(1)

În conformitate cu Decizia (UE) 2015/904 a Consiliului (2), Protocolul la Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Algeriană Democratică și Populară, pe de altă parte, referitor la un acord-cadru între Uniunea Europeană și Republica Algeriană Democratică și Populară privind principiile generale de participare a Republicii Algeriene Democratice și Populare la programele Uniunii (3) (denumit în continuare „protocolul”) a fost semnat, în numele Uniunii, la 4 iunie 2015.

(2)

Obiectivul protocolului îl constituie stabilirea normelor financiare și tehnice care să permită participarea Republicii Algeriene Democratice și Populare la anumite programe ale Uniunii. Cadrul orizontal creat prin protocol constituie un dispozitiv de cooperare economică, financiară și tehnică ce permite accesul la asistența, în special cea financiară, care urmează a fi acordată de către Uniune în temeiul programelor Uniunii. Acest cadru se aplică numai programelor Uniunii ale căror acte juridice constitutive permit participarea Republicii Algeriene Democratice și Populare. Prin urmare, încheierea protocolului nu presupune exercitarea, în cadrul diferitelor politici sectoriale urmărite de programe, a competențelor care sunt exercitate la instituirea programelor.

(3)

Protocolul ar trebui să fie aprobat,

(1)

Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 are ca obiectiv eliminarea treptată a practicii aruncării capturilor înapoi în mare în cadrul tuturor activităților de pescuit ale Uniunii prin introducerea unei obligații de debarcare.

(2)

Articolul 15 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 împuternicește Comisia să adopte planuri privind aruncarea capturilor înapoi în mare prin intermediul unor acte delegate pentru o perioadă de maximum trei ani pe baza recomandărilor comune elaborate de statele membre în urma consultării consiliilor consultative relevante.

(3)

Grecia, Spania, Franța, Croația, Italia, Cipru, Malta și Slovenia au un interes direct în ceea ce privește gestionarea pescuitului în Marea Mediterană. La 4 și 7 iulie 2016, aceste state membre au prezentat Comisiei trei recomandări comune referitoare la planurile privind aruncarea capturilor înapoi în mare pentru anumite activități de pescuit de specii demersale în Marea Adriatică, în sud-estul Mării Mediterane și în vestul Mării Mediterane (2), după consultarea Consiliului consultativ pentru Marea Mediterană. S-au obținut contribuții științifice din partea organismelor științifice relevante. În conformitate cu articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, în prezentul regulament ar trebui să fie incluse numai acele măsuri din recomandările comune care respectă articolul 15 alineatul (6) din regulamentul respectiv.

(4)

În ceea ce privește Marea Mediterană, articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 prevede o obligație de debarcare pentru toate capturile de specii care fac obiectul unor limite de captură și, de asemenea, pentru capturile de specii care fac obiectul unor cerințe privind dimensiunile minime, astfel cum sunt definite în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 al Consiliului (3). În conformitate cu articolul 15 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, obligația de debarcare referitoare la speciile care definesc activitățile de pescuit ar trebui să se aplice cel târziu de la 1 ianuarie 2017.

(5)

Recomandările comune au sugerat aplicarea unei excepții de la obligația de debarcare în ceea ce privește limba-de-mare comună (Solea solea) în Marea Adriatică și scoicile Saint-Jacques (Pecten jacobeus), scoicile Venerupis (Venerupis spp.) și scoicile-venus (Venus spp.) în vestul Mării Mediterane, deoarece se pot înregistra rate de supraviețuire ridicate, ținând cont de caracteristicile uneltelor, de practicile de pescuit și de ecosistem.

(6)

Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP) concluzionează în evaluarea sa (4) că este nevoie de mai multe studii pentru a corobora constatările existente legate de rata de supraviețuire ridicată pentru limba-de-mare comună, scoicile Saint-Jacques, scoicile Venerupis și scoicile-venus. Întrucât nu există dovezi concludente cu privire la ratele de supraviețuire a acestor specii, Comisia consideră că excepția legată de rata de supraviețuire permisă în temeiul articolul 15 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 ar trebui inclusă în prezentul regulament numai pentru un an. Statele membre în cauză ar trebui să prezinte Comisiei date relevante astfel încât CSTEP să poată evalua integral motivele excepției, iar Comisia să poată analiza excepțiile relevante.

(7)

Pe baza dovezilor științifice furnizate în recomandarea comună, a analizei efectuate de CSTEP și ținând cont de caracteristicile uneltelor de pescuit, de numărul mare de specii din cadrul fiecărei operațiuni de pescuit, de practicile de pescuit și de particularitățile Mării Mediterane (de exemplu, caracterul predominant al pescuitului la scară mică), Comisia consideră că, pentru a evita costurile disproporționate de manipulare a capturilor nedorite și în conformitate cu articolul 15 alineatul (5) litera (c) punctul (ii) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, este oportun să se stabilească o excepție de minimis în conformitate cu nivelul procentual propus în recomandările comune, în limitele stabilite la articolul 15 alineatul (5) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013.

(8)

Pentru a asigura un nivel adecvat de control, ar trebui să se stabilească cerințe specifice privind întocmirea de către statele membre a listelor de nave vizate de prezentul regulament.

(9)

Întrucât măsurile prevăzute de prezentul regulament au un impact direct asupra activităților economice legate de sezonul de pescuit și asupra planificării sezonului de pescuit al navelor Uniunii, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare imediat după publicarea sa. În conformitate cu recomandările comune și luând în considerare calendarul stabilit la articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2017,

(a)

„Marea Mediterană” înseamnă apele maritime ale Mării Mediterane la est de meridianul 5°36′ longitudine vestică;

(b)

„subzonele geografice CGPM” înseamnă subzonele geografice ale Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM), astfel cum sunt definite în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1343/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (5);

(c)

„vestul Mării Mediterane” înseamnă subzonele geografice CGPM 1, 2, 5, 6, 7, 8, 9, 10 și 11;

(d)

„Marea Adriatică” înseamnă subzonele geografice CGPM 17 și 18;

(e)

„sud-estul Mării Mediterane” înseamnă subzonele geografice CGPM 15, 16, 19, 20, 22, 23 și 25.

(a)

în vestul Mării Mediterane (punctul 1 din anexă):

(b)

în Marea Adriatică (punctul 2 din anexă):

(c)

în sud-estul Mării Mediterane (punctul 3 din anexă):

(1)

Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 are ca obiectiv eliminarea treptată a practicii aruncării capturilor înapoi în mare în cadrul tuturor activităților de pescuit ale Uniunii prin introducerea unei obligații de debarcare.

(2)

Articolul 15 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 împuternicește Comisia să adopte planuri privind aruncarea capturilor înapoi în mare prin intermediul unor acte delegate pentru o perioadă de maximum trei ani pe baza recomandărilor comune elaborate de statele membre în urma consultării consiliilor consultative relevante.

(3)

Bulgaria și România au un interes direct în ceea ce privește gestionarea pescuitului de calcan în Marea Neagră. La 30 iunie 2016, aceste state membre au înaintat Comisiei o recomandare comună referitoare la un plan privind aruncarea înapoi în mare a capturilor de calcan în Marea Neagră, luând în considerare avizul sectorului. S-au obținut contribuții științifice din partea organismelor științifice relevante. În conformitate cu articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, în prezentul regulament ar trebui să fie incluse numai acele măsuri din recomandarea comună care respectă articolul 15 alineatul (6) din regulamentul respectiv.

(4)

În ceea ce privește Marea Neagră, articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 prevede o obligație de debarcare pentru toate capturile de specii care fac obiectul unor limite de captură. În conformitate cu articolul 15 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, obligația de debarcare referitoare la speciile care definesc activitățile de pescuit se aplică cel târziu de la 1 ianuarie 2017. Calcanul este una dintre aceste specii.

(5)

Recomandarea comună a propus aplicarea unei excepții de la obligația de debarcare în cazul calcanului în Marea Neagră, deoarece dovezile științifice sugerează rate de supraviețuire ridicate. Pe baza dovezilor științifice furnizate în recomandarea comună și analizate de Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP) (2), excepția legată de rata de supraviețuire permisă în temeiul articolului 15 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 ar trebui să fie inclusă în prezentul regulament pentru o perioadă de un an. Statele membre în cauză ar trebui să prezinte Comisiei date relevante astfel încât CSTEP să poată evalua integral motivele excepției aplicate în cazul calcanului capturat cu setci de fund și Comisia să poată analiza excepția respectivă.

(6)

Pentru a asigura un nivel adecvat de control, ar trebui să se stabilească cerințe specifice privind întocmirea de către statele membre a unei liste a navelor vizate de prezentul regulament.

(7)

Întrucât măsurile prevăzute de prezentul regulament au un impact direct asupra activităților economice legate de sezonul de pescuit și asupra planificării sezonului de pescuit al navelor Uniunii, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare imediat după publicarea sa. În conformitate cu recomandarea comună și luând în considerare calendarul stabilit la articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2017,

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

(1)

Elaborarea și punerea în aplicare a codurilor de rețea și a liniilor directoare sunt esențiale pentru integrarea deplină a pieței interne a energiei. Cel de al treilea pachet legislativ din domeniul energiei (3) a creat un cadru instituțional pentru elaborarea codurilor de rețea în vederea armonizării, acolo unde este necesar, a normelor tehnice, operaționale și de piață care reglementează rețelele de energie electrică și de gaze. În acest scop, Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER), Rețeaua europeană a operatorilor de transport și de sistem („ENTSO”) și Comisia Europeană lucrează în strânsă cooperare cu toate părțile interesate pertinente.

(2)

Domeniile în care pot fi elaborate coduri de rețea sunt prevăzute la articolul 8 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009 și din Regulamentul (CE) nr. 715/2009. Deși există posibilitatea de a elabora coduri de rețea, Comisia poate decide, de asemenea, să elaboreze linii directoare în domeniile prevăzute la articolul 18 alineatele (1), (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009 și la articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 715/2009. În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009 și din Regulamentul (CE) nr. 715/2009, Comisia ar trebui să stabilească mai întâi o listă anuală a priorităților, care să identifice domeniile care urmează să fie incluse în elaborarea codurilor de rețea.

(3)

În ultimii trei ani au fost deja adoptate și publicate norme armonizate în domeniul gazelor naturale cu privire la procedurile de gestionare a congestiilor, la alocarea capacităților, la echilibrare, la interoperabilitate și la schimbul de date.

(4)

Au fost deja adoptate și publicate norme armonizate în domeniul energiei electrice cu privire la alocarea capacităților și la gestionarea congestiilor, la racordarea instalațiilor de generare, la racordarea consumatorilor, la tensiunea înaltă în curent continuu și la alocarea capacităților pe termen lung.

(5)

În cadrul consultării publice (4), majoritatea părților interesate au sprijinit tratarea cu prioritate a lucrărilor deja începute și au subliniat importanța unei puneri în aplicare bine coordonate și corespunzătoare a codurilor de rețea și a liniilor directoare adoptate, care să asigure implicarea structurată a părților interesate. În ceea ce privește energia electrică, mai multe părți interesate au sprijinit elaborarea unor norme privind structurile tarifare armonizate pentru transport, a unor norme privind flexibilitatea distribuită și a unor norme privind formarea personalului operațional.

(6)

Ținând cont de răspunsurile părților interesate, de viitoarele inițiative legislative în contextul inițiativei privind organizarea pieței, de diferitele acțiuni necesare pentru a se asigura integrarea completă a pieței interne a energiei, precum și de faptul că punerea în aplicare a codurilor de rețea și a liniilor directoare va necesita resurse importante de la toate părțile relevante, inclusiv Comisia Europeană, ACER, ENTSO și părțile interesate, nu au fost adăugate noi domenii pe listele anuale de priorități.

(7)

Având în vedere concluziile Forumului European de Reglementare în domeniul Gazelor Naturale din 2016, nu se va urmări, în 2017, modificarea codului de rețea în domeniul gazelor privind normele în materie de interoperabilitate și schimb de date care încorporează standardul CEN privind calitatea gazului H (EN 16726:2015),

—

norme privind funcționarea sistemului (încheierea fazei de adoptare de către Comisie după votul în cadrul comitetului în 2016);

—

norme privind cerințele și procedurile referitoare la starea de urgență și la restaurarea sistemului (încheierea fazei de adoptare de către Comisie după votul în cadrul comitetului în 2016);

—

norme privind echilibrarea (încheierea fazei de adoptare de către Comisie după votul în cadrul comitetului în 2017).

—

norme privind structurile tarifare armonizate pentru transportul gazelor (încheierea fazei de adoptare de către Comisie după votul în cadrul comitetului în 2016);

—

norme referitoare la o abordare bazată pe piață la nivelul UE privind alocarea capacității „nou instalate” de transport al gazelor (încheierea fazei de adoptare de către Comisie după votul în cadrul comitetului în 2016).