21.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 162/1

(1)

La 25 mai 2016, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, prin Rezoluția 2288 (2016), a hotărât să pună capăt, cu efect imediat, embargoului asupra armelor având în vedere situația din Liberia.

(2)

La 20 iunie 2016, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2016/994 de abrogare a Poziției comune 2008/109/PESC privind măsuri restrictive împotriva Liberiei.

(3)

Este necesară o acțiune de reglementare la nivelul Uniunii,

21.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 162/3

(1)

În conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cererea de înregistrare a denumirii „Krupnioki śląskie”, depusă de Polonia, a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2).

(2)

Întrucât Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, denumirea „Krupnioki śląskie” ar trebui, prin urmare, înregistrată,

21.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 162/4

(1)

În conformitate cu articolul 53 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, Comisia a examinat cererea Franței de aprobare a unei modificări a caietului de sarcini al indicației geografice protejate „Agneau de Pauillac”, înregistrată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2400/96 al Comisiei (2), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 637/2004 (3).

(2)

Deoarece modificarea respectivă nu este minoră în sensul articolului 53 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, Comisia a publicat cererea de modificare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (4), în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (a) din regulamentul respectiv.

(3)

Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, modificarea caietului de sarcini ar trebui aprobată,

21.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 162/5

(1)

În conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cererea de înregistrare a denumirii „Γλυκο Τριανταφυλλο Αγρου” (Glyko Triantafyllo Agrou), depusă de Cipru, a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2).

(2)

Întrucât Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, denumirea „Γλυκο Τριανταφυλλο Αγρου” (Glyko Triantafyllo Agrou) ar trebui, prin urmare, înregistrată,

21.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 162/6

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

21.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 162/8

(1)

Regulamentul (CE) nr. 442/2009 al Comisiei (2) a deschis contingente tarifare anuale pentru importul de produse din sectorul cărnii de porc. Contingentele indicate în anexa I partea B din regulamentul respectiv sunt gestionate conform metodei de examinare simultană.

(2)

Cantitățile care fac obiectul cererilor de licențe de import depuse în perioada 1-7 iunie 2016 pentru subperioada 1 iulie-30 septembrie 2016 sunt mai mici decât cantitățile disponibile. Prin urmare, este oportun să se stabilească acele cantități pentru care nu au fost prezentate cereri și ca aceste cantități să fie adăugate la cantitatea fixată pentru subperioada contingentară următoare.

(3)

Pentru a se garanta eficacitatea măsurii, este necesar ca prezentul regulament să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

21.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 162/10

(1)

Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) urmărește să ofere sprijin lucrătorilor disponibilizați și persoanelor care desfășoară o activitate independentă a căror activitate a încetat ca urmare a modificărilor structurale majore intervenite în practicile comerciale mondiale, generate de globalizare, ca urmare a continuării crizei economice și financiare mondiale sau ca urmare a unei noi crize economice și financiare mondiale, precum și să le ofere asistență în vederea reintegrării pe piața muncii.

(2)

FEG nu trebuie să depășească o sumă anuală maximă de 150 de milioane EUR (la prețurile din 2011), după cum se prevede la articolul 12 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (3).

(3)

La 19 noiembrie 2015, Franța a prezentat cererea EGF/2015/010 FR/MoryGlobal în vederea obținerii unei contribuții financiare din FEG, ca urmare a concedierilor realizate la MoryGlobal SAS în Franța. Cererea a fost completată cu informații suplimentare care au fost transmise în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1309/2013. Cererea respectivă îndeplinește cerințele necesare pentru acordarea unei contribuții financiare din FEG, astfel cum se prevede la articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 1309/2013.

(4)

Prin urmare, FEG ar trebui mobilizat pentru a se furniza o contribuție financiară în valoare de 5 146 800 EUR ca urmare a cererii depuse de Franța.

(5)

În scopul de a reduce la minimum timpul necesar pentru mobilizarea FEG, prezenta decizie ar trebui să se aplice de la data adoptării sale,

21.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 162/12

(1)

Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) urmărește să ofere sprijin lucrătorilor concediați și persoanelor care desfășoară activități independente a căror activitate a încetat în urma schimbărilor structurale majore intervenite în practicile comerciale internaționale, generate de globalizare, ca urmare a continuării crizei economice și financiare mondiale sau ca urmare a unei noi crize economice și financiare mondiale, precum și să le acorde asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii.

(2)

FEG nu trebuie să depășească o sumă anuală maximă de 150 de milioane EUR (la prețurile din 2011), după cum se prevede la articolul 12 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (3).

(3)

La 26 noiembrie 2015, Grecia a depus cererea EGF/2015/011 GR/Supermarket Larissa pentru a obține o contribuție financiară din partea FEG ca urmare a concedierilor efectuate la Supermarket Larissa ABEE în Grecia. Cererea a fost completată cu informații suplimentare ce au fost transmise în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1309/2013. Această cerere îndeplinește condițiile pentru stabilirea unei contribuții financiare din partea FEG, astfel cum sunt prevăzute la articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 1309/2013.

(4)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1309/2013, Grecia a decis să furnizeze servicii personalizate cofinanțate prin FEG și unui număr de 543 de tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET).

(5)

Prin urmare, FEG ar trebui mobilizat pentru a se furniza o contribuție financiară în valoare de 6 468 000 EUR ca urmare a cererii depuse de Grecia.

(6)

În scopul de a reduce la minimum timpul necesar pentru mobilizarea FEG, prezenta decizie ar trebui să se aplice de la data adoptării sale,

21.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 162/14

(1)

La 26 ianuarie 2015, 5 februarie 2015 și 23 iunie 2015, Consiliul a adoptat Deciziile (UE)2015/116 (1), (UE) 2015/190 (2) și (UE) 2015/994 (3) de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada cuprinsă între 26 ianuarie 2015 și 25 ianuarie 2020. La 9 octombrie 2015, prin Decizia (UE) 2015/1915 a Consiliului (4), domnul Esteban MAS PORTELL a fost înlocuit de domnul Marc PONS i PONS în calitatea de supleant.

(2)

Un loc de supleant în cadrul Comitetului Regiunilor a devenit vacant ca urmare a încheierii mandatului domnului Marc PONS i PONS,

—

doamna Pilar COSTA i SERRA, Consejera de Presidencia del Gobierno de las Islas Baleares.

21.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 162/15

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 instituie un sistem al Uniunii pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN).

(2)

Capitolul VI din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 stabilește procedura în ceea ce privește identificarea țărilor terțe necooperante și demersurile cu privire la țările identificate ca țări terțe necooperante și stabilește o listă a țărilor terțe necooperante, precum și procedura pentru radierea de pe lista țărilor necooperante și dispune publicarea listei țărilor terțe necooperante și eventualele măsuri de urgență.

(3)

În conformitate cu articolul 32 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008, prin Decizia din 15 noiembrie 2012 (2) (denumită în continuare „Decizia din 15 noiembrie 2012”), Comisia a notificat unui număr de opt țări terțe faptul că ar putea fi identificate drept țări pe care Comisia le consideră țări terțe necooperante. Printre aceste țări s-a numărat și Republica Democratică Socialistă Sri Lanka (denumită în continuare „Sri Lanka”).

(4)

În Decizia din 15 noiembrie 2012, Comisia a inclus informații privind faptele și considerentele esențiale.

(5)

De asemenea, la 15 noiembrie 2012, prin scrisori individuale, Comisia a notificat unui număr de opt țări terțe faptul că are în vedere posibilitatea de a le identifica drept țări terțe necooperante. Printre țările respective s-a numărat și Sri Lanka.

(6)

Prin Decizia de punere în aplicare 2014/715/UE (3), Comisia a identificat Sri Lanka drept țară terță necooperantă în ceea ce privește combaterea activităților de pescuit INN. În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1005/2008, Comisia a prezentat motivele pentru care consideră că Sri Lanka nu își respectase obligațiile care îi revin în temeiul dreptului internațional în calitate de stat de pavilion, portuar, de coastă sau de piață, și anume de a lua măsuri, a preveni, a descuraja și a elimina activitățile de pescuit INN.

(7)

În conformitate cu articolul 33 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008, Consiliul a modificat, prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/200 (4), lista țărilor terțe necooperante în ceea ce privește combaterea activităților de pescuit INN, prin adăugarea statului Sri Lanka.

(8)

În urma modificării respective, Comisia a oferit statului Sri Lanka posibilitatea de a continua dialogul în conformitate cu cerințele de fond și de procedură prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1005/2008. Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare, inclusiv observațiile orale și scrise, cu scopul de a oferi statului Sri Lanka posibilitatea de a remedia situația care a justificat includerea sa pe listă și de a lua măsuri concrete ce permit remedierea deficiențelor ce fuseseră identificate. Respectivul proces a condus la constatarea de către Comisie a faptului că Sri Lanka a remediat situația și a luat măsuri corective.

(9)

Prin urmare, în temeiul articolului 34 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008, Consiliul ar trebui să modifice Decizia de punere în aplicare 2014/170/UE (5) eliminând Sri Lanka de pe lista țărilor terțe ne-cooperante.

(10)

Din momentul adoptării deciziei care elimină Sri Lanka de pe lista țărilor terțe necooperante în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008, Decizia de punere în aplicare 2014/715/UE care identifică Sri Lanka drept țară terță necooperantă nu mai este relevantă.

(11)

În urma adoptării Deciziei de punere în aplicare 2014/715/UE și a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2015/200, Comisia a continuat dialogul său cu Sri Lanka. În mod concret, se pare că Sri Lanka a pus în aplicare obligațiile sale prevăzute de dreptul internațional și a adoptat un cadru legal adecvat pentru combaterea activităților de pescuit INN. Totodată, această țară a introdus un sistem adecvat de monitorizare, control și inspecție prin introducerea registrelor pentru înregistrarea datelor privind capturile și a indicativelor de apel radio pentru navele de pescuit, precum și prin echiparea întregii flote care pescuiește în marea liberă cu un sistem de monitorizare a navelor („VMS”). De asemenea, a creat un sistem de sancționare disuasivă, a revizuit cadrul juridic privind pescuitul și a asigurat punerea în aplicare corespunzătoare a regimului de certificare a capturii. Pe lângă acestea, Sri Lanka a continuat să amelioreze gradul de respectare a obligațiilor sale internaționale, inclusiv a celor rezultate din recomandările și rezoluțiile organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului (ORGP), cum ar fi măsurile de control ale statului portului și transpunerea normelor ORGP în legislația din Sri Lanka, și a adoptat propriul său plan național de acțiune împotriva pescuitului INN, în conformitate cu Planul internațional de acțiune împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat al Organizației Națiunilor Unite.

(12)

Comisia a analizat dacă Sri Lanka îndeplinește în prezent obligațiile internaționale care îi revin în calitate de stat de pavilion, portuar, de coastă sau de piață, ținând cont de concluziile stabilite în Decizia din 15 noiembrie 2012, în Decizia de punere în aplicare 2014/715/UE și în Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/200 și de informațiile relevante furnizate de Sri Lanka. Comisia a examinat, de asemenea, măsurile luate pentru a remedia situația, precum și garanțiile furnizate de autoritățile competente din Sri Lanka.

(13)

Pe baza elementelor enumerate anterior, Comisia a concluzionat că acțiunile întreprinse de către Sri Lanka în calitate de stat de pavilion sunt suficiente pentru a se conforma articolelor 94, 117 și 118 din Convenția Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării și de la articolele 18, 19, 20 și 23 din Acordul Organizației Națiunilor Unite privind stocurile de pește. Comisia a concluzionat că elementele prezentate de Sri Lanka demonstrează că situația care a justificat includerea pe listă a acestei țări a fost remediată și că s-au luat măsuri concrete de natură să asigure o îmbunătățire durabilă a situației.

(14)

Având în vedere toate circumstanțele respective și în temeiul articolului 34 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008, Consiliul ar trebui să concluzioneze că Sri Lanka ar trebui să fie eliminată de pe lista țărilor terțe necooperante. Decizia de punere în aplicare 2014/170/UE ar trebui să fie modificată în mod corespunzător.

(15)

Prezenta decizie nu exclude nicio acțiune ulterioară care ar putea fi întreprinsă de Consiliu sau Comisie, în conformitate cu capitolul VI din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008, în cazul în care ar apărea elemente concrete care să arate că Sri Lanka nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul dreptului internațional în calitate de stat de pavilion, portuar, de coastă sau de piață de a lua măsuri pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului INN.

(16)

Având în vedere consecințele negative generate de o includere pe lista țărilor terțe necooperante, este necesar ca excluderea statului Sri Lanka de pe lista țărilor terțe necooperante să intre în vigoare imediat,

21.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 162/18

(1)

La 18 mai 2015, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2015/778 (1).

(2)

La 23 mai 2016, în concluziile sale privind EUNAVFOR MED operația SOPHIA, Consiliul a salutat disponibilitatea exprimată de președintele Consiliului prezidențial al guvernului libian de uniune națională de a coopera cu Uniunea pe baza concluziilor respective, a convenit să prelungească mandatul EUNAVFOR MED operația SOPHIA cu un an și, menținând totodată accentul pe misiunea sa principală, să adauge două misiuni de sprijinire:

(3)

Consiliul de Securitate al ONU a impus, a modificat și a reafirmat un embargo asupra armelor în ceea ce privește Libia, prin rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU (RCSONU) 1970 (2011), 1973 (2011), 2009 (2011), 2040 (2012), 2095 (2013), 2144 (2014), 2174 (2014), 2213 (2015), 2214 (2015) și 2278 (2016).

(4)

La 14 iunie 2016, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat RCSONU 2292 (2016) privind embargoul asupra armelor în ceea ce privește Libia, exprimând în special preocuparea cu privire la escaladarea situației din Libia datorită traficului ilegal cu arme și materiale conexe.

(5)

Consiliul subliniază urgența începerii executării operaționale a celor două misiuni de sprijinire anterior încetării mandatului inițial al EUNAVFOR MED operația SOPHIA.

(6)

Decizia (PESC) 2015/778 ar trebui să fie modificată în mod corespunzător,

1.

Articolul 1 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Uniunea desfășoară o operație militară de gestionare a crizelor care contribuie la subminarea modului în care acționează rețelele de introducere ilegală de persoane și de trafic de persoane în zona central-sudică a Mării Mediterane (EUNAVFOR MED operația SOPHIA), realizată prin depunerea unor eforturi sistematice de a identifica, a captura și a înlătura navele și activele utilizate sau suspectate a fi utilizate de persoanele care introduc ilegal migranți și de traficanți, în conformitate cu dreptul internațional aplicabil, inclusiv UNCLOS și rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU. În acest scop, EUNAVFOR MED operația SOPHIA asigură, de asemenea, formare pentru paza de coastă și forțele navale libiene. Operația va contribui, de asemenea, la prevenirea traficului de arme în zona sa de operații convenită, în conformitate cu RCSONU 1970 (2011) și rezoluțiile ulterioare privind embargoul asupra armelor în ceea ce privește Libia, inclusiv RCSONU 2292 (2016).”

2.

La articolul 2 alineatul (2), prima teză se înlocuiește cu următorul text:

„În ceea ce privește misiunile sale principale în legătură cu introducerea ilegală și traficul de persoane, EUNAVFOR MED operația SOPHIA se desfășoară în etape succesive și în conformitate cu cerințele dreptului internațional.”

3.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 2a

Consolidarea capacității și formarea pazei de coastă și a forțelor navale libiene

(1)   Ca misiune de sprijinire, EUNAVFOR MED operația SOPHIA acordă asistență pentru dezvoltarea capacităților și formarea pazei de coastă și a forțelor navale libiene pentru asigurarea aplicării legii pe mare, în special în vederea prevenirii introducerii ilegale de persoane și a traficului de persoane.

(2)   În cazul în care COPS decide că au fost efectuate pregătirile necesare, în special în ceea ce privește generarea forțelor și procedurile de control pentru stagiari, misiunea de sprijinire menționată la alineatul (1) se efectuează în marea liberă în zona de operații convenită a EUNAVFOR MED operația SOPHIA, astfel cum este definită în documentele de planificare relevante.

(3)   Misiunea de sprijinire menționată la alineatul (1) se poate, de asemenea, desfășura pe teritoriul Libiei, inclusiv în apele sale teritoriale sau ale unui stat gazdă terț învecinat Libiei, în cazul în care COPS decide în acest sens în urma unei evaluări efectuate de Consiliu pe baza unei invitații din partea Libiei sau a statului gazdă în cauză, în conformitate cu dreptul internațional.

(4)   Având în vedere cerințele operaționale excepționale, misiunea de sprijinire menționată la alineatul (1) poate fi desfășurată în parte într-un stat membru, la invitația acestuia, inclusiv în centre relevante de formare.

(5)   În măsura în care este necesar pentru misiunea de sprijinire menționată la alineatul (1), EUNAVFOR MED operația SOPHIA poate colecta, stoca și partaja cu statele membre, UNSMIL, Europol și Frontex informații, inclusiv date cu caracter personal, colectate în scopul procedurilor de control privind posibili stagiari, cu condiția că acestea să-și fi dat consimțământul în scris. În plus, EUNAVFOR MED operația SOPHIA poate colecta și stoca informații medicale și date biometrice necesare cu privire la stagiari, cu acordul scris al acestora.

Articolul 2b

Contribuția la schimbul de informații și punerea în aplicare a embargoului ONU asupra armelor în marea liberă, în largul coastei Libiei

(1)   În cadrul misiunii sale de sprijinire a contribuției la punerea în aplicare a embargoului ONU asupra armelor în marea liberă, în largul coastei Libiei, EUNAVFOR MED operația SOPHIA colectează și face schimb de informații cu partenerii și agențiile relevante prin mecanismele din documentele de planificare pentru a contribui la cunoașterea aprofundată a situației maritime în zona de operații convenită, astfel cum este definită în documentele de planificare relevante. În cazul în care aceste informații sunt clasificate până la nivelul «RESTREINT UE/EU RESTRICTED», acestea pot fi transmise partenerilor și agențiilor relevante în conformitate cu Decizia 2013/488/UE și pe baza acordurilor încheiate între ÎR și partenerii respectivi, cu respectarea principiilor reciprocității și al incluziunii. Informațiile clasificate primite vor fi tratate de către EUNAVFOR MED operația SOPHIA fără a se face nicio deosebire între membrii personalului său și numai pe baza cerințelor operaționale.

(2)   În cazul în care COPS decide că sunt îndeplinite condițiile prealabile necesare, EUNAVFOR MED operația SOPHIA inițiază, în zona de operațiuni convenită, astfel cum este definită în documentele de planificare relevante, în marea liberă din largul coastei Libiei, inspecții pe nave cu destinația Libia sau provenind din Libia, în cazul în care există motive întemeiate să se considere că aceste nave transportă, direct sau indirect, arme sau materiale conexe către sau din Libia, încălcând embargoul asupra armelor în ceea ce privește Libia, și întreprinde acțiunile care se impun pentru a confisca și a elimina astfel de produse, inclusiv în vederea dirijării unor astfel de nave și a echipajelor acestora către un port corespunzător pentru a facilita această eliminare, cu aprobarea statului portului, în conformitate cu rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate al ONU, inclusiv RCSONU 2292 (2016).

(3)   În conformitate cu rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate al ONU, inclusiv RCSONU 2292 (2016), EUNAVFOR MED operația SOPHIA poate, în cursul inspecțiilor efectuate în conformitate cu alineatul (2), să colecteze probe direct legate de transportul unor produse interzise în temeiul embargoului asupra armelor în ceea ce privește Libia. Aceasta poate transmite astfel de probe autorităților de aplicare a legii relevante din statele membre și/sau organelor competente ale Uniunii.”

4.

La articolul 11, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Pentru perioada cuprinsă între 18 mai 2015 și 27 iulie 2016, valoarea de referință pentru costurile comune ale EUNAVFOR MED operația SOPHIA este de 11,82 milioane EUR. Procentul din valoarea de referință menționată la articolul 25 alineatul (1) din Decizia (PESC) 2015/528 este stabilit la 70 % sub formă de angajamente și la 40 % în ceea ce privește plățile.”

5.

La articolul 11 se adaugă următorul alineat:

„(3)   Pentru perioada cuprinsă între 28 iulie 2016 și 27 iulie 2017, valoarea de referință pentru costurile comune ale EUNAVFOR MED operația SOPHIA este de 6 700 000 EUR. Procentul din valoarea de referință menționată la articolul 25 alineatul (1) din Decizia (PESC) 2015/528 este stabilit la 0 % sub formă de angajamente și la 0 % în ceea ce privește plățile.”

6.

La articolul 12 se adaugă următorul alineat:

„(3a)   În situația unei nevoi operaționale specifice, ÎR este autorizat să comunice autorităților libiene legitime orice informație UE clasificată până la nivelul «RESTREINT UE/EU RESTRICTED» generată în scopul EUNAVFOR MED operația SOPHIA, în conformitate cu Decizia 2013/488/UE. Între ÎR și autoritățile competente din Libia se încheie acorduri în acest sens.”

7.

La articolul 13, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„EUNAVFOR MED operația SOPHIA încetează la 27 iulie 2017.”

21.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 162/21

(1)

La 12 februarie 2008, Consiliul a adoptat Poziția comună 2008/109/PESC (1) privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Liberiei, prin care se impunea un embargo asupra armelor.

(2)

La 25 mai 2016, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a adoptat, referitor la Liberia, RCSONU 2288 (2016) cu privire la încetarea, cu efect imediat, a măsurilor restrictive privind armele, prezentate anterior la punctul 2 din RCSONU 1521 (2003) și modificate prin punctele 1 și 2 din RCSONU 1683 (2006), prin punctul 1 litera (b) din RCSONU 1731 (2006), prin punctele 3, 4, 5 și 6 din RCSONU 1903 (2009), prin punctul 3 din RCSONU 1961 (2010) și prin punctul 2 litera (b) din RCSONU 2128 (2013).

(3)

Prin urmare, Poziția comună 2008/109/PESC ar trebui abrogată,

21.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 162/22

(1)

Normele generale de reglementare a activităților miniere de pe teritoriul Ungariei sunt stabilite în Legea privind activitățile miniere din 1993 (2) (denumită în continuare „Legea minelor”). În cadrul Legii minelor, se face distincția între activitățile miniere prestate în baza a două instrumente juridice diferite: (i) concesiune (3); și (ii) autorizare (4). În ambele situații, în cazul extracției resurselor minerale se plătește o taxă de exploatare minieră către stat, care constituie un procentaj din valoarea minereurilor extrase.

(2)

Legea minelor prevede că, în cazul în care o societate minieră care a obținut autorizația de exploatare minieră nu demarează lucrările de extracție în decurs de cinci ani de la data eliberării autorizației, dreptul de exploatare minieră este retras. Cu toate acestea, în conformitate cu secțiunea 26/A(5) din Legea minelor, acest termen poate fi prelungit printr-un acord între autoritatea pentru minerit și societatea minieră. În acest caz, societatea minieră datorează o taxă care este mai mare decât taxa aplicată la momentul cererii inițiale, dar nu mai mare de 1,2 ori față de nivelul inițial.

(3)

Întreprinderea maghiară petrolieră și de gaz (Magyar Olaj- és Gázipari Nyrt.; denumită în continuare „MOL”) a obținut mai multe autorizații de extracție a hidrocarburilor. Având în vedere că MOL nu a început activitatea de extracție a hidrocarburilor în termen de cinci ani de la data eliberării autorizării, la 22 decembrie 2005, ministrul competent a încheiat un acord de prelungire (denumit în continuare „acordul din 2005”) cu MOL. Acordul din 2005 prevedea o taxă de prelungire, calculată pe o bază anuală până în 2020, prin utilizarea taxei de exploatare minieră de 12 % în baza autorizării inițiale și a unui coeficient cuprins între 1,020 și 1,050.

(4)

Taxa de exploatare minieră pentru extragerea hidrocarburilor în baza autorizărilor a fost majorată de la 12 % la 30 % din valoarea minereurilor extrase, pe baza modificării aduse Legii minelor care a intrat în vigoare la 8 ianuarie 2008 (5) (denumită în continuare „modificarea din 2008 a Legii minelor”). Taxa majorată nu era aplicabilă acelor operatori ale căror autorizații de exploatare minieră fuseseră anterior extinse.

(5)

La 13 ianuarie 2009, Comisia a decis să inițieze procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (6) („TFUE”) în ceea ce privește măsurile luate de Ungaria care ar putea constitui ajutor de stat în favoarea societății MOL. Decizia Comisiei din 13 ianuarie 2009 în cazul SA.24571 (ex C 1/09; ex NN 69/08) (denumită în continuare „decizia de inițiere a procedurii”) a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 28 martie 2009 (7).

(6)

În decizia de inițiere a procedurii, Comisia și-a exprimat preocupările cu privire la posibilitatea ca secvența combinată de acțiuni întreprinse de Ungaria să fi condus la un avantaj selectiv acordat societății MOL. Secvența acțiunilor a inclus două elemente: acordul din 2005 și modificarea din 2008 a Legii minelor. Conform evaluării preliminare a Comisiei, autoritățile maghiare au tratat societatea MOL întrun mod mai favorabil decât concurenții acesteia, care funcționează în baza aceluiași regim de autorizare.

(7)

Prin Decizia 2011/88/UE (8) privind ajutorul de stat SA.24571 (ex C 1/09; ex NN 69/08) acordat de Ungaria în favoarea MOL (denumită în continuare „decizia atacată”), Comisia a ajuns la concluzia că măsura adoptată în favoarea societății MOL, și anume coroborarea acordului din 2005 și modificarea din 2008 a Legii minelor, constituie un ajutor de stat incompatibil cu piața internă în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. Comisia a solicitat Ungariei să recupereze ajutorul de stat de la MOL pentru a se reveni la situația care exista pe piață înainte de acordarea acestuia (9).

(8)

În urma acțiunii introduse de MOL, Tribunalul, prin hotărârea sa din 12 noiembrie 2013 în cauza T-499/10 (10), a anulat decizia atacată pe motiv că nu a fost stabilit caracterul selectiv al măsurii.

(9)

Tribunalul a concluzionat că acordul din 2005 nu a avut un caracter selectiv. Tribunalul a arătat că marja de apreciere a autorităților maghiare le-a permis acestora să mențină egalitatea de tratament între societățile miniere care se aflau într-o situație comparabilă. Prin urmare, în opinia Tribunalului, în cazul în care condițiile exterioare unui acord care nu implică un ajutor de stat se modifică ulterior în așa fel încât partea la un astfel de acord se află într-o situație avantajoasă în raport cu alți operatori care nu au încheiat un acord similar, acest lucru nu ar trebui să fie suficient pentru a considera că acordul și modificarea ulterioară a condițiilor exterioare acestuia constituie un ajutor de stat.

(10)

Prin hotărârea sa din 4 iunie 2015 în cauza C-15/14 P (11), Curtea de Justiție a confirmat hotărârea Tribunalului de anulare a deciziei atacate.

(11)

În hotărârea sa, Curtea de Justiție a confirmat aprecierea Tribunalului potrivit căreia nu a fost stabilit caracterul selectiv al acordului din 2005, iar coroborarea acordului din 2005 cu modificarea din 2008 a Legii minelor nu putea fi calificată drept o măsură de ajutor de stat unică în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(12)

Curtea de Justiție a subliniat că există o diferență fundamentală între evaluarea caracterului selectiv al schemelor generale de scutiri sau de reduceri, care, prin definiție, conferă un avantaj, și examinarea caracterului selectiv al dispozițiilor facultative de drept național care prevăd impunerea unor obligații suplimentare. În cazul în care autoritățile naționale impun obligații suplimentare în vederea menținerii egalității de tratament între operatori, simplul fapt că aceste autorități se bucură de o anumită marjă de apreciere definită prin lege, dar nu nelimitată, nu poate fi suficient pentru a dovedi caracterul selectiv al schemei corespunzătoare.

(13)

Pe baza motivelor de mai sus, potrivit Curții de Justiție, prezenta cauză se deosebește de cauzele în care exercitarea unei asemenea marje este legată de acordarea unui avantaj în favoarea unui anumit operator economic (12).

(14)

În plus, Curtea de Justiție a statuat că cadrul juridic prin care autoritățile naționale impun obligații suplimentare în vederea menținerii egalității de tratament între operatori ar putea fi considerat ca fiind selectiv numai în cazul în care autoritățile naționale, atunci când își exercită marja de apreciere, ar favoriza anumiți operatori fără un motiv obiectiv.

(15)

Curtea de Justiție a subliniat că, în speță, nu există nicio dovadă că autoritățile maghiare, atunci când și-au exercitat competența de a majora taxele de exploatare minieră în cazul unei prelungiri a autorizației, au tratat societatea MOL într-un mod favorabil și nejustificat (13).

(16)

Prin urmare, Curtea de Justiție a concluzionat că cadrul juridic care reglementează încheierea acordurilor de prelungire nu poate fi considerat selectiv în speță.

(17)

În ceea ce privește secvența de acțiuni combinate care constituie o măsură de ajutor de stat unică, Curtea de Justiție a făcut trimitere la jurisprudență, afirmând că o măsură de ajutor unică poate fi constituită din elemente combinate cu condiția ca, având în vedere succesiunea lor în timp, finalitatea lor și situația întreprinderii la momentul intervenției lor, acestea să fie atât de strâns legate între ele încât să fie imposibilă separarea lor (14).

(18)

Cu toate acestea, în speță, Curtea de Justiție a subliniat faptul că majorarea taxelor de exploatare minieră, care a intrat în vigoare în 2008, a avut loc în contextul unei majorări a prețurilor petrolului brut la nivel internațional, și anume statul și-a exercitat puterea de reglementare în mod justificat din punct de vedere obiectiv ca urmare a unei evoluții a pieței. În plus, nu au existat indicii că acordul din 2005 fusese încheiat pentru a anticipa modificarea din 2008 (15).

(19)

Prin urmare, Curtea de Justiție a concluzionat că nu există o legătură cronologică și/sau funcțională între acordul din 2005 și modificarea din 2008 a Legii minelor, care să permită să poată fi interpretate ca o măsură de ajutor de stat unică.

(20)

Având în vedere anularea deciziei atacate de către Tribunal, procedura oficială de investigare rămâne deschisă. Într-adevăr, nici Tribunalul și nici Curtea de Justiție nu a considerat că decizia de inițiere a procedurii în prezenta cauză este afectată de vreo eroare. Prin urmare, Comisia trebuie să adopte o decizie finală pentru remedierea deficiențelor identificate de către instanțele UE.

(21)

Articolul 107 alineatul (1) din TFUE prevede că sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre. Aceste condiții sunt cumulative. În cazul în care una dintre acestea nu este îndeplinită, măsura în cauză nu poate fi considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(22)

În împrejurările din speță, este oportun să se limiteze evaluarea la condiția de selectivitate.

(23)

Pentru ca o măsură să poată fi considerată ajutor de stat, aceasta trebuie să fie specifică sau selectivă, în sensul că favorizează doar anumite întreprinderi sau producția anumitor bunuri.

(24)

Conform celor descrise mai sus la considerentele 12 și 13, secțiunea 26/A(5) din Legea minelor nu constituie o schemă generală de scutire sau de reducere acordată anumitor întreprinderi. Dimpotrivă, aceasta permite autorităților maghiare să impună o taxă de prelungire mai mare pentru prelungirea autorizațiilor de exploatare minieră. Aceiași termeni și condiții se aplică tuturor operatorilor care se află într-o situație de fapt și de drept comparabilă.

(25)

Conform celor descrise mai sus la considerentele 14 și 15, nu există nicio dovadă a existenței unui tratament favorabil nejustificat al autorităților maghiare față de societatea MOL în raport cu orice alt operator care s-ar fi putut afla potențial într-o situație comparabilă. Faptul că autoritățile maghiare se bucură de o anumită marjă de apreciere care este definită prin lege, dar nu nelimitată, atunci când stabilesc taxa de prelungire, nu poate fi suficient pentru a stabili caracterul selectiv al cadrului juridic prevăzut în secțiunea 26/A(5) din Legea minelor.

(26)

În ceea ce privește efectele combinate ale acordului din 2005 și ale modificării din 2008 a Legii minelor, Comisia ia act de faptul că, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, o măsură de ajutor unică poate fi constituită din elemente combinate cu condiția ca, având în vedere succesiunea lor în timp, finalitatea lor și situația întreprinderii la momentul intervenției lor, acestea să fie atât de strâns legate între ele încât să fie imposibilă separarea lor (16).

(27)

Cu toate acestea, în speță, conform celor descrise mai sus la considerentul 18, nu există nicio dovadă că Ungaria a semnat acordul din 2005 având deja intenția de a majora ulterior taxa de exploatare minieră în detrimentul altor operatori deja prezenți pe piață la data la care acest acord a fost semnat sau al unor operatori noi. Majorarea taxelor de exploatare minieră impuse pe baza modificării din 2008 a Legii minelor a avut loc în contextul unei creșteri a prețurilor la nivel internațional.

(28)

Prin urmare, conform celor descrise mai sus la considerentul 19, având în vedere că nu există o legătură cronologică și/sau funcțională între acordul din 2005 și modificarea din 2008 a Legii minelor, acestea nu pot fi interpretate ca reprezentând o măsură de ajutor unică.

(29)

În baza celor de mai sus, Comisia concluzionează că secvența acțiunilor întreprinse de Ungaria, și anume acordul de prelungire din 2005 și modificarea ulterioară a Legii minelor, nu a avut un caracter selectiv față de MOL.

(30)

Având în vedere că secvența acțiunilor constituită din acordul din 2005 și modificarea ulterioară a Legii minelor nu are un caracter selectiv, nu este necesar să se evalueze dacă sunt întrunite celelalte condiții pentru acordarea unui ajutor de stat în temeiul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(31)

Luând în considerare cele menționate anterior, reevaluarea presupusului ajutor care a făcut obiectul deciziei de inițiere a procedurii duce la concluzia că măsura în favoarea MOL în discuție, și anume corelarea acordului din 2005 cu modificarea din 2008 a Legii minelor, nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE,