(1)

În conformitate cu Decizia (UE) 2016/1392 a Consiliului (2), protocolul de modificare a Acordului dintre Comunitatea Europeană și Principatul Monaco prin care se prevăd măsuri similare celor prevăzute de Directiva 2003/48/CE a Consiliului (denumit în continuare „protocolul de modificare”) a fost semnat la 12 iulie 2016, sub rezerva încheierii sale la o dată ulterioară.

(2)

Textul protocolului de modificare care reprezintă rezultatul acestor negocieri reflectă în mod corespunzător directivele de negociere emise de Consiliu, deoarece aliniază Acordul dintre Comunitatea Europeană și Principatul Monaco de stabilire a unor măsuri similare celor prevăzute de Directiva 2003/48/CE a Consiliului (3) (denumit în continuare „acordul”) cu cele mai recente evoluții la nivel internațional privind schimbul automat de informații, și anume standardul global pentru schimbul automat de informații privind conturile financiare în materie fiscală elaborat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Uniunea, statele membre și Principatul Monaco au participat activ la lucrările Forumului mondial al OCDE pentru sprijinirea elaborării și punerii în aplicare a respectivului standard. Textul acordului, astfel cum este modificat prin protocolul de modificare, reprezintă temeiul juridic pentru punerea în aplicare a standardului global în relațiile dintre Uniune și Principatul Monaco.

(3)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (4).

(4)

Protocolul de modificare ar trebui să fie aprobat,

(1)

Regulamentul (UE) nr. 329/2007 pune în aplicare măsurile prevăzute de Decizia (PESC) 2016/849 a Consiliului (2).

(2)

La data de 2 martie 2016, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a adoptat Rezoluția (CSONU) 2270 (2016), care prevede noi măsuri împotriva Coreei de Nord. În conformitate cu rezoluția respectivă, la data de 4 aprilie 2016, Comitetul de sancțiuni instituit în temeiul CSONU 1718 (2006) a publicat o listă cu produse suplimentare cărora li se aplică interdicțiile privind transferul, obținerea și furnizarea de asistență tehnică („lista produselor sensibile”).

(3)

Ca urmare a adoptării Rezoluției (RCSONU) 2270 (2016), Consiliul a adoptat, la 4 august 2016, Decizia (PESC) 2016/1341 (3). Regulamentul (UE) 2016/1333 al Consiliului (4) a modificat în mod corespunzător Regulamentul (CE) nr. 329/2007, adăugând anexa Ig.

(4)

Prezenta propunere identifică bunurile sensibile care urmează să fie incluse în anexa Ig la Regulamentul (CE) nr. 329/2007 și alocă numerele de referință preluate din Nomenclatura combinată în conformitate cu anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului (5). Prin urmare, anexa Ig la Regulamentul (CE) nr. 329/2007 ar trebui modificată în consecință,

(1)

Decizia 2000/572/CE a Comisiei (3) stabilește condițiile de sănătate animală și publică și de certificare sanitar-veterinară pentru importul în Uniune de transporturi de anumite preparate din carne provenind din țări terțe. Decizia menționată prevede că aceste transporturi trebuie să fie însoțite de un certificat de sănătate animală și publică care să fie conform cu modelul prevăzut în anexa II la decizia respectivă („certificatul de sănătate pentru preparatele din carne”).

(2)

Decizia 2007/777/CE a Comisiei (4) stabilește condițiile de sănătate animală și publică pentru importurile în Uniune de transporturi de produse din carne și stomacuri, vezici și intestine tratate. Decizia sus-menționată prevede că pot fi importate în Uniune doar transporturile care sunt conforme cu cerințele din modelul de certificat de sănătate animală și publică stabilit în anexa III la decizia respectivă („certificatul de sănătate pentru produsele din carne și produsele tratate”) și care sunt însoțite de un astfel de certificat.

(3)

Regulamentul (UE) nr. 206/2010 al Comisiei (5) stabilește cerințele de certificare sanitar-veterinară pentru importurile în Uniune de transporturi de carne proaspătă de ecvidee destinată consumului uman. Regulamentul prevede că aceste transporturi pot fi importate numai dacă sunt însoțite de un certificat veterinar întocmit în conformitate cu modelul de certificat veterinar „EQU” pentru carne proaspătă, exceptând carnea tocată, de solipede domestice (Equus caballus, Equus asinus și hibrizii acestora) prevăzut în partea 2 din anexa II la regulamentul menționat (denumit în continuare „certificat EQU”).

(4)

Directiva 96/22/CE a Consiliului (6) interzice, printre altele, importul din țări terțe de carne sau produse destinate consumului uman obținute de la animale cărora le-au fost administrate anumite substanțe, printre care substanțe beta-agoniste. Directiva menționată permite importurile de animale destinate reproducerii și de animale pentru reproducere aflate la sfârșitul vieții reproductive sau carnea acestora, provenite din țări terțe, care pot oferi garanții cel puțin echivalente cu cele prevăzute în directiva respectivă, care au fost instituite în scopul punerii în aplicare a capitolului V din Directiva 96/23/CE a Consiliului (7) care descrie măsurile ce trebuie luate în caz de încălcare a normelor în vigoare.

(5)

Directiva 96/23/CE stabilește măsuri de monitorizare a prezenței anumitor substanțe și grupe de reziduuri în animalele vii și în produsele de origine animală. Directiva menționată prevede că importurile de animale destinate sacrificării și de produse de origine animală destinate consumului uman trebuie să fie autorizate doar din țări terțe al căror plan de monitorizare a fost aprobat de Comisie.

(6)

De obicei, solipedele domestice nu sunt crescute exclusiv pentru producția de carne și sunt sacrificate doar la finele vieții lor productive. În Uniune, animalele din familia ecvideelor sunt considerate animale de la care se obțin alimente, numai dacă nu sunt excluse în mod irevocabil de la sacrificarea pentru consumul uman în conformitate cu Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8).

(7)

În urma unor misiuni de audit în anumite țări terțe unde au fost detectate nereguli și pentru a asigura respectarea dispozițiilor stabilite în Directiva 96/22/CE, este necesar să se consolideze garanțiile la importurile de carne proaspătă de ecvidee destinată consumului uman, la importurile de preparate din carne, precum și la importurile de produse din carne și stomacuri, vezici și intestine tratate produse din acestea, în ceea ce privește monitorizarea substanțelor și a grupelor de reziduuri și substanțe menționate în anexa I la Directiva 96/23/CE.

(8)

Prin urmare, certificatul de sănătate pentru preparatele din carne, certificatul de sănătate pentru produsele din carne și produsele tratate și certificatul EQU ar trebui modificate, astfel încât să ofere garanțiile necesare că produsele care fac obiectul acestora, atunci când sunt obținute din sau conțin carne de solipede domestice, au fost produse din carne care îndeplinește cerințele prevăzute pentru importurile de carne proaspătă de solipede domestice.

(9)

Deciziile 2000/572/CE și 2007/777/CE, precum și Regulamentul (UE) nr. 206/2010 ar trebui modificate în consecință.

(10)

Pentru a evita perturbarea comerțului, importurile în Uniune de transporturi de mărfuri însoțite de certificatul de sănătate pentru preparatele din carne, certificatul de sănătate pentru produsele din carne și produsele tratate și certificatul EQU eliberat în conformitate cu Deciziile 2000/572/CE și 2007/777/CE și cu Regulamentul (UE) nr. 206/2010, înainte de modificările introduse prin prezentul regulament, ar trebui să fie autorizate în continuare pentru o perioadă de tranziție.

(11)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea aditivilor destinați hranei pentru animale, precum și motivele și procedurile de acordare a unei astfel de autorizații.

(2)

În conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, s-a depus o cerere de autorizare a unui preparat din lectine de fasole (lectine de Phaseolus vulgaris). Cererea respectivă a fost însoțită de informațiile și documentele necesare în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(3)

Cererea respectivă se referă la autorizarea unui preparat din lectine de fasole (lectine de Phaseolus vulgaris) ca aditiv furajer pentru purceii de lapte, în vederea clasificării în categoria de aditivi „aditivi zootehnici”.

(4)

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) a concluzionat în avizele sale din 29 octombrie 2014 (2) și 22 octombrie 2015 (3) că, în condițiile propuse de utilizare, preparatul din lectine de fasole (lectine de Phaseolus vulgaris) nu are efecte adverse asupra sănătății animale și umane ori asupra mediului. Aceasta a concluzionat de asemenea că aditivul ar trebui considerat sensibilizant pentru căile respiratorii și că există un pericol posibil prin inhalare. Autoritatea a concluzionat totodată că acesta poate avea un oarecare potențial de a îmbunătăți randamentul purceilor în perioada de după înțărcare. Autoritatea consideră că nu sunt necesare cerințe specifice pentru monitorizarea ulterioară introducerii pe piață. Aceasta a verificat, de asemenea, raportul referitor la metoda de analiză a aditivului furajer în hrana pentru animale, prezentat de laboratorul de referință înființat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1831/2003.

(5)

Din evaluarea preparatului din lectine de fasole (lectine de Phaseolus vulgaris) rezultă că sunt îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. În consecință, ar trebui autorizată utilizarea preparatului respectiv cu specificațiile din anexa la prezentul regulament.

(6)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

Articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 470/2009 prevede ca limita maximă de reziduuri (LMR) pentru substanțele farmacologic active destinate utilizării în Uniune în medicamentele de uz veterinar pentru animalele de la care se obțin produse alimentare sau în produsele biocide folosite în zootehnie să fie stabilită în cadrul unui regulament.

(2)

Tabelul 1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 al Comisiei (2) stabilește substanțele farmacologic active și clasificarea acestora în ceea ce privește limitele reziduale maxime (LMR) în produsele alimentare de origine animală.

(3)

Substanța monepantel este, în prezent, inclusă în tabelul respectiv ca substanță permisă pentru ovine și caprine în ceea ce privește mușchii, țesutul adipos, ficatul, rinichii și laptele.

(4)

Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) a primit o cerere de includere a bovinelor în rubrica existentă referitoare la monepantel.

(5)

EMA, pe baza avizului emis de Comitetul pentru medicamente de uz veterinar, a recomandat stabilirea unei LMR pentru monepantel în țesuturile bovine, cu excepția animalelor care produc lapte pentru consumul uman.

(6)

În conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 470/2009, EMA trebuie să ia în considerare utilizarea LMR-urilor stabilite pentru o substanță farmacologic activă într-un anumit produs alimentar pentru un alt produs alimentar obținut de la aceeași specie sau a LMR-urilor stabilite pentru o substanță farmacologic activă într-una sau mai multe specii pentru alte specii.

(7)

EMA a considerat că extrapolarea LMR pentru monepantel din laptele de ovine și caprine pentru a include laptele de bovine nu este adecvată în acest moment din cauza datelor insuficiente.

(8)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 37/2010 ar trebui modificat în consecință.

(9)

Este adecvat să se acorde părților interesate o perioadă rezonabilă de timp pentru a lua măsurile care pot fi necesare pentru a respecta noua LMR.

(10)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru medicamentele de uz veterinar,

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

(1)

La 26 ianuarie 2015, 5 februarie 2015 și 23 iunie 2015, Consiliul a adoptat Deciziile (UE) 2015/116 (1), (UE) 2015/190 (2) și (UE) 2015/994 (3) de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada cuprinsă între 26 ianuarie 2015 și 25 ianuarie 2020. La 13 mai 2016, prin Decizia (UE) 2016/814 a Consiliului (4), doamna Elisabeth VITOUCH a fost înlocuită de doamna Muna DUZDAR în calitatea de supleant.

(2)

Un loc de supleant în cadrul Comitetului Regiunilor a devenit vacant ca urmare a încheierii mandatului doamnei Muna DUZDAR,

—

domnul Peter FLORIANSCHÜTZ, Abgeordneter zum Wiener Landtag und Mitglied des Gemeinderats der Stadt Wien.

(1)

Articolul 168 din Directiva 2006/112/CE stabilește dreptul unei persoane impozabile de a deduce taxa pe valoarea adăugată (TVA) percepută pentru furnizarea de bunuri și servicii pe care le primește în scopul operațiunilor sale impozabile. Articolul 26 alineatul (1) litera (a) din directiva menționată prevede obligația de a declara TVA atunci când un activ al unei societăți comerciale este utilizat în folos personal de către o persoană impozabilă sau de către personalul acesteia sau, mai general, este utilizat în alte scopuri decât pentru desfășurarea activității sale.

(2)

Prin Decizia de punere în aplicare 2013/805/UE a Consiliului (2), Polonia a fost autorizată să limiteze la 50 %, până la 31 decembrie 2016, dreptul de deducere a TVA aferente cumpărării, achiziției intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului anumitor autovehicule rutiere și cheltuielilor conexe, atunci când respectivele autovehicule nu sunt utilizate exclusiv în scopuri profesionale, și să scutească persoana impozabilă de declararea TVA aferente utilizării în scopuri neprofesionale a autovehiculelor care fac obiectul limitării (denumite în continuare „măsuri de derogare”).

(3)

Printr-o scrisoare înregistrată de Comisie la data de 8 februarie 2016, Polonia a solicitat autorizarea de a continua să aplice măsuri de derogare.

(4)

În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE, Comisia a informat celelalte state membre, prin scrisoarea din 6 iunie 2016, cu privire la cererea înaintată de Polonia. Prin scrisoarea datată 8 iunie 2016, Comisia a informat Polonia că dispune de toate informațiile necesare pentru a analiza cererea.

(5)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Decizia 2013/805/UE, Polonia a prezentat Comisiei, pe lângă cererea de prelungire, un raport cu privire la aplicarea respectivei decizii, incluzând o reexaminare a limitării procentului care se aplică dreptului de deducere. Pe baza informațiilor disponibile în prezent, Polonia estimează că o rată de 50 % este în continuare justificabilă. În același timp, pentru a evita dubla impunere, obligația de a declara TVA pentru utilizarea unui autovehicul în scopuri neprofesionale ar trebui suspendată în cazul în care autovehiculul a făcut obiectul respectivei limitări. Respectivele măsuri de derogare pot fi justificate prin necesitatea simplificării procedurii de percepere a TVA și a împiedicării evaziunii fiscale cauzate de o evidență contabilă incorectă și de declarații fiscale false.

(6)

Prelungirea măsurilor de derogare ar trebui să fie limitată în timp, pentru a permite evaluarea eficacității lor și determinarea procentului adecvat; prin urmare, Polonia ar trebui să fie autorizată să aplice în continuare măsurile de derogare respective pentru o perioadă limitată, și anume până la 31 decembrie 2019.

(7)

Dacă Polonia consideră că este necesară o nouă prelungire a măsurilor de derogare după 2019, ar trebui să transmită Comisiei cererea de prelungire, însoțită de un raport referitor la aplicarea măsurilor în cauză care să cuprindă o reexaminare a procentului aplicat, cel târziu la 1 aprilie 2019.

(8)

Prelungirea măsurilor de derogare va avea doar un efect neglijabil asupra cuantumului total al taxei colectate în etapa de consum final și nu va afecta negativ resursele proprii ale Uniunii provenite din TVA.

(9)

Decizia de punere în aplicare 2013/805/UE ar trebui modificată în consecință,

(1)

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) dispune că statele membre și Uniunea se angajează să elaboreze o strategie coordonată de ocupare a forței de muncă și, în special, să promoveze o forță de muncă calificată, formată și adaptabilă, precum și piețe ale muncii capabile să reacționeze rapid la evoluția economiei, în vederea realizării obiectivelor enunțate la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(2)

Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii (denumită în continuare „strategia Europa 2020”) propusă de Comisie permite Uniunii să își direcționeze economia către o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, însoțită de un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, de productivitate și de coeziune socială. Cinci obiective principale reprezintă obiective comune care orientează acțiunea statelor membre, ținând seama de pozițiile inițiale relative ale acestora și de circumstanțele naționale, precum și de pozițiile și de circumstanțele Uniunii. La 14 iulie 2015, Consiliul a adoptat Recomandarea (UE) 2015/1184 (4) privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii. În plus, la 5 octombrie 2015, Consiliul a adoptat Decizia (UE) 2015/1848 (5) privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre pentru 2015 (denumite în continuare „orientări pentru politicile de ocupare a forței de muncă”). Cele două seturi de orientări constituie orientările integrate pentru punerea în aplicare a strategiei Europa 2020 (denumite în continuare „orientările integrate Europa 2020”). Strategia europeană pentru ocuparea forței de muncă are rolul principal în ceea ce privește punerea în aplicare a obiectivelor privind ocuparea forței de muncă și piața muncii ale strategiei Europa 2020.

(3)

Orientările integrate Europa 2020 sunt în concordanță cu concluziile Consiliului European din 17 și 18 martie 2016 și cu Pactul de stabilitate și de creștere. Ele oferă statelor membre îndrumări precise cu privire la definirea programelor lor naționale de reformă și la punerea în aplicare a reformelor, reflectând în același timp interdependența. Orientările privind ocuparea forței de muncă ar trebui să reprezinte baza oricăror recomandări specifice fiecărei țări pe care Consiliul le poate adresa statelor membre în temeiul articolului 148 alineatul (4) din TFUE, în paralel cu recomandările specifice fiecărei țări adresate statelor membre în temeiul articolului 121 alineatul (2) din TFUE. Orientările privind ocuparea forței de muncă ar trebui, de asemenea, să constituie baza pentru redactarea raportului comun privind ocuparea forței de muncă, trimis anual de Consiliu și de Comisie Consiliului European.

(4)

Examinarea programelor naționale de reformă ale statelor membre, cuprinsă în raportul comun privind ocuparea forței de muncă, arată că statele membre ar trebui să depună toate eforturile pentru stimularea cererii de forță de muncă, îmbunătățirea ofertei de forță de muncă, de aptitudini și de competențe, îmbunătățirea funcționării pieței muncii, promovarea incluziunii sociale, combaterea sărăciei și promovarea egalității de șanse.

(5)

La momentul punerii în aplicare a orientărilor privind ocuparea forței de muncă, statele membre ar trebui să ia în considerare utilizarea Fondului social european.

(6)

Orientările privind ocuparea forței de muncă ar trebui să rămână stabile, astfel încât să se pună accentul pe implementarea lor. Prin urmare, orice actualizare a orientărilor privind ocuparea forței de muncă ar trebui să fie strict limitată. În contextul unei evaluări a evoluției piețelor forței de muncă și a situației sociale de la adoptarea orientărilor privind ocuparea forței de muncă în 2015, nu este necesară o actualizare. Motivele care stau la baza adoptării acestora în 2015 rămân valabile și, prin urmare, orientările respective ar trebui să fie menținute,

(1)

La 25 octombrie 2010, Consiliul a adoptat Decizia 2010/638/PESC (1) privind măsuri restrictive împotriva Republicii Guineea.

(2)

Pe baza unei revizuiri a Deciziei 2010/638/PESC, măsurile restrictive respective ar trebui prelungite până la 27 octombrie 2017.

(3)

Prin urmare, Decizia 2010/638/PESC ar trebui modificată în consecință,

(1)

Anexa IV la Directiva 2009/156/CE stabilește metodele de diagnosticare a pestei cabaline africane care trebuie utilizate, atunci când este cazul, la testarea ecvideelor înainte de deplasările lor în interiorul Uniunii sau la importul lor din țări terțe.

(2)

De la adoptarea Directivei 2009/156/CE, capacitățile laboratoarelor de a efectua teste avansate, foarte sensibile și eficiente pentru diagnosticarea pestei cabaline africane au evoluat. În paralel, capitolul referitor la diagnosticarea pestei cabaline africane din Manualul de teste de diagnostic și vaccinuri pentru animale terestre al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE) (2) a fost modificat pentru a reflecta această evoluție.

(3)

În cadrul programului său de lucru pentru 2014, laboratorul de referință al Uniunii Europene pentru pesta cabalină africană (3) a elaborat un raport privind evaluarea tehnică a metodelor de diagnosticare descrise în anexa IV la Directiva 2009/156/CE. Evaluarea, care a fost prezentată Comisiei în mai 2015, concluziona că testul competitiv de imunoadsorbție cu anticorpi marcați enzimatic (ELISA) nu mai este disponibil, că testul ELISA indirect nu este utilizat în mod curent, dar ar putea fi furnizat în 4-6 luni de la depunerea cererii, și că testul ELISA de blocare este disponibil comercial și utilizat în mod curent la analiza eșantioanelor în decursul exercițiilor de testare a competenței organizate de laboratorul de referință al Uniunii Europene pentru pesta cabalină africană.

(4)

În plus, raportul arată că metodele de recunoaștere a acidului nucleic prin transcriere inversă cuplată cu reacție de polimerizare în lanț (RT-PCR) prezintă avantaje față de metodele de diagnosticare serologice, deoarece permit detectarea bolii într-un stadiu incipient al infecției. În plus, majoritatea laboratoarelor naționale de referință din statele membre ale Uniunii Europene utilizează, inclusiv pentru diagnosticarea pestei cabaline africane, metode RT-PCR în timp real care s-au dovedit adecvate scopului în cadrul exercițiilor anuale de testare a competenței desfășurate din 2009 până în 2014. Raportul arată, de asemenea, că în afara Uniunii există o serie de laboratoare de referință ale OIE și alte laboratoare cu expertiză specifică în domeniul pestei cabaline africane care au implementat cel puțin una dintre metodele RT-PCR în timp real pentru detectarea genomului virusului pestei cabaline africane.

(5)

La 24-25 noiembrie 2015 a avut loc Atelierul comun al laboratoarelor de referință ale Uniunii Europene pentru pesta cabalină africană/boala limbii albastre, împreună cu laboratoarele naționale de referință, la Ascot, în Regatul Unit; în urma acestui atelier s-a recomandat includerea în anexa IV la Directiva 2009/156/CE a metodelor care implică transcriere inversă în timp real (RRT) cuplată cu reacție de polimerizare în lanț (PCR) pentru detectarea virusului pestei cabaline africane.

(6)

Deși toate metodele RT-PCR în timp real disponibile pentru detectarea genomului virusului pestei cabaline africane sunt suficient de sensibile, procedura descrisă de Agüero et al. (2008) (4) este cel mai mult utilizată de laboratoare. Metoda descrisă de Guthrie et al. (2013) (5) a fost concepută în mod specific pentru a se asigura că din zonele cu risc de pestă cabalină africană caii pot fi transportați în siguranță după perioada de carantină minimă necesară în conformitate cu Codul sanitar pentru animale terestre (6) al OIE.

(7)

Prin urmare, este adecvată includerea în anexa IV la Directiva 2009/156/CE a unor metode de identificare și de detectare a anticorpilor ca metode complementare pentru diagnosticarea rapidă a pestei cabaline africane.

(8)

În consecință, anexa IV la Directiva 2009/156/CE ar trebui să fie modificată prin eliminarea testului ELISA competitiv și prin actualizarea procedurilor pentru testele ELISA indirect și ELISA de blocare în conformitate cu capitolul 2.5.1 din Manualul de teste de diagnostic și vaccinuri pentru animale terestre al OIE, ediția 2016, bazat pe versiunea adoptată de Adunarea mondială a delegaților OIE în mai 2012 (7). În același timp, procedurile RT-PCR în timp real, astfel cum sunt descrise de Agüero et al. (2008), precum și de Guthrie et al. (2013), ar trebui să fie incluse în anexa respectivă pentru ca testele respective de identificare a agentului să fie disponibile pentru testarea înainte de deplasările animalelor.

(9)

Prin urmare, Directiva 2009/156/CE ar trebui modificată în consecință.

(10)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,