12.8.2016

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 219/1

---

DECIZIA (UE) 2016/1351 A CONSILIULUI

din 4 august 2016

privind Statutul personalului Agenției Europene de Apărare și de abrogare a Deciziei 2004/676/CE

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Decizia (PESC) 2015/1835 a Consiliului din 12 octombrie 2015 de definire a statutului, sediului și regulamentului de funcționare ale Agenției Europene de Apărare (1) și, în special, articolul 11 alineatul (3) litera (a),

întrucât:

(1)	Consiliul, hotărând în unanimitate, ar trebui să stabilească statutul personalului aplicabil personalului angajat prin contracte pe durată determinată recrutat direct de către Agenția Europeană de Apărare (denumită în continuare „agenția”) din rândul resortisanților statelor membre participante.

(2)	Prin statutul personalului ar trebui să i se asigure agenției un personal cu cel mai înalt nivel de competență și de eficiență, recrutat pe o bază geografică cât mai largă din rândul candidaților din toate statele membre participante și din instituțiile Uniunii.

(3)	Normele stabilite prin prezenta decizie ar trebui să le înlocuiască pe cele stabilite prin Decizia 2004/676/CE a Consiliului (2), decizia menționată ar trebui să fie abrogată,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

(1)   Prezentul statut al personalului se aplică personalului angajat prin contract de Agenția Europeană de Apărare (denumit în continuare „membru al personalului”).

Personalul respectiv este format din:

—	agenți temporari;

—	agenți contractuali;

—	consilieri speciali.

(2)   În sensul prezentului statut, autoritatea abilitată să încheie contracte de muncă (denumită în continuare „AAIC”) se definește în conformitate cu dispozițiile relevante ale Deciziei (PESC) 2015/1835.

(3)   Se consideră că orice trimitere din prezentul statut al personalului la o persoană de sex masculin reprezintă totodată o trimitere la o persoană de sex feminin și viceversa, cu excepția cazului în care contextul indică în mod clar altfel.

Articolul 2

Un membru al personalului al cărui contract are o durată mai mare de un an are drept de vot în cadrul alegerilor pentru comitetul pentru personal prevăzut la articolul 138 și poate fi ales în comitetul respectiv.

Un membru al personalului al cărui contract are o durată mai mică de un an are, de asemenea, drept de vot, în cazul în care vechimea acestuia în serviciu este de cel puțin șase luni.

TITLUL II

AGENȚII TEMPORARI

CAPITOLUL 1

Dispoziții generale

Articolul 3

În sensul prezentului statut, „agenți temporari” înseamnă personalul angajat în vederea ocupării, cu titlu temporar, a unui post, în limitele numărului maxim de posturi autorizat de bugetul agenției.

În sensul prezentului statut, „consilier special” înseamnă persoana care, datorită calificărilor sale speciale și cu toate că desfășoară și alte activități lucrative, este angajată pentru a sprijini agenția, fie în mod periodic, fie pe o perioadă determinată și care este remunerată din creditele totale prevăzute în acest scop în secțiunea relevantă din buget.

Articolul 4

Cu excepția directorului executiv al agenției și a adjunctului acestuia, care intră sub incidența dispozițiilor articolului 10 alineatul (1) din Decizia (CFSP) 2015/1835, agenții temporari nu sunt angajați pe o perioadă mai mare de patru ani, dar perioada de încadrare în muncă poate fi mai scurtă.

Contractele acestora pot fi reînnoite o singură dată, pentru o perioadă maximă de patru ani. Comitetul director adoptă dispoziții generale pentru punerea în aplicare a prezentului articol.

Articolul 5

Agenții temporari nu sunt angajați în alte scopuri decât pentru a ocupa, în conformitate cu prezentul statut al personalului, posturile vacante, în limitele numărului maxim de posturi temporare autorizat de bugetul agenției.

Articolul 6

(1)   La aplicarea prezentului statut, se interzice orice discriminare întemeiată pe orice motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau alte convingeri, opinii politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea, handicapul, vârsta sau orientarea sexuală.

În sensul prezentului statut, cuplurile necăsătorite sunt tratate la fel ca cele căsătorite, sub rezerva îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din anexa IV.

(2)   Pentru a asigura în mod concret deplina egalitate dintre bărbați și femei în viața profesională, fapt ce constituie un element esențial de care trebuie să se țină seama la punerea în aplicare a tuturor aspectelor din prezentul statut, principiul egalității de tratament nu împiedică agenția să mențină sau să adopte măsuri care prevăd avantaje specifice destinate să faciliteze exercitarea unei activități profesionale de către sexul subreprezentat sau să prevină ori să compenseze dezavantajele din carierele profesionale.

(3)   După consultarea comitetului pentru personal, agenția stabilește măsuri și acțiuni de promovare a șanselor egale pentru bărbați și femei în domeniile reglementate de prezentul statut al personalului și adoptă dispoziții adecvate, în special în vederea remedierii inegalităților de facto care afectează șansele femeilor în domeniile respective.

(4)   În sensul alineatului (1), o persoană are un handicap dacă are o deficiență de ordin fizic, mental, intelectual sau senzorial pe termen lung care, în interacțiune cu diferite obstacole, poate împiedica participarea deplină și eficientă a persoanei în societate în condiții egale cu ceilalți. Această deficiență se stabilește în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 38.

O persoană cu handicap îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 37 alineatul (2) litera (d) în cazul în care poate îndeplini principalele funcții ale postului, în urma efectuării unor aranjamente rezonabile.

Prin „aranjamente rezonabile” în raport cu principalele funcții ale postului se înțeleg măsurile adecvate luate, în funcție de necesități, pentru a permite unei persoane cu handicap să aibă acces la un post, să exercite atribuțiile aferente acestuia sau să avanseze în funcție ori să beneficieze de formare profesională, cu excepția cazului în care astfel de măsuri ar impune o povară disproporționată angajatorului.

Principiul egalității de tratament nu împiedică AAIC să mențină sau să adopte măsuri prin care se oferă avantaje specifice care să faciliteze efectuarea de către persoanele cu handicap a unei activități profesionale sau pentru a preveni sau compensa dezavantaje în carierele profesionale ale acestora.

(5)   În cazul în care persoane care intră sub incidența prezentului statut se consideră nedreptățite ca urmare a faptului că nu li s-a aplicat principiul egalității de tratament, astfel cum este prevăzut de prezentul articol, prezintă fapte din care se poate presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, agenția are responsabilitatea de a dovedi că nu a existat nicio încălcare a principiului egalității de tratament. Prezenta dispoziție nu se aplică în cadrul procedurilor disciplinare.

(6)   Respectând principiul nediscriminării și principiul proporționalității, orice limitare a aplicării acestor principii trebuie justificată în mod obiectiv și rezonabil și trebuie să răspundă unor obiective legitime de interes general în cadrul politicii privind personalul. Aceste obiective pot justifica, în special, stabilirea unei vârste obligatorii de pensionare și a unei vârste minime pentru a beneficia de pensia pentru limită de vârstă.

Articolul 7

(1)   Agenții temporari în activitate au acces la măsurile cu caracter social, inclusiv la măsurile speciale menite să concilieze viața profesională cu viața familială, adoptate de agenție, și la serviciile furnizate de comitetul pentru personal. Foștii agenți temporari pot avea acces la măsuri speciale limitate cu caracter social.

(2)   Agenții temporari în activitate beneficiază de condiții de muncă care respectă standardele în materie de sănătate și de siguranță corespunzătoare, cel puțin echivalente cu cerințele minime aplicabile în temeiul măsurilor adoptate în aceste domenii în temeiul tratatelor.

Articolul 8

(1)   Posturile reglementate de prezentul statut al personalului se clasifică, în funcție de natura și importanța funcțiilor la care se raportează, într-o grupă de funcții de administratori (denumită în continuare „AD”), o grupă de funcții de asistenți (denumită în continuare „AST”) și o grupă de funcții de secretari și personal administrativ (denumită în continuare „AST/SC”).

(2)   Grupa de funcții AD cuprinde 12 grade, corespunzătoare funcțiilor de conducere, de consiliere, precum și funcțiilor de natură lingvistică și științifică. Grupa de funcții AST cuprinde 11 grade, corespunzătoare funcțiilor de execuție, tehnice și administrative. Grupa de funcții AST/SC cuprinde șase grade, corespunzătoare funcțiilor administrative și de secretariat.

(3)   Pentru orice numire, condițiile minime sunt:

(a)

în grupele de funcții AST și AST/SC: (i) un nivel de studii superioare absolvite cu diplomă; (ii) un nivel de studii medii absolvite cu diplomă, care permit accesul la învățământul superior și o experiență profesională corespunzătoare de cel puțin trei ani; sau (iii) atunci când interesul serviciului justifică acest lucru, o formare profesională sau o experiență profesională de nivel echivalent;

(b)	pentru gradele 5 și 6 din grupa de funcții AD: (i) un nivel de studii care să corespundă unui ciclu complet de studii universitare de cel puțin trei ani absolvit cu diplomă; sau (i) atunci când interesul serviciului justifică acest lucru, o formare profesională de nivel echivalent;

(c)

pentru gradele 7-16 din grupa de funcții AD: (i) un nivel de studii care să corespundă unui ciclu complet de studii universitare absolvite cu diplomă, în cazul în care durata normală a studiilor respective este de patru ani sau mai mult; (ii) un nivel de studii care să corespundă unui ciclu complet de studii universitare absolvite cu diplomă și experiență profesională corespunzătoare de cel puțin un an, în cazul în care durata normală a studiilor universitare respective este de cel puțin trei ani; sau (iii) atunci când interesul serviciului justifică acest lucru, o formare profesională de nivel echivalent.

(4)   În anexa VI este prezentat un tabel descriptiv al diferitelor tipuri de posturi. Pe baza respectivului tabel, AAIC poate defini sarcinile și atribuțiile aferente fiecărui tip de post, după consultarea comitetului pentru personal.

Articolul 9

(1)   Acționând exclusiv în interesul serviciului și fără a ține seama de cetățenie, AAIC atribuie, prin numire sau prin transfer, fiecărui agent temporar un post din grupa de funcții corespunzătoare gradului său.

Agentul temporar poate solicita transferul în cadrul agenției.

(2)   Agentul temporar poate fi invitat să ocupe provizoriu un post din grupa sa de funcții care corespunde unui grad superior gradului său. Începând cu a patra lună a interimatului, acesta primește o indemnizație diferențiată egală cu diferența dintre remunerația aferentă gradului și treptei sale și remunerația corespunzătoare treptei în care ar fi încadrat în cazul în care ar fi numit în gradul corespunzător postului pentru care asigură interimatul.

Durata interimatului este de maximum un an, cu excepția cazului în care, în mod direct sau indirect, acesta are ca obiect înlocuirea unui agent temporar detașat în alt post în interes de serviciu, chemat să satisfacă serviciul militar ori aflat în concediu de boală de lungă durată.

Articolul 10

(1)   În contractul agentului temporar trebuie să se precizeze gradul și treapta de încadrare a acestuia.

(2)   Pentru repartizarea unui agent temporar într-un post căruia îi corespunde un grad superior celui în care a fost angajat, este necesară încheierea unui act adițional la contractul de muncă.

CAPITOLUL 2

Drepturi și obligații

Articolul 11

(1)   Agentul temporar este obligat să își exercite atribuțiile și să se comporte ținând seama numai de interesele agenției, fără a solicita și fără a accepta instrucțiuni din partea niciunui guvern, a niciunei autorități, organizații sau persoane din afara agenției. Agentul temporar își îndeplinește atribuțiile încredințate în mod obiectiv, imparțial și respectându-și datoria de loialitate față de agenție.

(2)   Fără permisiunea AAIC, agentul temporar nu poate accepta, din partea unui guvern sau a oricărei alte surse din afara agenției, titluri onorifice, decorații, favoruri, cadouri ori remunerații de orice fel, cu excepția cazului în care acestea îi sunt acordate pentru servicii prestate fie înainte de numirea sa, fie în cursul unui concediu special pentru îndeplinirea serviciului militar sau a altui serviciu național și în legătură cu un astfel de serviciu.

Înainte de a recruta un agent temporar, AAIC verifică dacă candidatul are vreun interes personal de natură să îi afecteze independența sau orice alt conflict de interese. În acest scop, candidatul informează AAIC, printr-un formular special, cu privire la orice conflict de interese real sau potențial. În astfel de cazuri, AAIC ia act de aceasta într-un aviz motivat corespunzător. Dacă este necesar, AAIC ia măsurile prevăzute la articolul 12 alineatul (2).

Prezentul articol se aplică mutatis mutandis agenților temporari care se întorc dintr-un concediu pentru interese personale.

Articolul 12

(1)   În exercitarea atribuțiilor sale și sub rezerva dispozițiilor care urmează, agentul temporar nu se va ocupa de nicio activitate în care are, în mod direct sau indirect, un interes personal de natură să îi afecteze independența, în special un interes de ordin familial sau financiar.

(2)   Agentul temporar căruia, în exercitarea atribuțiilor sale, îi revine sarcina de a se ocupa de una dintre activitățile menționate la alineatul (1), informează de îndată AAIC. Aceasta adoptă măsurile care se impun și, în special, poate elibera agentul temporar de responsabilitățile care îi revin în respectiva activitate.

(3)   Agentul temporar nu poate păstra sau dobândi, în mod direct sau indirect, în întreprinderile aflate sub autoritatea agenției sau care se află în relație cu aceasta, niciun interes a cărui natură sau importanță i-ar putea afecta independența în exercitarea atribuțiilor sale.

Articolul 13

Agentul temporar se abține de la orice act sau comportament care poate aduce atingere demnității funcției sale.

Articolul 14

(1)   Agentul temporar se abține de la orice formă de hărțuire morală sau sexuală.

(2)   Agentul temporar care este victima unei hărțuiri morale sau sexuale nu suferă niciun prejudiciu din partea agenției. Agentul temporar care a adus dovezi ce indică o hărțuire morală sau sexuală nu suferă niciun prejudiciu din partea agenției, în măsura în care a acționat cu bună-credință.

(3)   Prin „hărțuire morală” se înțelege orice conduită abuzivă de lungă durată, repetată sau sistematică, ce se manifestă prin comportament, limbaj vorbit sau scris, gesturi și alte acte care sunt intenționate și care aduc atingere personalității, demnității sau integrității fizice sau psihice ale unei persoane.

(4)   Prin „hărțuire sexuală” se înțelege un comportament cu conotații sexuale, care este nedorit de persoana căreia i se adresează și care are ca scop sau efect jignirea respectivei persoane sau crearea unui mediu intimidant, ostil, jignitor sau deranjant. Hărțuirea sexuală se tratează ca discriminare de gen.

Articolul 15

(1)   Sub rezerva articolului 17, un agent temporar care dorește să desfășoare o activitate exterioară, remunerată sau nu, ori să îndeplinească o funcție în afara agenției solicită în prealabil autorizație din partea AAIC. Autorizația i se refuză numai în cazul în care activitatea sau funcția în cauză este de natură să împiedice exercitarea atribuțiilor agentului temporar sau este incompatibilă cu interesele agenției.

(2)   Agentul temporar notifică AAIC orice modificare intervenită în activitatea sau funcția menționată anterior după solicitarea autorizării în temeiul alineatului (1). Autorizația poate fi retrasă în cazul în care activitatea sau funcția în cauză nu mai îndeplinește condițiile menționate la ultima teză de la alineatul (1).

Articolul 16

În cazul în care soțul/soția unui agent temporar exercită o activitate profesională remunerată, agentul temporar informează AAIC în acest sens. În cazul în care respectiva activitate se dovedește incompatibilă cu cea a agentului temporar și în cazul în care agentul temporar nu este în măsură să ofere garanții că activitatea în cauză se va încheia într-un anumit termen, AAIC, după consultarea comitetului pentru personal, decide dacă agentul temporar este menținut în funcție sau este transferat într-un alt post.

Articolul 17

(1)   Agentul temporar care intenționează să candideze pentru o funcție publică notifică AAIC în acest sens. AAIC decide dacă, în interesul serviciului:

(a)	agentul temporar în cauză ar trebui să prezinte o cerere de concediu pentru interese personale; sau

(b)	agentului temporar în cauză ar trebui să i se acorde un concediu anual; sau

(c)	agentul temporar în cauză poate fi autorizat să își exercite activitatea cu normă redusă; sau

(d)	agentul temporar în cauză poate continua să își exercite activitatea la fel ca și înainte.

(2)   Agentul temporar ales sau numit într-o funcție publică notifică de îndată AAIC în acest sens. În funcție de interesul serviciului, de importanța funcției în cauză, de obligațiile pe care aceasta le presupune, precum și de remunerația și de rambursarea cheltuielilor la care aceasta dă dreptul, AAIC ia una dintre deciziile menționate la alineatul (1). În cazul în care agentului temporar i se acordă un concediu pentru interese personale sau dacă acesta este autorizat să își exercite activitatea cu normă redusă, perioada unui astfel de concediu sau a unui astfel de program corespunde duratei mandatului agentului temporar.

Articolul 18

După încetarea raporturilor de muncă, agentul temporar continuă să respecte obligația de a avea un comportament integru și discret în ceea ce privește acceptarea anumitor funcții sau avantaje.

Agentul temporar care dorește să exercite o activitate profesională, remunerată sau nu, în termen de doi ani de la data încetării raporturilor de muncă, informează agenția în acest sens, printr-un formular special. În cazul în care respectiva activitate are legătură cu activitatea exercitată de agentul temporar în cauză în decursul ultimilor trei ani de muncă și poate fi incompatibilă cu interesele legitime ale agenției, AAIC poate, în interesul serviciului, fie să îi interzică să exercite respectiva activitate, fie să oblige agentul temporar la respectarea anumitor condiții, pe care le consideră adecvate. După consultarea comitetului pentru personal, AAIC notifică decizia luată în termen de 30 de zile lucrătoare de la data primirii informării. La expirarea acestui termen, lipsa unei notificări se consideră o decizie implicită de acceptare.

În cazul foștilor agenți temporari din grade superioare, AAIC le interzice, în principiu, timp de 12 luni de la părăsirea funcției, să se implice în activități de lobby sau de reprezentare față de personalul agenției pentru activitatea, clienții sau angajatorii lor, referitoare la chestiuni pentru care au fost responsabili în ultimii trei ani în serviciul agenției.

În conformitate cu articolul 31 din Decizia (PESC) 2015/1835, agenția publică anual informații referitoare la punerea în aplicare a paragrafului precedent, inclusiv o listă a cazurilor evaluate.

Articolul 19

(1)   Agentul temporar se abține de la orice divulgare neautorizată a informațiilor primite în exercitarea atribuțiilor sale, cu excepția cazului în care respectivele informații au fost deja făcute publice sau sunt accesibile publicului.

(2)   Agentul temporar are această obligație și după încetarea raporturilor de muncă.

Articolul 20

(1)   Agentul temporar are dreptul la libertatea de exprimare, cu respectarea strictă a principiilor de loialitate și imparțialitate.

(2)   Fără a aduce atingere articolelor 13 și 19, agentul temporar care intenționează să publice sau să dea spre publicare, singur sau în colaborare, orice text al cărui obiect privește activitatea agenției, informează în prealabil AAIC.

În cazul în care AAIC este în măsură să demonstreze că publicarea poate aduce o gravă atingere intereselor legitime ale agenției, AAIC informează în scris agentul temporar cu privire la decizia sa, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data primirii informației. În cazul în care nu este comunicată nicio decizie în acest termen, se consideră că AAIC nu a emis obiecții.

Articolul 21

(1)   Toate drepturile aferente lucrărilor efectuate de orice agent temporar în exercitarea atribuțiilor sale reprezintă proprietatea agenției la a cărei activitate se referă respectivele lucrări. Agenția are dreptul de a dobândi drepturile de autor corespunzătoare lucrărilor în cauză.

(2)   Orice invenție a unui agent temporar, realizată în exercitarea atribuțiilor sale sau în legătură cu acestea, reprezintă proprietatea de drept a agenției. Agenția poate, pe speze proprii, să solicite și să obțină brevete pentru respectiva invenție în toate țările. Până la proba contrarie, se consideră că orice invenție privind activitatea agenției realizată de un agent temporar în decursul anului ulterior încetării raporturilor de muncă a fost concepută în exercitarea atribuțiilor sale sau în legătură cu acestea. În cazul în care invențiile fac obiectul unor brevete, se menționează numele inventatorului sau inventatorilor.

(3)   După caz, agenția poate acorda agentului temporar autor al unei invenții brevetate o primă a cărei valoare o stabilește.

Articolul 22

(1)   În cadrul procedurilor juridice, agentul temporar nu dezvăluie, fără o autorizare din partea AAIC, sub niciun motiv, informații care i-au fost aduse la cunoștință în exercitarea atribuțiilor sale. Autorizarea îi este refuzată numai în cazul în care acest lucru este impus de interesele agenției, iar refuzul nu poate atrage consecințe de natură penală pentru agentul temporar în cauză. Agentul temporar are această obligație și după încetarea raporturilor de muncă.

(2)   Dispozițiile alineatului (1) nu se aplică agentului temporar sau fostului agent temporar care depune mărturie în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene sau în fața comisiei de disciplină a agenției, într-un caz care privește un agent sau un fost agent al agenției și/sau al Uniunii Europene.

Articolul 23

Agentul temporar își stabilește domiciliul fie la locul de repartizare, fie la o distanță care să nu îi afecteze exercitarea corespunzătoare a atribuțiilor sale. Agentul temporar notifică AAIC adresa sa și o informează de îndată cu privire la orice schimbare de adresă.

Articolul 24

Indiferent de poziția sa ierarhică, agentul temporar asistă și acordă consiliere superiorilor săi; agentul temporar este responsabil de îndeplinirea sarcinilor care îi sunt încredințate.

Agentul temporar responsabil de activitatea unui serviciu răspunde în fața superiorilor săi în ceea ce privește autoritatea care i s-a conferit și executarea ordinelor pe care le-a dat. Responsabilitatea subordonaților săi nu îl exonerează în niciun fel de propriile responsabilități.

Articolul 25

(1)   Atunci când primește ordine pe care le consideră că prezintă nereguli sau a căror executare o consideră susceptibilă de a produce inconveniente grave, agentul temporar își informează de îndată superiorul ierarhic direct cu privire la aceasta, iar superiorul ierarhic, în cazul în care informația îi este prezentată în scris, îi răspunde, de asemenea, în scris. Sub rezerva alineatului (2), în cazul în care superiorul ierarhic direct confirmă ordinele, iar agentul temporar consideră că o astfel de confirmare nu constituie un răspuns satisfăcător la motivele îngrijorării sale, agentul temporar prezintă problema, în scris, autorității ierarhice imediat superioare. În cazul în care aceasta confirmă ordinele în scris, agentul temporar are obligația de a le executa, cu excepția cazului în care sunt în mod evident ilegale sau contrare normelor de securitate aplicabile.

(2)   În cazul în care superiorul ierarhic direct consideră că ordinele trebuie executate de îndată, agentul temporar are obligația de a le executa, cu excepția cazului în care sunt în mod evident ilegale sau contrare normelor de securitate aplicabile. La cererea agentului temporar, superiorul ierarhic direct are obligația de a da orice astfel de ordin în scris.

(3)   Agentul temporar care își informează superiorii cu privire la ordine despre care consideră că prezintă nereguli sau a căror executare o consideră susceptibilă de a produce inconveniente grave nu suferă niciun prejudiciu din această cauză.

Articolul 26

Agentul temporar poate avea obligația de a acoperi, în totalitate sau parțial, prejudiciul suferit de agenție din cauza unor grave abateri pe care acesta le-a comis în exercitarea sau cu ocazia exercitării atribuțiilor sale.

AAIC ia o decizie motivată în conformitate cu procedura prevăzută în materie de aspecte disciplinare.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene are competență deplină în ceea ce privește litigiile care decurg din prezenta dispoziție.

Articolul 27

(1)   Agentul temporar care, în exercitarea sau cu ocazia exercitării atribuțiilor sale, are la cunoștință fapte din care se poate presupune existența unei posibile activități ilegale, inclusiv fraudă sau corupție, în detrimentul intereselor agenției, sau o conduită în raport cu exercitarea atribuțiilor sale profesionale care poate constitui o gravă neîndeplinire a obligațiilor agenților temporari ai agenției, îl informează de îndată fie pe superiorul ierarhic direct ori pe directorul executiv, fie, în cazul în care consideră necesar, pe directorul agenției, în acest sens.

Informațiile menționate la primul paragraf se prezintă în scris.

Prezentul alineat se aplică, de asemenea, în caz de încălcare gravă a unei obligații similare de către orice altă persoană în serviciul agenției sau care desfășoară activități pentru agenție.

(2)   Agentul temporar care a comunicat informațiile prevăzute la alineatul (1) nu suferă niciun prejudiciu din partea agenției, în măsura în care a acționat cu bună-credință.

(3)   Alineatele (1) și (2) nu se aplică documentelor, actelor, rapoartelor, notelor sau informațiilor, indiferent de forma acestora, deținute în scopul unor cauze judecătorești aflate pe rol sau clasate, ori create sau comunicate agentului temporar în scopul unor astfel de cauze.

Articolul 28

(1)   Agentul temporar care divulgă informațiile menționate la articolul 27 președintelui Consiliului Uniunii Europene sau președintelui Parlamentului European ori Ombudsmanului European nu suferă niciun prejudiciu din partea agenției, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții:

(a)	agentul temporar consideră, cu bună-credință și în mod rezonabil, că informațiile divulgate și orice acuzații aferente sunt în esență întemeiate; și

(b)

agentul temporar a comunicat în prealabil agenției aceleași informații și a acordat agenției termenul pe care aceasta l-a stabilit, ținând seama de complexitatea cazului, pentru a lua măsurile care se impun. Agentul temporar este informat cu privire la acest termen, în mod corespunzător, în termen de 60 de zile.

(2)   Termenul prevăzut la alineatul (1) nu se aplică în cazul în care agentul temporar poate demonstra că acest termen nu este rezonabil, ținând seama de toate circumstanțele cazului.

(3)   Alineatele (1) și (2) nu se aplică documentelor, actelor, rapoartelor, notelor sau informațiilor, indiferent de forma acestora, deținute în scopul unor cauze judecătorești aflate pe rol sau clasate, ori create sau comunicate agentului temporar în scopul unor astfel de cauze.

(4)   În conformitate cu articolele 29 și 168, agenția instituie o procedură pentru gestionarea contestațiilor agenților temporari referitoare la modul în care au fost tratați după îndeplinirea sau ca urmare a îndeplinirii de către aceștia a obligațiilor care le revin în temeiul articolului 27 sau al prezentului articol. Agenția se asigură că astfel de contestații sunt tratate în mod confidențial și, atunci când circumstanțele justifică acest lucru, înainte de expirarea termenelor stabilite la articolul 168.

AAIC stabilește norme interne privind, printre altele:

—	furnizarea către agenții temporari menționați la articolul 27 alineatul (1) sau la prezentul articol de informații referitoare la tratarea chestiunilor raportate de aceștia;

—	protecția intereselor legitime ale acestor membri ai personalului și a vieții lor private; și

—	procedura de gestionare a contestațiilor menționată la primul paragraf din prezentul alineat.

Articolul 29

Agenția asistă agentul temporar, în special în procedurile împotriva autorilor de amenințări, insulte, acte sau declarații defăimătoare sau alte infracțiuni împotriva persoanei sau a bunurilor, la care agentul sau familia sa este supus ca urmare a calității sau atribuțiilor pe care le deține.

Agenția repară prejudiciul suferit de agentul temporar în astfel de cazuri, în măsura în care agentul temporar nu a cauzat prejudiciul, cu intenție sau din neglijență gravă, și nu a reușit să obțină repararea de către persoana care l-a cauzat.

Articolul 30

Agenția facilitează perfecționarea profesională a agentului temporar în măsura în care aceasta este compatibilă cu buna funcționare a serviciului și în conformitate cu propriile interese.

De o astfel de perfecționare se ține seama în scopul promovării în carieră.

Articolul 31

Agenții temporari beneficiază de dreptul la asociere; în special, aceștia pot fi membri ai organizațiilor sindicale sau profesionale.

Articolul 32

Agenții temporari pot adresa AAIC întrebări cu privire la aspectele reglementate de prezentul statut al personalului.

Orice decizie individuală luată în temeiul prezentului statut se comunică de îndată, în scris, agentului temporar în cauză. Orice decizie care afectează în mod negativ un agent temporar trebuie motivată.

Deciziile individuale privind desemnarea, numirea în funcție, promovarea, transferul, stabilirea statutului administrativ și încetarea raporturilor de muncă ale unui agent temporar se publică în cadrul agenției. Informațiile publicate sunt accesibile tuturor membrilor personalului, pentru o perioadă corespunzătoare.

Articolul 33

Dosarul personal al agentului temporar cuprinde:

(a)	toate documentele privind statutul său administrativ și toate rapoartele privind competența, eficiența sau comportamentul său;

(b)	orice observații formulate de agentul temporar cu privire la respectivele documente.

Documentele se înregistrează, se numerotează și se arhivează în ordine, fără întrerupere; agenția nu poate utiliza sau cita documentele menționate la litera (a) împotriva unui agent temporar în cazul în care acestea nu au fost comunicate respectivului agent temporar înainte de a fi arhivate.

Comunicarea oricărui document se certifică prin semnătura agentului temporar sau, în lipsa acesteia, prin scrisoare recomandată trimisă la ultima adresă comunicată de agent.

Dosarul personal al agentului temporar nu poate conține nicio referire la activitățile și opiniile sale politice, sindicale, filozofice sau religioase, la originea sa rasială sau etnică ori la orientarea sa sexuală.

Cu toate acestea, al patrulea paragraf nu interzice introducerea în dosar a actelor și documentelor administrative cunoscute de agentul temporar, care sunt necesare aplicării prezentului statut.

Fiecărui agent temporar îi corespunde un singur dosar personal.

Agentul temporar are dreptul, chiar și după încetarea raporturilor de muncă, de a lua la cunoștință toate documentele din dosarul său și de a face copii după acestea.

Dosarul personal este confidențial și nu poate fi consultat decât la birourile administrației sau pe un suport electronic securizat. Cu toate acestea, dosarul personal este înmânat comisiei de recurs în cazul în care se înaintează o acțiune care îl privește pe agentul temporar.

Articolul 34

Agenții temporari au dreptul de a lua cunoștință de dosarele lor medicale, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de agenție.

Articolul 35

Orice decizie de solicitare a reparării prejudiciilor suferite de agenție ca urmare a unei abateri grave, în conformitate cu articolul 26, este luată de AAIC după respectarea formalităților prevăzute în caz de concediere din motive de abatere gravă.

Deciziile individuale privind agenții temporari se publică în condițiile prevăzute la articolul 32.

Articolul 36

Privilegiile și imunitățile de care beneficiază agenții temporari se acordă exclusiv în interesul agenției. Agenții temporari nu sunt exonerați de obligația de a se achita de obligațiile lor private sau de a respecta legile și reglementările poliției în vigoare.

De fiecare dată când privilegiile și imunitățile fac obiectul unui litigiu, agentul temporar în cauză informează de îndată agenția.

Permisele de liberă trecere prevăzute de Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene sunt eliberate agenților temporari cărora le sunt necesare în interesul serviciului.

CAPITOLUL 3

Condiții de angajare

Articolul 37

(1)   Încadrarea în muncă a agenților temporari trebuie să asigure angajarea de către agenție a unor persoane cu cel mai înalt nivel de competență, de eficiență și de integritate, recrutate pe o bază geografică cât mai largă dintre resortisanții statelor membre care participă la agenție.

Agenții temporari sunt selectați fără deosebire de rasă, convingeri politice, filozofice sau religioase, sex sau orientare sexuală și indiferent de starea lor civilă sau de situația familială.

Niciun post nu se rezervă resortisanților unui anumit stat membru. Cu toate acestea, principiul egalității cetățenilor Uniunii permite agenției să adopte măsuri adecvate în urma constatării unui dezechilibru semnificativ între naționalități la nivelul agenților temporari, care nu se justifică prin criterii obiective. Aceste măsuri adecvate trebuie justificate și nu pot avea niciodată drept rezultat alte criterii de recrutare decât cele bazate pe merit. Înainte de adoptarea acestor măsuri adecvate de AAIC, comitetul director adoptă dispoziții generale pentru punerea în aplicare a prezentului alineat.

(2)   Un agent temporar poate fi încadrat în muncă numai în cazul în care:

(a)	este resortisant al unuia dintre statele membre participante la agenție și beneficiază de drepturi depline de cetățean;

(b)	și-a îndeplinit toate obligațiile care îi revin în temeiul legislației privind serviciul militar;

(c)	prezintă garanțiile morale necesare exercitării atribuțiilor sale;

(d)	este apt din punct de vedere fizic să își exercite atribuțiile; și

(e)	face dovada cunoașterii temeinice a uneia dintre limbile statelor membre participante și a cunoașterii satisfăcătoare a unei alte limbi a statelor membre participante, în măsura necesară îndeplinirii atribuțiilor sale.

(3)   Dacă este cazul, AAIC adoptă dispoziții speciale privind procedurile de recrutare a agenților temporari, în cadrul Deciziei (PESC) 2015/1835.

Articolul 38

Înainte de a fi încadrat în muncă, agentul temporar este supus unui examen medical efectuat de către un medic consultant autorizat de agenție, astfel încât agenția să se asigure că îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 37 alineatul (2) litera (d).

În cazul unui aviz medical negativ primit ca urmare a examenului medical prevăzut la primul paragraf, candidatul poate solicita, în termen de 20 de zile de la data la care agenția i-a notificat respectivul aviz, examinarea cazului său de către o comisie medicală compusă din trei medici aleși de AAIC dintre medicii consultanți autorizați de agenție. Medicul consultant care a emis avizul negativ inițial este audiat de comisia medicală. Candidatul poate să prezinte comisiei medicale avizul unui medic ales chiar de candidat. În cazul în care avizul comisiei medicale confirmă concluziile examenului medical prevăzut la primul paragraf, onorariile și cheltuielile aferente sunt suportate de candidat în proporție de 50 %.

Articolul 39

(1)   Un agent temporar poate fi obligat să efectueze o perioadă de probă cu o durată de cel mult nouă luni.

În cazul în care, în perioada de probă, agentul temporar este împiedicat să-și exercite atribuțiile timp de cel puțin o lună, ca urmare a unei boli, a unui concediu de maternitate în temeiul articolului 52 sau a unui accident, AAIC poate prelungi perioada de probă cu o durată corespunzătoare. Durata totală a perioadei de probă nu poate în niciun caz să depășească 15 luni.

(2)   În cazul în care activitatea agentului temporar aflat în perioada de probă se dovedește, în mod evident, necorespunzătoare, poate fi întocmit un raport în orice moment în perioada de probă.

Raportul se comunică persoanei în cauză, care are dreptul de a-și prezenta observațiile în scris, în termen de opt zile lucrătoare. Raportul și observațiile sunt transmise de îndată AAIC de către superiorul ierarhic al agentului temporar. Pe baza acestui raport, AAIC poate decide concedierea agentului temporar înainte de încheierea perioadei de probă, cu un preaviz de o lună, sau, în circumstanțe excepționale, poate decide prelungirea perioadei de probă cu cel mult șase luni și eventuala repartizare a agentului temporar într-un alt departament pentru perioada rămasă din perioada de probă.

(3)   Cu cel puțin o lună înainte de expirarea perioadei de probă, se întocmește un raport de evaluare a capacității agentului temporar de a exercita atribuțiile asociate funcției sale, precum și a conduitei și eficienței sale în serviciu. Raportul se comunică persoanei în cauză, care are dreptul de a își prezenta observațiile în scris, în termen de opt zile lucrătoare.

În cazul în care raportul respectiv recomandă concedierea sau, în circumstanțe excepționale, prelungirea perioadei de probă, raportul și observațiile sunt transmise de îndată AAIC de către superiorul ierarhic direct al agentului temporar.

Agentul temporar a cărui activitate nu s-a dovedit adecvată pentru menținerea în funcție este concediat.

Decizia definitivă se bazează pe raportul menționat la prezentul alineat, precum și pe elementele deținute de AAIC referitoare la conduita agentului temporar în raport cu titlul II capitolul 2.

Articolul 40

(1)   Agentul temporar recrutat este recrutat în prima treaptă a gradului său.

Pentru a ține seama de experiența profesională a agentului în cauză, AAIC poate acorda un spor de vechime de maximum 24 de luni. Pentru ca prezentul articol să producă efecte, se adoptă dispoziții generale de punere în aplicare.

(2)   Agentul temporar cu o vechime de doi ani într-o treaptă a gradului său avansează în mod automat la treapta următoare a gradului respectiv, cu excepția cazului în care performanța sa a fost evaluată ca nesatisfăcătoare în raportul anual prevăzut la articolul 41. Un agent temporar avansează în treapta următoare a gradului său după cel mult patru ani.

Agentul temporar numit șef de unitate, director sau director general beneficiază retroactiv, în măsura în care și-a îndeplinit noile sale atribuții într-o manieră satisfăcătoare pe durata primelor nouă luni, de o avansare în treapta următoare a gradului respectiv, de la momentul numirii. Această avansare într-o treaptă superioară comportă o majorare a salariului lunar de bază egală cu procentajul aferent avansării din prima în a doua treaptă a fiecărui grad.

(3)   În cazul în care un agent temporar este repartizat într-un post căruia îi corespunde un grad superior, în conformitate cu articolul 10 alineatul (2), agentul în cauză este încadrat la prima treaptă a gradului respectiv. Cu toate acestea, agenții temporari cu grade între AD9 și AD13 care exercită atribuții de șef de unitate și care sunt numiți într-un grad superior sunt încadrați în a doua treaptă a noului lor grad. Aceeași dispoziție se aplică oricărui agent temporar promovat într-o funcție de director sau superioară acesteia.

Articolul 41

Competența, eficiența și conduita în serviciu ale fiecărui agent temporar fac obiectul unui raport anual. Respectivul raport precizează dacă nivelul performanței unui membru al personalului a fost satisfăcător. AAIC adoptă dispoziții care prevăd dreptul de face recurs în cadrul procedurii de evaluare, drept care trebuie exercitat înaintea depunerii unei contestații în conformitate cu articolul 168 alineatul (2).

Raportul de evaluare se comunică agentului temporar în cauză. Acesta are dreptul de a anexa la raport toate observațiile pe care le consideră relevante.

CAPITOLUL 4

Condițiile de muncă

Secțiunea A

Concediul pentru creșterea copilului sau concediul din motive familiale

Articolul 42

Pentru fiecare copil, un agent temporar are dreptul, fără a beneficia de salariul de bază, la un concediu pentru creșterea copilului de maximum șase luni, care trebuie luat în primii 12 ani după nașterea sau adopția copilului. Durata concediului poate fi dublată în cazul familiilor monoparentale recunoscute ca atare în temeiul dispozițiilor generale de punere în aplicare adoptate de AAIC și în cazul părinților care au în întreținere copii cu handicap sau cu o boală gravă recunoscută de medicul consultant. Durata minimă a fiecărei perioade de concediu este de o lună.

Pe perioada concediului pentru creșterea copilului, agentul temporar își menține afilierea la sistemul de asigurări sociale, continuă să dobândească drepturi de pensie și își păstrează dreptul la alocația pentru creșterea copilului, precum și la alocația școlară. De asemenea, își menține postul și are în continuare dreptul la avansare într-o treaptă superioară sau la promovare în grad. Concediul poate fi luat sub forma unei încetări a activității sau a unei reduceri a acesteia la jumătate de normă. În cazul concediului pentru creșterea copilului luat sub forma unei reduceri a activității la jumătate de normă, perioada maximă prevăzută la primul paragraf se dublează. Pe perioada concediului pentru creșterea copilului, agentul temporar are dreptul la o indemnizație lunară de 919,02 EUR sau de 50 % din acest cuantum în cazul reducerii activității la jumătate de normă, dar nu poate presta nicio altă activitate remunerată. Contribuția la sistemul de asigurări sociale prevăzut la articolele 68 și 69 este suportată în întregime de agenție și se calculează pe baza salariului de bază al agentului temporar.

Cu toate acestea, în cazul concediului pentru creșterea copilului luat sub forma unei reduceri a activității la jumătate de normă, prezenta dispoziție se aplică doar pentru diferența dintre salariul de bază integral și salariul de bază redus proporțional. Pentru partea din salariul de bază plătită efectiv, contribuția agentului temporar se calculează aplicând aceleași procentaje ca în cazul în care și-ar exercita activitatea cu normă întreagă.

Indemnizația lunară se ridică la 1 225,36 EUR sau la 50 % din acest cuantum în cazul unui concediu sub forma unei reduceri la jumătate de normă a activității, pentru familiile monoparentale și părinții care au în întreținere copii cu handicap sau cu o boală gravă recunoscută de medicul consultant menționați la primul paragraf, precum și pe timpul primelor trei luni ale concediului pentru creșterea copilului atunci când concediul este luat de tată în timpul concediului de maternitate sau de oricare dintre părinți imediat după concediul de maternitate, respectiv în timpul concediului de adopție sau imediat după acesta.

Concediul pentru creșterea copilului poate fi prelungit pentru o perioadă suplimentară de șase luni, cu o indemnizație care nu depășește 50 % din cuantumul menționat la al doilea paragraf. Pentru familiile monoparentale, după cum se precizează la primul paragraf, concediul pentru creșterea copilului poate fi prelungit pentru o perioadă suplimentară de 12 luni, cu o indemnizație care nu depășește 50 % din cuantumul menționat la al patrulea paragraf.

Cuantumurile indicate în prezentul articol se actualizează în conformitate cu remunerația.

Articolul 43

În cazul în care soțul/soția, o rudă pe linia ascendentă sau pe linia descendentă, un frate sau o soră al/a unui agent temporar suferă o boală gravă sau un handicap grav, dovedite prin certificat medical, agentul temporar în cauză are dreptul la o perioadă de concediu din motive familiale fără plata salariului de bază. Durata totală a acestui tip de concediu, raportată la întreaga carieră a agentului temporar, nu depășește nouă luni.

Se aplică articolul 42 al doilea paragraf.

Secțiunea B

Programul de lucru

Articolul 44

(1)   Agenții temporari în activitate sunt în orice moment la dispoziția agenției.

(2)   Durata normală a programului de lucru este cuprinsă între 40 și 42 de ore pe săptămână, orarul zilei de lucru urmând a fi stabilit de AAIC. În cadrul acelorași limite, AAIC poate, după consultarea prealabilă a comitetului pentru personal, să stabilească programe de lucru corespunzătoare pentru anumite grupuri de agenți temporari care îndeplinesc sarcini speciale.

(3)   În plus, ca urmare a cerințelor serviciului sau a normelor de securitate la locul de muncă, unui agent temporar i se poate solicita să rămână la dispoziția agenției, la locul de muncă sau la domiciliu, în afara duratei normale a programului de lucru. După consultarea comitetului pentru personal, AAIC adoptă norme detaliate de aplicare a prezentului paragraf.

(4)   AAIC a agenției poate introduce dispoziții privind programe de lucru flexibile. În temeiul acestor dispoziții, agenților temporari cu gradul AD/AST9 sau mai mare nu li se acordă zile lucrătoare întregi. Aceste dispoziții nu se aplică agenților temporari cărora li se aplică articolul 40 alineatul (2). Respectivii agenți temporari își gestionează timpul de lucru în acord cu superiorii lor.

Articolul 45

(1)   La cerere, agenții temporari pot fi autorizați să își exercite activitatea cu normă redusă. AAIC poate acorda o astfel de autorizație în măsura în care aceasta este compatibilă cu interesul serviciului.

(2)   Agenții temporari au dreptul la autorizație în următoarele cazuri:

(a)	pentru a se ocupa de un copil aflat în întreținere, cu vârsta mai mică de 9 ani;

(b)	pentru a se ocupa de un copil aflat în întreținere cu vârsta cuprinsă între 9 și 12 ani, în cazul în care reducerea timpului de lucru nu depășește 20 % din timpul normal de lucru;

(c)	pentru a se ocupa de un copil aflat în întreținere până când acesta împlinește vârsta de 14 ani, în cazul în care agentul temporar este părinte unic;

(d)

în caz de dificultăți grave, pentru a se ocupa de un copil aflat în întreținere până când acesta împlinește vârsta de 14 ani, în cazul în care reducerea timpului de lucru nu depășește 5 % din timpul normal de lucru. În acest caz, nu se aplică primele două paragrafe de la articolul 3 din anexa I. În cazul în care ambii părinți lucrează în serviciul Uniunii, numai unul dintre ei are dreptul la o astfel de reducere;

(e)	pentru a se ocupa de soț/soție, de o rudă pe linie ascendentă sau pe linie descendentă, de un frate sau de o soră cu o boală gravă sau cu un handicap grav;

(f)	pentru a urma o formare profesională complementară; sau

(g)	în cursul ultimilor trei ani înainte de a împlini vârsta de pensionare, dar nu înainte de a împlini vârsta de 58 de ani.

Atunci când agentul temporar solicită autorizația de a își exercita activitatea cu normă redusă pentru a urma o formare profesională complementară sau, în cursul ultimilor trei ani înainte de a împlini vârsta de pensionare, dar nu înainte de a împlini vârsta de 58 de ani, AAIC poate refuza autorizația sau poate amâna data intrării sale în vigoare numai în cazuri excepționale și din motive legate de un interes imperativ al serviciului.

În cazul în care acest drept se exercită în vederea îngrijirii soțului/soției, a unei rude pe linie ascendentă sau pe linie descendentă, a unui frate sau a unei surori cu o boală gravă sau cu un handicap grav sau pentru a urma o formare complementară, durata cumulată a perioadelor de exercitare a activității cu normă redusă, raportată la întreaga carieră a agentului temporar, nu depășește cinci ani.

(3)   AAIC răspunde cererii agentului temporar în termen de 60 de zile.

(4)   Normele care reglementează exercitarea activității cu normă redusă, precum și cele care reglementează procedura de acordare a autorizației sunt prevăzute în anexa I.

Articolul 46

Agentul temporar poate fi autorizat, la cerere, să își exercite activitatea cu jumătate de normă sub forma împărțirii activității, într-un post identificat de AAIC ca adecvat pentru acest mod de lucru. Autorizația de exercitare a activității cu jumătate de normă prin împărțirea activității nu este limitată în timp. Cu toate acestea, în interes de serviciu, AAIC poate retrage autorizația, cu un preaviz de șase luni. De asemenea, AAIC poate retrage autorizația, cu un preaviz de șase luni, la cererea agentului temporar în cauză. La expirarea acestui termen agentul temporar în cauză poate fi transferat într-un alt post.

Se aplică articolul 54 și, cu excepția celei de a treia teze de la al doilea paragraf, articolul 3 din anexa I.

AAIC poate adopta dispoziții detaliate de aplicare a prezentului articol.

Articolul 47

Agentul temporar nu poate fi obligat să efectueze ore de lucru suplimentare decât în caz de urgență sau de surplus excepțional de muncă; munca de noapte, precum și orice muncă în zilele de duminică sau în timpul sărbătorilor legale poate fi autorizată doar în conformitate cu procedura adoptată de AAIC. Numărul total de ore de lucru suplimentare solicitate spre efectuare unui agent temporar nu poate depăși 150 de ore în timpul unei perioade de șase luni.

Orele de lucru suplimentare efectuate de agenții temporari încadrați în grupa de funcții AD sau AST, gradele 5-11, nu dau dreptul la compensare sau la remunerare.

În temeiul condițiilor stabilite în anexa III, orele de lucru suplimentare efectuate de agenții temporari cu grade de la AST1 la AST4 le dau acestora dreptul la un concediu de odihnă compensatoriu sau, în cazul în care cerințele serviciului nu permit acordarea concediului de odihnă compensatoriu în luna următoare celei în care au fost efectuate orele de lucru suplimentare, la o remunerație.

Articolul 48

Agentul temporar care, în cadrul unui serviciu cu program continuu sau în care se lucrează în schimburi, stabilit de AAIC în baza cerințelor de serviciu sau a normelor de securitate la locul de muncă și considerat de AAIC ca având caracter regulat și permanent, este obligat să lucreze cu regularitate pe timp de noapte, în zilele de sâmbătă, duminică sau în timpul sărbătorilor legale, are dreptul la indemnizații speciale.

AAIC stabilește categoriile de agenți temporari care au dreptul la astfel de indemnizații, condițiile de atribuire a acestora și cuantumurile aferente.

Durata normală de lucru a unui agent temporar care lucrează în schimburi nu poate depăși numărul total de ore de lucru normale efectuate în decursul unui an.

Articolul 49

Agentul temporar beneficiază de indemnizații speciale în cazul în care este obligat, în conformitate cu o decizie luată de AAIC în baza cerințelor de serviciu sau a normelor de securitate la locul de muncă, să rămână la dispoziția agenției la locul de muncă sau la domiciliu în afara duratei normale de muncă.

AAIC stabilește categoriile de agenți temporari care au dreptul la astfel de indemnizații, condițiile de acordare a acestora și cuantumurile aferente.

Articolul 50

Pentru a ține seama de condiții de muncă deosebit de grele, anumitor agenți temporari li se pot acorda indemnizații speciale.

Agenția stabilește categoriile de agenți temporari care au dreptul la astfel de indemnizații, condițiile de atribuire ale acestora și cuantumurile aferente.

Secțiunea C

Concediul

Articolul 51

Agentul temporar are dreptul la un concediu anual de minimum 24 de zile lucrătoare și maximum 30 de zile lucrătoare pe an calendaristic, în conformitate cu aceleași dispoziții ca și cele adoptate de comun acord între instituțiile Uniunii.

Pe lângă acest concediu anual, agentul temporar poate beneficia la cerere, în mod excepțional, de un concediu special. Dispozițiile de acordare a acestor concedii sunt stabilite în anexa II.

Articolul 52

În plus față de concediile prevăzute la articolul 51, femeile însărcinate au dreptul, pe baza unui certificat medical, la un concediu de 20 de săptămâni. Concediul începe cel mai devreme cu șase săptămâni înainte de data probabilă a nașterii menționată în certificat și se încheie cel mai devreme la 14 săptămâni după data nașterii. În cazul unei nașteri multiple sau premature sau în cazul nașterii unui copil cu handicap, durata concediului este de 24 de săptămâni. În sensul prezentei dispoziții, nașterea prematură este nașterea care are loc înainte de sfârșitul celei de a 34-a săptămâni de sarcină.

Articolul 53

(1)   Agentul temporar care aduce dovezi în sprijinul faptului că nu își poate exercita atribuțiile din motiv de boală sau de accident are dreptul la concediu de boală.

Agentul temporar în cauză notifică agenției incapacitatea sa în cel mai scurt timp posibil, precizând adresa la care se află. În cazul în care lipsește mai mult de trei zile, agentul temporar este obligat să prezinte un certificat medical. Certificatul medical trebuie trimis cel mai târziu în a cincea zi de neprezentare la locul de muncă, data luată în considerare fiind cea a ștampilei poștale. În caz contrar, absența agentului temporar se consideră nemotivată, cu excepția cazului în care certificatul nu este trimis din motive independente de voința agentului temporar în cauză.

Agentul temporar aflat în concediu de boală poate fi supus, în orice moment, unui examen medical organizat de agenție. În cazul în care acest examen nu poate avea loc din motive imputabile agentului temporar în cauză, absența acestuia se consideră nemotivată de la data la care era prevăzut examenul respectiv.

În cazul în care, în urma examenului medical, se ajunge la concluzia că agentul temporar în cauză este capabil să își exercite atribuțiile, absența acestuia se consideră nejustificată de la data examenului medical, sub rezerva celui de al cincilea paragraf.

În cazul în care agentul temporar în cauză consideră concluziile examenului medical organizat de AAIC ca fiind nejustificate din punct de vedere medical, agentul sau un medic acționând în numele său poate înainta agenției, în termen de două zile, o cerere prin care să solicite examinarea cazului de către un medic independent.

Agenția transmite imediat cererea unui alt medic desemnat de comun acord între medicul agentului temporar și medicul consultant al agenției. În cazul în care, în termen de cinci zile, nu se ajunge la un astfel de acord, agenția selectează o persoană de pe lista medicilor independenți alcătuită în fiecare an în acest scop de comun acord între AAIC și comitetul pentru personal. Agentul temporar în cauză poate contesta alegerea agenției în termen de două zile lucrătoare, caz în care agenția alege o altă persoană de pe listă, această nouă alegere fiind definitivă.

Avizul medicului independent, emis după consultarea prealabilă a medicului agentului temporar și a medicului consultant al agenției, are caracter obligatoriu. În cazul în care avizul medicului independent confirmă concluziile examenului medical organizat de agenție, absența agentului temporar se consideră nejustificată de la data examenului menționat anterior. În cazul în care avizul medicului independent nu confirmă concluziile respectivului examen medical, absența se consideră justificată în toate privințele.

(2)   În cazul în care absențele din motive de boală de cel mult trei zile, neînsoțite de certificat medical, depășesc un număr total de 12 zile într-o perioadă de 12 luni, agentul temporar este obligat să prezinte un certificat medical pentru fiecare nouă absență din motiv de boală. Absența se consideră nejustificată începând cu a treisprezecea zi de absență din motiv de boală pentru care nu se prezintă certificat medical.

(3)   Fără a se aduce atingere aplicării dispozițiilor privind procedurile disciplinare, dacă este cazul, orice absență considerată nejustificată în temeiul alineatelor (1) și (2) se scade din durata concediului anual al agentului temporar în cauză. În cazul în care concediul a fost epuizat, agentul temporar în cauză pierde dreptul la remunerarea activității sale pentru perioada corespunzătoare.

(4)   AAIC poate înainta comisiei de invaliditate cazul oricărui agent temporar ale cărui concedii de boală cumulate depășesc 12 luni într-o perioadă de trei ani.

(5)   Agentul temporar poate fi trimis în concediu din oficiu în urma unui examen medical efectuat de medicul consultant al agenției, în cazul în care starea sa de sănătate necesită acest lucru sau în cazul în care o persoană din locuința sa suferă de o boală contagioasă.

În caz de litigiu se aplică procedura prevăzută la alineatul (1) al cincilea, al șaselea și al șaptelea paragraf.

(6)   Agentul temporar se supune anual unei vizite medicale preventive efectuate fie de medicul consultant al agenției, fie de un medic la alegerea agentului temporar în cauză.

În cel de al doilea caz, onorariile medicului sunt rambursate de către agenție, până la concurența unui cuantum maxim stabilit de AAIC pentru o perioadă de cel mult trei ani.

Articolul 54

Pentru agenții temporari autorizați să își exercite activitatea cu normă redusă, concediul anual se reduce proporțional, pentru perioada în care aceștia sunt autorizați să își exercite activitatea în acest mod.

Articolul 55

Cu excepția cazurilor de boală sau de accident, agentul temporar nu poate absenta fără permisiunea prealabilă a superiorului ierarhic direct. Fără a se aduce atingere aplicării eventuale a unor măsuri disciplinare, orice absență nemotivată stabilită în mod corespunzător se scade din durata concediului anual al agentului temporar în cauză. În cazul epuizării concediului, agentul temporar în cauză pierde dreptul la remunerarea activității sale pentru perioada corespunzătoare.

În cazul în care un agent temporar dorește să își petreacă concediul medical în alt loc decât cel unde este încadrat în muncă, el trebuie să obțină permisiunea prealabilă în acest sens din partea AAIC.

Concediul special, concediul pentru creșterea copilului și concediul din motive familiale nu se pot prelungi peste durata contractului.

Cu toate acestea, concediul medical plătit, prevăzut la articolul 53, nu depășește trei luni sau vechimea în serviciu a agentului temporar, în cazul în care aceasta din urmă este mai lungă. Concediul medical nu se poate prelungi peste durata contractului agentului temporar.

La expirarea termenelor menționate anterior, agentul temporar al cărui contract nu se reziliază, în pofida faptului că acesta nu își poate relua activitatea, este trecut în concediu fără plată.

Cu toate acestea, agentul temporar care contractează o boală profesională sau este victima unui accident survenit în timpul exercitării atribuțiilor sale beneficiază în continuare de întreaga sa remunerație pe timpul perioadei în care este inapt de muncă, atât timp cât nu i se acordă prestația de invaliditate prevăzută la articolul 77.

Secțiunea D

Sărbătorile legale

Articolul 56

Agenția întocmește o listă a sărbătorilor legale.

Articolul 57

În cazuri excepționale, agentul temporar poate beneficia, la cerere, de concediu fără plată pentru interese personale cu caracter imperios. Articolul 15 continuă să se aplice în perioada de concediu fără plată pentru interese personale.

Autorizația în temeiul articolului 15 nu se acordă unui agent temporar în scopul angajării într-o activitate profesională, remunerată sau nu, care implică activități de lobby sau de reprezentare față de agenție și care ar putea conduce la existența sau posibilitatea unui conflict cu interesele legitime ale agenției.

AAIC stabilește durata unui astfel de concediu, care nu depășește un sfert din durata de muncă efectuată deja de agentul temporar în cauză și nici nu poate fi mai mare de:

—	trei luni, în cazul în care vechimea în serviciu a agentului temporar este mai mică de patru ani;

—	12 luni, în celelalte cazuri.

Orice concediu acordat în conformitate cu paragraful anterior nu se ia în considerare la aplicarea articolului 40 alineatul (2) primul paragraf.

Pe perioada concediului fără plată a agentului temporar, se suspendă asigurarea de sănătate și de accident prevăzută la articolul 68.

Cu toate acestea, pe baza unei cereri formulate cel târziu în luna următoare celei în care începe concediul fără plată, agentul temporar care nu desfășoară o activitate profesională remunerată poate beneficia în continuare de asigurările împotriva riscurilor menționate la articolul 68, cu condiția să plătească, pe durata concediului, jumătate din valoarea contribuțiilor prevăzute la respectivul articol; contribuția se calculează pe baza ultimului salariu de bază al agentului temporar în cauză.

În plus, un agent temporar care face dovada imposibilității de a cumula drepturi de pensie în cadrul unui alt sistem de pensii poate, la cerere, să continue să dobândească drepturi de pensie, pe durata concediului fără plată, cu condiția să plătească o contribuție egală cu triplul ratei prevăzute la articolul 90; contribuțiile se calculează pe baza salariului de bază al agentului temporar, aferent gradului și treptei sale.

Femeile al căror concediu de maternitate începe înainte de sfârșitul contractului lor au dreptul la concediu de maternitate și la alocația aferentă.

Articolul 58

Beneficiază de concediu pentru satisfacerea serviciului național agentul temporar încorporat pentru efectuarea serviciului militar obligatoriu, convocat să efectueze serviciul utilitar alternativ, obligat să efectueze o perioadă de instrucție militară sau reîncorporat; perioada acestui concediu nu poate, în niciun caz, să depășească durata contractului.

Agentul temporar încorporat pentru efectuarea serviciului militar obligatoriu sau convocat să efectueze serviciul utilitar alternativ încetează să beneficieze de remunerație, dar continuă să beneficieze, în temeiul prezentului statut, de dreptul la avansare într-o treaptă superioară. De asemenea, agentul temporar respectiv își menține dreptul la indemnizația de plecare dacă, după îndeplinirea serviciului militar obligatoriu sau a serviciului utilitar alternativ, efectuează plata retroactivă a contribuțiilor la sistemul de pensii.

Agentul temporar obligat să efectueze o perioadă de instrucție militară sau reîncorporat beneficiază, pe perioada instrucției sau a reîncorporării, de remunerație, din care se deduce valoarea soldei primite.

CAPITOLUL 5

Remunerarea și rambursarea cheltuielilor

Articolul 59

Remunerația agenților temporari cuprinde salariul de bază, alocații familiale și indemnizații.

Articolul 60

(1)   Remunerația agenților temporari se exprimă în euro. Coeficienții corectori, reținerile, revizia anuală și ajustările se stabilesc în conformitate cu aceleași dispoziții ca cele prevăzute la articolele 63, 64, 65, 65a și 66a din Statutul funcționarilor Uniunii Europene prevăzut de Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (3) (denumit în continuare „Statutul funcționarilor UE”). Reținerile prevăzute în Statutul funcționarilor UE se plătesc la bugetul agenției, cu excepția contribuțiilor la sistemele de asigurări de sănătate, de accident și de șomaj.

(2)   Salariile de bază se stabilesc în conformitate cu aceleași dispoziții ca și cele prevăzute la articolul 66 din Statutul funcționarilor UE.

(3)   Alocațiile familiale cuprind:

(a)	alocația pentru locuință;

(b)	alocația pentru creșterea copilului;

(c)	alocația școlară.

(4)   Agenții temporari care beneficiază de alocațiile familiale menționate la prezentul articol sunt obligați să declare alocațiile de aceeași natură care le sunt plătite din alte surse; acestea din urmă se scad din alocațiile plătite în temeiul articolelor 1, 2 și 3 din anexa IV.

(5)   Alocația pentru creșterea copilului poate fi dublată prin printr-o decizie specială și motivată a AAIC luată pe baza documentelor medicale care atestă un handicap fizic sau mintal al copilului în cauză care necesită cheltuieli ridicate din partea agentului temporar.

(6)   În cazul în care, în temeiul articolelor 1, 2 și 3 din anexa IV, alocațiile familiale menționate anterior sunt plătite unei alte persoane decât agentului temporar, respectivele alocații se plătesc în moneda țării de reședință a persoanei în cauză, calculate, după caz, pe baza cursurilor de schimb prevăzute la articolul 63 al doilea paragraf din Statutul funcționarilor UE. Acestora le este aplicat coeficientul corector stabilit pentru țara respectivă, în cazul în care aceasta este membră a Uniunii, sau un coeficient corector egal cu 100, în cazul în care țara de reședință nu este membră a Uniunii.

Alineatele (4) și (5) se aplică în cazul alocațiilor familiale plătite persoanei menționate mai sus.

(7)   Indemnizația de expatriere este egală cu 16 % din totalul salariului de bază, al alocației pentru locuință și al alocației pentru creșterea copilului la care are dreptul un agent temporar. Cuantumul minim al indemnizației de expatriere este de 509,43 EUR pe lună.

(8)   În cazul decesului unui agent temporar, soțul supraviețuitor sau copiii aflați în întreținerea sa primesc în întregime remunerația decedatului până la sfârșitul celei de a treia luni care urmează lunii în care a survenit decesul.

În cazul decesului unei persoane care beneficiază de o prestație de invaliditate, dispozițiile menționate anterior se aplică în ceea ce privește prestația persoanei decedate.

Articolul 61

Condițiile de acordare a alocațiilor familiale și a indemnizației de expatriere se stabilesc în conformitate cu articolele 1, 2, 3 și 4 din anexa IV.

Articolul 62

Sub rezerva articolelor 63-66, agentul temporar are dreptul, în conformitate cu articolele 5-16 din anexa IV, la rambursarea cheltuielilor suportate cu ocazia încadrării în muncă, cu ocazia transferului sau a încetării raporturilor de muncă, precum și la rambursarea cheltuielilor suportate în cursul sau cu ocazia exercitării atribuțiilor sale.

Articolul 63

Agentul temporar încadrat în muncă pentru o perioadă de cel puțin 12 luni are dreptul, în condițiile prevăzute la articolul 9 din anexa IV, la rambursarea cheltuielilor de mutare.

Articolul 64

(1)   Agentul temporar încadrat în muncă pentru o perioadă de cel puțin un an beneficiază, în condițiile prevăzute la articolul 5 din anexa IV, pentru o durată previzibilă a serviciului de o indemnizație de instalare:

egală sau mai mare de un an, dar mai mică de doi ani,	în cuantum de o treime	din rata stabilită la articolul 5 din anexa IV
egală sau mai mare de doi ani, dar mai mică de trei ani,	în cuantum de două treimi
egală sau mai mare de trei ani,	în cuantum de trei treimi

(2)   Indemnizația de reinstalare prevăzută la articolul 6 din anexa IV se acordă agentului temporar care are o vechime în serviciu de cel puțin patru ani. Agentul temporar care are o vechime în serviciu mai mare de un an, dar mai mică de patru ani beneficiază de o indemnizație de reinstalare al cărei cuantum este proporțional cu vechimea efectivă în serviciu, neluându-se în considerare fracțiunile de ani.

(3)   Cu toate acestea, indemnizația de instalare prevăzută la alineatul (1) și indemnizația de reinstalare prevăzută la alineatul (2) nu pot fi în cuantum mai mic decât:

(a)	1 123,91 EUR pentru un agent temporar care are dreptul la alocație pentru locuință; și

(b)	668,27 EUR pentru un agent temporar care nu are dreptul la alocație pentru locuință.

În cazul în care ambii soți, în calitate de agenți temporari ai agenției, au dreptul la indemnizația de instalare sau la indemnizația de reinstalare, aceasta se plătește doar aceluia dintre ei care are salariul mai mare.

În cazul în care soțul/soția unui agent temporar al agenției este funcționar sau alt agent al Comunităților Europene având dreptul la indemnizația de instalare sau la indemnizația de reinstalare și beneficiind de un salariu de bază mai mare, o astfel de indemnizație nu mai este plătită agentului temporar în cauză.

Articolul 65

Diurna este cea prevăzută la articolul 10 din anexa IV. Cu toate acestea, agentul temporar încadrat în muncă pentru o perioadă determinată mai mică de 12 luni care dovedește că îi este imposibil să continue să locuiască la vechiul său loc de reședință are dreptul la diurnă pe întreaga durată a contractului său și timp de maximum un an.

Articolul 66

Articolul 8 din anexa IV privind rambursarea anuală a cheltuielilor de călătorie de la locul de muncă la locul de origine se aplică numai în cazul agenților temporari care au o vechime în serviciu de cel puțin nouă luni.

Articolul 67

Plata sumelor datorate se efectuează în conformitate cu articolele 17 și 18 din anexa IV.

CAPITOLUL 6

Prestațiile de asigurări sociale

Secțiunea A

Asigurările de sănătate, de accident și prestațiile de asigurări sociale

Articolul 68

În timpul exercitării atribuțiilor sale, în timpul concediului de boală și al concediului fără plată prevăzute la articolele 17 și 57, în condițiile stabilite de respectivele articole sau atunci când beneficiază de prestație de invaliditate, agentul temporar, soțul/soția acestuia, în cazul în care soțul/soția în cauză nu poate beneficia de prestații de aceeași natură sau de același nivel în temeiul altor acte cu putere de lege și norme administrative, copiii săi sau alte persoane aflate în întreținerea sa în sensul articolului 2 din anexa IV, precum și beneficiarii unei pensii de urmaș, sunt asigurați în caz de boală sub rezerva acelorași norme ca și cele stabilite de comun acord de către instituțiile Uniunii în temeiul articolului 72 din Statutul funcționarilor UE.

Articolul 69

Pe perioada exercitării atribuțiilor sale, în timpul concediului de boală și al concediului fără plată prevăzute la articolele 17 și 57, în condițiile stabilite de aceste articole, agentul temporar beneficiază, de la data încadrării sale în muncă, de asigurare contra riscului de boală profesională și de asigurare contra riscurilor de accident, sub rezerva acelorași norme ca și cele stabilite de comun acord de instituțiile Uniunii în temeiul articolului 73 din Statutul funcționarilor UE. Agentul temporar contribuie în mod obligatoriu, în limita a 0,1 % din salariul său de bază, la asigurarea împotriva riscurilor non-ocupaționale.

Articolul 70

(1)   Contribuțiile agentului temporar și ale agenției la sistemul de asigurări de sănătate și de accident se varsă integral la sistemul de asigurări de sănătate și de accident stabilit de Statutul funcționarilor UE.

(2)   Cu toate acestea, în cazul în care examenul medical prevăzut la articolul 37 arată că agentul temporar suferă de o boală sau de invaliditate, AAIC poate decide excluderea cheltuielilor care rezultă ca urmare a unei astfel de boli sau invalidități de la rambursarea cheltuielilor prevăzută la articolul 68.

În cazul în care aduce dovezi în sprijinul imposibilității sale de a obține acoperire în cadrul unui alt sistem de asigurări de sănătate prevăzut de acte cu putere de lege sau norme administrative, agentul temporar poate, pe baza unei cereri prezentate cel târziu în cursul lunii următoare expirării contractului, să beneficieze în continuare de asigurarea de sănătate prevăzută la articolele 68 și 69 pentru o perioadă de cel mult șase luni de la expirarea contractului.

Contribuția prevăzută la articolul 68 alineatul (2) se calculează pe baza ultimului său salariu de bază, urmând ca agentul temporar să suporte jumătate din aceasta.

(3)   Prin decizia AAIC adoptată în urma consultării medicului consultant autorizat de agenție, termenul de o lună pentru înaintarea cererii și termenul de șase luni prevăzut la alineatul (2) nu se aplică în cazul în care persoana în cauză suferă de o afecțiune gravă sau prelungită contractată pe durata încadrării sale în muncă și pe care a notificat-o agenției înainte de expirarea perioadei de șase luni menționate la alineatul (2), cu condiția ca persoana în cauză să se supună unui examen medical organizat de agenție.

Articolul 71

(1)   Fostul agent temporar care, în urma încetării raporturilor de muncă în cadrul agenției, rămâne fără loc de muncă și:

—	nu beneficiază de o prestație de invaliditate suportată de agenție;

—	ale cărui raporturi de muncă nu au încetat în urma demisiei sau a rezilierii contractului din motive disciplinare;

—	a cărui vechime în serviciu este de cel puțin șase luni;

—	este rezident într-un stat membru;

beneficiază de o alocație lunară de șomaj în condițiile stabilite la prezentul articol.

În cazul în care are dreptul la ajutor de șomaj în cadrul unui sistem național, fostul agent temporar în cauză este obligat să notifice acest lucru agenției. În acest caz, cuantumul respectivului ajutor se deduce din alocația plătită în temeiul alineatului (3).

(2)   Pentru a beneficia de alocația de șomaj menționată anterior, fostul agent temporar trebuie:

(a)	să fie înregistrat, la cerere, ca persoană aflată în căutarea unui loc de muncă la autoritățile pentru ocuparea forței de muncă din statul membru în care și-a stabilit reședința;

(b)	să îndeplinească obligațiile prevăzute de legislația statului membru în cauză pentru persoanele care beneficiază de ajutor de șomaj în temeiul respectivei legislații;

(c)	să transmită lunar agenției un certificat emis de autoritatea națională competentă în materie de ocupare a forței de muncă, în care să se precizeze dacă a îndeplinit sau nu obligațiile și condițiile prevăzute la literele (a) și (b).

Agenția poate acorda sau menține alocația chiar și în cazul în care fostul agent temporar nu îndeplinește obligațiile naționale menționate la litera (b), în caz de boală, accident, maternitate, invaliditate, în cazul unei situații recunoscute ca similară sau în cazul în care autoritatea națională competentă acordă o dispensă.

AAIC adoptă dispozițiile pe care le consideră necesare pentru aplicarea prezentului articol.

(3)   Alocația de șomaj se stabilește în funcție de salariul de bază obținut de agentul temporar la data încetării raporturilor de muncă. Cuantumul acestei alocații este stabilit la:

(a)	60 % din salariul de bază pentru o perioadă inițială de 12 luni;

(b)	45 % din salariul de bază pentru lunile 13-24.

Cu excepția perioadei inițiale de șase luni, pe parcursul căreia se aplică plafonul inferior definit la prezentul paragraf, iar plafonul superior nu se aplică, sumele astfel calculate nu pot fi nici mai mici de 1 347,89 EUR, nici mai mari de 2 695,79 EUR. Plafoanele menționate se ajustează în conformitate cu normele prevăzute la articolul 66 din Statutul funcționarilor UE, în conformitate cu articolul 65 din respectivul statut.

(4)   Fostul agent temporar beneficiază de alocația de șomaj de la data încetării raporturilor de muncă, pe termen de cel mult 24 de luni și care nu poate în niciun caz depăși o treime din vechimea în serviciu efectivă. Cu toate acestea, în cazul în care, în cursul respectivei perioade, un fost agent temporar încetează să îndeplinească condițiile prevăzute la alineatele (1) și (2), plata alocației de șomaj se suspendă. Alocația se plătește din nou în cazul în care, înainte de expirarea acestei perioade, fostul agent temporar îndeplinește din nou condițiile menționate anterior fără să fi obținut dreptul la un ajutor de șomaj național.

(5)   Fostul agent temporar care are dreptul la alocație de șomaj beneficiază de alocații familiale în conformitate cu normele prevăzute la articolul 67 din Statutul funcționarilor UE. Alocația pentru locuință se calculează pe baza alocației de șomaj, în condițiile stabilite la articolul 1 din anexa IV.

Persoana în cauză are obligația de a declara alocațiile de aceeași natură plătite din alte surse fie lui, fie soțului/soției acestuia, acestea fiind deduse din cele plătite în temeiul prezentului articol.

Un fost agent temporar care are dreptul la alocație de șomaj beneficiază, în condițiile stabilite de articolul 68, de asigurare de sănătate fără a fi nevoit să suporte nicio contribuție.

(6)   Alocația de șomaj și alocațiile familiale se plătesc în euro din Fondul special de șomaj. Acestor plăți nu li aplică niciun coeficient corector.

(7)   Agenții temporari contribuie cu o treime la finanțarea sistemului de asigurări de șomaj. Această contribuție este stabilită la 0,81 % din salariul de bază al persoanei în cauză, după deducerea unei sume forfetare de 1 225,36 EUR, fără a se lua în considerare coeficienții corectori prevăzuți la articolul 64 din Statutul funcționarilor UE.

Contribuția se deduce lunar din salariul persoanei în cauză și se plătește, împreună cu celelalte două treimi suportate de agenție, către Fondul special de șomaj instituit în conformitate cu articolul 28a din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, prevăzut de Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 (denumit în continuare „Regimul aplicabil celorlalți agenți ai UE”).

(8)   Alocația de șomaj plătită unui fost agent temporar rămas fără loc de muncă este reglementată de norme similare celor prevăzute în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 260/68 al Consiliului (4).

(9)   Autoritățile naționale competente în materie de ocupare a forței de muncă și șomaj, acționând în conformitate cu legislația lor națională, și agenția cooperează în mod eficient pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a prezentului articol.

(10)   Normele detaliate de aplicare a prezentului articol sunt reglementate de norme similare celor stabilite de comun acord între instituțiile Uniunii, fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (2) al treilea paragraf.

Articolul 72

(1)   La nașterea unui copil al unui agent temporar, persoana care îngrijește efectiv copilul primește o alocație de 198,31 EUR.

Aceeași alocație se poate acorda unui agent temporar care adoptă un copil cu o vârstă mai mică de cinci ani și care se află în întreținerea respectivului agent, în sensul articolului 2 alineatul (2) din anexa IV.

(2)   Alocația se acordă, de asemenea, în cazul întreruperii sarcinii după minimum șapte luni.

(3)   Beneficiarul alocației pentru nașterea unui copil are obligația de a declara alocațiile de aceeași natură primite din alte surse pentru același copil; acestea din urmă se deduc din alocația prevăzută la alineatul (1). În cazul în care ambii părinți sunt agenți temporari ai agenției, alocația se acordă o singură dată.

Articolul 73

În cazul decesului unui agent temporar, al soțului/soției acestuia, al copiilor aflați în întreținerea sa sau a altor persoane aflate în întreținerea sa în sensul articolului 2 din anexa IV, care au locuit împreună cu agentul temporar, cheltuielile ocazionate de transportul corpului persoanei decedate de la locul de desfășurare a activității la locul de origine al agentului temporar sunt rambursate de agenție.

Cu toate acestea, în cazul în care un agent temporar decedează în timpul unei delegații, agenția suportă costurile de transport al corpului persoanei decedate de la locul decesului până la locul de origine al agentului temporar decedat.

Articolul 74

Pe durata contractului sau după expirarea acestuia, agentul temporar poate primi cadouri, împrumuturi sau avansuri, în cazul în care este incapabil să își exercite atribuțiile ca urmare a unei boli grave și prelungite, a unui handicap sau a unui accident survenit pe durata încadrării sale în muncă și în măsura în care dovedește că nu beneficiază de asigurare în cadrul unui alt sistem de asigurări sociale care acoperă aceste riscuri.

Secțiunea B

Asigurările de invaliditate și de viață

Articolul 75

Agenții temporari sunt asigurați împotriva riscului de deces sau de invaliditate care poate surveni pe durata contractului de muncă, în conformitate cu dispozițiile de mai jos.

Plățile și prestațiile prevăzute în prezenta secțiune se suspendă în cazul în care remunerația pe care o primește un agent temporar în conformitate cu contractul său de muncă se suspendă temporar în temeiul prezentului statut.

Articolul 76

În cazul în care examenul medical efectuat înaintea încadrării în muncă a agentului temporar arată că acesta din urmă suferă de boală sau de invaliditate, AAIC poate decide să nu îl admită ca beneficiar al prestațiilor garantate prevăzute în materie de invaliditate sau deces, în ceea ce privește riscurile unei astfel de boli sau invalidități, decât la expirarea unei perioade de cinci ani de la data încadrării sale în muncă.

Agentul temporar poate înainta recurs împotriva respectivei decizii la comisia de invaliditate care este înființată de agenție. În temeiul unui acord între agenție și Consiliul Uniunii Europene, agenția poate face apel la comisia de invaliditate a Consiliului.

Articolul 77

(1)   Agentul temporar care suferă de invaliditate totală și care, din această cauză, este obligat să-și suspende raporturile de muncă în cadrul agenției, are dreptul, pe toată perioada de invaliditate, la o prestație de invaliditate al cărei cuantum se stabilește după cum urmează.

În cazul în care agentul temporar beneficiar al unei prestații de invaliditate împlinește 66 de ani, se aplică dispozițiile generale referitoare la acordarea indemnizației de plecare. Indemnizația de plecare se calculează pe baza salariului corespunzător treptei și gradului deținute de agentul temporar la momentul la care a survenit invaliditatea.

(2)   Prestația de invaliditate este de 70 % din ultimul salariu de bază al agentului temporar. Cu toate acestea, ea nu poate fi mai mică decât minimul de subzistență, respectiv decât salariul de bază al unui agent temporar al Uniunii încadrat în prima treaptă a gradului 1. Prestația de invaliditate este condiționată de contribuția la sistemul de pensii, calculată pe baza prestației menționate anterior.

(3)   Atunci când invaliditatea agentului temporar rezultă în urma unui accident survenit în timpul sau cu ocazia exercitării atribuțiilor sale, în urma unei boli profesionale, în urma unui act de abnegație înfăptuit în interes public sau în urma faptului că și-a riscat propria viață pentru a salva viața unei alte persoane, prestația de invaliditate nu poate fi mai mică de 120 % din minimul de subzistență. În astfel de cazuri, contribuția la sistemul de pensii se plătește din bugetul agenției.

(4)   În cazul invalidității provocate în mod deliberat de agentul temporar, AAIC poate decide ca acesta să primească doar indemnizația prevăzută la articolul 86.

(5)   Agentul temporar care are dreptul la o prestație de invaliditate are, de asemenea, dreptul la alocațiile familiale stabilite în conformitate cu articolul 60 alineatul (3). În conformitate cu anexa IV, alocația pentru locuință se calculează pe baza prestației beneficiarului.

Articolul 78

(1)   Starea de invaliditate se stabilește de către comisia de invaliditate menționată la articolul 76.

(2)   Agenția îi poate solicita beneficiarului unei prestații de invaliditate să se supună unor examene periodice pentru a se asigura că îndeplinește în continuare condițiile de acordare a respectivei prestații. În cazul în care comisia de invaliditate stabilește că respectivele condiții nu mai sunt îndeplinite, agentul temporar în cauză își reia raporturile de muncă în cadrul agenției, cu condiția să nu îi fi încetat contractul de muncă.

Cu toate acestea, în cazul în care încadrarea în muncă în cadrul agenției a agentului în cauză se dovedește imposibilă, contractul acestuia poate fi reziliat sub rezerva plății unei sume a cărei valoare corespunde remunerației care i-ar fi fost plătită agentului pe perioada preavizului și, după caz, care corespunde indemnizației de reziliere a contractului prevăzute la articolul 96. Se aplică, de asemenea, articolul 86.

Articolul 79

Succesorii în drepturi ai agentului temporar decedat, stabiliți în conformitate cu aceleași norme ca și cele prevăzute în capitolul 3 din anexa V, au dreptul la pensie de urmaș în temeiul articolelor 80-83.

În cazul în care un fost agent temporar care beneficiază de o prestație de invaliditate decedează, succesorii în drepturi ai agentului temporar decedat, stabiliți în conformitate cu capitolul 3 din anexa V, au dreptul la pensia de urmaș prevăzută în anexa menționată.

În cazul dispariției, de mai mult de un an, a unui agent temporar sau a unui fost agent temporar care primește o prestație de invaliditate, pensiile provizorii acordate soțului/soției și persoanelor recunoscute ca aflate în întreținerea sa se stabilesc în conformitate cu aceleași norme ca și cele prevăzute la capitolele 5 și 6 din anexa VIII la Statutul funcționarilor UE.

Articolul 80

Dreptul la plata pensiei începe să producă efecte din prima zi a lunii care urmează celei în care a survenit decesul sau, dacă este cazul, din prima zi a lunii care urmează perioadei în care soțul supraviețuitor, orfanii sau persoanele aflate în întreținerea sa beneficiază de retribuțiile sale în temeiul articolului 60 alineatul (8).

Articolul 81

Soțul supraviețuitor al agentului temporar beneficiază de pensie de urmaș în condițiile prevăzute la capitolul 3 din anexa V. Cuantumul pensiei nu poate fi mai mic de 35 % din ultimul salariu de bază lunar primit de agentul temporar și nici mai mic decât salariul de bază al unui agent temporar al Uniunii încadrat în gradul 1 prima treaptă.

Beneficiarul unei pensii de urmaș are dreptul, în condițiile prevăzute în anexa IV, la alocațiile familiale menționate la articolul 60 alineatul (3). Cu toate acestea, cuantumul alocației pentru creșterea copilului este dublu față de alocația prevăzută la articolul 60 alineatul (3) litera (b).

Articolul 82

În cazul în care agentul temporar sau beneficiarul unei prestații de invaliditate a decedat fără a lăsa în urma sa un soț/o soție având dreptul la o pensie de urmaș, copiii aflați în întreținerea persoanei decedate, în sensul articolului 2 din anexa IV, au dreptul, în momentul decesului agentului, la o pensie de orfan, în condițiile prevăzute la articolul 7 din anexa V.

Același drept la pensie se recunoaște și copiilor care îndeplinesc aceleași condiții, în caz de deces sau de recăsătorie a soțului/soției care primește o pensie de urmaș.

În cazul în care agentul temporar sau beneficiarul unei prestații de invaliditate decedează, iar condițiile prevăzute la primul paragraf din prezentul articol nu sunt îndeplinite, copiii aflați în întreținerea sa, în sensul articolului 2 din anexa IV, au dreptul la o pensie de orfan în condițiile prevăzute la articolul 10 din anexa V; cu toate acestea, cuantumul pensiei se stabilește la jumătate din cuantumul prevăzut de dispozițiile articolului menționat.

Pensia de orfan a persoanelor considerate ca aflate în întreținerea agentului temporar, în sensul articolului 2 alineatul (4) din anexa IV, nu poate să depășească dublul cuantumului alocației pentru creșterea copilului.

Decesul unui părinte natural care este înlocuit de un părinte adoptiv nu dă dreptul la pensie de orfan.

Orfanul beneficiază de alocație școlară în condițiile stabilite la articolul 3 din anexa IV.

Articolul 83

În caz de divorț sau de coexistență a mai multor categorii de urmași care îndeplinesc condițiile pentru acordarea pensiei de urmaș, aceasta se repartizează în condițiile prevăzute în anexa V.

Articolul 84

(1)   Fără a aduce atingere oricărei alte dispoziții, în special celor privind sumele minime de care beneficiază persoanele având dreptul la pensie de urmaș, cuantumul total al pensiilor de urmaș majorate cu alocațiile familiale și din care se deduc impozitul și alte rețineri obligatorii, pe care le pot pretinde soțul supraviețuitor și ceilalți succesori în drepturi nu poate depăși:

(a)

în cazul decesului unui agent temporar aflat în activitate, aflat în concediu pentru interese personale, pentru efectuarea serviciului militar, în concediu pentru creșterea copilului sau în concediu din motive familiale, cuantumul remunerației la care ar fi avut dreptul agentul temporar în cauză, la aceeași treaptă și grad, dacă ar fi rămas încadrat în muncă, plus toate alocațiile familiale care i s-ar fi plătit în cazul respectiv, din care se deduc impozitul și celelalte rețineri obligatorii;

(b)

pentru perioada ulterioară datei la care agentul temporar menționat la litera (a) ar fi împlinit vârsta de 66 de ani, cuantumul indemnizației de plecare la care persoana în cauză, dacă ar fi rămas în viață, ar fi avut dreptul de la data respectivă, pentru aceeași treaptă și grad la care se încadra la momentul decesului, plus alocațiile familiale care i s-ar fi plătit agentului în cauză, din care se deduc impozitul și alte rețineri obligatorii;

(c)	în cazul decesului unui fost agent temporar beneficiar al unei prestații de invaliditate, cuantumul pensiei la care ar fi avut dreptul agentul în cauză, dacă ar fi rămas în viață, la care se adaugă, respectiv din care se scad elementele prevăzute la litera (b).

(2)   În sensul alineatului (1), se face abstracție de coeficienții corectori care ar putea afecta diferitele sume în cauză.

(3)   Cuantumul maxim definit la literele (a)-(c) de la alineatul (1) se repartizează între persoanele cu drept la pensie de urmaș, proporțional cu drepturile acestora, făcându-se abstracție de alineatul (1) în acest scop.

Articolul 85 alineatul (1) al doilea și al treilea paragraf se aplică sumelor astfel repartizate.

Articolul 85

(1)   Pensiile stabilite în temeiul prezentului statut se calculează pe baza grilelor de salarizare în vigoare în prima zi a lunii din care se aplică dreptul la pensie.

Niciun coeficient corector nu se aplică pensiilor.

Pensiile exprimate în euro se plătesc în una dintre monedele menționate la articolul 29 din anexa V.

(2)   În cazul în care, în conformitate cu articolul 60, remunerațiile sunt ajustate, aceeași ajustare se aplică pensiilor.

(3)   Dispozițiile de la alineatele (1) și (2) se aplică prin analogie beneficiarilor unei prestații de invaliditate.

Secțiunea C

Indemnizația de plecare

Articolul 86

În momentul încetării raporturilor de muncă, agentul temporar are dreptul la plata indemnizației de plecare sau la transferul echivalentului actuarial al drepturilor de pensie în condițiile prevăzute la articolul 1 din anexa V.

Articolul 87

În cazul în care un agent temporar a exercitat opțiunea prevăzută la articolul 91, indemnizația de plecare se reduce proporțional cu perioada pentru care s-au reținut sumele respective.

Primul paragraf de la prezentul articol nu se aplică agentului temporar care, în termen de trei luni de la data la care i se aplică prezentul statut, solicită reluarea plății sumelor majorate cu dobânda compusă aferentă, la rata de 3,5 % pe an, rata putând fi revizuită în conformitate cu procedura stabilită la articolul 88.

Articolul 88

(1)   Rata pentru calculul dobânzii compuse este rata efectivă menționată la alineatele (2) și (3) și, dacă este necesar, se revizuiește cu ocazia evaluărilor actuariale efectuate o dată la cinci ani.

(2)   Ratele dobânzilor care trebuie luate în considerare la calculul actuarial se bazează pe ratele anuale medii ale dobânzilor observate pentru datoria publică pe termen lung din statele membre, astfel cum se publică de Comisia Europeană. Pentru a calcula rata dobânzii corespunzătoare fără inflație, necesară calculelor actuariale, se utilizează un indice adecvat al prețurilor la consum.

(3)   Rata anuală efectivă care urmează să fie luată în considerare la calculul actuarial este media ratelor dobânzilor medii reale pentru cei 12 ani ce precedă anul în curs.

Secțiunea D

Finanțarea sistemului de asigurări de invaliditate și de viață și a sistemului de pensii

Articolul 89

(1)   Prestațiile plătite în cadrul sistemului de asigurări sociale prevăzut în secțiunile B și C se suportă din bugetul agenției. Statele membre care participă la agenție garantează în mod solidar plata respectivelor prestații, în conformitate cu baremul stabilit pentru finanțarea acestor cheltuieli.

(2)   Din salarii și prestațiile de invaliditate se deduc, în toate cazurile, contribuțiile la sistemul de asigurări sociale prevăzut în secțiunea B.

(3)   Finanțarea sistemului de asigurări sociale prevăzut în secțiunile B și C se face în condițiile prevăzute la articolul 90 din prezentul statut și la articolele 21 și 22 din anexa V.

(4)   Contribuțiile agenților temporari și ale agenției la sistemul de asigurări sociale prevăzut în secțiunile B și C se plătesc integral la bugetul agenției.

Articolul 90

Agenții temporari contribuie cu o treime la plata cheltuielilor de finanțare a sistemului de pensii. Această contribuție este de 10,3 % din salariul de bază al agentului temporar, fără a lua în considerare coeficienții corectori prevăzuți la articolul 60. Contribuția se deduce lunar din salariul agentului temporar în cauză. Contribuția se ajustează în conformitate cu aceleași dispoziții ca și cele stabilite în anexa XII la Statutul funcționarilor UE.

Articolul 91

În conformitate cu condițiile stabilite de agenție, un agent temporar poate solicita agenției să efectueze toate plățile pe care acesta trebuie să le efectueze pentru constituirea sau menținerea drepturilor de pensie în țara sa de origine. În egală măsură, agenția poate decide să efectueze toate plățile pe care un agent temporar trebuie să le efectueze pentru constituirea sau menținerea drepturilor de pensie în țara sa de origine, chiar și în absența unei cereri din partea acestuia. În acest caz, agenția trebuie să-și justifice decizia în mod corespunzător.

Plățile menționate anterior nu depășesc dublul ratei prevăzute la articolul 90 și se suportă din bugetul agenției.

Secțiunea E

Lichidarea drepturilor agenților temporari

Articolul 92

Sistemul de asigurări de invaliditate sau sistemul pensiilor de urmaș sunt prevăzute la articolele 19-23 din anexa V.

Secțiunea F

Plata prestațiilor

Articolul 93

(1)   Plata prestațiilor se efectuează în conformitate cu articolele 84 și 85 din prezentul statut și cu articolul 28 din anexa V.

(2)   Toate sumele datorate agenției de un agent temporar în cadrul sistemului de asigurări menționat anterior, la data la care prestațiile devin plătibile, se deduc din cuantumul prestațiilor care îi revin agentului sau succesorilor săi în drepturi. Deducerea se poate eșalona pe mai multe luni.

Secțiunea G

Subrogarea agenției

Articolul 94

(1)   Atunci când cauza decesului, a accidentului sau a bolii unei persoane care intră sub incidența prezentului statut este imputabilă unui terț, agenția, în ceea ce privește obligațiile în temeiul prezentului statut care îi revin ca urmare a evenimentului care a cauzat decesul, accidentul sau boala, se subrogă de drept victimei sau succesorilor în drepturi ale acesteia în drepturile și acțiunile lor împotriva terțului responsabil.

(2)   În domeniul de aplicare al subrogării menționate la alineatul (1) intră, printre altele:

—	menținerea plății remunerațiilor, în conformitate cu articolul 53, către agentul temporar, pe perioada incapacității de muncă temporare a acestuia;

—	plățile efectuate în conformitate cu articolul 60 alineatul (8), în urma decesului unui agent temporar sau al unei persoane care are dreptul la prestația de invaliditate;

—	prestațiile plătite în temeiul articolelor 68 și 69 și al normelor de punere în aplicare, în ceea ce privește asigurarea de sănătate și de accident;

—	plata cheltuielilor de transport al corpului persoanei decedate, în conformitate cu articolul 73;

—	alocațiile familiale suplimentare plătite în conformitate cu articolul 60 alineatul (5) și cu articolul 2 alineatele (3) și (5) din anexa IV pentru un copil aflat în întreținere care suferă de o afecțiune gravă, de o infirmitate sau de un handicap;

—	prestațiile de invaliditate plătite ca urmare a unui accident sau a unei boli care duce la invaliditate permanentă și îl împiedică, astfel, pe agentul temporar să își exercite atribuțiile;

—	pensiile de urmaș plătite ca urmare a decesului unui agent temporar sau al unui fost agent temporar, ca urmare a decesului soțului/soției agentului temporar sau al/a unui fost agent temporar, cu drept de pensie, atunci când soțul/soția nu este agent temporar;

—	pensia de orfan plătită fără limită de vârstă, copilului unui agent temporar sau al unui fost agent temporar, în cazul în care copilul suferă de o boală gravă, de o infirmitate sau de un handicap care îl împiedică să își câștige existența după decesul persoanei în întreținerea căreia s-a aflat.

(3)   Cu toate acestea, subrogarea agenției nu se extinde la drepturile la despăgubire în ceea ce privește prejudiciile cu caracter pur personal, precum prejudiciul moral, pretium doloris sau despăgubirea prejudiciilor estetice și de agrement care depășesc cuantumul indemnizației acordate pentru aceste prejudicii în temeiul articolului 69.

(4)   Dispozițiile alineatelor (1), (2) și (3) nu pot constitui obstacole în exercitarea unei acțiuni directe de către agenție.

CAPITOLUL 7

Recuperarea plăților excedentare

Articolul 95

Orice plată a unei sume excedentare se recuperează, în cazul în care beneficiarul avea cunoștință de faptul că nu exista niciun motiv pentru plata respectivei sume sau în cazul în care faptul că plata respectivă se efectua în mod excedentar era atât de evident, încât beneficiarul ei nu putea să nu îl observe.

Cererea de recuperare se întocmește în termen de cinci ani de la efectuarea plății. În cazul în care AAIC este în măsură să stabilească faptul că beneficiarul a indus în eroare administrația cu bună știință, în scopul de a obține suma în cauză, cererea de recuperare nu rămâne valabilă chiar dacă termenul menționat anterior a expirat.

CAPITOLUL 8

Încetarea raporturilor de muncă

Articolul 96

În afară de cazul încetării raporturilor de muncă ca urmare a decesului agentului temporar, contractul său de muncă poate înceta:

(a)	la sfârșitul lunii în care agentul temporar împlinește vârsta de 66 de ani;

(b)

în cazul în care contractul este pe perioadă determinată: (i) la data stabilită în contract; (ii) la sfârșitul perioadei de preaviz stabilite în contract care îi oferă agentului temporar sau agenției posibilitatea de a rezilia contractul înainte de termen. Perioada de preaviz nu poate fi mai mică de o lună pentru fiecare an lucrat, fiind de cel puțin o lună și de cel mult trei luni. Pentru agentul temporar al cărui contract a fost reînnoit, perioada maximă este de șase luni. Cu toate acestea, perioada de preaviz nu poate începe să curgă în timpul sarcinii, în cazul în care este confirmată de un certificat medical, în timpul concediului de maternitate sau de boală, cu condiția ca acest concediu de boală să nu depășească trei luni. De asemenea, perioada de preaviz se suspendă în timpul sarcinii, în cazul în care este confirmată de un certificat medical, în timpul concediului de maternitate sau de boală sub rezerva limitelor menționate anterior. În cazul în care agenția reziliază contractul, agentul temporar are dreptul la o compensație egală cu o treime din salariul său de bază pe perioada cuprinsă între data la care își încheie activitatea și data la care i-ar expira contractul; (iii) în cazul în care agentul temporar nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 37 alineatul (2) litera (a) și sub rezerva autorizării unei derogări în temeiul articolului în cauză. În cazul în care nu se autorizează derogarea în cauză, se aplică perioada de preaviz prevăzută la prezentul articol litera (b) punctul (ii).

Articolul 97

Agenția poate rezilia contractul de muncă fără preaviz:

(a)	în cursul sau la încheierea perioadei de probă, în condițiile prevăzute la articolul 39;

(b)

în cazul în care agentul temporar nu poate să își reia atribuțiile la încheierea perioadei de concediu de boală plătit prevăzut la articolul 53. În acest caz, agentul temporar beneficiază de o indemnizație egală cu salariul său de bază plus alocațiile familiale, calculată luându-se în considerare două zile pentru fiecare lună lucrată.

Articolul 98

(1)   După terminarea procedurii disciplinare prevăzute în titlul V, contractul de muncă al agentului temporar se poate rezilia fără preaviz pe motive disciplinare în caz de neîndeplinire gravă a obligațiilor sale, în mod deliberat sau din neglijență. AAIC adoptă o decizie motivată după ce agentului temporar în cauză i s-a acordat posibilitatea de a se apăra.

Înaintea rezilierii contractului, agentul temporar poate fi suspendat, în conformitate cu articolul 161.

(2)   În cazul în care contractul se reziliază în conformitate cu alineatul (1), AAIC poate decide:

(a)	să limiteze indemnizația de plecare prevăzută la articolul 86 la rambursarea contribuției prevăzute la articolul 89, majorată cu dobânda compusă, la rata de 3,5 % pe an;

(b)	să rețină integral sau parțial indemnizația de reinstalare prevăzută la articolul 64 alineatul (2).

Articolul 99

(1)   Agenția reziliază contractul de muncă al agentului temporar fără preaviz, în cazul în care AAIC constată:

(a)	că, la momentul încadrării sale în muncă, agentul temporar în cauză a furnizat cu bună știință informații false privind calificările sale profesionale, experiența sau competența de a satisface cerințele de la articolul 37 alineatul (2); și

(b)	că informațiile false furnizate au fost un factor decisiv pentru încadrarea sa în muncă.

(2)   În aceste cazuri, după audierea agentului temporar în cauză și după derularea procedurii disciplinare prevăzute în titlul V, AAIC pronunță rezilierea contractului de muncă al respectivului agent temporar.

Înainte de rezilierea contractului, agentul temporar în cauză poate fi suspendat în condițiile prevăzute la articolul 161.

Se aplică dispozițiile articolului 98 alineatul (2).

Articolul 100

Fără a aduce atingere articolelor 98 și 99, orice caz de neîndeplinire de către agentul temporar sau de către fostul agent temporar a obligațiilor în temeiul prezentului statut, în mod deliberat sau din neglijență, îl face pasibil pe agentul temporar în cauză de o sancțiune disciplinară în condițiile prevăzute în titlul V.

TITLUL III

AGENȚI CONTRACTUALI

CAPITOLUL 1

Dispoziții generale

Articolul 101

În sensul prezentului statut, „agent contractual” înseamnă agentul care nu este repartizat în unul dintre posturile incluse în schema de personal anexată la bugetul agenției și care este angajat pentru a îndeplini atribuții fie cu normă întreagă, fie cu normă redusă.

Articolul 102

(1)   Agentul contractual este remunerat din creditele globale prevăzute în acest sens în bugetul agenției.

(2)   AAIC adoptă dispoziții specifice care reglementează utilizarea de agenți contractuali.

(3)   În fiecare an, agenția prezintă în cadrul procedurii bugetare o situație estimativă cu privire la necesitatea angajării de agenți contractuali, pe grupe de funcții.

Articolul 103

(1)   Agenții contractuali sunt repartizați în patru grupe de funcții care corespund sarcinilor pe care trebuie să le îndeplinească. Fiecare grupă de funcții este împărțită în grade și trepte.

(2)   Corespondența dintre tipurile de sarcini și grupele de funcții este stabilită conform tabelului de mai jos:

Grupa de funcții	Grad	Sarcini
IV	13-18	Atribuții administrative, de consiliere, lingvistice și atribuții tehnice echivalente exercitate sub supravegherea agenților temporari.
III	8-12	Atribuții de execuție, de redactare, de contabilitate și alte atribuții tehnice echivalente exercitate sub supravegherea agenților temporari.
II	4-7	Atribuții de birou și de secretariat, administrarea biroului și alte atribuții echivalente exercitate sub supravegherea agenților temporari.
I	1-3	Atribuții manuale și de sprijin administrativ exercitate sub controlul agenților temporari.

(3)   Pe baza tabelului de mai sus, agenția stabilește competențele asociate fiecărui tip de sarcină.

(4)   Articolul 7 se aplică prin analogie.

CAPITOLUL 2

Drepturi și obligații

Articolul 104

Articolele 11-35 se aplică prin analogie.

CAPITOLUL 3

Condiții de angajare

Articolul 105

(1)   Agenții contractuali sunt recrutați pe o bază geografică cât mai largă dintre resortisanții statelor membre participante, fără deosebire de origine rasială sau etnică, de convingeri politice, filozofice sau religioase, de vârstă sau de handicap, de sex sau de orientare sexuală și indiferent de starea lor civilă sau de situația familială.

(2)   Pentru ca o persoană să fie recrutată în calitate de agent contractual trebuie întrunite cel puțin următoarele condiții:

(a)	pentru grupa de funcții I, absolvirea învățământului obligatoriu;

(b)

pentru grupele de funcții II și III: (i) un nivel de studii superioare absolvite cu diplomă; (ii) studii medii absolvite cu diplomă care să asigure accesul la învățământul superior și o experiență profesională corespunzătoare de minimum trei ani; (iii) atunci când interesul serviciului justifică acest lucru, o formare profesională sau o experiență profesională de nivel echivalent;

(c)	pentru grupa de funcții IV: (i) un nivel de studii care să corespundă unui ciclu complet de studii universitare de cel puțin trei ani absolvit cu diplomă; sau (ii) atunci când interesul serviciului justifică acest lucru, o formare profesională de nivel echivalent.

(3)   Un agent contractual poate fi încadrat în muncă numai în cazul în care:

(a)	este resortisant al unuia dintre statele membre participante la agenție și beneficiază de drepturi depline de cetățean;

(b)	și-a îndeplinit toate obligațiile care îi revin în temeiul legislației privind serviciul militar;

(c)	prezintă garanțiile morale necesare exercitării atribuțiilor sale;

(d)	este apt din punct de vedere fizic să își exercite atribuțiile; și

(e)	face dovada cunoașterii temeinice a uneia dintre limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii și a cunoașterii satisfăcătoare a altei limbi dintre limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii, în măsura necesară îndeplinirii atribuțiilor sale.

(4)   În contractul inițial, AAIC poate excepta persoana în cauză de la obligativitatea prezentării documentelor justificative prin care se certifică faptul că îndeplinește condițiile menționate la alineatul (2) literele (a), (b) și (c) și la alineatul (3) literele (a), (b) și (c), în cazul în care perioada de încadrare în muncă nu depășește trei luni.

(5)   AAIC adoptă dispoziții specifice privind procedurile de angajare a agenților contractuali, în funcție de necesități.

Articolul 106

Înainte de a fi încadrat în muncă, agentul contractual este supus unui examen medical efectuat de către un medic consultant autorizat de agenție, astfel încât agenția să se asigure că îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 105 alineatul (3) litera (d).

Articolul 38 se aplică prin analogie.

Articolul 107

(1)   Agentul contractual al cărui contract este încheiat pe o perioadă de cel puțin un an efectuează o perioadă de probă în primele șase luni de activitate, în cazul în care este încadrat în grupa de funcții I și în primele nouă luni pentru celelalte grupe de funcții.

În cazul în care, în perioada de probă, agentul contractual nu își poate exercita atribuțiile ca urmare a unei boli sau a unui accident pe o durată de o lună sau mai mult, AAIC poate prelungi durata perioadei de probă cu o perioadă corespunzătoare.

Durata totală a perioadei de probă nu poate în niciun caz să depășească 15 luni.

(2)   În cazul în care activitatea agentului contractual se dovedește, în mod evident, necorespunzătoare, poate fi întocmit un raport oricând înainte de încheierea perioadei de probă.

Raportul respectiv se comunică persoanei în cauză, care are dreptul de a-și prezenta observațiile în scris, în termen de opt zile lucrătoare. Raportul și observațiile sunt transmise de îndată AAIC de către superiorul ierarhic al agentului contractual. Pe baza acestui raport, AAIC poate decide concedierea agentului contractual înainte de încheierea perioadei de probă, cu un preaviz de o lună, sau, în circumstanțe excepționale, poate decide prelungirea perioadei de probă cu cel mult șase luni și eventuala repartizare a agentului contractual într-un alt departament pentru perioada rămasă din perioada de probă.

(3)   Cu cel puțin o lună înainte de terminarea perioadei de probă, se întocmește un raport de evaluare a capacității agentului contractual de a exercita atribuțiile pe care le presupune funcția sa, precum și a eficienței și conduitei sale în serviciu. Raportul se comunică agentului contractual, care are dreptul de a-și prezenta observațiile în scris, în termen de opt zile lucrătoare.

În cazul în care raportul respectiv recomandă concedierea sau, în circumstanțe excepționale, prelungirea perioadei de probă, raportul și observațiile sunt transmise de îndată AAIC de către superiorul ierarhic direct al agentului contractual.

Agentul contractual a cărui activitate sau conduită nu s-a dovedit adecvată titularizării în funcție este concediat.

Decizia definitivă se bazează pe raportul menționat la prezentul alineat, precum și pe elementele deținute de AAIC referitoare la conduita agentului contractual în raport cu capitolul 2.

(4)   Agentul contractual concediat în perioada de probă are dreptul la o indemnizație egală cu o treime din salariul de bază pentru fiecare lună lucrată în perioada de probă.

Articolul 108

Contractele agenților contractuali se pot încheia pe o durată determinată de minimum trei luni și maximum patru ani. Contractele pot fi prelungite o singură dată pe o perioadă determinată de maximum cinci ani. Durata cumulată a contractului inițial și a primei prelungiri nu poate fi mai mică de șase luni pentru grupa de funcții I și, respectiv, de nouă luni pentru celelalte grupe de funcții.

Articolul 109

(1)   Agentul contractual poate fi recrutat doar pentru:

(a)	gradele 13, 14 sau 16 pentru grupa de funcții IV;

(b)	gradele 8, 9 sau 10 pentru grupa de funcții III;

(c)	gradele 4 sau 5 pentru grupa de funcții II;

(d)	gradul 1 pentru grupa de funcții I.

Încadrarea în fiecare grupă de funcții se efectuează în funcție de calificările și experiența agentului. Pentru a răspunde nevoilor specifice ale agenției, se poate lua în considerare situația de pe piața muncii din Uniunea Europeană. Agentul contractual recrutat este încadrat în prima treaptă a gradului său.

(2)   Agentul contractual care și schimbă postul în cadrul unui grup de funcții nu poate fi încadrat la un grad sau o treaptă inferioară celor corespunzătoare postului anterior.

Agentul contractual care accede la un grup de funcții superior este încadrat la un grad și la o treaptă care dă dreptul la o remunerație cel puțin egală celei de care beneficia prin contractul precedent.

Articolul 110

(1)   Articolul 41 primul paragraf se aplică prin analogie agenților contractuali încadrați în muncă pe o perioadă de minimum un an.

(2)   Agentul contractual cu o vechime de doi ani într-o treaptă a gradului său avansează în mod automat la treapta următoare a gradului respectiv.

(3)   Încadrarea unui agent contractual la un grad imediat superior în cadrul aceleiași grupe de funcții se face în urma deciziei agenției. Aceasta are drept rezultat încadrarea agentului contractual în prima treaptă a gradului imediat superior. O astfel de promovare se efectuează exclusiv prin selecție, din rândul agenților contractuali angajați pe o durată de cel puțin trei ani și care au o vechime de cel puțin doi ani în gradul respectiv, după o analiză comparativă a meritelor agenților contractuali eligibili pentru promovarea la un grad superior, precum și a rapoartelor de evaluare a activității lor. După analiza comparativă a meritelor, AAIC ia în considerare în mod special rapoartele de evaluare a agenților contractuali, utilizarea, în exercitarea atribuțiilor lor, a altor limbi decât limba pentru care au făcut dovada cunoașterii aprofundate în conformitate cu articolul 105 alineatul (3) litera (e) și, dacă este necesar, nivelul responsabilităților exercitate.

(4)   Agentul contractual poate accede într-o grupă de funcții superioară numai prin participarea la o procedură generală de selecție.

CAPITOLUL 4

Condițiile de muncă

Articolul 111

Articolele 42-58 se aplică prin analogie.

Orele de lucru suplimentare efectuate de agenții contractuali din grupa de funcții IV nu dau dreptul la compensare sau la remunerare.

În temeiul condițiilor stabilite în anexa III, orele de lucru suplimentare efectuate de agenții contractuali din grupele de funcții I, II și III le dau acestora dreptul la un concediu de odihnă compensatoriu sau, în cazul în care cerințele serviciului nu permit acordarea concediului de odihnă compensatoriu în perioada de două luni următoare celei în care au fost efectuate orele de lucru suplimentare, la o remunerație.

CAPITOLUL 5

Remunerare și rambursarea cheltuielilor

Articolul 112

Articolele 59-67 se aplică prin analogie, sub rezerva modificărilor prevăzute la articolele 113 și 114.

Articolul 113

Baremul salariilor de bază se stabilește conform baremului prevăzut la articolul 93 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai UE.

Articolul 114

Prin derogare de la articolul 64 alineatul (3), indemnizația de instalare prevăzută la alineatul (1) și indemnizația de reinstalare prevăzută la alineatul (2) din articolul menționat anterior nu pot fi mai mici de:

—	845,37 EUR pentru agentul contractual care are dreptul la alocație pentru locuință; și

—	501,20 EUR pentru agentul contractual care nu are dreptul la alocație pentru locuință.

CAPITOLUL 6

Secțiunea A

Prestațiile de asigurări sociale

Articolul 115

Articolele 68-70 se aplică prin analogie. Cu toate acestea, articolul 68 alineatele (4) și (5) nu se aplică agentului contractual care a rămas în serviciul agenției până la vârsta de 63 de ani, cu excepția cazului în care a fost încadrat în muncă pe o perioadă mai mare de 3 ani în calitate de agent contractual.

Articolul 116

(1)   Un fost agent contractual care, în urma încetării raporturilor de muncă în cadrul agenției, rămâne fără loc de muncă și:

(a)	nu beneficiază de o prestație de invaliditate suportată de agenție;

(b)	ale cărui raporturi de muncă nu au încetat în urma demisiei sau a rezilierii contractului din motive disciplinare;

(c)	a cărui vechime în serviciu este de cel puțin șase luni;

(d)	este rezident într-un stat membru,

beneficiază de o alocație lunară de șomaj în condițiile stabilite în continuare.

În cazul în are dreptul la ajutor de șomaj în cadrul unui sistem național, fostul agent contractual este obligat să notifice acest lucru agenției. În acest caz, cuantumul respectivului ajutor se deduce din alocația plătită în temeiul alineatului (3).

(2)   Pentru a beneficia de alocația de șomaj menționată anterior, fostul agent contractual trebuie:

(a)	să fie înregistrat, la cerere, ca persoană aflată în căutarea unui loc de muncă la autoritățile pentru ocuparea forței de muncă din statul membru în care și-a stabilit reședința;

(b)	să îndeplinească obligațiile prevăzute de legislația statului membru în cauză pentru persoanele care beneficiază de ajutor de șomaj în temeiul respectivei legislații;

(c)	să transmită lunar agenției un certificat emis de autoritatea națională competentă în materie de ocupare a forței de muncă, în care să se precizeze dacă a îndeplinit sau nu obligațiile și condițiile prevăzute la literele (a) și (b).

Agenția poate acorda sau menține alocația chiar și în cazul în care fostul agent contractual nu îndeplinește obligațiile naționale menționate la litera (b), în caz de boală, accident, maternitate, invaliditate, în cazul unei situații recunoscute ca similară sau în cazul acordării de către autoritatea națională competentă a unei dispense.

Comitetul director adoptă dispozițiile necesare pentru aplicarea prezentului articol.

(3)   Alocația de șomaj se stabilește în funcție de salariul de bază obținut de agentul contractual la data încetării raporturilor de muncă. Cuantumul acestei alocații este stabilit la:

(a)	60 % din salariul de bază pentru o perioadă inițială de 12 luni;

(b)	45 % din salariul de bază pentru lunile 13-24;

(c)	30 % din salariul de bază pentru lunile 25-36.

Cu excepția perioadei inițiale de șase luni, pe parcursul căreia se aplică limita inferioară definită mai jos, iar limita superioară nu se aplică, sumele astfel calculate nu pot fi nici mai mici de 1 010,92 EUR, nici mai mari de 2 021,83 EUR. Plafoanele menționate anterior se ajustează în același mod ca grila salarială prevăzută la articolul 66 din Statutul funcționarilor UE, în conformitate cu aceleași dispoziții ca cele prevăzute la articolul 65 din respectivul statut.

(4)   Fostul agent contractual beneficiază de alocația de șomaj de la data încetării raporturilor de muncă, pe termen de cel mult 36 de luni și care nu poate în niciun caz depăși o treime din vechimea în serviciu efectivă. Cu toate acestea, în cazul în care, în perioada respectivă, un fost agent contractual încetează să îndeplinească condițiile prevăzute la alineatele (1) și (2), plata alocației de șomaj se suspendă. Alocația se plătește din nou în cazul în care, înainte de expirarea acestei perioade, fostul agent contractual îndeplinește din nou condițiile menționate anterior fără să fi obținut dreptul la un ajutor de șomaj național.

(5)   Fostul agent contractual care are dreptul la alocație de șomaj beneficiază de alocații familiale în conformitate cu normele figurează la articolul 67 din Statutul funcționarilor UE. Alocația pentru locuință se calculează pe baza alocației de șomaj, în condițiile stabilite la articolul 1 din anexa IV.

Persoana în cauză are obligația de a declara alocațiile de aceeași natură plătite din alte surse fie lui, fie soțului/soției acestuia, acestea fiind deduse din cele plătite în temeiul prezentului articol.

Un fost agent contractual care are dreptul la alocație de șomaj beneficiază, în condițiile stabilite de articolul 68, care se aplică prin analogie, de asigurare de sănătate fără a fi nevoit să plătească nicio contribuție.

(6)   Alocația de șomaj și alocațiile familiale se plătesc în euro din Fondul special de șomaj. Acestor plăți nu li aplică niciun coeficient corector.

(7)   Agenții contractuali contribuie cu o treime la finanțarea sistemului de asigurări de șomaj. Această contribuție este stabilită la 0,81 % din salariul de bază al persoanei în cauză, după deducerea unei sume forfetare de 919,02 EUR, fără a se lua în considerare niciunul dintre coeficienții corectori prevăzuți la articolul 64 din Statutul funcționarilor UE. Contribuția se deduce lunar din salariul agentului contractual în cauză și se plătește, împreună cu celelalte două treimi suportate de agenție, către Fondul special de șomaj instituit în conformitate cu articolul 28a din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai UE. Dacă este cazul, la sfârșitul unei perioade de șase ani, Consiliul revizuiește și ajustează rata contribuției, în funcție de riscul de șomaj, în ceea ce îi privește pe agenții contractuali din cadrul agenției.

(8)   Alocația de șomaj plătită unui fost agent contractual rămas fără loc de muncă face obiectul acelorași norme ca și cele stabilite de Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 260/68.

(9)   Autoritățile naționale competente în materie de ocupare a forței de muncă și șomaj, acționând în conformitate cu dreptul intern, și agenția cooperează în mod eficient pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a prezentului articol.

(10)   Normele detaliate adoptate în temeiul articolului 71 alineatul (10) se aplică prezentului articol, fără a aduce atingere dispozițiilor stabilite la prezentul articol alineatul (2) al treilea paragraf.

Articolul 117

Articolele 72 și 73 se aplică prin analogie.

Articolul 118

Pe durata contractului sau după expirarea acestuia, agentul contractual poate primi cadouri, împrumuturi sau avansuri, în cazul în care este incapabil să își exercite atribuțiile ca urmare a unei boli grave și prelungite, a unui handicap sau a unui accident survenit pe durata încadrării sale în muncă și în măsura în care dovedește că nu beneficiază de asigurare în cadrul unui alt sistem de asigurări sociale care acoperă aceste riscuri.

Secțiunea B

Asigurarea împotriva riscurilor de invaliditate și deces

Articolul 119

Agenții contractuali sunt asigurați împotriva riscului de deces și de invaliditate care poate surveni pe durata contractului de muncă, în conformitate cu dispozițiile de mai jos.

Plățile și prestațiile prevăzute în prezenta secțiune se suspendă în cazul în care remunerația pe care o primește un agent contractual în conformitate cu contractul său de muncă se suspendă temporar în temeiul prezentului statut.

Articolul 120

În cazul în care examenul medical efectuat înaintea încadrării în muncă a agentului contractual arată că acesta din urmă suferă de boală sau de invaliditate, AAIC poate decide să nu îi acorde prestațiile garantate prevăzute în materie de invaliditate sau deces, în ceea ce privește riscurile unei astfel de boli sau invalidități, decât la expirarea unei perioade de cinci ani de la data încadrării sale în muncă.

Agentul contractual poate să facă recurs împotriva respectivei decizii la comisia de invaliditate menționată la articolul 76.

Articolul 121

(1)   Agentul contractual care suferă de invaliditate totală și care, din această cauză, este obligat să-și suspende raporturile de muncă în cadrul agenției, are dreptul, pe toată perioada de invaliditate, la o prestație de invaliditate al cărei cuantum se stabilește după cum urmează.

În cazul în care agentul contractual, beneficiar al unei prestații de invaliditate, împlinește vârsta de pensionare, se aplică dispozițiile generale referitoare la acordarea indemnizației de plecare. Indemnizația de plecare se calculează pe baza salariului corespunzător treptei și gradului deținute de agentul contractual la momentul la care a survenit invaliditatea.

(2)   Prestația de invaliditate este de 70 % din ultimul salariu de bază al agentului contractual. Totuși, această prestație nu poate fi mai mică decât o sumă egală cu salariul de bază lunar al unui agent contractual încadrat în grupa de funcții I, gradul 1, prima treaptă. Prestația de invaliditate este condiționată de contribuția la sistemul de pensii, calculată pe baza prestației menționate anterior.

(3)   Atunci când invaliditatea agentului contractual rezultă în urma unui accident survenit în timpul sau cu ocazia exercitării atribuțiilor sale, în urma unei boli profesionale, în urma unui act de abnegație înfăptuit în interes public sau în urma faptului că și-a riscat propria viață pentru a salva viața unei alte persoane, prestația de invaliditate nu poate fi mai mică de 120 % dintr-o sumă egală cu salariul de bază lunar al unui agent contractual încadrat în grupa de funcții I, gradul 1, prima treaptă. În acest caz, contribuția la sistemul de pensii se plătește din bugetul fostului angajator.

(4)   În cazul invalidității provocate în mod deliberat de agentul contractual, AAIC poate decide ca acesta să primească doar indemnizația prevăzută la articolul 129.

(5)   Persoanele care au dreptul la o prestație de invaliditate au dreptul, de asemenea, la alocațiile familiale stabilite în conformitate cu articolul 60 alineatul (3), în conformitate cu anexa IV; alocația pentru locuință se stabilește pe baza prestației beneficiarului.

Articolul 122

(1)   Starea de invaliditate se stabilește de către comisia de invaliditate menționată la articolul 76.

(2)   Dreptul la prestația de invaliditate începe să producă efecte din ziua următoare datei la care încetează contractul agentului contractual, în conformitate cu articolele 96 și 97, care se aplică prin analogie.

(3)   Agenția îi poate solicita beneficiarului unei prestații de invaliditate să se supună unor examene periodice pentru a se asigura că îndeplinește în continuare condițiile de acordare a respectivei prestații. În cazul în care comisia de invaliditate stabilește că respectivele condiții nu mai sunt îndeplinite, agentul contractual în cauză își reia serviciul în cadrul agenției, cu condiția să nu îi fi expirat contractul de muncă.

Cu toate acestea, în cazul în care încadrarea în muncă în cadrul agenției a agentului în cauză se dovedește imposibilă, contractul acestuia poate fi reziliat sub rezerva plății unei sume a cărei valoare corespunde remunerației care i-ar fi fost plătită agentului pe perioada preavizului și, după caz, care corespunde indemnizației de reziliere a contractului prevăzute la articolul 96. Se aplică, de asemenea, articolul 129.

Articolul 123

(1)   Succesorii în drepturi ai agentului contractual decedat, stabiliți în conformitate cu aceleași norme ca și cele prevăzute la capitolul 3 din anexa V, au dreptul la pensie de urmaș în condițiile prevăzute la articolele 124-127.

(2)   În cazul în care un fost agent contractual care beneficiază de o prestație de invaliditate decedează, succesorii în drepturi ai agentului contractual decedat, stabiliți în conformitate cu dispozițiile capitolului 3 din anexa V, au dreptul la pensia de urmaș prevăzută în anexa menționată.

(3)   În cazul dispariției, de mai mult de un an, a unui agent contractual sau a unui fost agent contractual care primește o prestație de invaliditate, pensiile provizorii acordate soțului/soției și persoanelor recunoscute ca aflate în întreținerea sa se stabilesc în conformitate cu aceleași norme ca și cele prevăzute la capitolele 5 și 6 din anexa VIII la Statutul funcționarilor UE.

Articolul 124

Dreptul la plata pensiei începe să producă efecte din prima zi a lunii care urmează celei în care a survenit decesul sau, dacă este cazul, din prima zi a lunii care urmează perioadei în care soțul supraviețuitor, orfanii sau persoanele aflate în întreținerea sa beneficiază de retribuțiile sale în temeiul articolului 60 alineatul (8).

Articolul 125

Soțul supraviețuitor al agentului contractual beneficiază de pensie de urmaș în condițiile prevăzute la capitolul 3 din anexa V. Cuantumul pensiei nu poate fi mai mic de 35 % din ultimul salariu de bază lunar primit de agentul contractual și nici mai mic decât salariul de bază lunar al unui agent contractual încadrat în grupa de funcții I, gradul 1, prima treaptă.

Beneficiarul unei pensii de urmaș are dreptul, în condițiile prevăzute în anexa IV, la alocațiile familiale menționate la articolul 60 alineatul (3). Cu toate acestea, cuantumul alocației pentru creșterea copilului este dublu față de alocația prevăzută la articolul 60 alineatul (3) litera (b).

Articolul 126

(1)   În cazul în care un agent contractual sau un fost agent contractual care beneficiază de o prestație de invaliditate decedează fără a lăsa în urma sa un soț/o soție având dreptul la pensie de urmaș, copiii considerați a fi în întreținerea sa au dreptul la o pensie de orfan, în conformitate cu articolul 82, care se aplică prin analogie.

(2)   Același drept se recunoaște și copiilor care îndeplinesc condițiile menționate anterior, în caz de deces sau de recăsătorie a soțului/soției care are dreptul la o pensie de urmaș.

(3)   În cazul în care un agent contractual sau un fost agent contractual care beneficiază de o prestație de invaliditate decedează, iar condițiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol nu sunt îndeplinite, se aplică, prin analogie, dispozițiile articolului 82 al treilea paragraf.

(4)   În ceea ce privește persoanele considerate a fi copii în întreținere în sensul articolului 2 alineatul (4) din anexa IV, pensia de orfan acordată acestora nu poate depăși o sumă egală cu dublul alocației pentru creșterea copilului. Cu toate acestea, dreptul la pensie încetează în cazul în care un terț este obligat să plătească o pensie alimentară în temeiul legislației interne.

(5)   În caz de adopție, decesul părintelui natural care a fost înlocuit de un părinte adoptiv nu poate da dreptul la pensie de orfan.

(6)   Orfanul are dreptul la alocație școlară în condițiile prevăzute la articolul 3 din anexa IV.

Articolul 127

În caz de divorț sau de coexistență a mai multor grupe de succesori care pot pretinde acordarea unei pensii de urmaș, aceasta se repartizează conform normelor stabilite în capitolul 3 din anexa V.

Articolul 128

Articolele 84 și 85 se aplică prin analogie.

Secțiunea C

Indemnizația de plecare

Articolul 129

În momentul încetării raporturilor de muncă, agentul contractual are dreptul la plata indemnizației de plecare sau la transferul echivalentului actuarial al drepturilor de pensie în condițiile prevăzute la articolul 1 din anexa V.

Articolul 130

(1)   În cazul în care un agent contractual a exercitat opțiunea prevăzută la articolul 132, indemnizația de plecare a agentului contractual se reduce proporțional cu perioada pentru care s-au reținut sumele respective.

(2)   Alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică agentului contractual care, în termen de trei luni de la data la care i se aplică prezentul statut, solicită reluarea plății sumelor majorate cu dobânda compusă aferentă, la rata de 3,5 % pe an, rata putând fi revizuită în conformitate cu procedura stabilită la articolul 88.

Secțiunea D

Finanțarea sistemului de asigurări de invaliditate și de viață și a sistemului de pensii

Articolul 131

Articolele 89 și 90 se aplică prin analogie.

Articolul 132

În conformitate cu condițiile stabilite de agenție, un agent contractual poate solicita agenției să efectueze toate plățile pe care acesta trebuie să le efectueze pentru constituirea sau menținerea drepturilor de pensie, a asigurărilor de șomaj, a asigurării de invaliditate, a asigurării de viață și de sănătate în țara în care a fost acoperit de aceste sisteme ultima dată. În egală măsură, agenția poate decide să efectueze toate plățile pe care un agent contractual trebuie să le efectueze pentru constituirea sau menținerea drepturilor de pensie în țara sa de origine, chiar și în absența unei cereri din partea respectivului agent contractual. În acest caz, agenția trebuie să își justifice decizia în mod corespunzător. Pe durata de aplicare a respectivelor contribuții, agentul contractual nu beneficiază de sistemul de asigurări de sănătate al agenției. În afară de aceasta, pe perioada aferentă acestor contribuții, agentul contractual nu beneficiază de asigurare în cadrul sistemelor de asigurări de viață și de invaliditate ale agenției și nu dobândește drepturi în cadrul sistemelor de asigurări de șomaj și de pensie ale agenției.

Perioada efectivă a plăților de acest fel pentru orice agent contractual este de maximum șase luni.

Cu toate acestea, agenția poate decide să prelungească perioada respectivă la un an. Plățile se fac din bugetul agenției. Plățile efectuate pentru constituirea sau menținerea unor drepturi de pensie nu pot depăși dublul ratei prevăzute la articolul 90.

Secțiunea E

Lichidarea drepturilor agenților contractuali

Articolul 133

Sistemul de asigurări de invaliditate sau sistemul pensiilor de urmaș sunt prevăzute la articolele 19-23 din anexa V.

Secțiunea F

Plata prestațiilor

Articolul 134

(1)   Articolele 84 și 85 din prezentul statut se aplică prin analogie, ca și articolul 29 din anexa V.

(2)   Toate sumele datorate agenției de un agent contractual în cadrul sistemului de asigurări menționat anterior, la data la care prestațiile devin plătibile, se deduc din cuantumul prestațiilor care îi revin agentului sau succesorilor săi în drepturi. Deducerea se poate eșalona pe mai multe luni.

Secțiunea G

Subrogarea agenției

Articolul 135

Dispozițiile articolului 94 se aplică prin analogie în favoarea agenției.

CAPITOLUL 7

Recuperarea plăților necuvenite

Articolul 136

Dispozițiile articolului 95 se aplică prin analogie.

CAPITOLUL 8

Încetarea raporturilor de muncă

Articolul 137

Articolele 96-100 se aplică prin analogie agenților contractuali.

În cazul în care se iau măsuri disciplinare împotriva unui agent contractual, comisia de disciplină prevăzută la articolul 143 se reunește cu participarea a doi membri suplimentari din aceeași grupă de funcții și de grad echivalent cu cel al agentului contractual în cauză. Cei doi membri suplimentari sunt numiți în conformitate cu o procedură ad-hoc convenită de AAIC și de comitetul pentru personalul.

TITLUL IV

REPREZENTAREA PERSONALULUI

Articolul 138

(1)   Comitetul pentru personal se instituie în conformitate cu normele stabilite de comitetul director.

(2)   Comitetul pentru personal reprezintă interesele personalului în raporturile cu agenția și asigură o legătură permanentă între agenție și personal. Acesta contribuie la buna funcționare a serviciilor prin faptul că oferă personalului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere.

Acesta aduce la cunoștința organelor competente ale agenției orice dificultate de interes general privind interpretarea și aplicarea prezentului statut. Comitetul pentru personal poate fi consultat în privința oricărei dificultăți de această natură.

Comitetul pentru personal înaintează organelor competente ale agenției sugestii privind organizarea și funcționarea serviciilor, precum și propuneri de îmbunătățire a condițiilor de muncă ale personalului sau a condițiilor de viață ale acestuia în general.

Comitetul pentru personal participă la administrarea și supravegherea organelor cu caracter social create de agenție în interesul personalului. Cu acordul agenției, poate institui servicii cu caracter social de acest tip.

TITLUL V

PROCEDURA DISCIPLINARĂ

Secțiunea A

Dispoziții generale

Articolul 139

(1)   Neîndeplinirea de către un membru al personalului sau de către un fost membru al personalului a obligațiilor care îi revin în temeiul prezentului statut, cu intenție sau din neglijență, îl face pasibil de măsuri disciplinare.

(2)   În cazul în care i se aduc la cunoștință probe privind neîndeplinirea obligațiilor în sensul alineatului (1), AAIC poate iniția anchete administrative pentru a verifica dacă a survenit neîndeplinirea respectivă.

Articolul 140

(1)   În cazul în care, în cadrul unei anchete interne, se constată posibilitatea implicării personale a unui membru al personalului sau a unui fost membru al personalului, persoana respectivă este informată rapid cu privire la aceasta, cu condiția ca acest lucru să nu prejudicieze buna desfășurare a anchetei. În orice caz, la încheierea anchetei, nu se pot formula concluzii privitoare la un anumit membru al personalului fără ca membrul personalului implicat să aibă ocazia de a-și prezenta observațiile cu privire la faptele care îi sunt atribuite. În concluzii se menționează observațiile respective.

(2)   În cazurile în care, în vederea desfășurării anchetei, este necesară menținerea unui secret absolut și care implică recurgerea la proceduri de anchetă de competența unei autorități judiciare naționale, îndeplinirea obligației de a invita membrul personalului să își prezinte observațiile poate fi amânată, de comun acord cu AAIC. În acest caz, nu poate fi inițiată nicio procedură disciplinară înainte de a i se fi dat membrului personalului posibilitatea de a își prezenta observațiile.

(3)   În cazul în care, în urma unei anchete interne, acuzațiile formulate împotriva unui membru al personalului se dovedesc neîntemeiate, ancheta se închide fără a se lua vreo măsură, prin decizia AAIC, care îl informează în scris pe membrul personalului în legătură cu aceasta. Membrul personalului poate solicita ca decizia să fie anexată la dosarul său personal.

(4)   AAIC aduce la cunoștința persoanei interesate încheierea anchetei și îi comunică concluziile raportului de anchetă, iar la cererea acesteia și sub rezerva protejării intereselor legitime ale terților, toate documentele care au legătură directă cu acuzațiile formulate împotriva sa.

Articolul 141

Pe baza raportului de anchetă, după ce a comunicat membrului personalului toate documentele aflate la dosar și după audierea membrului personalului implicat, AAIC:

(a)	poate decide că toate acuzațiile formulate împotriva membrului personalului în cauză sunt neîntemeiate, caz în care acesta este informat în scris cu privire la această decizie;

(b)	poate decide, chiar în cazul neîndeplinirii sau al prezumției de neîndeplinire a obligațiilor, că este oportun să nu dispună nicio sancțiune disciplinară și, după caz, să adreseze membrului personalului un avertisment; sau

(c)	în cazul neîndeplinirii obligațiilor în conformitate cu articolul 139: (i) poate decide inițierea procedurii disciplinare stabilite în secțiunea D din prezentul titlu; sau (ii) poate decide inițierea procedurii disciplinare în fața comisiei de disciplină.

Articolul 142

Membrul personalului care, din motive obiective, nu poate fi audiat, în temeiul dispozițiilor prezentului titlu, poate fi invitat să își prezinte observațiile în scris sau poate desemna o persoană, la alegerea sa, care să îl reprezinte.

Secțiunea B

Comisia de disciplină

Articolul 143

(1)   În cadrul agenției se instituie o comisie de disciplină. Din comisia de disciplină face parte cel puțin un membru, care poate îndeplini funcția de președinte, ales din rândul personalului Consiliului Uniunii Europene.

(2)   Comisia de disciplină este alcătuită dintr-un președinte și patru membri permanenți care pot fi înlocuiți de supleanți, dintre care cel puțin un membru face parte din aceeași grupă de funcții ca cea din care face parte membrul personalului care face obiectul procedurii disciplinare.

Articolul 144

(1)   AAIC și comitetul pentru personal prevăzut la articolul 138 numesc fiecare, simultan, doi membri permanenți și doi supleanți.

(2)   Președintele și supleantul său sunt numiți de AAIC.

(3)   Președintele, membrii și supleanții sunt numiți pe o perioadă de trei ani.

Cu toate acestea, agenția poate stabili un mandat mai scurt pentru membri și supleanți, însă nu mai scurt de un an.

(4)   Membrul personalului implicat are dreptul de a recuza un membru al comisiei de disciplină în termen de cinci zile de la constituirea comisiei. La rândul ei, agenția are, de asemenea, dreptul de a recuza un membru al comisiei de disciplină.

În termenul menționat anterior, membrii comisiei de disciplină pot solicita să fie scutiți de exercitarea atribuțiilor din motive legitime și se retrag în cazul în care există un conflict de interese.

Articolul 145

Comisia de disciplină este asistată de un secretar numit de AAIC.

Articolul 146

(1)   În exercitarea atribuțiilor lor, președintele și membrii comisiei de disciplină beneficiază de independență totală.

(2)   Deliberările și lucrările comisiei de disciplină sunt secrete.

Secțiunea C

Sancțiuni disciplinare

Articolul 147

(1)   AAIC poate impune următoarele sancțiuni:

(a)	avertisment scris;

(b)

mustrare;

(c)	suspendarea avansării într-o treaptă superioară pe o perioadă cuprinsă între o lună și 23 de luni;

(d)	retrogradare în treaptă;

(e)	retrogradare temporară pe o perioadă cuprinsă între 15 zile și un an;

(f)	retrogradare în cadrul aceleiași grupe de funcții;

(g)	încadrarea într-o grupă de funcții inferioară, cu sau fără retrogradare;

(h)

destituirea din funcție, însoțită, după caz, de reținerea, pentru o perioadă determinată, a unui cuantum din prestația de invaliditate; efectele acestei sancțiuni nu se extind asupra persoanelor aflate în întreținerea membrilor personalului. Cu toate acestea, în cazul unei astfel de rețineri, venitul fostului membru al personalului nu poate fi inferior minimului de subzistență corespunzător salariului de bază al unui agent temporar încadrat la gradul 1 prima treaptă, cumulat, după caz, cu alocațiile familiale.

(2)   În cazul în care membrul personalului beneficiază de prestație de invaliditate, AAIC poate decide reținerea, pentru o perioadă determinată, a unui cuantum din prestația sa de invaliditate; efectele acestei sancțiuni nu se extind asupra persoanelor aflate în întreținerea membrilor personalului. Cu toate acestea, venitul membrului personalului nu poate fi inferior minimului de subzistență corespunzător salariului de bază al unui agent temporar încadrat la gradul 1 prima treaptă, cumulat, după caz, cu alocațiile familiale.

(3)   Pentru o abatere disciplinară nu se poate aplica decât o singură sancțiune disciplinară.

Articolul 148

Severitatea sancțiunilor disciplinare aplicate este proporțională cu gravitatea abaterii. Pentru a stabili gravitatea abaterii și pentru a decide ce sancțiune disciplinară să fie aplicată, se iau în considerare, în special:

(a)	natura abaterii și circumstanțele în care a fost săvârșită;

(b)	dimensiunile prejudiciului adus integrității, reputației sau intereselor agenției;

(c)	măsura în care abaterea a fost săvârșită cu intenție sau din neglijență;

(d)	motivele care l-au determinat pe membrul personalului să săvârșească abaterea;

(e)	gradul și vechimea în muncă a membrului personalului;

(f)	măsura în care membrul personalului este personal responsabil;

(g)	nivelul atribuțiilor și responsabilitățile membrului personalului;

(h)	dacă abaterea implică acțiuni sau comportamente repetate;

(i)	comportamentul membrului personalului pe perioada întregii sale cariere.

Secțiunea D

Procedura disciplinară fără consultarea comisiei de disciplină

Articolul 149

AAIC poate decide aplicarea unei sancțiuni sub forma unui avertisment scris sau a unei mustrări fără consultarea comisei de disciplină. Agentul în cauză este audiat înainte ca AAIC să impună astfel de acțiuni.

Secțiunea E

Procedura disciplinară în fața comisiei de disciplină

Articolul 150

(1)   AAIC prezintă comisiei de disciplină un raport care trebuie să indice cu precizie faptele care fac obiectul acuzațiilor și, după caz, circumstanțele în care acestea au fost săvârșite, inclusiv toate circumstanțele agravante sau atenuante.

(2)   Raportul se comunică membrului personalului în cauză și președintelui comisiei de disciplină, care îl aduce în atenția membrilor comisiei de disciplină.

Articolul 151

(1)   La primirea raportului, membrul personalului în cauză are dreptul de a lua la cunoștință dosarul personal complet și de a face copii după toate documentele pertinente pentru procedură, inclusiv cele de natură să îl disculpe.

(2)   Pentru a își pregăti apărarea, membrul personalului în cauză dispune de un termen de cel puțin 15 zile de la data primirii raportului care duce la inițierea procedurii disciplinare.

(3)   Membrul personalului în cauză poate fi asistat de o persoană aleasă de acesta.

Articolul 152

(1)   În cazul în care, în prezența președintelui comisiei de disciplină, membrul personalului în cauză recunoaște săvârșirea abaterii și acceptă fără rezerve raportul menționat la articolul 149, AAIC poate retrage cazul de la comisia de disciplină în temeiul principiului proporționalității între natura abaterii și sancțiunea preconizată. Atunci când cazul este retras de la comisia de disciplină, președintele emite un aviz cu privire la sancțiunea propusă.

(2)   În conformitate cu procedura descrisă anterior, AAIC poate impune, prin derogare de la articolul 149, una dintre sancțiunile prevăzute la articolul 147 alineatul (1) literele (a)-(d).

(3)   Membrul personalului în cauză este informat în prealabil de consecințele pe care le-ar putea avea recunoașterea faptului că a săvârșit abaterea.

Articolul 153

Înaintea primei ședințe a comisiei de disciplină, președintele îl însărcinează pe unul dintre membrii comisiei să pregătească un raport privind toate aspectele cazului și îi informează pe ceilalți membri ai comisiei de disciplină cu privire la aceasta.

Articolul 154

(1)   Membrul personalului în cauză este audiat de către comisia de disciplină; la audiere, acesta își poate exprima observațiile în scris sau verbal, personal sau prin reprezentant. De asemenea, membrul personalului poate cita martori.

(2)   Agenția este reprezentată în fața comisiei de disciplină de un membru al personalului mandatat de AAIC în acest sens și care dispune de aceleași drepturi ca și membrul personalului în cauză.

Articolul 155

(1)   În cazul în care comisia de disciplină consideră că nu dispune de informații suficiente privind faptele imputate membrului personalului sau privind circumstanțele în care au fost săvârșite acestea, dispune deschiderea unei anchete desfășurate în contradictoriu.

(2)   Președintele comisiei de disciplină sau unul dintre membrii acesteia conduce ancheta în numele comisiei de disciplină. În scopul anchetei, comisia de disciplină poate solicita orice document legat de cazul pe care îl cercetează. Agenția răspunde oricărei solicitări de acest fel, în termenul stabilit eventual de comisia de disciplină. Atunci când un membru al personalului nu răspunde unei solicitări de această natură care îi este adresată, se consemnează orice refuz de a da curs solicitării.

Articolul 156

Pe baza documentelor furnizate și ținând seama de eventualele declarații scrise și orale, precum și pe baza rezultatelor eventualelor anchete efectuate, comisia de disciplină adoptă, cu majoritate de voturi, un aviz motivat asupra veridicității faptelor imputate și, după caz, asupra sancțiunii care ar trebui aplicată pentru comiterea faptelor respective. Avizul este semnat de toți membrii comisiei de disciplină. Fiecare membru al comisiei poate anexa la aviz o opinie divergentă. Comisia de disciplină transmite avizul AAIC și membrului personalului în cauză în termen de două luni de la data primirii raportului AAIC, cu condiția ca acest termen să fie adaptat gradului de complexitate al cazului. În cazul în care ancheta a fost efectuată la inițiativa comisiei de disciplină, termenul este de patru luni, cu condiția ca acest termen să fie adaptat gradului de complexitate al cazului.

Articolul 157

(1)   Președintele comisiei de disciplină nu participă la vot în cazurile supuse spre rezolvare comisiei, cu excepția cazului în care sunt dezbătute aspecte procedurale sau în caz de egalitate de voturi.

(2)   Președintele asigură punerea în aplicare a deciziilor adoptate de comisia de disciplină și aduce la cunoștința fiecărui membru toate informațiile și documentele referitoare la caz.

Articolul 158

Secretarul întocmește procesul-verbal al ședințelor comisiei de disciplină. Martorii semnează procesul-verbal în care sunt consemnate depozițiile lor.

Articolul 159

(1)   În cazul în care procedura disciplinară are drept rezultat aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute la articolul 147, cheltuielile ocazionate la inițiativa membrului personalului în cauză în cursul procedurii disciplinare, în special onorariul plătit persoanei pe care acesta a ales-o să îl asiste sau pentru a-i asigura apărarea, sunt suportate de membrul personalului.

(2)   Cu toate acestea, AAIC poate decide altfel în cazuri excepționale în care aceste cheltuieli ar fi inechitabile pentru membrul personalului în cauză.

Articolul 160

(1)   După audierea membrului personalului, AAIC adoptă o decizie în conformitate cu articolele 147 și 148 în termen de două luni de la primirea avizului comisiei de disciplină. Decizia trebuie să fie motivată.

(2)   În cazul în care AAIC decide să claseze cazul fără a pronunța o sancțiune disciplinară, aceasta îl informează de îndată în scris pe membrul personalului în cauză cu privire la această decizie. Membrul personalului în cauză poate solicita ca această decizie să fie anexată la dosarul său personal.

Secțiunea F

Suspendarea

Articolul 161

(1)   În cazul în care AAIC impută unui membru al personalului săvârșirea unei abateri grave, fie că este vorba de neîndeplinirea obligațiilor profesionale, fie de încălcarea dispozițiilor legale, aceasta poate suspenda imediat persoana acuzată de săvârșirea abaterii pe o perioadă determinată sau nedeterminată.

(2)   AAIC adoptă decizia menționată anterior după audierea agentului în cauză, cu excepția situațiilor excepționale.

Articolul 162

(1)   Decizia de suspendare a unui membru al personalului trebuie să precizeze dacă, pe perioada suspendării, acesta continuă să primească remunerația integrală sau dacă din remunerație se va efectua o reținere a cărei valoare trebuie stabilită prin aceeași decizie. Cuantumul plătit membrului personalului respectiv nu poate fi în niciun caz mai mic decât minimul de subzistență corespunzător salariului de bază al unui agent temporar încadrat la gradul 1 prima treaptă, cumulat, după caz, cu alocațiile familiale.

(2)   Situația membrului personalului suspendat trebuie reglementată definitiv în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a suspendării. Atunci când nu se adoptă nicio decizie în termen de șase luni, membrul personalului în cauză redobândește dreptul la remunerația integrală, sub rezerva alineatului (3).

(3)   Reținerea din remunerație poate fi menținută parțial și peste termenul de șase luni menționat la alineatul (2), atunci când membrul personalului în cauză este urmărit penal pentru aceleași fapte și este arestat ca urmare a urmăririi penale respective. În acest caz, membrul personalului nu primește din nou remunerația integrală decât după ce instanța competentă a dispus punerea sa în libertate.

(4)   Sumele reținute în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol se restituite membrului personalului în cazul în care decizia definitivă nu impune nicio sancțiune disciplinară sau impune o sancțiune sub forma unui avertisment scris, a unei mustrări sau a unei amânări a avansării într-o treaptă superioară; dacă nu se aplică nicio sancțiune, restituirea se efectuează cu aplicarea unei dobânzi compuse la rata definită la articolul 88.

Secțiunea G

Urmărirea penală în paralel

Articolul 163

Atunci când membrul personalului se află sub urmărire penală pentru aceleași fapte, situația sa este reglementată definitiv numai după pronunțarea de către instanța competentă a unei hotărâri definitive.

Secțiunea H

Dispoziții finale

Articolul 164

Membrul personalului care a fost sancționat printr-o altă măsură disciplinară decât eliberarea din funcție poate solicita, în termen de trei ani în cazul unui avertisment scris sau al unei mustrări sau în termen de șase ani în cazul altor sancțiuni, eliminarea din dosarul său personal a oricărei referiri la sancțiunea aplicată. AAIC decide dacă se poate da curs solicitării respective.

Articolul 165

În cazul descoperirii unor noi fapte în sprijinul cărora există elemente de probă pertinente, procedura disciplinară poate fi redeschisă de AAIC, la inițiativa acesteia sau a membrului personalului în cauză.

Articolul 166

În cazul în care acuzațiile formulate împotriva unui membru al personalului se dovedesc neîntemeiate, în conformitate cu articolul 160 alineatul (2), acesta are dreptul, la cerere, la repararea prejudiciului suferit prin asigurarea unei publicități adecvate deciziei AAIC.

Articolul 167

Comitetul director adoptă normele de aplicare a prezentei proceduri.

TITLUL VI

CĂILE DE ATAC

Articolul 168

(1)   Orice persoană căreia i se aplică prezentul statut poate adresa AAIC o cerere de adoptare a unei decizii în ceea ce o privește. În termen de patru luni de la data depunerii cererii, AAIC notifică persoanei în cauză decizia motivată. În cazul în care, la expirarea termenului menționat anterior, nu se dă niciun răspuns, lipsa acestuia se interpretează ca o decizie implicită de respingere a cererii, care poate face obiectul unei contestații în conformitate cu alineatul (2).

(2)   Orice persoană căreia i se aplică prezentul statut poate adresa AAIC o contestație împotriva unui act care o lezează, fie în cazul în care autoritatea menționată anterior a adoptat o decizie, fie în cazul în care nu a adoptat o măsură impusă de prezentul statut. Contestația se depune în termen de trei luni. Termenul începe să curgă:

—	de la data publicării actului, în cazul unei măsuri cu caracter general;

—

de la data notificării deciziei persoanei vizate și cel târziu la data la care persoana respectivă a luat la cunoștință decizia, în cazul unei măsuri cu caracter individual; cu toate acestea, în cazul în care un act care afectează o anumită persoană conține și o contestație împotriva altei persoane, termenul începe să curgă, în ceea ce privește cealaltă persoană, de la data la care aceasta a luat la cunoștință decizia, însă cel târziu la data publicării;

—	de la data expirării termenului stabilit pentru acordarea unui răspuns, atunci când contestația se referă la o decizie implicită de respingere a cererii în sensul alineatului (1).

În termen de patru luni de la data depunerii contestației, AAIC notifică persoanei în cauză decizia sa motivată. În cazul în care, la expirarea termenului menționat anterior, nu se dă niciun răspuns, lipsa acestuia se interpretează ca fiind o decizie implicită de respingere a contestației, care poate fi atacată în justiție în conformitate cu articolul 170.

Articolul 169

(1)   Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să hotărască asupra oricărui litigiu între Uniune și oricare dintre persoanele cărora li se aplică prezentul statut, privind legalitatea unui act care lezează persoana respectivă în sensul articolului 168 alineatul (2). În litigiile de natură financiară, Curtea de Justiție are competență deplină.

(2)   O cale de atac introdusă în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene nu se admite decât în cazul în care:

—	în prealabil, s-a depus o contestație la AAIC, în conformitate cu articolul 168 alineatul (2), în termenul prevăzut la articolul menționat anterior; și

—	contestația a fost respinsă printr-o decizie expresă sau implicită.

(3)   Căile de atac menționate la alineatul (2) se introduc în termen de trei luni. Termenul începe să curgă:

—	de la data notificării deciziei adoptate ca răspuns la contestația formulată;

—

de la data expirării termenului de acordare a unui răspuns, în cazul în care calea de atac are ca obiect o decizie implicită de respingere a unei contestații depuse în temeiul articolului 168 alineatul (2); cu toate acestea, atunci când contestația este respinsă printr-o decizie expresă după ce a fost respinsă în prealabil prin decizie implicită, însă în termenul de introducere a căii de atac, începe să curgă un nou termen pentru introducerea căii de atac.

(4)   Prin derogare de la alineatul (2), după ce a înaintat o contestație AAIC în sensul articolului 168 alineatul (2), persoana în cauză poate să introducă de îndată o cale de atac la Curtea de Justiție, cu condiția ca respectiva cale de atac să fie însoțită de o cerere de suspendare a executării actului atacat sau de adoptare a unor măsuri provizorii. În acest caz, procedura din cadrul acțiunii principale din fața Curții de Justiție se suspendă până la data la care se adoptă o decizie explicită sau implicită de respingere a contestației.

(5)   Căile de atac introduse în temeiul prezentului articol sunt cercetate și judecate în condițiile prevăzute de Regulamentul de procedură al Curții de Justiție a Uniunii Europene.

TITLUL VII

CONSILIERII SPECIALI

Articolul 170

(1)   Remunerația consilierului special este stabilită prin înțelegere directă între consilierul în cauză și AAIC. Contractul unui consilier special are o durată care nu depășește doi ani, cu un număr maxim de zile în perioada respectivă. Contractul poate fi reînnoit.

(2)   În cazul în care intenționează să recruteze un consilier special sau să îi reînnoiască contractul, agenția prezintă propunerea comitetului director, precizând remunerația preconizată, mandatul, motivele care stau la baza propunerii și orice alt element pertinent.

Agenția poate încheia contractul, cu excepția cazului în care comitetul director decide altfel în termen de o lună de la primirea informațiilor menționate la primul paragraf.

(3)   AAIC adoptă normele specifice pentru punerea în aplicare a dispozițiilor prezentului articol.

Articolul 171

Articolul 1 alineatul (2), articolele 6, 11, 12, 13 și 14, articolul 18 primul paragraf, articolele 19 și 20, articolul 21 alineatul (1), articolele 22, 27 și 28, articolul 32 al doilea paragraf și articolul 36, privind drepturile și obligațiile membrilor personalului agenției, precum și articolele 168 și 169, privind căile de atac, se aplică prin analogie.

Articolul 172

(1)   Dispozițiile prezentului statut cu privire la drepturi și obligații (articolele 11-35 și 104), condițiile de recrutare [articolul 37, cu excepția alineatului (2) litera (a), articolele 38-41, articolul 105, cu excepția alineatului (3) litera (a) și articolele 106-110], condițiile de muncă (articolele 42-58 și articolul 111), încetarea raporturilor de muncă (articolele 96-100 și articolul 137) și procedura disciplinară (articolele 139-167) pot fi modificate, în măsura în care este necesar, de către comitetul director al agenției, hotărând în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (j) și cu articolul 11 alineatul (3) litera (a) din Decizia (PESC) 2015/1835. Toate propunerile de modificări se transmit Consiliului. Aceste modificări sunt considerate aprobate, în afara cazului în care Consiliul, în termen de două luni și hotărând cu majoritate calificată, decide să le modifice.

(2)   Modificările aduse celorlalte dispoziții ale prezentului statut, în special cele referitoare la remunerație, indemnizații și prestații de asigurări sociale, sunt adoptate de Consiliu, hotărând în unanimitate, la propunerea comitetului director.

Articolul 173

În termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului statut sau de la intrarea în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constituții pentru Europa, în funcție de care eveniment survine mai întâi, Consiliul Uniunii Europene examinează și modifică prezentul statut sau adoptă o decizie privind expirarea sa, după caz.

Articolul 174

Decizia 2004/676/CE se abrogă.

Articolul 175

Prezenta decizie produce efecte de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 266, 13.10.2015, p.55.

(2)  Decizia 2004/676/CE a Consiliului din 24 septembrie 2004 privind statutul agenților din cadrul Agenției Europene de Apărare (JO L 310, 7.10.2004, p. 9).

(3)  Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului din 29 februarie 1968 de stabilire a statutului funcționarilor și a regimului aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene și de instituire a unor măsuri speciale aplicabile temporar funcționarilor Comisiei (regimul aplicabil celorlalți agenți) (JO L 56, 4.3.1968, p. 1).

(4)  Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 260/68 al Consiliului din 29 februarie 1968 de stabilire a condițiilor și a procedurii de aplicare a impozitului stabilit în beneficiul Comunităților Europene (JO L 56, 4.3.1968, p. 8).

---

---

---

---

---

---

---

12.8.2016

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 219/82

---

DECIZIA (UE) 2016/1352 A CONSILIULUI

din 4 august 2016

privind regimul aplicabil experților naționali detașați în cadrul Agenției Europene de Apărare și de abrogare a Deciziei 2004/677/CE

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolele 42 și 45,

având în vedere Decizia (PESC) 2015/1835 a Consiliului din 12 octombrie 2015 de definire a statutului, sediului și regulamentului de funcționare ale Agenției Europene de Apărare (1), în special articolul 11,

întrucât:

(1)

Detașarea de experți ar trebui să permită Agenției Europene de Apărare (denumită în continuare „agenția”) să beneficieze de cunoștințele și experiența profesională de înalt nivel ale experților respectivi, în special în domeniile în care o astfel de competență nu este disponibilă imediat în cadrul agenției.

(2)

Schimbul de experiență profesională și de cunoștințe în domeniul apărării, astfel cum este prevăzut în Decizia (PESC) 2015/1835, și funcțiile de sprijin conexe ar trebui să fie sprijinite prin afectarea temporară a unor experți naționali detașați (denumiți în continuare „END”) din sectoarele publice ale statelor membre.

(3)	Drepturile și obligațiile END ar trebui să garanteze că aceștia se achită de sarcinile lor numai în interesul agenției.

(4)	Termenul „detașare” se interpretează în contextul prezentei decizii.

(5)	Având în vedere că regimul instituit prin prezenta decizie ar trebui să îl înlocuiască pe cel prevăzut în Decizia 2004/677/CE a Consiliului (2), decizia respectivă ar trebui să fie abrogată,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Articolul 1

Domeniul de aplicare

Regimul instituit prin prezenta decizie se aplică END care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 2, detașați la agenție și care sunt experți detașați de către administrațiile publice ale statelor membre participante, la nivel național sau regional, în special ministerele apărării și/sau agențiile lor, organisme, colegiile naționale de apărare, institutele de cercetare, inclusiv cele în conformitate cu articolul 11 alineatul (4) litera (b) din Decizia (PESC) 2015/1835.

În conformitate cu articolul 11 alineatul (4) litera (a) din Decizia (PESC) 2015/1835, experții:

—	dintr-o țară terță cu care agenția a încheiat un acord administrativ; sau

—	din partea organizațiilor/entităților cu un acord administrativ cu agenția, cu condiția ca END să fie resortisant al unui stat membru al UE sau al unei țări terțe cu care agenția a încheiat un acord administrativ,

sunt detașați sau numiți, în temeiul articolului 26 alineatul (1) din respectiva decizie, în cadrul agenției cu acordul comitetului director, în conformitate cu condițiile care urmează a fi stabilite în acordurile respective.

Articolul 2

Condiții pentru detașare

Pentru a fi eligibili pentru detașare în cadrul agenției, experții trebuie:

1.	să fi fost angajați permanent sau pe bază contractuală de angajatorul acestora pe o perioadă de cel puțin 12 luni înainte de detașare;

2.	să rămână în serviciul angajatorului lor pe durata detașării și să fie remunerați în continuare de către angajatorul respectiv;

3.

să dispună de o experiență profesională de cel puțin trei ani cu normă întreagă în funcții de apărare, administrative, științifice, tehnice, operaționale, de consiliere sau de supraveghere relevante pentru îndeplinirea sarcinilor care le sunt atribuite. Angajatorul furnizează agenției, anterior detașării, o adeverință de angajare a expertului referitoare la ultimele douăsprezece luni;

4.	să fie resortisanți ai unui stat membru participant sau care intră sub incidența dispozițiilor de la articolul 1 al doilea paragraf;

5.	să aibă cunoștințe temeinice în ceea ce privește o limbă oficială a unuia dintre statele membre participante și cunoștințe satisfăcătoare în ceea ce privește o alta dintre aceste limbi, pentru a putea îndeplini sarcinile care le sunt încredințate.

Articolul 3

Procedura de selecție

(1)   END sunt selecționați în baza unei proceduri deschise și transparente stabilite în conformitate cu articolul 42.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor de la articolul 2 punctul 4, END sunt detașați pentru a asigura agenției serviciile unor persoane cu cele mai înalte standarde de competență, eficiență și integritate (merit). Detașarea acestora se efectuează pe criterii geografice cât mai largi, dintre resortisanții statelor membre participante. Statele membre participante și agenția cooperează pentru a asigura, pe cât posibil, un echilibru între femei și bărbați și pentru a respecta principiul șanselor egale.

(3)   Cererea de exprimare a interesului se transmite reprezentanțelor permanente ale statelor membre participante, misiunilor din țările terțe sau organizației sau entității, după caz, și se publică pe site-ul web al agenției. Cererea precizează descrierea posturilor, criteriile de selecție și termenul pentru depunerea candidaturilor. Candidații pentru un post de END trebuie să fie sponsorizați de autoritățile lor naționale, de organizația sau entitatea de care aparțin. Este necesară o confirmare sub forma unei scrisori de sponsorizare adresate agenției în măsura posibilului înainte de data-limită de primire a cererilor și, în orice caz, nu mai târziu de data de recrutare.

(4)   În cazul END fără plată și al experților naționali în formare profesională (denumiți în continuare „ENFP”), agenția poate decide selectarea unui END fără a urma procedurile de selecție menționate la alineatele (1) și (2).

(5)   Detașarea de experți este condiționată de cerințele specifice și capacitatea bugetară ale agenției.

(6)   Agenția creează un dosar individual pentru END. Acest dosar conține informații administrative relevante.

Articolul 4

Procedura administrativă pentru detașare

Detașările se pun în aplicare printr-un schimb de scrisori între directorul executiv al agenției și reprezentanța permanentă ori misiunea statului membru în cauză sau, după caz, organizația sau entitatea. Locul de detașare și grupul de funcții căruia îi va aparține END în cadrul unei grupe de funcții de administratori (denumită în continuare „AD”) sau al unei grupe de funcții de asistenți (denumită în continuare „AST”) sunt precizate în schimbul de scrisori. Schimbul de scrisori menționează, de asemenea, direcția/unitatea în care este detașat END, precum și o descriere detaliată a atribuțiilor pe care END trebuie să le îndeplinească. O copie a regimului aplicabil END în cadrul agenției se anexează la schimbul de scrisori.

Articolul 5

Perioada de detașare

(1)   Durata de detașare este de minimum două luni și de maximum trei ani. Aceasta poate face obiectul unor reînnoiri succesive pentru o durată totală care să nu depășească patru ani.

Cu toate acestea, în mod excepțional, la cererea directorului relevant și cu acordul prealabil al angajatorului, directorul executiv poate autoriza una sau mai multe prelungiri ale detașării care să depășească durata maximă de patru ani menționată la primul paragraf cu până la doi ani suplimentari.

(2)   Durata de detașare se stabilește la început în cadrul schimbului de scrisori prevăzut la articolul 4. Aceeași procedură se aplică și în cazul oricărei reînnoiri, prelungiri a duratei de detașare sau schimbări de post.

(3)   Un END care a fost anterior detașat la agenție poate fi detașat din nou, după consultarea cu administrația națională de origine, cu condiția ca END să continue să îndeplinească condițiile pentru detașare menționate la articolul 2 și în limita plafonului general stabilit la articolul 11 alineatul (5) din Decizia (PESC) 2015/1835.

Articolul 6

Obligațiile angajatorului

Pe întreaga perioadă a detașării, angajatorul END continuă:

(a)	să plătească salariul END;

(b)	să poarte răspunderea tuturor drepturilor sociale ale END, în special a celor privind securitatea socială, asigurările sociale și pensiile; și

(c)

să mențină, sub rezerva articolului 10 alineatul (2) litera (d), statutul administrativ al END fie ca funcționar permanent, fie ca agent contractual și să informeze directorul executiv al agenției în legătură cu eventualele modificări ale statutului administrativ al END fie ca funcționar permanent, fie ca agent contractual.

Articolul 7

Sarcini

(1)   END asistă personalul agenției și îndeplinesc atribuțiile și sarcinile care le-au fost încredințate de directorul executiv al agenției.

(2)   Luând în considerare alcătuirea personalului agenției și, în special, rolul acestuia în contribuția la rezultatele agenției, directorul executiv poate să încredințeze unui END sarcini de conducere dacă acest lucru este necesar în interesul serviciului.

În orice caz, un END nu poate să angajeze agenția din punct de vedere juridic.

(3)   Un END poate participa la delegații și reuniuni. Cu toate acestea, directorul executiv poate decide să limiteze participarea END la delegații și reuniuni doar:

(a)	pentru a însoți un membru al personalului agenției; sau

(b)	în cazul în care este singur, pentru a participa în calitate de observator sau numai în scopul informării.

(4)   Agenția este singura responsabilă de aprobarea rezultatelor atribuțiilor îndeplinite de END.

(5)   Agenția, angajatorul END și END depun toate eforturile pentru a evita orice conflict de interese real sau potențial în ceea ce privește sarcinile END pe durata detașării. În acest scop, agenția informează în timp util END și pe angajatorul acestuia cu privire la sarcinile prevăzute și cere fiecăruia dintre aceștia să confirme în scris că nu cunoaște niciun motiv pentru care END nu i s-ar putea repartiza sarcinile respective.

END este invitat, în special, să declare orice conflict potențial între anumite aspecte ale situației familiale a END (în special activitățile profesionale ale membrilor apropiați ai familiei sale sau ale membrilor familiei extinse ori eventualele interese financiare semnificative proprii sau ale acestor membri) și sarcinile preconizate pe durata detașării.

Angajatorul și END se angajează să semnaleze agenției orice schimbare a situației care, pe durata detașării, ar putea da naștere vreunui conflict de interese.

(6)   În cazul în care agenția consideră că natura atribuțiilor încredințate END necesită măsuri de precauție speciale în materie de securitate, se obține o autorizație de securitate înainte de detașarea END.

Articolul 8

Drepturile și obligațiile END

(1)   Pe durata detașării, un END acționează cu integritate. În special:

(a)

END își îndeplinește sarcinile care i-au fost încredințate și, în orice caz, se comportă ținând cont doar de interesele agenției. În special, în exercitarea sarcinilor sale, END nu acceptă instrucțiuni din partea angajatorului său, a niciunui guvern, a niciunei alte persoane, a niciunei alte societăți private sau a niciunui alt organism public și nu întreprinde nicio activitate pentru aceștia;

(b)	END se abține de la orice acțiune, în special de la orice exprimare publică a opiniilor, care ar putea aduce atingere demnității funcției sale în cadrul agenției;

(c)	END își informează superiorul ierarhic în cazul în care, în îndeplinirea sarcinilor sale, END trebuie să se pronunțe cu privire la o problemă în abordarea sau soluționarea căreia END are un interes personal de natură să îi compromită independența;

(d)

END nu publică, nici nu determină publicarea, singur sau în colaborare, a niciunui text al cărui subiect are legătură cu activitatea Uniunii, fără a fi obținut o autorizație în acest sens în condițiile și în conformitate cu normele în vigoare în cadrul agenției. Autorizația poate fi refuzată numai în cazul în care publicarea prevăzută este de natură să aducă atingere intereselor agenției sau ale Uniunii;

(e)	toate drepturile aferente oricăror lucrări efectuate de un END în îndeplinirea sarcinilor sale sunt proprietatea agenției;

(f)	END își stabilește reședința la locul de detașare sau la o asemenea distanță față de acesta încât să nu fie împiedicat în îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor care îi sunt încredințate;

(g)	END are obligația de a-l sprijini sau de a-l consilia pe superiorul ierarhic pe lângă care a fost detașat și este răspunzător în fața acestui superior pentru îndeplinirea sarcinilor care îi sunt încredințate.

(2)   Atât pe durata detașării, cât și ulterior, END dă dovadă de cea mai mare discreție cu privire la faptele și informațiile de care a luat cunoștință în îndeplinirea sau în legătură cu îndeplinirea sarcinilor sale. END nu comunică, sub nicio formă, niciunei persoane care nu este autorizată să ia cunoștință de acestea, niciun document și nicio informație care nu au fost făcute publice în mod legal și nu utilizează documentul sau informația respective în beneficiul său personal.

(3)   La încheierea detașării, END continuă să acționeze cu integritate și discreție pentru îndeplinirea noilor sarcini și pentru acceptarea anumitor posturi sau avantaje.

În acest scop, în cei trei ani care urmează duratei de detașare, END informează fără întârziere agenția cu privire la orice sarcină sau atribuție care ar putea da naștere unui conflict de interese în raport cu sarcinile îndeplinite de END pe durata detașării.

(4)   END se supune normelor de securitate în vigoare în cadrul agenției, inclusiv normelor de protecție a datelor și normelor de protecție a rețelei agenției. De asemenea, END se supune normelor care guvernează protecția intereselor financiare ale agenției.

(5)   Nerespectarea dispozițiilor alineatelor (1), (2) și (4) din prezentul articol pe durata detașării îndreptățește agenția să înceteze detașarea unui END în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) litera (c).

(6)   END notifică de îndată superiorului ierarhic, în scris, în cazul în care, pe durata detașării sale, END ia cunoștință de fapte din care se poate presupune existența următoarelor:

(a)	o posibilă activitate ilegală, inclusiv fraudă sau corupție, care aduce atingere intereselor agenției; sau

(b)	o conduită în raport cu exercitarea sarcinilor profesionale care poate constitui o încălcare gravă a obligațiilor personalului agenției sau ale END.

Prezentul alineat se aplică și în caz de încălcare gravă a unei obligații similare comise de un membru al personalului unei instituții a Uniunii, de orice altă persoană în serviciul unei instituții a Uniunii sau de orice prestator de servicii care acționează în numele unei instituții a Uniunii.

(7)   În cazul în care superiorul ierarhic primește notificarea menționată la alineatul (6) din prezentul articol, superiorul ierarhic ia măsurile prevăzute la articolul 27 din Decizia (UE) 2016/1351 a Consiliului (3) (denumită în continuare „statutul personalului agenției”). Articolele 27, 28 și 29 din statutul personalului agenției se aplică superiorului ierarhic în condițiile articolului 4 din prezenta decizie. Respectivele dispoziții se aplică, mutatis mutandis, și END în cauză, pentru a asigura respectarea drepturilor END.

Articolul 9

Suspendarea detașării

(1)   La cererea scrisă a END sau a angajatorului și cu acordul acestuia din urmă, agenția poate autoriza suspendarea detașării și poate stabili condițiile pentru aceasta. Pe durata suspendării:

(a)	indemnizațiile menționate la articolul 19 nu se plătesc;

(b)	cheltuielile menționate la articolul 20 se rambursează numai în cazul în care suspendarea are loc la cererea agenției.

(2)   Agenția informează angajatorul și reprezentanța permanentă sau misiunea statului în cauză.

Articolul 10

Încetarea perioadelor de detașare

(1)   Sub rezerva dispozițiilor alineatului (2), detașarea poate să înceteze la cererea agenției sau a angajatorului END, cu condiția acordării unui preaviz de trei luni. Detașarea poate să înceteze și la cererea END, cu condiția acordării unui preaviz cu aceeași durată și sub rezerva acordului angajatorului și al agenției.

(2)   În anumite împrejurări excepționale, detașarea poate să înceteze fără preaviz:

(a)	la inițiativa angajatorului END, în cazul în care interesele esențiale ale angajatorului o impun;

(b)	prin acord reciproc între agenție și angajator, la cererea adresată de END ambelor părți, în cazul în care interesele esențiale, personale sau profesionale, ale END, o impun;

(c)	la inițiativa agenției, în cazul nerespectării grave de către END a obligațiilor prevăzute în prezenta decizie. Agenția se consultă cu Reprezentanța permanentă sau cu misiunea statului în cauză și ia în considerare orice comentarii primite în legătură cu decizia sa;

(d)	la inițiativa agenției în eventualitatea încetării sau modificării statutului administrativ al END fie ca funcționar permanent, fie ca agent contractual al angajatorului. În prealabil, se oferă END posibilitatea de a prezenta observații.

(3)   În cazul în care detașarea încetează în temeiul alineatului (2) litera (c), agenția consultă de îndată angajatorul și reprezentanța permanentă sau misiunea statului în cauză.

CAPITOLUL II

Condițiile de lucru

Articolul 11

Securitatea socială

(1)   Înaintea începerii duratei de detașare, angajatorul certifică agenției faptul că, pe durata detașării, END se supune în continuare legislației privind securitatea socială care se aplică administrației publice naționale sau organizației sau entității în cadrul căreia END este angajat. În acest sens, administrația publică relevantă furnizează agenției atestatul menționat la articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (4) (denumit în continuare „documentul portabil A1”). Organizația sau entitatea furnizează END un certificat echivalent documentului portabil A1 și dovedește că legislația privind securitatea socială aplicabilă prevede rambursarea cheltuielilor medicale efectuate în străinătate.

(2)   De la începerea detașării sale, END este asigurat de agenție împotriva riscului de accidente. Agenția transmite END o copie a dispozițiilor aplicabile acestui tip de asigurare în ziua în care END se prezintă la directorul executiv al agenției pentru a îndeplini formalitățile administrative legate de detașare.

(3)   Atunci când, în cadrul unei delegații la care END participă în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) și cu articolul 29, este necesară o asigurare suplimentară sau specifică, cheltuielile aferente acesteia sunt suportate de agenție sau de administrația națională de origine în cazul END fără plată și ENFP, după consultarea statului membru în cauză referitor la misiune.

Articolul 12

Programul de lucru

(1)   END se supune normelor în vigoare în agenție în ceea ce privește programul de lucru, în funcție de cerințele postului care i se repartizează în cadrul agenției.

(2)   END lucrează cu normă întreagă pe toată durata detașării. La cererea justificată corespunzător a unui director, agenția poate autoriza un END să lucreze cu normă redusă, după ce a obținut acordul angajatorului, cu condiția ca acest lucru să fie compatibil cu interesele agenției.

(3)   În cazul în care programul de lucru cu normă redusă este autorizat, END lucrează cel puțin jumătate din durata normală a programului de lucru.

Articolul 13

Absența pe motiv de boală sau accident

(1)   În caz de absență pe motiv de boală sau de accident, END își anunță superiorul ierarhic în cel mai scurt timp, indicând adresa sa la momentul respectiv. END prezintă un certificat medical în cazul în care lipsește mai mult de trei zile consecutive și poate fi supus unui control medical organizat de către agenție.

(2)   În cazul în care absențele pe motiv de boală sau de accident de mai puțin de trei zile depășesc, în cursul unei perioade de douăsprezece luni, un total de douăsprezece zile, END prezintă un certificat medical pentru orice nouă absență pe motiv de boală sau accident.

(3)   În cazul în care absența pe motiv de boală sau de accident depășește o lună sau durata serviciului îndeplinit de către END, fiind luată în considerare cea mai lungă dintre aceste două perioade, indemnizațiile prevăzute la articolul 19 alineatele (1) și (2) se suspendă automat. Prezentul alineat nu se aplică în cazul unei boli legate de sarcină. Absența pe motiv de boală sau de accident nu se poate prelungi dincolo de durata detașării persoanei în cauză.

(4)   Cu toate acestea, dacă END este victima unui accident legat de locul său de muncă survenit pe durata de detașare, acesta continuă să primească integral indemnizațiile prevăzute la articolul 19 alineatele (1) și (2), pe toată perioada incapacității sale de muncă și până la sfârșitul duratei de detașare.

Articolul 14

Concediul anual, concediile speciale și zilele libere

(1)   Fără a aduce atingere dispozițiilor specifice stabilite în prezenta decizie, END se supune normelor în vigoare în cadrul agenției în ceea ce privește concediul anual, concediile speciale și zilele libere.

(2)   Concediul se acordă sub rezerva unei autorizații prealabile a unității la care este repartizat END.

(3)   La cererea motivată corespunzător a angajatorului, se pot acorda de către agenție până la două zile suplimentare de concediu special într-o perioadă de douăsprezece luni. Cererile sunt examinate de la caz la caz.

(4)   Nu se efectuează rambursări pentru zilele de concediu anual care nu sunt luate până la sfârșitul duratei de detașare.

(5)   Unui END a cărui perioadă de detașare este mai mică de șase luni i se poate acorda, pe baza unei cereri motivate din partea sa, un concediu special printr-o decizie a directorului executiv al agenției. Acest concediu special nu poate să depășească trei zile pentru întreaga perioadă a detașării. Înainte de a acorda concediul respectiv, directorul în cauză consultă în prealabil unitatea de resurse umane din cadrul agenției (denumită în continuare „unitatea de resurse umane”).

Articolul 15

Concediu special în scopul formării profesionale

În pofida articolului 14 alineatul (3), END a căror durată de detașare este de cel puțin șase luni li se poate acorda de către agenție un concediu special suplimentar în scopul formării profesionale de către angajator, la cererea motivată corespunzător de către angajator în vederea reintegrării END.

Articolul 16

Concediu de maternitate și de paternitate

(1)   Un END se supune normelor în vigoare în cadrul agenției în ceea ce privește concediul de maternitate și de paternitate.

(2)   Atunci când legislația națională a angajatorului prevede un concediu de maternitate mai lung, la solicitarea END și în urma acordului prealabil al angajatorului, detașarea este suspendată pe perioada care o depășește pe cea acordată de către agenție. În acest caz, o perioadă echivalentă cu perioada de suspendare se adaugă la sfârșitul detașării, în cazul în care interesele agenției o justifică.

(3)   În pofida alineatului (1), END poate solicita, cu acordul prealabil al angajatorului, o suspendare a detașării care să acopere în totalitate perioada acordată pentru concediul de maternitate. În acest caz, o perioadă echivalentă cu perioada de suspendare se adaugă la sfârșitul detașării, în cazul în care interesele agenției o justifică.

(4)   Alineatele (2) și (3) se aplică și în cazurile de adopție.

(5)   În cazul alăptării, END i se poate acorda la cerere, pe baza unui certificat medical care atestă acest fapt, un concediu special de maximum patru săptămâni care se calculează de la sfârșitul concediului de maternitate, perioadă în care aceasta va primi indemnizațiile prevăzute la articolul 19.

Articolul 17

Gestionare și control

Gestionarea și controlul timpului de lucru și ale absențelor sunt atribuțiile unității de resurse umane și ale direcției sau unității în care este repartizat END, în conformitate cu normele și procedurile în vigoare în cadrul agenției.

CAPITOLUL III

Indemnizații și cheltuieli

Articolul 18

Calcularea indemnizațiilor și cheltuielilor de călătorie

(1)   În sensul prezentei decizii, agenția stabilește locurile de recrutare, de detașare și de întoarcere ale END în ceea ce privește poziția geografică a acestor locuri, pe baza latitudinii și a longitudinii, calculată de către unitatea de resurse umane.

(2)   În sensul prezentei decizii:

(a)	locul de recrutare este locul în care END își îndeplinea sarcinile pentru angajatorul său înainte de detașare;

(b)	locul de detașare este Bruxelles;

(c)	locul de întoarcere este locul în care END urmează să își desfășoare activitatea principală după încetarea detașării.

Locul de recrutare se stabilește în schimbul de scrisori menționat la articolul 4.

(3)   În sensul prezentului articol, circumstanțele care decurg din activitatea efectuată de END pentru un stat, altul decât cel al locului de detașare, nu se iau în considerare.

Articolul 19

Indemnizații

(1)   END are dreptul, pe durata detașării, la o diurnă în conformitate cu aceleași criterii care se aplică indemnizației de expatriere pentru agenți temporari menționate la articolul 4 din anexa IV la statutul personalului agenției. În cazul în care aceste criterii sunt îndeplinite, diurna este de 128,67 EUR. În caz contrar, aceasta este de 32,18 EUR. Diurna trebuie să fie echivalentă cu cea plătită unui expert național detașat la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene.

(2)   END are dreptul, pe durata detașării, la o indemnizație lunară suplimentară acordată în conformitate cu tabelul de mai jos:

Distanța geografică dintre locul de recrutare și locul de detașare (în km)	Cuantum în EUR
0-150	0,00
> 150	82,70
> 300	147,03
> 500	238,95
> 800	385,98
> 1 300	606,55
> 2 000	726,04

(3)   Indemnizațiile menționate la alineatele (1) și (2) sunt destinate să acopere, de asemenea, costurile ocazionate de mutarea END și cheltuielile de călătorie anuale efectuate pe durata detașării. Indemnizațiile se plătesc pentru perioadele de delegație, de concediu anual, de concediu de maternitate, de paternitate sau de adopție, de concediu special și pentru zilele libere acordate de către agenție, fără a aduce atingere articolelor 14, 15 și 16. În cazul în care este autorizat programul de lucru cu normă redusă, END are dreptul la indemnizații reduse pe bază proporțională.

(4)   La începutul duratei de detașare, END beneficiază de un avans al cărui cuantum este echivalent cu 75 de zile de diurnă, iar această plată duce la stingerea oricărui drept la noi diurne pentru perioada căreia îi corespunde. În cazul în care detașarea în cadrul agenției se încheie înainte de expirarea perioadei luate în considerare la calcularea avansului, END este obligat să restituie cuantumul corespunzător părții restante din perioada respectivă.

(5)   La efectuarea schimbului de scrisori prevăzut la articolul 4, angajatorul informează agenția în legătură cu orice beneficiu primit de END similar celor prevăzute la alineatele (1) și (2) din prezentul articol. Cuantumul acestuia se deduce din indemnizațiile corespunzătoare plătite END de către agenție.

(6)   Actualizarea remunerațiilor și a indemnizațiilor adoptate prin aplicarea articolului 60 din statutul personalului agenției se aplică automat indemnizațiilor lunare și diurnelor în luna următoare adoptării lor, fără efect retroactiv. În urma adoptării, noile cuantumuri se publică în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 20

Cheltuieli de călătorie

(1)   END are dreptul pentru propria persoană la o rambursare forfetară a cheltuielilor de călătorie la începutul duratei de detașare.

(2)   Rambursarea forfetară se efectuează pe baza unei indemnizații calculate pe kilometru de distanță geografică între locul de recrutare și locul de detașare. Cuantumul indemnizației pentru distanța parcursă în kilometri se stabilește în conformitate cu articolul 7 din anexa IV la statutul personalului agenției.

(3)   END are dreptul la rambursarea, pentru propria persoană, a cheltuielilor de călătorie până la locul de întoarcere la sfârșitul duratei de detașare. Această rambursare nu poate avea ca obiect plata unei sume mai mari decât cea la care END ar fi avut dreptul în cazul întoarcerii la locul de recrutare.

(4)   Cheltuielile de călătorie pentru membrii familiei END nu se rambursează.

Articolul 21

Delegațiile și cheltuielile de delegație

(1)   END poate fi trimis în delegație.

(2)   Cheltuielile de delegație se rambursează în conformitate cu dispozițiile în vigoare în cadrul agenției.

Articolul 22

Formarea

END are dreptul să participe la cursurile de formare organizate de agenție, în cazul în care interesele agenției justifică acest lucru. Atunci când se ia o decizie privind permisiunea de a frecventa cursurile, trebuie luate în considerare interesele rezonabile ale END, în special cu privire la cariera sa profesională de după detașare.

Articolul 23

Dispoziții administrative

(1)   END se prezintă în prima zi a detașării sale la unitatea de resurse umane pertinentă pentru a completa formalitățile administrative necesare. Preluarea funcției de către END are loc la data de întâi sau șaisprezece a lunii.

(2)   Plățile se efectuează de către agenție în euro.

CAPITOLUL IV

Experți care efectuează o detașare fără plată

Articolul 24

Experți care efectuează o detașare fără plată

(1)   Un END poate fi detașat în cadrul agenției ca END fără plată în durata de detașare.

Această detașare nu implică plata niciunei indemnizații sau cheltuieli pentru agenție, cu excepția, după caz, a celor prevăzute la articolul 25.

(2)   Articolele 18, 19 și 20 nu se aplică acestor END fără plată.

Fără a aduce atingere articolului 8, comportamentul unui END fără plată reflectă întotdeauna faptul că END fără plată este detașat în cadrul agenției și este întotdeauna adaptat demnității funcției sale în cadrul agenției.

Articolul 25

Delegații

(1)   În cazul în care un END fără plată participă la delegații în alt loc decât locul de detașare, END fără plată este rambursat conform normelor în vigoare privind rambursarea delegațiilor funcționarilor, cu excepția cazului în care s-a încheiat un alt acord între agenție și angajator.

(2)   În cazul în care agenția acordă funcționarilor, în legătură cu o delegație, o asigurare specială pentru „grad înalt de risc”, acest regim este acordat, în egală măsură, unui END fără plată care participă la delegația în cauză.

(3)   Un END fără plată care participă la o delegație în afara teritoriului Uniunii este supus acordurilor de securitate în vigoare în cadrul agenției în ceea ce privește delegațiile respective.

Articolul 26

END fără plată nu trebuie incluși în schema de personal. Cu toate acestea, în scopuri de informare și de transparență, numărul acestora se raportează comitetului director în cadrul rapoartelor anuale ale directorului executiv.

CAPITOLUL V

End plătiți din bugetele aferente proiectelor sau programelor ad-hoc

Articolul 27

Prezenta decizie se aplică, de asemenea, END ale căror indemnizații sunt plătite din bugetele aferente proiectelor sau programelor ad-hoc ale agenției, menționate la articolele 19 și 20 din Decizia (PESC) 2015/1835 (denumiți în continuare „END ad-hoc”).

Articolul 28

END ad-hoc trebuie să li se încredințeze exclusiv proiecte sau programe ad-hoc al căror buget finanțează indemnizațiile și cheltuielile lor respective.

Recrutarea END ad-hoc este supusă aprobării prealabile a statelor membre participante relevante, pe baza unei propuneri, inclusiv a proiectului de anunț de post vacant asociat fiecărui post, din partea unuia sau mai multora dintre statele membre participante relevante sau din partea agenției.

Articolul 29

END ad-hoc nu trebuie incluși în schema de personal. Cu toate acestea, în scopuri de informare și de transparență, numărul acestora se raportează comitetului director în cadrul rapoartelor anuale ale directorului executiv.

Articolul 30

Bugetele aferente proiectelor sau programelor ad-hoc care acoperă indemnizațiile și cheltuielile END ad-hoc pot fi formate din contribuții primite de la țările terțe care participă la astfel de proiecte și programe, în conformitate cu articolul 26 alineatul (5) din Decizia (PESC) 2015/1835.

În pofida dispozițiilor celui de al doilea paragraf de la articolul 1, contribuțiile respective nu permit resortisanților din țările terțe în cauză să fie considerați eligibili în cadrul procedurilor de recrutare a END ad-hoc.

CAPITOLUL VI

Experții naționali în formare profesională

Articolul 31

Dispoziții generale și definiții

Experții naționali în formare profesională (denumiți în continuare „ENFP”) sunt END care sunt admiși în cadrul agenției pentru scopuri de formare profesională.

Articolul 32

Scopul formării profesionale

(1)   Scopul formării profesionale este:

(a)	să ofere ENFP experiența metodelor de lucru și a proiectelor agenției;

(b)	să le permită să dobândească experiență practică și înțelegerea activității curente a agenției și să le ofere oportunitatea de a lucra într-un mediu multicultural și multilingv;

(c)	să permită personalului din administrațiile naționale, în special Ministerul Apărării, să pună în practică cunoștințele dobândite în timpul studiilor, în special în domeniile lor de responsabilitate respective.

(2)   În ceea ce o privește, agenția beneficiază de contribuția unor persoane care pot oferi un nou punct de vedere și cunoștințe actualizate care vor completa activitatea zilnică a instituției și își creează o rețea de persoane cu experiență directă a procedurilor sale.

Articolul 33

Eligibilitate

Dispozițiile articolului 2, cu excepția alineatului (3), se aplică prin analogie ENFP.

Articolul 34

Durata formării profesionale

(1)   Stagiile profesionale durează între trei și douăzeci și patru de luni. Durata se stabilește la început și poate fi extinsă din motive justificate în mod corespunzător, în limita a maximum douăzeci și patru de luni.

(2)   Un ENFP poate finaliza un singur stagiu profesional.

Articolul 35

Organizarea formării profesionale

Pe toată durata stagiului profesional, ENFP sunt supravegheați de un consilier pe probleme de formare. Consilierul pe probleme de formare trebuie să informeze unitatea de resurse umane cu privire la orice incidente semnificative pe durata stagiului profesional, în special absențe, boli, accidente sau întreruperi, de care știe sau de care a fost informat de către ENFP.

ENFP trebuie să respecte instrucțiunile date de consilierii lor pe probleme de formare, superiorii lor ierarhici din cadrul direcției sau serviciului la care sunt detașați și unitatea de resurse umane.

ENFP sunt autorizați să participe la reuniuni, cu excepția cazului în care acestea sunt confidențiale sau cu difuzare restrânsă și ENFP nu are nicio autorizare de securitate, să primească documentație și să participe la activitățile departamentului în care sunt detașați.

Articolul 36

Suspendarea stagiului profesional

La solicitarea scrisă a ENFP sau a angajatorului acestuia, cu acordul prealabil al acestuia din urmă, directorul executiv al agenției poate autoriza o suspendare foarte scurtă a stagiului profesional sau încetarea anticipată a acestuia. ENFP poate reveni pentru a-și încheia perioada rămasă din stagiul profesional, dar numai până la sfârșitul perioadei respective. Stagiul nu poate, în niciun caz, să fie prelungit.

Articolul 37

Condițiile de muncă și remunerația

(1)   Articolul 2 alineatul (3), articolele 3, 5, 18, 19 și 20 nu se aplică ENFP.

(2)   ENFP sunt considerați a fi END fără plată în sensul capitolului IV. Aceștia continuă să fie plătiți de către angajatorul lor fără compensații financiare plătite de agenție.

Agenția nu acceptă cererile de granturi sau taxele sau rambursarea cheltuielilor de deplasare sau a altor cheltuieli, altele decât rambursarea cheltuielilor de delegație suportate în cadrul stagiului profesional.

Articolul 38

Rapoarte și certificat de participare

ENFP care au încheiat perioada de formare profesională stipulată trebuie să completeze rapoartele de evaluare solicitate de către unitatea de resurse umane, la sfârșitul stagiului lor. Consilierii pe probleme de formare trebuie, de asemenea, să completeze raportul de evaluare relevant.

Sub rezerva completării rapoartelor respective, ENFP care și-au încheiat stagiile profesionale primesc un certificat care menționează datele desfășurării formării profesionale și departamentul în care aceasta a avut loc.

Articolul 39

ENFP nu trebuie incluși în schema de personal. Cu toate acestea, în scopuri de informare și de transparență, numărul acestora se raportează comitetului director în cadrul rapoartelor anuale ale directorului executiv.

CAPITOLUL VII

Contestații

Articolul 40

Contestații

Fără a aduce atingere posibilităților de a intenta o acțiune în justiție după preluarea funcției, în conformitate cu condițiile și termenele prevăzute la articolul 263 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, orice END poate depune, la autoritatea abilitată să încheie contracte de muncă în conformitate cu statutul personalului agenției (denumită în continuare „AAIC”), o contestație cu privire la un act emis de AAIC în temeiul prezentei decizii, care afectează în mod negativ END, cu excepția actelor care sunt o consecință directă a deciziilor luate de angajator.

Contestația se depune în termen de două luni. Această perioadă curge de la data notificării persoanei în cauză în privința deciziei, însă în niciun caz mai târziu de data la care aceasta din urmă a primit notificarea. În termen de patru luni de la data depunerii contestației, AAIC notifică persoanei în cauză o decizie motivată. În cazul în care, la expirarea termenului menționat, END nu a primit niciun răspuns la reclamație, se consideră că contestația este implicit respinsă.

CAPITOLUL VIII

Dispoziții finale

Articolul 41

Furnizarea de informații

Reprezentanțele permanente ale tuturor statelor membre sunt informate în fiecare an cu privire la numărul END din cadrul agenției. Aceste informații cuprind, de asemenea:

(a)	naționalitățile END detașați dintr-o organizație sau entitate, astfel cum se prevede la al doilea paragraf de la articolul 1;

(b)	orice excepție de la procedura de selecție în conformitate cu articolul 3 alineatul (3);

(c)	afectarea tuturor END;

(d)	orice suspendare sau încetare anticipată a detașării END în conformitate cu articolele 9 și 10;

(e)	actualizarea anuală a indemnizațiilor END în conformitate cu articolul 19.

Articolul 42

Delegarea de competențe

Toate competențele conferite agenției în temeiul prezentei decizii se exercită de către AAIC.

Articolul 43

Abrogare

Decizia 2004/677/CE se abrogă. Cu toate acestea, articolele 15-19 se aplică în continuare pentru END solicitanți în cazul detașărilor aflate în curs la data intrării în vigoare a prezentei decizii, fără a aduce atingere articolului 44.

Articolul 44

Intrare în vigoare și aplicare

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică oricărei noi detașări, reînnoiri sau prelungiri de detașare începând cu prima zi a lunii următoare celei în care prezenta decizie intră în vigoare.

---

(1)  JO L 266, 13.10.2015, p. 55.

(2)  Decizia 2004/677/CE a Consiliului din 24 septembrie 2004 privind regimul aplicabil experților și militarilor naționali detașați în cadrul Agenției Europene de Apărare (JO L 310, 7.10.2004, p. 64).

(3)  Decizia (UE) 2016/1351 a Consiliului din 4 august privind Statutul personalului Agenției Europene de Apărare (a se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial).

(4)  Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 284, 30.10.2009, p. 1).

---

12.8.2016

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 219/98

---

DECIZIA (UE) 2016/1353 A CONSILIULUI

din 4 august 2016

privind normele financiare ale Agenției Europene de Apărare și de abrogare a Deciziei 2007/643/PESC

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Decizia (PESC) 2015/1835 a Consiliului din 12 octombrie 2015 de definire a statutului, sediului și regulamentului de funcționare ale Agenției Europene de Apărare (1), în special articolul 18,

întrucât:

(1)	La 18 septembrie 2007, Consiliul a adoptat Decizia 2007/643/PESC a Consiliului (2) din 18 septembrie 2007 privind normele financiare ale Agenției Europene de Apărare și normele privind achizițiile publice și contribuțiile financiare din bugetul operațional al Agenției Europene de Apărare.

(2)	Ca urmare a adoptării Deciziei (PESC) 2015/1835, se impune abrogarea Deciziei 2007/643/PESC și stabilirea unor noi norme financiare ale Agenției Europene de Apărare,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

TITLUL I

OBIECT ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiect

Prezenta decizie stabilește normele financiare esențiale ale Agenției Europene de Apărare (denumită în continuare „agenția”).

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiții:

(a)	„stat membru participant” înseamnă un stat membru care participă la agenție;

(b)	„state membre contribuitoare” înseamnă statele membre participante care contribuie la un anumit proiect sau program al agenției;

(c)	„bugetul general” înseamnă bugetul general stabilit în conformitate cu articolul 13 din Decizia (PESC) 2015/1835;

(d)	„venituri suplimentare” al căror conținut este stabilit la articolul 15 din Decizia (PESC) 2015/1835;

(e)	„ordonatorul de credite” este directorul executiv al agenției care exercită atribuțiile definite la articolul 10 alineatul (5) din Decizia (PESC) 2015/1835;

(f)	„buget” înseamnă un instrument care, pentru fiecare exercițiu financiar, prevede și autorizează toate veniturile și cheltuielile considerate necesare pentru agenție;

(g)

„control” înseamnă orice măsură luată pentru a furniza o asigurare rezonabilă cu privire la eficacitatea, eficiența și economia de operațiuni, fiabilitatea informațiilor, protecția activelor și a informațiilor, prevenirea, depistarea și corectarea fraudelor și neregulilor și monitorizarea acestora, precum și buna gestionare a riscurilor legate de legalitatea și regularitatea tranzacțiilor subiacente, avându-se în vedere caracterul multianual al programelor, precum și natura plăților respective. Controalele pot presupune diverse verificări, precum și punerea în aplicare a oricăror politici și proceduri în vederea atingerii obiectivelor menționate la prima teză;

(h)	„verificare” înseamnă verificarea unui aspect specific al unei operațiuni de venituri sau cheltuieli.

TITLUL II

BUGETUL AGENȚIEI

Articolul 3

Bugetul agenției

Bugetul agenției include bugetul general, bugetele asociate cu activitățile aferente proiectelor sau programelor ad-hoc astfel cum este prevăzut la capitolul IV din Decizia (PESC) 2015/1835, precum și orice alt buget care rezultă din veniturile suplimentare.

CAPITOLUL 1

Principiile bugetare

Articolul 4

Respectarea principiilor bugetare

În conformitate cu articolul 12 din Decizia (PESC) 2015/1835, bugetul agenției se întocmește și este pus în aplicare în conformitate cu principiile bugetare stabilite în prezenta decizie.

Articolul 5

Principiile unității și exactității bugetare

(1)   Nu se colectează niciun venit și nu se efectuează nicio cheltuială dacă acestea nu sunt înscrise într-o categorie din bugetul agenției.

(2)   Nu poate fi angajată sau ordonanțată nicio cheltuială în plus față de creditele autorizate în bugetul agenției.

(3)   Niciun credit nu poate fi înregistrat în bugetul agenției decât dacă se referă la un articol de cheltuieli considerat necesar.

(4)   Dobânda generată de plăți de prefinanțare efectuate de la bugetul agenției nu revine agenției.

Articolul 6

Principiul anualității

(1)   Creditele înregistrate în bugetul agenției se autorizează pentru exercițiul financiar care începe la data de 1 ianuarie și se încheie la data de 31 decembrie.

(2)   Creditele de angajament acoperă costurile totale ale angajamentelor juridice asumate în cursul exercițiului financiar sau până la data de 31 martie a anului următor în cazul angajamentelor juridice pentru care au fost întreprinse până la data de 31 decembrie cea mai mare parte a etapelor pregătitoare.

(3)   Creditele de plată acoperă plăți efectuate pentru onorarea angajamentelor juridice asumate în cursul exercițiului financiar sau al exercițiilor financiare anterioare.

(4)   Având în vedere nevoile agenției și sub rezerva aprobării de către Comitetul director în conformitate cu articolul 15, creditele neutilizate pot fi înscrise în situațiile estimative ale veniturilor și cheltuielilor pentru următorul exercițiu financiar. Aceste credite trebuie utilizate cu prioritate.

(5)   Alineatele (1)-(4) nu exclud posibilitatea ca angajamentele bugetare pentru acțiunile a căror realizare depășește un exercițiu financiar să fie repartizate în mai multe exerciții, în tranșe anuale.

Articolul 7

Principiul echilibrului

(1)   Veniturile și creditele de plată trebuie să fie echilibrate.

(2)   Agenția nu poate realiza împrumuturi în cadrul bugetului agenției.

(3)   Orice excedent bugetar apărut în bugetul general al agenției în cadrul unui anumit exercițiu financiar este considerat drept credit la dispoziția statelor membre participante și le este restituit sub formă de deducere din cea de a treia rată a următorului exercițiu financiar.

Articolul 8

Principiul unității de cont

Bugetul agenției se întocmește și se execută în euro, iar conturile se prezintă în euro. Totuși, pentru fluxurile de numerar, contabilul este autorizat să efectueze operațiuni în alte monede.

Articolul 9

Principiul universalității

Veniturile totale acoperă creditele totale de plată. Toate veniturile și cheltuielile se înregistrează integral în buget, fără compensări reciproce.

Articolul 10

Principiul specificității

(1)   Creditele se alocă integral unor destinații specifice, defalcate cel puțin pe titluri și capitole.

(2)   Ordonatorul de credite poate efectua transferuri nelimitate de credite de la un capitol la altul, iar de la un titlu la altul până la o limită totală de 10 % din creditele exercițiului financiar indicate în linia bugetară de la care este făcut transferul.

Dincolo de limita menționată la primul paragraf, ordonatorul de credite propune Comitetului director efectuarea de transferuri de credite de la un titlu la altul. Comitetul director are la dispoziție trei săptămâni pentru a se opune unor astfel de transferuri. După expirarea acestui termen, se consideră că transferurile sunt acceptate.

Ordonatorul de credite informează Comitetul director în legătură cu orice transfer efectuat în temeiul primului paragraf. Propunerile de transferuri și transferurile efectuate sunt însoțite de documente justificative detaliate care prezintă execuția creditelor și de estimarea necesarului până la sfârșitul exercițiului financiar, atât pentru categoriile bugetare care urmează să fie creditate, cât și pentru acelea din care se repartizează creditele.

Articolul 11

Principiul bunei gestiuni financiare

(1)   Creditele se utilizează în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, și anume în conformitate cu principiile economiei, eficienței și eficacității.

(2)   Principiul economiei prevede ca resursele utilizate de agenție pentru desfășurarea activităților sale să fie puse la dispoziție în timp util, în cantitatea și la calitatea adecvate și la cel mai bun preț.

Principiul eficienței se referă la raportul optim dintre resursele utilizate și rezultatele obținute.

Principiul eficacității se referă la îndeplinirea obiectivelor specifice stabilite și obținerea rezultatelor scontate.

Articolul 12

Controlul intern al execuției bugetare

(1)   Bugetul agenției este executat în conformitate cu controlul intern concret și eficient.

(2)   În scopul execuției bugetului agenției, controlul intern este definit drept un proces aplicabil la toate nivelurile gestiunii și menit să asigure în mod rezonabil realizarea următoarelor obiective:

(a)	eficacitatea, eficiența și economia operațiunilor;

(b)	fiabilitatea informațiilor;

(c)	protecția activelor și a informațiilor;

(d)	prevenirea, depistarea, corectarea și monitorizarea fraudelor și a neregulilor;

(e)	buna gestionare a riscurilor legate de legalitatea și regularitatea tranzacțiilor subiacente.

(3)   Eficacitatea și eficiența controlului intern se bazează pe bunele practici internaționale și includ, în special, elementele prevăzute la articolul 32 alineatele (3) și (4) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (3), ținând cont de structura și de dimensiunea agenției, de natura sarcinilor încredințate acesteia și de sumele și riscurile financiare și operaționale implicate.

Articolul 13

Principiul transparenței

(1)   Bugetul agenției se întocmește și se execută și conturile se prezintă în conformitate cu principiul transparenței.

(2)   Sub rezerva articolului 35 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, bugetul agenției, inclusiv schema de personal și bugetele rectificative, astfel cum au fost adoptate, sunt publicate pe site-ul internet al agenției în termen de patru săptămâni de la adoptarea acestora.

TITLUL III

DISPOZIȚII APLICABILE BUGETULUI GENERAL

CAPITOLUL 1

Planificarea financiară

Articolul 14

Bugetul general

(1)   Până la data de 31 martie a fiecărui an, directorul agenției transmite Comitetului director o estimare preliminară a proiectului de buget general pentru anul următor.

(2)   Până la data de 30 iunie a fiecărui an, directorul agenției propune Comitetului director o estimare preliminară revizuită a proiectului de buget general pentru anul următor, însoțită de proiectul cadrului de planificare pe trei ani.

(3)   Până la data de 30 septembrie a fiecărui an, directorul agenției propune Comitetului director proiectul de buget general, însoțit de proiectul cadrului de planificare pe trei ani. Proiectul cuprinde:

(a)

creditele considerate necesare: (i) pentru a acoperi costurile aferente funcționării, personalului și reuniunilor agenției; (ii) pentru obținerea de consiliere externă, în special de analize operaționale, consiliere esențială pentru îndeplinirea de către agenție a atribuțiilor sale, precum și pentru activități specifice în folosul tuturor statelor membre participante;

(b)	o previzionare a veniturilor necesare pentru a acoperi cheltuielile.

(4)   Comitetul director are ca obiectiv să se asigure că creditele menționate la alineatul (3) litera (a) punctul (ii) constituie o parte importantă din totalul creditelor menționate la alineatul (3). Respectivele credite reflectă necesități reale și permit agenției să își asume un rol operațional.

(5)   Proiectul de buget general este însoțit de justificări detaliate și de o schemă de personal.

(6)   Hotărând în unanimitate, Comitetul director poate decide includerea în proiectul de buget general a unui proiect sau program specific, atunci când acestea aduc, în mod evident, un beneficiu tuturor statelor membre participante.

(7)   Creditele sunt clasificate pe titluri și capitole în cadrul cărora cheltuielile sunt grupate în funcție de natura sau destinația lor și subdivizate, după caz, în articole.

(8)   Fiecare titlu poate include un capitol intitulat „credite provizorii”. Aceste credite se introduc acolo unde există o incertitudine, pe baza unor motive serioase, cu privire la valoarea creditelor necesare sau la posibilitatea de execuție a creditelor înscrise.

(9)   Veniturile se constituie din:

(a)	contribuții ale statelor membre participante, în funcție de baremul bazat pe venitul național brut (VNB);

(b)	alte venituri, inclusiv rețineri din remunerațiile personalului și dobânzi provenind din conturile bancare ale agenției.

Proiectul de buget general conține linii destinate veniturilor alocate și menționează sumele prevăzute, atunci când este posibil.

(10)   Comitetul director, hotărând în unanimitate, adoptă proiectul de buget general până la data de 31 decembrie a fiecărui an. În acest context, Comitetul director este prezidat de șeful agenției sau de un reprezentant numit de către șeful agenției ori de un membru al Comitetului director invitat în acest sens de către șeful agenției. Directorul executiv declară că bugetul a fost adoptat și notifică acest lucru statelor membre participante.

(11)   În cazul în care, la începutul unui exercițiu financiar, proiectul de buget general nu a fost adoptat, pentru oricare capitol sau subdiviziune a bugetului nu se poate cheltui, în fiecare lună, mai mult de a douăsprezecea parte din creditele bugetare pentru anul precedent. În același timp, prin respectiva măsură nu se pot pune la dispoziția agenției credite care depășesc a douăsprezecea parte din cele prevăzute în proiectul de buget general în curs de elaborare. Comitetul director poate autoriza, hotărând cu majoritate calificată, pe baza unei propuneri din partea directorului executiv, cheltuieli care depășesc a douăsprezecea parte, cu condiția ca creditele bugetare generale pentru anul financiar respectiv să nu depășească pe cele din anul financiar anterior. Directorul executiv poate solicita contribuțiile necesare pentru acoperirea creditelor autorizate în temeiul prezentei dispoziții care sunt scadente în termen de 30 de zile de la transmiterea cererii de contribuții.

Articolul 15

Bugetul rectificativ

(1)   În cazul unor împrejurări inevitabile, excepționale sau neprevăzute, directorul executiv poate propune Comitetului director un proiect de buget rectificativ.

(2)   Proiectul de buget rectificativ este întocmit, propus, adoptat și notificat conform aceleiași proceduri valabile pentru bugetul general. Comitetul director acționează ținând cont de urgența acestor circumstanțe.

CAPITOLUL 2

Actori financiari și execuția bugetară în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare

Articolul 16

Competențele și sarcinile ordonatorului de credite

(1)   Directorul executiv exercită sarcinile de ordonator de credite. Ordonatorul de credite execută bugetul general în conformitate cu prezentele norme financiare și cu principiul bunei gestiuni financiare, pe propria răspundere și în limitele creditelor autorizate. Ordonatorul de credite este responsabil de asigurarea conformității cu cerințele de legalitate și de regularitate.

(2)   Directorul executiv poate delega competențele de execuție bugetare personalului agenției căruia i se aplică Decizia (UE) 2016/1351 a Consiliului (4) (denumit în continuare „statutul personalului agenției”), în conformitate cu condițiile prevăzute în respectivele norme financiare. Persoanele împuternicite astfel nu pot acționa decât în limitele competențelor care le-au fost delegate în mod expres.

(3)   Sarcinile de expertiză tehnică și sarcinile administrative, preparatorii și auxiliare care nu implică exercitarea autorității publice sau utilizarea competențelor discreționare de apreciere pot fi încredințate prin contract unor entități sau organisme externe.

(4)   Ținând seama în mod corespunzător de riscurile specifice mediului de gestiune și naturii acțiunilor finanțate, directorul executiv propune Comitetului director și instituie structura organizatorică și sistemele interne de control adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor sale. Instituirea acestei structuri și a acestor sisteme are loc pe baza unei analize a riscurilor, în care se ține seama de eficacitatea lor din punctul de vedere al costurilor.

Comitetul director dă avizul conform pentru deciziile referitoare la structura organizațională a agenției.

Directorul executiv poate înființa o funcție de expertiză și consiliere destinată să îl asiste la controlarea riscurilor specifice activităților sale.

(5)   Ordonatorul de credite păstrează documentele justificative ale operațiunilor desfășurate pentru o perioadă de cinci ani de la data deciziei de acordare a descărcării de gestiune către agenție în ceea ce privește execuția bugetului general pentru exercițiul în cauză.

(6)   Articolul 31 din Decizia (PESC) 2015/1835se aplică tratamentului datelor cu caracter personal.

Articolul 17

Controalele ex ante

(1)   Fiecare operațiune face obiectul cel puțin unui control ex ante, bazat pe o analiză a documentelor și a rezultatelor disponibile în urma controalelor efectuate deja, referitoare la aspectele operaționale și financiare ale operațiunii.

Controalele ex ante constau în inițierea și verificarea unei operațiuni.

Inițierea și verificarea unei operațiuni sunt funcții separate.

(2)   Prin inițierea unei operațiuni se înțelege ansamblul operațiunilor de pregătire a adoptării actelor de execuție a bugetului agenției.

(3)   Prin verificarea ex ante a unei operațiuni se înțelege ansamblul verificărilor ex ante efectuate de către ordonatorul de credite pentru a verifica aspectele operaționale și financiare. Pentru o operațiune dată, verificarea se realizează de membri ai personalului diferiți de cei care au inițiat operațiunea.

(4)   În cadrul controalelor ex ante se verifică dacă documentele justificative solicitate și alte informații disponibile sunt coerente.

Frecvența și intensitatea controalelor ex ante sunt determinate de ordonatorul de credite pe baza unor considerații care țin seama de analiza riscurilor și de raportul costuri-eficacitate. În cazul în care există îndoieli, ordonatorul de credite competent de validarea plății respective solicită informații suplimentare sau efectuează un control la fața locului, în vederea obținerii unei asigurări rezonabile în cadrul controlului ex ante.

Scopul controalelor ex ante este de a stabili dacă:

(a)	cheltuielile și veniturile sunt conforme și respectă dispozițiile aplicabile;

(b)	s-a aplicat principiul bunei gestiuni financiare instituit la articolul 11.

În scopul controalelor, o serie de tranzacții individuale similare legate de cheltuielile curente cu salarii, pensii, rambursarea cheltuielilor de misiune și a cheltuielilor medicale pot fi considerate de către ordonatorul de credite ca fiind o singură operațiune.

Articolul 18

Controalele ex post

(1)   Ordonatorul de credite delegat poate efectua controale ex post pentru a verifica operațiunile deja aprobate în urma controalelor ex ante. Aceste controale pot fi organizate pe bază de sondaj, în funcție de riscuri.

Controalele ex post pot fi efectuate pe bază de documente și, dacă este cazul, la fața locului.

(2)   Controalele ex post sunt efectuate de alți membri ai personalului decât aceia care efectuează controalele ex ante. Membrii personalului însărcinați cu efectuarea controalelor ex post nu se află în subordinea membrilor personalului însărcinați cu efectuarea controalelor ex ante.

Personalul responsabil de controlarea gestionării operațiunilor financiare posedă competențele profesionale necesare.

Articolul 19

Raportare anuală

Directorul executiv raportează anual Comitetului director în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor sale. În acest sens, directorul executiv transmite conturile anuale ale agenției, cu respectarea termenelor stabilite la articolul 44.

Conturile anuale ale agenției conțin diferite secțiuni, în special:

(a)	raportul de activitate, care cuprinde principalele aspecte ale exercițiului financiar;

(b)	situațiile financiare;

(c)	raportul privind execuția bugetară.

Conturile finale sunt însoțite de o notă redactată de contabil, prin care acesta declară că respectivele conturi anuale au fost întocmite în conformitate cu principiile, regulile și metodele contabile aplicabile.

Conturile finale conțin informații financiare și de gestionare, inclusiv rezultatele controalelor, în care se declară că, exceptând unele dispoziții contrare referitoare la domenii precise ale veniturilor și cheltuielilor, directorul executiv are în mod rezonabil garanția că:

(a)	informațiile cuprinse în raport oferă o imagine reală și fidelă;

(b)	resursele alocate activităților descrise în raport au fost utilizate în scopul preconizat și în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare;

(c)

procedurile de control instituite oferă garanția necesară cu privire la legalitatea și regularitatea tranzacțiilor subiacente. Raportul de activitate indică rezultatele operațiunilor în raport cu obiectivele stabilite, riscurile aferente operațiunilor respective, utilizarea resurselor furnizate, precum și eficacitatea și eficiența sistemelor de control intern, inclusiv o evaluare globală a costurilor și beneficiilor controalelor.

Articolul 20

Situația financiară

(1)   Situațiile financiare se prezintă în euro și cuprind:

(a)	bilanțul și contul de rezultat, care reprezintă toate activele și pasivele și situația financiară, precum și rezultatul economic la data de 31 decembrie a exercițiului anterior; acestea sunt prezentate în conformitate cu regulile contabile menționate la articolul 39;

(b)	situația fluxurilor de numerar, care prezintă sumele colectate și plătite în cursul exercițiului și situația finală de trezorerie;

(c)	situația modificărilor în structura activelor nete, care prezintă o sinteză a mișcărilor înregistrate în cursul exercițiului la rezerve și la rezultatele acumulate.

(2)   Notele la situațiile financiare completează și detaliază informațiile prezentate în situațiile menționate la alineatul (1) și oferă toate informațiile adiționale prevăzute de practica contabilă acceptată pe plan internațional, în cazul în care informațiile în cauză sunt relevante pentru activitățile agenției.

Articolul 21

Raportul privind execuția bugetară

Raportul privind execuția bugetară al agenției include bugetul general și bugetele aferente activităților ad-hoc și veniturilor suplimentare; raportul este prezentat în euro. Raportul privind execuția bugetară respectă aceeași structură ca bugetul.

Acesta cuprinde:

(a)	raportul care agregă toate operațiunile bugetare ale exercițiului pe venituri și cheltuieli;

(b)	notele explicative, care completează și comentează informațiile prezentate în raport.

Articolul 22

Protejarea intereselor financiare ale agenției

(1)   Dacă un membru al personalului implicat în gestiunea financiară și controlul tranzacțiilor consideră că o decizie pe care trebuie să o aplice sau să o accepte la solicitarea superiorului său ierarhic implică nereguli sau este contrară principiilor bunei gestiuni financiare sau normelor profesionale pe care trebuie să le respecte acel membru al personalului, acesta îl informează în scris pe directorul executiv, care răspunde în scris. În cazul în care directorul executiv nu ia măsuri sau confirmă decizia sau instrucțiunea inițială, iar membrul personalului consideră că această confirmare nu constituie un răspuns rezonabil la preocuparea sa, membrul personalului îl informează în scris pe directorul agenției.

(2)   În eventualitatea unor activități ilegale, de fraudă sau de corupție care pot prejudicia interesele agenției sau ale membrilor acesteia, membrul personalului informează autoritățile și organismele desemnate de legislația aplicabilă. Colegiul auditorilor, precum și orice auditor extern care desfășoară activități de audit financiar în cadrul agenției informează ordonatorul de credite despre orice suspiciune de activități ilegale, de fraudă sau de corupție care ar putea dăuna intereselor agenției sau ale membrilor acesteia.

Articolul 23

Contabilul

(1)   Comitetul director numește un contabil care se supune statutului personalului agenției, care acționează pe deplin independent în îndeplinirea sarcinilor sale și răspunde în fața Comitetului director. Contabilul este responsabil în cadrul agenției cu:

(a)	execuția corectă a plăților, încasarea veniturilor și recuperarea creanțelor constatate;

(b)	ținerea contabilității, precum și întocmirea și prezentarea conturilor în conformitate cu dispozițiile capitolului 6 din prezentul titlu și ale articolelor 19, 20 și 21;

(c)	punerea în aplicare a normelor contabile și a planului de conturi, în conformitate cu capitolul 6 din prezentul titlu;

(d)	validarea sistemelor stabilite de către ordonatorul de credite destinate furnizării sau justificării informațiilor contabile; în acest sens, contabilul este împuternicit să verifice în orice moment conformitatea cu criteriile de validare;

(e)	gestionarea trezoreriei.

(2)   Contabilul obține de la ordonatorul de credite toate informațiile necesare pentru întocmirea conturilor care oferă o imagine reală și fidelă a situației financiare a agenției și a execuției bugetare. Ordonatorul de credite garantează fiabilitatea informațiilor.

(3)   Înainte de adoptarea conturilor de către directorul executiv, contabilul le validează, certificând astfel că a obținut asigurări rezonabile privind faptul că acestea prezintă o imagine reală și fidelă a situației financiare a agenției.

În sensul primului paragraf, contabilul verifică dacă la întocmirea conturilor s-au respectat normele contabile prevăzute la articolul 39 și dacă au fost contabilizate toate veniturile și cheltuielile.

Ordonatorul de credite sau delegații acestuia continuă să fie pe deplin răspunzători de utilizarea corectă a fondurilor pe care le gestionează, de legalitatea și regularitatea cheltuielilor supuse controlului lor și de exhaustivitatea și exactitatea informațiilor transmise contabilului.

Contabilul este împuternicit să verifice informațiile primite și să efectueze verificările suplimentare pe care le consideră necesare pentru semnarea conturilor.

Contabilul formulează rezerve, dacă este necesar, explicând exact natura și sfera de aplicare a acestora.

Sub rezerva alineatului (4), contabilul este singurul împuternicit să gestioneze numerarul și echivalentele de numerar. Contabilul este răspunzător pentru păstrarea în siguranță a acestora.

(4)   În îndeplinirea sarcinilor sale, contabilul poate să delege anumite sarcini membrilor personalului care se supun statutului personalului agenției, în cazul în care acest lucru este indispensabil pentru exercitarea funcției sale în conformitate cu normele financiare ale agenției.

(5)   Fără a aduce atingere vreunei măsuri disciplinare, contabilul poate fi în orice moment suspendat din funcție, temporar sau definitiv, de către Comitetul director. Într-un astfel de caz, Comitetul director numește un contabil interimar.

Articolul 24

Răspunderea actorilor financiari

(1)   Articolele 16-26 nu aduc atingere răspunderii penale care poate să revină actorilor financiari, în conformitate cu dreptul intern aplicabil și cu dispozițiile în vigoare privind protecția intereselor financiare ale agenției și combaterea actelor de corupție în care sunt implicați funcționari ai Uniunii sau ai statelor membre.

(2)   Fiecare ordonator de credite și fiecare contabil răspund disciplinar și pecuniar în conformitate cu statutul personalului agenției. În cazul unor activități ilegale, al unor acte de fraudă sau al unor acte de corupție care pot prejudicia interesele agenției sau ale membrilor săi, sunt sesizate autoritățile și organismele desemnate de legislația aplicabilă, în special Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).

(3)   Fiecărui membru al personalului i se poate solicita să suporte, parțial sau integral, daunele cauzate agenției ca urmare a unor erori profesionale grave comise în cursul exercitării funcției sale sau în legătura cu aceasta. Autoritatea de desemnare adoptă o decizie motivată, după îndeplinirea formalităților prevăzute în legislația aplicabilă cu privire la aspectele disciplinare.

(4)   În ceea ce privește răspunderea care revine ordonatorilor de credite, se aplică articolul 73 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

Articolul 25

Conflictul de interese

(1)   Actorilor financiari în sensul titlului III capitolul 2 și altor persoane implicate în execuția și gestionarea bugetului, inclusiv în elaborarea actelor pregătitoare corespunzătoare, precum și în auditarea sau controlul bugetului le este interzis să ia măsuri care pot genera un conflict între propriile lor interese și cele ale agenției.

Dacă există acest risc, persoana în cauză se abține de la astfel de măsuri și prezintă situația directorului executiv, care constată în scris prezența sau absența unui conflict de interese. Persoana în cauză își informează, de asemenea, superiorul direct. Dacă actorul este directorul executiv, acesta trebuie să prezinte situația directorului agenției.

În cazul în care se constată existența unui conflict de interese, persoana în cauză își întrerupe toate activitățile în chestiune. Directorul executiv sau, în cazul în care directorul executiv este implicat în conflictul de interese, directorul agenției adoptă toate măsurile suplimentare necesare.

(2)   În sensul alineatului (1), un conflict de interese există în cazul în care exercitarea imparțială și obiectivă a funcțiilor unui actor financiar sau ale unei alte persoane, menționate la alineatul (1), este compromisă din motive care implică familia, viața sentimentală, afinitățile politice sau naționale, interesul economic sau orice alt interes comun cu cel al destinatarului.

Articolul 26

Separarea sarcinilor

Sarcinile ordonatorului de credite și cele ale contabilului sunt separate și incompatibile între ele.

CAPITOLUL 3

Auditul intern

Articolul 27

Numirea, competențele și sarcinile auditorului intern

(1)   Agenția dispune de o funcție de audit intern care este îndeplinită în conformitate cu standardele internaționale relevante.

(2)   Auditorul intern nu poate fi nici ordonator de credite, nici contabil.

(3)   Auditorul intern consiliază agenția în domeniul abordării riscurilor, emițând avize independente privind calitatea sistemelor de gestiune și control și recomandări pentru îmbunătățirea condițiilor de aplicare a operațiunilor și pentru promovarea bunei gestiuni financiare.

Auditorului intern îi revin, în special, următoarele sarcini:

(a)	evaluarea caracterului corespunzător și a eficacității sistemelor interne de gestiune și evaluarea performanței serviciilor în realizarea programelor și a acțiunilor, luând în considerare riscurile specifice;

(b)	evaluarea eficienței și a eficacității sistemelor interne de control și de audit aplicabile oricărei operațiuni de execuție bugetară.

(4)   Auditorul intern își îndeplinește sarcinile privind toate activitățile și departamentele agenției. Auditorul intern beneficiază de acces deplin și nelimitat la toate informațiile necesare pentru exercitarea funcției sale. Auditorul intern ia notă de raportul anual al directorului executiv și de orice alte informații identificate.

(5)   Auditorul intern întocmește un plan anual de audit și îl transmite directorului executiv.

(6)   Auditorul intern ia act de raportul ordonatorului de credite, întocmit în temeiul articolului 19, și de orice altă informație identificată.

(7)   Auditorul intern raportează directorului executiv cu privire la constatările și recomandările sale.

De asemenea, auditorul intern prezintă un raport în următoarele cazuri:

—	când nu s-a ținut cont de riscurile majore semnalate și de recomandările formulate;

—	când recomandările formulate în exercițiile precedente sunt puse în aplicare cu întârzieri semnificative.

Directorul executiv asigură monitorizarea periodică a punerii în aplicare a recomandărilor formulate în urma auditurilor.

În fiecare an, directorul executiv transmite Comitetului director un raport care conține un rezumat privind numărul și tipul auditurilor interne realizate, recomandările formulate și acțiunile întreprinse ca urmare a acestor recomandări. Comitetul director examinează informațiile și constată dacă recomandările au fost puse în aplicare pe deplin și la timp.

(8)   Agenția pune la dispoziția oricărei persoane fizice sau juridice implicate în operațiunile de cheltuieli datele de contact ale auditorului intern, în scopul contactării confidențiale a acestuia.

(9)   Rapoartele și constatările auditorului intern sunt accesibile publicului numai după ce măsurile adoptate pentru punerea lor în aplicare au fost validate de către auditorul intern.

Articolul 28

Independența auditorului intern

Independența auditorului intern, răspunderea auditorului intern pentru acțiunile întreprinse în exercitarea funcției sale și dreptul auditorului intern de a introduce acțiuni la Curtea de Justiție a Uniunii Europene se stabilesc în conformitate cu articolul 100 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

CAPITOLUL 4

Operațiunile de venituri și cheltuieli

Articolul 29

Execuția veniturilor

(1)   Execuția veniturilor cuprinde estimarea creanțelor, constatarea creanțelor de recuperat și recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit. Aceasta cuprinde, de asemenea, renunțarea la creanțele constatate, dacă este cazul.

(2)   Sumele plătite în mod necuvenit se recuperează.

Dacă recuperarea nu s-a efectuat până la scadența prevăzută în nota de debit, contabilul informează ordonatorul de credite competent și inițiază imediat procedura de recuperare prin orice mijloc legal, inclusiv, dacă este cazul, prin compensare și, dacă acest lucru nu este posibil, prin executare forțată.

Atunci când intenționează să renunțe, total sau parțial, la recuperarea unei creanțe constatate, ordonatorul de credite se asigură că renunțarea este corectă și conformă cu principiile bunei gestiuni financiare și proporționalității. Decizia de renunțare trebuie să fie motivată. În decizia de renunțare se precizează măsurile întreprinse pentru recuperarea creanței, precum și elementele de drept și de fapt pe care se bazează.

Contabilul ține o listă a creanțelor care trebuie recuperate. Creanțele de recuperat ale agenției sunt grupate în listă în funcție de data emiterii ordinului de recuperare. Contabilul indică, de asemenea, deciziile de renunțare totală sau parțială la recuperarea sumelor constatate. Lista se adaugă la conturile anuale ale agenției.

(3)   Pentru toate creanțele care nu au fost rambursate la data scadenței prevăzută în nota de debit se calculează dobânzi în conformitate cu articolul 83 din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei (5).

(4)   Creanțele agenției față de terți și creanțele terților față de agenție sunt limitate la o perioadă de cinci ani.

Articolul 30

Contribuția statelor membre la bugetul general al agenției

(1)   Determinarea contribuțiilor în cazul în care se aplică baremul VNB este următoarea:

(a)

în cazul în care se aplică baremul VNB, defalcarea contribuțiilor între statele membre care trebuie să plătească o contribuție se determină pe baza baremului venitului național brut, astfel cum este definit la articolul 41 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, și în conformitate cu Decizia 2007/436/CE, Euratom a Consiliului (6) sau cu orice altă decizie care ar putea să o înlocuiască pe aceasta;

(b)

datele pentru calcularea fiecărei contribuții sunt cele care figurează în coloana intitulată „resurse proprii VNB” din tabelul „Situația rezumativă a finanțării bugetului general în funcție de tipul de resursă proprie și de stat membru” anexat la ultimul buget al Uniunii. Contribuția fiecărui stat membru care trebuie să plătească o contribuție este proporțională cu cota reprezentată de VNB-ul statului membru respectiv în suma totală a VNB-ului tuturor statelor membre care trebuie să plătească contribuții.

(2)   Calendarul plății contribuțiilor este următorul:

(a)

contribuțiile menite să finanțeze bugetul general al agenției se plătesc de către statele membre participante în trei tranșe egale, până la datele de 15 martie, 15 iunie și, respectiv, 15 octombrie ale exercițiului financiar respectiv. Agenția trimite statelor membre participante scrisori de solicitare a contribuțiilor cu cel puțin 60 de zile înaintea scadențelor;

(b)	în cazul adoptării unui buget rectificativ, contribuțiile necesare sunt achitate de statele membre participante în termen de 60 de zile de la trimiterea solicitării de contribuții;

(c)	fiecare stat membru plătește comisioanele bancare aferente plății propriilor contribuții;

(d)	în cazul în care bugetul anual nu este aprobat până la 30 noiembrie, agenția poate emite, la solicitarea unui stat membru, o cerere individuală provizorie de contribuție pentru statul membru respectiv, care trebuie plătită în termen de 60 de zile de la trimiterea solicitării de contribuții.

Atunci când plata se realizează în termenul stabilit și este primită de agenție în termen de cel mult zece zile după termenul stabilit, agenției nu i se datorează dobânda menționată la articolul 29 alineatul (3). În cazul în care plata întârzie cu mai mult de zece zile, se percep penalități de întârziere pentru întreaga perioadă de întârziere.

Articolul 31

Execuția cheltuielilor

(1)   Pentru execuția cheltuielilor, ordonatorul de credite efectuează angajamente bugetare, își asumă angajamente juridice, lichidează cheltuieli, ordonanțează plăți și desfășoară activitățile prealabile necesare executării creditelor.

(2)   Angajamentul bugetar este operațiunea de rezervare a creditului necesar pentru acoperirea plăților ulterioare de onorare a angajamentelor juridice. Angajamentul juridic este actul prin care ordonatorul de credite creează sau constată o obligație care determină o cheltuială. Angajamentele bugetare și angajamentele juridice se adoptă de același ordonator de credite, cu excepția cazurilor justificate.

Angajamentele bugetare se încadrează în una dintre următoarele categorii:

(a)	individuale: angajamentul bugetar este individual dacă se cunosc beneficiarul și cuantumul cheltuielii;

(b)	globale: angajamentul bugetar este global dacă cel puțin unul dintre elementele necesare identificării angajamentului individual este necunoscut;

(c)	provizorii: angajamentul bugetar este provizoriu în cazul în care este destinat să acopere cheltuielile curente de natură administrativă și fie valoarea, fie beneficiarii finali nu sunt definitiv stabiliți.

Angajamentele bugetare pentru acțiuni a căror realizare depășește un singur exercițiu financiar nu se pot repartiza pe mai multe exerciții în tranșe anuale decât în cazurile prevăzute în actul de bază sau în cazul în care privesc cheltuieli administrative.

(3)   Fiecare cheltuială este angajată, lichidată, ordonanțată și plătită.

Lichidarea cheltuielilor este actul prin care ordonatorul de credite:

(a)	verifică existența creanțelor de recuperat ale creditorului;

(b)	determină sau verifică realitatea și cuantumul creanței;

(c)	verifică condițiile de exigibilitate a plății.

Ordonanțarea cheltuielilor este actul prin care, după ce a verificat disponibilitatea creditelor, ordonatorul de credite dă contabilului instrucțiunea de a plăti cheltuielile lichidate.

(4)   Pentru orice măsură care poate genera cheltuieli imputabile bugetului agenției, ordonatorul de credite procedează la un angajament bugetar înainte de a contracta un angajament juridic față de părți terțe.

(5)   Primul an din cadrul de planificare pe trei ani al agenției prevede aprobarea de către Comitetul director a cheltuielilor operaționale ale agenției pentru activitățile derulate, în măsura în care elementele menționate în prezentul alineat sunt identificate în mod clar.

Cadrul de planificare include obiectivele detaliate și rezultatele preconizate. Acesta cuprinde, de asemenea, descrierea acțiunii (acțiunilor) care urmează să fie finanțată (finanțate) și precizarea sumele alocate fiecărei acțiuni.

Orice modificare substanțială adusă primului an din cadrul de planificare pe trei ani al agenției se adoptă prin aceeași procedură ca cea utilizată în cadrul planificării inițiale.

Comitetul director poate să delege ordonatorului de credite al agenției competența de a aduce modificări nesubstanțiale cadrului de planificare.

Articolul 32

Termene

Plata cheltuielilor trebuie să se efectueze în termenele prevăzute la articolul 92 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și la articolul 111 din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 și în conformitate cu dispozițiile acestor regulamente.

CAPITOLUL 5

Execuția bugetului

Articolul 33

Achiziții publice

(1)   În ceea ce privește achizițiile publice, se aplică titlul V din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012, sub rezerva alineatelor (2) și (3) de la prezentul articol.

(2)   În cazul contractelor cu o valoare cuprinsă între 60 000 EUR și pragurile prevăzute la articolul 118 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 se poate aplica procedura prevăzută în Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 pentru contractele cu o valoare care nu depășește 60 000 EUR.

(3)   Agenția poate, fără a recurge la procedura de achiziții publice, să încheie cu Comisia Europeană, cu birourile interinstituționale, cu Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene, înființat prin Regulamentul (CE) nr. 2965/94 al Consiliului (7), și cu alte organisme ale Uniunii contracte având ca obiect furnizarea de bunuri, prestarea de servicii sau executarea de lucrări de către acestea din urmă.

Articolul 34

Achiziții comune

(1)   Agenția poate, la cererea sa, să participe în calitate de autoritate contractantă la procedurile Comisiei de atribuire a contractelor, la procedurile interinstituționale de atribuire a contractelor, precum și la procedurile de atribuire a contractelor organizate de alte organisme sau agenții ale Uniunii.

(2)   În contextul activităților de colaborare cu statele membre, precum cele menționate la capitolul IV din Decizia (PESC) 2015/1835, agenția poate utiliza proceduri de achiziții comune.

(3)   În cazul unei proceduri de achiziții comune, organizată între agenție și autoritatea contractantă din unul sau mai multe state membre, se aplică dispozițiile procedurale aplicabile agenției.

În cazul în care partea care revine sau care este gestionată de autoritatea contractantă a unuia sau mai multor state membre este egală cu sau depășește 50 % din valoarea totală estimată a contractului sau în alte cazuri justificate corespunzător, se aplică normele procedurale din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului (8), din Directiva 2009/81/CE (9) sau din orice alt act juridic al Uniunii care poate fi aplicabil având în vedere aspectul în cauză.

(4)   Agenția poate să recurgă la procedurile de achiziții comune cu autoritățile contractante din statul membru gazdă pentru acoperirea nevoilor sale administrative. În astfel de caz, se aplică mutatis mutandis articolul 133 din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012.

Articolul 35

Experți

În vederea selecției experților, agenția poate aplica dispozițiile articolului 287 din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012, sub rezerva oricărei proceduri specifice stabilite în actul de bază al programului a cărui punere în aplicare este încredințată agenției. Experții respectivi sunt remunerați pe baza unei sume fixe anunțate în prealabil și sunt aleși pe baza competenței lor profesionale.

Alegerea experților externi se face pe baza competențelor, experienței și cunoștințelor necesare pentru îndeplinirea sarcinilor atribuite și în conformitate cu principiile nediscriminării, egalității de tratament și absenței conflictului de interese.

Articolul 36

Granturi

În ceea ce privește granturile, se aplică titlul VI din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012, sub rezerva oricăror dispoziții specifice prevăzute în actul constitutiv.

Articolul 37

Premii

(1)   În ceea ce privește premiile, se aplică titlul VII din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012, sub rezerva alineatului (2) de la prezentul articol.

(2)   Concursurile pentru premii cu o valoare unitară de cel puțin 10 000 EUR pot fi publicate numai dacă sunt prevăzute în cadrul de planificare al agenției.

Articolul 38

Precizarea căilor de atac

(1)   În cazul în care un act procedural al unui ordonator de credite prejudiciază drepturile unui candidat sau ofertant, al unui beneficiar sau contractant, actul în cauză conține căile de atac administrative și/sau judiciare care pot fi utilizate pentru a contesta actul.

(2)   Se precizează în mod special natura căii de atac, organismul sau organismele în fața cărora se poate înainta acțiunea, precum și termenele pentru exercitarea acesteia.

CAPITOLUL 6

Contabilitatea

Articolul 39

Reguli contabile

Agenția instituie un sistem de contabilitate care oferă informații exacte, complete și fiabile în timp util.

Contabilul agenției adoptă reguli pe baza standardelor contabile acceptate la nivel internațional pentru sectorul public. Contabilul se poate abate de la standardele respective dacă estimează că acest lucru este necesar pentru a oferi o imagine corectă și fidelă a activelor și pasivelor, a cheltuielilor, a veniturilor și a fluxurilor de numerar. Atunci când un contabil se abate semnificativ de la standardele respective, notele la situațiile financiare precizează acest fapt și motivul care stă la baza lui.

Articolul 40

Principii contabile

În situațiile financiare, informațiile, inclusiv cele referitoare la politicile contabile, sunt prezentate astfel încât să se asigure că ele sunt relevante, fiabile, comparabile și inteligibile. Situațiile financiare se întocmesc în conformitate cu articolul 39.

Articolul 41

Sistemul de evidență contabilă

(1)   Sistemul contabil este format din contabilitatea generală și contabilitatea bugetară. Ambele contabilități au la bază anul calendaristic și sunt ținute în euro.

(2)   Contabilitatea generală înregistrează, în ordine cronologică, utilizând metoda înregistrării în partidă dublă, toate evenimentele și operațiunile care afectează situația economică și financiară, precum și activele și pasivele agenției.

(3)   Contabilitatea bugetară prezintă o înregistrare detaliată a execuției bugetului agenției. În aceasta se înregistrează toate operațiunile bugetare de venituri și cheltuieli.

Articolul 42

Liste de inventar

Agenția ține liste de inventar în care se precizează cantitatea și valoarea tuturor activelor corporale, necorporale și financiare care constituie proprietatea sa. Agenția verifică dacă intrările de inventar corespund situației reale.

CAPITOLUL 7

Auditul extern și combaterea fraudei

Articolul 43

Auditul extern

(1)   Comitetul director numește un Colegiu al auditorilor pentru a îndeplini funcția de audit extern al bugetului operațional și al celui administrativ, al conturilor financiare și al situațiilor financiare ale agenției. Auditul se efectuează în conformitate cu standardele internaționale de audit acceptate și, sub rezerva aprobării de către Comitetul director, în conformitate cu termenii de referință suplimentari.

Cel puțin o dată la trei ani, colegiul oferă Comitetului director asigurări și consiliere independente cu privire la faptul că activitățile agenției se desfășoară în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare. În îndeplinirea acestei sarcini, colegiul poate recurge la personal suplimentar temporar, cu acordul Comitetului director.

(2)   Colegiul auditorilor este compus din cel puțin trei auditori din diferite state membre participante, sprijiniți de un membru al personalului propus de colegiu. Respectivul membru al personalului poate rămâne atât timp cât membrul Colegiului auditorilor care l-a nominalizat rămâne în funcție.

(3)   Membrii Colegiului auditorilor sunt numiți pe o perioadă de trei audituri consecutive. Se va urmări aplicarea unui sistem echitabil de rotație între statele membre participante care doresc să trimită auditori.

(4)   Comitetul director numește membrii Colegiului auditorilor dintre candidații propuși de statele membre participante. Candidații sunt, de preferință, membri ai instituției naționale supreme de audit din statele membre participante și oferă garanții suficiente în ceea ce privește securitatea și independența. Aceștia sunt disponibili pentru exercitarea atribuțiilor în numele agenției, după cum este necesar. În exercitarea acestor atribuții, membrii colegiului și personalul de sprijin:

(a)	continuă să fie remunerați de organismul lor de audit de origine și nu primesc de la agenție decât rambursarea cheltuielilor lor de misiune pe o bază identică cu cea prevăzută de normele agenției;

(b)	nu pot solicita sau primi instrucțiuni decât din partea Comitetului director; în cadrul mandatului lor de audit, Colegiul auditorilor și membrii săi sunt complet independenți și singurii răspunzători de efectuarea auditului extern;

(c)	nu răspund de activitatea lor decât în fața Comitetului director;

(d)	verifică dacă veniturile și cheltuielile administrate de agenție au fost executate în conformitate cu legislația aplicabilă și cu principiile bunei gestiuni financiare.

(5)   În fiecare an, colegiul auditorilor își alege președintele pentru următorul exercițiu financiar. Colegiul adoptă normele care se aplică auditurilor efectuate de către membrii săi, în conformitate cu cele mai înalte standarde internaționale. Colegiul auditorilor aprobă rapoartele de audit întocmite de membrii săi înainte ca acestea să fie transmise directorului executiv și Comitetului director.

(6)   Auditorii asigură respectarea confidențialității informațiilor și protecția datelor de care iau cunoștință în cursul misiunii lor de audit, în conformitate cu reglementările aplicabile acestor informații și date.

(7)   Auditorii au acces fără întârziere și fără preaviz la documente și la conținutul oricărui suport informațional referitor la venituri și cheltuieli, precum și la incintele unde sunt păstrate documentele și suporturile respective. Auditorii pot face copii. Persoanele implicate în execuția veniturilor și a cheltuielilor agenției acordă directorului executiv și persoanelor responsabile cu realizarea auditului acestor cheltuieli asistența necesară pentru îndeplinirea sarcinilor lor. Cheltuielile legate de acțiunile de audit sunt incluse în bugetul general.

(8)   La propunerea directorului executiv sau a unui stat membru, Comitetul director poate decide, de la caz la caz, să utilizeze alte organisme externe pentru examinări speciale, în coordonare cu numirea Colegiului auditorilor.

(9)   În anumite cazuri, pe cheltuială proprie și cu acordul Comitetului director, autoritățile naționale de audit ale statelor membre participante pot obține orice informație și pot inspecta orice document pe care îl consideră necesar în vederea auditării respectivei componente naționale sau în vederea transmiterii de rapoarte către guvern și parlament, fără a aduce atingere celorlalte state membre participante și responsabilităților Colegiului auditorilor, în conformitate cu normele agenției, în special normele privind protecția datelor.

Articolul 44

Auditul anual și descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului agenției

(1)   Până la data de 31 martie care urmează încheierii exercițiului financiar, directorul executiv transmite Colegiului auditorilor, în vederea examinării și emiterii unui aviz, un proiect al conturilor anuale ale agenției, astfel cum se prevede la articolul 19.

(2)   Până la data de 30 iunie care urmează încheierii exercițiului financiar, Colegiul auditorilor transmite directorului executiv raportul anual de audit, care include avizul și observațiile colegiului cu privire la proiectul de conturi anuale menționat la alineatul (1).

(3)   Până la data de 15 iulie care urmează încheierii exercițiului financiar, directorul executiv transmite Comitetului director conturile anuale finale auditate și raportul de audit, însoțite de răspunsurile agenției.

(4)   Până la data de 30 octombrie care urmează încheierii exercițiului financiar, Comitetul director aprobă conturile anuale auditate și acordă descărcarea de gestiune pentru exercițiul financiar directorului executiv și contabilului.

(5)   După aprobarea acestuia de către Comitetul director, conturile anuale auditate sunt notificate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(6)   Toate conturile și inventarele sunt păstrate de contabil timp de cinci ani de la data la care s-a acordat respectiva descărcare de obligații.

Articolul 45

OLAF

(1)   OLAF poate efectua investigații, inclusiv controale la fața locului și inspecții, în conformitate cu dispozițiile și procedurile prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (10) și în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (11), pentru a stabili dacă au avut loc fraude, acte de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale agenției în legătură cu un grant sau cu un contract finanțat de agenție.

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (1), contractele, acordurile și deciziile agenției conțin dispoziții prin care Colegiul auditorilor și OLAF sunt împuterniciți în mod expres să efectueze audituri și investigații, în conformitate cu competențele lor respective.

TITLUL IV

DISPOZIȚII SPECIFICE APLICABILE VENITURILOR SUPLIMENTARE

Articolul 46

Venituri suplimentare

(1)   În cadrul misiunii sale în conformitate cu articolul 2 din Decizia(PESC) 2015/1835, agenția poate primi venituri suplimentare pentru un scop specific:

(a)	de la bugetul general al Uniunii, de la caz la caz, cu respectarea deplină a normelor, procedurilor și proceselor de decizie care îi sunt aplicabile;

(b)	de la statele membre, țări terțe sau alți terți, cu excepția cazului în care Comitetul director decide altfel în termen de o lună de la primirea informațiilor de la agenție.

(2)   Veniturile menționate la alineatul (1) pot fi utilizate doar în scopul specific pentru care au fost prevăzute.

(3)   Costurile administrative suplimentare aferente gestionării veniturilor suplimentare ar trebui acoperite, după caz, de la bugetul asociat respectivelor venituri suplimentare.

(4)   Dispozițiile titlului III capitolele 2-7 se aplică veniturilor suplimentare doar dacă acordul (acordurile) relevant(e) nu prevăd norme diferite, care sunt, în orice caz, conforme cu principiile bugetare stabilite la titlul II.

(5)   Orice excedent bugetar provenind din orice venituri suplimentare la sfârșitul perioadei de execuție este considerat credit disponibil pentru entitățile care au contribuit la acesta și este restituit acestora. Excedentul poate fi utilizat, de asemenea, pentru alte scopuri specifice, astfel cum se prevede în acordul (acordurile) relevant(e) sau, în afara cazului în care Comitetul director ia o altă decizie în termen de o lună de la primirea respectivelor informații din partea agenției, astfel cum propune entitatea în cauză.

(6)   Contabilul adoptă măsurile necesare pentru a asigura monitorizarea separată a veniturilor suplimentare și a creditelor corespunzătoare. Prin urmare, contribuțiile care rezultă din veniturile suplimentare sunt contabilizate separat și sunt utilizate în conformitate cu scopul specific pentru care au fost alocate. Din motive de transparență, acestea se plasează în conturi bancare separate. În plus, vor fi evidențiate separat în cadrul raportului privind execuția bugetară al agenției, astfel cum se prevede la articolul 21.

TITLUL V

DISPOZIȚII SPECIFICE APLICABILE BUGETELOR AFERENTE ACTIVITĂȚILOR AD-HOC

Articolul 47

Gestionarea de către agenție a bugetelor aferente activităților ad-hoc

(1)   Comitetul director poate decide, la propunerea directorului executiv sau a unui stat membru, că agenției i se poate încredința de către statele membre gestiunea administrativă și financiară a anumitor activități care intră în atribuțiile sale, în conformitate cu capitolul IV din Decizia (PESC) 2015/1835.

(2)   În cazul proiectelor și programelor ad-hoc ale agenției, Comitetul director poate autoriza agenția, în condițiile stabilite în dispozițiile care reglementează activitățile în cauză, să încheie contracte și acorduri de granturi, precum și să strângă anticipat contribuțiile necesare din partea statelor membre respective, ținând cont de constrângerile bugetare ale statelor membre, pentru a onora astfel de contracte și de acorduri de granturi.

(3)   Dispozițiile capitolelor 2-7 din titlul III din prezenta decizie se aplică activităților ad-hoc instituite în conformitate cu articolul 19 sau 20 din Decizia (PESC) 2015/1835, cu excepția cazului în care actul (actele) de bază al(e) programului sau proiectului nu prevede (prevăd) norme diferite, care sunt, în orice caz, conforme cu principiile bugetare stabilite la titlul II din prezenta decizie.

(4)   Orice excedent bugetar provenind dintr-un proiect sau program ad-hoc este considerat credit disponibil pentru statele membre participante și pentru orice altă entitate care a contribuit la acesta și se restituie acestora la sfârșitul perioadei de execuție sau este utilizat pentru alte scopuri specifice, astfel cum se prevede în acordul (acordurile) relevant(e) sau astfel cum se decide de către statul membru sau de către entitatea în cauză.

TITLUL VI

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 48

Modificări

Trimiterile la Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 se interpretează ca ținând cont de modificările la acesta.

Articolul 49

Abrogarea Deciziei 2007/643/PESC

Decizia 2007/643/PESC se abrogă.

Articolul 50

Intrarea în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

---

(1)  JO L 266, 13.10.2015, p. 55.

(2)  JO L 269, 12.10.2007, p. 1.

(3)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) Nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(4)  Decizia (UE) 2016/1351 a Consiliului din 4 august 2016 privind Statutul personalului Agenției Europene de Apărare și de abrogare a Deciziei 2004/676/CE (a se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial).

(5)  Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 362, 31.12.2012, p. 1).

(6)  Decizia 2007/436/CE, Euratom a Consiliului din 7 iunie 2007 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene (JO L 163, 23.6.2007, p. 17).

(7)  Regulamentul (CE) nr. 2965/94 al Consiliului din 28 noiembrie 1994 de înființare a Centrului de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene (JO L 314, 7.12.1994, p. 1).

(8)  Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).

(9)  Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE (JO L 216, 20.8.2009, p. 76).

(10)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).

(11)  Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).

---