12.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 305/1

(1)

La 13 februarie 2016, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a deschis o anchetă antidumping cu privire la importurile în Uniune de anumite țevi și tuburi fără sudură din fier (cu excepția fontei) sau din oțel (cu excepția celui inoxidabil), cu secțiune transversală circulară, cu un diametru exterior mai mare de 406,4 mm, originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „țara în cauză”), în temeiul articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 (2) al Consiliului. Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3) (denumit în continuare „avizul de deschidere”).

(2)

Comisia a deschis ancheta în urma unei plângeri depuse la 4 ianuarie 2016 de Comitetul de protecție a industriei tuburilor din oțel fără sudură al Uniunii Europene (denumiți în continuare „reclamanții”). Reclamanții reprezintă mai mult de 25 % din producția totală a Uniunii de țevi și tuburi fără sudură din fier (cu excepția fontei) sau din oțel (cu excepția celui inoxidabil), cu secțiune transversală circulară, cu un diametru exterior mai mare de 406,4 mm. Plângerea conținea elemente de probă privind dumpingul și prejudiciul important cauzat de acesta, care au fost suficiente pentru a justifica deschiderea anchetei.

(3)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să o contacteze pentru a participa la anchetă. De asemenea, Comisia a informat cu privire la deschiderea anchetei în mod special reclamanții, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori cunoscuți și autoritățile chineze, importatorii, furnizorii și utilizatorii cunoscuți, comercianții, precum și asociațiile despre care se cunoaște că sunt părți vizate și i-a invitat să participe la anchetă.

(4)

Părțile interesate au avut posibilitatea de a formula observații privind deschiderea anchetei și de a solicita o audiere de către Comisie și/sau consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(5)

În avizul de deschidere, Comisia a informat părțile interesate că are în vedere alegerea Japoniei, a Rusiei, a Coreei de Sud și a SUA ca potențiale țari terțe cu economie de piață (denumite în continuare „țări analoge”) în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază. Comisia a contactat producătorii din aceste țări și, de asemenea, producătorii din Canada, India, Mexic și Venezuela și i-a invitat să participe la anchetă.

(6)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea recurge la tehnica de eșantionare în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(7)

În avizul de deschidere a anchetei, Comisia a afirmat că a selectat în mod provizoriu un eșantion de producători din Uniune, pe baza producției de produs în cauză. Eșantionul provizoriu în cauză a fost format din patru producători din Uniune. Aceștia reprezentau 51 % din producția totală a industriei din Uniune. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații cu privire la eșantionul provizoriu, dar nu a fost primită nicio observație.

(8)

Ancheta a arătat că situația economică și structura societății celei mai mari incluse în eșantion ar putea să nu fie reprezentativă pentru industria din Uniune. Societatea are un model de afaceri diferit, deoarece se bazează pe domeniul petrolului și al gazelor pentru mai mult de 60 % din vânzările sale, precum și pentru că fabrică mult mai multe produse personalizate și de calitate superioară. În plus, după cum s-a explicat în considerentele 107 și 108, rentabilitatea sa s-a deteriorat în mod constant pe parcursul întregii perioade examinate, ceea ce constituie o altă diferență importantă în comparație cu ceilalți producători din Uniune. Prin urmare, Comisia va continua să analizeze dacă societatea este reprezentativă pentru situația industriei din Uniune. Dacă este cazul, Comisia va lua în considerare acțiuni suplimentare, inclusiv o analiză comparativă a societăților în cauză.

(9)

În etapa provizorie, Comisia a hotărât să mențină această societate în eșantion, dar va reevalua chestiunea în lumina observațiilor pe care le va primi de la părțile interesate.

(10)

Pentru a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere.

(11)

Cinci importatori neafiliați au furnizat informațiile solicitate și au acceptat să fie incluși în eșantion. În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat, pe baza celui mai mare volum de importuri în Uniune, un eșantion format din trei importatori. În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, toți importatorii cunoscuți interesați au fost consultați cu privire la selectarea eșantionului. Nu au fost prezentate observații.

(12)

Pentru a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori din Republica Populară Chineză să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. În plus, Comisia a solicitat Misiunii Republicii Populare Chineze pe lângă Uniunea Europeană să identifice și/sau să contacteze alți eventuali producători-exportatori care ar putea fi interesați să participe la anchetă.

(13)

Doisprezece producători-exportatori din țara în cauză au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion. În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat un eșantion de patru societăți bazat pe cel mai mare volum reprezentativ de exporturi către Uniune, care putea fi investigat în mod rezonabil, ținând seama de timpul disponibil. În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, toți producătorii-exportatori cunoscuți în cauză, precum și autoritățile din țara în cauză, au fost consultați cu privire la selectarea eșantionului. Nu au fost primite observații de la părțile interesate în acest sens.

(14)

Șase producători-exportatori din Republica Populară Chineză au solicitat o examinare individuală în temeiul articolului 17 alineatul (3) din regulamentul de bază. Trei dintre aceștia sunt incluși în eșantion și, prin urmare, sunt examinați în mod individual. Examinarea celorlalte trei cereri rămase în cursul etapei provizorii a anchetei ar fi complicat în mod inutil procedura din cauza termenelor foarte scurte ale anchetei, a resurselor limitate și a volumului de muncă actual al serviciilor Comisiei. Comisia va decide dacă va răspunde favorabil vreunei cereri de examinare individuală, după etapa provizorie a anchetei.

(15)

În sensul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, Comisia a trimis formulare de cerere de acordare a TEP tuturor producătorilor-exportatori cooperanți din Republica Populară Chineză selectați pentru a fi incluși în eșantion, asociațiilor cunoscute de producători-exportatori, precum și autorităților din Republica Populară Chineză. Niciunul dintre producătorii-exportatori nu a transmis un formular de cerere de acordare a TEP.

(16)

Comisia a trimis chestionare tuturor societăților incluse în eșantion în termenele stabilite în avizul de deschidere. S-au primit răspunsuri la chestionar din partea celor patru (grupuri de) producători-exportatori cooperanți incluși în eșantion din Republica Populară Chineză, a celor patru producători din Uniune incluși în eșantion și a trei importatori neafiliați. Niciun utilizator nu s-a făcut cunoscut.

(17)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru determinarea provizorie a dumpingului, a prejudiciului generat de acesta și a interesului Uniunii. Vizite de verificare în conformitate cu articolul 16 din regulamentul de bază au fost efectuate la sediile următoarelor societăți:

(18)

Ancheta privind dumpingul și prejudiciul a cuprins perioada 1 ianuarie 2015-31 decembrie 2015 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2012 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(19)

Produsul în cauză constă în anumite țevi și tuburi fără sudură din fier (cu excepția fontei) sau din oțel (cu excepția celui inoxidabil), cu secțiune transversală circulară, cu un diametru exterior mai mare de 406,4 mm, originare din Republica Populară Chineză, încadrate în prezent la codurile NC 7304 19 90, ex 7304 29 90, 7304 39 98 și 7304 59 99 (denumite în continuare „produsul în cauză”).

(20)

Produsul în cauză este utilizat într-o gamă largă de aplicații, de exemplu în industria petrolului și a gazelor, în centralele electrice și în construcții.

(21)

Ancheta a arătat că următoarele produse au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază, precum și aceleași utilizări principale:

(22)

Prin urmare, Comisia a stabilit în acest stadiu că aceste produse sunt produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(23)

Nu au fost formulate afirmații cu privire la definiția produsului.

(24)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețului sau a valorii construite într-o țară terță cu economie de piață, având în vedere că nu s-a acordat TEP niciunui producător-exportator inclus în eșantion. În acest scop, a trebuit să se selecteze o țară terță cu economie de piață (denumită în continuare „țara analoagă”).

(25)

În avizul de deschidere, Comisia a informat părțile interesate că are în vedere alegerea Japoniei, a Rusiei, a Coreei de Sud și a SUA ca potențiale țări analoge adecvate și a invitat părțile interesate să formuleze observații. Nu au fost primite observații.

(26)

Comisia a invitat treisprezece producători de produs similar din Canada, India, Japonia, Rusia, Coreea de Sud, Mexic, SUA și Venezuela să furnizeze informații. O singură societate, situată în Mexic, a cooperat. Societatea respectivă a răspuns la chestionarul de țară analoagă și a fost de acord cu verificarea la fața locului a răspunsului său.

(27)

Piața internă din Mexic are un nivel adecvat de concurență, iar dimensiunea sa este considerată adecvată și se situează în jurul a 20 000 de tone anual. O taxă vamală de 5 % se aplică la importurile majorității țevilor și tuburilor fără sudură indiferent de țara de origine. Societatea care a cooperat deține peste 60 % din cota de piață pe piața internă. Cu toate acestea, importurile au, de asemenea, o cotă de piață considerabilă, reprezentând mai mult de 22 % din piața internă mexicană, ceea ce demonstrează că există concurență pe piața respectivă.

(28)

Comisia a concluzionat, în acest stadiu, că Mexicul este o țară analoagă adecvată în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază.

(29)

Informațiile primite de la producătorul cooperant din țara analoagă au fost utilizate ca bază pentru determinarea valorii normale pentru producătorii-exportatori cărora nu li s-a acordat TEP, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază.

(30)

Comisia a examinat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor interne ale producătorului cooperant din țara analoagă a fost reprezentativ, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările interne sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor interne de produs similar către clienți independenți de pe piața internă a reprezentat cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export de produs în cauză către Uniune ale producătorilor-exportatori din țara în cauză în cursul perioadei de anchetă. Pe această bază, s-a constatat că vânzările totale de produs similar ale producătorului cooperant pe piața internă au fost reprezentative.

(31)

Comisia a identificat ulterior tipurile de produs vândute pe piața internă din țara analoagă care erau identice sau comparabile cu tipurile de produs vândute la export în Uniune de către producătorii-exportatori din țara în cauză cu vânzări interne reprezentative.

(32)

Ulterior, Comisia a verificat dacă vânzările interne ale producătorului cooperant din piața analoagă, pentru fiecare tip de produs care este identic sau comparabil cu tipul de produs vândut la export către Uniune, au fost reprezentative, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Pe această bază, Comisia a stabilit că vânzările interne pentru anumite tipuri de produse din țara analoagă au reprezentat mai puțin de 5 % din volumul total al vânzărilor la export către Uniune ale tipului de produs identic sau comparabil și, prin urmare, nu erau reprezentative.

(33)

În continuare, Comisia a stabilit proporția vânzărilor profitabile către clienți independenți de pe piața internă a țării analoge pentru fiecare tip de produs în cursul perioadei de anchetă, pentru a hotărî dacă să folosească vânzările interne efective pentru calcularea valorii normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(34)

Analiza vânzărilor interne a arătat că toate vânzările interne au fost profitabile și că prețul de vânzare mediu ponderat a fost mai ridicat decât costul de producție. Prin urmare, valoarea normală a fost calculată ca fiind media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor pe piața internă în cursul perioadei de anchetă.

(35)

În măsura în care nu s-au realizat vânzări sau s-au realizat vânzări insuficiente de anumite tipuri de produs similar în cadrul operațiunilor comerciale normale din țara analoagă, Comisia a construit valoarea normală în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază.

(36)

Pentru tipurile de produs care nu au fost vândute în cantități reprezentative pe piața internă a țării analoge, s-au utilizat costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale medii și profitul tranzacțiilor efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale de pe piața internă pentru respectivele tipuri de produs. Pentru tipurile de produs care nu au fost vândute deloc pe piața internă a țării analoge, s-au utilizat costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale medii și profitul tuturor tranzacțiilor efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale de pe piața internă.

(37)

În cazul unui număr semnificativ de tipuri de produs exportate din țara în cauză către Uniune nu a putut fi stabilită o corespondență directă cu tipurile de produs fabricate în țara analoagă. Prin urmare, valoarea normală pentru aceste tipuri de produs a trebuit să fie construită în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe baza costurilor de producție suportate de producătorul din țara analoagă, la care s-a adăugat o sumă rezonabilă pentru costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale și pentru profit. Prin urmare, valoarea normală a fost stabilită în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază, adăugând la costul mediu de fabricare al tipului de produs relevant costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale medii ponderate (4) [1 %-10 %] suportate și profitul mediu ponderat (4) [9 %-19 %] realizat de producătorul din țara analoagă pentru vânzările interne, în cadrul operațiunilor comerciale normale, în cursul perioadei de anchetă.

(38)

Producătorii-exportatori incluși în eșantion au exportat în Uniune fie direct către clienți independenți, fie prin intermediul unor societăți exportatoare afiliate situate în țara în cauză. Nu au fost realizate exporturi prin importatori afiliați stabiliți în Uniune.

(39)

Având în vedere că producătorii-exportatori au exportat produsul în cauză direct către clienți independenți din Uniune, prețul de export a fost prețul plătit efectiv sau de plătit pentru produsul în cauză în momentul vânzării la export către Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(40)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export al producătorilor-exportatori incluși în eșantion pe o bază franco fabrică.

(41)

Atunci când acest lucru a fost justificat prin necesitatea de a asigura o comparație echitabilă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export pentru a ține seama de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(42)

S-au efectuat ajustări pentru costurile de transport, costurile de navlu maritim și de asigurare, costurile de manipulare, de încărcare și costurile auxiliare, care variază de la 2 % la 12 %, pentru costurile de credit, care variază de la 0,01 % la 0,3 %, pentru comisioane, care variază de la 0,1 % la 2 %, și pentru taxele bancare, care variază de la 0,02 % la 0,3 %, în cazul în care s-a demonstrat că acestea afectează comparabilitatea prețurilor.

(43)

China aplică o politică de rambursare numai parțială a TVA-ului la export și, în acest caz, 8 % din TVA nu este rambursat. Pentru a se asigura că valoarea normală a fost exprimată la același nivel de impozitare ca prețul de export, aceasta a fost ajustată în sus cu acea parte din TVA percepută la exportul de țevi și tuburi fără sudură de mare diametru care nu a fost rambursată producătorilor-exportatori chinezi (5).

(44)

Pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar din țara analoagă (a se vedea considerentele 29-37 de mai sus) cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(45)

Pentru producătorii-exportatori cooperanți care nu sunt incluși în eșantion, Comisia a calculat marja de dumping medie ponderată, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din regulamentul de bază. Prin urmare, marja respectivă a fost stabilită pe baza marjelor producătorilor-exportatori incluși în eșantion, fără a se ține seama de marjele producătorilor-exportatori cu marje de dumping în valoare de zero și de minimis, și nici de marjele stabilite în condițiile prevăzute la articolul 18 din regulamentul de bază.

(46)

Pentru toți ceilalți producători-exportatori din țara în cauză, Comisia a stabilit marjele de dumping pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. În acest scop, Comisia a stabilit nivelul de cooperare a producătorilor-exportatori. Nivelul de cooperare reprezintă volumul exporturilor către Uniune realizate de producătorii-exportatori cooperanți, exprimat ca procent din volumul total al exporturilor – astfel cum a fost raportat în statisticile Eurostat privind importurile – din țara în cauză către Uniune.

(47)

În cazul de față, nivelul de cooperare este ridicat, întrucât importurile realizate de producătorii-exportatori cooperanți au reprezentat aproximativ 85 % din volumul total de exporturi către Uniune în cursul perioadei de anchetă. Pe această bază, Comisia a decis să stabilească marja de dumping reziduală la nivelul societății incluse în eșantion cu marja de dumping cea mai ridicată.

(48)

Marjele de dumping provizorii, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, sunt după cum urmează:

(49)

Produsul similar a fost fabricat de șapte producători din Uniune în cursul perioadei de anchetă. Aceștia sunt considerați a constitui industria din Uniune, în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază, și vor fi denumiți în continuare „industria din Uniune”.

(50)

Toate informațiile disponibile cu privire la industria din Uniune, cum ar fi informațiile furnizate în plângere, datele colectate de la producătorii din Uniune anterior și ulterior deschiderii anchetei și răspunsurile la chestionare ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion, au fost utilizate pentru a stabili producția totală a Uniunii pentru perioada de anchetă.

(51)

Pe această bază, producția totală a Uniunii a fost estimată la aproximativ 227 000 de tone în cursul perioadei de anchetă. Această cifră include producția tuturor producătorilor din Uniune, atât a producătorilor incluși în eșantion, cât și o estimare a producției producătorilor neincluși în eșantion.

(52)

Astfel cum se menționează în considerentul 7, patru producători din Uniune au fost incluși în eșantion, reprezentând 51 % din producția totală estimată din Uniune a produsului similar.

(53)

Consumul din Uniune a fost stabilit pe baza volumului total de vânzări al industriei din Uniune pe piața Uniunii și a importurilor totale. Consumul din Uniune a scăzut din 2012 până în 2014, și s-a îmbunătățit moderat în 2015. Consumul din Uniune a scăzut, în general, cu 10 % în cursul perioadei examinate.

(54)

În cursul perioadei examinate, s-a constatat că importurile în Uniune din Republica Populară Chineză au evoluat în ceea ce privește volumul și cota de piață după cum urmează:

(55)

După o scădere în 2013, volumul importurilor din China a crescut brusc în 2014 și a rămas stabil în 2015. În general, importurile au crescut cu 9 % în cursul perioadei examinate, de la 39 000 de tone la 42 500 de tone în cursul PA, într-un context de scădere a consumului la nivelul Uniunii. Cota de piață a importurilor din China a crescut de la 22,2 % la 26,8 % în cursul perioadei examinate.

(56)

Tabelul de mai jos arată prețul mediu al importurilor din China:

(57)

Prețurile medii de import au fost stabilite pe baza statisticilor Eurostat privind importurile. Prețurile medii de import din China au rămas destul de stabile în cursul perioadei examinate. Prețurile de import au fost ușor mai ridicate în 2014 decât în anii anteriori, însă, în 2015, prețurile au scăzut din nou la nivelurile lor inițiale.

(58)

Cu toate acestea, prețurile medii de import depind de gama de produse, în special de clasa oțelului, care nu este vizibilă în statisticile comerciale. În timp ce prețul mediu de vânzare la export al tuturor producătorilor-exportatori chinezi a fost de 910 EUR/tonă în perioada de anchetă, prețul mediu de vânzare la export al producătorilor-exportatori chinezi incluși în eșantion a fost de 1 102 EUR/tonă, variind de la 946 EUR/tonă la 1 444 EUR/tonă.

(59)

Așa cum se poate observa în considerentul 79, prețurile de import din China au rămas cu mult sub prețurile de vânzare practicate de industria din Uniune pe parcursul întregii perioade.

(60)

Pentru a determina dacă a existat o subcotare a prețurilor în perioada de anchetă, precum și amploarea acesteia, prețurile de vânzare medii ponderate pe tip de produs, facturate de producătorii din Uniune incluși în eșantion unor clienți neafiliați de pe piața Uniunii și ajustate la un nivel franco fabrică prin deducerea costurilor de livrare (43,4 EUR/tonă), a comisioanelor (51 EUR/tonă), a reducerilor de preț (132,2 EUR/tonă) și a notelor de credit (3,28 EUR/tonă) efective, au fost comparate cu prețurile medii ponderate corespondente pe tip de produs pentru importurile care fac obiectul unui dumping de la producătorii chinezi incluși în eșantion, practicate în relația cu primul client independent de pe piața Uniunii, stabilite pe o bază CIF după adăugarea costurilor ulterioare importului și de manipulare (1,82 % din valoarea CIF).

(61)

Pentru a putea efectua o comparație echitabilă, la același nivel comercial cu importurile din China, au fost luate în considerare numai vânzările din Uniune către comercianți și distribuitori. Vânzările directe către utilizatorii finali au fost excluse din analiză, deoarece ele implică, de obicei, cerințe specifice suplimentare care fac ca prețurile să fie mai mari decât în cazul vânzărilor către comercianți și distribuitori în care sunt aplicate cerințele standard. Prin urmare, prețul mediu de vânzare al industriei din Uniune utilizat pentru comparație în scopul determinării subcotării a fost de 1 359 EUR/tonă (în cursul perioadei de anchetă), în timp ce prețul mediu de vânzare este de 1 584 EUR/tonă atunci când sunt luate în considerare toate vânzările.

(62)

Rezultatul comparației, exprimat ca procent din cifra de afaceri a producătorilor din Uniune incluși în eșantion în cursul perioadei de anchetă, a arătat marje de subcotare care variază între 15,1 % și 30,2 %.

(63)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea impactului importurilor care fac obiectul unui dumping din China asupra industriei din Uniune a inclus o evaluare a tuturor indicatorilor economici care influențează starea industriei din Uniune în cursul perioadei examinate.

(64)

Așa cum s-a menționat în considerentul 7, eșantionarea a fost utilizată pentru examinarea eventualului prejudiciu suferit de industria din Uniune.

(65)

În scopul analizei prejudiciului, Comisia a făcut distincție între indicatorii de prejudiciu macroeconomici și cei microeconomici. Ca indicatori macroeconomici, Comisia a utilizat producția, capacitatea de producție, gradul de utilizare a capacității de producție, volumul vânzărilor, cota de piață și creșterea, ocuparea forței de muncă, productivitatea, amploarea marjei de dumping efective și redresarea în urma practicilor de dumping anterioare. De asemenea, ca indicatori microeconomici, Comisia a analizat prețurile unitare medii, costul unitar, rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capitaluri, stocurile și costurile forței de muncă provenind de la producătorii din Uniune incluși în eșantion.

(66)

Toate informațiile disponibile cu privire la industria din Uniune, inclusiv informațiile furnizate în plângere, datele colectate de la producătorii din Uniune anterior și ulterior deschiderii anchetei, precum și răspunsurile la chestionare ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion, au fost utilizate pentru a stabili indicatorii macroeconomici și, în special, datele referitoare la producătorii din Uniune neincluși în eșantion. Datele statistice deținute de reclamant au fost verificate la sediile reclamanților.

(67)

Indicatorii microeconomici au fost stabiliți pe baza informațiilor verificate furnizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion în răspunsurile acestora la chestionar.

(68)

Tendințele privind producția din Uniune, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție au evoluat după cum urmează pe parcursul perioadei examinate: ancheta a arătat că unele dintre liniile de producție utilizate pentru fabricarea produsului în cauză au fost, de asemenea, folosite pentru fabricarea altor produse, și anume țevi cu diametru mai mic. Prin urmare, tabelul prezintă volumul total al producției de alte produse incluse, precum și volumele de producție ale produsului în cauză.

(69)

Producția Uniunii de produs în cauză a scăzut în cursul perioadei examinate. Scăderea producției a fost mai rapidă decât reducerea consumului din Uniune.

(70)

Având în vedere că aceleași utilaje pot fi utilizate pentru fabricarea atât a produsului similar, cât și a țevilor și tuburilor fără sudură cu un diametru mai mic, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție au fost calculate pentru toate tipurile de țevi și tuburi fără sudură. Nu există utilaje care utilizate exclusiv pentru țevile și tuburile fără sudură cu diametru mai mare de 406,4 mm care să poată fi luate în considerare pentru a calcula capacitatea și gradul de utilizare a capacității de producție numai pentru produsul similar. În orice caz, se observă că scăderea volumului de producție al tuturor produselor reflectă scăderea volumului de producție al produsului în cauză. Capacitatea a rămas constantă în cursul perioadei examinate, deoarece nu a fost adăugată sau închisă nicio nouă capacitate de producție. Gradul de utilizare a capacității de producție a scăzut, în paralel cu scăderea vânzărilor producătorilor din Uniune.

(71)

Vânzările producătorilor din Uniune au cuprins și o mică parte din vânzările către societățile afiliate. Vânzările către părți afiliate au reprezentat 3 % din consumul din Uniune. Prin urmare, volumul vânzărilor, cota de piață și creșterea au fost evaluate separat pentru vânzările către părți afiliate și piața liberă (vânzări către părți neafiliate).

(72)

Tendințele privind volumul vânzărilor, cota de piață și creșterea au evoluat după cum urmează pe parcursul perioadei examinate:

(73)

În contextul scăderii consumului din Uniune, volumul vânzărilor a scăzut din 2012 până în 2014 și s-a îmbunătățit ușor în 2015. În ansamblu, vânzările în Uniune au scăzut cu 24 % pe parcursul perioadei examinate. Drept rezultat, cota de piață a industriei din Uniune a scăzut de la 75 % la 64 %.

(74)

Vânzările către părți afiliate au scăzut cu mai mult de jumătate, de la 11 000 de tone la mai puțin de 5 000 de tone. Ponderea globală a vânzărilor către părți afiliate era redusă, respectiv de 3 % din consumul din Uniune în cursul perioadei de anchetă. Vânzările către părți afiliate au avut loc în contextul activității comerciale. Produsele au fost revândute ulterior și nu au fost utilizate în mod captiv de către societățile afiliate.

(75)

Ocuparea forței de muncă a scăzut de la 3 256 în 2012 la 2 824 în cursul perioadei de anchetă (2015). Ocuparea forței de muncă în industria din Uniune a fost calculată luând în considerare, în cazurile în care a fost disponibil, numărul de angajați care lucrează direct cu produsul în cauză sau prin alocarea numărului total de locuri de muncă al producătorilor proporțional cu cota de producție a produsului în cauză. Productivitatea, măsurată ca producție în tone per persoană angajată pe an, s-a îmbunătățit mai întâi în 2013, când producția din Uniune a crescut, dar apoi a scăzut din nou în conformitate cu scăderea producției din Uniune. Scăderea producției a determinat industria din Uniune să reducă numărul de ture per lucrător, ceea ce înseamnă că numărul de angajați a scăzut mai puțin brusc decât producția Uniunii.

(76)

Marjele de dumping ale producătorilor-exportatori chinezi incluși în eșantion sunt considerabile (a se vedea considerentul 48). Date fiind volumul, cota de piață și prețurile importurilor care au făcut obiectul unui dumping din China discutate anterior, impactul marjei de dumping efective asupra industriei din Uniune nu poate fi considerat ca fiind neglijabil.

(77)

Nu s-a constatat existența unui dumping anterior.

(78)

Prețurile medii de vânzare practicate de producătorii din Uniune incluși în eșantion față de clienții neafiliați din Uniune au scăzut cu 14 % între 2012 și perioada de anchetă.

(79)

În aceeași perioadă, costurile industriei din Uniune au crescut cu 8 %. Această situație a fost determinată în principal de creșterea cheltuielilor indirecte pe tonă. Volumul vânzărilor a scăzut și, prin urmare, cheltuielile indirecte au corespuns unor volume de vânzare mai mici, conducând astfel la creșterea cheltuielilor indirecte medii pe tonă. Astfel, industria a început să înregistreze pierderi începând din 2013.

(80)

În cursul perioadei examinate, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capital ale producătorilor din Uniune au evoluat după cum urmează:

(81)

Profitabilitatea a fost stabilită prin exprimarea profitului net înainte de impozitare realizat din vânzările produsului similar către clienți din Uniune ca procent din cifra de afaceri generată de vânzările respective.

(82)

Producătorii din Uniune incluși în eșantion au fost profitabili în 2012 (5,7 %), dar din 2013 au început să înregistreze pierderi.

(83)

Fluxul de lichidități, care reprezintă capacitatea industriei de a-și autofinanța activitățile, a rămas pozitiv în perioada examinată, dar la un nivel redus în mod semnificativ.

(84)

Evoluția profitabilității și a fluxului de lichidități în timpul perioadei examinate a limitat capacitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion de a investi în activitățile lor și a subminat dezvoltarea acestora. Cu toate acestea, datorită naturii industriei, investițiile făcute sunt utilizate pentru fabricarea unor țevi și tuburi fără sudură de dimensiuni diferite, inclusiv a unor produse aflate în afara domeniului de aplicare al anchetei. Din acest motiv, nu a fost posibil să se calculeze în mod direct investițiile și randamentul investițiilor în mod specific pentru produsul care face obiectul anchetei. În schimb, s-a presupus că investițiile totale ale industriei s-au alocat pentru produsul în cauză în concordanță cu cota sa din cifra de afaceri totală.

(85)

Având în vedere cele de mai sus, se poate concluziona că performanța financiară a producătorilor din Uniune incluși în eșantion a rămas negativă pe parcursul perioadei de anchetă.

(86)

Nivelul stocurilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion a crescut cu 65 % în cursul perioadei examinate; Cu toate acestea, întrucât produsele sunt fabricate de obicei pe bază de comenzi, nivelurile stocurilor au fost, în general, mici, corespunzând unui procent de 3 % din producție în cursul perioadei de anchetă.

(87)

Costurile medii cu forța de muncă ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au crescut modest în 2013, când producția a crescut, dar au scăzut ulterior, în perioada 2014-2015, ajungând cu 8 % sub nivelul din 2012, în urma scăderii producției. Producătorii din Uniune au ajustat numărul de ture în conformitate cu cererea.

(88)

Astfel cum s-a arătat mai sus, în cursul perioadei examinate producția industriei din Uniune și, prin urmare, ocuparea forței de muncă au scăzut. Industria din Uniune a pierdut în termeni de volum de vânzări și cotă de piață, în timp ce importurile din China au subcotat prețurile din Uniune, exercitând astfel o presiune asupra prețurilor. În consecință, prețurile de vânzare au scăzut. Cel mai important, sectorul a început să înregistreze pierderi: profitabilitatea s-a deteriorat în cursul perioadei examinate, atingând cel mai slab rezultat pe parcursul perioadei de anchetă, cu o pierdere de 18,3 %.

(89)

Având în vedere cele de mai sus, se concluzionează în mod provizoriu că industria din Uniune a suferit un prejudiciu important, în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(90)

În conformitate cu articolul 3 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă importurile care fac obiectul unui dumping din China au cauzat un prejudiciu industriei din Uniune într-o măsură suficientă pentru ca acesta să fie considerat important. De asemenea, s-au examinat factorii cunoscuți, alții decât importurile care fac obiectul unui dumping, care ar putea să cauzeze în același timp un prejudiciu industriei din Uniune, pentru a se asigura că eventualul prejudiciu cauzat de acești alți factori nu este atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping.

(91)

Ancheta a arătat că volumul importurilor originare din China a crescut, în timp ce consumul Uniunii a scăzut. Astfel cum a fost explicat în considerentele 54 și 72, importurile din China au crescut de la 39 195 de tone în 2012 la 42 539 de tone în perioada de anchetă. Vânzările industriei din Uniune au scăzut de la 132 241 de tone în 2012 la 100 975 de tone în perioada de anchetă.

(92)

În ceea ce privește presiunea asupra prețurilor care a predominat pe piața Uniunii pe parcursul perioadei examinate, s-a constatat că prețurile medii ale importurilor din China au rămas constant mai mici decât prețurile medii de vânzare ale industriei din Uniune. Prin subcotarea industriei din Uniune, importurile din China și-au crescut cota de piață de la 22,2 % la 26,8 %, în timp ce cota de piață a industriei din Uniune a scăzut.

(93)

Având în vedere presiunea asupra prețurilor exercitată de volumul tot mai mare de importuri din China care fac obiectul unui dumping, industria din Uniune nu a fost în măsură să își acopere costurile. Industria din Uniune a devenit deficitară în 2013.

(94)

Comisia a observat că evoluția importurilor din China și evoluția prejudiciului suferit de industria din Uniune nu au corespuns întru totul pe o bază anuală între 2012 și 2015. Cu toate acestea, în 2014, cota de piață a Chinei a crescut semnificativ, în timp ce, în același timp, indicatorii de prejudiciu au arătat o tendință negativă evidentă care a continuat în 2015. Începând din 2014, Uniunea s-a regăsit în imposibilitatea de a depăși semnele de slăbiciune care au început să apară în 2013.

(95)

Pe baza celor de mai sus, se concluzionează în mod provizoriu că creșterea importurilor care fac obiectul unui dumping din China, la prețuri care le subcotează în mod constant pe cele ale industriei din Uniune, a cauzat prejudiciul important suferit de industria din Uniune.

(96)

Exporturile către țări terțe, atât exporturile către părți afiliate, cât și cele către părți neafiliate, au scăzut în cursul perioadei examinate. Deoarece vânzările Uniunii au scăzut, de asemenea, în aceeași perioadă într-un ritm similar, ponderea exporturilor a rămas încă ridicată, scăzând de la 59 % din totalul vânzărilor în 2012 la 56 % din totalul vânzărilor în perioada de anchetă. Unele dintre vânzările la export au avut loc prin intermediul societăților afiliate din țările exportatoare. Produsele au fost revândute ulterior și nu au fost utilizate în mod captiv de către societățile afiliate.

(97)

Ponderea ridicată a exporturilor indică faptul că industria din Uniune este competitivă și își poate vinde produsele pe alte piețe.

(98)

Scăderea vânzărilor la export a contribuit la prejudiciul suferit de industria din Uniune. Potrivit industriei din Uniune (6), această scădere a exporturilor a avut loc în contextul unei recesiuni generale pe piețele mondiale. Comisia invită părțile interesate să furnizeze informații suplimentare pentru a evalua dacă rezultatele industriei din Uniune au fost în conformitate cu cele ale pieței mondiale sau au fost mai slabe decât ale acesteia din urmă. În orice caz, în etapa provizorie, Comisia concluzionează că evoluția exporturilor nu poate explica creșterea semnificativă a cotei de piață chineze începând din 2014 și nici prejudiciul care rezultă din aceasta. Prin urmare, scăderea vânzărilor la export nu a rupt legătura de cauzalitate între importurile din China și prejudiciul important suferit de industria din Uniune.

(99)

După cum s-a explicat în considerentele 72-74, vânzările către părțile afiliate din Uniune s-au ridicat la 4 971 de tone în perioada de anchetă, ceea ce reprezintă 2 % din totalul vânzărilor și 5 % din vânzările realizate pe piața Uniunii. Vânzările către părți afiliate au avut loc în contextul activităților comerciale. Produsele au fost revândute ulterior și nu au fost utilizate în mod captiv de către societățile afiliate.

(100)

Având în vedere volumul mic, vânzările către părți afiliate din Uniune nu ar putea fi o cauză potențială a prejudiciului.

(101)

Importurile care fac obiectul unui dumping din China au constituit 74 % din totalul importurilor pe piața Uniunii în cursul perioadei de anchetă. Au existat și alte surse de importuri, inclusiv Japonia, care au fost examinate în contextul legăturii de cauzalitate.

(102)

Importurile din alte țări decât China, considerate în ansamblu, au crescut de la 5 313 tone la 15 024 de tone în cursul perioadei examinate. Cota lor de piață a crescut de la 3,0 % la 9,5 %. Prețul mediu al acestor importuri a rămas cu mult peste prețurile de import din China și peste prețurile de vânzare din Uniune practicate de industria din Uniune.

(103)

Japonia a fost cea mai mare sursă de importuri după China. Cota de piață a importurilor japoneze a variat între 1,3 % și 5,2 % din consumul Uniunii. În cursul perioadei de anchetă, importurile din Japonia au reprezentat 3,6 % din consumul Uniunii. Prețurile de vânzare medii practicate de producătorii-exportatori din Japonia au rămas peste prețurile de vânzare ale producătorilor-exportatori chinezi.

(104)

Importurile din alte țări au fost chiar mai reduse decât importurile din Japonia, cu următoarele surse principale de importuri (SUA, Coreea și Rusia) reprezentând fiecare 1-2 % din consumul la nivelul Uniunii. Volumele importurilor din aceste țări nu au fost, prin urmare, suficient de semnificative pentru a cauza un prejudiciu industriei din Uniune.

(105)

Pe baza celor de mai sus, se concluzionează că impactul importurilor respective nu este de natură să afecteze legătura de cauzalitate dintre importurile din China și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(106)

Scăderea prețurilor petrolului a condus la o încetinire a investițiilor în sectorul petrolului și al gazelor. Acest lucru a avut un impact negativ asupra cererii de țevi cu diametru mare utilizate pentru tubaj și foraj și vândute de industria din Uniune. Astfel, el a contribuit la prejudiciul suferit de industria din Uniune. Totuși, acest fenomen nu poate explica creșterea semnificativă a cotei de piață chineze începând din 2014 și nici prejudiciul care rezultă din aceasta. Prin urmare, criza din sectorul petrolului și al gazelor nu a rupt legătura de cauzalitate dintre importurile din China și prejudiciul important suferit de industria din Uniune.

(107)

Comisia a constatat că cheltuielile suportate de unul dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion au fost în mod semnificativ mai mari decât cele ale celorlalți trei producători din Uniune incluși în eșantion. Gama sa de produse este mai largă și include categorii de produse și tipuri de clienți care nu sunt prezenți în cazul celorlalți producători din Uniune. Profitabilitatea sa s-a deteriorat în mod constant, chiar și atunci când importurile din China au scăzut sau au rămas la un nivel stabil.

(108)

Motivele care stau la baza acestei situații nu au fost încă stabilite pe deplin.

(109)

Comisia va examina în continuare acest aspect ca un eventual factor de natură să rupă legătura de cauzalitate. În această privință, trebuie menționat faptul că, în calitate de cea mai mare societate din eșantion, acest producător are o influență mare asupra situației prejudiciului.

(110)

În cazul în care o analiză mai aprofundată indică faptul că: (i) prejudiciul cauzat Vallourec Deutschland GmbH nu prezintă o legătură de cauzalitate cu importurile care fac obiectul unui dumping, ci se datorează altor motive; și că (ii) în absența includerii Vallourec Deutschland GmbH în analiza prejudiciului, constatarea prejudiciului nu poate fi susținută, Comisia poate lua în considerare impactul asupra legăturii de cauzalitate și în comparație cu situația întregii industrii din Uniune.

(111)

Comisia invită părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la acest aspect.

(112)

A existat o creștere a volumului (de la 39 195 de tone în 2012 la 42 539 de tone în 2015) și a cotei de piață (de la 22,2 % în 2012 la 26,8 % în 2015) ale importurilor care fac obiectul unui dumping originare din China în perioada examinată. De asemenea, importurile în cauză au subcotat prețurile practicate de industria din Uniune pe piața Uniunii. Subcotarea prețurilor în cursul perioadei de anchetă a variat de la 15,1 % la 30,2 % pe baza tipurilor de produse comparabile.

(113)

Creșterea volumului și a cotei de piață a importurilor care fac obiectul unui dumping din China a coincis cu deteriorarea situației financiare a industriei din Uniune. Industria din Uniune nu a reușit să își crească vânzările și prețurile și, prin urmare, indicatorii financiari, precum profitabilitatea, au devenit negativi.

(114)

Examinarea celorlalți factori cunoscuți, cum ar fi vânzările către părți afiliate, importurile din alte țări terțe și consumul aflat în scădere, care ar fi putut cauza un prejudiciu industriei din Uniune, a arătat că factorii respectivi nu au fost de natură să afecteze legătura de cauzalitate stabilită între importurile care fac obiectul unui dumping din China și prejudiciul suferit de industria din Uniune. Cu toate acestea, Comisia va investiga în continuare motivele care au condus la scăderea semnificativă a profitabilității industriei din Uniune.

(115)

Pe baza analizei de mai sus, care a diferențiat și a separat efectele tuturor factorilor cunoscuți asupra situației industriei din Uniune de efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping, se concluzionează în mod provizoriu că importurile care fac obiectul unui dumping din China au adus un prejudiciu important industriei din Uniune, în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(116)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, s-a examinat dacă, în pofida constatării provizorii a unui dumping prejudiciabil, există motive imperioase pentru a concluziona că nu este în interesul Uniunii să se adopte măsuri în acest caz particular. Analiza interesului Uniunii s-a bazat pe o apreciere a tuturor intereselor implicate, inclusiv cele ale industriei din Uniune, ale importatorilor și ale utilizatorilor.

(117)

Industria din Uniune este compusă din șapte producători cunoscuți care reprezintă toată producția din Uniune a produsului similar. Producătorii sunt stabiliți în diferite state membre ale Uniunii, având 2 800 de angajați direct implicați în activități legate de produsul similar în cursul perioadei de anchetă. Patru producători din Uniune, reprezentând 51 % din producție, s-au făcut cunoscuți și au cooperat la anchetă.

(118)

Industria din Uniune a suferit prejudicii importante din cauza importurilor care fac obiectul unui dumping provenite din China. Se reamintește că industria din Uniune a suferit pierderi în privința volumului vânzărilor și a cotei de piață, iar situația financiară a industriei din Uniune a rămas fragilă.

(119)

Este de așteptat ca instituirea taxelor antidumping să restabilească condiții de concurență echitabile pe piața Uniunii, permițând industriei din Uniune să își alinieze prețurile produsului similar la costurile de producție.

(120)

De asemenea, se poate aștepta ca instituirea de măsuri să permită industriei din Uniune să își recâștige cel puțin o parte din cota de piață pierdută în cursul perioadei examinate, cu un impact pozitiv asupra profitabilității sale și asupra situației financiare generale.

(121)

În cazul în care nu se instituie măsuri, ar putea fi așteptate alte pierderi la nivelul cotei de piață, iar profitabilitatea industriei din Uniune s-ar deteriora.

(122)

Prin urmare, se concluzionează în mod provizoriu că instituirea de măsuri antidumping asupra importurilor originare din China ar fi în interesul industriei din Uniune.

(123)

Niciun utilizator nu s-a declarat dispus să coopereze în cadrul anchetei. Clienții direcți ai industriei din Uniune sunt de cele mai multe ori comercianți și distribuitori și, prin urmare, clientul final nu este întotdeauna în contact direct cu producătorul. În cazul proiectelor de construcții de mari dimensiuni, cum ar fi centralele electrice, utilizatorii finali pot fi în contact direct cu producătorii. Cu toate acestea, se pare că importurile din China nu concurează pentru astfel de contracte, deoarece vânzările lor au loc prin intermediul comercianților.

(124)

Utilizatorii vor continua să aibă mai multe surse alternative de aprovizionare, atât în rândul producătorilor din Uniune, cât și în alte țări exportatoare, chiar dacă vor fi instituite măsurile provizorii propuse împotriva importurilor din China. De asemenea, nu exista nicio dovadă care să ateste că impactul măsurilor provizorii propuse asupra utilizatorilor ar fi deosebit de grav. Prin urmare, s-a concluzionat, cu titlu provizoriu, că este puțin probabil ca măsurile provizorii propuse să aibă un impact semnificativ asupra utilizatorilor.

(125)

Cinci importatori au furnizat informații necesare pentru eșantionare. A fost selectat un eșantion constituit din cei trei importatori principali, reprezentând în total 10 % din totalul importurilor din China.

(126)

Importatorii incluși în eșantion au prezentat un răspuns la chestionar, dar vizitele de verificare nu au fost încă efectuate.

(127)

Pe baza răspunsurilor neverificate ale celor trei importatori incluși în eșantion, marjele lor de profit variază, de obicei, între 2 % și 4 %. Măsurile provizorii propuse ar putea, prin urmare, provoca pierderi importatorilor, în special în cazul în care aceștia nu vor fi în măsură să transfere creșterile de prețuri asupra clienților lor.

(128)

Cu toate acestea, orice impact negativ asupra importatorilor este atenuat de următorii factori. Produsul în cauză reprezintă doar o mică parte din vânzările totale ale importatorilor, variind între 1 % și 3 % pentru doi dintre importatori și până la 17 % pentru al treilea importator. Există și alte surse de aprovizionare disponibile, atât în cadrul Uniunii, cât și în alte țări exportatoare, astfel încât importatorii vor putea să își continue activitatea prin trecerea la alte surse de aprovizionare.

(129)

Pe această bază, se concluzionează în mod provizoriu că instituirea măsurilor antidumping provizorii propuse nu va avea efecte negative importante asupra interesului importatorilor.

(130)

Având în vedere cele de mai sus, nu există motive imperioase împotriva instituirii măsurilor provizorii propuse asupra importurilor de produs în cauză din China.

(131)

Orice efecte negative asupra utilizatorilor neafiliați sunt atenuate de disponibilitatea unor surse alternative de aprovizionare.

(132)

În plus, atunci când se analizează impactul general al măsurilor antidumping asupra pieței Uniunii, efectele pozitive, în special asupra industriei din Uniune, par să fie mai ample decât eventualele efecte negative asupra celorlalte grupuri de interese.

(133)

Pe baza concluziilor la care s-a ajuns cu privire la dumping, prejudiciu, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii, ar trebui instituite măsuri provizorii pentru a împiedica agravarea prejudiciului cauzat industriei din Uniune de importurile care fac obiectul unui dumping.

(134)

Pentru a stabili nivelul măsurilor, Comisia a stabilit, mai întâi, valoarea taxei necesare pentru a elimina prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(135)

Prejudiciul ar fi eliminat dacă industria din Uniune ar fi în măsură să își acopere costurile de producție și să obțină un profit înainte de impozitul pe vânzările de produs similar pe piața din Uniune, care ar putea fi realizat în mod rezonabil în condiții normale de concurență de către un sector industrial de acest tip, și anume în absența importurilor care fac obiectul unui dumping.

(136)

Pentru a stabili nivelul-țintă al profitului, Comisia a luat în considerare profiturile realizate în vânzările către părți neafiliate care sunt utilizate în scopul determinării nivelului de eliminare a prejudiciului.

(137)

Marja de profit țintă a fost stabilită provizoriu la 5,7 %, în concordanță cu profiturile pentru anul 2012 din vânzările către părți neafiliate din Uniune. Se consideră că nivelul profiturilor pentru anul 2012 reflectă nivelul care ar putea fi realizat în mod rezonabil în condiții normale de concurență, deoarece industria din Uniune a fost în măsură, la momentul respectiv, să continue să funcționeze în condiții relativ normale și să obțină un profit rezonabil. Această valoare de referință este, în orice caz, prudentă, având în vedere că importurile la prețuri scăzute din China erau deja prezente. În schimb, anul 2013 nu poate fi considerat a fi un an de referință adecvat. Atât volumele vânzărilor, cât și prețurile de vânzare medii ale industriei din Uniune au scăzut cu aproximativ 10 %, în timp ce costurile sale au rămas stabile. Drept rezultat, industria din Uniune a devenit deficitară începând din 2013. Situația s-a agravat în 2014 și 2015. Prin urmare profitul efectiv realizat în 2012 (5,7 %) a fost utilizat în mod provizoriu ca valoare de referință pentru profitul țintă. Comisia poate reexamina acest aspect în cazul în care se dovedește că Vallourec Deutschland GmbH trebuie să fie exclusă din eșantion sau din analiza prejudiciului, iar această constatare nu este valabilă în cazul celorlalte trei societăți incluse în eșantion.

(138)

În vederea realizării unei comparații echitabile, au fost examinate doar prețurile vânzărilor la un nivel comercial comparabil, astfel cum se explică în considerentul 61.

(139)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a calculat un preț neprejudiciabil al produsului similar pentru industria din Uniune prin scăderea din prețurile de vânzare în Uniune a marjei reale de profit obținute în cursul perioadei de anchetă și înlocuirea acesteia cu marja de profit de 5,7 % menționată anterior.

(140)

În continuare, Comisia a stabilit nivelul de eliminare a prejudiciului comparând prețul de import mediu ponderat al producătorilor-exportatori cooperanți din China incluși în eșantion, stabilit pentru calcularea subcotării prețurilor, cu prețul neprejudiciabil mediu ponderat al produsului similar vândut de producătorii din Uniune incluși în eșantion pe piața Uniunii pe parcursul perioadei de anchetă. Orice diferență rezultată din această comparație a fost exprimată ca procent din valoarea CIF de import medie ponderată.

(141)

Nivelul de eliminare a prejudiciului pentru „alți producători cooperanți” și pentru „toți ceilalți producători” a fost definit în același mod ca și marjele de dumping din considerentele 45-47.

(142)

Ar trebui instituite măsuri antidumping provizorii asupra importurilor de anumite țevi și tuburi fără sudură din fier (cu excepția fontei) sau din oțel (cu excepția celui inoxidabil), cu secțiune transversală circulară, cu un diametru exterior mai mare de 406,4 mm, originare din Republica Populară Chineză, în conformitate cu regula taxei celei mai mici prevăzută la articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază. Comisia a comparat marjele de prejudiciu și marjele de dumping. Valoarea taxelor ar trebui stabilită la nivelul cel mai mic dintre nivelul marjei de dumping și cel al marjei de prejudiciu.

(143)

Pe baza informațiilor de mai sus, nivelurile taxelor antidumping provizorii, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, ar trebui să fie după cum urmează:

(144)

Nivelurile taxei antidumping individuale aplicabile societăților precizate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei anchete. Prin urmare, ele reflectă situația constatată în cursul prezentei anchete în ceea ce privește aceste societăți. Aceste niveluri ale taxei sunt aplicabile exclusiv importurilor de produs în cauză originar din țara în cauză și fabricat de entitățile juridice menționate. Importurile de produs în cauză fabricat de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, ar trebui să facă obiectul taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”. Ele nu ar trebui să facă obiectul niciuneia dintre taxele antidumping individuale.

(145)

O societate poate solicita aplicarea acestor niveluri ale taxei antidumping individuale în cazul în care ulterior modifică denumirea entității sale. Cererea trebuie să fie adresată Comisiei (7). Cererea trebuie să conțină toate informațiile relevante care să permită demonstrarea faptului că modificarea nu afectează dreptul societății de a beneficia de nivelul taxei care i se aplică. În cazul în care schimbarea denumirii societății nu afectează dreptul său de a beneficia de nivelul taxei aplicabile acesteia, o notificare privind schimbarea denumirii va fi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(146)

Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a taxelor antidumping, taxa antidumping pentru toate celelalte societăți ar trebui să se aplice nu doar producătorilor-exportatori necooperanți în cadrul prezentei anchete, ci și producătorilor care nu au avut exporturi în Uniune în timpul perioadei de anchetă.

(147)

În interesul unei bune administrări, Comisia va invita părțile interesate să prezinte observații scrise și/sau să solicite o audiere de către Comisie și/sau de către consilierul-auditor în cadrul procedurilor comerciale până la un termen stabilit.

(148)

Constatările privind instituirea taxelor provizorii sunt provizorii și pot fi modificate în etapa finală a anchetei,

(a)

solicita dezvăluirea faptelor și a considerațiilor esențiale pe baza cărora a fost adoptat prezentul regulament;

(b)

transmite Comisiei observații scrise; și

(c)

solicita o audiere în fața Comisiei și/sau a consilierului-auditor pentru proceduri comerciale.

12.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 305/23

(1)

În conformitate cu articolul 23 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, Comisia a primit, la 4 septembrie 2015, din partea Institutului tehnic pentru agricultură ecologică [Institut Technique de l'Agriculture Biologique (ITAB)] o cerere de aprobare a uleiului de floarea-soarelui ca substanță de bază. Cererea respectivă a fost însoțită de informațiile cerute la articolul 23 alineatul (3) al doilea paragraf.

(2)

Comisia a solicitat asistență științifică din partea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”). La 11 aprilie 2016, autoritatea a prezentat Comisiei un raport tehnic privind uleiul de floarea-soarelui (2). La 12 iulie 2016, Comisia a prezentat Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale raportul de examinare (3) și proiectul prezentului regulament, pe care le-a finalizat pentru reuniunea comitetului respectiv din 7 octombrie 2016.

(3)

Documentația furnizată de solicitant arată că uleiul de floarea-soarelui îndeplinește criteriile unui produs alimentar, astfel cum este definit la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (4). În plus, substanța nu este folosită predominant în scopul protecției plantelor, dar este totuși utilă pentru protecția plantelor în compoziția unui produs constând în substanța respectivă și apă. Prin urmare, ea trebuie considerată substanță de bază.

(4)

Din examinările efectuate reiese că este de așteptat ca uleiul de floarea-soarelui să îndeplinească, în general, cerințele prevăzute la articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, în special în ceea ce privește utilizările examinate și detaliate în raportul de examinare întocmit de Comisie. Prin urmare, este adecvat să se aprobe uleiul de floarea-soarelui ca substanță de bază.

(5)

Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, coroborat cu articolul 6 din respectivul regulament, și ținând cont de cunoștințele științifice și tehnice actuale, este necesar să se includă anumite condiții pentru aprobare, care sunt detaliate în anexa I la prezentul regulament.

(6)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (5) ar trebui modificată în consecință.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

12.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 305/26

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

12.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 305/28

(1)

La 26 ianuarie 2015, 5 februarie 2015 și 23 iunie 2015, Consiliul a adoptat Deciziile (UE) 2015/116 (1), (UE) 2015/190 (2) și (UE) 2015/994 (3) de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada cuprinsă între 26 ianuarie 2015 și 25 ianuarie 2020.

(2)

Un loc de membru în cadrul Comitetului Regiunilor a devenit vacant ca urmare a încheierii mandatului domnului Alessandro PASTACCI,

—

domnul Giuseppe RINALDI, Presidente della Provincia di Rieti.

12.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 305/29

(1)

La 26 ianuarie 2015, 5 februarie 2015 și 23 iunie 2015, Consiliul a adoptat Deciziile (UE) 2015/116 (1), (UE) 2015/190 (2) și (UE) 2015/994 (3) de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada cuprinsă între 26 ianuarie 2015 și 25 ianuarie 2020. La 20 iulie 2015, prin Decizia (UE) 2015/1203 a Consiliului (4), domnul Kenth LÖVGREN a fost înlocuit de doamna Ingeborg WIKSTEN în calitatea de supleant.

(2)

Un loc de supleant în cadrul Comitetului Regiunilor a devenit vacant ca urmare a încheierii mandatului doamnei Ingeborg WIKSTEN,

—

domnul Mohamad HASSAN, Ledamot i kommunfullmäktige, Uppsala kommun.

12.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 305/30

(1)

În temeiul Deciziei 2007/441/CE a Consiliului (2), Italia a fost autorizată, până la 31 decembrie 2010, să limiteze la 40 % dreptul de deducere a TVA percepută pentru cheltuielile referitoare la anumite vehicule rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopuri profesionale. Respectiva decizie prevede, de asemenea, ca utilizarea în scopuri private a unor astfel de vehicule să nu fie considerată drept o prestare de servicii efectuată cu titlu oneros. În plus, anumite categorii de vehicule și cheltuieli sunt excluse din domeniul de aplicare al deciziei respective.

(2)

Decizia 2007/441/CE a fost ulterior modificată prin Decizia de punere în aplicare 2010/748/UE (3) și prin Decizia de punere în aplicare 2013/679/UE (4) ale Consiliului care extind data de expirare a respectivelor măsuri (denumite în continuare „măsurile de derogare”) până la 31 decembrie 2016.

(3)

Printr-o scrisoare înregistrată de Comisie la 31 martie 2016, Italia a solicitat autorizarea de a prelungi măsurile de derogare.

(4)

În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE, prin scrisoarea din 22 iunie 2016, Comisia a informat celelalte state membre cu privire la cererea depusă de Italia. Prin scrisoarea din 23 iunie 2016, Comisia a comunicat Italiei faptul că deține toate informațiile necesare pentru a analiza cererea.

(5)

În conformitate cu articolul 6 din Decizia 2007/441/CE, Italia a prezentat Comisiei un raport cu privire la aplicarea respectivei decizii incluzând o reexaminare a limitării procentului. Informațiile furnizate de Italia arată că limitarea la 40 % a dreptului de deducere reflectă în continuare situația reală în ceea ce privește raportul dintre utilizarea în scopuri profesionale și cea în scopuri private a vehiculelor respective.

(6)

Prin urmare, Italia ar trebui să fie autorizată să aplice în continuare măsurile de derogare respective pentru o perioadă limitată, și anume până la 31 decembrie 2019.

(7)

În cazul în care Italia solicită o prelungire suplimentară după 2019, ar trebui transmis Comisiei, până la 1 aprilie 2019, un raport odată cu cererea de prelungire.

(8)

Extinderea măsurilor de derogare nu are niciun impact asupra resurselor proprii ale Uniunii provenind din TVA.

(9)

Prin urmare, Decizia 2007/441/CE trebuie modificată în consecință,

12.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 305/32

(1)

La data de 24 mai 2011, Comisia a primit o plângere din partea celor trei principali operatori alternativi de telecomunicații din Italia (Wind, Fastweb și Vodafone). Aceștia au susținut, cu argumente detaliate, că proiectul inițiat de Provincia Autonomă Trento (denumită „PAT” sau „Provincia”) pentru dezvoltarea unei infrastructuri de acces de generație următoare (NGA) pe întregul teritoriu al Provinciei a constituit, de fapt, un ajutor de stat pentru Telecom Italia (denumită „TI”), acordat cu încălcarea normelor de concurență prevăzute în Orientările privind rețelele în bandă largă (2). În special, reclamanții au susținut că PAT nu i-a informat și nici nu i-a consultat în mod corespunzător cu privire la proiectele și la obiectivele sale, că beneficiarul a fost prestabilit și că infrastructura selectată, odată instalată, nu ar fi permis o concurență reală.

(2)

În urma unei cereri de informații trimise la 22 iunie 2011, autoritățile italiene au răspuns la 20 iulie 2011, susținând că intenția lor era să respecte principiul investitorului în economia de piață (MEIP), că intervenția lor nu constituia un ajutor de stat și că, prin urmare, nu era necesar ca aceasta să îndeplinească condițiile de compatibilitate prevăzute în Orientările privind rețelele în bandă largă. La 4 noiembrie 2011, după eliminarea informațiilor confidențiale, răspunsul autorităților italiene a fost transmis reclamanților, care au prezentat observații și documente suplimentare la 29 noiembrie, la 7 decembrie și la 16 decembrie 2011. În perioada ianuarie-mai 2012, autoritățile italiene au transmis o serie de informații detaliate. În perioada februarie-mai 2012, reclamanții au furnizat, la rândul lor, informații suplimentare. În cursul acestei perioade, s-au organizat mai multe reuniuni și teleconferințe cu fiecare dintre părțile implicate.

(3)

Prin decizia din 25 iulie 2012 (denumită în continuare „decizia de inițiere a procedurii”), Comisia a informat Italia că, în ceea ce privește proiectul în cauză, a inițiat procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din tratat. După eliminarea informațiilor confidențiale, decizia de inițiere a procedurii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3), iar părțile interesate au fost invitate să își prezinte observațiile.

(4)

Prin scrisorile din 22 și 23 noiembrie 2012, Comisia a primit observații din partea Italiei cu privire la decizia de inițiere a procedurii. În plus, Comisia a primit observații de la următoarele părți interesate: la 3 decembrie 2012, din partea reprezentanților Telecom Italia și la 7 decembrie 2012, din partea reprezentanților Wind, Fastweb și Vodafone. Prin scrisoarea din 29 ianuarie 2013, Comisia a transmis observațiile menționate anterior, după eliminarea informațiilor confidențiale, autorităților italiene, care au prezentat, la rândul lor, la 5 martie 2013, comentarii cu privire la observațiile părților interesate. În perioada martie-decembrie 2013, au avut loc dezbateri intense și schimburi de opinii susținute cu toate părțile interesate (autoritățile italiene, Telecom Italia, Wind, Fastweb și Vodafone) și au fost organizate o serie de reuniuni și de conferințe cu fiecare dintre acestea.

(5)

Prin scrisoarea din 31 ianuarie 2014, autoritățile italiene au informat Comisia cu privire la intenția PAT de a se retrage din proiect. La 14 martie și la 20 martie 2014, autoritățile italiene au furnizat informații suplimentare cu privire la retragerea efectivă a PAT din întreprinderea comună Trentino NGN, în special în ceea ce privește vânzarea acțiunilor PAT în favoarea TI, operațiune efectuată la 28 februarie 2014.

(6)

În septembrie 2010, PAT a elaborat o strategie menită să își atingă obiectivul ce viza conectarea, până în 2018, a întregului său teritoriu prin intermediul unei rețele de fibră optică de bandă ultralargă. Strategia cuprindea două tipuri de acțiuni care urmau să fie desfășurate pe teritoriul Provinciei, și anume o acțiune destinată zonelor cu rentabilitate medie (4) și un alt tip de acțiune destinată zonelor cu rentabilitate scăzută, în timp ce zonele cu rentabilitate ridicată au fost excluse. Pentru zonele cu rentabilitate medie, PAT intenționa să înființeze o nouă societate, denumită Trentino NGN, pe care urma să o deschidă participării partenerilor din sectorul privat. Pentru zonele cu rentabilitate scăzută, PAT intenționa să instituie un ajutor de stat ad-hoc, care ar fi fost elaborat și notificat ulterior, probabil sub supravegherea întreprinderii publice deținute de PAT Trentino Network, o întreprindere diferită de Trentino NGN, care era la acel moment responsabilă de alte intervenții ce intrau sub incidența strategiei generale a PAT în materie de bandă largă.

(7)

În lunile următoare au avut loc contacte între PAT și mai mulți operatori privați, iar la 8 februarie 2011, PAT a semnat un memorandum de înțelegere cu TI pentru înființarea întreprinderii comune Trentino NGN (denumită în continuare „Trentino NGN”), în vederea dezvoltării unei infrastructuri FTTH în zonele cu rentabilitate medie. Pe baza acestui acord inițial, PAT s-a angajat să plătească o contribuție financiară de până la 60 de milioane EUR la capitalul întreprinderii Trentino NGN, în timp ce TI urma să participe doar cu contribuții în natură, inclusiv: 1) infrastructura sa pasivă (canale de cablu și stâlpi), pusă la dispoziție imediat, precum și 2) dezactivarea rețelei existente de cupru după lansarea rețelei FTTH. În același an, alți doi acționari privați minori au semnat memorandumul de înțelegere – o instituție financiară, Finanziaria Trentina, și un mic furnizor de servicii de internet, McLink, fiecare urmând să facă o contribuție financiară minoră.

(8)

În decembrie 2011 a fost finalizat planul de afaceri, iar Analysys Mason a întocmit, la cererea PAT, un raport de verificare prealabilă. În același timp, au fost stabilite definitiv drepturile și obligațiile respective ale acționarilor și au fost definite cu mai multă precizie contribuțiile în natură din partea TI către Trentino NGN. În urma discuțiilor cu Comisia și a finalizării unui raport de expertiză întocmit de Analysys Mason asupra proiectului, au fost aduse alte modificări la acordurile dintre acționari. În martie 2012, Reconta Ernst & Young a elaborat raportul de expertiză privind prima contribuție în natură a TI, ceea ce a antrenat modificări suplimentare.

(9)

PAT a înființat societatea Trentino NGN prin forțe proprii, cu un aport de capital minim de mai puțin de 100 000 EUR. Societatea ar fi trebuit să ajungă la structura sa finală de capital prin majorarea capitalului propriu, ceea ce urma să se înfăptuiască după încheierea unor acorduri cu acționarii privați. Conform planurilor, capitalul propriu al societății Trentino NGN ar fi trebuit să fie majorat după cum urmează: PAT ar fi contribuit cu un aport de 50 de milioane EUR, ceea ce corespunde unei proporții de 52,2 %, Finanziaria Trentina cu un aport de 5 milioane EUR (reprezentând 5,2 %), McLink cu un aport de 1,5 milioane EUR (reprezentând 1,56 %) (5), în timp ce TI ar fi pus la dispoziție, pe întregul teritoriu al Provinciei, prin drepturi irevocabile de utilizare (IRU), infrastructura sa pasivă (canale de cablu și stâlpi), care ar fi fost utilizată pentru construirea noii rețele (prima contribuție). Inițial, prima contribuție a TI a fost estimată la 39,8 milioane EUR, însă dat fiind că raportul Ernst & Young referitor la valoarea acestei contribuții a indicat o sumă ușor mai redusă, și anume 39,3 milioane EUR, acordul a fost actualizat în consecință (estimarea finală era de: 39,448 milioane EUR).

(10)

La 18 mai 2012 a fost înființată întreprinderea comună Trentino NGN și toate părțile au efectuat primele contribuții. PAT a vărsat doar o parte a contribuției financiare prevăzute, și anume 14,845 milioane EUR în loc de 50 de milioane EUR. În mod similar, Finanziaria Trentina a contribuit cu doar 1,250 milioane EUR din cele 5 milioane EUR, iar McLink a plătit 0,375 milioane EUR, în locul celor 1,5 milioane EUR prevăzute. TI a acordat drepturile irevocabile de utilizare aferente infrastructurii sale pasive, estimate la 39,448 milioane EUR. Structura acționariatului generată a fost următoarea: PAT 52,16 %; Telecom Italia 41,07 %; Mc-Link 1,56 %; Finanziaria Trentina 5,21 %. În perioada 18 mai 2012-28 februarie 2014, situația acționariatului societății Trentino NGN a fost următoarea:

(11)

Potrivit acordului dintre acționari, se prevedea ca în termen de 3 ani de la prima contribuție sau după activarea a cel puțin 16 % din noile conexiuni, TI și PAT să poată decide să efectueze „a doua contribuție” aferentă TI, și anume transferul către Trentino NGN în ceea ce privește: 1. proprietatea (în comparație cu drepturile irevocabile de utilizare, care au fost deja atribuite) infrastructurii pasive existente în zonele cu rentabilitate medie identificate de Trentino NGN; și 2. proprietatea rețelei de cupru, care ar fi trebuit să fie dezactivată pentru a finaliza migrarea tuturor clienților la noua rețea de fibră optică. Valoarea contribuției a fost estimată inițial la 520 EUR pentru fiecare linie de cupru activă, atât în ceea ce privește liniile TI cu amănuntul, cât și în ceea ce privește liniile destinate operatorilor care au acces necondiționat la bucla locală. La această valoare au fost adăugate 2 milioane EUR corespunzând conversiei în proprietate a drepturilor irevocabile de utilizare aferente canalelor de cablu și stâlpilor (și anume, prima contribuție). În această a doua fază, grație celei de a doua contribuții, TI ar fi obținut cota majoritară și controlul asupra societății Trentino NGN, dacă se dovedea necesar prin intermediul unui nou aport de capital.

(12)

În sfârșit, potrivit acordului dintre acționari, după 3 ani sau după atingerea obiectivului privind activarea și conectarea a 43 % din linii, TI ar fi dispus de dreptul de a exercita o opțiune de cumpărare în raport cu PAT și cu McLink în vederea dobândirii acțiunilor societății Trentino NGN deținute de acestea. În schimbul conferirii acestui drept în favoarea TI și dacă acest drept ar fi fost exercitat, TI ar fi plătit PAT 6,5 milioane EUR în două tranșe, jumătate din sumă în termen de un an, iar cealaltă jumătate în termen de doi ani. Prețul de achiziție al acțiunilor ar fi fost egal cu valoarea contribuției majorată cu 7,75 % pe an, fără dividendele distribuite (6). Ceilalți doi acționari, McLink și Finanziaria Trentina, ar fi putut să exercite o opțiune de vânzare, care le-ar fi permis să decidă să vândă către TI acțiunile pe care le dețineau în societatea Trentino NGN la un preț corespunzător valorii contribuțiilor lor majorate cu 5,5 % și, respectiv, cu 7 % pe an.

(13)

În plus, prin intermediul unor acorduri specifice între acționari, TI a fost desemnată ca furnizor al societății Trentino NGN pentru construcția, gestionarea și funcționarea rețelei. Rețeaua care urma să fie dezvoltată era așa-numita rețea de tip punct-la-multipunct. Nu se prevedea un acces necondiționat, și nici obligații de acces. Structura aleasă prevedea doar dezvoltarea a trei rețele GPON paralele (7), dintre care două ar fi fost disponibile pentru a face obiectul unor eventuale concesiuni în favoarea altor operatori.

(14)

Comisia a inițiat procedura oficială de investigare întrucât avea îndoieli serioase cu privire la faptul că măsura ar fi putut fi considerată conformă cu principiul investitorului în economia de piață și pentru a verifica dacă, în cazul în care s-ar fi dovedit că măsura conținea elemente de ajutor de stat, aceasta ar putea fi considerată compatibilă cu piața internă.

(15)

În decizia de inițiere a procedurii, Comisia și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că intervenția PAT în proiectul Trentino NGN conținea mai multe aspecte care ridicau îndoieli cu privire la conformitatea proiectului cu principiul investitorului în economia de piață și la faptul că intervenția PAT era într-adevăr echivalentă (pari passu) cu cea a partenerilor privați. Aceste îndoieli vizau, printre altele:

(16)

La 31 ianuarie 2014, autoritățile italiene au informat Comisia că PAT a decis să se retragă din proiectul Trentino NGN și să nu îl continue, în acord cu toate celelalte părți, și anume TI, Mc-Link și Finanziaria Trentina.

(17)

La 14 martie 2014, autoritățile italiene au informat Comisia că PAT a vândut TI participația sa la societatea Trentino NGN, pentru o sumă de 15 852 435 EUR, corespunzând contribuției financiare parțiale a PAT către Trentino NGN, în valoare de 14,845 milioane EUR, majorată cu dobânda compusă de 3,75 %. Potrivit autorităților italiene, Trentino NGN este, în prezent, controlată de TI, în timp ce Finanziaria Trentina și McLink continuă să fie acționari minoritari.

(18)

Autoritățile italiene au precizat că, deși Trentino NGN a fost înființată la 18 mai 2012, cu contribuții parțiale la capitalul său, la 20 august 2012 (după decizia de inițiere a procedurii din partea Comisiei), PAT și celelalte părți din cadrul societății Trentino NGN au modificat acordul dintre acționari și toate activitățile societății Trentino NGN au fost suspendate până la încheierea procedurii oficiale de investigare inițiate de Comisie. Prin urmare, plata integrală a contribuțiilor financiare a fost suspendată (au fost efectuate numai plăți parțiale) pentru toate părțile interesate. Și etapele ulterioare prevăzute în acordul dintre acționari au fost suspendate. Trentino NGN nu a demarat niciodată instalarea rețelei sale FTTH planificate (și nici a altor tipuri de rețea).

(19)

Activitățile societății Trentino NGN s-au limitat exclusiv la furnizarea către părți terțe a accesului la drepturile irevocabile de utilizare a infrastructurii, în conformitate cu obligațiile legale. În ceea ce privește acest ultim aspect, autoritățile italiene au precizat că, întrucât TI este în continuare supusă unor obligații legale de acces față de ceilalți operatori, după ce aceasta a transferat, în luna mai 2012, drepturile irevocabile de utilizare a infrastructurii pasive către Trentino NGN, unii operatori au solicitat accesul la acea infrastructură pasivă, care le-a fost acordat. Prin urmare, TI a efectuat o serie de plăți către Trentino NGN drept contravaloare pentru achiziționarea de către Trentino NGN a accesului la infrastructura pasivă în vederea satisfacerii cererilor de acces formulate de ceilalți operatori. Valoarea acestor plăți este mai mică de 15 000 EUR și reprezintă totalul veniturilor realizate de Trentino NGN de la data înființării sale.

(20)

Autoritățile italiene au menționat, de asemenea, că PAT nu a plătit și nu va plăti vreo penalizare pentru retragerea din proiectul Trentino NGN. Acordul încheiat între acționari la 16 decembrie 2011 și modificările sale ulterioare conțin dispoziții în materie de reziliere care permit PAT să se retragă din cadrul societății Trentino NGN fără nicio penalizare, chiar și în cazul în care proiectul nu ar fi fost realizat nici măcar în parte.

(21)

Cu toate că Italia a întreprins unele acțiuni pregătitoare în vederea punerii în aplicare a proiectului Trentino NGN, în special prin intermediul diverselor acorduri și acte care au condus la instituirea întreprinderii comune și al plății parțiale a contribuției financiare efectuate de către PAT (alături de contribuțiile financiare parțiale ale celorlalte părți interesate și de contribuția în natură a TI), proiectul nu a depășit acest stadiu.

(22)

În ceea ce privește plata parțială efectuată de PAT la capitalul societății Trentino NGN, autoritățile italiene au precizat că Trentino NGN a depus toate sumele primite cu titlu de contribuții financiare din partea acționarilor săi (și anume, contribuțiile financiare din partea PAT, Mc-Link și Finanziaria Trentina, fără costurile și taxele aferente) într-un cont bancar pentru care a primit dobândă la o rată de 2,71 % în 2012, 1,509 % până la 1 februarie 2013 și 1,524 % după 1 februarie 2013. Plățile parțiale (inclusiv cele efectuate de PAT) au rămas inactive în contul bancar al societății Trentino NGN. Potrivit autorităților italiene, la 28 februarie 2014, PAT și-a recuperat contribuția sa financiară parțială, majorată cu dobânda compusă la o rată de 3,75 %. Autoritățile italiene au precizat că dobânda compusă de 3,75 % este rezultatul unei înțelegeri negociate între părți și că aceasta reprezintă aproximativ dublul ratei de profit aferente bonurilor de trezorerie italiene cu o scadență de 2-3 ani, fiind similară cu rata de profit a bonurilor cu o scadență de 10 ani.

(23)

Plata parțială a contribuției financiare efectuate de PAT către societatea Trentino NGN presupune un transfer de resurse de stat. Cu toate acestea, pe baza informațiilor disponibile, din moment ce derularea proiectului Trentino NGN a fost suspendată, începând de la 20 august 2012, PAT retrăgându-se efectiv din proiect la 28 februarie 2014 și recuperându-și integral contribuția sa inițială, inclusiv dobânzile rezonabile, Comisia poate concluziona că plata parțială în discuție nu a conferit un avantaj economic societății Trentino NGN sau acționarilor săi.

(24)

În ceea ce privește activitatea minimă desfășurată de Trentino NGN, și anume tranzacțiile referitoare la vânzarea drepturilor irevocabile de utilizare (a se vedea considerentul 19), s-a constatat că activitățile respective au fost desfășurate în vederea respectării obligațiilor legale care au continuat să îi revină TI și nu par să fi generat un avantaj economic pentru Trentino NGN sau pentru acționarii acesteia, inclusiv pentru TI. În aceste condiții, tranzacțiile respective nu pun sub semnul întrebării evaluarea de mai sus.

(25)

Prin prisma acestor considerații, Comisia concluzionează că proiectul nu a fost pus în aplicare, astfel încât, ca urmare a retragerii PAT din proiectul Trentino NGN, prezenta procedură de investigare este lipsită de obiect.

(26)

În lumina celor de mai sus, Comisia a decis să închidă procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din tratat, întrucât prezenta procedură este lipsită de obiect, ca urmare a retragerii autorităților italiene (PAT) din proiectul Trentino NGN.