderii. Întrebarea dacă încheierea acordurilor de împrumut ar putea fi considerată ca acordând un avantaj în favoarea ISB și Arion va depinde, în final, de faptul dacă un creditor privat de o dimensiune comparabilă cu cea a organismului public, care operează în aceleași condiții de piață, ar fi acordat un împrumut similar în condiții similare.

(61)

Pentru a stabili dacă un organism public a acționat în calitate de operator privat în economia de piață aflat într-o situație similară, se vor lua în considerare numai beneficiile și obligațiile legate de rolul statului sau alorganismului public în calitate de operator economic, cu excepția celor legate de rolul acestuia în calitate de autoritate publică (35). În plus, pentru a stabili dacă intervenția statului este conformă cu condițiile pieței, aceasta trebuie să fie examinată pe baza unei analize ex ante, luând în considerare numai informațiile disponibile la momentul în care a fost luată o decizie cu privire la intervenția respectivă. În plus, în absența datelor specifice de pe piață cu privire la o anumită tranzacție cu creanțe, conformitatea instrumentului de creanță cu condițiile de piață poate fi stabilită pe baza unei comparații cu tranzacțiile comparabile de pe piață (și anume prin analiză comparativă).

(62)

Testul creditorului privat, elaborat și perfecționat de instanțele Uniunii Europene (36), servește pentru a stabili dacă respectivele condiții în care urmează să fie rambursate creanțele deținute de creditorul public, eventual prin reeșalonarea plăților, constituie ajutor de stat. Atunci când statul acționează, nu în calitate de investitor sau inițiator al unui proiect ci de creditor care încearcă să recupereze o sumă cât mai mare din datoria restantă, tratamentul preferențial în sine, sub forma unei amânări a plății, nu poate fi suficient pentru a admite existența unui tratament favorabil în sensul ajutorului de stat. În astfel de circumstanțe, conduita creditorului public trebuie să fie comparată cu cea a unui presupus creditor privat aflat într-o situație de fapt și de drept similară. Întrebarea crucială este dacă un creditor privat ar fi acordat un tratament similar unui debitor aflat în condiții similare.

(63)

Înainte de evaluarea acordurilor de împrumut, se pune întrebarea dacă întârzierea inițială în ceea ce privește soluționarea plăților, care se consideră că a durat din octombrie 2008 până la sfârșitul anului 2009, poate implica un ajutor de stat. În general, deciziile luate de organismele publice de a tolera întârzierile la plata unui împrumut pot cuprinde un avantaj în favoarea debitorului și pot implica ajutor de stat. În timp ce o amânare temporară a plății ar corespunde probabil comportamentului unui creditor privat și, prin urmare, nu ar implica un ajutor de stat, un astfel de comportament, care inițial era conform cu condițiile pieței, ar putea deveni ajutor de stat în cazuri de întârzieri prelungite ale plății (37).

(64)

Din punctul de vedere al unui creditor privat, executarea unei creanțe exigibile este norma evidentă. Aceasta se aplică, de asemenea, în cazul în care întreprinderea debitoare se află în dificultăți financiare, precum și în caz de insolvență. În mod normal, în astfel de circumstanțe, creditorii privați nu vor fi dispuși să accepte o nouă amânare a plății în cazul în care aceasta nu le aduce niciun avantaj evident. Dimpotrivă, de îndată ce un debitor se confruntă cu dificultăți financiare, alte împrumuturi ar fi acordate numai în baza unor condiții mai stricte, de exemplu la o rată a dobânzii mai mare sau cu o categorie mai vastă de titluri de valoare, întrucât rambursarea este periclitată. Excepțiile pot fi justificate în anumite cazuri în care neexecutarea pare a fi o alternativă mai rezonabilă din punct de vedere economic. Acest lucru ar fi valabil în cazul în care neexecutarea ar oferi perspective evident îmbunătățite de colectare a unei părți semnificativ mai mari din creanțe în comparație cu alte opțiuni posibile sau în cazul în care astfel ar putea fi evitate pierderi și mai mari. Poate fi în interesul unui creditor privat să continue activitățile întreprinderii debitoare în loc să îi lichideze activele și, prin urmare, în anumite circumstanțe, să colecteze doar o parte din datorie. În cazul în care un creditor privat acceptă să nu execute creanța sa în întregime, în mod normal acesta va solicita debitorului să pună la dispoziție mai multe titluri de credit. Atunci când acest lucru nu este posibil, de exemplu, în cazul debitorilor aflați în dificultate financiară, creditorul privat va urmări să obțină garanții de compensații maxime în eventualitatea în care situația financiară a debitorului se îmbunătățește ulterior. În cazul în care debitorul nu prezintă suficiente titluri de credit sau angajamente, în general un creditor privat nu ar accepta să încheie acorduri de reeșalonare a datoriilor sau nu ar acorda împrumuturi adiționale debitorului.

(65)

În ceea ce privește întârzierea inițială în decontarea plăților, CBI susține că soluționarea plăților cu ISB în septembrie 2009 și cu Kaupthing în noiembrie 2009 nu poate fi considerată drept o întârziere având în vedere circumstanțele excepționale care prevalau în Islanda după prăbușirea sistemului bancar în octombrie 2008. În perioada cuprinsă între prăbușirea sistemului bancar și soluționarea creanțelor, Islanda s-a confruntat cu o amplă restructurare bancară cu asistență din partea FMI și a existat o incertitudine considerabilă cu privire la evaluareacorectă a activelor băncilor. În consecință, CBI, în calitate de creditor al băncilor, a avut nevoie de timp pentru a evalua în mod corespunzător activele care au servit drept garanție. Autoritatea a evaluat aceste argumente și consideră că CBI a acționat în conformitate cu testul creditorului privat în ceea ce privește întârzierea inițială.

(66)

De asemenea, Autoritatea trebuie să evalueze dacă un creditor privat care deține creanțe similare pe termen scurt asupra băncilor aflate în situație de neplată ar fi fost de acord cu transferul portofoliilor de credite pentru locuințe în condițiile prevăzute mai sus și cu încheierea ulterioară a acordurilor de împrumut cu noile bănci conform acelorași condiții.

(67)

Autoritatea observă că, în urma prăbușirii băncilor Glitnir și Kaupthing în toamna anului 2008, CBI s-a regăsit în situația în care era nerealist să pretindă executarea garanțiilor precum cele vizate în cazul Arion și ISB. Luând în considerare faptul că portofoliile de credite au reprezentat o mare parte din clientela ISB și Arion, preluarea unor astfel de garanții reale ar fi putut pune în pericol stabilitatea financiară a băncilor ISB și Arion și ar fi condus la falimentarea acestor întreprinderi financiare. De asemenea, executarea garanției reale ar fi condus la cheltuieli administrative suplimentare pentru CBI. În plus, în cazul în care portofoliile de credite ar fi fost oferite spre vânzare, CBI nu ar fi avut, de asemenea, nicio garanție a unei recuperări acceptabile și era foarte puțin probabil ca investitorii care dețin un capital suficient să fi fost dispuși să cumpere portofoliile, dată fiind situația pieței în Islanda la momentul respectiv. Prin urmare, preluarea portofoliilor de credite pentru locuințe – fie prin executarea garanției reale, fie în urma falimentului – ar fi condus, în cele din urmă, la recuperarea de către CBI a unei sume mai mici din datoria pe termen scurt.

(68)

Confruntată cu această situație, CBI a ales, prin urmare, să încheie acorduri de împrumut pentru a garanta plata integrală a creanțelor sale, majorată cu dobânzi și fără a suporta cheltuielile administrative. Prin urmare, acordurile de împrumut au fost încheiate pentru a realiza cel mai înalt grad de recuperare la momentul respectiv.

(69)

Pe baza acestor elemente, Autoritatea consideră că CBI a depus eforturi pentru a maximiza recuperarea creanțelor sale atunci când a încheiat acordurile de împrumut.

(70)

De asemenea, Autoritatea trebuie să evalueze dacă respectivele condiții atașate la acordurile de împrumut, în special ratele dobânzii aplicabile, ar fi fost suficient de valoroase pentru un creditor privat în scopul de a întruni cerința testului creditorului privat.

(71)

În Decizia nr. 208/15/COL, Autoritatea a menționat că era dificil să stabilească criteriile de referință adecvate pentru ratele dobânzii în timpul crizei financiare. Ca răspuns la aceasta, ISB, Arion și CBI au transmis informații și observații suplimentare.

(72)

ISB susține că ratele dobânzii sunt conforme cu ratele dobânzii unor obligațiuni garantate cu active similare la momentul respectiv. Scadența obligațiunii ISB este de zece ani, cu o rată a dobânzii de 4,5 %, corelată la IPC (indexată în funcție de indicele prețurilor de consum), și este supracolateralizată cu un raport LTV de 70 %. Rata dobânzii a fost stabilită la aproximativ 50 de puncte de bază, în plus față de obligațiunile HFF garantate de stat la data emisiunii. În comparație, ratele comune în Europa la acel moment pentru titlurile garantate cu active similare erau de 40-80 de puncte de bază peste titlurile garantate de stat. De asemenea, ISB a furnizat un grafic care arată că diferențele de marje pentru Franța, Germania și Spania s-au situat în intervalul 40-160 de puncte de bază în 2009.

(73)

În mod similar, Arion susține că acordul de împrumut al acesteia cu CBI a fost încheiat în condițiile pieței. Arion compară acordul, printre altele, cu un acord similar încheiat între NBI și LBI. Ambele acorduri au fost încheiate aproximativ în aceeași perioadă, și anume la sfârșitul anului 2009 și începutul anului 2010, și au implicat soluționări similare ale creanțelor. Comparația arată că respectivele condiții ale acordului de împrumut încheiat cu Arion au fost mai stricte decât cele stabilite în acordul privind LBI, care a implicat un creditor privat. Într-adevăr, se pare că acordul privind LBI a impus rate ale dobânzii mai scăzute, a implicat o valoare mai mare a principalului și a avut o garanție reală mai puțin diversificată și cu valoare mai scăzută decât în cazul acordului de împrumut cu Arion.

(74)

În scrisoarea sa din 31 martie 2015 (38), Arion a furnizat informații suplimentare cu privire la obligațiunile garantate și obligațiunile negarantate de rang superior emise de băncile din Europa în perioada 1 ianuarie 2009-31 decembrie 2010. Luând în considerare că împrumutul acordat de către CBI este garantat în primul rând cu ipoteci, Arion susține că situația este comparabilă cu cea a obligațiunilor garantate emise de băncile europene încursul anului 2009, utilizând drept gaj credite ipotecare rezidențiale. Astfel cum s-a menționat mai sus, în conformitate cu setul de date furnizat de Arion, marjele finanțării plătite de băncile europene au variat între 0,1 % și 1,90 % peste ratele interbancare, cu o marjă medie de 0,72 %. Ratele cele mai ridicate pentru obligațiunile garantate au fost plătite de Bank of Ireland în septembrie 2009 (1,9 % peste ratele interbancare) și EBS Mortgage din Irlanda (1,75 % peste ratele interbancare) în noiembrie 2009.

(75)

CBI susține, de asemenea, că respectivele condiții ale acordurilor de împrumut, și anume ratele dobânzii și garanția reală, au fost favorabile pentru CBI. Potrivit CBI, acest lucru reiese din informațiile disponibile privind instrumentele emise la nivel mondial (astfel cum atestă Arion, a se vedea mai sus) și, de asemenea, din condițiile altor instrumente încheiate la momentul respectiv, inclusiv acordul privind LBI.

(76)

Autoritatea observă că acordurile de împrumut încheiate între CBI și bănci prevăd o rată a dobânzii de LIBOR + 3,00 % și sunt garantate cu ipoteci și alte active. Astfel cum arată informațiile furnizate de ISB și Arion, această rată a dobânzii este cu mult peste rata medie a dobânzii pentru instrumentele de datorie similare încheiate la acel moment și chiar depășește cel mai ridicat cost de finanțare al oricărei alte bănci europene la momentul respectiv care erau garantate cu ipoteci (și anume Bank of Ireland, rate interbancare + 1,9 %). Autoritatea consideră că informațiile referitoare la instrumentele de datorie comparabile furnizate de bănci sunt fiabile și că acestea prezintă o imagine clară asupra condițiilor pieței la momentul încheierii acordurilor de împrumut. În plus, întrucât ratele dobânzii au fost acceptate de părți private, Autoritatea consideră că acestea reprezintă un criteriu de referință mai adecvat pentru a stabili ratele pieței la momentul respectiv decât marjele instrumentelor de tipul credit default swap și ratele dobânzii pentru obligațiunile FFL menționate de reclamant.

(77)

În ceea ce privește acordul de împrumut încheiat cu Arion, Autoritatea constată că împrumutul a fost exprimat în valută, în loc de ISK. Cu toate acestea, astfel cum a subliniat Arion, această schimbare a monedei de exprimare a fost conformă condițiilor din acordul de soluționare, care prevedea că Arion ar trebui să plătească dobânda și tranșele în valută, în măsura în care banca putea face acest lucru, și că Arion avea posibilitatea, cu consimțământul creditorului, să schimbe parțial sau integral moneda de exprimare a datoriei. Astfel cum s-a menționat anterior, Autoritatea a examinat deja și a aprobat condițiile acordului de soluționare în decizia privind ajutorul de restructurare acordat în favoarea Arion. În plus, astfel cum a remarcat Arion, din cauza limitărilor stricte din Islanda cu privire la circulația transfrontalieră a capitalurilor și tranzacțiile valutare aferente, un creditor privat ar fi preferat mai degrabă, după toate probabilitățile, o exprimare în valută decât în ISK. Prin urmare, o astfel de modificare a monedei de exprimare ar fi în avantajul creditorului, și nu al debitorului.

(78)

Având în vedere parametrii pieței la momentul respectiv și dovezile prezentate, Autoritatea concluzionează că respectivele condiții de împrumut în general și în special ratele dobânzilor prevăzute în acordurile de împrumut ar fi fost acceptabile în egală măsură pentru un creditor privat aflat într-o situație de fapt și de drept comparabilă.

(79)

Având în vedere cele de mai sus, Autoritatea concluzionează că acordurile de împrumut încheiate între CBI și, respectiv, ISB și Arion nu au conferit un avantaj economic în favoarea băncilor ISB și Arion.

(80)

Pentru a fi considerată ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, măsura trebuie să fie selectivă și să aibă potențialul de a denatura concurența și de a afecta schimburile comerciale între părțile contractante la acord. Cu toate acestea, având în vedere că Autoritatea concluzionează că nu a fost acordat niciun avantaj economic în cazul de față și, prin urmare, condițiile cumulative pentru existența ajutorului de stat nu sunt îndeplinite, Autoritatea nu trebuie să efectueze nicio evaluare suplimentară în această privință.

(81)

Pe baza evaluării de mai sus, Autoritatea consideră că acordurile de împrumut încheiate de CBI cu ISB și Arion nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE,