10.3.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 64/1

(1)

Uniunea și guvernul Insulelor Cook au negociat un acord de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil (denumit în continuare „acordul”) cu durata de cinci ani, care poate fi reînnoit în mod tacit, precum și un protocol de punere în aplicare a acestuia (denumit în continuare „protocolul”), care acordă navelor din Uniune posibilități de pescuit în apele asupra cărora Insulele Cook deține suveranitatea sau jurisdicția în materie de pescuit.

(2)

Acordul și protocolul au fost semnate în conformitate cu Decizia (UE) 2016/776 a Consiliului (2) și se aplică provizoriu de la 14 octombrie 2016.

(3)

Prin acord a fost instituit un comitet mixt care este responsabil de monitorizarea executării, interpretării și aplicării acordului. În plus, comitetul mixt poate aproba anumite modificări ale protocolului. Pentru a facilita aprobarea modificărilor respective, este oportună împuternicirea Comisiei, sub rezerva îndeplinirii unor condiții specifice, pentru a le putea aproba printr-o procedură simplificată.

(4)

Acordul și protocolul ar trebui să fie aprobate,

10.3.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 64/4

(1)

În conformitate cu articolul 23 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, Comisia a primit, la 18 august 2015, din partea Institutului tehnic pentru agricultură ecologică [Institut Technique de l'Agriculture Biologique (ITAB)] o cerere de aprobare a Urtica spp. ca substanță de bază. Cererea respectivă a fost însoțită de informațiile solicitate la articolul 23 alineatul (3) al doilea paragraf. În plus, la 5 ianuarie 2016, Comisia a primit o cerere din partea Myosotis pentru aprobarea urzicii ca substanță de bază. Dat fiind că cererea respectivă se referă și la Urtica spp., dar cu o altă utilizare propusă, Comisia a făcut o evaluare comună a celor două cereri.

(2)

Comisia a solicitat asistență științifică din partea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”). La data de 28 iulie 2016, autoritatea a prezentat Comisiei un raport tehnic privind substanța în cauză (2). La 7 decembrie 2016, Comisia a prezentat Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale raportul de reexaminare (3) și proiectul prezentului regulament, pe care le-a finalizat pentru reuniunea comitetului respectiv din 24 ianuarie 2017.

(3)

Documentația furnizată de solicitant arată că Urtica spp. îndeplinește criteriile unui produs alimentar, astfel cum este definit la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (4). În plus, substanța nu este folosită predominant în scopul protecției plantelor, dar este totuși utilă pentru protecția plantelor în compoziția unui produs constând în substanța respectivă și apă. Prin urmare, ea trebuie considerată substanță de bază.

(4)

Din examinările efectuate reiese că este de așteptat ca Urtica spp. să îndeplinească, în general, cerințele prevăzute la articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, în special în ceea ce privește utilizările examinate și detaliate în raportul de reexaminare întocmit de Comisie. Prin urmare, este adecvat să se aprobe Urtica spp. ca substanță de bază.

(5)

Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, coroborat cu articolul 6 din respectivul regulament, și ținând cont de cunoștințele științifice și tehnice actuale, este necesar să se includă anumite condiții pentru aprobare care sunt detaliate în anexa I la prezentul regulament.

(6)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (5) ar trebui modificată în consecință.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

10.3.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 64/7

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea aditivilor destinați utilizării în hrana animalelor și stabilește motivele și procedurile de acordare a unei astfel de autorizații.

(2)

În conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, s-a depus o cerere de autorizare a unui preparat de ulei de cimbru, ulei de anason stelat sintetic și pudră din scoarța arborelui quillaja ca aditiv pentru hrana puilor pentru îngrășare, a puicuțelor pentru ouat și a speciilor aviare minore pentru îngrășare și pentru ouat. Cererea respectivă a fost însoțită de informațiile și documentele necesare în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(3)

Cererea vizează autorizarea unui preparat de ulei de cimbru, ulei de anason stelat sintetic și pudră din scoarța arborelui quillaja ca aditiv pentru hrana puilor pentru îngrășare, a puicuțelor pentru ouat și a speciilor aviare minore pentru îngrășare și pentru ouat, urmând a fi clasificat în categoria „aditivi zootehnici”.

(4)

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară („autoritatea”) a concluzionat, în avizul său din 4 decembrie 2015 (2), că, în condițiile de utilizare propuse, preparatul de ulei de cimbru, ulei de anason stelat sintetic și pudră din scoarța arborelui quillaja nu are efecte adverse asupra sănătății animalelor, a sănătății umane sau asupra mediului. De asemenea, autoritatea a concluzionat că preparatul are potențialul de a îmbunătăți performanța puilor pentru îngrășat. Potrivit autorității, această concluzie poate fi extinsă la puicuțele pentru ouat și extrapolată la toate speciile minore de păsări de curte pentru îngrășare și pentru ouat. Autoritatea nu consideră că sunt necesare cerințe specifice de monitorizare ulterioară introducerii pe piață. Ea a verificat, totodată, raportul privind metoda de analiză a aditivului în hrana pentru animale transmis de laboratorul de referință înființat prin Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(5)

Evaluarea preparatului de ulei de cimbru, ulei de anason stelat sintetic și pudră din scoarța arborelui quillaja arată că sunt îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. În consecință, utilizarea preparatului respectiv ar trebui autorizată, astfel cum se specifică în anexa la prezentul regulament.

(6)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

10.3.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 64/10

(1)

Consiliul, în urma unei anchete antisubvenție (denumită în continuare „ancheta inițială”), a instituit, prin Regulamentul (CE) nr. 1628/2004 (2), o taxă compensatorie definitivă la importurile de anumite sisteme de electrozi de grafit originare din India (denumită în continuare „țara în cauză”), încadrate în prezent la codurile NC ex 8545 11 00 (codul TARIC 8545110010) și ex 8545 90 90 (codul TARIC 8545909010).

(2)

Consiliul, în urma unei anchete antidumping, prin Regulamentul (CE) nr. 1629/2004 (3), a instituit, de asemenea, taxe antidumping definitive la importurile de anumite sisteme de electrozi de grafit originare din India.

(3)

În urma unei reexaminări intermediare parțiale ex officio a măsurilor compensatorii, Consiliul, prin Regulamentul (CE) nr. 1354/2008 (4), a modificat Regulamentele (CE) nr. 1628/2004 și (CE) nr. 1629/2004.

(4)

În urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor compensatorii în temeiul articolului 18 din regulamentul de bază, Consiliul, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1185/2010 (5), a extins măsurile compensatorii. În urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor antidumping, Consiliul, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1186/2010 (6), a extins măsurile antidumping.

(5)

Măsurile compensatorii au luat forma unei taxe ad valorem de 6,3 % și de 7,0 % pentru importurile de la exportatori desemnați individual, cu un nivel al taxei reziduale de 7,2 %.

(6)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă (7) a măsurilor compensatorii în vigoare la importurile de anumite sisteme de electrozi de grafit originare din India, Comisia a primit o cerere de reexaminare în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului (8).

(7)

Cererea a fost depusă de SGL Carbon GmbH, TOKAI Erftcarbon GmbH și GrafTech Switzerland S.A. (denumite în continuare „solicitanții”), care reprezintă peste 25 % din producția totală a Uniunii de anumite sisteme de electrozi de grafit.

(8)

Cererea s-a bazat pe argumentul că expirarea măsurilor ar avea ca efect probabil continuarea subvenționării și continuarea sau reapariția prejudiciului cauzat industriei din Uniune.

(9)

Întrucât a ajuns la concluzia că există suficiente elemente de probă pentru deschiderea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, Comisia a anunțat la 15 decembrie 2015, prin avizul publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (9) (denumit în continuare „avizul de deschidere”), deschiderea unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 597/2009.

(10)

Printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 15 decembrie 2015 (10), Comisia a anunțat, de asemenea, deschiderea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (11), cu privire la măsurile antidumping definitive în vigoare la importurile în Uniune de anumite sisteme de electrozi de grafit originare din India.

(11)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să o contacteze pentru a participa la anchetă. În plus, Comisia a informat în mod explicit solicitanții, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori, importatorii și utilizatorii din Uniune despre care se cunoaște că sunt părți vizate, precum și autoritățile indiene cu privire la deschiderea reexaminării, invitându-i să participe.

(12)

Tuturor părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a prezenta observații cu privire la deschiderea anchetei și de a solicita o audiere de către Comisie și/sau de către consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(13)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea selecta un eșantion din rândul părților interesate, în conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază.

(14)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că a selectat în mod provizoriu un eșantion de producători din Uniune. În conformitate cu articolul 27 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat eșantionul pe baza celui mai mare volum reprezentativ de vânzări care pot face în mod rezonabil obiectul examinării, ținând seama de timpul disponibil, precum și de localizarea geografică. Acest eșantion a fost constituit din patru producători din Uniune. Producătorii din Uniune incluși în eșantion reprezentau peste 80 % din producția totală a Uniunii, pe baza informațiilor primite în timpul exercițiului. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații cu privire la eșantionul provizoriu. Întrucât nu s-au primit observații înainte de expirarea termenului-limită, eșantionul a fost confirmat. Eșantionul este reprezentativ pentru industria din Uniune.

(15)

Pentru a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere.

(16)

Niciun importator nu s-a făcut cunoscut pentru a furniza informațiile solicitate în avizul de deschidere.

(17)

Comisia a trimis chestionare guvernului indian (denumit în continuare „GI”), tuturor producătorilor din Uniune incluși în eșantion, celor doi producători-exportatori cunoscuți din India și celor 53 de utilizatori care s-au făcut cunoscuți în urma deschiderii.

(18)

S-au primit răspunsuri la chestionar de la GI, de la cei patru producători din Uniune incluși în eșantion, de la un producător-exportator indian și de la opt utilizatori.

(19)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru a determina, pe de o parte, probabilitatea continuării sau a reapariției subvenționării și a prejudiciului cauzat și, pe de altă parte, interesul Uniunii. Au fost efectuate vizite de verificare în temeiul articolului 26 din regulamentul de bază la sediile GI din Delhi și Bhopal și la următoarele societăți:

(20)

Ancheta privind probabilitatea continuării sau reapariției subvenționării a vizat perioada cuprinsă între 1 octombrie 2014 și 30 septembrie 2015 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității continuării sau reapariției prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2012 și sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare (denumită în continuare „perioada examinată”).

(21)

Produsul în cauză este reprezentat de electrozi de grafit de tipul celor utilizați pentru furnale electrice, cu o densitate aparentă de minimum 1,65 g/cm3 și cu o rezistență electrică de maximum 6,0 μ.Ω.m și de punți (nipluri) utilizate pentru astfel de electrozi, importate împreună sau separat, originare din India (denumite în continuare „GES” (graphite electrode systems) sau „produsul care face obiectul reexaminării”), care se încadrează în prezent la codurile NC ex 8545 11 00 (cod TARIC 8545110010) și ex 8545 90 90 (cod TARIC 8545909010).

(22)

Ancheta a arătat faptul că următoarele produse au aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază, precum și aceleași utilizări de bază:

(23)

Comisia a concluzionat că aceste produse sunt produse similare în sensul articolului 2 litera (c) din regulamentul de bază.

(24)

În conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă expirarea măsurilor existente ar avea ca efect probabil continuarea subvenționării.

(25)

Pe baza informațiilor conținute în cererea de reexaminare, au făcut obiectul unei anchete următoarele sisteme, în cadrul cărora se presupune că se acordă subvenții:

(26)

Sistemele menționate la literele (a)-(e) se bazează pe Legea comerțului exterior (dezvoltare și reglementare) din 1992 (nr. 22 din 1992), care a intrat în vigoare la 7 august 1992 (denumită în continuare „Legea comerțului exterior”). Legea comerțului exterior autorizează guvernul indian („GI”) să emită avize privind politica de export și import. Acestea sunt rezumate în documentele intitulate „Politica în domeniul comerțului exterior”, publicate o dată la cinci ani de Ministerul Comerțului și actualizate în mod periodic. Două documente privind politica în domeniul comerțului exterior sunt relevante pentru PAR la care se referă prezenta anchetă: „Politica în domeniul comerțului exterior 2009-2014” (denumit în continuare „FTP 09-14”) și „Politica în domeniul comerțului exterior 2015-2020” (denumit în continuare „FTP 15-20”). Cel din urmă dintre aceste documente a intrat în vigoare în aprilie 2015. GI stabilește, de asemenea, procedurile aplicabile FTP 09-14 și FTP 15-20 în „Manualul de proceduri, volumul I, 2009-2014” (Handbook of Procedures – „HOP I 04-09”) și, respectiv, „Manualul de proceduri, volumul I, 2015-2020” (Handbook of Procedures„HOP I 15-20”). Manualele de proceduri sunt actualizate cu regularitate.

(27)

Sistemul ECS menționat la litera (f) de mai sus se întemeiază pe secțiunile 21 și 35A din Legea de reglementare bancară din 1949, care autorizează Reserve Bank of India („RBI”) să emită linii directoare pentru băncile comerciale în ceea ce privește creditele de export.

(28)

Sistemul menționat la litera (g) de mai sus este gestionat de autoritățile statului Madhya Pradesh.

(29)

DDS, sub forma programului care l-a precedat, Sistemul de credite pentru taxe de import (DEPB – Duty Entitlement Passbook Scheme) (12), și EPCGS au făcut obiectul unor măsuri compensatorii în urma anchetei inițiale, în timp ce AAS, FMS, MEIS, ECS și EDES nu au fost examinate.

(30)

Astfel cum s-a menționat la considerentul 18 de mai sus, un singur producător-exportator indian a cooperat. Acest producător-exportator reprezenta peste 95 % din totalul importurilor indiene de GES în Uniune și 50 % din capacitatea totală de producție estimată din India. Capacitatea de producție din India a fost stabilită pe baza chestionarului verificat primit de la producătorul-exportator cooperant și a situațiilor financiare disponibile public ale producătorului-exportator necooperant. Prin urmare, cooperarea producătorilor-exportatori din India a fost considerată slabă. Autoritățile indiene au fost informate în mod corespunzător că, din cauza slabei cooperări a producătorilor-exportatori indieni, Comisia poate aplica articolul 28 din regulamentul de bază. Nu s-a primit nicio observație cu privire la acest aspect.

(31)

După comunicarea concluziilor, GI a afirmat că nivelul de cooperare nu putea fi considerat slab, deoarece producătorul cooperant reprezenta peste 95 % din exporturile indiene de GES către Uniune în timpul PAR și 50 % din capacitatea totală de producție estimată din India. În acest sens, s-a clarificat că nivelul de cooperare a fost stabilit de Comisie pe baza capacității totale de producție din India, care a fost considerată mai relevantă decât volumul exporturilor indiene de GES către Uniune în timpul PAR în contextul unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor. Deoarece în India există doar doi producători, la fel de mari, și doar unul dintre ei a cooperat, este justificată calificarea cooperării drept slabă, deoarece societatea necooperantă are potențialul de a influența în mare măsură evaluarea probabilității continuării subvenționării și a reapariției prejudiciului. Într-adevăr, astfel cum s-a explicat la considerentul 155, producătorul necooperant și-a încetat aproximativ întreaga activitate de export către Uniune din cauza nivelurilor taxelor și, după toate probabilitățile, și-ar relua exporturile în cantități mai semnificative în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor. Drept urmare, deoarece cei doi producători cunoscuți reprezintă fiecare 50 % din capacitatea totală estimată de producție din India, nu se poate exclude faptul că proporțiile respective ale acestora din totalul exporturilor indiene către Uniune ar deveni mai echilibrate și, prin urmare, total diferite de raportul de 95/5 observat în timpul PAR. Prin urmare, argumentul a fost respins. În orice caz, Comisia observă că acest argument nu este pertinent în contextul unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, al cărei scop este de a stabili dacă există o continuare a subvenționării. Pe baza constatărilor cu privire la singurul producător-exportator, Comisia poate deja să concluzioneze că există o continuare a subvenționării. Prin urmare, este complet irelevant dacă gradul de cooperare este scăzut sau ridicat.

(32)

Descrierea detaliată a DDS este inclusă în Normele din 1995 în materie de drawback pentru accizele vamale și accizele percepute la nivel central, astfel cum au fost modificate prin notificările ulterioare.

(33)

Orice producător-exportator sau comerciant-exportator este eligibil în cadrul acestui sistem.

(34)

Un exportator eligibil poate solicita un anumit drawback care se calculează ca procent din valoarea franco la bord („FOB”) a produselor exportate în cadrul acestui sistem. Ratele de drawback au fost stabilite de GI pentru o serie de produse, inclusiv pentru produsul care face obiectul reexaminării. Acestea sunt stabilite pe baza cantității sau a valorii medii a materialelor utilizate ca inputuri la fabricarea unui produs și pe baza valorii medii a taxelor plătite pentru inputuri. Ratele sunt aplicabile indiferent dacă taxele la import au fost sau nu achitate. În cursul PAR, rata DDS a fost de 3 %, cu un plafon de 3,2 INR/kg până la 22 noiembrie 2014, și de 2,4 % cu un plafon de 8 INR/kg după această dată.

(35)

Pentru a beneficia de avantajele acordate în cadrul acestui sistem, o societate trebuie să exporte. În momentul în care datele privind expedierea sunt introduse în serverul autorității vamale (ICEGATE), se indică faptul că exportul are loc în cadrul DDS și valoarea DDS este stabilită în mod irevocabil. După ce societatea expeditoare a completat declarația generală de export („EGM” – Export General Manifest), iar biroul vamal a verificat documentul respectiv în raport cu datele din avizul de expediție, sunt îndeplinite toate condițiile pentru a autoriza plata sumei de drawback, fie prin plată directă în contul bancar al expeditorului, fie prin mandat de plată.

(36)

De asemenea, exportatorul trebuie să furnizeze dovezi ale veniturilor obținute din export, prin intermediul unui certificat bancar („BRC” – Bank Realisation Certificate). Acest document poate fi furnizat după ce suma de drawback a fost plătită, dar GI va recupera suma plătită dacă exportatorul nu furnizează BRC în termenul stabilit.

(37)

Suma de drawback poate fi utilizată în orice scop.

(38)

În conformitate cu standardele de contabilitate din India, suma de drawback poate fi înscrisă ca venituri în conturile comerciale, pe baza principiilor contabilității de angajamente, odată ce obligația de export a fost îndeplinită.

(39)

S-a constatat că producătorul-exportator care a cooperat a continuat să beneficieze de avantajele acordate în cadrul DDS în timpul PAR.

(40)

Astfel cum se constată în ancheta inițială, DDS acordă subvenții în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (i) și al articolului 3 punctul 2 din regulamentul de bază. Așa-numita sumă de drawback este o contribuție financiară acordată de GI, întrucât ia forma unui transfer direct de fonduri efectuat de către GI. Nu există restricții în ceea ce privește utilizarea acestor fonduri. De asemenea, suma de drawback conferă un avantaj exportatorului, deoarece îi îmbunătățește lichiditățile.

(41)

Rata de drawback pentru exporturi este stabilită de către GI pentru fiecare produs în parte. Cu toate acestea, deși se face referire la subvenție ca drawback al taxelor, sistemul nu prezintă caracteristicile unui sistem autorizat de drawback al taxelor sau ale unui sistem autorizat de drawback pentru inputurile de substituire în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (ii) din regulamentul de bază. Plata în numerar către exportator nu este legată de plata efectivă a taxelor de import asupra materiilor prime și nu reprezintă un credit pentru taxe utilizat pentru compensarea taxelor la import corespunzătoare unor importuri de materii prime anterioare sau viitoare.

(42)

În timpul vizitei de verificare, GI și producătorul-exportator cooperant au susținut că există o legătură adecvată între ratele de drawback și taxele plătite pentru materii prime. Motivul este acela că GI ia în considerare cantitatea sau valoarea medie a materialelor utilizate ca inputuri la fabricarea produsului, precum și valoarea medie a taxelor plătite pentru inputuri la determinarea ratelor de drawback al taxelor.

(43)

Cu toate acestea, Comisia nu consideră că presupusa legătură dintre ratele de drawback și taxele plătite pentru materii prime este suficientă pentru ca sistemul să fie conform cu normele prevăzute la anexa I, la anexa II (definiția și normele privind sistemele de drawback) și la anexa III (definiția și normele privind sistemul de drawback pentru inputurile de substituire) la regulamentul de bază. În special, suma creditului nu este calculată în legătură cu inputurile efectiv utilizate. În plus, nu există un sistem sau o procedură care să confirme care dintre inputuri (inclusiv cantitățile și originea acestora) sunt consumate în procesul de fabricare a produsului exportat sau dacă s-a realizat o plată în exces a taxelor la import în sensul anexei I punctul I și al anexelor II și III la regulamentul de bază. În plus, nu a fost efectuată nicio altă examinare de către GI pe baza inputurilor și operațiunilor efective pentru a stabili dacă a avut loc o plată în exces. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(44)

În consecință, plata care ia forma unui transfer direct de fonduri efectuat de către GI în urma exporturilor efectuate de către exportatori trebuie să fie considerată ca fiind o subvenție directă din partea GI condiționată de rezultatele la export și, prin urmare, este considerată specifică și poate face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 4 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază.

(45)

În conformitate cu articolul 3 punctul 2 și cu articolul 5 din regulamentul de bază, valoarea subvenției care poate face obiectul unor măsuri compensatorii a fost calculată în ceea ce privește avantajul conferit beneficiarului care se constată că a existat în timpul PAR. În această privință, s-a considerat că avantajul este conferit beneficiarului în momentul efectuării tranzacției de export în cadrul acestui sistem. În momentul respectiv, GI trebuie să plătească suma de drawback, ceea ce constituie o contribuție financiară în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (ii) din regulamentul de bază. După ce autoritățile vamale emit un aviz de expediere la export care indică, printre altele, valoarea drawbackului care trebuie acordat pentru tranzacția la export respectivă, GI nu mai poate interveni în sensul acordării sau neacordării subvenției. Ținând seama de cele prezentate mai sus și deoarece nu există nicio dovadă concludentă care să indice contrariul, se consideră adecvat ca avantajul conferit în cadrul DDS să fie calculat adunând sumele de drawback obținute pentru tranzacțiile de export realizate în cadrul acestui sistem în cursul PAR.

(46)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, aceste subvenții au fost acordate pe baza cifrei de afaceri totale realizate la export pentru produsul care face obiectul reexaminării în cursul PAR ca numitor corespunzător, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(47)

Pe baza celor menționate mai sus, nivelul subvenției stabilit în ceea ce privește acest sistem pentru producătorul-exportator cooperant a fost de 2,02 %.

(48)

Descrierea detaliată a acestui sistem se regăsește la punctele 4.1.1-4.1.14 din FTP 09-14 și la capitolele 4.1-4.30 din HOP I 09-14, precum și la punctele 4.03-4.24 din FTP 15-20 și la capitolele 4.04-4.52 din HOP I 15-20.

(49)

AAS constă în șase subsisteme, așa cum este descris în detaliu la considerentul 50 de mai jos. Aceste subsisteme se deosebesc, printre altele, în ceea ce privește eligibilitatea. Producătorii-exportatori și comercianții-exportatori „asociați” producătorilor sunt eligibili în cadrul AAS pentru subsistemele „exporturi fizice” și „cerințe anuale”. Producătorii-exportatori care aprovizionează un exportator final sunt eligibili în cadrul AAS pentru subsistemul „furnizări intermediare”. Contractanții principali care aprovizionează categoriile „operațiuni asimilate exporturilor” menționate la punctul 8.2 din FTP 09-14, cum sunt furnizorii unei unități axate pe export (Export Oriented Unit – EOU), sunt eligibili în cadrul AAS pentru subsistemul „operațiuni asimilate exporturilor”. În cele din urmă, furnizorii intermediari ai producătorilor-exportatori sunt eligibili pentru beneficiile legate de categoria „operațiuni asimilate exporturilor” din cadrul subsistemelor „bonuri de aprovizionare anticipată” („ARO” – Advance Release Order) și „acreditiv intern de tip back to back” (back to back inland letter of credit).

(50)

AAS pot fi emise în următoarele cazuri:

(51)

S-a constatat că producătorul-exportator cooperant a obținut concesii în decursul PAR în cadrul primului subsistem, și anume AAS pentru exporturi fizice. Prin urmare, nu este necesar să se stabilească dacă celelalte subsisteme neutilizate pot face obiectul unor măsuri compensatorii sau nu.

(52)

În scopul verificării de către autoritățile indiene, titularul unei autorizații prealabile este obligat, din punct de vedere juridic, să mențină „o contabilitate, în bună și cuvenită formă, privind consumul și utilizarea bunurilor importate cu scutire de taxe/procurate la nivel local” într-un format specificat (capitolele 4.26, 4.30 și apendicele 23 la HOP I 09-14), și anume un registru al consumului efectiv. Acest registru trebuie verificat de un expert contabil extern/contabil de gestiune care emite un certificat care arată că registrele prevăzute și înregistrările relevante au fost examinate și că informațiile furnizate în conformitate cu apendicele 23 sunt adevărate și corecte din toate punctele de vedere.

(53)

În ceea ce privește subsistemul utilizat în timpul PAR de către societatea în cauză, și anume exporturile fizice, volumul și valoarea importurilor autorizate și ale exporturilor obligatorii sunt stabilite de către GI și sunt înregistrate în autorizație. În plus, în momentul importului și al exportului, funcționarii guvernamentali trebuie să înregistreze tranzacțiile respective în autorizație. Volumul importurilor autorizate în cadrul AAS este stabilit de către GI, pe baza unor norme standard de intrări/ieșiri (SION) care există pentru majoritatea produselor, inclusiv pentru produsul care face obiectul reexaminării.

(54)

Inputurile importate nu sunt transferabile și trebuie utilizate pentru fabricarea produsului de export. Obligația de export trebuie îndeplinită într-un anumit termen de la eliberarea licenței (24 de luni, cu două prelungiri posibile, de șase luni fiecare).

(55)

Astfel cum s-a explicat la considerentul 26, un document FTP nou a intrat în vigoare în aprilie 2015. În ceea ce privește punerea în aplicare menționată la considerentele 50-54, singura modificare adusă de noul document FTP a fost reducerea perioadei de îndeplinire a obligației de export, de la 24 de luni la 18 luni. Trebuie precizat, de asemenea, că toate licențele utilizate de producătorul-exportator cooperant în cursul PAR se supuneau încă FTP 09-14, deoarece au fost emise înainte de aprilie 2015.

(56)

Ancheta a stabilit că cerințele de verificare stipulate de autoritățile indiene nu au fost încă respectate sau testate în practică.

(57)

Producătorul-exportator cooperant a ținut un registru privind producția și consumul. Cu toate acestea, nu s-a putut verifica ce inputuri au fost consumate în procesul de fabricare a produsului exportat (și nici originea acestora) și în ce cantități. În special, sistemul pus în aplicare nu a permis identificarea și măsurarea cu precizie a unei eventuale remiteri excesive.

(58)

În ceea ce privește cerințele în materie de verificare menționate la considerentul 52, s-a constatat că niciuna dintre licențele AAS utilizate de societate nu se afla într-o etapă a duratei de valabilitate care să impună transmiterea către autorități a apendicelui 23. Cu toate acestea, s-a constatat și că niciuna dintre evidențele păstrate de societăți nu permite calcularea remiterii în exces în conformitate cu cerințele apendicelui 23, ceea ce face imposibilă orice certificare viitoare de către un expert contabil extern/contabil de gestiune.

(59)

În plus, s-a stabilit că doar un procent cuprins între 75 % și 85 % din materia primă principală (cocs calcinat de petrol sau „CPC”) importată cu scutire de taxe în temeiul AAS a fost încorporat fizic în GES, iar un procent cuprins între 15 % și 25 % a fost încorporat în două produse secundare, și anume bulgări de minereu și minereu mărunt. S-a constatat, de asemenea, că cel puțin o parte din ambele produse secundare s-a vândut pe piața națională și că nu există niciun sistem de măsurare a cantităților efective de CPC importat cu scutire de taxe și încorporat în produsele secundare exportate sau vândute pe piața națională.

(60)

Pe scurt, se consideră că producătorul-exportator cooperant nu a putut demonstra că au fost respectate dispozițiile relevante ale FTP.

(61)

Scutirea de taxe de import constituie o subvenție în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (ii) și al articolului 3 punctul 2 din regulamentul de bază, și anume constituie o contribuție financiară a GI, întrucât diminuează veniturile din taxe care în mod normal ar trebui să fie percepute și conferă un avantaj exportatorului anchetat deoarece îi îmbunătățește lichiditățile.

(62)

În plus, AAS pentru exporturi fizice sunt în mod clar condiționate prin lege de rezultatele la export și, prin urmare, sunt considerate specifice și pot face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 4 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază. O societate nu poate obține niciun avantaj în cadrul acestor sisteme fără a încheia un angajament de export.

(63)

Subsistemul aplicat în cazul de față nu poate fi considerat drept un sistem autorizat de drawback al taxelor sau un sistem autorizat de drawback pentru inputurile de substituire în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (ii) din regulamentul de bază. Acesta nu respectă normele enunțate în anexa I punctul (i), în anexa II (definiția și normele privind sistemele de drawback) și în anexa III (definiția și normele privind sistemele de drawback pentru inputurile de substituire) la regulamentul de bază. GI nu a aplicat în mod eficace un sistem sau o procedură de verificare prin care să confirme dacă și în ce cantitate au fost consumate inputuri pentru fabricarea produsului exportat [anexa II alineatul (4) din regulamentul de bază și, în cazul sistemelor de drawback pentru inputuri de substituire, anexa III punctul II alineatul (2) din regulamentul de bază]. Se estimează, de asemenea, că normele standard de intrări/ieșiri pentru produsul care face obiectul reexaminării nu sunt suficient de precise și că nu pot constitui în sine un sistem de verificare a consumului real, deoarece aceste norme nu permit GI să verifice cu suficientă exactitate cantitățile de inputuri consumate pentru producția exportată. În plus, GI nu a efectuat o examinare ulterioară pe baza inputurilor efective implicate, ceea ce ar fi fost normal să facă, în absența unui sistem de verificare aplicat în mod eficace [anexa II alineatul (5) și anexa III punctul II alineatul (3) din regulamentul de bază].

(64)

Prin urmare, acest subsistem poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(65)

În lipsa unor sisteme autorizate de drawback al taxelor sau de drawback pentru inputurile de substituire, avantajul care poate face obiectul unor măsuri compensatorii este reprezentat de remiterea taxelor de import datorate în mod normal pentru importurile de inputuri.

(66)

Deoarece nu au existat dovezi fiabile care să indice contrariul, valoarea subvenției acordate producătorului-exportator cooperant a fost calculată pe baza taxelor vamale de import la care se renunță (taxe vamale de bază și taxe vamale suplimentare speciale) asupra materialelor importate în cadrul subsistemului în timpul PAR (numărător). În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază, taxele suportate în mod necesar pentru a obține subvenția au fost deduse, în cazul unor cereri justificate, din valoarea subvenției. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției s-a alocat în funcție de cifra de afaceri realizată la export pentru produsul care face obiectul reexaminării în timpul PAR ca numitor corespunzător, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(67)

Rata subvenției stabilită în ceea ce privește acest sistem pentru producătorul-exportator cooperant se ridică la 0,30 %.

(68)

Descrierea detaliată a FMS se regăsește la punctul 3.14 din FTP 09-14 și la punctul 3.8 din HOP I 09-14.

(69)

Orice producător-exportator sau comerciant-exportator este eligibil în cadrul acestui sistem.

(70)

În cadrul acestui sistem, toate exporturile de produse, inclusiv de GES, către țările notificate în conformitate cu tabelele 1 și 2 din apendicele 37(C) la HOP I 09-14 pot beneficia de un credit pentru taxe echivalent cu 3 % din valoarea FOB. De la 1 aprilie 2011, toate exporturile de produse către țările notificate în conformitate cu tabelul 3 din apendicele 37(C) („piețe-țintă”) pot beneficia de un credit pentru taxe echivalent cu 4 % din valoarea FOB. Anumite tipuri de activități de export sunt excluse din sistem, de exemplu exporturile de bunuri importate sau bunuri transbordate, operațiunile asimilate exporturilor, exporturile de servicii și cifra de afaceri la export a unităților care funcționează în zone economice speciale/unități axate pe export.

(71)

Creditele pentru taxe vamale obținute în cadrul FMS sunt transferabile fără restricții și sunt valabile pe o perioadă de 24 de luni de la data emiterii certificatului relevant privind dreptul la credite. Aceste credite pot fi utilizate pentru plata taxelor vamale aferente importurilor ulterioare de orice input sau bun, inclusiv de mijloace de producție.

(72)

Certificatul privind dreptul la credite este emis din portul din care au fost efectuate exporturile după realizarea acestora sau expedierea bunurilor. Dacă reclamantul pune la dispoziția autorităților copii ale tuturor documentelor relevante referitoare la export (de exemplu, ordine de export, facturi, avize de expediere, certificate bancare), GI nu mai poate interveni în sensul acordării sau neacordării creditelor pentru taxe.

(73)

S-a constatat că producătorul-exportator cooperant a beneficiat de avantajele acordate în cadrul FMS în cursul PAR.

(74)

Prin sistemul FMS se acordă subvenții în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (ii) și al articolului 3 punctul 2 din regulamentul de bază. Un credit FMS pentru taxe este o contribuție financiară din partea GI, deoarece creditul va fi utilizat în cele din urmă pentru compensarea taxelor la import, diminuând astfel veniturile fiscale care ar fi obținute în mod normal de GI. În plus, creditul FMS pentru taxe conferă un avantaj exportatorului, deoarece îi îmbunătățește lichiditățile.

(75)

În plus, sistemul FMS este condiționat prin lege de rezultatele obținute la export și, prin urmare, se consideră că este specific și că poate face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 4 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază.

(76)

Acest sistem nu poate fi considerat ca fiind un sistem autorizat de drawback al taxelor sau de drawback pentru inputuri de substituire în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (ii) din regulamentul de bază. Acesta nu respectă normele stricte prevăzute în anexa I punctul (i), în anexa II (definiția și normele privind sistemele de drawback) și în anexa III (definiția și normele privind sistemul de drawback pentru inputurile de substituire) la regulamentul de bază. Exportatorul nu are obligația de a consuma efectiv bunurile importate cu scutire de taxe în procesul de producție, iar valoarea creditelor nu se calculează în funcție de inputurile utilizate efectiv. Nu există un sistem sau o procedură care să confirme care dintre inputuri (inclusiv cantitățile și originea acestora) sunt consumate în procesul de fabricare a produsului exportat sau dacă s-a realizat o plată în exces a taxelor la import în sensul anexei I punctul (i) și al anexelor II și III la regulamentul de bază. Un exportator este eligibil pentru FMS indiferent dacă importă sau nu inputuri. Pentru a beneficia de avantaj, este suficient ca un exportator să exporte bunuri, fără să fie necesar să demonstreze că a importat vreun input. Astfel, chiar și exportatorii care își procură intern toate inputurile și nu importă bunuri care pot fi folosite ca inputuri pot beneficia de FMS. În plus, un exportator poate utiliza creditele pentru taxe FMS pentru a importa mijloace de producție, deși acestea nu fac obiectul sistemelor autorizate de drawback al taxelor, după cum se stipulează în anexa I punctul (i) din regulamentul de bază, întrucât nu sunt consumate la fabricarea produselor exportate. De asemenea, Comisia observă că nu a fost efectuată nicio altă examinare de către GI pe baza inputurilor și operațiunilor efective pentru a stabili dacă au avut loc plăți în exces.

(77)

Deoarece nu au existat dovezi fiabile care să indice contrariul, valoarea subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii s-a calculat pe baza avantajului conferit beneficiarului astfel cum a fost constatat în cursul PAR și înscris de către solicitanți ca venit, pe baza principiilor contabilității de angajamente la momentul tranzacției de export. În conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției (numărător) a fost împărțită la cifra de afaceri realizată la export pentru produsul care face obiectul reexaminării în cursul PAR ca numitor corespunzător, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(78)

Pe baza celor menționate mai sus, rata subvenției stabilite în ceea ce privește acest sistem pentru producătorul-exportator cooperant a fost de 0,13 %.

(79)

În urma intrării în vigoare a FTP 15-20 la 1 aprilie 2015, FMS și patru alte sisteme au fost reunite în sistemul de stimulare a exportului de mărfuri („MEIS” – Merchandise Export Incentive Scheme) descris la considerentele 83-100. Astfel cum se explică în documentul intitulat „Aspecte principale ale politicii în domeniul comerțului exterior 2015-2020” (13) publicat de Direcția Generală de Comerț Exterior a GI: „Anterior au existat cinci sisteme diferite (sistemul «produs-țintă», sistemul «produs țintă asociat pieței», sistemul «piață-țintă», sistemul de stimulente pentru infrastructura agricolă, VKGUY) pentru recompensarea exporturilor de mărfuri prin diferite tipuri de credite pentru taxe cu condiții variate (specifice sectorului sau doar utilizatorului respectiv) asociate utilizării lor. În prezent, toate aceste sisteme au fost reunite într-un sistem unic, denumit Sistemul de export de mărfuri din India […].”

(80)

Ancheta a stabilit că producătorul-exportator cooperant a trecut de la FMS la MEIS după retragerea FMS.

(81)

Având în vedere considerentele 79 și 80, Comisia consideră că subvenționarea conferită în temeiul FMS nu a încetat, ci a fost doar integrată în noul sistem și redenumită, și că avantajele oferite în cadrul FMS continuă să fie oferite în cadrul noului sistem. Pe această bază, se consideră că FMS poate face obiectul unor măsuri compensatorii până la retragerea sa.

(82)

Descrierea detaliată a MEIS se găsește la capitolul 3 din FTP 15-20, precum și la capitolul 3 din HOP I 15-20.

(83)

MEIS a intrat în vigoare la 1 aprilie 2015, și anume la jumătatea PAR. Se reamintește că, astfel cum s-a explicat la considerentele 79-81, MEIS este succesorul programului FMS și al altor patru programe (sistemul „produs-țintă”, sistemul „produs-țintă asociat pieței”, sistemul de stimulente pentru infrastructura agricolă și VKGUY).

(84)

Orice producător-exportator sau comerciant-exportator este eligibil în cadrul acestui sistem.

(85)

Societățile eligibile pot beneficia de MEIS dacă exportă produse specifice în țări specifice care se încadrează în grupul A („piețe tradiționale”, ce includ toate statele membre ale UE), grupul B („piețe emergente și piețe țintă”) și grupul C („alte piețe”). Țările care fac parte din fiecare grup și lista produselor, cu ratele corespunzătoare ale recompenselor, sunt prezentate în tabelul 1 și, respectiv, tabelul 2 din apendicele 3B la FTP 15-20.

(86)

Avantajul ia forma unui credit pentru taxe echivalent cu un procent din valoarea FOB a exportului. În cazul GES, s-a constatat că acest procent era 2 % pentru exporturile către țările din grupul B și 0 % pentru exporturile către țările din grupurile A și C în cursul PAR. Anumite tipuri de exporturi sunt excluse din sistem, de exemplu exporturile de bunuri importate sau bunuri tranzitate, operațiunile asimilate exporturilor, exporturile de servicii și cifra de afaceri la export a unităților care funcționează în zone economice speciale/unități axate pe export.

(87)

Creditele pentru taxe acordate în cadrul MEIS sunt transferabile fără restricții și au o valabilitate de 18 luni de la data emiterii. Pot fi utilizate pentru: (i) plata taxelor vamale aferente importurilor de inputuri sau bunuri, inclusiv de mijloace de producție; (ii) plata accizelor aferente achizițiilor de pe piața națională de inputuri sau bunuri, inclusiv mijloace de producție și plăți; (iii) plata impozitului pe servicii aferent achiziționării de servicii.

(88)

Cererea de acordare a avantajelor în temeiul MEIS trebuie să fie depusă online, pe site-ul Direcției Generale de Comerț Exterior. Documentele relevante (avize de expediere, certificate bancare și dovezi ale debarcării) trebuie să fie asociate cererii online. Autoritatea regională (denumită în continuare „AR”) competentă din cadrul GI emite creditul pentru taxe după examinarea documentelor. Atât timp cât exportatorul prezintă documentele relevante, AR nu poate interveni în sensul acordării sau neacordării creditelor pentru taxe.

(89)

S-a constatat că producătorul-exportator cooperant a beneficiat de avantajele acordate în cadrul MEIS în cursul PAR.

(90)

MEIS acordă subvenții în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (ii) și al articolului 3 punctul 2 din regulamentul de bază. Creditul MEIS pentru taxe este o contribuție financiară din partea GI, deoarece creditul va fi utilizat în cele din urmă pentru compensarea taxelor la import, diminuând astfel veniturile fiscale care ar fi obținute în mod normal de GI. În plus, creditul pentru taxe MEIS conferă un avantaj exportatorului, deoarece îi îmbunătățește lichiditățile.

(91)

În plus, MEIS este condiționat prin lege de rezultatele la export și, prin urmare, se consideră că este specific și că poate face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 4 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază.

(92)

Acest sistem nu poate fi considerat ca fiind un sistem autorizat de drawback al taxelor sau de drawback pentru inputuri de substituire în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (ii) din regulamentul de bază. Acesta nu respectă normele stricte prevăzute în anexa I punctul (i), în anexa II (definiția și normele privind sistemele de drawback) și în anexa III (definiția și normele privind sistemul de drawback pentru inputurile de substituire) la regulamentul de bază. Exportatorul nu are obligația de a consuma efectiv bunurile importate cu scutire de taxe în procesul de producție, iar valoarea creditelor nu se calculează în funcție de inputurile utilizate efectiv. Nu există un sistem sau o procedură care să confirme care dintre inputuri sunt consumate în procesul de fabricare a produsului exportat sau dacă s-a realizat o plată în exces a taxelor de import în sensul anexei I punctul (i) și al anexelor II și III la regulamentul de bază. Un exportator este eligibil pentru MEIS indiferent dacă importă sau nu inputuri. Pentru a beneficia de avantaj, este suficient ca un exportator să exporte bunuri, fără să fie necesar să demonstreze că a importat vreun input. Astfel, chiar și exportatorii care își procură de pe piața locală toate inputurile și nu importă bunuri care pot fi folosite ca inputuri pot beneficia de MEIS. În plus, un exportator poate utiliza creditele pentru taxe MEIS pentru a importa mijloace de producție, deși acestea nu fac obiectul sistemelor autorizate de drawback al taxelor, după cum se stipulează în anexa I punctul (i) la regulamentul de bază, întrucât nu sunt consumate la fabricarea produselor exportate. În plus, nu a fost efectuată nicio altă examinare de către GI pe baza inputurilor și operațiunilor efective pentru a stabili dacă a avut loc o plată în exces.

(93)

Exporturile către Uniunea Europeană nu au fost eligibile direct pentru a beneficia de MEIS în timpul PAR deoarece statele membre ale UE fac parte din grupul A de țări, care nu era eligibil pentru a beneficia de MEIS în acea perioadă. Pe această bază, GI a susținut că MEIS nu ar trebui considerat ca putând face obiectul unor măsuri compensatorii. Cu toate acestea, creditele pentru taxe obținute în temeiul MEIS la exporturile de GES către țări terțe sunt transferabile fără restricții și pot fi utilizate pentru a compensa taxe de import plătite pentru inputurile încorporate în produsul care face obiectul reexaminării, chiar și atunci când acesta este exportat către Uniune. Din acest motiv, s-a considerat că MEIS a oferit avantaje la exporturile de GES în general, inclusiv la exporturile către Uniune, prin urmare, argumentul a fost respins.

(94)

După comunicarea concluziilor, GI și-a reiterat argumentul potrivit căruia, având în vedere că doar exporturile către țări din afara UE au fost eligibile direct pentru avantajele în cadrul MEIS în timpul PAR, nu se poate considera că sistemul ar putea face obiectul unor măsuri compensatorii. Cu toate acestea, GI nu a prezentat argumente noi care să conteste constatările de la considerentul 93, în special faptul că creditele pentru taxe obținute în legătură cu exporturi de GES către țări terțe sunt transferabile fără restricții și pot fi utilizate pentru a compensa taxe de import plătite pentru inputurile încorporate în produsul care face obiectul reexaminării atunci când acesta este exportat către Uniune. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(95)

Valoarea subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii s-a calculat pe baza avantajului conferit beneficiarului, astfel cum a fost constatat în cursul PAR și înscris de către solicitanți ca venit, pe baza principiilor contabilității de angajamente la momentul tranzacției de export.

(96)

S-a constatat că în timp ce MEIS și sistemul care l-a precedat, FMS, au fost ambele în vigoare timp de șase luni (FMS, în prima jumătate din PAR, iar MEIS, în a doua jumătate), valoarea subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii conferite în temeiul MEIS a fost de aproape trei ori mai mare decât suma conferită în temeiul FMS.

(97)

În concluziile sale, Comisia, în conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, a împărțit această valoare a subvenției (numărător) la cifra de afaceri realizată la export pentru produsul care face obiectul reexaminării în cursul PAR ca numitor corespunzător, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(98)

GI a afirmat că metoda de calcul a Comisiei, descrisă la considerentul 97, a determinat dubla contabilizare a avantajelor conferite în temeiul MEIS, o dată pentru exporturi către țări direct eligibile pentru MEIS și o dată pentru exporturile globale (inclusiv exporturile către Uniune). Cu toate acestea, deoarece metoda de calcul descrisă la considerentul 97 constă în împărțirea avantajului conferit pentru toate exporturile doar la cifra de afaceri realizată la export (incluzând exporturile către Uniune), nu a existat o dublă contabilizare a beneficiilor. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(99)

În orice caz, în contextul prezentei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, nu este necesară stabilirea ratei exacte a subvenției în temeiul MEIS, deoarece există dovezi suficiente privind continuarea subvenționării având în vedere constatările cu privire la celelalte programe investigate. Prin urmare, este necesar doar să se stabilească faptul că avantajele conferite în temeiul FMS au continuat să fie conferite de MEIS, deoarece MEIS este programul de continuare a FMS, astfel cum s-a stabilit la considerentele 79-81. În acest sens, Comisia a recalculat rata subvenției în modul cel mai prudent posibil, utilizând cel mai mare numitor disponibil, și anume cifra de afaceri totală aferentă GES. Pe această bază, rata subvenției calculată cu privire la acest program pentru producătorul-exportator cooperant s-a ridicat la 0,31 %. Această rată constituie o limită inferioară a ratei subvenției în timpul PAR.

(100)

Trebuie menționat că se așteaptă ca rata subvenționării prin acest program să crească în mod semnificativ după PAR deoarece, prin Avizul public nr. 44/2015-2020 din 29 octombrie 2015, GI a extins beneficiul ratei de 2 % la grupurile A și C, extinzând astfel piața acoperită de MEIS la toate țările, în special la statele membre ale UE. Această evoluție va crește nivelul subvenționării în comparație cu cele observate în cursul PAR. Într-adevăr, deoarece avantajele conferite de MEIS pot fi solicitate, în principiu, pentru orice export, se anticipează că rata subvenției prin acest sistem va crește semnificativ și va atinge 2 %.

(101)

Descrierea detaliată a acestui sistem se regăsește la capitolul 5 din FTP 09-14 și din FTP 15-20, precum și la capitolul 5 din HOP I 09-14 și din HOP I 15-20.

(102)

În cadrul acestui sistem sunt eligibili producătorii-exportatori, comercianții-exportatori „asociați” producătorilor, precum și prestatorii de servicii.

(103)

Sub rezerva unei obligații de export, o societate este autorizată să importe mijloace de producție cu reducere de taxe. O obligație de export este o obligație de a exporta bunuri în valoare minimă egală cu de șase sau opt ori valoarea taxei neplătite, în funcție de subsistemul ales. În acest scop, GI emite, la cerere și cu plata unei taxe, o licență EPCGS. Sistemul prevede un nivel redus al taxelor la import de 3 %, aplicabil tuturor mijloacelor de producție importate în cadrul acestui sistem. Pentru a respecta obligația de export, mijloacele de producție importate trebuie utilizate pentru a produce o anumită cantitate de bunuri pentru export într-o perioadă dată. Mijloacele de producție pot fi importate cu un nivel al taxei de 0 % în cadrul EPCGS, însă, în acest caz, perioada pentru îndeplinirea obligației de export este mai scurtă.

(104)

Titularul unei licențe EPCGS poate, de asemenea, să achiziționeze mijloace de producție pe piața națională. În acest caz, producătorul național de mijloace de producție poate să beneficieze el însuși de acest avantaj și să importe fără taxe vamale componentele necesare pentru fabricarea mijloacelor de producție în cauză. În mod alternativ, producătorul național poate solicita să beneficieze de avantajul aferent operațiunilor asimilate exporturilor în ceea ce privește furnizarea de mijloace de producție unui titular de licență EPCGS.

(105)

La fel ca în cazul anchetei inițiale, s-a constatat că producătorul-exportator care a cooperat a continuat să beneficieze de avantajele acordate în cadrul EPCGS în timpul PAR.

(106)

EPCGS acordă subvenții în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (ii) și al articolului 3 punctul 2 din regulamentul de bază. Reducerea taxei vamale constituie o contribuție financiară din partea GI, deoarece această concesie diminuează veniturile fiscale pe care GI le-ar fi obținut în mod normal. În afară de aceasta, reducerea taxei conferă exportatorului un avantaj, deoarece taxele neplătite la import îmbunătățesc lichiditățile societății.

(107)

În plus, EPCGS este condiționat prin lege de rezultatele la export, deoarece licențele nu pot fi obținute fără a încheia un angajament de export. Prin urmare, acest sistem este considerat specific și poate face obiectul unor măsuri compensatorii în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază.

(108)

EPCGS nu poate fi considerat un sistem autorizat de drawback al taxelor sau un sistem autorizat de drawback pentru inputurile de substituire în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (ii) din regulamentul de bază. Mijloacele de producție nu intră în sfera de aplicare a unor astfel de sisteme autorizate, astfel cum sunt definite în anexa I punctul (i) din regulamentul de bază, deoarece ele nu sunt consumate în procesul de fabricare a produselor exportate.

(109)

Valoarea subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii a fost calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe baza valorii taxelor vamale neachitate pentru mijloacele de producție importate, repartizate pe o perioadă corespunzătoare duratei normale de amortizare a acestor mijloace de producție în industria în cauză. Valoarea astfel calculată, care poate fi atribuită PAR, a fost ajustată prin adăugarea dobânzii corespunzătoare acestei perioade, astfel încât să se stabilească valoarea totală a avantajului de-a lungul timpului. Rata dobânzii comerciale aplicabile în India în timpul PAR a fost considerată adecvată în acest scop.

(110)

În conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției a fost împărțită la cifra de afaceri corespunzătoare realizată la export în timpul PAR ca numitor corespunzător, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(111)

Pe baza celor menționate mai sus, rata subvenției stabilite în ceea ce privește acest sistem pentru producătorul-exportator cooperant a fost de 0,27 %.

(112)

După comunicarea concluziilor, producătorul-exportator care a cooperat a susținut că pentru calcularea ratei subvenției conferite în temeiul acestui program, valoarea subvenției ar fi trebuit să fie împărțită la cifra totală de afaceri a societății, incluzând atât exporturile, cât și vânzările la nivel național, nu doar la cifra de afaceri realizată în legătură cu exporturile. Acesta și-a fundamentat argumentul pe faptul că utilajele care beneficiază de subvenții în temeiul EPCGS pot fi utilizate, de asemenea, pentru fabricarea de produse vândute pe piața națională și a făcut referire la articolul F litera (b) punctul 2 din Orientările Comisiei privind calculul valorii subvenției în cadrul anchetelor de stabilire a taxelor compensatorii (14) (denumite în continuare „orientările”) care conține o îndrumare referitoare la calculul ratei subvenției pentru subvenții altele decât cele pentru export. Cu toate acestea, posibilitatea de a fabrica GES vândute pe piața națională cu utilaje importate în cadrul EPCGS nu contrazice calificarea EPCGS drept un program de subvenții pentru export, deoarece, astfel cum s-a explicat la considerentele 103 și 107, această subvenție este condiționată prin lege de rezultatele la export. Prin urmare, articolul F litera (b) punctul 2 din orientări, care se referă la subvenții altele decât cele pentru export, nu se aplică în cazul calculării EPCGS, argumentul fiind astfel respins. În plus, se reamintește faptul că metoda de calcul utilizată pentru EPCGS în procedura de față este aceeași cu cea utilizată în celelalte proceduri referitoare la GES originare din India, și anume ancheta inițială [a se vedea considerentul 57 din Regulamentul (CE) nr. 1008/2004 al Comisiei (15)], reexaminarea intermediară parțială [a se vedea considerentul 54 din Regulamentul (CE) nr. 1354/2008] și prima reexaminare efectuată în perspectiva expirării măsurilor [a se vedea considerentul 47 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1185/2010].

(113)

Solicitanții au susținut că Reserve Bank of India („RBI”) impunea în cadrul ECS un plafon maxim al ratelor dobânzilor la credite pentru export acordate de bănci. S-a susținut că acest plafon a fost stabilit la valoarea de referință a ratei dobânzii de bază minus 2,5 %.

(114)

S-a constatat totuși că plafonul maxim al ratelor dobânzilor impus băncilor la creditele pentru export în INR a fost retras cu efect de la 1 iulie 2010 prin Circulara principală a RBI DBOD No DIR(Exp.) BC 06/04.02.002/2010-11 și că plafonul maxim al ratelor dobânzilor impus băncilor la creditele pentru export în valută a fost retras cu efect de la 5 mai 2012 prin Circulara principală DBOD No DIR(Exp.) BC 04/04.02.002/2011-2012, excepție făcând un număr mic de sectoare industriale specifice. GES nu au fost incluse în lista excepțiilor și, în conformitate cu cadrul juridic în vigoare, sistemul ECS nu a fost, prin urmare, disponibil pentru producătorii de GES în cursul PAR.

(115)

Ancheta a confirmat că ratele efective obținute de producătorul-exportator cooperant pentru împrumuturile sale au fost egale cu ratele de bază ale băncilor respective care au acordat împrumuturile sau doar puțin diferite de acestea. Deoarece nu au existat elemente care să arate că RBI stabilea rata de bază a băncilor, s-a concluzionat că ratele creditelor pentru export au fost stabilite de bănci în mod liber.

(116)

Trebuie precizat că, la scurt timp după PAR, RBI a anunțat un nou „Sistem de egalizare a dobânzii la creditele pentru export în rupii anterioare și ulterioare expedierii” prin circulara de bază DBR.Dir.BC.nr. 62/04.02.001/2015-16 din 4 decembrie 2015. Sistemul este disponibil pentru exporturi de produse dintr-o gamă largă, inclusiv GES, indiferent de mărimea producătorului-exportator, precum și pentru orice exporturi în cazul societăți mici și mijlocii. Pe această bază, nu se poate exclude posibilitatea ca producătorul-exportator cooperant să fi început sau să înceapă în viitor să beneficieze de acest sistem. Cu toate acestea, avantajele obținute, dacă există, sunt ulterioare PAR.

(117)

Având în vedere cele de mai sus, în contextul prezentei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, Comisia nu consideră că este necesar să prezinte concluzii referitoare acest program.

(118)

În conformitate cu Politica de promovare industrială din 2004, statul Madhya Pradesh (denumit în continuare „MP”) oferă scutire de taxa pe electricitate societăților industriale care investesc în generarea de energie electrică pentru nevoi proprii.

(119)

Descrierea sistemului de scutire de taxa pe electricitate aplicat de guvernul MP este prevăzută la secțiunea 3-B din Legea privind taxa pe electricitate din 1949.

(120)

Orice producător care investește un anumit capital în construcția unei centrale electrice în statul Madhya Pradesh poate beneficia de acest sistem.

(121)

În conformitate cu notificarea nr. 5691-XIII-2004 din 29 septembrie 2004 a guvernului MP, societățile sau persoanele care investesc în centrale noi care produc electricitate pentru consumul propriu cu o capacitate de peste 10 KW pot obține de la Inspectoratul pentru electricitate din MP un certificat de scutire de la plata taxei pe electricitate. Scutirea se acordă exclusiv pentru electricitatea generată pentru consum propriu și numai dacă centrala electrică nouă nu înlocuiește una mai veche. Scutirea se acordă pe o perioadă de cinci ani.

(122)

Prin notificarea nr. 3023/F-4/3/13/03 din 5 aprilie 2005, guvernul MP a acordat scutirea pentru prima centrală electrică construită de producătorul-exportator cooperant (denumită în continuare „centrala cu capacitate de 30 MW”) pe o perioadă de 10 ani, cu efect de la 6 aprilie 2005. Trebuie menționat că această notificare s-a aplicat doar producătorului-exportator cooperant și a constituit, prin urmare, o excepție de la perioada de scutire generală de cinci ani definită în notificarea nr. 5691-XIII-2004. Aceasta sugerează că stimulentul nu este acordat sistematic conform unor criterii clar stabilite prin lege sau regulament.

(123)

Prin notificarea nr. 4328-XIII-2006 din 21 iulie 2006, guvernul MP a introdus perioade de scutire distincte, de cinci, șapte și 10 ani, aplicabile în funcție de valoarea investiției reprezentată de centrala electrică subvenționată.

(124)

Potrivit unei scrisori a guvernului MP din 4 februarie 2015, s-a acordat o perioadă de scutire de șapte ani pentru cea de-a doua centrală electrică a producătorului-exportator cooperant (denumită în continuare „centrala cu capacitate de 33 MW”), între 10 iunie 2009 și 9 iunie 2016.

(125)

Valoarea subvenției a fost calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, pe baza taxei pe vânzări neplătite în ceea ce privește electricitatea cumpărată în PAR (numărătorul) și a cifrei de afaceri totale a vânzărilor societății (numitorul), deoarece EDES nu este condiționat de rezultatele la export, iar utilizarea energiei electrice nu era limitată la fabricarea produsului care face obiectul reexaminării.

(126)

Pe baza celor menționate mai sus, rata subvenției stabilite în ceea ce privește acest sistem pentru producătorul-exportator cooperant a fost de circa 2 %.

(127)

Cu toate acestea, centrala cu capacitatea de 30 MW operată de producătorul-exportator cooperant a încetat să mai fie eligibilă pentru EDES în aprilie 2015 (și anume, în timpul PAR), în temeiul notificării nr. 3023/F-4/3/13/03, menționată la considerentul 122. Ancheta a confirmat că producătorul-exportator cooperant nu a beneficiat de scutire de taxe pentru această centrală electrică ulterior acestei date.

(128)

În ceea ce privește centrala cu capacitate de 33 MW, eligibilitatea a încetat în iunie 2016, astfel cum s-a explicat la considerentul 124. Deoarece vizita de verificare a avut loc, de asemenea, în iunie 2016, nu s-a putut verifica la fața locului dacă acordarea avantajelor a încetat într-adevăr după această dată. Cu toate acestea, dat fiind că expirarea avantajelor a putut fi verificată în cazul centralei cu capacitatea de 30 MW, nu există niciun motiv concret pentru contestarea faptului că avantajele au expirat la termen și pentru centrala cu capacitate de 33 MW.

(129)

Având în vedere expirarea avantajelor în temeiul acestui sistem, Comisia a constatat că producătorul-exportator a încetat să beneficieze de acest sistem. În orice caz, în contextul prezentei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, Comisia nu consideră necesar să prezinte concluzii referitoare la acest sistem deoarece, astfel cum s-a constatat mai sus, există suficiente dovezi pentru a se concluziona că există o continuare a subvenționării în temeiul sistemelor investigate de Comisie.

(130)

Valorile subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii în conformitate cu dispozițiile din regulamentul de bază, exprimate pe o bază ad valorem pentru producătorul-exportator cooperant au fost:

Tabelul 1

(131)

Valoarea totală a subvenționării depășește pragul de minimis menționat la articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(132)

GI a afirmat că producătorul-exportator necooperant Graphite India Limited („GIL”) nu a beneficiat de niciunul dintre cele cinci sisteme care pot face obiectul măsurilor compensatorii și cu privire la care s-a constatat că au conferit avantaje societății HEG, pe baza următoarelor argumente:

(133)

Aceste argumente trebuie respinse pentru următoarele motive:

(134)

Potrivit cererii de reexaminare, GIL a beneficiat de aceleași sisteme care pot face obiectul măsurilor compensatorii ca producătorul-exportator cooperant. Nu există informații disponibile care să indice contrariul. În fapt, ancheta de față a arătat că două sisteme de care GIL a beneficiat și care au făcut obiectul unor măsuri compensatorii în urma anchetei inițiale (DDS și EPCGS) continuă să fie aplicabile, iar exportatorul care a cooperat continuă să beneficieze de ele. Pe baza acestor date disponibile și în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază, s-a concluzionat că subvenționarea la nivel de țară a continuat în timpul PAR.

(135)

S-a stabilit că, în cursul PAR, producătorul-exportator cooperant a continuat să beneficieze de subvenții care pot face obiectul unor măsuri compensatorii acordate de autoritățile indiene. La considerentul 134 s-a stabilit că subvenționarea a continuat și la nivel național.

(136)

Sistemele de subvenții care pot face obiectul unor măsuri compensatorii oferă avantaje recurente și nu există nicio indicație (cu excepția FMS, care a fost înlocuit imediat de MEIS) că aceste sisteme vor fi retrase progresiv în viitorul apropiat sau că producătorul-exportator cooperant ar putea să nu mai obțină avantaje în temeiul acestor sisteme. Dimpotrivă, aceste sisteme au fost reînnoite în timpul PAR ca parte a Politicii în domeniul comerțului exterior 2015-2020, care va rămâne în vigoare până în martie 2020. În plus, se reamintește că, după PAR: (i) rata subvenției din cadrul MEIS a crescut, așa cum s-a stabilit la considerentele 96 și 100; și că (ii) sistemul de subvenționare a creditelor pentru export a fost reactivat, așa cum s-a stabilit la considerentul 116. De asemenea, orice exportator poate fi eligibil pentru mai multe sisteme de subvenționare.

(137)

S-a examinat, de asemenea, dacă retragerea măsurilor ar determina un volum important de exporturi către Uniune. În acest sens, au fost analizate următoarele elemente: capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din India, exporturile din India către alte țări terțe și atractivitatea pieței din Uniune.

(138)

Astfel cum s-a menționat la considerentul 30, un singur producător-exportator din India a cooperat, acesta reprezentând doar jumătate din totalul capacității de producție din India. Prin urmare, constatările de la punctele de mai jos s-au bazat pe datele disponibile, în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază. În acest sens, Comisia a utilizat informațiile furnizate de producătorul-exportator cooperant, cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, Baza de date a Organizației Națiunilor Unite, statisticile Direcției Generale de Informații și Statistici Comerciale (denumită în continuare „DGCIS”) furnizate de GI și informații disponibile public.

(139)

Pe baza informațiilor financiare publice și a datelor verificate ale producătorului-exportator cooperant HEG (16), (17), capacitatea de producție a ambilor producători indieni a crescut cu 27 % după reexaminarea precedentă în perspectiva expirării, menționată în considerentul 4. La sfârșitul PAR, totalul capacității de producție din India se ridica la 160 000 de tone pe an, fiind împărțit egal între cei doi producători (18). În plus, ancheta a arătat că este probabil ca producătorii-exportatori indieni să își sporească și mai mult capacitatea în cazul creșterii cererii (19).

(140)

Volumul producției celor doi producători indieni a variat între 110 000 și 120 000 de tone în cursul PAR. Pe baza celor de mai sus, totalul capacității neutilizate din India a fost estimat între 40 000 și 50 000 de tone, reprezentând între 29 % și 36 % din consumul la nivelul Uniunii în cursul PAR.

(141)

Creșterea capacității a avut loc în paralel cu scăderea consumului de GES în India și la nivel mondial. GES se utilizează în principal în siderurgia electrică, mai precis, se utilizează în uzinele siderurgice, la topirea deșeurilor de oțel. Prin urmare, evoluția consumului de GES este legată de evoluția producției din sectorul siderurgiei electrice și urmează tendințe similare. Ancheta a stabilit că producția din sectorul siderurgiei electrice din India și din întreaga lume a scăzut între 2012 și PAR (20), în timp ce capacitatea de producție de GES din India a crescut.

(142)

La sfârșitul lunii noiembrie 2014, autoritățile indiene au impus măsuri antidumping la importurile de GES din China (21). Se așteaptă ca pe piața națională, cota producătorilor indieni să crească.

(143)

Pe baza situațiilor financiare publice, s-a constatat că ambii producători-exportatori indieni sunt orientați spre export (22), (23), exportând aproximativ 60 % din totalul producției în timpul PAR.

(144)

Uniunea a rămas o destinație de export importantă pentru producătorul-exportator cooperant HEG, în pofida măsurilor în vigoare. Exporturile realizate de HEG au reprezentat între 10 % și 17 % din valoarea vânzărilor sale totale și între 10 % și 20 % din volumul acestora în cursul PAR. Societatea indiană necooperantă GIL a realizat un volum scăzut de exporturi către Uniune în cursul PAR. Totuși, aceste cifre trebuie să fie interpretate prin corelare cu taxele antidumping și compensatorii aplicabile GIL (15,7 % în total) în comparație cu cele aplicabile HEG (7 % în total).

(145)

În absența altor surse mai fiabile care să permită determinarea volumului de exporturi din India către piețele altor țări terțe, s-a utilizat Baza de date a Organizației Națiunilor Unite. Potrivit acestei baze de date, exporturile către alte țări terțe au crescut între 2012 și 2013 cu 43 % și apoi au scăzut în 2014 și 2015 cu 38 %, comparativ cu 2013. În ansamblu, volumul exporturilor a scăzut între 2012 și PAR (cu 10 %). Principalele destinații ale exporturilor indiene în 2015 au fost SUA, Arabia Saudită, Iran, Turcia și Emiratele Arabe Unite, Republica Coreea, Egipt. Între 2012 și 2015, exporturile indiene către unele dintre aceste destinații au crescut (precum cele către Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, SUA), în timp ce cele către alte destinații (Iran, Turcia, Republica Coreea, Egipt) au scăzut, scăderea totală fiind de 9 %.

(146)

În timp ce în 2012, Rusia era cea de a treia piață de export pentru producătorii indieni din punctul de vedere al volumului, după ce Rusia a impus, în decembrie 2012 (24), o taxă ad valorem la importurile de GES din India variind de la 16,04 % la 32,83 %, exporturile din India către Rusia au scăzut de la 4 415 tone la 638 de tone în 2015, ceea ce reprezintă o scădere de 86 %.

(147)

Informațiile privind volumul exporturilor din Baza de date a Organizației Națiunilor Unite au putut fi verificate prin raportare la statisticile DGCIS, din care au reieșit tendințe similare celor observate în Baza de date a Organizației Națiunilor Unite.

(148)

În plus, volumul exporturilor realizate de producătorul-exportator cooperant HEG către alte țări terțe a urmat tendințe similare, și anume creșterea volumului exporturilor către alte țări terțe în 2013 față de 2012 și scăderea acestora în cursul PAR față de 2014, cu o tendință globală de scădere în cursul perioadei examinate. Trebuie remarcat că, în pofida acestei scăderi a volumului exporturilor, nivelul global în cursul PAR a rămas semnificativ, variind între 20 000 și 30 000 de tone.

(149)

În ceea ce privește prețurile la export, conform bazei de date a Organizației Națiunilor Unite, ancheta a arătat că prețurile exporturilor indiene către anumite țări, precum SUA și Republica Coreea, care erau în medie mai scăzute decât prețurile din UE între 2012 și 2014, au crescut în 2015 la aproximativ același nivel cu prețurile din UE. În plus, prețurile exporturilor indiene către alte țări, precum Arabia Saudită, de exemplu, care erau mai mici decât prețurile din UE între 2012 și 2014, au crescut la un nivel mai mare decât prețurile din UE în 2015. De asemenea, prețurile exporturilor indiene către anumite țări, precum Turcia, de exemplu, au continuat să fie mai mici decât prețurile din UE pe parcursul întregii perioade examinate. Trebuie menționat totuși că prețurile din această bază de date nu diferențiază între tipuri diferite de produse și, prin urmare, fiabilitatea unei astfel de comparații a prețurilor pe această bază este limitată.

(150)

Analiza informațiilor privind prețurile la exporturile către piețe din alte țări terțe ale producătorului-exportator care a cooperat a arătat că în 2012 și 2014, prețurile medii de pe piața din Uniune au fost mai mari decât prețurile medii ale HEG pe alte piețe terțe (ajustate pe baza anului calendaristic, dat fiind că datele au fost furnizate pe baza anului financiar), în timp ce, în cursul PAR, prețurile medii de pe piața din Uniune au fost mai mici decât prețurile medii ale HEG pe alte piețe terțe.

(151)

Nu au fost disponibile alte date care să permită stabilirea unor niveluri exacte ale prețurilor producătorilor-exportatori indieni care au exportat către piețele altor țări terțe.

(152)

Atractivitatea pieței Uniunii a fost demonstrată prin faptul că, în pofida taxelor antidumping și compensatorii în vigoare, GES originare din India au continuat să intre pe piața Uniunii. În cursul perioadei examinate, India a continuat să fie al doilea exportator către Uniune, după Republica Populară Chineză (denumită în continuare „China”). În pofida scăderii din perioada cuprinsă între 2012 și PAR, India a menținut volumul și cotele de piață ale exporturilor sale către Uniune la un nivel semnificativ, așa cum se explică la considerentul 179 de mai jos.

(153)

Evoluția posibilă a vânzărilor la export către Uniune în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor trebuie să fie examinată în contextul scăderii generale a consumului de GES în India și la nivel mondial, corelată cu capacitatea neutilizată din India. După toate probabilitățile, aceasta va crește presiunea asupra producătorilor-exportatori indieni, determinându-i să exploreze alte piețe de export, în special dacă se ia în considerare modelul lor de afaceri orientat spre export. Prin urmare, în cazul în care măsurile din Uniune ar fi abrogate și accesul la piața Uniunii nu ar mai fi supus taxelor antidumping sau taxelor compensatorii, există, într-adevăr, probabilitatea ca o mare parte din capacitatea neutilizată disponibilă să fie utilizată pentru exporturi către piața din Uniune. Într-adevăr, ancheta a arătat că, în timp ce pe unele piețe de export (precum Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, SUA), exporturile din India au crescut în 2015, exporturile totale din India către piețele altor țări terțe au avut o tendință descendentă. Aceasta arată că în anumite țări terțe pare să existe o capacitate limitată de absorbție a cantităților suplimentare de exporturi.

(154)

În plus, astfel cum se menționează la considerentul 146, Rusia a impus taxe antidumping la importurile de GES din India. Producătorii-exportatori indieni au astfel un acces limitat pe această piață și nu își pot crește sau redirecționa volumul exporturilor către Rusia, după cum reiese din scăderea exporturilor către această destinație, începând din 2012.

(155)

Pe această bază, este probabil ca, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor, producătorii-exportatori indieni să continue să exporte cantități semnificative către Uniune și chiar să crească volumul actual al exporturilor, având în vedere capacitatea lor neutilizată semnificativă. Această probabilitate există, într-adevăr, în ceea ce privește producătorul-exportator cooperant, care va fi încurajat să își sporească prezența, deja semnificativă, pe piața din Uniune, și este chiar mai mare în cazul producătorului-exportator necooperant, care se supune unor taxe mai mari decât cele aplicabile producătorului-exportator cooperant și care aproape a încetat să mai exporte către piața Uniunii.

(156)

Analiza de mai sus arată că: (i) importurile indiene subvenționate au continuat să intre pe piața din Uniune în cantități semnificative în timpul PAR; (ii) sistemele de subvenționare vor continua să fie disponibile în viitorul apropiat; (iii) ambii producători indieni sunt orientați către export și dispun de capacitate neutilizată care ar putea să fie utilizată pentru creșterea volumurilor exporturilor către Uniune; (iv) consumul la nivel mondial urmează o tendință descendentă, astfel reducând posibilitățile de export către piețele din anumite alte țări terțe; (v) existența în Rusia a măsurilor antidumping împotriva GES din India restricționează și mai mult posibilitățile de export ale producătorilor-exportatori indieni. Prin urmare, este probabil ca GES din India să continue să intre pe piața Uniunii într-un volum semnificativ și la prețuri care beneficiază de subvenții în cazul retragerii măsurilor.

(157)

Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu articolul 18 alineatul (3) din regulamentul de bază, s-a concluzionat de către Comisie că există probabilitatea continuării subvenționării în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor în vigoare.

(158)

După comunicarea concluziilor, singurul producător-exportator indian care a cooperat, HEG, a susținut că Comisia nu a luat în considerare datele legate de perioada ulterioară PAR în evaluarea sa cu privire la probabilitatea continuării subvenționării. În acest sens, producătorul-exportator indian care a cooperat a susținut că atunci când a aplicat articolul 28 din regulamentul de bază, Comisia nu a luat în considerare faptul că GIL, celălalt producător indian de GES, a realizat o investiție într-o unitate de producție din Uniune, respectiv Graphite Cova GmbH (denumită în continuare „GIL Cova”). HEG a susținut, de asemenea, că GIL are un contract strategic pe termen lung pentru vânzarea de electrozi copți verzi (aceștia reprezentând un produs semifinit) către unitatea sa de grafitizare GIL Cova. HEG a susținut, de asemenea, că din cauza investițiilor strategice ale GIL, concluzia Comisiei potrivit căreia exporturile din India către Uniune vor crește este incorectă, iar constatarea potrivit căreia ambii producători indieni au capacitate neutilizată disponibilă pentru export se bazează pe simple presupuneri. HEG a susținut, de asemenea, că expirarea măsurilor nu va crește volumul importurilor în Uniune, pe baza tendinței descendente a exporturilor din India către Uniune (inclusiv a exporturilor HEG către Uniune) ulterior PAR.

(159)

În plus, HEG a susținut că planurile sale de a-și spori capacitatea de producție reprezentau doar viziunea președintelui Consiliului său de administrație, bazată pe scenariul economic favorabil pentru anul 2010. Astfel, după cum reiese din raportul anual al HEG pentru anul încheiat la 31 martie 2016, în consiliul de administrație nu se mai discută nicio propunere nouă privind extinderea capacităților.

(160)

În ceea ce privește compararea prețurilor efectuată de Comisie la considerentele 149 și 150 în legătură cu exporturile către piețele din alte țări terțe, HEG a prezentat o analiză a prețurilor sale medii CIF/CFR către patru alte țări terțe, comparativ cu prețurile sale medii CIF către Uniune și a concluzionat că, în general, prețurile sale medii către celelalte patru țări terțe sunt mai mari decât prețurile sale către Uniune. Prin urmare, HEG a susținut că piața din Uniune, având niveluri ale prețurilor mai mici, ar fi mai puțin atractivă prin comparație.

(161)

În ceea ce privește argumentul HEG cu privire la investiția GIL în GIL Cova este de menționat că, în perioada examinată, GIL a exportat un volum foarte mic către piața din Uniune. Se consideră totuși că acest lucru nu este cauzat doar de investițiile GIL în GIL Cova, ci în principal de taxele mari antidumping și compensatorii care se aplică exporturilor GIL India către Uniune (15,7 % în total). În scenariul în care măsurile antidumping și/sau compensatorii sunt abrogate, este probabil ca GIL să își reia exporturile către Uniune, în pofida investiției sale în GIL Cova, luând, de asemenea, în considerare capacitatea sa neutilizată disponibilă și atractivitatea pieței Uniunii, astfel cum se descrie la considerentele 152-155 de mai sus.

(162)

În ceea ce privește argumentul HEG referitor la tendința exporturilor ulterior PAR, se subliniază că aceste exporturi au avut loc pe perioada în care măsurile antidumping și compensatorii erau în vigoare. Prin urmare, chiar dacă volumul exporturilor HEG ulterior PAR a prezentat o tendință descendentă, este probabil ca exporturile HEG către Uniune să crească dacă măsurile antidumping și/sau compensatorii sunt abrogate, ținând seama de faptul că, în pofida măsurilor instituite, HEG a continuat să exporte către piața din Uniune la prețuri care fac obiectul unui dumping și a unor subvenții semnificative, având în vedere modelul său de afaceri orientat către export și capacitatea sa neutilizată, care ar putea crește în viitor, în cazul în care cererea pentru produsele sale va crește, astfel cum se descrie la considerentele 139-155 de mai sus.

(163)

În plus, în ceea ce privește intenția HEG de a-și spori capacitatea, s-a subliniat că în timpul verificării la fața locului din 2016, HEG a prezentat echipei de caz un scurt film de prezentare a grupului HEG. Unul dintre elementele prezentate în acest film au fost planurile viitoare ale societății privind creșterea capacității sale de producție. În plus, reprezentanții societății au explicat în timpul verificării la fața locului că aceste planuri erau suspendate la momentul respectiv, ținând seama de faptul că societatea nu își utiliza întreaga capacitate și de scăderea cererii globale. Prin urmare, în cazul în care măsurile antidumping și/sau compensatorii sunt abrogate, este posibil ca cererea de GES din India în Uniune să crească și, prin urmare, HEG va avea o motivație pentru a-și crește capacitatea în vederea satisfacerii cererii.

(164)

În ceea ce privește argumentul HEG referitor la diferențele de preț dintre piața din Uniune și piețele din alte țări terțe, se subliniază că comparația efectuată de Comisie la considerentele 149 și 150 este între prețurile medii ale producătorilor-exportatori indieni către piețe din alte țări terțe și prețurile medii ale producătorilor din Uniune pe piața din Uniune, nu prețurile medii ale producătorilor indieni pe piața din Uniune. Se reamintește că prețul mediu al HEG pe piața din Uniune este la un nivel de dumping semnificativ și subcotează prețul mediu al producătorilor din Uniune, fiind prin urmare neadecvat pentru comparația în cauză.

(165)

Având în vedere cele de mai sus, argumentele HEG sunt respinse.

(166)

Concluzia Comisiei potrivit căreia există o probabilitate a continuării subvenționării în cazul în care măsurile sunt abrogate este, prin urmare, confirmată.

(167)

În cursul perioadei anchetei de reexaminare, produsul similar a fost fabricat de opt producători (două societăți individuale și două grupuri). Aceștia constituie „industria din Uniune” în sensul articolului 9 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(168)

Astfel cum s-a menționat la considerentul 141, situația industriei GES este strâns legată de cea a sectorului siderurgiei electrice, întrucât GES sunt utilizate în furnalele electrice, la topirea deșeurilor de oțel. În acest context, condițiile pieței au fost negative în industria siderurgiei electrice în perioada examinată, cu o scădere a consumului care s-a reflectat și în consumul de GES.

(169)

Având în vedere faptul că în India există doar doi producători-exportatori ai produsului în cauză, datele referitoare la importurile de GES din India și din alte țări terțe în Uniunea Europeană nu sunt prezentate cu cifre precise, pentru a păstra confidențialitatea în conformitate cu articolul 29 din regulamentul de bază.

(170)

Comisia a stabilit consumul la nivelul Uniunii însumând:

(171)

Pe această bază, consumul Uniunii a evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

Consumul Uniunii

(172)

Consumul la nivelul Uniunii a scăzut cu 8 % în perioada examinată. Mai precis, consumul la nivelul Uniunii a scăzut cu 7 % în 2013, s-a redresat cu 4 % între 2013 și 2014 și a scăzut din nou cu 5 % între 2014 și perioada anchetei de reexaminare.

(173)

Astfel cum s-a menționat la considerentele 141 și 168, scăderea generală a cererii a fost rezultatul condițiilor negative existente pe piață în sectorul siderurgiei electrice, întrucât volumul vânzărilor de electrozi de grafit urmează evoluția producției de oțel în furnale electrice.

(174)

După comunicarea concluziilor, producătorul-exportator din India care a cooperat a susținut că analiza privind cota de piață și consumul ar trebui să ia în considerare importurile efectuate de producătorii din Uniune de la societățile lor asociate din SUA, Mexic, Japonia și Malaysia care ar fi crescut în mod semnificativ în ultimii trei ani.

(175)

Importurile din toate celelalte țări terțe au fost luate în considerare în mod corespunzător la calcularea consumului Uniunii, astfel cum sa explicat la considerentul 170 și se reflectă, prin urmare, în mod corespunzător în consumul total. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(176)

Volumul importurilor a scăzut în perioada examinată. Volumul importurilor a scăzut semnificativ în 2013 (cu 43 %), s-a redresat în 2014 și a scăzut din nou în perioada anchetei de reexaminare. În ansamblu, s-a înregistrat o scădere de 26 % în cursul perioadei examinate.

(177)

Comisia a stabilit cota de piață a importurilor pe baza consumului la nivelul Uniunii, astfel cum este prevăzut la considerentul 170 de mai sus.

(178)

Cota de piață a demonstrat tendințe similare celor ale volumului de importuri, și anume a scăzut între 2012 și 2013, a crescut între 2013 și 2014 și a scăzut din nou între 2014 și perioada anchetei de reexaminare. În ansamblu, cota de piață a scăzut cu 1,2 puncte procentuale în perioada anchetei de reexaminare față de 2012.

(179)

Cota de piață a importurilor din India la începutul perioadei examinate varia între 6 % și 7 %. La sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare, cota de piață a scăzut, situându-se între 4 % și 5 %.

(180)

Comisia a stabilit tendința prețurilor importurilor din India pe baza datelor înregistrate în baza de date 14(6). Acestea se aliniau în mare măsură la prețurile raportate de producătorul-exportator cooperant.

(181)

Prețul mediu al importurilor în Uniune din țara în cauză a evoluat după cum urmează:

Tabelul 4

Prețul de import  (*1)

(182)

În ansamblu, prețurile medii ale importurilor au scăzut cu 14 % în cursul perioadei examinate. Prețurile importurilor au crescut cu 5 % între 2012 și 2013, au scăzut cu 16 % în 2014 și au scăzut în continuare cu 3 % în cursul PAR.

(183)

Comisia a stabilit subcotarea prețurilor în perioada anchetei de reexaminare, comparând: (i) prețurile de vânzare medii ponderate pentru fiecare tip de produs practicate de producătorii din Uniune incluși în eșantion față de clienți independenți, ajustate la un nivel franco fabrică; și (ii) prețurile medii ponderate corespunzătoare pentru fiecare tip de produs ale importurilor de la producătorul cooperant din India către primul client independent de pe piața din Uniune, stabilite pe baza CIF (cost, asigurare și navlu), cu ajustări corespunzătoare pentru taxele antidumping/compensatorii și costurile ulterioare importului.

(184)

Compararea prețurilor a fost realizată per tip de produs, având în vedere tranzacții la același nivel comercial, ajustate în mod adecvat acolo unde a fost necesar și după deducerea rabaturilor și a reducerilor. Rezultatul comparației a fost exprimat ca procent din cifra de afaceri a producătorilor din Uniune incluși în eșantion, înregistrată în perioada anchetei de reexaminare.

(185)

Comparația a arătat pentru un producător-exportator cooperant o marjă medie ponderată de subcotare de 3 % pe piața din Uniune în perioada anchetei de reexaminare. Totuși, dacă s-ar deduce din calcule taxele antidumping și compensatorii, marja de subcotare s-ar ridica la 9 %. În ceea ce privește producătorul-exportator necooperant, doar volume foarte mici au fost importate în timpul PAR. Totuși, Comisia a efectuat o estimare a subcotării. Comisia a constatat o marjă de subcotare de 12 %, în momentul deducerii din calcule a taxelor antidumping și compensatorii în vigoare. Totuși, această estimare este bazată doar pe un volum de import foarte mic și, din cauza lipsei de cooperare, nu ia în considerare tipurile de produse. Prin urmare, fiabilitatea acesteia este limitată.

(186)

Urmând tendința de scădere a consumului, volumul importurilor din toate celelalte țări terțe a scăzut cu 10 % între 2012 și PAR. Cota de piață a importurilor din toate celelalte țări terțe a variat între 22 % și 23 % în perioada examinată. Importurile principale au provenit din China, SUA, Mexic, Rusia și Japonia, care au fost singurele țări cu cote de piață individuale peste 1 % în cursul PAR.

(187)

Prețurile importurilor din SUA, Japonia și Mexic au fost mai mari decât prețurile exportatorilor indieni și cele ale producătorilor din Uniune. Cota de piață a importurilor din SUA și Mexic a crescut cu mai puțin de un punct procentual în perioada examinată. Cota de piață a importurilor din Japonia a scăzut cu 1,5 puncte procentuale în perioada examinată.

(188)

Prețurile importurilor din China și Rusia au fost mai mici decât prețurile exportatorilor indieni și cele ale producătorilor din Uniune (exceptând în 2012 în cazul Rusiei). Potrivit informațiilor furnizate de industria din Uniune în cererea de reexaminare, o parte a importurilor din China privesc GES cu diametru mic (diametru sub 400 de milimetri), în timp ce majoritatea importurilor din India și cea mai mare parte a producției industriei din Uniune constau în GES cu diametru mare (25) (diametre peste 400 de milimetri), care sunt mai scumpe.

(189)

Cota de piață a importurilor din China a crescut cu un punct procentual în perioada examinată și a variat între 10 % și 11 % în cursul PAR, în timp ce cota de piață a importurilor din Rusia s-a situat doar în intervalul 2 %-3 % în cursul PAR. Aceasta a crescut cu 0,3 puncte procentuale în perioada examinată. Totuși, această creștere nu a fost în detrimentul cotei de piață a industriei din Uniune care, astfel cum s-a explicat la considerentul 202 de mai sus, a crescut cu 1,9 puncte procentuale în perioada examinată.

(190)

În concluzie, dat fiind că datele disponibile din statisticile privind importurile nu disting între diferitele tipuri de produse și că, prin urmare, nu s-a putut realiza o comparație relevantă a prețurilor în funcție de tipul de produs, așa cum a fost posibil în cazul Indiei pe baza informațiilor detaliate furnizate de producătorul-exportator cooperant, impactul importurilor din China și Rusia nu a putut fi stabilit în mod clar.

(191)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (4) din regulamentul de bază, examinarea impactului importurilor care fac obiectul unor subvenții asupra industriei din Uniune a inclus evaluarea tuturor indicatorilor economici care au influențat situația industriei din Uniune pe parcursul perioadei examinate.

(192)

Astfel cum s-a menționat la considerentul 14, pentru stabilirea eventualului prejudiciu suferit de industria din Uniune s-a utilizat eșantionarea.

(193)

Pentru stabilirea prejudiciului, Comisia a făcut o distincție între indicatorii de prejudiciu macroeconomici și cei microeconomici. Comisia a evaluat indicatorii macroeconomici pe baza datelor din cererea de reexaminare, a rapoartelor anuale ale producătorului necooperant din Uniune și a răspunsurilor la chestionar verificate, primite din partea producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Datele se referă la toți producătorii din Uniune. Comisia a evaluat indicatorii microeconomici pe baza datelor din răspunsurile la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Datele se referă la producătorii din Uniune incluși în eșantion. Ambele seturi de date au fost considerate reprezentative pentru situația economică a industriei din Uniune.

(194)

Indicatorii macroeconomici sunt producția, capacitatea de producție, rata de utilizare a capacității, volumul vânzărilor, cota de piață, creșterea, ocuparea forței de muncă, productivitatea, amploarea marjei de subvenție și redresarea în urma practicilor anterioare de subvenționare.

(195)

Indicatorii microeconomici sunt prețurile unitare medii, costul unitar, costurile forței de muncă, stocurile, profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capital.

(196)

Ambele seturi de date s-au dovedit reprezentative pentru situația economică a industriei din Uniune.

(197)

Producția totală, capacitatea de producție și rata de utilizare a capacității de producție din Uniune au evoluat în perioada luată în considerare după cum urmează:

Tabelul 6

Producția, capacitatea de producție și rata de utilizare a capacității ale producătorilor din Uniune

(198)

Volumul producției a scăzut cu 6 % în cursul perioadei examinate. Mai precis, a crescut mai întâi cu 2 % până în 2014, iar apoi a scăzut cu 8 % în perioada anchetei de reexaminare, în comparație cu 2014.

(199)

Capacitatea de producție a crescut cu 2 % în cursul perioadei examinate.

(200)

În urma scăderii volumului producției, utilizarea capacității a scăzut cu 3 puncte procentuale în perioada examinată.

(201)

Volumul vânzărilor și cota de piață ale industriei din Uniune au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 7

Volumul vânzărilor și cota de piață ale producătorilor din Uniune

(202)

Vânzările totale ale industriei din Uniune pe piața Uniunii au scăzut cu aproximativ 5 % în cursul perioadei examinate. Cota de piață a industriei din Uniune a fluctuat în cursul perioadei examinate: a crescut cu 2,9 puncte procentuale în 2013, apoi a scăzut cu 3,3 puncte procentuale în 2014 și a crescut din nou, cu 2,3 puncte procentuale în perioada anchetei de reexaminare. În ansamblu, cota de piață a industriei din Uniune a crescut cu 1,9 puncte procentuale în cursul perioadei examinate.

(203)

După comunicarea concluziilor, producătorul-exportator cooperant din India a susținut că importurile producătorilor din Uniune de la societățile lor afiliate din SUA, Mexic, Japonia și Malaysia trebuie să fie luate în considerare în momentul stabilirii cotei de piață a industriei din Uniune. Totuși, cota de piață a industriei din Uniune este calculată pe baza vânzărilor propriei producții pe piața din Uniune. Importurile realizate de industria din Uniune nu sunt luate în considerare deoarece acest lucru ar avea efectul de a denatura imaginea de ansamblu, având în vedere că importurile ar fi contabilizate de două ori, pe de o parte ca import și, pe altă parte, ca vânzare de la industria Uniunii. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(204)

Între 2012 și PAR, consumul Uniunii a scăzut cu 8 %. Volumul vânzărilor realizate de industria din Uniune a scăzut cu 5 %, ceea ce s-a materializat, totuși, într-o creștere a cotei de piață cu 1,9 puncte procentuale.

(205)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 8

Ocuparea forței de muncă și productivitatea producătorilor din Uniune

(206)

Ocuparea forței de muncă la nivelul industriei din Uniune a rămas aproximativ la același nivel în perioada examinată. În urma scăderii producției (cu 6 % în perioada examinată), productivitatea a scăzut, de asemenea, cu 6 % în aceeași perioadă.

(207)

Ancheta a stabilit că importurile de GES din India au continuat să intre pe piața Uniunii la prețuri subvenționate. Marja de subvenție stabilită pentru India în perioada anchetei de reexaminare a fost cu mult mai mare decât nivelul de minimis menționat la considerentul 130. Aceasta a coincis cu scăderea prețurilor importurilor față de 2012. Cu toate acestea, industria din Uniune a putut beneficia de măsurile compensatorii în vigoare, menținându-și și crescând ușor cota de piață.

(208)

Prețurile de vânzare medii practicate de industria din Uniune către clienți independenți din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 9

Prețurile de vânzare medii în Uniune și costul unitar

(209)

Prețul unitar de vânzare mediu practicat la nivelul industriei din Uniune către clienți independenți din Uniune a scăzut constant cu 25 % și a atins valoarea de 2 825 EUR/tonă în cursul PAR. Industria din Uniune a trebuit să își reducă prețurile pentru a reflecta scăderea generală a prețurilor de vânzare de pe piața GES, cauzată de scăderea cererii din sectorul siderurgiei electrice.

(210)

Costul mediu de producție al industriei din Uniune a scăzut într-o măsură mai mică, cu 18 %, pe parcursul perioadei examinate. Factorul principal care a influențat scăderea costului unitar de producție a fost scăderea prețului materiilor prime.

(211)

După comunicarea concluziilor, producătorul-exportator cooperant din India a susținut că prețul global al materiilor prime a scăzut mai mult decât costul materiilor prime suportat de industria din Uniune în perioada examinată. Prin urmare, industria din Uniune a fost ineficientă în privința aprovizionării cu materii prime, iar viabilitatea acesteia era, prin urmare, discutabilă.

(212)

În urma anchetei, s-a constatat că industria din Uniune s-a aprovizionat cu materii prime la nivel mondial de la societăți afiliate și independente, la prețuri similare, și nu au existat indicații privind ineficiența aprovizionării cu materii prime. Deoarece nu s-au prezentat alte temeiuri în sprijinul acestui argument, acesta a fost respins.

(213)

Costurile medii cu forța de muncă au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 10

Costurile medii cu forța de muncă per angajat

(214)

Costurile medii cu forța de muncă per angajat au înregistrat în perioada examinată o creștere marginală de 2 %.

(215)

Nivelurile stocurilor au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 11

Stocurile

(216)

Nivelul stocurilor finale ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion a crescut cu mai mult de 100 % în termeni absoluți în cursul perioadei examinate. În cursul PAR, nivelul stocurilor a reprezentat aproximativ 11 % din producție.

(217)

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 12

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor

(218)

Comisia a stabilit profitabilitatea industriei din Uniune prin exprimarea profitului net înainte de impozitare realizat din vânzarea produsului similar către clienți independenți din Uniune ca procent din cifra de afaceri generată de aceste vânzări. Profitabilitatea industriei din Uniune a scăzut treptat de la 11,3 % în 2012 la 2,8 % în cursul PAR, și anume o scădere cu 8,5 puncte procentuale.

(219)

După comunicarea concluziilor, producătorul-exportator din India a susținut că scăderea profitabilității producătorilor din Uniune era cauzată de nivelul ridicat al costurilor VAG (costuri de vânzare, cheltuieli administrative și alte costuri generale).

(220)

În urma anchetei s-a constatat că costurile unitare de producție au scăzut în perioada examinată, astfel cum se indică mai sus, la considerentul 210. Această scădere a costului unitar de producție a implicat cheltuielile administrative și de vânzare chiar dacă cea mai mare parte a costului a fost atribuită materiilor prime. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(221)

Fluxul net de lichidități reprezintă capacitatea producătorului din Uniune de a-și autofinanța activitățile. Fluxul net de lichidități a scăzut cu 35 % pe parcursul perioadei examinate. Scăderea substanțială a fluxului de lichidități se explică, în principal, prin scăderea semnificativă a profitabilității, astfel cum s-a explicat mai sus la considerentul 218.

(222)

În cursul perioadei examinate, fluxul anual de investiții în produsul în cauză realizate de industria din Uniune a scăzut cu peste 50 %, de la 25 de milioane EUR în 2012 la 12 milioane EUR în cursul PAR.

(223)

După comunicarea concluziilor, producătorul-exportator din India a susținut că scăderea investițiilor este imputabilă exclusiv diminuării cererii și capacităților de producție excedentare de GES la nivel global.

(224)

Într-adevăr, ancheta a confirmat că, astfel cum s-a explicat la considerentul 172 de mai sus, a existat o scădere a consumului de GES în timpul perioadei examinate. Cu toate acestea, trebuie remarcat că investițiile efectuate de industria din Uniune în produsul în cauză în timpul PAR aferentă ultimei reexaminări efectuate în perspectiva expirării, atunci când exista, de asemenea, o scădere a consumului, au fost de trei ori mai mari decât nivelul investițiilor atins în cursul PAR aferente actualei reexaminări.

(225)

Randamentul investițiilor este profitul exprimat în procente din valoarea contabilă netă a investițiilor. Randamentul investițiilor din producția și vânzarea produsului similar a scăzut treptat de la 16,5 % în 2012 la 3,9 % în cursul PAR.

(226)

Ancheta a arătat că, în ciuda măsurilor în vigoare, majoritatea indicatorilor de prejudiciu au evoluat negativ, iar situația economică și financiară a industriei din Uniune s-a deteriorat în perioada luată în considerare. Cu toate acestea, industria din Uniune a reușit să își mențină și chiar să își crească ușor cota de piață, acest lucru fiind posibil doar cu prețul reducerii nivelurilor de profit obținute.

(227)

Deși aceste evoluții negative pot fi explicate prin scăderea consumului, care s-a redus cu 8 % în perioada examinată, importurile din India au continuat să fie prezente în mod constant pe piața Uniunii. Aceste importuri au avut prețuri mai mici decât cele ale industriei din Uniune și au subcotat prețurile acesteia cu 3 % în cursul PAR. În plus, s-a constatat că marja de subcotare a prețurilor indicative a fost de 9 %. Astfel, importurile din India care au făcut obiectul dumpingului și subvențiilor au continuat să exercite o presiune asupra prețurilor. Într-adevăr, presiunea asupra prețurilor în cursul PAR actuale a crescut față de perioada de reexaminare precedentă, când subcotarea prețurilor nu a depășit 2 %.

(228)

Pe fondul diminuării consumului și al presiunii asupra prețurilor exercitate de importurile care au făcut obiectul dumpingului și subvențiilor, industria din Uniune a fost obligată să scadă prețurile de vânzare. Ca urmare, profitul său, deși a rămas pozitiv (2,8 %) în timpul perioadei anchetei de reexaminare, s-a situat sub profitul-țintă de 8 % stabilit în cadrul anchetei inițiale.

(229)

După comunicarea concluziilor, producătorul-exportator cooperant din India a susținut că deoarece cota de piață a industriei din Uniune a crescut cu 2 %, producătorii din Uniune au beneficiat considerabil de scăderea importurilor din India. S-a afirmat că cota de piață a industriei din Uniune ar fi fost chiar mai mare dacă ar fi fost luate în considerare și importurile industriei din Uniune din alte țări terțe. În același timp, industria din Uniune s-a confruntat cu o concurență considerabilă în privința prețurilor din partea altor surse (în special, importurile la prețuri scăzute din China și Rusia). Prin urmare, s-a susținut că importurilor indiene nu li se poate imputa un prejudiciu în legătură cu presupusa cotă de piață mai scăzută a producătorilor din Uniune.

(230)

Într-adevăr, ancheta a indicat o scădere a volumelor importurilor și a cotelor de piață ale importurilor din India, însă, astfel cum s-a explicat mai sus, la considerentul 227, importurile indiene care au făcut obiectul dumpingului și subvențiilor au continuat să exercite o presiune asupra prețurilor, presiune care chiar a crescut în timpul PAR actuale, comparativ cu perioada anchetei anterioare efectuate în perspectiva expirării măsurilor. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(231)

Aceeași parte interesată a susținut, de asemenea, că Comisia nu a luat în considerare faptul că importurile la prețuri scăzute din China și Rusia reprezintă una dintre cauzele majore ale presiunii asupra prețurilor pe piața din Uniune și a solicitat efectuarea unei analize complete a importurilor produsului în cauză la prețuri mici din China și Rusia înainte de a stabili probabilitatea unei reapariții a prejudiciului cauzat industriei din Uniune. Această parte a susținut, de asemenea, că unii producători chinezi și-au sporit exporturile de GES cu diametru mare către piața din Uniune.

(232)

În ceea ce privește prețurile de import ale GES din China și Rusia, astfel cum s-a explicat mai sus, la considerentele 188 și 190, trebuie reamintit că: (i) o comparație relevantă a prețurilor per tip de produs pentru importurile din aceste țări nu a putut fi efectuată, așa cum a fost posibil pentru India pe baza informațiilor detaliate furnizate de producătorul-exportator care a cooperat; (ii) statisticile referitoare la importurile din aceste țări pe care Comisia le are la dispoziție nu permit o diferențiere între diferite tipuri de produs; și (iii) în conformitate cu informațiile furnizate de industria din Uniune în cererea de reexaminare și confirmate de utilizatori, majoritatea importurilor din aceste țări implică GES cu diametru mic, care sunt mai ieftine. În plus, producătorul-exportator din India care a cooperat nu și-a justificat afirmația referitoare la creșterea importurilor de GES cu diametru mai mare din China către Uniune.

(233)

În ceea ce privește volumele importurilor de GES din China și Rusia și cotele lor de piață, astfel cum s-a explicat mai sus, la considerentul 189, cota de piață a importurilor din China a crescut cu 1 punct procentual, iar cota de piață a importurilor din Rusia cu 0,3 puncte procentuale în perioada examinată. Aceste creșteri nu au fost în detrimentul cotei de piață a industriei din Uniune care, astfel cum s-a explicat la considerentul 189 de mai sus, a crescut cu 1,9 puncte procentuale în perioada examinată. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(234)

Aceeași parte interesată a susținut că industria din Uniune a fost ineficientă în producția de GES cu diametru mic deoarece vânzările acestor produse au reprezentat doar o parte a volumului total de vânzări al acesteia.

(235)

Condițiile de piață garantează în mod normal că oferta, și anume tipul de produs vândut, este determinată de cerere. Deoarece afirmația referitoare la ineficiența în producerea de GES cu diametru mic a industriei din Uniune nu a fost susținută cu elemente de probă suplimentare, argumentul a fost respins.

(236)

Aceeași parte interesată a susținut că nu s-a analizat impactul cantității crescute de importuri care au făcut obiectul dumpingului din alte țări, inclusiv al importurilor de la societăți afiliate din SUA, Mexic, Malaysia și Japonia.

(237)

Astfel cum s-a indicat mai sus, la considerentul 187, prețurile importurilor din SUA, Japonia și Mexic au fost mai mari decât prețurile exportatorilor din India și cele ale producătorilor din Uniune. Cota de piață a importurilor din aceste țări a crescut cu 0,1 puncte procentuale în timpul perioadei examinate și a fost sub 10 % la sfârșitul PAR. Nici în acest caz, Comisia nu a avut nicio dovadă că prețurile din aceste țări au făcut obiectul unui dumping. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(238)

Aceeași parte interesată a susținut că la calcularea marjelor de subcotare a prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative per tip de produs, Comisia a utilizat numărul de control al produsului („NCP”), neluând în considerare materia primă utilizată care are totuși un impact semnificativ asupra costurilor și prețurilor. Compararea tipurilor de produse fabricate din aceeași materie primă ar avea ca efect reducerea marjei de subcotare a prețurilor indicative de la 9 % la 8 %.

(239)

Într-adevăr, diferența legată de materia primă nu a fost reflectată în structura NCP și, prin urmare, calculul marjelor de subcotare a prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative nu a luat în considerare această diferență. Cu toate acestea, atunci când tipurile de produse au fost divizate luând în considerare materia primă utilizată în scopul calculării subcotării prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative, astfel cum a propus partea interesată după comunicarea concluziilor, marja de subcotare a prețurilor indicative specificată la considerentul 227 a scăzut doar cu 1 punct procentual, la 8 %. Prin urmare, această scădere nu a avut niciun impact semnificativ asupra constatărilor Comisiei referitoare la marja de subcotare a prețurilor indicative din timpul perioadei anchetei de reexaminare.

(240)

Aceeași parte interesată a contestat nivelul de 8 % al profitului-țintă stabilit în ancheta inițială, susținând că producătorii de GES se confruntau cu pierderi din cauza scăderii cererii de oțel la nivel internațional și, prin urmare, nivelul de 8 % al profitului-țintă nu mai era justificat.

(241)

Se reamintește că nivelul profitului-țintă în ceea ce privește vânzările produsului similar pe piața din Uniune ar trebui să fie cel care poate fi atins în condiții normale de concurență de o industrie de acest tip la nivelul sectorului, respectiv în absența importurilor care fac obiectul dumpingului/subvențiilor. În acest sens, astfel cum se menționează la considerentul 34 din Regulamentul (CE) nr. 1628/2004, s-a efectuat o analiză adecvată a nivelurilor de profit ale industriei din Uniune atunci când cota de piață a importurilor care au făcut obiectul unor subvenții a fost cea mai scăzută (adică în 1999). Prin urmare, s-a concluzionat în mod definitiv că marja de profit care putea fi considerată în mod rezonabil a reprezenta situația financiară a industriei din Uniune în absența subvenționării prejudiciabile din India ar trebui să fie stabilită la 8 % în scopul calculării marjei de prejudiciu. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(242)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că industria din Uniune se afla într-o situație extrem de fragilă în timpul perioadei anchetei de reexaminare, ceea ce s-a datorat, în cea mai mare parte, condițiilor negative de piață și scăderii în consecință a consumului. Din acest motiv, evaluarea Comisiei s-a concentrat pe probabilitatea reapariției prejudiciului cauzat de importurile subvenționate din India.

(243)

Pentru a stabili probabilitatea reapariției prejudiciului în cazul abrogării măsurilor luate împotriva Indiei, au fost analizate următoarele elemente: capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din India, exporturile din India către alte țări terțe și atractivitatea pieței din Uniune.

(244)

La considerentul 155 s-a concluzionat că este probabil ca, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor, producătorii-exportatori indieni să continue să exporte cantități semnificative către Uniune și chiar să crească volumul actual al exporturilor, iar prețurile acestor exporturi să facă obiectul unei subvenții.

(245)

Astfel cum s-a stabilit la considerentele 139 și 140, capacitatea din India este estimată la aproximativ 160 000 de tone în cursul PAR, în timp ce capacitatea neutilizată este estimată între 40 000 și 50 000 de tone, ceea ce a reprezentat între 29 % și 36 % din consumul la nivelul Uniunii în decursul aceleiași perioade. În plus, astfel cum se indică la considerentul 139, este probabil ca producătorii-exportatori indieni să își sporească și mai mult capacitatea în cazul creșterii cererii. Astfel cum se menționează la considerentul 142, la sfârșitul lunii noiembrie 2014, autoritățile indiene au impus măsuri antidumping la importurile de GES din China. Ca urmare, se așteaptă ca pe piața națională, cota producătorilor indieni să crească.

(246)

Drept consecință a atractivității pieței Uniunii, descrisă la considerentele 152-155, în cazul în care măsurile ar fi abrogate, cel puțin o parte a acestei capacități neutilizate va fi, după toate probabilitățile, redirecționată către piața Uniunii. De asemenea, astfel cum s-a menționat la considerentul 143, producătorii indieni sunt foarte orientați spre export. În ceea ce privește prețurile GES, astfel cum s-a descris la considerentul 149, pentru unele dintre destinațiile exporturilor indiene au fost constatate niveluri mai mari ale prețurilor decât în Uniune. Cu toate acestea, având în vedere gama de produse diferite, aceste informații nu contrazic evaluarea generală potrivit căreia noua capacitate va fi direcționată către piața Uniunii deoarece fiabilitatea acestei comparații a prețurilor este limitată.

(247)

Astfel cum s-a indicat la considerentul 146, Rusia a impus măsuri antidumping împotriva importurilor de GES din India, iar exporturile din India către Rusia au scăzut semnificativ în perioada examinată. Aceasta înseamnă că accesul la cea de a treia piață principală de export pentru producătorii-exportatori indieni este restricționat și, având în vedre capacitatea neutilizată actuală sau chiar mai mare menționată mai sus, la considerentul 245, există o mare probabilitate ca producătorii-exportatori indieni să își sporească în mod considerabil exporturile de produs în cauză către piața Uniunii în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(248)

Astfel cum s-a stabilit la considerentul 185, prețurile importurilor din India, în absența taxelor antidumping și compensatorii, ar subcota prețurile de vânzare ale Uniunii cu 9 %. În cazul producătorului-exportator necooperant, marja de subcotare, fără a fi incluse taxele antidumping și compensatorii, a fost estimată la 12 %. Acesta este un indiciu al nivelului probabil al prețurilor importurilor din India în cazul în care măsurile ar fi abrogate. Pe această bază, este probabil ca presiunea asupra prețurilor de pe piața din Uniune să crească semnificativ în cazul în care măsurile ar fi abrogate, ceea ce ar înrăutăți și mai mult situația economică a industriei din Uniune.

(249)

În ceea ce privește volumul, este foarte probabil ca abrogarea măsurilor să permită creșterea cotei de piață a producătorilor-exportatori indieni pe piața din Uniune. În special producătorul-exportator necooperant, căruia i se aplică în prezent un nivel mai mare al taxei, de 15,7 %, ar fi încurajat să-și reia exporturile către piața din Uniune în cantități semnificative. În acest caz, industria din Uniune s-ar confrunta cu o scădere imediată a volumului de vânzări și a cotelor de piață.

(250)

Pe această bază, în absența măsurilor, este probabil ca prezența producătorilor-exportatori indieni pe piața din Uniune să crească în ceea ce privește volumul importurilor și cotele de piață, la prețuri care vor face obiectul unui dumping sau al subvențiilor și care vor subcota la un nivel semnificativ prețurile de vânzare ale industriei din Uniune. Această situație va crește presiunea asupra prețurilor de pe piața Uniunii și va afecta negativ profitabilitatea și situația financiară a industriei din Uniune. Aceasta ar deteriora și mai mult situația industriei din Uniune.

(251)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că există o mare probabilitate de reapariție a prejudiciului în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(252)

În conformitate cu articolul 31 din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă menținerea măsurilor compensatorii existente împotriva Indiei ar fi împotriva interesului Uniunii în ansamblu. Determinarea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea diferitelor interese implicate, printre care cele ale industriei, ale importatorilor și ale utilizatorilor din Uniune.

(253)

Se reamintește că, în cadrul anchetei inițiale, s-a ajuns la concluzia că adoptarea măsurilor nu este contrară interesului Uniunii.

(254)

Toate părțile interesate au avut posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere în temeiul articolului 31 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(255)

Pe această bază, Comisia a examinat dacă, în pofida concluziilor privind probabilitatea unei continuări a subvenționării și a reapariției prejudiciului, există motive imperioase pentru a se concluziona că menținerea măsurilor existente nu ar fi în interesul Uniunii.

(256)

Astfel cum se explică la considerentul 226, măsurile au permis industriei din Uniune să își mențină cotele de piață. În același timp, s-a concluzionat, de asemenea, la considerentul 250, că este probabil ca industria din Uniune să se confrunte cu o deteriorare în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor compensatorii împotriva Indiei. Prin urmare, se poate concluziona că o continuare a măsurilor împotriva Indiei ar aduce beneficii industriei din Uniune.

(257)

Astfel cum s-a menționat la considerentul 16, niciun importator nu a cooperat și nici nu s-a făcut cunoscut pe parcursul prezentei anchete. Prin urmare, nu există elemente care să indice că menținerea măsurilor ar avea un impact negativ asupra importatorilor care ar depăși efectul pozitiv al măsurilor.

(258)

Astfel cum s-a menționat la considerentul 18, din 53 de utilizatori contactați, opt au furnizat răspunsuri la chestionar. Patru dintre aceștia au utilizat GES importate din India. Importurile lor reprezintă aproximativ 20 % din totalul importurilor de produs în cauză din India.

(259)

Se reamintește faptul că ancheta inițială a concluzionat că impactul instituirii măsurilor nu ar fi semnificativ pentru utilizatori. Cu toate că măsurile există de 10 ani, utilizatorii din Uniune continuă să se aprovizioneze, printre altele, din India. Utilizatorii nu au prezentat informații care să demonstreze că au întâmpinat dificultăți în găsirea altor surse, iar ancheta nu a identificat astfel de informații.

(260)

În afară de aceasta, se reamintește că, în ceea ce privește efectul instituirii măsurilor asupra utilizatorilor, ancheta inițială a concluzionat că, ținând seama de impactul neglijabil al costului GES asupra industriilor utilizatoare, nu este probabil ca eventuala creștere a costurilor să le afecteze în mod semnificativ. Aceste constatări au fost confirmate în cadrul actualei reexaminări, deoarece nu s-au identificat elemente care să dovedească contrariul după instituirea măsurilor. Mai mult decât atât, niciunul dintre cei patru utilizatori nu a invocat niciun argument împotriva menținerii măsurilor.

(261)

O federație a producătorilor de oțel, federația industriei siderurgice din Germania (Wirtschaftsvereinigung Stahl), s-a opus continuării măsurilor și a susținut că măsurile au avut ca rezultat dezavantaje concurențiale pentru producătorii de oțel din Uniune în comparație cu producătorii de oțel din alte regiuni, care nu au instituit măsuri aplicabile GES. Federația a afirmat că, prin continuarea măsurilor, s-ar permite industriei din Uniune să își mențină poziția dominantă. Cu toate acestea, din evoluția importurilor din India după instituirea măsurilor reiese că importurile din India au continuat în perioada examinată. De asemenea, ancheta a arătat că GES ajung într-un număr tot mai mare pe piața Uniunii provenind din câteva alte țări terțe.

(262)

Pe această bază și în conformitate cu concluziile la care s-a ajuns în ancheta inițială, se preconizează că menținerea în continuare a măsurilor nu va avea un impact negativ semnificativ asupra utilizatorilor și că, prin urmare, nu există motive imperioase pentru a se concluziona că nu este în interesul Uniunii să se extindă măsurile existente.

(263)

Având în vedere cele menționate mai sus, Comisia a concluzionat că nu există motive imperioase legate de interesul Uniunii împotriva extinderii actualelor măsuri compensatorii la importurile din India.

(264)

Toate părțile interesate au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora s-a intenționat menținerea măsurilor compensatorii în vigoare. Părților li s-a acordat, de asemenea, o perioadă în care să poată prezenta observații în urma acestei informări. Declarațiile și observațiile au fost luate în considerare în mod corespunzător.

(265)

Având în vedere considerațiile de mai sus, se consideră că, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, măsurile compensatorii aplicabile importurilor de anumite sisteme de electrozi de grafit originare din India, instituite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1185/2010, ar trebui menținute.

(266)

După comunicarea concluziilor, producătorul-exportator din India care a cooperat a solicitat Comisiei să aibă în vedere continuarea măsurilor pe o perioadă de doi ani. Cu toate acestea, în urma anchetei nu au fost constatate niciun fel de circumstanțe excepționale care să justifice limitarea duratei măsurilor la doi ani.

(267)

Nivelurile individuale ale taxei compensatorii pentru fiecare societate, menționate în prezentul regulament, se aplică numai importurilor produsului în cauză fabricat de societățile respective și, prin urmare, de entitățile juridice specifice menționate. Importurile produsului în cauză fabricat de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în partea dispozitivă a prezentului regulament cu denumirea și adresa acesteia, inclusiv de entitățile afiliate societăți menționate în mod specific, nu pot beneficia de aceste niveluri și vor fi supuse taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(268)

Orice solicitare de aplicare a respectivelor niveluri individuale ale taxei compensatorii (de exemplu, în urma schimbării numelui entității sau a creării unor noi entități de producție sau de vânzare) trebuie să fie adresată de îndată Comisiei (26) și trebuie să conțină toate informațiile necesare privind, în special, orice modificare a activităților societății legate de producție și de vânzări pe piața națională și la export care decurg, de exemplu, din schimbarea numelui sau din schimbarea entităților de producție sau de vânzare. După caz, regulamentul va fi modificat în consecință, printr-o actualizare a listei societăți care beneficiază de niveluri individuale ale taxei.

(269)

Prezentul regulament este în conformitate cu avizul comitetului instituit prin articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului (27),

10.3.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 64/46

(1)

Consiliul, în urma unei anchete antidumping, a instituit, prin Regulamentul (CE) nr. 1629/2004 (2), o taxă antidumping definitivă la importurile de anumite sisteme de electrozi de grafit originare din India (denumită în continuare „țara în cauză”), încadrate în prezent la codurile NC ex 8545 11 00 (cod TARIC 8545110010) și ex 8545 90 90 (cod TARIC 8545909010).

(2)

Consiliul, în urma unei anchete antisubvenție, a instituit, de asemenea, prin Regulamentul (CE) nr. 1628/2004 (3), o taxă compensatorie definitivă la importurile de anumite sisteme de electrozi de grafit originare din India.

(3)

În urma unei reexaminări intermediare parțiale ex officio a măsurilor compensatorii, Consiliul, prin Regulamentul (CE) nr. 1354/2008 (4), a modificat Regulamentele (CE) nr. 1628/2004 și (CE) nr. 1629/2004.

(4)

În urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor antidumping în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, Consiliul, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1186/2010 (5), a extins măsurile antidumping. În urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor compensatorii, Consiliul, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1185/2010 (6), a extins măsurile compensatorii.

(5)

Măsurile antidumping au luat forma unei taxe ad valorem de 9,4 % și de 0 % pentru importurile de la exportatori desemnați individual, cu un nivel al taxei reziduale de 8,5 %.

(6)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă (7) a măsurilor antidumping în vigoare la importurile de anumite sisteme de electrozi de grafit originare din India, Comisia a primit o cerere de reexaminare în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului (8).

(7)

Cererea a fost depusă de SGL Carbon GmbH, TOKAI Erftcarbon GmbH și GrafTech Switzerland S.A. (denumite în continuare „solicitanții”), care reprezintă peste 25 % din producția totală a Uniunii de anumite sisteme de electrozi de grafit.

(8)

Cererea s-a bazat pe argumentul că expirarea măsurilor ar avea ca efect probabil continuarea dumpingului și continuarea sau reapariția prejudiciului cauzat industriei din Uniune.

(9)

Întrucât a ajuns la concluzia că există suficiente elemente de probă pentru deschiderea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, Comisia a anunțat la 15 decembrie 2015, prin avizul publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (9) (denumit în continuare „avizul de deschidere”), deschiderea unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009.

(10)

Printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 15 decembrie 2015 (10), Comisia a anunțat, de asemenea, deschiderea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului (11), cu privire la măsurile compensatorii definitive în vigoare la importurile în Uniune de anumite sisteme de electrozi de grafit originare din India.

(11)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să o contacteze pentru a participa la anchetă. În plus, Comisia a informat în mod explicit solicitanții, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori, importatorii și utilizatorii din Uniune despre care se cunoaște că sunt părți vizate, precum și autoritățile indiene cu privire la deschiderea reexaminării, invitându-i să participe.

(12)

Tuturor părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a prezenta observații cu privire la deschiderea reexaminării și de a solicita o audiere de către Comisie și/sau de către consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(13)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea selecta un eșantion din rândul părților interesate, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(14)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că a selectat în mod provizoriu un eșantion de producători din Uniune. În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat eșantionul pe baza celui mai mare volum reprezentativ de vânzări care pot face în mod rezonabil obiectul examinării, ținând seama de timpul disponibil, precum și de localizarea geografică. Acest eșantion a fost constituit din patru producători din Uniune. Producătorii din Uniune incluși în eșantion reprezentau peste 80 % din producția totală a Uniunii, pe baza informațiilor primite în timpul exercițiului. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații cu privire la eșantionul provizoriu. Întrucât nu s-au primit observații înainte de expirarea termenului-limită, eșantionul a fost confirmat. Eșantionul este reprezentativ pentru industria din Uniune.

(15)

Pentru a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere.

(16)

Niciun importator nu s-a făcut cunoscut pentru a furniza informațiile solicitate în avizul de deschidere.

(17)

Comisia a trimis chestionare tuturor producătorilor din Uniune incluși în eșantion, celor doi producători-exportatori indieni și celor 53 de utilizatori care s-au făcut cunoscuți în urma deschiderii.

(18)

S-au primit răspunsuri la chestionar de la cei patru producători din Uniune incluși în eșantion, de la un producător-exportator indian și de la opt utilizatori ai produsului care face obiectul reexaminării. Al doilea producător-exportator care a cooperat în ancheta inițială, și anume Graphite India Limited („GIL”) nu a răspuns la chestionar în cadrul prezentei reexaminări.

(19)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru a determina, pe de o parte, probabilitatea continuării sau a reapariției dumpingului și a prejudiciului cauzat și, pe de altă parte, interesul Uniunii. Au fost efectuate vizite de verificare în temeiul articolului 16 din regulamentul de bază la sediile următoarelor societăți:

(20)

Ancheta privind probabilitatea continuării sau reapariției dumpingului a vizat perioada cuprinsă între 1 octombrie 2014 și 30 septembrie 2015 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității continuării sau reapariției prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2012 și sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare (denumită în continuare „perioada examinată”).

(21)

Produsul în cauză este reprezentat de electrozi de grafit de tipul celor utilizați pentru furnale electrice, cu o densitate aparentă de minimum 1,65 g/cm3 și cu o rezistență electrică de maximum 6,0 μ.Ω.m și de punți (nipluri) utilizate pentru astfel de electrozi, importate împreună sau separat, originare din India [denumite în continuare „GES” (graphite electrode systems) sau „produsul care face obiectul reexaminării”], care se încadrează în prezent la codurile NC ex 8545 11 00 (cod TARIC 8545110010) și ex 8545 90 90 (cod TARIC 8545909010).

(22)

Ancheta a arătat faptul că următoarele produse au aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază, precum și aceleași utilizări de bază:

(23)

Comisia a concluzionat că aceste produse sunt produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(24)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a examinat dacă este probabil ca expirarea măsurilor existente să determine continuarea sau reapariția dumpingului.

(25)

Astfel cum s-a menționat la considerentul 18 de mai sus, un singur producător-exportator indian a cooperat în prezenta anchetă. Această societate a efectuat peste 95 % din totalul exporturilor indiene de GES către Uniune în cursul PAR. Prin urmare, Comisia a considerat că dispune de informații suficiente pentru evaluarea prețului de export și a marjei de dumping în cursul PAR.

(26)

Cu toate acestea, respectivul producător-exportator a reprezentat doar 50 % din capacitatea totală de producție și doar între 40 % și 50 % din producția totală de GES în cursul PAR. În plus, exporturile sale către alte țări terțe au reprezentat doar între 43 % și 52 % din totalul exporturilor din India către alte țări terțe în cursul PAR (ponderea exactă din capacitatea totală de producție și exporturile totale indiene reprezentată de singurul producător-exportator indian cooperant nu poate fi dezvăluită din motive de confidențialitate). Prin urmare, având în vedere că ceilalți producători indieni de GES nu au cooperat, Comisia a considerat că nu dispune de informații suficiente pentru examinarea probabilității continuării sau reapariției dumpingului, ceea ce a impus recurgerea la informațiile disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, pentru a evalua evoluția importurilor în cazul abrogării măsurilor.

(27)

Autoritățile indiene au fost informate în mod corespunzător că, din cauza slabei cooperări a producătorilor-exportatori indieni, Comisia poate aplica articolul 18 din regulamentul de bază. Nu s-a primit nicio observație cu privire la acest aspect.

(28)

Constatările de la secțiunea 3 s-au bazat pe datele disponibile. În acest scop, au fost utilizate informațiile furnizate de către producătorul-exportator cooperant, cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, statisticile Eurostat, datele colectate de către statele membre în conformitate cu articolul 14 alineatul (6) din regulamentul de bază [„baza de date 14(6)”] și informațiile disponibile în mod public pe internet.

(29)

Comisia a examinat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor pe piața internă pentru singurul producător-exportator cooperant a fost reprezentativ, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările pe piața internă sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor produsului similar către clienți independenți de pe piața internă per producător-exportator a reprezentat cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor sale la export către Uniune în ceea ce privește produsul care face obiectul reexaminării, în cursul PAR. Pe această bază, s-a constatat că vânzările totale de produs similar ale singurului producător-exportator cooperant pe piața internă au fost reprezentative.

(30)

Comisia a identificat ulterior tipurile de produs vândute pe piața internă care erau identice sau comparabile cu tipurile de produs vândute la export în Uniune pentru producătorul-exportator cu vânzări interne reprezentative. Elementele luate în considerare la definirea tipurilor de GES au fost (i) dacă sunt vândute cu nipluri sau nu, (ii) diametrul și (iii) lungimea.

(31)

Producătorul-exportator cooperant a afirmat că la stabilirea tipurilor identice sau comparabile de GES ar trebui să se ia în considerare faptul că GES sunt produse din cocs acicular de diferite mărci (materie primă de bază). Într-adevăr, ancheta a confirmat că societatea a utilizat două tipuri diferite de cocs acicular în procesul de producție, și anume cocs acicular importat de calitate superioară și cocs acicular obișnuit obținut de pe piața indiană. De asemenea, s-a confirmat faptul că tipul de cocs utilizat determină costul de producție și prețul produsului final.

(32)

Prin urmare, pentru a asigura o comparație echitabilă, Comisia a împărțit fiecare tip de produs în produse de calitate redusă și produse de calitate ridicată, în scopul calculării dumpingului.

(33)

Ulterior, Comisia a verificat dacă vânzările interne ale singurului producător-exportator cooperant, pentru fiecare tip de produs care este identic sau comparabil cu un tip de produs vândut la export în Uniune au fost reprezentative, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările interne ale unui tip de produs sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor pe piața internă ale respectivului tip de produs către clienți independenți în cursul PAR reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al volumului vânzărilor la export în Uniune ale tipului de produs identic sau comparabil. Comisia a stabilit că aceste tipuri de produse au fost reprezentative.

(34)

Ulterior, Comisia a definit proporția de vânzări profitabile către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare tip de produs în cursul PAR, pentru a decide dacă este posibil să utilizeze prețul real al vânzărilor interne pentru calcularea valorii normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(35)

Valoarea normală se bazează pe prețul real pe piața internă pentru fiecare tip de produs, indiferent dacă aceste vânzări sunt sau nu profitabile, în cazul în care:

(36)

În cazul de față, valoarea normală este media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne ale tipului de produs respectiv în cursul PAR.

(37)

Valoarea normală este prețul real pe piața internă per tip de produs numai pentru vânzările interne profitabile ale tipurilor de produse în cursul PAR, în cazul în care:

(38)

În cazul în care nu au existat vânzări ale unui tip de produs similar în cadrul operațiunilor comerciale normale sau acestea au fost insuficiente, Comisia a calculat valoarea normală în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază.

(39)

Pentru aceste tipuri de produse, valoarea normală a fost calculată prin adăugarea la costul mediu de producție al produsului similar al singurului producător-exportator cooperant în cursul PAR a următoarelor elemente:

(40)

Pentru tipurile de produs care nu au fost vândute deloc pe piața internă, s-au adăugat costurile VAG medii ponderate și profitul pentru toate tranzacțiile efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale de pe piața internă.

(41)

Singurul producător-exportator cooperant a exportat în Uniune direct către clienți independenți. Prin urmare, prețul de export a fost prețul efectiv plătit sau de plătit pentru produsul în cauză atunci când acesta a fost vândut la export către Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(42)

În cursul verificării la fața locului, au fost descoperite o serie de erori privind prețurile de export raportate de exportatorul cooperant. Aceste erori au fost corectate, iar producătorul-exportator a fost informat în consecință.

(43)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export stabilite mai sus la nivel franco fabrică.

(44)

În cazurile justificate de necesitatea de a asigura o comparație justă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export pentru a ține cont de diferențele care afectau prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Au fost efectuate ajustări pentru a ține seama de costurile de transport, asigurare, manipulare, încărcare și de costurile auxiliare, de costurile de ambalare, costurile de credit, comisioanele bancare și taxele compensatorii plătite de producătorul-exportator cooperant, în cazul în care acestea erau aplicabile și justificate.

(45)

Singurul producător-exportator cooperant a solicitat o ajustare pentru a ține cont de taxele de import plătite pentru materiile prime, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază, pe motiv că taxele de import au fost incluse în prețul GES produse pentru consum în India, dar au fost rambursate prin sistemul de drawback al taxelor (Duty Drawback Scheme – „DDS”) atunci când produsul a fost vândut la export către Uniune. Cu toate acestea, ancheta a indicat că nu exista nicio legătură directă între sumele DDS primite la exportul de GES și taxele plătite efectiv la importurile de materii prime încorporate. Prin urmare, se consideră că producătorul-exportator nu a fost în măsură să demonstreze că o taxă rambursată pentru vânzările la export a fost inclusă în prețul intern. Acest lucru a fost confirmat, de asemenea, în considerentele 38-42 din ancheta antisubvenție desfășurată în paralel, în care s-a stabilit că DDS constituie o subvenție sub formă de contribuție financiară din partea guvernului Indiei și nu poate fi considerat ca fiind un sistem autorizat de drawback al taxelor sau un sistem autorizat de drawback pentru inputurile de substituire. Prin urmare, ajustarea nu poate fi acordată.

(46)

În plus, producătorul-exportator indian cooperant a solicitat o ajustare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază, pe motiv că taxele de import erau incluse în prețul produsului similar atunci când acesta era destinat consumului în India, dar că taxele de import nu au fost colectate datorită sistemului autorizațiilor prealabile (Advance Authorisation Scheme – „AAS”) atunci când produsul a fost vândut la export către Uniune. Cu toate acestea, ancheta a arătat că nu a existat un sistem care să dovedească că materia primă importată fără taxe în cadrul AAS era încorporată exclusiv în GES exportate. Prin urmare, Comisia consideră că producătorul-exportator nu a reușit să demonstreze că taxele care nu au fost plătite pentru vânzările la export au fost incluse în prețul intern. Acest lucru a fost confirmat, de asemenea, în considerentele 59-62 din ancheta antisubvenție desfășurată în paralel, în care s-a stabilit că AAS constituie o subvenție sub formă de contribuție financiară din partea guvernului Indiei și nu poate fi considerat ca fiind un sistem autorizat de drawback al taxelor sau un sistem autorizat de drawback pentru inputurile de substituire. Prin urmare, ajustarea nu poate fi acordată.

(47)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, valoarea normală medie ponderată per tip de produs a fost comparată cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs care face obiectul reexaminării. Pe baza acestei metodologii, marja de dumping stabilită pentru producătorul-exportator cooperant este de 29,8 % în cursul PAR.

(48)

În cursul verificării la fața locului la sediul singurului producător-exportator indian cooperant, societatea a susținut că fluctuațiile semnificative ale prețului principalei materii prime (cocs acicular) în cursul PAR ar trebui luate în considerare și a solicitat Comisiei să calculeze în acest scop o marjă de dumping trimestrială. Aceasta ar demonstra că nu a existat dumping în cursul PAR. În acest sens, societatea a prezentat costurile de producție trimestriale la sfârșitul verificării la fața locului.

(49)

Având în vedere că acest argument nu a fost invocat într-un stadiu incipient al procedurii și nici în răspunsul la chestionar, Comisia nu a fost în măsură să îl verifice în mod corespunzător și, prin urmare, nu a putut să stabilească dacă datele furnizate erau complete și exacte.

(50)

În orice caz, pe baza informațiilor furnizate în timpul verificării la fața locului, s-a stabilit că, în cursul PAR, costul de producție unitar trimestrial per tip de produs a înregistrat o tendință descrescătoare de la trimestru la trimestru pentru anumite tipuri de produse, dar nu pentru toate. Pentru o serie de NCP-uri, costul de producție unitar trimestrial a crescut în ultimul trimestru. Prețul unitar la export a prezentat o tendință de scădere similară, cu excepția ultimului trimestru, în cursul căruia prețurile de export au crescut, cu excepția a două tipuri de produse. Societatea a exportat volume semnificative în fiecare trimestru al PAR, care au fost repartizate în funcție de diferitele trimestre astfel cum se indică în tabelul de mai jos (datele privind volumul exact nu pot fi dezvăluite din motive de confidențialitate). În plus, nu toate tipurile de produs au fost vândute în toate trimestrele; din cele 23 de tipuri de produse vândute de producătorul exportator cooperant pe piața Uniunii, doar șase dintre ele au fost vândute în fiecare trimestru.

(51)

Marjele de dumping calculate pentru fiecare trimestru în conformitate cu metodologia explicată la considerentele 29-47 au arătat existența unui dumping semnificativ în fiecare trimestru al PAR.

Tabelul 1

(52)

Prin urmare, afirmația producătorului-exportator cooperant conform căreia calcularea marjei sale de dumping pe o bază trimestrială nu ar duce la dumping a fost incorectă. Marjele de dumping au fost semnificative în fiecare trimestru și în mod similar, marja de dumping medie în cursul PAR, calculată pe baza acestor marje trimestriale a rămas la un nivel semnificativ, și anume la 19,3 %.

(53)

În timp ce marjele de dumping în cursul diferitor trimestre, calculate per tip de produs, arată o tendință fluctuantă (o creștere între octombrie 2014-decembrie 2014 și ianuarie 2015-martie 2015 și o scădere între ianuarie 2015-martie 2015 și sfârșitul PAR), scăderea treptată a costului de producție în cursul PAR nu a avut impactul pretins. De fapt, s-a remarcat faptul că scăderea marjei de dumping s-a datorat parțial și creșterii prețului de export. Se reamintește că argumentul producătorului-exportator cooperant în favoarea unei marje de dumping trimestriale s-a bazat doar pe fluctuațiile prețurilor materiilor prime. Prin urmare, Comisia a ajuns la concluzia că informațiile furnizate nu au pus sub semnul întrebării constatările privind dumpingul în timpul PAR și prin urmare, nici constatările privind continuarea dumpingului din considerentele 57-87.

(54)

După comunicarea concluziilor, singurul producător-exportator indian cooperant a susținut că, pentru calculul profitabilității utilizate pentru a construi valoarea normală, Comisia ar trebui să facă diferența între produsele fabricate din cocs intern, pe de o parte, și produsele fabricate din cocs acicular importat, pe de altă parte, ca urmare a diferențelor de utilizare a acestor produse. În plus, producătorul-exportator a susținut că numai produsele fabricate din cocs acicular importat, care sunt utilizate în cuptoare cu arc electric de mare putere, sunt vândute pe piața Uniunii și că profitabilitatea utilizată pentru a construi valoarea normală ar trebui, prin urmare, să fie calculată doar pe baza acestor tipuri de produse. În timpul unei audieri de către Comisie în urma comunicării informațiilor, HEG a susținut că, pe baza acestor afirmații, pentru construirea valorii normale Comisia nu ar trebui să utilizeze o rată de profitabilitate medie ponderată calculată pe baza tuturor vânzărilor interne. HEG a susținut că Comisia ar trebui să calculeze separat două rate de profitabilitate, ținând seama de originea cocsului, și să le aplice în consecință la construirea valorii normale.

(55)

În răspunsul la chestionar, HEG a raportat pentru fiecare tip de produs originea materii prime și performanța GES. Cu toate acestea, atunci când au fost luate în considerare doar aceste două elemente, comparația între tipurile de produse vândute pe piața Uniunii și cele vândute pe piața indiană a arătat că HEG a vândut aceleași tipuri de produse pe ambele piețe în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Prin urmare, prima parte a argumentului este, de fapt, greșită.

(56)

În plus, după cum s-a explicat în considerentele 39 și 40, pentru calcularea valorii normale, Comisia a utilizat profitul mediu ponderat al tuturor vânzărilor interne ale produsului similar, în cadrul operațiunilor comerciale normale, în cursul perioadei anchetei de reexaminare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, dacă se utilizează ratele de profit individuale pentru fiecare tip de produs astfel cum a solicitat societatea în cursul audierii menționate în considerentul 54, marja de dumping menționată în considerentul 47 ar scădea doar cu 3,2 puncte procentuale, la 26,7 %. Prin urmare, această scădere nu are un impact semnificativ asupra constatărilor Comisiei privind dumpingul în cursul perioadei anchetei de reexaminare și, prin urmare, nici asupra constatărilor privind continuarea dumpingului din considerentele 57-87.

(57)

Ca urmare a constatării unui dumping semnificativ în cursul PAR, Comisia a analizat dacă există probabilitatea continuării dumpingului în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor. Au fost analizate următoarele elemente: capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din India, exporturile din India către alte țări terțe și atractivitatea pieței din Uniune.

(58)

Astfel cum s-a menționat la considerentul 25, un singur producător-exportator din India a cooperat, acesta reprezentând doar jumătate din totalul capacității de producție din India. Prin urmare, constatările din secțiunile de mai jos s-au bazat pe datele disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. În acest sens, Comisia a utilizat informațiile furnizate de producătorul-exportator cooperant, cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, baza de date a Organizației Națiunilor Unite, informațiile furnizate de guvernul Indiei („GI”) în ancheta antisubvenție paralelă menționată în considerentul 10 și informații disponibile public.

(59)

Pe baza informațiilor financiare publice și a datelor verificate furnizate de producătorul-exportator cooperant (12)  (13), s-a constatat că ambii producători indieni și-au mărit capacitatea de producție cu 27 % după reexaminarea anterioară efectuată în perspectiva expirării măsurilor menționată în considerentul 4. La sfârșitul PAR, capacitatea de producție totală din India se ridica la 160 000 de tone pe an, fiind împărțită egal între cei doi producători (14). În plus, ancheta a arătat că este probabil ca producătorii-exportatori indieni să își sporească și mai mult capacitatea în cazul creșterii cererii (15).

(60)

Volumul producției celor doi producători indieni a variat între 110 000 și 120 000 de tone în cursul PAR. Pe baza celor de mai sus, totalul capacității neutilizate din India a fost estimat între 40 000 și 50 000 de tone, reprezentând între 29 % și 36 % din consumul la nivelul Uniunii în cursul PAR.

(61)

Creșterea capacității a avut loc în paralel cu scăderea consumului de GES în India și la nivel mondial. GES se utilizează în principal în siderurgia electrică, mai precis, se utilizează în uzinele siderurgice, la topirea deșeurilor de oțel. Prin urmare, evoluția consumului de GES este legată de evoluția producției din sectorul siderurgiei electrice și urmează tendințe similare. Ancheta a stabilit că producția din sectorul siderurgiei electrice din India și din întreaga lume a scăzut între 2012 și PAR (16), în timp ce capacitatea de producție de GES din India a crescut.

(62)

La sfârșitul lunii noiembrie 2014, autoritățile indiene au impus măsuri antidumping la importurile de GES din China (17). Se așteaptă ca pe piața națională, cota producătorilor indieni să crească.

(63)

Pe baza situațiilor financiare publice, s-a constatat că ambii producători-exportatori indieni sunt orientați spre export (18)  (19), exportând aproximativ 60 % din totalul producției lor în cursul PAR.

(64)

Uniunea a rămas o destinație de export importantă pentru producătorul-exportator cooperant HEG, în pofida măsurilor în vigoare. Exporturile realizate de HEG au reprezentat între 10 % și 17 % din valoarea vânzărilor sale totale și între 10 % și 20 % din volumul acestora în cursul PAR. Societatea indiană necooperantă GIL a exportat volume foarte reduse către Uniune în cursul PAR. Totuși, aceste cifre trebuie să fie interpretate prin corelare cu taxele antidumping și compensatorii aplicabile GIL (15,7 % în total) în comparație cu cele aplicabile HEG (7 % în total).

(65)

În absența altor surse mai fiabile care să permită determinarea volumului de exporturi din India către piețele altor țări terțe, s-a utilizat Baza de date a Organizației Națiunilor Unite. Potrivit acestei baze de date, exporturile către alte țări terțe au crescut între 2012 și 2013 cu 43 % și apoi au scăzut în 2014 și 2015 cu 38 %, comparativ cu 2013. În ansamblu, volumul exporturilor a scăzut între 2012 și PAR (cu 10 %). Principalele destinații ale exporturilor indiene în 2015 au fost SUA, Arabia Saudită, Iran, Turcia și Emiratele Arabe Unite, Republica Coreea, Egipt. Între 2012 și 2015, exporturile indiene către unele dintre aceste destinații au crescut (precum cele către Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, SUA), în timp ce cele către alte destinații (Iran, Turcia, Republica Coreea, Egipt) au scăzut, scăderea totală fiind de 9 %.

(66)

În timp ce, în 2012, Rusia era cea de a treia piață de export pentru producătorii indieni din punctul de vedere al volumului, după ce Rusia a impus, în decembrie 2012 (20), o taxă ad valorem la importurile de GES din India variind de la 16,04 % la 32,83 %, exporturile din India către Rusia au scăzut de la 4 415 tone la 638 de tone în 2015, ceea ce reprezintă o scădere de 86 %.

(67)

Informațiile privind volumul exporturilor din baza de date a Organizației Națiunilor Unite au putut fi verificate prin raportare la informațiile furnizate de GI în ancheta antisubvenție paralelă, și anume statisticile Direcției Generale de Informații și Statistici Comerciale (denumită în continuare „DGCIS”), din care au reieșit tendințe similare celor observate în baza de date a Organizației Națiunilor Unite.

(68)

În plus, volumul exporturilor realizate de producătorul-exportator cooperant HEG către alte țări terțe a urmat tendințe similare, și anume creșterea volumului exporturilor către alte țări terțe în 2013 față de 2012 și scăderea acestora în cursul PAR față de 2014, cu o tendință globală de scădere în cursul perioadei examinate. Trebuie remarcat că, în pofida acestei scăderi a volumului exporturilor, nivelul global în cursul PAR a rămas semnificativ, variind între 20 000 și 30 000 de tone.

(69)

În ceea ce privește prețurile la export, conform bazei de date a Organizației Națiunilor Unite, ancheta a arătat că prețurile exporturilor indiene către anumite țări, precum SUA și Republica Coreea, care fuseseră în medie mai scăzute decât prețurile din UE între 2012 și 2014, au crescut în 2015 la aproximativ același nivel cu prețurile din UE. În plus, prețurile exporturilor indiene către alte țări, precum Arabia Saudită, de exemplu, care fuseseră mai mici decât prețurile din UE între 2012 și 2014, au crescut la un nivel mai mare decât prețurile din UE în 2015. De asemenea, prețurile exporturilor indiene către anumite țări, precum Turcia, de exemplu, au continuat să fie mai mici decât prețurile din UE pe parcursul întregii perioade examinate. Trebuie menționat totuși că prețurile din această bază de date nu diferențiază între tipuri diferite de produse și, prin urmare, fiabilitatea unei astfel de comparații a prețurilor pe această bază este limitată.

(70)

Analiza informațiilor privind prețurile la exporturile către piețe din alte țări terțe ale producătorului-exportator cooperant a arătat că în 2012 și 2014, prețurile medii de pe piața din Uniune au fost mai mari decât prețurile medii ale HEG pe alte piețe terțe (ajustate pe baza anului calendaristic, dat fiind că datele au fost furnizate pe baza anului financiar), în timp ce, în cursul PAR, prețurile medii de pe piața din Uniune au fost mai mici decât prețurile medii ale HEG pe alte piețe terțe.

(71)

Nu au fost disponibile alte date care să permită stabilirea unor niveluri exacte ale prețurilor producătorilor-exportatori indieni care au exportat către piețele altor țări terțe.

(72)

Atractivitatea pieței Uniunii a fost demonstrată prin faptul că, în pofida taxelor antidumping și compensatorii în vigoare, GES originare din India au continuat să intre pe piața Uniunii. În cursul perioadei examinate, India a continuat să fie al doilea exportator către Uniune, după Republica Populară Chineză (denumită în continuare „China”). În pofida scăderii din perioada cuprinsă între 2012 și PAR, India a menținut volumul și cotele de piață ale exporturilor sale către Uniune la un nivel semnificativ, așa cum se explică la considerentul 100 de mai jos.

(73)

Evoluția posibilă a vânzărilor la export către Uniune în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor trebuie să fie examinată în contextul scăderii generale a consumului de GES în India și la nivel mondial, corelată cu capacitatea neutilizată din India. După toate probabilitățile, aceasta va crește presiunea asupra producătorilor-exportatori indieni, determinându-i să exploreze alte piețe de export, în special dacă se ia în considerare modelul lor de afaceri orientat spre export. Prin urmare, în cazul în care măsurile din Uniune ar fi abrogate și accesul la piața Uniunii nu ar mai fi supus taxelor antidumping și taxelor compensatorii, există, într-adevăr, probabilitatea ca o mare parte din capacitatea neutilizată disponibilă să fie utilizată pentru exporturi către piața din Uniune. Într-adevăr, ancheta a arătat că, în timp ce pe unele piețe de export (precum Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, SUA), exporturile din India au crescut în 2015, exporturile totale din India către piețele altor țări terțe au avut o tendință descendentă. Aceasta arată că în anumite țări terțe pare să existe o capacitate limitată de absorbție a cantităților suplimentare de exporturi.

(74)

În plus, astfel cum se menționează în considerentul 66, Rusia a impus taxe antidumping la importurile de GES din India. Producătorii-exportatori indieni au astfel un acces limitat pe această piață și nu își pot crește sau redirecționa volumul exporturilor către Rusia, după cum reiese din scăderea exporturilor către această destinație, începând din 2012.

(75)

Pe această bază, este probabil ca, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor, producătorii-exportatori indieni să continue să exporte cantități semnificative către Uniune și chiar să-și crească volumul actual al exporturilor, având în vedere capacitatea lor neutilizată semnificativă. Această probabilitate există, într-adevăr, în ceea ce privește producătorul-exportator cooperant, care va fi încurajat să își sporească prezența, deja semnificativă, pe piața din Uniune, și este chiar mai mare în cazul producătorului-exportator necooperant, care se supune unor taxe mai mari decât cele aplicabile producătorului-exportator cooperant și care aproape a încetat să mai exporte către piața Uniunii.

(76)

Analiza de mai sus arată că (i) importurile indiene au continuat să intre pe piața din Uniune la prețuri de dumping considerabil și în cantități semnificative; (ii) ambii producători indieni sunt orientați către export și dispun de capacitate neutilizată care ar putea să fie utilizată pentru creșterea volumurilor exporturilor către Uniune la prețuri de dumping; (iii) consumul la nivel mondial urmează o tendință descendentă, astfel reducând posibilitățile de export către piețele din anumite alte țări terțe; (iv) existența în Rusia a măsurilor antidumping împotriva GES din India restricționează și mai mult posibilitățile de export ale producătorilor-exportatori indieni.

(77)

Pe baza celor de mai sus, s-a concluzionat că există probabilitatea continuării dumpingului în cazul în care măsurile ar fi abrogate.

(78)

După comunicarea concluziilor, singurul producător-exportator indian care a cooperat, HEG, a susținut că Comisia nu a luat în considerare datele legate de perioada ulterioară PAR în evaluarea sa cu privire la probabilitatea continuării dumpingului. În acest sens, producătorul-exportator indian cooperant a susținut că, atunci când a aplicat articolul 18 din regulamentul de bază, Comisia nu a luat în considerare faptul că GIL, celălalt producător indian de GES, a realizat o investiție într-o unitate de producție din Uniune, respectiv Graphite Cova GmbH (denumită în continuare „GIL Cova”). HEG a susținut, de asemenea, că GIL are un contract strategic pe termen lung pentru vânzarea de electrozi copți verzi (aceștia reprezentând un produs semi-finit) către unitatea sa de grafitizare GIL Cova. HEG a susținut, de asemenea, că din cauza investițiilor strategice ale GIL, concluzia Comisiei potrivit căreia exporturile din India către Uniune vor crește este incorectă, iar constatarea potrivit căreia ambii producători indieni au capacitate neutilizată disponibilă pentru export se bazează pe simple presupuneri. HEG a susținut, de asemenea, că expirarea măsurilor nu va crește volumul importurilor în Uniune, pe baza tendinței descendente a exporturilor din India către Uniune (inclusiv a exporturilor HEG către Uniune) ulterior PAR.

(79)

În plus, HEG a susținut că planurile sale de a-și spori capacitatea de producție reprezentau doar viziunea președintelui Consiliului său de administrație, bazată pe scenariul economic favorabil pentru anul 2010. Astfel, după cum reiese din raportul anual al HEG pentru anul încheiat la 31 martie 2016, în consiliul de administrație nu se mai discută nicio propunere nouă privind extinderea capacităților.

(80)

În ceea ce privește compararea prețurilor efectuată de Comisie la considerentele 69 și 70 în legătură cu exporturile către piețele din alte țări terțe, HEG a prezentat o analiză a prețurilor sale medii CIF/CFR către patru alte țări terțe, comparativ cu prețurile sale medii CIF către Uniune și a concluzionat că, în general, prețurile sale medii către celelalte patru țări terțe sunt mai mari decât prețurile sale către Uniune. Prin urmare, HEG a susținut că piața din Uniune, având niveluri ale prețurilor mai mici, ar fi mai puțin atractivă prin comparație.

(81)

În ceea ce privește argumentul HEG cu privire la investiția GIL în GIL Cova, este de menționat că, în perioada examinată, GIL a exportat un volum foarte mic către piața din Uniune. Se consideră totuși că acest lucru nu este cauzat doar de investițiile GIL în GIL Cova, ci în principal de taxele mari antidumping și compensatorii care se aplică exporturilor GIL India către Uniune (15,7 % în total). În scenariul în care măsurile antidumping și/sau compensatorii sunt abrogate, este probabil ca GIL să își reia exporturile către Uniune, în pofida investiției sale în GIL Cova, luând, de asemenea, în considerare capacitatea sa neutilizată disponibilă și atractivitatea pieței Uniunii, astfel cum se descrie la considerentele 72-75 de mai sus.

(82)

În ceea ce privește argumentul HEG referitor la tendința exporturilor ulterior PAR, se subliniază că aceste exporturi au avut loc pe perioada în care măsurile antidumping și compensatorii erau în vigoare. Prin urmare, chiar dacă volumul exporturilor HEG ulterior PAR a prezentat o tendință descendentă, este probabil ca exporturile HEG către Uniune să crească dacă măsurile antidumping și/sau compensatorii sunt abrogate, ținând seama de faptul că, în pofida măsurilor instituite, HEG a continuat să exporte către piața din Uniune la prețuri care fac obiectul unui dumping semnificativ, având în vedere modelul său de afaceri orientat către export și capacitatea sa neutilizată, care ar putea crește în viitor, în cazul în care cererea pentru produsele sale va crește, astfel cum se descrie la considerentele 59-75 de mai sus.

(83)

În plus, în ceea ce privește intenția HEG de a-și spori capacitatea, s-a subliniat că în timpul verificării la fața locului din 2016, HEG a prezentat echipei de caz un scurt film de prezentare a grupului HEG. Unul dintre elementele prezentate în acest film au fost planurile viitoare ale societății privind creșterea capacității sale de producție. În plus, reprezentanții societății au explicat în timpul verificării la fața locului că aceste planuri erau suspendate la momentul respectiv, ținând seama de faptul că societatea nu își utiliza întreaga capacitate și de scăderea cererii globale. Prin urmare, în cazul în care măsurile antidumping și/sau compensatorii sunt abrogate, este probabil ca cererea de GES din India pe piața Uniunii să crească și, prin urmare, HEG va avea o motivație pentru a-și crește capacitatea în vederea satisfacerii cererii.

(84)

În ceea ce privește argumentul HEG referitor la diferențele de preț dintre piața din Uniune și piețele din alte țări terțe, se subliniază că comparația efectuată de Comisie la considerentele 69 și 70 este între prețurile medii ale producătorilor-exportatori indieni către piețe din alte țări terțe și prețurile medii ale producătorilor din Uniune pe piața din Uniune, nu prețurile medii ale producătorilor indieni pe piața din Uniune. Se reamintește că prețul mediu al HEG pe piața din Uniune este la un nivel de dumping semnificativ și subcotează prețul mediu al producătorilor din Uniune, fiind prin urmare neadecvat pentru comparația în cauză.

(85)

Având în vedere cele de mai sus, argumentele HEG sunt respinse.

(86)

O altă parte interesată a afirmat că, datorită scăderii consumului de energie, ca factor de cost principal, și a costurile cu forța de muncă mai scăzute, producătorii indieni au avantaje comparative clare în ceea ce privește eficiența din punctul de vedere al costurilor. Cu toate acestea, este de remarcat faptul că ancheta a arătat că principalul factor de cost în procesul de fabricație a GES în India este de fapt cocsul, și nu energia sau forța de muncă. În orice caz, chiar dacă producătorii indieni ar beneficia de un avantaj comparativ, acest lucru ar trebui să aibă un efect similar asupra prețului de export și asupra valorii normale și, prin urmare, niciun impact asupra marjei de dumping. Prin urmare, acest argument este, de fapt, greșit și, prin urmare, este respins.

(87)

Concluzia Comisiei potrivit căreia există o probabilitate a continuării dumpingului în cazul în care măsurile sunt abrogate este, prin urmare, confirmată.

(88)

În cursul perioadei anchetei de reexaminare, produsul similar a fost fabricat de opt producători (două societăți individuale și două grupuri). Aceștia constituie „industria din Uniune” în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(89)

Astfel cum s-a menționat la considerentul 61, situația industriei GES este strâns legată de cea a sectorului siderurgiei electrice, întrucât GES sunt utilizate în furnalele electrice, la topirea deșeurilor de oțel. În acest context, condițiile pieței au fost negative în industria siderurgiei electrice în perioada examinată, cu o scădere a consumului care s-a reflectat și în consumul de GES.

(90)

Având în vedere faptul că în India există doar doi producători-exportatori ai produsului în cauză, datele referitoare la importurile de GES din India și din alte țări terțe în Uniunea Europeană nu sunt prezentate cu cifre precise, pentru a păstra confidențialitatea în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază.

(91)

Comisia a stabilit consumul la nivelul Uniunii însumând:

(92)

Pe această bază, consumul Uniunii a evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

Consumul Uniunii

(93)

Consumul la nivelul Uniunii a scăzut cu 8 % în perioada examinată. Mai precis, consumul la nivelul Uniunii a scăzut cu 7 % în 2013, s-a redresat cu 4 % între 2013 și 2014 și a scăzut din nou cu 5 % între 2014 și perioada anchetei de reexaminare.

(94)

Astfel cum s-a menționat la considerentele 61 și 89, scăderea generală a cererii a fost rezultatul condițiilor negative existente pe piață în sectorul siderurgiei electrice, întrucât volumul vânzărilor de electrozi de grafit urmează evoluția producției de oțel în furnale electrice.

(95)

După comunicarea concluziilor, producătorul-exportator indian cooperant a susținut că analiza privind cota de piață și consumul ar trebui să ia în considerare importurile efectuate de producătorii din Uniune de la societățile lor asociate din SUA, Mexic, Japonia și Malaysia care ar fi crescut în mod semnificativ în ultimii trei ani.

(96)

Importurile din toate celelalte țări terțe au fost luate în considerare în mod corespunzător la calcularea consumului Uniunii, astfel cum s-a explicat la considerentul 91 și se reflectă, prin urmare, în mod corespunzător în consumul total. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(97)

Volumul importurilor a scăzut în perioada examinată. Volumul importurilor a scăzut semnificativ în 2013 (cu 43 %), s-a redresat în 2014 și a scăzut din nou în perioada anchetei de reexaminare. În ansamblu, s-a înregistrat o scădere de 26 % în cursul perioadei examinate.

(98)

Comisia a stabilit cota de piață a importurilor pe baza consumului la nivelul Uniunii, astfel cum este prevăzut la considerentul 91 de mai sus.

(99)

Cota de piață a demonstrat tendințe similare celor ale volumului de importuri, și anume a scăzut între 2012 și 2013, a crescut între 2013 și 2014 și a scăzut din nou între 2014 și perioada anchetei de reexaminare. În ansamblu, cota de piață a scăzut cu 1,2 puncte procentuale în perioada anchetei de reexaminare față de 2012.

(100)

Cota de piață a importurilor din India la începutul perioadei examinate varia între 6 % și 7 %. La sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare, cota de piață a scăzut, situându-se între 4 % și 5 %.

(101)

Comisia a stabilit tendința prețurilor importurilor din India pe baza datelor înregistrate în baza de date 14(6). Acestea se aliniau în mare măsură la prețurile raportate de producătorul-exportator cooperant.

(102)

Prețul mediu al importurilor în Uniune din țara în cauză a evoluat după cum urmează:

Tabelul 4

Prețul de import  (21)

(103)

În ansamblu, prețurile medii ale importurilor au scăzut cu 14 % în cursul perioadei examinate. Prețurile importurilor au crescut cu 5 % între 2012 și 2013, au scăzut cu 16 % în 2014 și au scăzut în continuare cu 3 % în cursul PAR.

(104)

Comisia a stabilit subcotarea prețurilor în perioada anchetei de reexaminare comparând (i) prețurile de vânzare medii ponderate per tip de produs practicate de producătorii din Uniune incluși în eșantion față de clienți independenți pe piața Uniunii, ajustate la un nivel franco fabrică; și (ii) prețurile medii ponderate corespunzătoare per tip de produs ale importurilor de la producătorul cooperant din India către primul client independent de pe piața din Uniune, stabilite pe baza CIF (cost, asigurare și navlu), cu ajustări corespunzătoare pentru taxele antidumping/compensatorii și costurile ulterioare importului.

(105)

Compararea prețurilor a fost realizată per tip de produs, având în vedere tranzacții la același nivel comercial, ajustate în mod adecvat acolo unde a fost necesar și după deducerea rabaturilor și a reducerilor. Rezultatul comparației a fost exprimat ca procent din cifra de afaceri a producătorilor din Uniune incluși în eșantion, înregistrată în perioada anchetei de reexaminare.

(106)

Comparația a arătat pentru un producător-exportator cooperant o marjă medie ponderată de subcotare de 3 % pe piața din Uniune în perioada anchetei de reexaminare. Totuși, dacă s-ar deduce din calcule taxele antidumping și compensatorii, marja de subcotare s-ar ridica la 9 %. În ceea ce privește producătorul-exportator necooperant, doar volume foarte mici au fost importate în cursul PAR. Totuși, Comisia a efectuat o estimare a subcotării. Comisia a constatat o marjă de subcotare de 12 %, în momentul deducerii din calcule a taxelor antidumping și compensatorii în vigoare. Totuși, această estimare este bazată doar pe un volum de import foarte mic și, din cauza lipsei de cooperare, nu ia în considerare tipurile de produse. Prin urmare, fiabilitatea acesteia este limitată.

(107)

Urmând tendința de scădere a consumului, volumul importurilor din toate celelalte țări terțe a scăzut cu 10 % între 2012 și PAR. Cota de piață a importurilor din toate celelalte țări terțe a variat între 22 % și 23 % în perioada examinată. Importurile principale au provenit din China, SUA, Mexic, Rusia și Japonia, care au fost singurele țări cu cote de piață individuale peste 1 % în cursul PAR.

(108)

Prețurile importurilor din SUA, Japonia și Mexic au fost mai mari decât prețurile exportatorilor indieni și cele ale producătorilor din Uniune. Cota de piață a importurilor din SUA și Mexic a crescut cu mai puțin de un punct procentual în perioada examinată. Cota de piață a importurilor din Japonia a scăzut cu 1,5 puncte procentuale în perioada examinată.

(109)

Prețurile importurilor din China și Rusia au fost mai mici decât prețurile exportatorilor indieni și cele ale producătorilor din Uniune (exceptând în 2012 în cazul Rusiei). Potrivit informațiilor furnizate de industria din Uniune în cererea de reexaminare, o parte a importurilor din China privesc GES cu diametru mic (diametru sub 400 de milimetri), în timp ce majoritatea importurilor din India și producția industriei din Uniune constau în GES cu diametru mare (22) (diametre peste 400 de milimetri), care sunt mai scumpe.

(110)

Cota de piață a importurilor din China a crescut cu un punct procentual în perioada examinată și a variat între 10 % și 11 % în cursul PAR, în timp ce cota de piață a importurilor din Rusia s-a situat doar în intervalul 2 %-3 % în cursul PAR și a crescut cu 0,3 puncte procentuale în cursul perioadei examinate. Totuși, această creștere nu a fost în detrimentul cotei de piață a industriei din Uniune care, astfel cum se explică la considerentul 123, a crescut cu 1,9 puncte procentuale în perioada examinată.

(112)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea impactului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei din Uniune a inclus evaluarea tuturor indicatorilor economici care au influențat situația industriei din Uniune pe parcursul perioadei examinate.

(113)

Astfel cum s-a menționat la considerentul 14, pentru stabilirea eventualului prejudiciu suferit de industria din Uniune s-a utilizat eșantionarea.

(114)

Pentru stabilirea prejudiciului, Comisia a făcut o distincție între indicatorii de prejudiciu macroeconomici și cei microeconomici. Comisia a evaluat indicatorii macroeconomici pe baza datelor din cererea de reexaminare, a rapoartelor anuale ale producătorului necooperant din Uniune și a răspunsurilor la chestionar verificate, primite din partea producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Datele se referă la toți producătorii din Uniune. Comisia a evaluat indicatorii microeconomici pe baza datelor din răspunsurile la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Datele se referă la producătorii din Uniune incluși în eșantion. Ambele seturi de date au fost considerate reprezentative pentru situația economică a industriei din Uniune.

(115)

Indicatorii macroeconomici sunt producția, capacitatea de producție, rata de utilizare a capacității, volumul vânzărilor, cota de piață, creșterea, ocuparea forței de muncă, productivitatea, amploarea marjei de dumping și redresarea în urma practicilor anterioare de dumping.

(116)

Indicatorii macroeconomici sunt prețurile unitare medii, costul unitar, costurile forței de muncă, stocurile, profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capital.