ISSN 1977-0782

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 94

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 59
8 aprilie 2016


Cuprins

 

II   Acte fără caracter legislativ

Pagina

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/545 al Comisiei din 7 aprilie 2016 privind proceduri și criterii referitoare la acordurile-cadru pentru alocarea capacităților de infrastructură feroviară ( 1 )

1

 

 

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/546 al Comisiei din 7 aprilie 2016 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

12

 

 

DECIZII

 

*

Decizia (UE) 2016/547 a Comisiei din 7 aprilie 2016 de aprobare, în numele Uniunii Europene, a modificării protocolului între Uniunea Europeană și Regatul Maroc de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute de acordul de parteneriat în domeniul pescuitului între Comunitatea Europeană și Regatul Maroc

14

 

 

Rectificări

 

*

Rectificare la Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 ( JO L 46, 17.2.2004 ) (Ediția specială în limba română a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, capitolul 7, volumul 12)

17

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


II Acte fără caracter legislativ

REGULAMENTE

8.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 94/1


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2016/545 AL COMISIEI

din 7 aprilie 2016

privind proceduri și criterii referitoare la acordurile-cadru pentru alocarea capacităților de infrastructură feroviară

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

Având în vedere Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind instituirea spațiului feroviar unic european (1), în special articolul 42 alineatul (8),

întrucât:

(1)

În momentul încheierii de acorduri-cadru, administratorii de infrastructură ar trebui să utilizeze capacitatea de infrastructură disponibilă în cel mai eficace mod posibil. În același timp, pentru a investi în servicii, solicitanții de capacitate-cadru ar putea necesita o mai mare securitate juridică în ceea ce privește capacitatea de infrastructură disponibilă, pentru un timp mai îndelungat decât o singură perioadă din graficul de circulație.

(2)

Administratorii de infrastructură trebuie să rezerve capacitate pentru procedura de stabilire a graficului de circulație anual, pentru a organiza trase prestabilite în conformitate cu articolul 14 alineatele (3) și (5) din Regulamentul (UE) nr. 913/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2). În plus, aceștia ar putea fi nevoiți să furnizeze capacitate de rezervă pentru solicitări ad-hoc în conformitate cu articolul 48 alineatul (2) din Directiva 2012/34/UE. De asemenea, acordurile-cadru nu ar trebui să împiedice stabilirea graficelor de circulație anuale în conformitate cu articolul 42 din Directiva 2012/34/UE. Prin urmare, administratorii de infrastructură ar trebui cel puțin să planifice aceste rezerve de capacitate și să ia în considerare aceste limitări, înainte de a aloca o parte a capacității reziduale prin intermediul unor acorduri-cadru.

(3)

Potențialii solicitanți necesită transparență în ceea ce privește capacitatea-cadru alocată și capacitatea reziduală indicativă pe o linie. Pentru a se evita sarcina administrativă legată de acordurile-cadru, potențialii solicitanți ar trebui să-și poată forma o primă impresie cu privire la șansele pe care le au ca cererea lor să fie aprobată. Prin urmare, administratorii de infrastructură ar trebui să publice declarația de referință privind capacitatea-cadru în documente lor de referință ale rețelei. Declarația de referință privind capacitatea-cadru ar trebui să specifice, atunci când este cazul, dacă acordurile-cadru vizează transportul de marfă, transportul de pasageri sau ambele.

(4)

Administratorii de rețea și solicitanții ar trebui să beneficieze de o anumită flexibilitate în ceea ce privește termenul de depunere a cererilor de capacitate-cadru. În același timp, criteriile de asigurare a unei utilizări optime a capacității de infrastructură disponibile sunt cu atât mai eficiente, cu cât sunt aplicate simultan unui număr cât mai mare de cereri. Prin urmare, înainte de a încheia un acord-cadru, administratorii de infrastructură care nu aplică un termen fix anual sau multianual ar trebui să-i consulte pe solicitanții care ar putea fi interesați de încheierea unui acord-cadru.

(5)

Solicitanții ar trebui să fie conștienți de faptul că administratorii de infrastructură au obligația de a utiliza capacitatea de infrastructură disponibilă în cel mai eficace mod posibil, atât în rețelele lor individuale, cât și în comun, în întreg spațiul feroviar unic european. Această obligație ar trebui să se aplice pe întreaga durată a unui acord-cadru și ar trebui să vizeze, de asemenea, trasele alocate în temeiul acordurilor-cadru. În consecință, atunci când hotărăsc să încheie un nou acord-cadru, ambele părți la acord ar trebui să fi luat deja în considerare criteriile stabilite în prezentul regulament, pentru a asigura o utilizare optimă a capacității de infrastructură disponibile.

(6)

Acordurile-cadru nu ar trebui să specifice o anumită trasă, ci ar trebui să furnizeze un interval de timp care să permită o flexibilitate suficientă, până la planificarea anuală a traselor. În același timp, trenurile deservite pot necesita precizii diferite raportate la momentul circulației lor, care trebuie reflectate în mărimea diferită a intervalelor de timp.

(7)

Introducerea de noi servicii feroviare necesită fie obținerea în prealabil a unor autorizații tehnice și a unor autorizații de siguranță, fie achiziționarea de material rulant, fie ambele, iar aceste demersuri pot dura mai mulți ani. Investitorii au nevoie de certitudine în ceea ce privește capacitatea disponibilă înainte de a lua decizii în legătură cu astfel de investiții. De aceea, solicitanții ar trebui să dispună de un anumit timp, între încheierea acordului-cadru și începerea serviciilor prevăzute de acesta, care să le permită, printre altele, să obțină autorizațiile și certificatele necesare și să achiziționeze materialul rulant. Solicitanții care au evidentă nevoie de acest timp înainte de începerea activității, nu ar trebui să fie penalizați prin scurtarea duratei respectivelor acorduri-cadru.

(8)

Stabilirea criteriilor pentru încheierea acordurilor-cadru ar trebui să permită administratorului de infrastructură să introducă pe piață și să utilizeze capacitățile de infrastructură disponibile în cel mai eficace mod posibil în conformitate cu articolul 26 din Directiva 2012/34/UE.

(9)

Acordurile-cadru ar trebui să permită coordonarea cu succes a cererilor concurente și, prin urmare, ar trebui să îndeplinească anumite criterii în ceea ce privește alocarea capacității disponibile către alți solicitanți, modificarea și restituirea capacității-cadru.

(10)

Coordonarea și consultările cu solicitanții care sunt deja parte la un acord-cadru pot crea o sarcină pentru administratorii de infrastructură și pentru solicitanți. Această sarcină ar putea fi disproporționată în cazul unor linii și momente ale zilei în care utilizarea capacității prin acorduri-cadru este oricum cu mult sub nivelul maxim. În astfel de cazuri, administratorii de infrastructură ar trebui să aibă deci posibilitatea de a deroga de la procedurile sau criteriile stabilite în prezentul regulament. În același timp, atunci când calcularea unei astfel de valori maxime sau punerea în aplicare a limitelor se dovedește a fi dificilă sau arbitrară, statele membre ar putea dori ca administratorii de infrastructură să nu utilizeze o astfel de derogare. În cel din urmă caz, organismul de reglementare ar trebui să aprobe toate acordurile-cadru înainte ca acestea să fie încheiate, într-un efort de a reduce sarcina administrativă.

(11)

Pot apărea conflicte între cererile de noi acorduri-cadru și acordurile-cadru existente sau între trasele solicitate în temeiul unui acord-cadru și trasele solicitate în afara unui acord-cadru, în temeiul planificării anuale. În astfel de cazuri, administratorul de infrastructură ar trebui să asigure coordonarea între părți, invitându-le să-și modifice cerințele, pentru a le reconcilia. Reconcilierea poate include o modificare a intervalelor de timp sau o modificare a rutei. Articolul 46 din Directiva 2012/34/UE prevede o procedură de soluționare a cererilor de trase concurente și ar trebui, de asemenea, să servească drept model pentru acordurile-cadru.

(12)

Atunci când criteriile de prioritate în temeiul graficului de circulație, definite și publicate în conformitate cu articolul 47 alineatele (3)-(6) din Directiva 2012/34/UE, prevalează asupra obligației de a prezenta sau nu o cerere în temeiul unui acord-cadru, în cadrul procedurii de stabilire a graficului de circulație anual, administratorul de infrastructură nu ar trebui să aibă obligația de a aplica criteriile definite pentru acorduri-cadru, ci ar trebui să aplice mai degrabă criteriile de prioritate definite pentru procedura de stabilire a graficului de circulație anual.

(13)

Este important să se maximizeze flexibilitatea de care dispun administratorii de infrastructură în ceea ce privește alocarea capacității de infrastructură, dar această flexibilitate ar trebui să rămână compatibilă cu satisfacerea cerințelor rezonabile ale solicitanților. Administratorii de infrastructură ar trebui să aibă în vedere criterii transparente înainte de a încheia noi acorduri-cadru.

(14)

Solicitanții ar trebui să ceară doar capacitatea-cadru de care au cu adevărat nevoie. Dacă întreaga capacitate-cadru solicitată sau o parte a acesteia nu este utilizată într-o anumită perioadă de timp, acordul-cadru ar trebui să fie revizuit în vederea restituirii de către solicitant a capacității neutilizate (principiul „folosești sau pierzi”), cu excepția cazului în care acesta poate demonstra că neutilizarea capacității a fost cauzată de motive independente de voința sa.

(15)

Administratorii de infrastructură ar trebui să-și dezvolte cooperarea astfel încât acordurile-cadru privind serviciile care utilizează mai multe rețele să fie coerente și să asigure o calitate a serviciilor feroviare la care solicitanții au dreptul să se aștepte, în mod rezonabil. O astfel de coerență este necesară de la încheierea acordului-cadru și până la momentul alocării traselor.

(16)

Stabilirea unor sancțiuni rezonabile ar putea crea un stimulent pentru ca solicitanții să depună cereri realiste privind acordurile-cadru și să comunice orice modificare a capacității necesare în temeiul unui acord-cadru, de îndată ce au cunoștință de aceasta.

(17)

Atunci când sunt convenite între părți, sancțiunile pentru modificarea sau rezilierea acordurilor-cadru ar trebui să fie nediscriminatorii. Ele ar trebui să fie stabilite la un nivel adecvat pentru atingerea obiectivelor urmărite și ar trebui să fie plătite efectiv, prin executare silită atunci când este cazul. Pentru a menține efectul de stimulare și a evita discriminarea, acordul-cadru nu ar trebui să-i permită administratorului de infrastructură să ridice o sancțiune, atunci când solicitantul încheie un alt acord-cadru.

(18)

În plus, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a nu aplica, pentru o perioadă limitată de timp, anumite dispoziții ale prezentului regulament în ceea ce privește acordurile-cadru încheiate după data de 15 martie 2003 inclusiv, și anume data stabilită pentru transpunerea Directivei 2001/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) sau, în cazul statelor membre care au aderat la Uniunea Europeană după această dată, în ceea ce privește acordurile-cadru încheiate după data aderării lor la Uniunea Europeană. Cu toate acestea, întrucât articolul 17 alineatul (3) din Directiva 2001/14/CE prevede posibilitatea de a modifica acordurile-cadru sau de a limita termenii acestora, pentru a permite o mai bună utilizare a infrastructurii feroviare, respectivele dispoziții ale prezentului regulament ar trebui să se aplice modificărilor aduse acestor acorduri-cadru, dacă modificările sunt substanțiale și au fost convenite după data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(19)

Comisia ar putea revizui prezentul regulament în lumina experienței dobândite prin aplicarea sa ori prin aplicarea Regulamentului (UE) nr. 913/2010 privind coridoarele feroviare de marfă europene.

(20)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 62 alineatul (1) din Directiva 2012/34/UE,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește proceduri și criterii care trebuie urmate pentru încheierea de acorduri-cadru.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament și pe lângă definițiile menționate la articolul 3 din Directiva 2012/34/UE, se aplică următoarele definiții:

1.

„capacitate-cadru” înseamnă capacitatea de infrastructură alocată în temeiul unui acord-cadru;

2.

„declarație de referință privind capacitatea-cadru” înseamnă atât o prezentare a capacității-cadru alocate liniilor unei anumite rețele, cât și o descriere a volumului și naturii capacității disponibile pe respectivele linii, ea putând să includă și o imagine grafică, cu scopul de a informa potențialii solicitanți de acorduri-cadru;

3.

„interval de timp” înseamnă o perioadă de timp specificată într-un acord-cadru, pe parcursul căreia urmează să fie alocate una sau mai multe trase, în cadrul procedurii de stabilire a graficului de circulație;

4.

„perioadă de control” înseamnă o perioadă de timp de maximum două ore definită de administratorul de infrastructură pentru a compara capacitatea-cadru alocată și capacitatea reziduală liberă, cu scopul de a informa potențialii solicitanți de acorduri-cadru în legătură cu capacitatea-cadru indicativă alocată și capacitatea disponibilă.

Articolul 3

Declarația de referință privind capacitatea-cadru

(1)   Administratorul de infrastructură elaborează o declarație de referință privind capacitatea-cadru, indicând, pentru fiecare secțiune de linie, per perioadă de control și, dacă este cazul, per tip de serviciu, următoarele informații:

(a)

capacitatea-cadru deja alocată și numărul de trase;

(b)

capacitatea indicativă rămasă disponibilă pentru încheierea de acorduri-cadru pe o infrastructură care face deja obiectul unor acorduri-cadru;

(c)

capacitatea maximă disponibilă pentru încheierea de acorduri-cadru, pentru fiecare secțiune de linie, după caz.

(2)   Declarația de referință privind capacitatea-cadru respectă confidențialitatea comercială.

(3)   În conformitate cu articolul 42 alineatul (7) din Directiva 2012/34/UE, administratorul de infrastructură include o declarație de referință privind capacitatea-cadru în documentul de referință al rețelei sau furnizează un link în documentul de referință al rețelei spre un site web public, care pune la dispoziție fie declarația de referință privind capacitatea-cadru menționată, fie cel puțin o prezentare a caracterului general al fiecărui acord-cadru încheiat. Articolul 27 alineatul (1) din Directiva 2012/34/UE referitor la taxele și limbile de publicare ale documentului de referință al rețelei se aplică și declarației de referință privind capacitatea-cadru.

(4)   Administratorul de infrastructură actualizează declarația de referință privind capacitatea-cadru cel târziu la trei luni de la încheierea sau modificarea substanțială a unui acord-cadru sau de la anularea acestuia. El pune la dispoziție informațiile respective într-un mod care respectă confidențialitatea comercială.

Articolul 4

Alinierea documentelor de referință ale rețelei

Administratorii de infrastructură își aliniază documentele de referință ale rețelei cu cerințele prezentului regulament și publică declarația de referință privind capacitatea-cadru la data primei modificări a mersului trenurilor, ulterioară datei publicării regulamentului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 5

Alocarea capacității-cadru

(1)   Administratorul de infrastructură poate invita potențialii solicitanți să depună cereri de acorduri-cadru, cu respectarea unui termen anual sau multianual. După expirarea termenului relevant, acesta prelucrează fără întârziere cererile depuse. Dacă alege să aplice un termen-limită multianual, administratorul de infrastructură publică termenele-limită anuale până la care va prelucra cererile primite, după termenul-limită multianual, fără întârzieri nejustificate.

(2)   Atunci când administratorul de infrastructură nu impune un termen-limită anual sau multianual și primește o cerere de încheiere sau de modificare a unui acord-cadru, el ia măsuri rezonabile pentru a-i informa pe ceilalți solicitanți potențiali în legătură cu intenția sa de a încheia un acord-cadru și le acordă acestora un termen cuprins între una și patru luni pentru a răspunde. Administratorul de infrastructură poate decide să nu-i informeze pe ceilalți solicitanți potențiali, în cazul în care primește o cerere pentru o modificare minoră a unui acord-cadru, care nu are impact asupra altor acorduri-cadru.

Administratorul de infrastructură decide fără întârziere în privința cererilor de acorduri-cadru.

(3)   Dacă sunt depuse două sau mai multe cereri noi de acorduri-cadru pentru aceeași capacitate, administratorul de infrastructură le examinează și decide în privința acestora simultan.

(4)   Dacă un acord-cadru care urmează să fie încheiat sau modificat în mod substanțial se referă la liniile de cale ferată ale unui coridor feroviar de marfă, iar consiliul de administrație a solicitat să fie informat în legătură cu aceasta, administratorul de infrastructură informează consiliul de administrație al coridorului feroviar de marfă vizat, conform prevederilor articolului 13 din Regulamentul (UE) nr. 913/2010. Administratorul de infrastructură furnizează informațiile respective cel puțin cu o lună înainte de a încheia sau de a modifica în mod substanțial acordul-cadru.

(5)   Fără a aduce atingere unei decizii de a încheia acorduri-cadru, administratorul de infrastructură poate decide, pe baze nediscriminatorii și, după caz, cu aprobarea prealabilă a organismului de reglementare, să nu ofere acorduri-cadru pentru toate liniile care au fost declarate ca fiind saturate, în conformitate cu articolul 47 alineatul (1) din Directiva 2012/34/UE. Administratorul de infrastructură indică, în declarația de referință privind capacitatea-cadru, liniile pentru care nu oferă acorduri-cadru, înainte de a invita solicitanții să depună cereri de acorduri-cadru pentru alte linii în conformitate cu alineatul (1). Aprobarea organismului de reglementare, atunci când este aplicabilă, este valabilă pentru o perioadă de maximum doi ani și nu poate fi reînnoită în mod automat.

(6)   Administratorul de infrastructură își justifică decizia de a refuza, de a încheia sau de a modifica un acord-cadru. Motivele sunt comunicate în scris solicitantului care a cerut încheierea sau modificarea acordului-cadru.

Articolul 6

Încheierea de acorduri-cadru

(1)   Înainte de a încheia un nou acord-cadru sau de a extinde sau mări în mod substanțial capacitatea-cadru a unui acord-cadru existent, administratorul de infrastructură are în vedere, printre altele, următoarele elemente:

(a)

asigurarea utilizării optime a capacității de infrastructură disponibile, inclusiv utilizarea altor rețele, ținând cont de restricțiile de capacitate planificate;

(b)

nevoile comerciale legitime ale solicitantului, dacă acesta a demonstrat că într-adevăr intenționează și este capabil să utilizeze capacitatea prevăzută în acordul-cadru;

(c)

nevoile pasagerilor, ale sectorului transportului de marfă și ale investitorilor, inclusiv ale entităților de stat și ale altor entități publice și private;

(d)

asigurarea unui acces nediscriminatoriu la infrastructură și luarea în calcul a disponibilității instalațiilor și a serviciilor conexe furnizate în cadrul acestor instalații, în măsura în care aceste informații sunt puse la dispoziția administratorului de infrastructură;

(e)

finanțarea administratorului de infrastructură și dezvoltarea viitoarea a rețelei;

(f)

promovarea eficienței în exploatarea infrastructurii și, în măsura posibilului, a instalațiilor conexe, inclusiv în ceea ce privește întreținerea planificată, extinderea și reînnoirea;

(g)

cerințele de capacitate ale coridoarelor internaționale feroviare de marfă, conform prevederilor articolului 14 din Regulamentul (UE) nr. 913/2010;

(h)

asigurarea unei gestionări a rețelei care să fie proporționată, orientată, transparentă, corectă și dotată cu suficiente resurse;

(i)

neutilizarea în trecut a capacității-cadru, dacă este cazul, și motivele care au stat la baza acesteia, conform prevederilor articolului 11 alineatele (2) și (3) din prezentul regulament;

(j)

criteriile de prioritate care se aplică alocării de trase în cadrul procedurii de stabilire a graficului de circulație, după cum se menționează la articolul 47 din Directiva 2012/34/UE și în declarațiile de saturare a infrastructurii;

(k)

după caz, necesitatea de a asigura performanța financiară pe termen lung a transportului public furnizat în temeiul unui contract de servicii publice.

Pe lângă elementele enumerate la literele (a)-(k), administratorul de infrastructură publică în documentul de referință al rețelei celelalte elemente pe care intenționează să le ia în considerare.

(2)   Un acord-cadru conține următoarele:

(a)

dispoziții care să permită formularea de cereri de modificare a capacității-cadru în condițiile prevăzute la articolele 8-11 și la articolul 13 din prezentul regulament;

(b)

dispoziții care să permită formularea de cereri de modificare a capacității-cadru în cazul unor modificări permanente ale infrastructurii, necesare pentru a asigura o mai bună utilizare a infrastructurii feroviare;

(c)

dispoziții care să permită restituirea capacității-cadru sau reprogramarea acesteia, în mod voluntar.

Un acord-cadru nu conține dispoziții care ar împiedica administratorul de infrastructură să-i acorde unui alt solicitant drepturi de acces la una sau mai multe linii din rețeaua sa, atunci când există capacitate disponibilă.

(3)   Solicitanții pot cere ca utilizarea capacității-cadru alocate în conformitate cu acordul-cadru să înceapă în orice moment, dar nu mai târziu de cinci ani de la data cererii. Administratorii de infrastructură nu resping aceste cereri, atunci când perioada de timp necesară înainte de preluarea serviciului este justificată de unul dintre următoarele motive:

(a)

acordul-cadru reprezintă o condiție prealabilă pentru finanțarea de material rulant necesar prestării unui nou serviciu;

(b)

trebuie îndeplinite formalitățile legate de autorizarea materialului rulant, conform prevederilor de la litera (a);

(c)

modul în care este planificată începerea exploatării punctelor de expediție sau a terminalelor de încărcare, ori deschiderea unui element de conectare a infrastructurii;

(d)

trebuie efectuate investiții pentru a se obține o creștere necesară a capacității infrastructurii;

(e)

o prevedere dintr-un contract de servicii publice existent.

Administratorul de infrastructură sau solicitantul pot cere organismului de reglementare să aprobe o perioadă mai lungă decât cea menționată în prima teză de la primul paragraf. Organismul de reglementare poate acorda aprobarea pe baza altor motive decât cele expuse la literele (a)-(e) de la primul paragraf. Capacitatea care a fost alocată în temeiul unui acord-cadru, dar nu este încă utilizată din cauza timpului necesar înainte de preluarea serviciului, rămâne disponibilă pentru a fi utilizată de alți solicitanți.

(4)   O cerere de acord-cadru nu poate fi respinsă pe motiv că administratorul de infrastructură a primit cererea după expirarea termenului-limită menționat la articolul 5 alineatul (1); ea trebuie să fie prelucrată în cadrul procedurii următoare, pe o bază nediscriminatorie, în conformitate cu articolul 5. Dacă administratorul de infrastructură invită solicitanții potențiali să depună cereri de acorduri-cadru cu termen-limită multianual și primește aceste cereri după expirarea termenului respectiv, el le prelucrează fie până la un termen-limită anual în conformitate cu articolul 5 alineatul (1), fie în conformitate cu articolul 5 alineatul (2).

În ceea ce privește cererile care îndeplinesc criteriile prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol, data primirii cererii de acord-cadru nu este luată în considerare pentru stabilirea duratei acordului-cadru. Acest lucru nu se aplică solicitanților cărora le-au fost deja alocate alte capacități-cadru sau alte trase pe linia în cauză.

Articolul 7

Acord privind intervalul de timp

Administratorul de infrastructură convine împreună cu solicitantul asupra unui interval de timp, de la caz la caz. Acest interval de timp trebuie să fie corelat cât mai bine posibil cu perioada de control, pentru a facilita alocarea capacității-cadru vizate. Intervalul de timp reflectă necesitățile serviciului de transport feroviar.

Intervalul de timp este de până la 24 de ore. În cazuri excepționale, la cererea solicitantului și sub rezerva aprobării prealabile de către organismului de reglementare, administratorul de infrastructură poate conveni asupra unui interval de timp de peste 24 de ore.

În cazul unui interval de timp de peste două ore, administratorul de infrastructură alocă capacitatea-cadru cât mai aproape posibil de o perioadă de control de două ore.

Intervalele de timp convenite în temeiul aceluiași acord-cadru sau în temeiul unor acorduri-cadru diferite se pot suprapune. Părțile la un acord-cadru pot conveni asupra unei frecvențe a serviciului.

Articolul 8

Plafoane pentru alocarea de capacitate-cadru

(1)   Administratorul de infrastructură împarte fiecare perioadă de 24 de ore în perioade de control de cel mult două ore fiecare. La alocarea capacității-cadru, administratorul de rețea alocă intervalele de timp unor perioade de control.

(2)   Atunci când administratorul de infrastructură alocă pe o linie o capacitate-cadru de până la 70 % din capacitatea maximă, în orice perioadă de control, el poate decide să nu aplice articolul 9 alineatele (3)-(6), articolul 10 și articolul 11 alineatul (1) în ceea ce privește respectivele perioade de control. Capacitatea maximă se calculează pe baza intervalelor de circulație existente și a intervalelor de circulație planificate ale trenurilor, precum și pe baza numărului estimat de trenuri pe linia în cauză. Administratorul de infrastructură publică în documentul de referință al rețelei metoda sa de calcul al capacitații maxime în sensul prezentului alineat.

(3)   Atunci când este necesară aprobarea prealabilă a acordurilor-cadru de către organismul de reglementare în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2012/34/UE, un stat membru poate decide să nu aplice toate sau o parte dintre alineatele și articolele următoare: alineatul (2) de la prezentul articol, articolul 9 alineatele (3)-(6) și articolul 10.

Articolul 9

Coordonarea în caz de cereri concurente de acorduri-cadru privind orice moment ulterior încheierii următoarei perioade din graficul de circulație

(1)   Dacă administratorul de infrastructură constată existența unor conflicte, fie între acordurile-cadru existente și cererile de acorduri-cadru noi sau modificate, fie între cererile de noi acorduri-cadru, se aplică principiile procedurii de coordonare a cererilor de trase, prevăzute la articolul 46 alineatele (3) și (4) din Directiva 2012/34/UE.

(2)   În cadrul primei runde de coordonare, administratorul de infrastructură urmărește să asigure cea mai bună corespondență posibilă între cererile concurente sau între o cerere și acordurile-cadru existente.

(3)   Dacă acordurile-cadru existente și cererile de noi acorduri-cadru sau cererile de modificare a acordurilor nu pot fi conciliate după o primă rundă de coordonare, din cauza respingerii de către părțile interesate a soluției propuse de administratorul de infrastructură, acesta din urmă trebuie să evalueze respectivele cereri și, dacă este relevant, acordurile-cadru existente, ținând seama de criteriile prevăzute la articolul 10 alineatele (2)-(4).

(4)   Pe baza evaluării efectuate în conformitate cu alineatul (3), administratorul de infrastructură procedează la o a doua rundă de coordonare. Dacă cea de-a doua rundă de coordonare eșuează și dacă acordul-cadru cerut prevede o utilizare mai bună a infrastructurii, administratorul de infrastructură cere modificarea capacitații-cadru alocate în temeiul acordurilor-cadru existente.

(5)   Dacă cea ce-a doua rundă de coordonare eșuează și dacă un acord-cadru solicitat nu prevede o utilizare mai bună a infrastructurii decât unul sau mai multe acorduri-cadru contradictorii existente, administratorul de infrastructură respinge cererea.

(6)   Administratorul de infrastructură poate respinge un acord-cadru solicitat atunci când veniturile suplimentare generate prin încheierea noului acord-cadru nu ar compensa cel puțin posibilele sancțiuni prevăzute la articolul 13, în urma modificării menționate la alineatul (4) din prezentul articol.

(7)   Dacă nu este posibil să se dea curs cererilor de acorduri-cadru, din motive de lipsă reală sau preconizată a capacității de infrastructură, administratorul de infrastructură poate declara secțiunea de infrastructură în cauză ca fiind saturată, în conformitate cu articolul 47 din Directiva 2012/34/UE.

Articolul 10

Coordonarea cererilor concurente de trase prezentate în temeiul unor acorduri-cadru pe parcursul procedurii de planificare

(1)   Atunci când, din cauza unui conflict cu un acord-cadru existent, cererile de trase nu pot fi satisfăcute în conformitate cu planificarea prevăzută la articolul 45 din Directiva 2012/34/UE, administratorul de infrastructură procedează la o primă rundă de coordonare în conformitate cu articolul 46 din Directiva 2012/34/UE. Această coordonare trebuie să aibă loc chiar și atunci când părțile la un acord-cadru au renunțat la propriile intervale de timp sau și le-au modificat în mod voluntar. Dacă administratorul de infrastructură nu poate concilia cererile, acesta evaluează acordurile-cadru și cererile de trase conform criteriilor prevăzute la alineatele (2) și (3).

Dacă, pe baza criteriilor respective, trasele solicitate ar asigura o utilizare mai bună a infrastructurii și dacă veniturile suplimentare generate din alocarea traselor ar compensa cel puțin posibilele sancțiuni prevăzute la articolul 13, generate de modificarea sau de rezilierea unuia sau a mai multor acorduri-cadru, administratorul de infrastructură solicită modificarea acordurilor-cadru existente pentru următoarea perioadă din graficul de circulație.

(2)   Administratorul de infrastructură ține cont de următoarele criterii:

(a)

modificarea nu trebuie să pericliteze viabilitatea modelului de afaceri al solicitantului care deține capacitatea-cadru sau modelul economic al unui contract de servicii publice;

(b)

modificarea nu trebuie să pericliteze viabilitatea modelului de afaceri al administratorului de infrastructură, dacă acesta administrează doar linia în cauză;

(c)

performanța acordului-cadru este mai scăzută, dacă ea este evaluată pe baza criteriilor de prioritate aplicate alocării de trase în cadrul procedurii de stabilire a graficului de circulație în conformitate cu normele privind alocarea capacității menționate la articolul 39 din Directiva 2012/34/UE, inclusiv cu normele stabilite la articolele 47 și 49 din Directiva 2012/34/UE;

(d)

capacitatea totală deținută sau solicitată de către un solicitant pe linia în cauză trebuie să fie semnificativă;

(e)

nevoile comerciale legitime ale solicitantului, atunci când acesta din urmă a demonstrat că într-adevăr intenționează și este capabil să utilizeze capacitatea solicitată în acordul-cadru;

(f)

distanța acoperită de serviciul uneia dintre cererile concurente, inclusiv parcursurile pe alte rețele, este semnificativ mai mică decât distanța acoperită de serviciul celeilalte cereri concurente;

(g)

perioada de valabilitate reziduală a acordului-cadru sau a planului de afaceri este scurtă, iar investițiile au fost în totalitate sau în mare parte amortizate.

Statele membre pot defini o ordine a importanței acestor criterii, prin intermediul cadrului de alocare a capacității menționat la articolul 39 din Directiva 2012/34/UE.

(3)   Sub rezerva aprobării de către organismul de reglementare, administratorul de infrastructură poate decide să introducă și alte criterii suplimentare, în afara celor enumerate la literele (a)-(g). Dacă administratorul de infrastructură decide să acorde criteriilor importanțe diferite, această ordine a importanței trebuie să fie aprobată de organismul de reglementare.

(4)   În ceea ce privește traficul transfrontalier, administratorii de infrastructură vizați pot decide de comun acord să aplice criterii suplimentare și să modifice importanța acestora.

(5)   Prin derogare de la alineatele (1), (2) și (3), administratorul de infrastructură poate decide că, în cazul cererilor de trase concurente, normele privind alocarea capacității, menționate la articolul 39 din Directiva 2012/34/UE, inclusiv criteriile de prioritate aplicate în temeiul procedurii de stabilire a graficului de circulație anual în conformitate cu articolele 47 și 49 din Directiva 2012/34/UE, se aplică atât traselor solicitate în temeiul unui acord-cadru, cât și tuturor celorlalte cereri de trase. Dacă decide în acest sens și dacă cererile concurente nu pot fi soluționate în cadrul primei runde de coordonare menționate la alineatul (1), administratorul de infrastructură aplică și în acest caz normele privind alocarea capacității, menționate la articolul 39 din Directiva 2012/34/UE, inclusiv criteriile de prioritate stabilite în conformitate cu articolele 47 și 49 din Directiva 2012/34/UE. În cazul în care administratorul de infrastructură decide să aplice prezentul alineat, el trebuie să indice acest lucru în mod transparent în acordul-cadru convenit.

Articolul 11

Ajustarea capacității-cadru în acordul-cadru

(1)   Administratorul de infrastructură revizuiește periodic acordul-cadru împreună cu solicitanții, pentru a examina capacitatea-cadru. Solicitanții informează administratorul de infrastructură fără întârziere cu privire la orice intenție permanentă de a nu utiliza în totalitate sau parțial capacitatea-cadru.

(2)   Dacă pe parcursul planificării anuale, solicitantul nu cere să i se aloce trase pe baza acordului-cadru în conformitate cu articolul 44 alineatul (3) din Directiva 2012/34/UE, administratorul de infrastructură reduce, în mod corespunzător, capacitatea-cadru pentru perioada curentă de stabilire a graficului de circulație, cu excepția cazului în care solicitantul justifică fără întârziere absența cererii de trase, iar motivele invocate sunt independente de voința sa.

(3)   Administratorul de infrastructură stabilește și publică în documentul de referință al rețelei cerințele privind procentul de capacitate-cadru utilizat de părțile la acordurile-cadru. Acest procentul este adecvat, ținând cont de capacitatea utilizată pe linie. În caz contrar, organismul de reglementare poate solicita modificarea respectivului procent.

Dacă partea la acordul-cadru nu are intenția de a utiliza acest procent de capacitate-cadru timp de peste o lună, ea informează administratorul de infrastructură fără întârziere și cu cel puțin o lună în avans.

Dacă partea la acordul-cadru nu utilizează în totalitate sau parțial capacitatea-cadru timp de peste o lună și nu a informat administratorul de infrastructură, cu cel puțin o lună în avans, cu privire la intenția sa de a nu utiliza capacitatea, administratorul de infrastructură reduce capacitatea alocată părții respective pentru perioada curentă din graficul de circulație, cu excepția cazului în care neutilizarea capacității este cauzată de motive independente de voința părții. Administratorul de infrastructură poate reduce capacitatea-cadru alocată părții respective pentru perioada ulterioară perioadei curente din graficul de circulație.

Administratorul de infrastructură propune unui solicitant capacitatea-cadru, în pofida unui eventual drept al părții la acord de a solicita capacitatea respectivă în conformitate cu dispozițiile privind cererile ad hoc prevăzute la articolul 48 alineatul (1) din Directiva 2012/34/UE.

(4)   Atunci când propune o nouă capacitate-cadru unui solicitant, administratorul de infrastructură ia în considerare orice neutilizare a capacității-cadru sau orice absență a cererilor de trase pe baza unui acord-cadru, precum și motivele care stau la baza acestora.

Articolul 12

Cooperarea în caz de alocare de capacitate-cadru pe mai multe rețele

(1)   Administratorii de infrastructură vizați de un serviciu care utilizează mai multe rețele ale sistemului feroviar de pe teritoriul Uniunii se asigură, în măsura posibilului, că:

(a)

dacă pentru respectivul serviciu feroviar au fost încheiate unul sau mai multe acorduri-cadru, intervalele de timp solicitate sunt în concordanță cu cele convenite în temeiul acordului-cadru sau solicitate în temeiul acestuia și că capacitățile disponibile, anticipate în cadrul fiecărui acord-cadru, sunt în concordanță unele cu celelalte;

(b)

pe parcursul planificării traselor, acestea sunt în concordanță unele cu celelalte.

Când un acord-cadru este solicitat sau se aplică unui serviciu feroviar care utilizează mai multe rețele, administratorii de infrastructură vizați desemnează, la cererea solicitantului, unul dintre administratorii de infrastructură vizați, pentru a coordona cererile de acorduri-cadru sau cererile de modificare a acordurilor-cadru.

(2)   Dacă intervalele de timp și trasele nu pot fi puse în concordanță, administratorii de infrastructură vizați se coordonează pentru a furniza o alternativă corespunzătoare sau pentru a justifica în scris motivul pentru care nu se poate oferi o alternativă corespunzătoare. Solicitantul informează administratorii de infrastructură care au primit cererea cu privire la orice cerere posibilă sau reală privind un alt acord-cadru referitor la același serviciu feroviar.

Pe parcursul coordonării, administratorii de infrastructură iau în considerare restricțiile de capacitate de tipul celor rezultate în urma lucrărilor de întreținere, imediat ce acestea le sunt cunoscute.

(3)   În scopul punerii în aplicare a prezentului regulament, administratorii de infrastructură vizați cooperează în conformitate cu articolul 40 din Directiva 2012/34/UE, inclusiv atunci când unul sau mai mulți dintre aceștia nu propun acorduri-cadru și atunci când se asociază în scopul alocării de capacitate.

Articolul 13

Sancțiuni

(1)   Dacă una dintre părți solicită ca în acordul-cadru să se prevadă sancțiuni în conformitate cu articolul 42 alineatul (4) din Directiva 2012/34/UE, ea nu respinge sancțiunile comparabile, solicitate de cealaltă parte.

(2)   Acordul-cadru nu prevede sancțiuni al căror nivel depășește costurile, pierderile directe și cheltuielile (inclusiv pierderile de venituri) suportate în mod rezonabil sau care se preconizează în mod rezonabil că vor fi suportate de partea despăgubită, drept consecință a modificării sau a rezilierii acordului. Partea despăgubită ia toate măsurile necesare pentru a preveni sau a reduce modificările aduse acordului, pentru a preveni rezilierea acordului sau a reduce impactul acesteia, precum și pentru a-și recupera toate costurile, pierderile și cheltuielile sau pentru a-și diminua în alte moduri costurile, pierderile directe și cheltuielile (inclusiv pierderile de venituri).

(3)   Administratorul de infrastructură nu solicită plata unor sancțiuni care depășesc costurile administrative de modificare sau de reziliere a acordului-cadru în niciunul dintre următoarele cazuri:

(a)

cauza care stă la baza modificării sau a rezilierii acordului a fost independentă de voința solicitantului, iar administratorul de infrastructură a fost informat fără întârziere în acest sens;

(b)

solicitantului i s-a respins o cerere complementară de capacitate-cadru, iar viabilitatea serviciului feroviar avut în vedere depindea de cererea respinsă;

(c)

administratorul de infrastructură a fost în măsură să realoce trasele și capacitatea-cadru în așa fel încât pierderile suferite ca urmare a modificării sau a rezilierii acordului-cadru au fost deja recuperate.

(4)   Acordul-cadru nu conține dispoziții privind ridicarea unei sancțiuni, în cazul în care solicitantul depune o cerere distinctă pentru o capacitate, alta decât cea anulată. Dacă o modificare implică doar o variație marginală a capacității convenite, nu se impun sancțiuni.

(5)   La cererea organismului de reglementare, administratorul de infrastructură furnizează dovezi care să ateste că plata sancțiunilor a fost efectuată la timp.

Articolul 14

Derogare

Articolele 1-11 și articolul 13 nu se aplică rețelei unui administrator de infrastructură, dacă acesta nu propune acorduri-cadru și nu are astfel de acorduri în derulare. În documentul de referință al rețelei se publică o declarație în acest sens.

Statele membre pot decide să nu aplice articolele 1-11 în cazul acordurilor-cadru încheiate înainte de 15 martie 2003.

Articolul 15

Neaplicarea anumitor prevederi

Pentru acordurile-cadru încheiate înainte de 28 aprilie 2016 statele membre pot decide să nu aplice articolul 6 alineatul (2), articolele 7, 8, 9, 10, 11 sau articolul 13, pentru o perioadă de maximum cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Prin derogare de la primul paragraf, statele membre nu au posibilitatea menționată în prima teză, în ceea ce privește modificarea acordurilor-cadru care sunt convenite după 28 aprilie 2016 și care ar implica o creștere a capacității-cadru alocate sau o prelungire a duratei acordului-cadru.

Articolul 16

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 decembrie 2016.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 7 aprilie 2016.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 343, 14.12.2012, p. 32.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 913/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2010 privind rețeaua feroviară europeană pentru un transport de marfă competitiv (JO L 276, 20.10.2010, p. 22).

(3)  Directiva 2001/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2001 privind alocarea capacităților de infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii feroviare și certificarea în materie de siguranță (JO L 75, 15.3.2001, p. 29).


8.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 94/12


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2016/546 AL COMISIEI

din 7 aprilie 2016

de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (1),

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate (2), în special articolul 136 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Valorile forfetare de import prevăzute la articolul 136 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 sunt stabilite în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 7 aprilie 2016.

Pentru Comisie,

pentru președinte

Jerzy PLEWA

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală


(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 671.

(2)  JO L 157, 15.6.2011, p. 1.


ANEXĂ

Valorile forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

(EUR/100 kg)

Codul NC

Codul țării terțe (1)

Valoarea forfetară de import

0702 00 00

IL

268,0

MA

91,1

SN

164,2

TR

99,8

ZZ

155,8

0707 00 05

MA

80,7

TR

131,0

ZZ

105,9

0709 93 10

MA

89,8

TR

118,9

ZZ

104,4

0805 10 20

EG

49,3

IL

77,2

MA

55,4

TN

71,4

TR

40,8

ZA

51,4

ZZ

57,6

0805 50 10

MA

91,9

TR

65,0

ZZ

78,5

0808 10 80

AR

86,1

BR

93,7

CL

116,7

US

158,0

ZA

85,9

ZZ

108,1

0808 30 90

AR

181,1

CL

105,5

CN

66,8

ZA

127,2

ZZ

120,2


(1)  Nomenclatura țărilor stabilită prin Regulamentul (UE) nr. 1106/2012 al Comisiei din 27 noiembrie 2012 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 471/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile comunitare privind comerțul exterior cu țările terțe, în ceea ce privește actualizarea nomenclatorului țărilor și teritoriilor (JO L 328, 28.11.2012, p. 7). Codul „ZZ” desemnează „alte origini”.


DECIZII

8.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 94/14


DECIZIA (UE) 2016/547 A COMISIEI

din 7 aprilie 2016

de aprobare, în numele Uniunii Europene, a modificării protocolului între Uniunea Europeană și Regatul Maroc de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute de acordul de parteneriat în domeniul pescuitului între Comunitatea Europeană și Regatul Maroc

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Decizia 2013/785/UE a Consiliului din 16 decembrie 2013 privind încheierea în numele Uniunii Europene a protocolului între Uniunea Europeană și Regatul Maroc de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute de acordul de parteneriat în domeniul pescuitului între Uniunea Europeană și Regatul Maroc (1), în special articolul 3,

întrucât:

(1)

Articolul 10 din Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului între Comunitatea Europeană și Regatul Maroc (2), denumit în continuare „acordul”, aprobat prin Regulamentul (CE) nr. 764/2006 al Consiliului (3), instituie un comitet mixt responsabil cu monitorizarea aplicării acordului și, în special, cu supravegherea punerii sale în aplicare, a interpretării și funcționării acestuia în bune condiții. Articolul 5 din Protocolul între Uniunea Europeană și Regatul Maroc de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute în Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului între Uniunea Europeană și Regatul Maroc, denumit în continuare „protocolul”, aprobat prin Decizia 2013/785/UE, autorizează comitetul mixt să adopte modificări ale protocolului.

(2)

S-a stabilit reunirea comitetului mixt la Bruxelles între 14 și 16 octombrie 2015, pentru a adopta modificarea anumitor măsuri tehnice necesare pentru punerea în aplicare a protocolului, și anume repartizarea numărului și a tonajului navelor de pescuit cu paragate autorizate în categoria „pescuit demersal”, după ce s-a constatat o subutilizare a acestei subcategorii, precum și componența capturilor din categoria „pescuit pelagic industrial”, pentru a permite continuarea activităților de pescuit în această categorie.

(3)

Comisia a transmis Consiliului, până la data reuniunii în cauză a comitetului mixt, un document pregătitor care prezenta detaliile poziției avute în vedere de Uniune.

(4)

Poziția avută în vedere de Uniune a fost aprobată de Consiliu, în conformitate cu punctul 3 din anexa la Decizia 2013/785/UE.

(5)

Măsurile privind repartizarea numărului și a tonajului navelor de pescuit cu paragate au fost consemnate în procesul-verbal al reuniunii comitetului mixt, iar cele privind componența capturilor din categoria „pescuit pelagic industrial” au fost confirmate prin scrisoarea nr. 510/11 din 13 noiembrie 2015 a Ministerului Agriculturii și Pescuitului Maritim din Maroc.

(6)

Creșterea ratei capturilor din speciile sardină-sardinelă este compensată printr-o reducere echivalentă a ratei capturilor din speciile stavrid/macrou/hamsie, procentajul capturilor accidentale rămânând neschimbat.

(7)

Modificările respective ar trebui aprobate în numele Uniunii Europene.

(8)

Este necesar să se prevadă aplicabilitatea retroactivă a acestor măsuri începând cu data de 13 noiembrie 2015,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Se aprobă în numele Uniunii modificările aduse fișelor tehnice nr. 4 și nr. 6 din protocolul între Uniunea Europeană și Regatul Maroc de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute în Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului între Comunitatea Europeană și Regatul Maroc, adoptate de comitetul mixt instituit în temeiul articolului 10 din acordul menționat anterior și care rezultă din extrasul din procesul-verbal și din extrasul din scrisoarea nr. 510/11 care figurează în anexele I și II la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 13 noiembrie 2015.

Adoptată la Bruxelles, 7 aprilie 2016.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 349, 21.12.2013, p. 1.

(2)  JO L 141, 29.5.2006, p. 4.

(3)  Regulamentul (CE) nr. 764/2006 al Consiliului din 22 mai 2006 privind încheierea Acordului de parteneriat în domeniul pescuitului între Comunitatea Europeană și Regatul Maroc (JO L 141, 29.5.2006, p. 1).


ANEXA I

Extras din procesul-verbal al reuniunii din 14-16 octombrie 2015 a comitetului mixt înființat prin Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului între Comunitatea Europeană și Regatul Maroc

După ce a constatat subutilizarea subcategoriei de nave cu paragate și după cererea Uniunii Europene de revizuire a tonajului autorizat, partea marocană propune o nouă repartizare a numărului și a tonajului navelor autorizate în conformitate cu plafonul capacității totale de pescuit cu paragate de la categoria 4, după cum urmează: 5 nave de pescuit cu paragate de maximum 150 GT și 4 nave de pescuit cu paragate de maximum 200 GT. Partea marocană va continua să analizeze cererea în cadrul plafonului global stabilit prin analizarea cererilor de licență pentru nave cu tonaj de peste 200 GT.


ANEXA II

Extras din scrisoarea nr. 510/11 din 13 noiembrie 2015 a Ministerului Agriculturii și Pescuitului Maritim din Maroc

În urma solicitării formulate în cadrul celei de-a 2-a reuniuni a comitetului mixt, care a avut loc la Bruxelles între 14 și 16 octombrie 2015, referitoare la revizuirea anumitor modalități tehnice de exploatare a speciilor pelagice mici din categoria 6, am plăcerea de a vă informa că avizul științific al INRH recomandă modificarea ratei capturilor din grupul de specii sardină-sardinelă la 37 % din cota alocată și menținerea cotei la acest nivel pentru a evita supraexploatarea stocului.


Rectificări

8.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 94/17


Rectificare la Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91

( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 46 din 17 februarie 2004 )

(Ediția specială în limba română a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, capitolul 7, volumul 12)

1.

La pagina 218, considerentul (7):

în loc de:

„(7)

În scopul asigurării aplicării efective a prezentului regulament, obligațiile aferente rămân în sarcina operatorului de transport aerian care efectuează sau intenționează să efectueze un zbor fie cu o aeronavă aflată în proprietatea sa, pe baza unui contract de închiriere de tip aeronavă goală (dry lease) sau tip aeronavă cu echipaj (wet lease), fie în orice alt regim.”,

se citește:

„(7)

În scopul asigurării aplicării efective a prezentului regulament, obligațiile aferente rămân în sarcina operatorului efectiv de transport aerian care efectuează sau intenționează să efectueze un zbor fie cu o aeronavă aflată în proprietatea sa, pe baza unui contract de închiriere de tip aeronavă goală (dry lease) sau tip aeronavă cu echipaj (wet lease), fie în orice alt regim.”

2.

La pagina 218, considerentul (8):

în loc de:

„(8)

Prezentul regulament nu restrânge drepturile operatorului de transport aerian de a pretinde compensații de la orice persoană, inclusiv părți terțe, în conformitate cu legislația aplicabilă.”,

se citește:

„(8)

Prezentul regulament nu restrânge drepturile operatorului efectiv de transport aerian de a pretinde compensații de la orice persoană, inclusiv părți terțe, în conformitate cu legislația aplicabilă.”

3.

La pagina 219, considerentul (14):

în loc de:

„(14)

În conformitate cu Convenția de la Montreal, obligațiile care revin operatorilor de transport aerian ar trebui limitate sau responsabilitatea lor exonerată în cazurile în care evenimentul este cauzat de circumstanțe excepționale, care nu pot fi evitate în pofida tuturor măsurilor rezonabile adoptate. Astfel de circumstanțe pot surveni în special în caz de instabilitate politică, condiții meteorologice incompatibile cu desfășurarea zborului în cauză, riscuri legate de siguranță, deficiențe neprevăzute care pot afecta siguranța zborului și greve care afectează operațiunile operatorului de transport aerian.”,

se citește:

„(14)

În conformitate cu Convenția de la Montreal, obligațiile care revin operatorilor efectivi de transport aerian ar trebui limitate sau responsabilitatea lor exonerată în cazurile în care evenimentul este cauzat de circumstanțe excepționale, care nu pot fi evitate în pofida tuturor măsurilor rezonabile adoptate. Astfel de circumstanțe pot surveni în special în caz de instabilitate politică, condiții meteorologice incompatibile cu desfășurarea zborului în cauză, riscuri legate de siguranță, deficiențe neprevăzute care pot afecta siguranța zborului și greve care afectează operațiunile operatorului efectiv de transport aerian:”.

4.

La pagina 219, considerentul (19):

în loc de:

„(19)

Operatorii de transport aerian ar trebui să se ocupe de necesitățile speciale ale persoanelor cu mobilitate redusă, precum și de însoțitorii acestora.”,

se citește:

„(19)

Operatorii efectivi de transport aerian ar trebui să se ocupe de necesitățile speciale ale persoanelor cu mobilitate redusă, precum și de însoțitorii acestora.”

5.

La pagina 219, considerentul (23):

în loc de:

„(23)

Comisia ar trebui să analizeze aplicarea prezentului regulament și să evalueze în special posibilitatea extinderii domeniului său de aplicare la toți pasagerii care au încheiat un contract cu un tour operator sau cu un operator de transport comunitar, atunci când pleacă de pe un aeroport situat într-o țară terță spre un aeroport dintr-un stat membru.”,

se citește:

„(23)

Comisia ar trebui să analizeze aplicarea prezentului regulament și să evalueze în special posibilitatea extinderii domeniului său de aplicare la toți pasagerii care au încheiat un contract cu un operator de turism sau cu un operator de transport comunitar, atunci când pleacă de pe un aeroport situat într-o țară terță spre un aeroport dintr-un stat membru.”

6.

La pagina 220, articolul 2 litera (d):

în loc de:

„(d)

«tour operator» înseamnă cu excepția operatorilor de transport aerian, un organizator în sensul articolului 2 punctul 2 din Directiva 90/314/CEE a Consiliului din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite turistice (2);”,

se citește:

„(d)

«operator de turism» înseamnă, cu excepția operatorilor de transport aerian, un organizator în sensul articolului 2 punctul 2 din Directiva 90/314/CEE a Consiliului din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite turistice (2);”

7.

La pagina 220, articolul 2 litera (g):

în loc de:

„(g)

«rezervare» înseamnă că pasagerul posedă un bilet sau un alt document doveditor, care indică faptul că rezervarea a fost acceptată și înregistrată de operatorul de transport aerian sau de tour operator;”,

se citește:

„(g)

«rezervare» înseamnă că pasagerul posedă un bilet sau un alt document doveditor, care indică faptul că rezervarea a fost acceptată și înregistrată de operatorul de transport aerian sau de operatorul de turism;”.

8.

La pagina 220, articolul 3 alineatul (1) litera (b):

în loc de:

„(b)

pasagerilor care pleacă de pe un aeroport situat într-o țară terță către un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru în care se aplică tratatul, exceptând cazurile în care aceștia au primit indemnizații sau compensații și au beneficiat de asistență în țara terță respectivă, în cazul în care operatorul de transport aerian al zborului respectiv este un operator de transport comunitar.”,

se citește:

„(b)

pasagerilor care pleacă de pe un aeroport situat într-o țară terță către un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru în care se aplică tratatul, exceptând cazurile în care aceștia au primit indemnizații sau compensații și au beneficiat de asistență în țara terță respectivă, în cazul în care operatorul efectiv de transport aerian al zborului respectiv este un operator de transport comunitar.”

9.

La pagina 220, articolul 3 alineatul (2) litera (a) prima liniuță:

în loc de:

„—

în condițiile stipulate și la ora indicată în prealabil și în scris (inclusiv prin mijloace electronice) de către operatorul de transport aerian, tour operator sau un agent de voiaj autorizat”,

se citește:

„—

în condițiile prevăzute și la ora indicată în prealabil și în scris (inclusiv prin mijloace electronice) de către operatorul de transport aerian, operatorul de turism sau un agent de voiaj autorizat”.

10.

La pagina 220, articolul 3 alineatul (2) litera (b):

în loc de:

„(b)

au fost transferați de către un operator de transport aerian sau un tour operator de la zborul pentru care au avut o rezervare la un alt zbor, indiferent de motiv.”,

se citește:

„(b)

au fost transferați de către un operator de transport aerian sau un operator de turism de la zborul pentru care au avut o rezervare la un alt zbor, indiferent de motiv.”

11.

La pagina 220, articolul 3 alineatul (3):

în loc de:

„(3)   Prezentul regulament nu se aplică pasagerilor care călătoresc gratuit sau la un tarif redus, care nu este disponibil direct sau indirect publicului. Cu toate acestea, prezentul regulament se aplică pasagerilor care posedă bilete emise de un operator de transport aerian sau un tour operator în cadrul unui program de fidelizare a clientelei sau al unui alt program comercial.”,

se citește:

„(3)   Prezentul regulament nu se aplică pasagerilor care călătoresc gratuit sau la un tarif redus, care nu este disponibil direct sau indirect publicului. Cu toate acestea, prezentul regulament se aplică pasagerilor care posedă bilete emise de un operator de transport aerian sau un operator de turism în cadrul unui program de fidelizare a clientelei sau al unui alt program comercial.”

12.

La pagina 221, articolul 3 alineatul (5):

în loc de:

„(5)   Prezentul regulament se aplică tuturor operatorilor de transport aerian care asigură transportul pasagerilor menționați la alineatele (1) și (2). În cazul în care un operator de transport aerian care nu are un contract cu pasagerul își execută obligațiile în conformitate cu prezentul regulament, atunci se consideră că acesta acționează astfel în numele persoanei care are un contract cu pasagerul respectiv.”,

se citește:

„(5)   Prezentul regulament se aplică tuturor operatorilor efectivi de transport aerian care asigură transportul pasagerilor menționați la alineatele (1) și (2). În cazul în care un operator efectiv de transport aerian care nu are un contract cu pasagerul își execută obligațiile în conformitate cu prezentul regulament, atunci se consideră că acesta acționează astfel în numele persoanei care are un contract cu pasagerul respectiv.”

13.

La pagina 221, articolul 4 alineatele (1), (2) și (3):

în loc de:

„(1)   În cazul în care un operator de transport aerian anticipează un posibil refuz la îmbarcare, atunci mai întâi trebuie să facă un apel la voluntari dispuși să renunțe la rezervările lor în schimbul unor indemnizații acordate în condițiile care urmează a fi convenite între pasagerul respectiv și operatorul de transport aerian. Voluntarii sunt asistați în conformitate cu articolul 8, asistența fiind oferită pe lângă indemnizațiile menționate în prezentul alineat.

(2)   În cazul în care numărul voluntarilor este insuficient pentru a permite îmbarcarea celorlalți pasageri cu rezervări, operatorul de transport aerian poate să refuze îmbarcarea pasagerilor împotriva voinței acestora.

(3)   În cazul în care pasagerilor li se refuză îmbarcarea împotriva voinței lor, operatorul de transport aerian le acordă imediat despăgubiri în conformitate cu articolul 7 și le oferă asistență în conformitate cu articolele 8 și 9.”,

se citește:

„(1)   În cazul în care un operator efectiv de transport aerian anticipează un posibil refuz la îmbarcare, atunci mai întâi trebuie să facă un apel la voluntari dispuși să renunțe la rezervările lor în schimbul unor indemnizații acordate în condițiile care urmează a fi convenite între pasagerul respectiv și operatorul efectiv de transport aerian. Voluntarii sunt asistați în conformitate cu articolul 8, asistența fiind oferită pe lângă indemnizațiile menționate în prezentul alineat.

(2)   În cazul în care numărul voluntarilor este insuficient pentru a permite îmbarcarea celorlalți pasageri cu rezervări, operatorul efectiv de transport aerian poate să refuze îmbarcarea pasagerilor împotriva voinței acestora.

(3)   În cazul în care pasagerilor li se refuză îmbarcarea împotriva voinței lor, operatorul efectiv de transport aerian le acordă imediat despăgubiri în conformitate cu articolul 7 și le oferă asistență în conformitate cu articolele 8 și 9.”

14.

La pagina 221, articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b):

în loc de:

„(a)

să li se ofere asistență de către operatorul de transport aerian în conformitate cu articolul 8;

(b)

să li se ofere asistență de către operatorul de transport aerian în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (a) și articolul 9 alineatul (2), precum și, în eventualitatea unei redirecționări, în cazul în care ora de plecare anticipată a unui nou zbor este de cel puțin o zi după plecarea programată pentru zborul anulat, asistența specificată la articolul 9 alineatul (1) litera (b) și litera (c);”,

se citește:

„(a)

să li se ofere asistență de către operatorul efectiv de transport aerian în conformitate cu articolul 8;

(b)

să li se ofere asistență de către operatorul efectiv de transport aerian în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (a) și articolul 9 alineatul (2), precum și, în eventualitatea unei redirecționări, în cazul în care ora de plecare anticipată a unui nou zbor este de cel puțin o zi după plecarea programată pentru zborul anulat, asistența specificată la articolul 9 alineatul (1) litera (b) și litera (c);”.

15.

La pagina 221, articolul 5 alineatul (1) litera (c) partea introductivă:

în loc de:

„(c)

să primească o compensație din partea operatorului de transport aerian, în conformitate cu articolul 7, cu excepția în care intervine oricare din următoarele (…)”,

se citește:

„(c)

să primească o compensație din partea operatorului efectiv de transport aerian, în conformitate cu articolul 7, cu excepția în care intervine oricare din următoarele (…)”.

16.

La pagina 221, articolul 5 alineatele (3) și (4):

în loc de:

„(3)   Operatorul de transport aerian nu este obligat să plătească compensații în conformitate cu articolul 7, în cazul în care poate face dovada că anularea este cauzată de împrejurări excepționale care nu au putut fi evitate în pofida adoptării tuturor măsurilor posibile.

(4)   Sarcina dovedirii faptului că pasagerul a fost într-adevăr informat despre anularea zborului, cu indicarea momentului precis, revine operatorului de transport aerian.”,

se citește:

„(3)   Operatorul efectiv de transport aerian nu este obligat să plătească compensații în conformitate cu articolul 7, în cazul în care poate face dovada că anularea este cauzată de împrejurări excepționale care nu au putut fi evitate în pofida adoptării tuturor măsurilor posibile.

(4)   Sarcina dovedirii faptului că pasagerul a fost într-adevăr informat despre anularea zborului, cu indicarea momentului precis, revine operatorului efectiv de transport aerian.”

17.

La pagina 221, articolul 6 alineatul (1) primul paragraf partea introductivă:

în loc de:

„(1)   În oricare din cazurile în care un operator de transport aerian anticipează o posibilă întârziere a unui zbor peste ora de plecare prevăzută, după cum urmează:”,

se citește:

„(1)   În oricare din cazurile în care un operator efectiv de transport aerian anticipează în mod rezonabil o posibilă întârziere a unui zbor peste ora de plecare prevăzută, după cum urmează:”.

18.

La pagina 221, articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf partea introductivă:

în loc de:

„pasagerilor li se oferă de către operatorul de transport aerian:”,

se citește:

„pasagerilor li se oferă de către operatorul efectiv de transport aerian:”.

19.

La pagina 222, articolul 7 alineatul (2) paragraful al doilea:

în loc de:

„operatorul de transport aerian poate reduce cu 50 % compensația prevăzută la alineatul (1).”,

se citește:

„operatorul efectiv de transport aerian poate reduce cu 50 % compensația prevăzută la alineatul (1).”

20.

La pagina 222, articolul 8 alineatul (3):

în loc de:

„(3)   În cazul în care, un oraș, o aglomerație urbană sau o regiune este deservită de mai multe aeroporturi, operatorul de transport aerian oferă pasagerului un zbor spre un aeroport diferit de cel pentru care s-a făcut rezervarea inițială, operatorul de transport aerian suportă costul transferului pasagerului de la aeroportul alternativ fie spre cel inițial, fie spre o altă destinație apropiată convenită cu pasagerul.”,

se citește:

„(3)   În cazul în care un oraș, o aglomerație urbană sau o regiune este deservită de mai multe aeroporturi, operatorul efectiv de transport aerian oferă pasagerului un zbor spre un aeroport diferit de cel pentru care s-a făcut rezervarea inițială, operatorul efectiv de transport aerian suportă costul transferului pasagerului de la aeroportul alternativ fie spre cel inițial, fie spre o altă destinație apropiată convenită cu pasagerul.”

21.

La pagina 222, articolul 9 alineatul (3):

în loc de:

„(3)   La aplicarea prezentului articol, operatorul de transport aerian acordă o atenție specială nevoilor persoanelor cu mobilitate redusă și însoțitorilor acestora, precum și nevoilor copiilor fără însoțitor.”,

se citește:

„(3)   La aplicarea prezentului articol, operatorul efectiv de transport aerian acordă o atenție specială nevoilor persoanelor cu mobilitate redusă și însoțitorilor acestora, precum și nevoilor copiilor fără însoțitor.”

22.

La pagina 222, articolul 10 alineatul (1) și alineatul (2) partea introductivă:

în loc de:

„(1)   În cazul în care un operator de transport aerian cazează pasagerul la o clasă de călătorie superioară prețului de achiziție a biletului, operatorul nu poate pretinde o plată suplimentară.

(2)   În cazul în care un operator de transport aerian cazează pasagerul la o clasă inferioară prețului de achiziție a biletului, atunci acesta, în termen de șapte zile și în conformitate cu prevederile din articolul 7 alineatul (3), rambursează (…)”,

se citește:

„(1)   În cazul în care un operator efectiv de transport aerian cazează pasagerul la o clasă de călătorie superioară prețului de achiziție a biletului, operatorul nu poate pretinde o plată suplimentară.

(2)   În cazul în care un operator efectiv de transport aerian cazează pasagerul la o clasă inferioară prețului de achiziție a biletului, atunci acesta, în termen de șapte zile și în conformitate cu prevederile din articolul 7 alineatul (3), rambursează: (…)”.

23.

La pagina 223, articolul 11 alineatul (1):

în loc de:

„(1)   Operatorii de transport aerian acordă prioritate transportării persoanelor cu mobilitate redusă și a însoțitorilor acestora sau a câinilor utilitari însoțitori certificați, precum și a copiilor fără însoțitor.”,

se citește:

„(1)   Operatorii efectivi de transport aerian acordă prioritate transportării persoanelor cu mobilitate redusă și a însoțitorilor acestora sau a câinilor utilitari însoțitori certificați, precum și a copiilor fără însoțitor.”

24.

La pagina 223, articolul 13:

în loc de:

„În cazul în care un operator de transport aerian plătește compensații sau se achită de alte obligații care îi revin în conformitate cu prezentul regulament, nici una din dispozițiile prezentului regulament nu poate fi interpretată ca o limitare a dreptului său de a pretinde compensații de la orice persoană, inclusiv părți terțe, în conformitate cu dreptul intern aplicabil. În special, prezentul regulament nu limitează în nici un fel dreptul operatorului de transport aerian de a solicita o rambursare de la un tour operator sau de la o altă persoană cu care operatorul de transport aerian a încheiat un contract. În mod similar, nici una din dispozițiile prezentului regulament nu poate fi interpretată ca o limitare a dreptului unui tour operator sau al unei părți terțe, alta decât pasagerul, cu care operatorul de transport aerian a încheiat un contract, de a solicita o rambursare sau reparații operatorului de transport aerian, în conformitate cu legislația aplicabilă în materie.”,

se citește:

„În cazul în care un operator efectiv de transport aerian plătește compensații sau se achită de alte obligații care îi revin în conformitate cu prezentul regulament, nici una din dispozițiile prezentului regulament nu poate fi interpretată ca o limitare a dreptului său de a pretinde compensații de la orice persoană, inclusiv părți terțe, în conformitate cu dreptul intern aplicabil. În special, prezentul regulament nu limitează în nici un fel dreptul operatorului efectiv de transport aerian de a solicita o rambursare de la un operator de turism sau de la o altă persoană cu care operatorul efectiv de transport aerian a încheiat un contract. În mod similar, nici una din dispozițiile prezentului regulament nu poate fi interpretată ca o limitare a dreptului unui operator de turism sau al unei părți terțe, alta decât pasagerul, cu care operatorul efectiv de transport aerian a încheiat un contract, de a solicita o rambursare sau reparații operatorului efectiv de transport aerian, în conformitate cu legislația aplicabilă în materie.”

25.

La pagina 223, articolul 14 alineatele (1) și (2):

în loc de:

„(1)   Operatorul de transport aerian se asigură că în zona de înregistrare a pasagerilor este afișat un anunț lizibil, constând din următorul text imprimat cu caractere clare și vizibile: 'În cazul unui refuz la îmbarcare sau în cazul în care zborul dumneavoastră este anulat sau are o întârziere de cel puțin două ore, solicitați la ghișeul de înregistrare sau la poarta de îmbarcare textul în care sunt precizate drepturile dumneavoastră, în special cu privire la compensație și asistență.

(2)   Operatorul de transport aerian care refuză îmbarcarea sau anulează un zbor prezintă fiecărui pasager în cauză o comunicare scrisă în care sunt precizate normele de compensare și asistență în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament. De asemenea, el prezintă fiecărui pasager afectat de o întârziere de cel puțin două ore o comunicare scrisă echivalentă. Pasagerului i se mai prezintă, sub formă scrisă, coordonatele instituției naționale desemnate, menționate la articolul 16.”,

se citește:

„(1)   Operatorul efectiv de transport aerian se asigură că în zona de înregistrare a pasagerilor este afișat un anunț lizibil, constând din următorul text imprimat cu caractere clare și vizibile: 'În cazul unui refuz la îmbarcare sau în cazul în care zborul dumneavoastră este anulat sau are o întârziere de cel puțin două ore, solicitați la ghișeul de înregistrare sau la poarta de îmbarcare textul în care sunt precizate drepturile dumneavoastră, în special cu privire la compensație și asistență.

(2)   Operatorul efectiv de transport aerian care refuză îmbarcarea sau anulează un zbor prezintă fiecărui pasager în cauză o comunicare scrisă în care sunt precizate normele de compensare și asistență în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament. De asemenea, el prezintă fiecărui pasager afectat de o întârziere de cel puțin două ore o comunicare scrisă echivalentă. Pasagerului i se mai prezintă, sub formă scrisă, coordonatele instituției naționale desemnate, menționate la articolul 16.”