10.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 63/1

(1)

În conformitate cu articolul 53 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, Comisia a examinat cererea Republicii Cehe de aprobare a unei modificări a caietului de sarcini al indicației geografice protejate „Karlovarský suchar”, înregistrată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 982/2007 al Comisiei (2).

(2)

Deoarece modificarea respectivă nu este minoră în sensul articolului 53 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1151/2012, Comisia a publicat cererea de modificare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3), în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (a) din regulamentul respectiv.

(3)

Întrucât Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, modificarea caietului de sarcini ar trebui aprobată,

10.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 63/3

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

10.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 63/5

(1)

Utilizarea benzilor de frecvențe 1 900-1 980 MHz, 2 010-2 025 MHz și 2 110-2 170 MHz (denumite împreună „banda de 2 GHz”) a fost coordonată prin Decizia 128/1999/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2). Această decizie a expirat la 22 ianuarie 2003, însă statele membre continuă să utilizeze acest spectru în mod armonizat.

(2)

Utilizarea subbenzilor pereche 1 920-1 980 MHz și 2 110-2 170 MHz („banda terestră pereche de 2 GHz”) a fost ulterior armonizată prin Decizia de punere în aplicare 2012/688/UE a Comisiei (3), pentru a se ține cont de evoluția tehnologică și de principiul neutralității tehnologiei și a serviciilor.

(3)

Partea nepereche a benzii terestre de 2 GHz, compusă din benzile de frecvențe 1 900-1 920 MHz și 2 010-2 025 MHz, care a fost alocată operatorilor mobili din Uniune, a rămas neutilizată de către aceștia în majoritatea statelor membre timp de peste zece ani, ceea ce înseamnă că porțiuni valoroase ale spectrului au fost insuficient utilizate. Această utilizare insuficientă justifică introducerea unor noi măsuri de armonizare, destinate să asigure utilizarea eficace și eficientă a spectrului, în conformitate cu obiectivele programului multianual pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (RSPP) (4). Prin aceste măsuri se vizează în special asigurarea unui spectru suficient pentru a sprijini producția de programe și evenimentele speciale (PMSE), în conformitate cu obiectivele pieței interne și ale accesului la cultură și pentru îmbunătățirea protecției publice și a intervenției în caz de dezastre (PPID).

(4)

Ca răspuns la mandatul emis de Comisie în 2011 în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Decizia nr. 676/2002/CE în ceea ce privește condițiile tehnice aferente opțiunilor de armonizare a spectrului pentru microfoanele cu transmisie pe suport radio și camerele video fără fir (5), Conferința europeană a administrațiilor de poștă și telecomunicații (CEPT) a transmis Raportul 51 (6), în care banda de frecvențe 2 010-2 025 MHz și alte benzi de frecvențe sunt indicate drept un posibil nou spectru pentru camerele și legăturile video fără fir, sub rezerva efectuării unor studii suplimentare. Prin urmare, Comisia a emis în octombrie 2012 (7) un nou mandat pentru CEPT, având drept obiect efectuarea unor studii privind condițiile tehnice armonizate pentru benzile de frecvențe 1 900-1 920 MHz și 2 010-2 025 MHz în UE. Drept urmare, CEPT a publicat la 6 martie 2015 Raportul 52 (8), în care sunt identificate potențiale utilizări alternative ale acestor benzi nepereche din banda terestră de 2 GHz, pentru a pune în aplicare politicile evidențiate de RSPP în ceea ce privește PMSE și PPID.

(5)

Conform rapoartelor CEPT, categoriile de legături video pe suport radio portabile sau mobile și de camere fără fir care pot fi utilizate pentru producția de programe și pentru evenimente speciale („PMSE video”) pot include, printre altele, camerele fără fir ținute în mână sau fixate pe un suport, echipate cu transmițătoare integrate sau atașate, blocuri de alimentare și antene pentru transmiterea pe distanță scurtă, în raza vizuală și în afara razei vizuale, a conținutului video de calitate transmisibilă însoțit de sunet; legături video portabile realizate prin transmițătoare de mici dimensiuni, destinate transmisiei la distanță mai lungă, de obicei până la doi kilometri, și legături video mobile cum ar fi sistemele de transmisie cu transmițătoare și receptoare radio instalate în sau pe motociclete, motociclete de curse, vehicule cu pedale, autoturisme, ambarcațiuni, elicoptere, dirijabile sau alte aeronave, cu posibilitatea ca unul sau ambele echipamente terminale să fie utilizate în mișcare.

(6)

Utilizarea benzii de frecvențe 2 010-2 025 MHz pentru legăturile video și camerele fără fir are avantajul tehnic și economic conferit de banda de frecvențe învecinată de 2 025-2 220 MHz, care este utilizată la rândul său pentru astfel de legături și pentru camerele fără fir într-o serie de state membre și este indicată în Recomandarea 25-10 a ERC (9) drept interval de reglare fină recomandat. Întrucât Raportul 52 al CEPT confirmă că PMSE video pot funcționa în banda de frecvențe 2 010-2 025 MHz în condițiile tehnice aplicabile la utilizarea PMSE în banda 2 025-2 110 MHz, spectrul disponibil pentru legături video și camere fără fir s-ar extinde, în consecință, de la 85 MHz la 100 MHz.

(7)

Deși în majoritatea statelor membre banda de frecvențe 2 010-2 025 MHz fie nu a fost alocată operatorilor mobili, fie nu este utilizată de către aceștia de mulți ani, spectrul respectiv este în unele cazuri utilizat de serviciile existente. Această situație poate impune o abordare flexibilă și soluții locale, care să țină cont de factori cum ar fi locul în care este utilizat spectrul și caracteristicile tehnice ale utilizării spectrului pentru PMSE video în banda de frecvențe 2 010-2 025 MHz, atât în statul membru în cauză, cât și în statele membre învecinate.

(8)

În plus, disponibilitatea și utilizarea benzii de frecvențe 2 010-2 025 MHz pentru PMSE video ar trebui să aibă un caracter neexclusiv, astfel încât statul membru în cauză să poată permite utilizarea la nivel național a acestui spectru și pentru alte tipuri de aplicații, cum ar fi protecția publică și intervenția în caz de dezastre, legături video punct la punct sau camere video industriale, cu condiția ca aceste aplicații să respecte parametrii tehnici prevăzuți în prezenta decizie.

(9)

Armonizarea condițiilor la nivelul Uniunii ar contribui la crearea unei piețe unice eficace pentru aceste aplicații, ceea ce ar implica economii de scară și beneficii în egală măsură pentru cetățeni și pentru actorii economici din Uniune, în conformitate cu Directiva privind echipamentele radio și echipamentele terminale de telecomunicații (1999/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului) (10) și cu Directiva privind echipamentele radio (2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului) (11).

(10)

Pentru a asigura utilizarea eficace a benzii de frecvențe 2 010-2 025 MHz inclusiv pe termen lung, statele membre ar trebui să monitorizeze utilizarea acestei benzi și să transmită Comisiei constatările lor.

(11)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru spectrul de frecvențe radio,

10.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 63/9

(1)

La 13 octombrie 2010, Autoritatea a aprobat o schemă de stimulente pentru investiții (denumită în continuare „schema”) notificată de autoritățile islandeze în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din partea I a Protocolului 3. Autoritatea a acordat autorizarea prin Decizia nr. 390/10/COL (2).

(2)

Schema prevedea posibilitatea de a acorda ajutoare sub formă de subvenții directe, prin scutirea de taxe și prin vânzarea și închirierea de terenuri sub valoarea de piață către întreprinderi din toate sectoarele, cu excepția sectorului financiar. Subvențiile urmau să fie acordate în legătură cu o investiție inițială în regiuni din Islanda care pot beneficia de ajutoare regionale (cunoscute ca „regiuni c”).

(3)

Schema a expirat la 31 decembrie 2013.

(4)

Temeiul juridic al schemei, astfel cum a fost aprobată de Autoritate, este:

(5)

La 30 decembrie 2010, Ministerul Industriei a adoptat un nou regulament – Regulamentul nr. 1150/2010 (denumit în continuare „regulamentul suplimentar”), de modificare a Regulamentului privind stimulentele. În conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din partea I a Protocolului 3, regulamentul suplimentar ar fi trebuit să fie notificat Autorității. Cu toate acestea, Autoritatea nu a primit nicio notificare.

(6)

În perioada 2010-2013, statul islandez a încheiat o serie de acorduri considerate a se încadra în domeniul de aplicare a schemei și, prin urmare, eligibile pentru acordarea de ajutor în cadrul acesteia. Acordurile sunt următoarele (3):

(7)

În urma discuțiilor din faza de prenotificare și în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din partea I a Protocolului 3, la 13 decembrie 2012 autoritățile islandeze au notificat Autorității o serie de modificări propuse (denumite în continuare „modificările notificate”) la Legea nr. 99/2010.

(8)

În faza preliminară de examinare a modificărilor notificate, Autoritatea a observat modificările nenotificate care fuseseră aduse la Regulamentul privind stimulentele. De asemenea, o analiză mai detaliată a indicat o serie de probleme potențiale privind compatibilitatea cu legislația SEE a acordurilor de investiții încheiate în perioada 20102013, în special în cadrul schemei în cauză.

(9)

Prin Decizia nr. 177/13/COL din 30 aprilie 2013, Autoritatea a inițiat procedura oficială de investigare cu privire la schemă și la acordurile de investiții (denumită în continuare „decizia de inițiere”) (4). Autoritățile islandeze și Becromal au prezentat observații cu privire la decizia de inițiere (5). Prin scrisoarea din 10 octombrie 2013, Autoritatea a transmis autorităților islandeze observațiile prezentate de Becromal și le-a invitat să prezinte comentarii cu privire la acestea. Cu toate acestea, autoritățile islandeze nu au prezentat comentarii suplimentare.

(10)

De asemenea, subiectul a fost discutat în cadrul unei reuniuni la Bruxelles la 29 aprilie 2014 între Autoritate și reprezentanții Becromal.

(11)

Schema a vizat promovarea investițiilor inițiale și, prin urmare, crearea de locuri de muncă în regiunile dezavantajate din Islanda.

(12)

Prezenta decizie se referă la trei seturi de măsuri adoptate în Islanda cu privire la schema în cauză: (i) modificările notificate; (ii) modificările nenotificate; și (iii) acordurile de investiții. În decizia de inițiere, Autoritatea și-a exprimat îndoielile cu privire la conformitatea măsurilor cu funcționarea Acordului privind SEE și la încadrarea ajutorului acordat prin acordurile de investiții în domeniul de aplicare a schemei, astfel cum a fost aprobată.

(13)

La 30 noiembrie 2012, guvernul islandez a depus în parlament un proiect de lege propunând o serie de modificări la schema de ajutor existentă. La 13 decembrie 2012, autoritățile islandeze au transmis Autorității o notificare cu privire la modificările propuse. Parlamentul islandez a adoptat proiectul de lege ca Legea nr. 25/2013, la 13 martie 2013, sub rezerva că aceasta va intra în vigoare numai după ce Autoritatea pronunță o decizie de aprobare a modificărilor. Modificările notificate, astfel cum au fost descrise în detaliu în decizia de inițiere (6), se referă la:

(14)

Modificările nu au intrat în vigoare înainte de expirarea schemei.

(15)

Guvernul islandez a introdus regulamentul suplimentar la scurt timp după autorizarea schemei de către Autoritate.

(16)

Regulamentul suplimentar a modificat o serie de dispoziții din Regulamentul privind stimulentele care prevedeau condițiile de acordare a ajutorului în temeiul Legii nr. 99/2010.

(17)

În primul rând, regulamentul suplimentar a afectat aplicarea criteriului privind efectul de stimulare în cadrul schemei, astfel cum este prevăzut la articolul 3 din Regulamentul privind stimulentele, prin adăugarea unei trimiteri la „un acord special de investiții” care a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 99/2010 (7). Astfel cum s-a arătat în decizia de inițiere, înțelegerea preliminară a Autorității a fost că modificarea permite acordarea de ajutor pentru proiecte care au fost inițiate înainte de intrarea în vigoare a schemei.

(18)

În al doilea rând, regulamentul suplimentar a modificat articolul 8 din Regulamentul privind stimulentele, cu referire la valoarea maximă a impozitului pe profit aplicabil „[…] în conformitate cu un acord special de investiții înainte de intrarea în vigoare a legii” (8). În decizia de inițiere, Autoritatea a considerat că modificarea părea să permită, de asemenea, o aplicare retroactivă a schemei, prin utilizarea cotei de impozit pe profit aplicabile înainte de demararea schemei.

(19)

În al treilea rând, regulamentul suplimentar a modificat articolul 20 din Regulamentul privind stimulentele. Modificarea a vizat data luată în considerare pentru a calcula durata maximă a scutirilor fiscale aprobate în cadrul schemei (9). Astfel cum a observat Autoritatea în decizia de inițiere, această modificare părea să prevadă o durată maximă a scutirilor fiscale, care putea începe la semnarea unui acord înainte de intrarea în vigoare a schemei în 2010.

(20)

Autoritățile islandeze au furnizat Autorității copii a șase acorduri de investiții, enumerate mai jos:

(21)

În ceea ce privește modificările notificate prevăzute în Legea nr. 25/2013, opinia preliminară a Autorității din decizia de inițiere a fost că modificările notificate ar trebui să fie clasificate drept ajutoare noi, astfel cum sunt definite la articolul 1 litera (c) din partea a II-a a Protocolului 3. De asemenea, modificările nu ar putea fi calificate drept modificări disociabile de schema inițială. Prin urmare, Autoritatea a considerat că întreaga schemă ar trebui să fie considerată drept un ajutor nou, impunându-se o nouă aprobare înainte ca aceasta să poată fi pusă în aplicare (10).

(22)

În ceea ce privește modificările nenotificate puse în aplicare prin regulamentul suplimentar, opinia preliminară a Autorității a fost că acestea au afectat negativ cerința privind efectul de stimulare prevăzută în schema inițială, prin lărgirea domeniului de aplicare a schemei dincolo de cel aprobat prin Decizia Autorității nr. 390/10/COL. S-a constatat, în special, că regulamentul suplimentar a permis acordarea de ajutor pentru proiecte demarate înainte de intrarea în vigoare a schemei.

(23)

Prin urmare, Autoritatea a adoptat opinia preliminară conform căreia modificările nenotificate aduse schemei ar avea vreun efect asupra evaluării schemei efectuate de Autoritate atunci când a aprobat-o inițial. În special, modificările ar afecta evaluarea Autorității privind efectul de stimulare, care reprezintă un element central în evaluarea compatibilității ajutoarelor regionale cu articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE. În consecință, Autoritatea a adoptat opinia preliminară conform căreia întreaga schemă, astfel cum a fost modificată prin regulamentul suplimentar, ar trebui să constituie un ajutor nou, în conformitate cu articolul 1 din partea a II-a a Protocolului 3 (11).

(24)

În scopul de a revizui aplicarea efectului de stimulare, în decizia de inițiere, Autoritatea a examinat modul în care schema a fost aplicată de la intrarea sa în vigoare în 2010 (12). În acest context, autoritățile islandeze au furnizat Autorității informații detaliate privind acordurile de investiții pe care le-au încheiat, în opinia autorităților islandeze, pe baza schemei.

(25)

În ceea ce privește aplicarea schemei, după examinarea acordurilor de investiții, Autoritatea și-a exprimat îndoielile cu privire la faptul că aplicarea schemei este conformă cu schema, astfel cum a fost aprobată. Aceasta a afirmat că are anumite îndoieli cu privire la faptul că dispozițiile și mecanismele din cadrul schemei nu au fost suficient de clare pentru a se asigura că ajutorul este suficient de limitat și de proporțional pentru a garanta faptul că acesta îndeplinește obiectivele ajutoarelor regionale și că nu constituie, în schimb, o formă de ajutor pentru funcționare (13).

(26)

De asemenea, Autoritatea și-a exprimat îndoielile cu privire la compatibilitatea regulamentului suplimentar cu legislația SEE, în măsura în care acesta pare să permită o aplicare retroactivă a schemei în ceea ce privește rata impozitului pe profit, precum și scutiri fiscale pentru o durată maximă care acoperă, de asemenea, acordurile încheiate înainte de intrarea în vigoare a schemei (14).

(27)

Prin urmare, Autoritatea și-a exprimat îndoielile cu privire la faptul că schema, astfel cum este aplicată și astfel cum a fost modificată prin regulamentul suplimentar și prin Legea nr. 25/2013, ar putea fi considerată compatibilă cu funcționarea Acordului privind SEE (15).

(28)

În cele din urmă, în ceea ce privește acordurile de investiții, Autoritatea și-a exprimat îndoielile cu privire la faptul că ajutorul acordat în cadrul acordurilor respective a respectat domeniul de aplicare a schemei și că un astfel de ajutor poate fi considerat compatibil cu funcționarea Acordului privind SEE (16).

(29)

Printr-o scrisoare din 8 iulie 2013, autoritățile islandeze au prezentat observații cu privire la decizia Autorității de inițiere a procedurii. De asemenea, autoritățile islandeze au furnizat copii ale:

(30)

La 3 octombrie 2013, Autoritatea a primit observații din partea întreprinderii Becromal. De asemenea, întreprinderea Becromal a prezentat o scrisoare din partea Ministrului Industriei, în funcție în perioada 24 mai 2007-10 mai 2009, copii ale corespondenței electronice cu funcționari din cadrul Ministerului Industriei și un plan de afaceri din 2007. De asemenea, la solicitarea Becromal, la 29 aprilie 2014 a avut loc o reuniune la Bruxelles pentru a discuta cazul și constatările preliminare ale Autorității.

(31)

Autoritatea nu a primit observații din partea altor potențiali beneficiari (și anume, Verne, Marmeti, Íslenska Kísilfélagið, Endurvinnslan și Thorsil).

(32)

Autoritățile islandeze și-au prezentat observațiile privind regulamentul suplimentar și acordurile de investiții individuale.

(33)

Autoritățile islandeze și-au exprimat regretul cu privire la faptul că niciunul dintre acordurile de investiții nu a inclus o trimitere la valoarea actualizată netă a ajutorului acordat și că numai două dintre cele șase acorduri de investiții (acordul de investiții Becromal și acordul de investiții Verne) se referă la costurile de investiții ale proiectelor respective, în conformitate cu schema, astfel cum a fost aprobată. Autoritățile islandeze s-au angajat să modifice acordurile în mod corespunzător și să introducă informațiile relevante.

(34)

De asemenea, autoritățile islandeze au declarat că respectă opinia preliminară a Autorității conform căreia anumite dispoziții din acordurile de investiții Kísilfélagið, Thorsil și GMR Endurvinnslan, care prevăd mai multe stimulente decât cele prevăzute în Legea nr. 99/2010, precum și posibilitatea unei prelungiri a duratei ajutorului peste perioada inițială de 10 sau 13 ani, nu sunt coerente cu schema, astfel cum a fost aprobată. Autoritățile islandeze s-au angajat să modifice acordurile de investiții în cauză și să elimine dispozițiile respective (a se vedea secțiunea II.5 de mai jos).

(35)

În ceea ce privește evaluarea Autorității din decizia de inițiere referitoare la modificările nenotificate aduse schemei, puse în aplicare prin regulamentul suplimentar, autoritățile islandeze au prezentat o serie de observații și comentarii.

(36)

Autoritățile islandeze au afirmat că trimiterea la „un acord special de investiții” (adăugată la articolele 3, 8 și 20 din Regulamentul privind stimulentele prin regulamentul suplimentar), se referă numai la pregătirea unui proiect de investiții care, în orice caz, trebuia să îndeplinească criteriile privind efectul de stimulare din Regulamentul privind stimulentele, astfel cum a fost modificat prin regulamentul suplimentar.

(37)

În decizia sa de inițiere a procedurii, Autoritatea a afirmat că întreprinderile Becromal, Kísilfélagið și Verne păreau să aibă acorduri semnate înainte de intrarea în vigoare a schemei.

(38)

În acest sens, autoritățile islandeze au afirmat că modificările schemei introduse de regulamentul suplimentar se referă la un singur acord special de investiții, și anume un acord încheiat cu întreprinderea Becromal înainte de încheierea acordului de investiții Becromal la 30 decembrie 2010. Autoritățile islandeze au susținut că modificările nu au avut niciun alt scop sau efect decât să se adapteze la proiectul Becromal. De asemenea, acestea au afirmat că nu a fost semnat, nici nu se va semna un alt acord special de investiții, în conformitate cu modificările aduse prin regulamentul suplimentar.

(39)

În consecință, autoritățile islandeze au susținut că regulamentul suplimentar nu are niciun efect asupra acordului de investiții Kísilfélagið. Acestea au afirmat că dispozițiile relevante ale acordului de investiții Kísilfélagið diferă de acordul de investiții încheiat între Islanda și Kísilfélagið la 29 mai 2009 referitor la derogările de la normele privind schimbul valutar. În consecință, autoritățile islandeze au considerat că acordul anterior nu poate fi considerat un „acord special de investiții” în sensul regulamentului suplimentar. Autoritățile islandeze au adăugat în această privință că, la momentul redactării documentului, nu începuse încă activitatea în cadrul proiectului pe care acordul de investiții Kísilfélagið urmărea să îl sprijine.

(40)

În mod similar, autoritățile islandeze au susținut că regulamentul suplimentar nu are niciun efect asupra acordului de investiții Verne, pe baza faptului că nu a existat un acord de investiții anterior semnat cu întreprinderea Verne. Potrivit autorităților islandeze, un proiect de acord de investiții a fost parafat (dar nu semnat) la 23 octombrie 2009. Prin urmare, autoritățile islandeze au susținut că nu exista niciun acord de investiții semnat anterior cu întreprinderea Verne care ar putea constitui un „acord special de investiții” în sensul regulamentului suplimentar.

(41)

În decizia sa de inițiere a procedurii, Autoritatea și-a exprimat îndoielile cu privire la faptul că acordurile de investiții Verne și Becromal au respectat cerințele schemei, având în vedere că activitatea în cadrul celor două proiecte părea să fi început înainte de intrarea în vigoare a schemei în 2010. De asemenea, Autoritatea și-a exprimat îndoielile cu privire la faptul că erau îndeplinite criteriile necesare privind efectul de stimulare în ceea ce privește acordul de investiții Kísilfélagið. Cu toate acestea, Autoritatea a remarcat, de asemenea, că, la momentul respectiv, nu dispunea de suficiente informații privind stadiul în care se afla proiectul în cauză.

(42)

Autoritățile islandeze au declarat în răspunsul lor că:

(43)

De asemenea, autoritățile islandeze au susținut că toate acordurile de investiții, cu excepția acordului de investiții Becromal, intră în domeniul de aplicare a schemei, astfel cum a fost aprobată (mai degrabă decât astfel cum a fost modificată prin regulamentul suplimentar), în ceea ce privește dispozițiile articolului 8 din Regulamentul privind stimulentele (privind ajutoarele legate de impozite și alte taxe). În acest scop, acestea au afirmat că modificările introduse de regulamentul suplimentar, care permite aplicarea ratei impozitului pe profit în vigoare înainte de demararea schemei, au fost adoptate numai în scopul acoperirii acordului special de investiții încheiat cu Becromal.

(44)

Potrivit autorităților islandeze, toate proiectele au făcut obiectul unei analize realizate de Comitetul pentru stimulente, din care fac parte reprezentanți numiți de Ministerul de Finanțe și Ministerul Industriei și Inovării. Comitetul evaluează dacă fiecare dintre proiecte îndeplinește criteriile de eligibilitate stabilite prin Legea nr. 99/2010 și Regulamentul privind stimulentele. De asemenea, potrivit autorităților islandeze, Agenția „Invest in Iceland” („Investește în Islanda”) efectuează o analiză cost-beneficiu pentru fiecare proiect înainte de încheierea oricărui acord (17).

(45)

Autoritățile islandeze au susținut că, deși acordurile de investiții Kísilfélagið, Thorsil, GMR Endurvinnslan și Marmeti nu se referă în mod explicit la costul investiției proiectelor respective și nu conțin o declarație cu privire la intensitatea totală a ajutorului sau la plafonul ajutorului, acestea sunt supuse totuși unor obligații de monitorizare strictă, pentru a garanta utilizarea corespunzătoare a stimulentelor prevăzute în acorduri. De asemenea, acordurile prevăd că: în cazul în care se dovedește că stimulentele prevăzute în prezentul acord au depășit nivelurile permise în Legea nr. 99/2010 sau în acord, suma în exces este recuperată de la întreprindere și acordarea de alte stimulente este întreruptă (18). Prin urmare, potrivit autorităților islandeze, ajutorul acordat în temeiul acordurilor nu ar fi putut depăși ceea ce era permis în cadrul schemei.

(46)

În ceea ce privește acordul de investiții Becromal, autoritățile islandeze consideră că întreprinderea Becromal nu luat decizii cu caracter obligatoriu privind investiția în cauză înainte de intrarea în vigoare a schemei. De asemenea, până în prezent, întreprinderea Becromal nu a luat nicio decizie cu privire la investițiile în […]. În cazul în care întreprinderea Becromal decide să avanseze cu investițiile sale în […], pe baza unei evaluări independente și a unei decizii separate luate de întreprindere, autoritățile islandeze consideră că investiția respectivă ar fi eligibilă pentru ajutor în cadrul schemei, dacă sunt îndeplinite toate condițiile necesare.

(47)

În ceea ce privește acordul de investiții Verne, autoritățile islandeze și-au exprimat opinia că întreprinderea Verne a fost stimulată să aducă proiectul menționat în cadrul schemei, având în vedere decizia sa de a se retrage din proiectul inițial privind centrul de date și de a înceta toate lucrările de construcție pe șantier ca urmare a crizei financiare.

(48)

De asemenea, autoritățile islandeze au susținut că acordul de investiții Verne vizează un nou proiect, fără legătură cu proiectul inițial (care a devenit complet depășit începând cu decembrie 2009). Autoritățile susțin că noul acord prezintă caracteristici contractuale diferite:

(49)

De asemenea, autoritățile islandeze au susținut că acordul de investiții Verne din 27 septembrie 2011 este mai restrâns decât acordul din 2009 în ceea ce privește beneficiile ajutoarelor de stat pe care le asigură. De exemplu, impozitul pe venit datorat este fixat la o rată de 20 %, în loc de 15 %, astfel cum era cazul în temeiul acordului din 2009. De asemenea, durata este de 13 ani (în loc de 20), iar competențele de supraveghere ale autorităților islandeze sunt extinse.

(50)

Prin urmare, autoritățile islandeze au considerat că acordul de investiții Verne este în deplină conformitate cu condițiile schemei.

(51)

În ceea ce privește modificările notificate aduse schemei în urma adoptării Legii nr. 25/2013, autoritățile islandeze sunt de opinie că acestea nu ar trebui să fie considerate ca făcând parte din schemă până când nu sunt aprobate de către Autoritate. Cu toate acestea, întrucât Autoritatea nu a aprobat modificările notificate înainte de expirarea schemei în ansamblu, acestea nu au intrat în vigoare.

(52)

În ceea ce privește regulamentul suplimentar, autoritățile islandeze și-au exprimat dorința de a-l retrage și a-l anula, cu efect imediat.

(53)

Autoritățile islandeze au propus următoarele acțiuni:

(54)

Becromal a declarat că acordul de investiții respectă principiile privind compatibilitatea ajutoarelor regionale, în conformitate cu articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE, precum și cu dispozițiile din Orientările Autorității privind criteriile pentru o evaluare aprofundată a ajutoarelor regionale pentru proiecte mari de investiții (denumite în continuare „orientări PMI”) (19). În același timp, întreprinderea Becromal susține că stimulentele pentru investiții care i-au fost acordate sunt compatibile cu stimulentele prevăzute în cadrul schemei.

(55)

În special, întreprinderea Becromal a afirmat că măsurile de ajutor au efecte pozitive: o accelerare a creșterii economice, crearea de locuri de muncă (directe și indirecte), o creștere a necesităților de formare pentru dobândirea de competențe specifice și efecte de grupare.

(56)

De asemenea, întreprinderea Becromal consideră că ajutorul de stat este instrumentul adecvat pentru a crea un mediu economic stabil în Islanda și pentru a stimula investițiile străine.

(57)

În ceea ce privește noțiunea de efect de stimulare, întreprinderea Becromal nu este de acord cu faptul că, în decizia de inițiere, autoritatea a făcut trimitere la hotărârea în cauza Kronoply, pe baza căreia a susținut că poate să își întemeieze evaluarea efectului de stimulare prin trimitere la o împrejurare de ordin cronologic (20). Cauza citată, susține Becromal, vizează interpretarea Orientărilor anterioare privind ajutoarele regionale din 1998, iar, de la acea dată, examinarea cazurilor de acordare a ajutoarelor de stat s-a schimbat odată cu introducerea unei analize economice mai detaliate (21). Prin urmare, atunci când evaluează efectul de stimulare al ajutorului, Autoritatea trebuie să evalueze, de asemenea, caracterul economic al ajutorului (și anume, dacă acesta a contribuit la o schimbare în comportamentul beneficiarului ajutorului) (22).

(58)

De asemenea, Becromal susține că achiziționarea de terenuri și/sau construcția unei instalații nu marchează neapărat începutul unei decizii de investiție, întrucât o astfel de investiție poate fi ușor vândută în orice moment. În schimb, comandarea de echipamente special concepute pentru un anumit tip de instalație ar trebui să constituie „demararea lucrărilor” în sensul Orientărilor privind ajutoarele regionale. Potrivit întreprinderii Becromal, lucrările de construcție la instalație au început în 2008, după transmiterea unei oferte oficiale în acest sens din partea autorităților islandeze pentru încheierea unui acord de investiții. Cu toate acestea, în opinia întreprinderii Becromal, echipamente specializate nu au fost comandate până în 2009, când negocierile pentru acordul de preinvestiție fuseseră deja inițiate.

(59)

De asemenea, o investiție de aproximativ 76 de milioane EUR în etapa I a proiectului Becromal fusese deja efectuată (23). […].

(60)

De asemenea, întreprinderea Becromal a prezentat o scrisoare, din 20 septembrie 2013, din partea fostului ministru al industriei, prin care acesta confirmă faptul că guvernul a convenit să încheie un acord de investiții cu această întreprindere în 2007 și că lucrările cu privire la acord au început în 2008. Deși un acord de investiții era în curs de elaborare, s-a decis, ca o măsură intermediară până la finalizarea întregului acord, să se semneze o formă mai puțin strictă de acord de investiții cu Becromal, care oferea întreprinderii derogări de la controalele asupra capitalului.

(61)

Potrivit întreprinderii Becromal, solicitarea de a încheia un acord de investiții complet în 2009 a fost respinsă. În opinia sa, autoritățile islandeze au refuzat să încheie un acord de investiții cu această întreprindere până la crearea schemei de stimulente pentru investiții. De asemenea, potrivit întreprinderii Becromal, în 2009 a fost semnat un acord de preinvestiție pentru a oferi Becromal o scutire de la controalele asupra capitalului. Acordul complet de investiții nu a fost semnat până în 2010, ca urmare a creării unei scheme de stimulente pentru investiții și a crizei economice.

(62)

De asemenea, Becromal a susținut că încă nu au fost realizate beneficiile depline ale stimulentelor oferite în temeiul acordului. Conform informațiilor furnizate, până în prezent autoritățile islandeze nu au acordat ajutoare pentru formare, în timp ce ajutoarele primite până în prezent în cadrul acordului de investiții Becromal se ridică la:

(63)

De asemenea, întreprinderea Becromal a susținut că măsurile de ajutor nu au efect asupra comerțului în cadrul SEE, întrucât piața de folii anodice utilizate în condensatoare electrolitice cu aluminiu este globală și cei mai mari concurenți sunt întreprinderi din […].

(64)

Având în vedere informațiile primite în cursul procedurii oficiale de investigare, Autoritatea consideră că este oportun să limiteze domeniul de aplicare a evaluării sale.

(65)

Schema, astfel cum a fost aprobată prin Decizia nr. 390/10/COL, a expirat la 31 decembrie 2013.

(66)

Modificările notificate aduse schemei (prevăzute în Legea nr. 25/2013) nu au intrat în vigoare, întrucât acestea nu au fost aprobate de către Autoritate înainte de expirarea schemei în sine. Prin urmare, niciuna dintre întreprinderile care au semnat deja un acord de investiții cu autoritățile islandeze nu a beneficiat de modificările notificate.

(67)

Expirarea schemei implică faptul că nu vor fi încheiate alte acorduri de investiții în cadrul acesteia.

(68)

Prin urmare, Autoritatea consideră că nu mai este necesară o investigare oficială a schemei, inițiată în conformitate cu articolul 1 din decizia de inițiere. În consecință, Autoritatea închide investigația în ceea ce privește schema propriu-zisă, cu excepția modificărilor aduse prin intermediul regulamentului suplimentar.

(69)

În ceea ce privește modificările introduse de regulamentul suplimentar (privind aplicarea efectului de stimulare în cadrul schemei, valoarea maximă aplicabilă a impozitului pe profit, precum și data la care se calculează durata maximă a scutirilor fiscale care sunt permise în cadrul schemei), Autoritatea va evalua: (i) dacă modificările constituie ajutor de stat și, în caz afirmativ; (ii) caracterul de ajutor existent al măsurilor.

(70)

Acordul de investiții Marmeti a vizat construirea și operarea unei fabrici de prelucrare a peștelui în Sandgerði. Operațiunile întreprinderii Marmeti au implicat sărarea și uscarea alimentelor de origine marină. Întreprinderea Marmeti a fost înființată în anul 2012 și și-a început activitatea în februarie 2013. Întreprinderea a funcționat timp de 8 luni și a fost declarată falimentară la 18 februarie 2014.

(71)

Pentru aplicarea dispozițiilor privind ajutorul de stat de la articolele 61-63 din Acordul privind SEE, ajutorul trebuie acordat unor întreprinderi implicate în fabricarea de produse care se încadrează în lista de produse prevăzute în Acordul privind SEE. Articolul 8 alineatul (3) din Acordul privind SEE prevede următoarele:

„Cu excepția cazului în care se prevede altfel, dispozițiile prezentului acord se aplică numai:

(72)

Prin urmare, articolul 8 alineatul (3) din Acordul SEE limitează domeniul material de aplicare a Acordului SEE la produsele de mai sus, cu excepția cazului în care se prevede altfel în Acordul privind SEE. Peștele și produsele pescărești, în măsura în care nu intră sub incidența capitolelor 25-97 din Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor (HS) sau nu sunt specificate în Protocolul 3, nu intră în domeniul general de aplicare a Acordului privind SEE. Deși articolul 4 din Protocolul 9 la Acordul privind SEE prevede că orice ajutor „[…] acordat prin intermediul unor resurse de stat pentru sectorul pescuitului care denaturează concurența se elimină”, competența de a evalua ajutorul de stat acordat sectorului pescuitului revine părților contractante la Acordul privind SEE (24).

(73)

În opinia Autorității, produsele fabricate de întreprinderea Marmeti se încadrează în capitolele 03, 05, 15, 16 și 23 din Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor (HS) și, prin urmare, nu sunt incluse în lista de produse din Acordul privind SEE. În consecință, Autoritatea nu are competența necesară pentru a evalua un posibil ajutor acordat în temeiul acordului de investiții Marmeti.

(74)

Având în vedere cele de mai sus, Autoritatea își închide investigația privind acordul de investiții Marmeti.

(75)

Având în vedere cele de mai sus, Autoritatea își limitează evaluarea la modificările schemei, introduse de regulamentul suplimentar, și la efectul modificărilor respective asupra acordurilor de investiții încheiate cu Becromal, Kísilfélagið, Verne, Thorsil și GMR Endurvinnslan (denumite în continuare „cele cinci acorduri de investiții”).

(76)

Articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE prevede următoarele:

„Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, orice ajutor acordat de statele membre ale CE, de statele AELS sau din resurse de stat, în orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producției anumitor mărfuri este incompatibil cu funcționarea prezentului acord, în măsura în care afectează comerțul dintre părțile contractante.”

(77)

În cele ce urmează, Autoritatea va evalua dacă criteriile pentru stabilirea existenței unui ajutor de stat, în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, sunt îndeplinite pentru (i) schemă, astfel cum a fost modificată prin regulamentul suplimentar; și (ii) cele cinci acorduri de investiții.

(78)

Pentru a fi calificat drept ajutor de stat, avantajul trebuie acordat de către stat sau prin intermediul resurselor de stat. În sensul normelor privind ajutorul de stat, termenul de „stat” acoperă, de asemenea, organisme regionale și locale (25). Pierderea veniturilor fiscale este echivalentă cu un consum de resurse de stat sub formă de cheltuieli fiscale și sprijinul din partea statului poate fi acordat în egală măsură prin dispoziții fiscale cu caracter legislativ, normativ sau administrativ, precum și prin practicile autorităților fiscale (26). O reducere a bazei de impozitare sau o reducere parțială sau totală a valorii taxelor sau a impozitelor implică o pierdere de venituri și este echivalentă, prin urmare, cu un consum de resurse de stat sub formă de cheltuieli fiscale.

(79)

Autoritatea a concluzionat în Decizia nr. 390/10/COL că schema constituie un transfer de resurse de stat. Modificările introduse de regulamentul suplimentar nu afectează această concluzie.

(80)

În special, cele cinci acorduri de investiții au inclus următoarele scutiri de taxe și impozite:

(81)

Pe de altă parte, preambulul acordului de investiții Kísilfélagið se referă la un acord între Kísilfélagið, municipalitatea Reykjanesbær și întreprinderea Fondul portuar privind licențele și taxele aferente proiectului, inclusiv principiile referitoare la impozitul pe proprietate și închirierea de terenuri (27). Închirierea de terenuri sau proprietăți sub prețul pieței implică o pierdere de venituri și, prin urmare, constituie un transfer de resurse de stat.

(82)

Având în vedere cele de mai sus, Autoritatea concluzionează că resursele de stat sunt implicate, de asemenea, în cele cinci acorduri de investiții.

(83)

Autoritatea a concluzionat în Decizia nr. 390/10/COL că schema este selectivă, în sensul că numai întreprinderile care investesc în anumite regiuni din Islanda care pot beneficia de asistență în conformitate cu articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE, puteau primi ajutoare în cadrul acestei scheme. De asemenea, Autoritatea a concluzionat că schema ar permite beneficiarilor să fie scutiți de o parte din costurile pe care ar fi trebuit, în mod normal, să le suporte ei înșiși în cursul activității lor. Astfel de costuri includ plata cotei impozitului pe profit aplicabilă la un moment dat, taxa municipală standard pe proprietate și taxele de securitate socială general aplicabile.

(84)

Autoritatea acceptă argumentul invocat de autoritățile islandeze, potrivit căruia modificările schemei introduse de regulamentul suplimentar extind avantajele acordate întreprinderii Becromal în cadrul schemei. Prin urmare, modificările introduse de regulamentul suplimentar constituie o măsură selectivă, acestea referindu-se la o anumită întreprindere.

(85)

În consecință, Autoritatea concluzionează că regulamentul suplimentar favorizează anumite întreprinderi și producția anumitor bunuri în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE.

(86)

În mod similar, beneficiarii celor cinci acorduri de investiții sunt întreprinderi individuale, prin urmare, măsurile sunt selective.

(87)

Definiția ajutorului este mai generală decât cea a subvenției deoarece include nu doar beneficiile pozitive, cum ar fi subvențiile propriu-zise, ci și măsurile de stat care, în diverse forme, reduc cheltuielile normale incluse în bugetul unei întreprinderi și care, astfel, fără a fi subvenții în sensul strict al cuvântului, au un caracter similar și același efect (28). Conform unei jurisprudențe consacrate, o măsură prin care autoritățile publice acordă anumitor întreprinderi o scutire de impozit care, deși nu implică un transfer de resurse de stat, îi plasează pe cei cărora li se aplică scutirea de taxă într-o situație financiară mai favorabilă decât cea a altor contribuabili constituie ajutor acordat de stat sau prin intermediul unor resurse de stat (29).

(88)

Cele cinci acorduri de investiții au permis beneficiarilor să fie scutiți de o parte din costurile pe care ar fi trebuit, în mod normal, să le suporte ei înșiși în cursul activității lor, cum ar fi plata cotei aplicabile a impozitului pe profit la un moment dat, a taxei standard municipale pe proprietate și a taxelor de securitate socială general aplicabile.

(89)

Prin urmare, Autoritatea concluzionează că cele cinci acorduri de investiții favorizează anumite întreprinderi și producția anumitor bunuri, în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE.

(90)

Conform unei jurisprudențe consacrate, pentru calificarea unei măsuri naționale ca ajutor de stat, nu este necesar să se demonstreze că ajutorul are un efect real asupra schimburilor comerciale dintre părțile contractante și că este denaturată concurența în mod efectiv, ci numai să se examineze dacă măsura este susceptibilă să afecteze schimburile comerciale și să denatureze concurența (30).

(91)

De asemenea, atunci când ajutorul acordat de către un stat AELS consolidează poziția unei întreprinderi în raport cu alte întreprinderi concurente în cadrul schimburilor comerciale în interiorul SEE, trebuie să se considere că schimburile sunt influențate de ajutorul respectiv (31).

(92)

Autoritatea a concluzionat în Decizia 390/10/COL că schema a consolidat poziția concurențială a întreprinderilor care beneficiază de sprijin din regiunile eligibile, în comparație cu concurenții lor reali sau potențiali din SEE. Modificările introduse de regulamentul suplimentar nu afectează această concluzie.

(93)

Acordurile de investiții Becromal consolidează situația concurențială a întreprinderii Becromal în raport cu alți producători de folii de aluminiu eloxat pentru condensatoare electrolitice. Astfel cum a fost confirmat de către Becromal, piața de folii de aluminiu utilizate în condensatoare electrolitice cu aluminiu este globală și în rândul clienților întreprinderii Becromal sunt întreprinderi din […] și […]. Astfel, faptul că cei mai mari concurenți ai Becromal sunt întreprinderi din […] nu înseamnă că nu există efecte asupra schimburilor comerciale în cadrul SEE.

(94)

Acordul de investiții Verne consolidează situația concurențială a întreprinderii Verne în raport cu alte centre de date cu sediul în Islanda. De asemenea, Verne operează un centru de date angro pentru comerțul mondial, ale cărui servicii vor fi disponibile clienților din interiorul SEE și de pe piața mondială.

(95)

Acordul de investiții Kísilfélagið consolidează situația concurențială a întreprinderii Kísilfélagið în raport cu alți producători de siliciu și de praf de siliciu metalurgic. Piața de praf de siliciu și de siliciu metalurgic este de dimensiune globală.

(96)

Acordul de investiții Thorsil consolidează situația concurențială a întreprinderii Thorsil în raport cu alți producători de siliciu metalic. Astfel cum se menționează în preambulul acordului de investiții Thorsil, proiectul a fost inițiat, printre altele, pentru a face față creșterii cererii de siliciu metalic din Europa și America de Nord.

(97)

Acordul de investiții GMR Endurvinnslan consolidează situația concurențială a întreprinderii GMR Endurvinnslan în raport cu unitățile de reciclare a oțelului și cu producătorii de oțel. Întreprinderea intenționează să exporte majoritatea produselor sale către cumpărători din industria construcțiilor (32).

(98)

În consecință, Autoritatea concluzionează că cele cinci acorduri de investiții consolidează situația concurențială a întreprinderilor care beneficiază de sprijin din regiunile eligibile în comparație cu concurenții lor reali sau potențiali din SEE.

(99)

Pe baza celor de mai sus, Autoritatea concluzionează că modificările introduse de regulamentul suplimentar și cele cinci acorduri de investiții constituie ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE.

(100)

În decizia sa de inițiere a procedurii, Autoritatea și-a exprimat îndoielile cu privire la faptul că ajutoarele acordate în cadrul acordurilor de investiții au respectat domeniul de aplicare a schemei, având în vedere că acordurile păreau, la prima vedere, să fi fost afectate de modificările schemei care au fost introduse de regulamentul suplimentar.

(101)

În temeiul articolului 1 litera (c) din partea a II-a a Protocolului 3, „modificările aduse ajutoarelor existente” trebuie considerate ajutoare noi. În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Decizia nr. 195/04/COL a Autorității privind dispozițiile de punere în aplicare prevăzute la articolul 27 din partea a II-a a Protocolului 3 (denumită în continuare „decizia de punere în aplicare”), „[…] o modificare adusă la ajutorul existent înseamnă orice schimbare, alta decât modificările de natură pur formală sau administrativă care nu pot afecta evaluarea compatibilității măsurii de ajutor cu piața comună”. Prin urmare, modificările care nu privesc substanța ajutorului nu afectează modul în care măsura trebuie să fie clasificată.

(102)

Modificările introduse de regulamentul suplimentar permit acordarea de ajutor pentru proiecte la care lucrările au început înainte de acordarea ajutorului – de fapt, chiar înainte de intrarea în vigoare a schemei.

(103)

Modificările introduse de regulamentul suplimentar modifică parametrii de bază ai schemei. În special, a fost eliminată cerința schemei privind efectul de stimulare. Această cerință reprezintă o parte importantă din evaluarea compatibilității măsurilor de ajutoare acordate în cadrul schemei, astfel cum a fost aprobată inițial (astfel cum este descrisă în Decizia nr. 390/10/COL).

(104)

Prin urmare, Autoritatea consideră că modificările schemei introduse de regulamentul suplimentar constituie o modificare substanțială a schemei, astfel cum a fost aprobată.

(105)

Având în vedere faptul că, în conformitate cu articolul 1 litera (c) din partea a II-a a Protocolului 3, modificările aduse unui ajutor existent pot fi considerate ajutor nou, se pune întrebarea dacă ajutorul existent modificat este cel care trebuie clasificat drept ajutor nou sau dacă această clasificare se aplică doar modificărilor ca atare. În hotărârea pronunțată în cauza Gibraltar, Tribunalul de Primă Instanță a declarat că:

„[…] doar în cazul în care modificarea afectează însăși substanța schemei inițiale, aceasta din urmă se transformă într-o nouă schemă de ajutor. Nu poate fi vorba de o asemenea modificare în cazul în care noul element este în mod clar disociabil de schema inițială” (33).

(106)

În consecință, Autoritatea trebuie să evalueze dacă modificările introduse de regulamentul suplimentar sunt disociabile de schema inițială. În acest caz, modificările constituie în sine ajutor nou și, prin urmare, trebuie să fie evaluate din perspectiva articolului 61 alineatul (3) litera (c) și a orientărilor Autorității privind ajutoarele regionale pentru perioada 2007-2013 (denumite în continuare „Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale”) (34).

(107)

Conform unei jurisprudențe consacrate, o modificare a unei scheme de ajutor existente care o extinde la o nouă categorie de beneficiari este în mod clar disociabilă de schema inițială, întrucât aplicarea schemei de ajutor existente la noua categorie de beneficiari nu influențează evaluarea compatibilității schemei inițiale (35).

(108)

Formularea modificată a articolului 3 litera (c) din Regulamentul privind stimulentele prevede că ajutoarele pot fi acordate, de asemenea, pentru un proiect care a demarat după încheierea unui acord special de investiții și înainte de intrarea în vigoare a regulamentului suplimentar. Această modificare a extins domeniul de aplicare a schemei dincolo de cel aprobat prin Decizia nr. 390/10/COL a Autorității, în sensul că permitea acordarea ajutorului pentru proiecte la care lucrările au demarat înainte de intrarea în vigoare a schemei și care, prin urmare, nu ar fi îndeplinit criteriul referitor la efectul de stimulare prevăzut în schemă, astfel cum a fost aprobată. Prin urmare, regulamentul suplimentar a deschis schema în cauză pentru o nouă categorie de beneficiari. De asemenea, Autoritatea consideră că modificările introduse de regulamentul suplimentar la articolele 8 și 20 din Regulamentul privind stimulentele, și anume reducerea ratei de referință pentru impozitul pe profit și prelungirea duratei maxime a scutirilor fiscale, au fost introduse numai în beneficiul noii categorii de beneficiari. Prin urmare, noii beneficiari pot primi alte ajutoare decât cele care erau permise în conformitate cu schema, astfel cum a fost aprobată. Prin urmare, modificările aduse schemei sunt în mod fundamental interdependente. Cu toate acestea, modificările nu afectează compatibilitatea măsurilor individuale incluse deja în cadrul schemei, astfel cum a fost aprobată.

(109)

Prin urmare, Autoritatea consideră că modificările introduse de regulamentul suplimentar reprezintă o modificare care este în mod clar disociabilă de schema inițială. În consecință, Autoritatea consideră că modificările aduse schemei constituie o nouă măsură de ajutor. De asemenea, rezultă că orice ajutor acordat în baza regulamentului suplimentar va fi considerat, de asemenea, ajutor nou.

(110)

Prin urmare, Autoritatea va evalua în continuare compatibilitatea modificărilor schemei introduse de regulamentul suplimentar.

(111)

În Decizia nr. 390/10/COL de autorizare a schemei, Autoritatea a declarat că:

„Schema exclude acordarea de ajutoare proiectelor care au fost inițiate înainte de încheierea unui acord cu autoritățile islandeze, în conformitate cu articolul 21 din Legea privind stimulentele” (36).

(112)

De asemenea, autoritatea a făcut trimitere în decizia respectivă la afirmațiile făcute de către autoritățile islandeze în ceea ce privește efectul de stimulare al schemei, după cum urmează:

„Pe de altă parte, nu se va acorda niciun ajutor în cadrul acestei scheme pentru proiecte a căror executare a început înainte de semnarea unui acord privind acordarea unui ajutor între stat și beneficiar. Autoritățile islandeze au confirmat faptul că sistemul exclude acordarea de ajutoare unor proiecte care au fost inițiate înainte de publicarea textului final al schemei, în conformitate cu punctul 93 din Orientările privind ajutoarele regionale” (37).

(113)

Cerințele și metoda de a verifica existența unui efect de stimulare al ajutorului, astfel cum se prevede în Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale, au reprezentat o condiție prealabilă pentru autorizarea schemei de către Autoritate. Cu toate acestea, introducerea, prin intermediul regulamentului suplimentar, a noului text „sau în conformitate cu un acord special de investiții înainte de intrarea în vigoare a Legii” în articolul 3 din Regulamentul privind stimulentele permite acordarea de ajutoare pentru proiecte care au fost inițiate înainte de intrarea în vigoare a schemei.

(114)

De asemenea, modificarea efectuată prin intermediul regulamentului suplimentar în ceea ce privește articolul 8 din Regulamentul privind stimulentele schimbă rata de referință pentru impozitul pe profit care poate fi garantată unui beneficiar ca fiind o rată de impozitare maximă. În versiunea modificată a dispoziției, rata de referință în cazul unui „acord special de investiții” este rata impozitului pe profit în vigoare la un moment dat înainte de intrarea în vigoare a schemei. În versiunea inițială a dispoziției, rata de referință ar fi fost rata de impozitare la momentul semnării acordul de investiții în cadrul schemei. Autoritatea consideră că regulamentul suplimentar modifică termenii de acordare a ajutoarelor pentru orice noi beneficiari incluși în domeniul de aplicare a schemei prin modificările introduse de regulamentul suplimentar.

(115)

În cele din urmă, modificările realizate prin intermediul regulamentului suplimentar în ceea ce privește articolul 20 din Regulamentul privind stimulentele prevăd o durată maximă a scutirilor fiscale care putea începe la semnarea unui acord înainte de intrarea în vigoare a schemei în 2010. Modificările schimbă, de asemenea, termenii de acordare a ajutoarelor pentru orice noi beneficiari incluși în domeniul de aplicare a schemei în baza modificărilor introduse de regulamentul suplimentar.

(116)

Autoritatea consideră că modificările introduse de regulamentul suplimentar subminează cerința privind criteriul efectului de stimulare prevăzut la articolul 5 din Legea nr. 99/2010, astfel cum a fost aprobată de către Autoritate. De asemenea, modificările afectează cerința schemei inițiale privind efectul de stimulare într-o asemenea măsură încât condițiile privind efectul de stimulare descrise la punctul 30 din Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale (38) nu mai sunt îndeplinite.

(117)

În consecință, Autoritatea concluzionează că modificările introduse de regulamentul suplimentar la articolele 3, 8 și 20 din schemă reprezintă ajutoare noi care sunt incompatibile cu funcționarea Acordului privind SEE în sensul articolului 61 alineatul (3) litera (c) și al Orientărilor din 2007 privind ajutoarele regionale.

(118)

Prin urmare, orice ajutor acordat pe baza modificărilor introduse de regulamentul suplimentar este, de asemenea, incompatibil cu funcționarea Acordului privind SEE, în conformitate cu articolul 61 alineatul (3) litera (c) și cu Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale.

(119)

În continuare, Autoritatea se concentrează pe examinarea succesivă a celor cinci acorduri de investiții.

(120)

Acordul de investiții Becromal se referă la o investiție într-o fabrică de acoperire anodică a foliilor de aluminiu, care urmează să fie construită în orașul Akureyri în două etape. Prima etapă trebuia să se încheie până la sfârșitul lui martie 2011, iar a doua fază trebuie să fie încheiată până la sfârșitul anului 2014, cu un cost total al investiției de aproximativ 117,25 milioane EUR (39).

(121)

Secțiunile D, H și I din preambulul acordului de investiții Becromal fac trimitere la un acord de investiții anterior privind același proiect, încheiat de aceleași părți la 7 iulie 2009.

(122)

Astfel cum s-a arătat mai sus, autoritățile islandeze au declarat că regulamentul suplimentar a fost adoptat în scopul de a extinde schema pentru a include proiectul Becromal. În opinia acestora, permisiunea acordată întreprinderii Becromal de a solicita stimulente în cadrul schemei a fost necesară pentru ca autoritățile islandeze să își onoreze obligațiile contractuale cu Becromal.

(123)

Prin urmare, trimiterile la „un acord special de investiții înainte de intrarea în vigoare a Legii” au fost adăugate la Regulamentul privind stimulentele prin intermediul regulamentului suplimentar, pentru a acorda facilități întreprinderii Becromal. În consecință, Becromal ar fi putut să îndeplinească criteriul privind stimulentele prevăzut în schemă numai datorită modificărilor introduse de regulamentul suplimentar.

(124)

Autoritatea a concluzionat deja că modificările schemei care au fost introduse de regulamentul suplimentar constituie ajutor nou separabil de schemă. Prin urmare, orice ajutor acordat în cadrul acordului de investiții Becromal devine, de asemenea, ajutor nou, întrucât acordul încheiat intră în domeniul de aplicare a Regulamentului privind stimulentele, numai astfel cum a fost modificat de regulamentul suplimentar.

(125)

Autoritatea a concluzionat deja că orice ajutor acordat în baza modificărilor introduse de regulamentul suplimentar este un ajutor nou, care este incompatibil cu Acordul privind SEE. Prin urmare, în mod similar, acordul de investiții Becromal constituie ajutor incompatibil, întrucât acesta nu îndeplinește criteriul privind efectul de stimulare prevăzut în schemă, astfel cum a fost aprobată, și, prin urmare, nu se poate încadra în domeniul de aplicare a acesteia.

(126)

Din motive de exhaustivitate și pentru a aborda argumentele invocate de întreprinderea Becromal și autoritățile islandeze, Autoritatea a evaluat, cu titlu subsidiar, acordul de investiții Becromal ca măsură ad hoc. În acest scop, Autoritatea face trimitere la Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale și, în special, la cerința privind efectul de stimulare inclusă în acestea.

(127)

Astfel cum s-a menționat anterior, acordul de investiții Becromal se referă la un acord anterior din 7 iulie 2009. Ambele acorduri fac parte din același proiect, considerat de Autoritate a constitui un „proiect de investiții unic”, în sensul punctului 49 și al notei de subsol 47 din Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale.

(128)

În conformitate cu punctul 30 din Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale, existența unui efect de stimulare este o condiție prealabilă necesară pentru compatibilitate:

„Este important să se asigure că ajutorul regional generează un efect real de stimulare a efectuării de investiții care altfel nu s-ar fi realizat în zonele asistate. Prin urmare, ajutorul poate fi acordat în cadrul schemelor de ajutor numai dacă beneficiarul a înaintat o cerere de ajutor, iar autoritatea responsabilă de administrarea schemei a confirmat ulterior în scris că, sub rezerva unor verificări mai detaliate, proiectul îndeplinește, în principiu, condițiile de eligibilitate prevăzute de schemă înainte de începerea lucrărilor la proiect. Toate schemele de ajutor trebuie să conțină o referire explicită la ambele condiții. În cazul ajutorului ad-hoc, autoritatea competentă trebuie să formuleze o scrisoare privind intenția sa de acordare, sub rezerva aprobării măsurilor de către Autoritate, a ajutorului înainte de demararea lucrărilor la proiect. În cazul în care lucrările încep înainte de îndeplinirea condițiilor prevăzute la prezentul alineat, proiectul în ansamblu nu va fi eligibil pentru ajutor.”

(129)

În conformitate cu practica decizională a Comisiei Europene și a Autorității, o scrisoare de intenție în sensul Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale poate fi descrisă ca fiind un „document care ar putea fi considerat ca acordând în mod explicit ajutor către [întreprindere] pentru investiții” (40). De asemenea, în conformitate cu punctul 30 din Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale, o astfel de scrisoare de intenție ar trebui să fie transmisă Autorității spre aprobare înainte de acordarea ajutorului.

(130)

Obiectivul punctului 30 din Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale este de a permite Autorității să verifice dacă ajutorul de investiții are un efect de stimulare suficient, fără a efectua o examinare completă a aspectelor economice ale deciziei de investiție a beneficiarului, la momentul în care aceasta a fost efectuată (41). În cazul în care nu sunt oferite astfel de garanții și încep lucrările, „proiectul în ansamblu nu va fi eligibil pentru ajutor”, și anume proiectul ca atare nu este eligibil. Prin urmare, astfel cum a fost confirmat de Tribunal în hotărârea Kronoply, Autoritatea poate să își întemeieze evaluarea efectului de stimulare pe o trimitere la o împrejurare de ordin cronologic (42).

(131)

Becromal a susținut că evaluarea cazurilor de ajutor de stat s-a modificat, odată cu introducerea unei analize economice mai detaliate, astfel încât atunci când evaluează efectul de stimulare al ajutorului, Autoritatea trebuie să evalueze, de asemenea, caracterul său economic (și anume, dacă acesta a contribuit la o schimbare în comportamentul beneficiarului ajutorului), luând în considerare, de asemenea, dispozițiile Orientărilor privind proiectele mari de investiții. Autoritatea nu poate accepta acest argument.

(132)

Becromal face trimitere la hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție în cauza HGA  (43) pentru a susține că: „[…] Curtea, în revizuirea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță, hotărăște că singurul factor determinat în ceea ce privește eventualitatea ca măsura de ajutor să fi avut un efect de stimulare era examinarea eventualității ca aceasta să fi schimbat comportamentul investitorului și nu a luat în considerare toate trimiterile pe care Tribunalul de Primă Instanță le-a făcut la cauza Kronoply” (44).

(133)

Cu toate acestea, interpretarea întreprinderii Becromal cu privire la hotărârea HGA nu ține seama de concluzia explicită a Curții de Justiție conform căreia constatarea Tribunalului că „[…] cerința conform căreia proiectul de investiții trebuie să fie demarat înainte de introducerea cererii de ajutor este un criteriu simplu, pertinent și adecvat care permite Comisiei să prezume că ajutorul planificat este necesar” nu a fost pusă în discuție în procedura de recurs (45).

(134)

Pe de altă parte, Marea Cameră a Curții de Justiție a hotărât în cauza Nuova Agricast că: „Constatarea lipsei necesității unui ajutor poate în special să decurgă din faptul că proiectul pentru care a fost acordat ajutorul a fost deja început, chiar finalizat de către întreprinderea interesată, înainte ca cererea de ajutor să fie transmisă autorităților competente”. De asemenea, Curtea a considerat că: „Într-un astfel de caz, este exclus ca ajutorul respectiv să poată juca un rol de încurajare” (46). Prin urmare, opinia Autorității este că, în cazul, de față este oportun să își întemeieze constatarea incompatibilității pe o evaluare cronologică, și anume că (i) nu a fost îndeplinit criteriul stimulării prevăzut în Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale; iar (ii) lucrările în cadrul proiectului au fost demarate înainte de încheierea unui acord de investiții și de acordarea ajutorului.

(135)

De asemenea, Autoritatea respinge argumentul întreprinderii Becromal potrivit căruia Autoritatea trebuie să examineze proiectul având în vedere Orientările privind proiectele mari de investiții și să aplice criteriul efectului de stimulare prevăzut în acestea. Autoritatea remarcă faptul că, pentru anumite proiecte mari de investiții, criteriul efectului de stimulare prevăzut la punctul 30 din Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale (pe baza cerinței cronologice conform căreia cererea a fost formulată și eligibilitatea a fost confirmată înainte de începerea lucrărilor) este completat de un al doilea criteriu, care este de natură economică (pe baza unei analize economice care să confirme că ajutorul contribuie la schimbarea comportamentului beneficiarului ajutorului), prevăzut la punctul 57 din Orientările privind ajutoarele regionale și în Orientările privind proiectele mari de investiții.

(136)

Orientările privind proiectele mari de investiții prevăd o evaluare aprofundată pentru anumite proiecte mari de investiții, și anume cele care au efecte semnificative asupra schimburilor comerciale și pot determina denaturări importante ale concurenței (47). Analiza efectului de stimulare în astfel de cazuri este descrisă la punctul 19 din Orientările privind proiectele mari de investiții; „[…] se va desfășura la două niveluri: mai întâi, la un nivel general, procedural și, după aceea, la un nivel mai detaliat, economic”. Rezultă că, pe lângă prezentarea cererii înainte de demararea lucrărilor în cadrul unui proiect, este necesară, de asemenea, o analiză economică mai detaliată pentru anumite proiecte mari de investiții.

(137)

În conformitate cu punctul 3 din Orientările privind proiectele mari de investiții și cu punctul 49 din Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale, un proiect mare de investiții este o investiție inițială cu cheltuieli eligibile de peste 50 de milioane EUR. Astfel cum s-a menționat anterior, acordul de investiții Becromal menționează suma de 117,25 milioane EUR ca fiind costul total al investiției în ambele faze ale proiectului. Cu toate acestea, nici Becromal, nici autoritățile islandeze nu au prezentat Autorității informații privind intensitatea ajutorului sau cheltuielile eligibile implicate în proiect. De asemenea, acestea nu au furnizat nicio informație privind condițiile pentru verificarea detaliată a obligației prevăzute în Orientările privind proiectele mari de investiții, la care se referă punctul 57 literele (a) și (b) din Orientările privind ajutoarele regionale (și anume, beneficiarul ajutorului realizează mai mult de 25 % din produsele în cauză de pe piața în cauză și capacitatea de producție creată de proiect este mai mare decât echivalentul a 5 % din piața pentru produsul în cauză). În opinia Autorității, nu există niciun element care să indice că proiectul Becromal depășește pragurile prevăzute la punctul 57 din Orientările din 2007.

(138)

Prin urmare, Autoritatea concluzionează că analiza detaliată prevăzută în Orientările privind proiectele mari de investiții nu se aplică acordului de investiții Becromal.

(139)

În consecință, având în vedere jurisprudența și textul Orientărilor din 2007 privind ajutoarele regionale, este suficient să se verifice dacă, înainte de începerea lucrărilor la proiect, beneficiarul a depus o cerere de ajutor și autoritatea care acordă ajutorul a furnizat o confirmare scrisă, sub rezerva aprobării măsurii de către Autoritate.

(140)

Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale definesc expresia „demararea lucrărilor” ca „demararea lucrărilor de construcție sau primul angajament ferm de a comanda echipamente, excluzând studiile preliminare de fezabilitate”.

(141)

Astfel cum a fost confirmat de către autoritățile islandeze și Becromal, lucrările de construcție au început la proiectul Becromal în 2008, chiar înainte de semnarea acordului anterior la 7 iulie 2009.

(142)

Autoritatea nu poate accepta argumentul întreprinderii Becromal potrivit căruia „demararea lucrărilor” ar trebui să fie limitată la comenzile de echipamente special concepute pentru un anumit proiect și că achiziționarea de terenuri și/sau construirea unei instalații nu marchează neapărat începutul unei decizii de investiție deoarece aceste investiții ar putea fi vândute cu ușurință în orice moment. Această interpretare restrânsă nu este în concordanță cu formularea din Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale. Astfel cum s-a menționat anterior, Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale definesc în mod clar „demararea lucrărilor” ca „demararea lucrărilor de construcție sau primul angajament ferm de a comanda echipamente […]”. Această interpretare este sprijinită de jurisprudența Tribunalului, conform căreia chiar și un nivel redus de investiții de la beneficiar este suficient pentru a produce efecte juridice și, prin urmare, este considerat drept o primă etapă a lucrărilor (48).

(143)

De asemenea, informațiile de care dispune Autoritatea indică faptul că întreprinderea Becromal a început construcția fabricii sale la începutul anului 2008 (49) și procedurile sale de recrutare au început mai târziu în decursul aceluiași an (50). În cursul anului 2008, Becromal a încheiat acorduri cu contractanți privind echipamentele necesare (51).

(144)

Aceste circumstanțe sprijină opinia Autorității conform căreia ajutoarele regionale nu au fost principalul factor motivant pentru investițiile întreprinderii Becromal în orașul Akureyri. Dimpotrivă, lucrările la proiect au fost inițiate de întreprinderea Becromal fără a transmite autorităților islandeze o cerere de ajutor și fără ca autoritățile islandeze să își asume vreun angajament de a acorda ajutoare regionale.

(145)

De asemenea, conform schemei: „[d]oar cererile de ajutor primite, împreună cu toate documentele necesare pentru a evalua cererea, înainte de începerea lucrărilor la proiectul de investiții vor fi analizate pentru a beneficia de ajutoare regionale în cadrul schemei” (52). Având în vedere că lucrările la proiectul de investiții Becromal începuseră deja înainte de prezentarea unei cereri de ajutor, Autoritatea concluzionează că proiectul nu satisface criteriul de stimulare și, prin urmare, nu era eligibil pentru a beneficia de ajutoare regionale în cadrul schemei, astfel cum a fost aprobată.

(146)

Autoritatea nu a primit nicio informație care să îi permită să verifice dacă autoritățile islandeze s-au angajat să acorde ajutor pentru proiect înainte de începerea lucrărilor. Întreprinderea Becromal a declarat că a primit o solicitare oficială din partea autorităților islandeze, prin care era invitată să încheie un acord de investiții înainte de începerea lucrărilor de construcție pe teren. Cu toate acestea, nici Becromal, nici autoritățile islandeze nu au prezentat Autorității dovada unei astfel de cereri.

(147)

Astfel cum s-a menționat la considerentul 141 de mai sus, autoritățile islandeze au încheiat primul acord de investiții cu Becromal la 7 iulie 2009. Acordul respectiv a oferit întreprinderii Becromal asigurări că autoritățile islandeze s-au angajat să încheie un acord complet de investiții cu această întreprindere. Deși Becromal a prezentat Autorității o scrisoare din 20 septembrie 2013, din partea fostului ministru al industriei, în care acesta afirmă că guvernul a convenit să încheie un acord de investiții cu întreprinderea în 2007 și că lucrările privind acordul au fost demarate în 2008, această afirmație nu este susținută de niciun document din perioada respectivă care ar fi putut demonstra că s-au oferit stimulente specifice întreprinderii Becromal înainte de începerea lucrărilor la proiect. În orice caz, autoritatea nu a aprobat măsura înainte de începerea lucrărilor la proiect.

(148)

Prin urmare, în cazul de față, nici autoritățile islandeze, nici întreprinderea Becromal nu au demonstrat că există circumstanțe care (în pofida faptului că lucrările la proiect au început înainte de acordarea ajutorului) pot garanta faptul că este totuși îndeplinit criteriul efectului de stimulare (53).

(149)

În consecință, Autoritatea concluzionează că nu este îndeplinită condiția privind efectul de stimulare în ceea ce privește acordul de investiții Becromal.

(150)

Pe baza celor de mai sus, Autoritatea concluzionează că orice ajutor acordat în cadrul acordului de investiții Becromal este incompatibil cu funcționarea Acordului privind SEE, în conformitate cu articolul 61 alineatul (3) litera (c).

(151)

Autoritățile islandeze au declarat că modificările schemei introduse de regulamentul suplimentar nu au niciun efect asupra acordului de investiții Verne. Argumentul acestora se bazează pe faptul că acordul de investiții Verne intră în domeniul de aplicare a schemei, astfel cum a fost aprobată. Deși Autoritatea acceptă primul argument prezentat de autoritățile islandeze în acest sens, aceasta nu poate accepta că acordul de investiții Verne îndeplinește criteriul efectului de stimulare prevăzut în schemă, astfel cum a fost aprobată.

(152)

În decizia de inițiere, Autoritatea a luat notă de faptul că, deși acordul de investiții Verne nu face trimitere la un acord anterior, acesta pare să aibă legătură cu un proiect de investiții identic sau similar cu cel care a făcut obiectul unei decizii adoptate anterior de către Autoritate: Decizia nr. 418/10/COL (54).

(153)

Proiectul inițial de investiții a început la 26 februarie 2008, odată cu semnarea unui contract de vânzare-cumpărare de bunuri imobile prin care întreprinderea Verne achiziționa cinci clădiri de la statul islandez pentru a înființa centrul său de date. Un acord de investiții a fost parafat la 23 octombrie 2009 (55). Proiectul a fost ulterior amânat și a fost reintrodus cu ocazia semnării, la 27 septembrie 2011, a acordului de investiții Verne pentru ca, astfel cum susțin autoritățile islandeze, acesta să fie inclus în schemă, astfel cum a fost aprobată.

(154)

Proiectul, astfel cum a fost planificat inițial, viza construirea unui centru de date angro cu putere specifică mare în municipalitatea Reykjanesbær. Conform acordului de investiții Verne, locația proiectului nu s-a schimbat. Aceleași clădiri urmează să fie utilizate pentru realizarea proiectului, astfel cum este indicat în mod clar atât în preambulul acordului de investiții din 2009, cât și în cel al acordului de investiții Verne (56). De asemenea, principalele părți la acord (și anume, Verne Real Estate II ehf. – „VRE II” și Verne Holdings Ltd) sunt aceleași. În plus, ambele acorduri de investiții au un obiectiv comun identificat în mod clar: furnizarea de servicii de importanță critică, specifice centrelor de date, pe piața mondială a tehnologiei informațiilor.

(155)

Având în vedere cele de mai sus, Autoritatea nu poate accepta argumentul autorităților islandeze potrivit căruia există diferențe semnificative între cele două proiecte. Autoritățile islandeze nu au furnizat Autorității informații convingătoare în acest sens. De asemenea, Autoritatea nu poate accepta argumentul invocat de autoritățile islandeze potrivit căruia, întrucât acordul de investiții Verne se referă doar la o nouă extindere a spațiului și a infrastructurii centrului de date, acesta ar trebui să se refere la un nou proiect.

(156)

În conformitate cu Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale: „[…] Pentru a împiedica divizarea în mod artificial a unui proiect mare de investiții în mai multe subproiecte cu scopul de a se sustrage de la dispozițiile prezentelor orientări, un proiect mare de investiții va fi considerat un singur proiect de investiții în cazul în care investiția inițială este realizată în cursul unei perioade de trei ani, de către una sau mai multe întreprinderi și este constituită din elemente de capital fix combinate într-o manieră indivizibilă din punct de vedere economic” (57).

(157)

De asemenea, „[…] pentru a evalua dacă o investiție inițială este economic indivizibilă, Autoritatea va ține seama de aspectele tehnice, funcționale și strategice, precum și de proximitatea geografică imediată. Indivizibilitatea economică va fi evaluată independent de proprietate” (58). Astfel cum s-a remarcat anterior, amplasarea și natura proiectului nu s-au schimbat, iar părțile principale sunt aceleași atât la acordul din 2009, cât și la acordul din 2011. Autoritățile islandeze au subliniat faptul că nivelul potențial al investițiilor este în prezent mai mic, întrucât cele trei etape planificate inițial pentru construirea centrului de date angro au fost înlocuite de asamblarea ad hoc a unor module mai mici și că Verne, în cadrul noii sale strategii de investiții, a încercat în mod activ să revândă imobilele către autoritățile locale, pentru a-și îmbunătăți poziția financiară. Totuși, aceste aspecte nu reflectă diferențe de natură tehnică, funcțională sau strategică între proiectul de investiții inițial și proiectul din cadrul acordului de investiții Verne. Dimpotrivă, pe baza informațiilor de care dispune, Autoritatea consideră că această evoluție reprezintă o politică sau o decizie comercială care decurge din încercarea întreprinderii de a răspunde nevoilor clienților săi (59).

(158)

În cele din urmă, în conformitate cu Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale: „[…] pentru a stabili dacă un proiect mare de investiții reprezintă un singur proiect de investiții, evaluarea trebuie să fie aceeași, indiferent dacă proiectul este realizat de o singură întreprindere, de mai multe întreprinderi care împart costurile de investiții sau de mai multe întreprinderi care suportă costuri de investiții separate pentru același proiect de investiții (de exemplu în cazul unei asociații în participațiune)” (60). În consecință, Autoritatea consideră că orice diferențiere în ceea ce privește părțile contractante nu este pertinentă în stabilirea indivizibilității unui proiect de investiții.

(159)

De asemenea, autoritățile islandeze fac referire la o nouă injecție de capital în VRE II la sfârșitul anului 2011, susținând că acest lucru implică o modificare structurală a proiectului inițial de investiții. Potrivit autorităților islandeze, VRE II este o entitate nouă, înființată în 2011 pentru a putea beneficia de schemă, în urma finalizării participării întreprinderii Verne la schemă. Fără a aduce atingere unei eventuale decizii a Autorității de a iniția o anchetă separată privind injecția de capital menționată, Autoritatea consideră că injecția respectivă vizează acoperirea costurilor adiționale eligibile ale proiectului în cauză. Cu toate acestea, Autoritatea subliniază că, în conformitate cu Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale, costurile eligibile totale sunt stabilite la un anumit cuantum înainte de demararea proiectului. După începerea proiectului, nu este posibil să se mărească, în mod artificial, costurile eligibile și valoarea ajutorului, având în vedere că efectul de stimulare al ajutorului este evaluat la data acordării acestuia.

(160)

Autoritățile islandeze susțin, de asemenea, că acordul de investiții Verne impune anumite obligații care nu făceau parte din acordul precedent. În acest sens, Autoritatea consideră că dispozițiile acordului de investiții Verne privind instituirea de obligații legale, cum ar fi restricțiile privind controlul capitalului, taxele industriale, taxele pentru conexiuni stradale etc. și/sau impunerea unor obligații suplimentare în ceea ce privește transferul de acțiuni, constituie modificări administrative care nu afectează natura proiectului inițial din cadrul acordului anterior.

(161)

De asemenea, determinarea faptului ca beneficiile ajutoarelor de stat sunt sau nu diferite nu este relevantă pentru evaluarea naturii investiționale a proiectului. Autoritatea observă că acordul de investiții Verne prevede termeni diferiți în ceea ce privește impozitul pe profit datorat de către întreprindere sau durata acordului. Cu toate acestea, astfel cum a fost confirmat de către autoritățile islandeze, acest lucru s-a făcut pentru a respecta condițiile schemei. Prin urmare, modificările nu schimbă natura investițională a proiectului, nici nu dovedesc că acesta este un proiect nou, independent.

(162)

Având în vedere cele de mai sus, Autoritatea consideră că acordul de investiții Verne reprezintă o investiție suplimentară pentru lucrările care au început deja cu achiziționarea de imobile la 26 februarie 2008.

(163)

Autoritatea nu a primit nicio informație suplimentară, nici de la autoritățile islandeze, nici de la întreprinderea Verne, pentru a sprijini afirmației că ar fi vorba despre un nou proiect de investiții. În special, părțile nu au furnizat nicio informație care să convingă Autoritatea că ar fi posibil să se facă o diferențiere între activitățile întreprinderii Verne pe baza unei caracteristici tehnice, funcționale și strategice.

(164)

După cum s-a precizat anterior, schema, astfel cum a fost aprobată, excludea orice acordare de ajutor pentru proiecte la care lucrările începuseră înainte ca întreprinderea să fi încheiat un acord cu autoritățile islandeze în cadrul schemei. De asemenea, autoritățile islandeze au confirmat că schema ar exclude acordarea de ajutor pentru proiecte care au început înainte de data publicării textului final al schemei. Prin urmare, Autoritatea consideră că orice ajutor acordat întreprinderii Verne nu ar fi putut îndeplini criteriul efectului de stimulare prevăzut în schemă decât datorită modificărilor introduse de regulamentul suplimentar (61).

(165)

Cu toate acestea, având în vedere afirmația autorităților islandeze potrivit căreia proiectul Verne nu este acoperit de modificările aduse Regulamentului privind stimulentele prin intermediul regulamentului suplimentar, acordul de investiții Verne trebuie să fie considerat ca fiind în afara domeniului de aplicare a schemei, astfel cum a fost aprobată, întrucât proiectul a început cu mult înainte de data publicării textului final al schemei. În consecință, Autoritatea va evalua compatibilitatea acordului de investiții Verne ca o măsură de ajutor nouă, ad hoc.

(166)

În conformitate cu punctul 3 din Orientările privind proiectele mari de investiții și cu punctul 49 din Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale, un proiect mare de investiții este o investiție inițială cu cheltuieli eligibile de peste 50 de milioane EUR. Astfel cum se menționează în preambulul la acordul de investiții Verne, întreprinderea Verne și investitorii estimează că nivelul potențial al investițiilor pentru proiect ar putea depăși 675 de milioane USD. După cum s-a menționat mai sus în ceea ce privește proiectul Becromal, Orientările privind proiectele mari de investiții se aplică doar anumitor proiecte mari de investiții. Autoritățile islandeze nu au transmis Autorității informații în ceea ce privește intensitatea ajutorului sau cheltuielile eligibile implicate în proiectul Verne. De asemenea, acestea nu au furnizat nicio informație privind condițiile pentru verificarea detaliată a obligației prevăzute în Orientările privind proiectele mari de investiții, la care se referă punctul 57 literele (a) și (b) din Orientările privind ajutoarele regionale (și anume, că beneficiarul ajutorului realizează mai mult de 25 % din produsele în cauză de pe piața respectivă și capacitatea de producție creată de proiect este mai mare decât echivalentul a 5 % din piața pentru produsul în cauză). În opinia Autorității, nu există niciun element care să indice că proiectul Verne depășește pragurile prevăzute la punctul 57 din Orientările din 2007.

(167)

Prin urmare, Autoritatea concluzionează că analiza detaliată prevăzută în Orientările privind proiectele mari de investiții nu se aplică acordului de investiții Verne.

(168)

Astfel cum s-a menționat deja la considerentul 153, lucrările la proiect începuseră deja în februarie 2008, atunci când întreprinderea Verne a cumpărat cinci clădiri de la statul islandez. Ulterior, în 2008 și 2009, întreprinderea Verne a renovat cele două depozite mari (clădirile nr. 868 și nr. 869) ca parte a campusului cu mai multe clădiri planificat inițial (62). Întrucât se consideră că achiziționarea și renovarea clădirilor (legate direct de înființarea centrului de date al întreprinderii Verne) reprezintă investiția inițială, data la care au început lucrările în cadrul proiectului trebuie considerată a fi data achiziționării clădirilor (63). Autoritatea nu a primit nicio informație care să îi permită să susțină posibilitatea că autoritățile islandeze s-au angajat să acorde ajutor pentru proiect înainte de începerea lucrărilor. Într-adevăr, dimpotrivă, autoritățile islandeze au confirmat că nu au încheiat niciun acord cu întreprinderea Verne cu privire la acordarea de stimulente înainte de încheierea acordului de investiții Verne, la 27 septembrie 2011. Potrivit autorităților islandeze, acordul de investiții din 2009 a fost doar parafat, dar nu a fost semnat și, prin urmare, acesta nu a produs niciun efect juridic. Motivul principal pentru care acordul de investiții Verne nu face referire la niciun acord anterior, potrivit autorităților islandeze, este că nu există acorduri de investiții anterioare semnate cu întreprinderea Verne.

(169)

La considerentele 131-134 din decizia de inițiere, Autoritatea și-a exprimat îndoielile cu privire la faptul că acordul de investiții Verne îndeplinește sau nu condiția privind efectul de stimulare prevăzută în Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale. Autoritățile islandeze, în răspunsul lor la decizia de inițiere, au afirmat că, în lipsa acordului de investiții, proiectul ar fi fost abandonat din cauza crizei financiare (64). De asemenea, acestea consideră că Autoritatea ar trebui să urmeze abordarea Comisiei Europene în ceea ce privește multe dintre deciziile sale de a nu ridica obiecții împotriva ajutoarelor acordate unor instituții financiare în cazul cărora prezența unui efect de stimulare nu a fost impusă ca o condiție prealabilă pentru compatibilitate.

(170)

Autoritatea nu poate accepta acest raționament. Practica decizională a Comisiei în contextul crizei financiare se referă numai la ajutoarele acordate sectorului financiar, utilizând ca temei juridic, în principal, articolul 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE [care corespunde articolului 61 alineatul (3) litera (b) din Acordul privind SEE]. În astfel de cazuri, ajutorul a fost acordat pentru a remedia o perturbare gravă care afectează întreaga economie a unui stat membru. Tribunalul a declarat în mod repetat că această dispoziție trebuie aplicată în mod restrictiv (65). Autoritatea consideră că nu se poate realiza o paralelă cu ajutorul de stat acordat întreprinderilor sub formă de ajutor regional în conformitate cu Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale, în cazul căruia obiectivul constă în dezvoltarea unei zone geografice delimitate în mod specific, iar efectul de stimulare constituie principalul principiu de compatibilitate. În consecință, în cazul de față, Autoritatea nu poate să urmeze abordarea adoptată de Comisie pentru ajutorul de stat acordat instituțiilor financiare în contextul crizei financiare.

(171)

De asemenea, autoritățile islandeze nu au furnizat informații pentru a justifica necesitatea ajutorului pentru finalizarea proiectului. Dacă, astfel cum susțin autoritățile islandeze, proiectul nu ar fi fost realizat în absența ajutorului, acestea ar fi trebuit să furnizeze informații și analize care să permită Autorității să verifice o astfel de afirmație. Analiza ar fi trebuit să ia în considerare, printre altele, calculele de profitabilitate pentru proiect cu și fără ajutor, analize ale sensibilității, precum și o evidență detaliată a modului în care criza financiară a influențat decizia de investiție.

(172)

De asemenea, autoritățile islandeze nu au demonstrat că există circumstanțe care (în pofida faptului că lucrările la proiect au început înainte de acordarea ajutorului) pot garanta faptul că criteriul efectului de stimulare este totuși îndeplinit (66).

(173)

Având în vedere cele de mai sus, Autoritatea concluzionează că nu este îndeplinită condiția privind efectul de stimulare în ceea ce privește acordul de investiții Verne.

(174)

Această constatare este suficientă pentru a se stabili că acordul de investiții Verne este incompatibil cu funcționarea Acordului privind SEE, în conformitate cu articolul 61 alineatul (3) litera (c) și cu Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale.

(175)

Cu toate acestea, din motive de exhaustivitate, Autoritatea va examina, de asemenea, dispozițiile specifice ale acordului și va evalua dacă acestea respectă condițiile prevăzute în Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale.

(176)

Pentru ca măsurile fiscale acordate în cadrul acordului de investiții Verne să fie caracterizate drept ajutor pentru investiții, acestea trebuie să respecte următoarele condiții:

(177)

Costurile totale ale investiției care face obiectul acordului de investiții Verne sunt stabilite la aproximativ 675 de milioane USD. În decizia de inițiere, Autoritatea a ajuns la concluzia preliminară că nu a existat o legătură clară în cadrul acordului între costurile de investiție și ajutor. În acest context, costurile eligibile nu au fost definite în mod specific, ajutorul nu a fost cuantificat și nu a fost stabilit un plafon al ajutorului. Autoritățile islandeze nu au furnizat informații care să contrazică aceste concluzii preliminare. Absența acestor elemente din acordul de investiții Verne contravine dispozițiilor Orientărilor din 2007 privind ajutoarele regionale.

(178)

Astfel cum a fost deja menționat la considerentul 44 de mai sus, autoritățile islandeze au declarat că Agenția „Invest in Iceland” a efectuat o analiză cost-beneficiu pentru fiecare proiect înainte de încheierea oricărui acord, iar Comitetul pentru stimulente a evaluat dacă proiectele îndeplinesc criteriile de eligibilitate stabilite în Legea nr. 99/2010 și în Regulamentul privind stimulentele.

(179)

În conformitate cu Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale, „[…] ajutorul regional pentru investiții se calculează în funcție de costurile investițiilor în active corporale și necorporale derivate din proiectul inițial de investiții sau de costurile salariale (estimative) pentru locurile de muncă create de acest proiect de investiții […]. Nivelul ajutorului este stabilit ca intensitate în funcție de costurile de referință” (68).

(180)

Pentru a permite Autorității să evalueze compatibilitatea măsurii de ajutor în conformitate cu Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale, plafonul ajutorului trebuie să fie exprimat în mod clar în funcție de costurile eligibile specifice de investiții. Faptul că autoritățile islandeze au instituit un mecanism de control ex post privind eligibilitatea proiectelor în cadrul schemei nu este relevant pentru evaluarea de către Autoritate a compatibilității, întrucât un astfel de mecanism nu garantează că intensitatea ajutorului în echivalent subvenție brută este actualizată la valoarea sa și exprimată ca procent din valoarea actualizată a costurilor eligibile, nici nu garantează că cheltuielile eligibile preconizate în acordul de investiții Verne se referă la costurile investițiilor în active corporale, astfel cum se prevede în Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale (69).

(181)

Având în vedere cele de mai sus, Autoritatea concluzionează că acordul de investiții Verne nu respectă condițiile prevăzute în Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale deoarece: (i) acordul nu demonstrează costurile eligibile, pe care ar fi trebuit să le ia în considerare investiția; (ii) ajutorul nu este cuantificat în mod adecvat; și (iii) nu există nicio metodologie de calcul în ceea ce privește intensitatea ajutorului pentru proiect.

(182)

Articolul 23 alineatul (7) din acordul de investiții Verne prevede o obligație necondiționată pentru autoritățile islandeze de a acorda un ajutor suplimentar beneficiarului pentru un proiect pentru care s-a acordat deja un ajutor în cadrul schemei, în cazul în care viitoarele modificări aduse schemei se dovedesc a fi mai avantajoase.

(183)

O astfel de dispoziție nu garantează beneficiarului dreptul de a primi ajutor în afară de ajutorul acordat inițial în cadrul schemei, astfel cum a fost aprobată de către Autoritate. În consecință, un astfel de ajutor nu se încadrează în domeniul de aplicare a schemei.

(184)

Autoritatea concluzionează că orice ajutor acordat în temeiul dispoziției menționate mai sus ar trebui să fie clasificat drept ajutor pentru funcționare, având în vedere că acesta nu este legat de o investiție inițială. Un astfel de ajutor este incompatibil cu Acordul privind SEE. În special, ajutorul nu este acordat cu privire la un set predefinit de cheltuieli sau de costuri eligibile, astfel cum este prevăzut la punctul 66 din Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale.

(185)

Pe baza celor de mai sus, Autoritatea concluzionează că orice ajutor acordat în cadrul acordului de investiții Verne constituie un ajutor de stat nou, ad hoc care este incompatibil cu funcționarea Acordului privind SEE, în conformitate cu articolul 61 alineatul (3) litera (c).

(186)

Acordul de investiții Kísilfélagið vizează construirea, în două sau mai multe etape, a unei instalații de producție de siliciu în Helguvík, în municipalitatea Reykjanesbær.

(187)

În decizia de inițiere, Autoritatea a adoptat opinia preliminară potrivit căreia Acordul de investiții Kísilfélagið face trimitere la un acord anterior, încheiat între aceleași părți pentru același proiect la 29 mai 2009 (70). Astfel cum indică în mod explicit preambulul la acordul de investiții Kísilfélagið: „[…] acordul de investiții semnat la 29 mai 2009 a fost considerat ca o etapă preliminară pentru încheierea unui acord de investiții mai cuprinzător între părți” și „[p]rezentul acord de investiții este, prin urmare, un acord complementar acordului de investiții anterior din 29 mai 2009” (71).

(188)

De asemenea, articolul 2 alineatul (2) din acordul din 29 mai 2009 prevede că: „[a]cordul complet va include, fără a se limita la, dispoziții referitoare la deprecierea și eliminarea din bilanț a activelor fixe și la alte standarde de contabilitate, la scutirea de la plata taxelor guvernamentale, la cota de impozitare și impozitarea generală aplicabile întreprinderii, Tomahawk și investitorilor, la tarifele la import și export, la accize etc.”. Mai mult, punctul 1.1 (f.1) prevede că „[d]urata prezentului acord de investiții și a acordului de investiții complet ulterior nu trebuie să fie mai mică de 20 de ani de la executare […]. Prezentul acord se înlocuiește cu acordul de investiții complet și, prin urmare, este reziliat atunci când acordul de investiții complet devine obligatoriu din punct de vedere juridic […]”.

(189)

Autoritățile islandeze au declarat că modificările schemei introduse de regulamentul suplimentar vizau acordul de investiții Becromal și că niciun alt proiect inițiat înainte de intrarea în vigoare a schemei nu a primit stimulente în cadrul acesteia.

(190)

Deși întreprinderea Kísilfélagið a încheiat un acord cu autoritățile islandeze înainte de intrarea în vigoare a schemei, lucrările la proiect prevăzute în acordul din 2009 nu începuseră încă atunci când a fost semnat acordul de investiții Kísilfélagið în cadrul schemei. Prin urmare, dat fiind că era îndeplinit criteriul efectului de stimulare, proiectul s-ar fi calificat pentru a beneficia de stimulente în cadrul schemei, indiferent de modificările introduse de regulamentul suplimentar. De asemenea, întreprinderea Kísilfélagið nu a beneficiat de modificările introduse de regulamentul suplimentar în ceea ce privește articolele 8 și 20 din Regulamentul privind stimulentele.

(191)

În consecință, Autoritatea concluzionează că modificările introduse de regulamentul suplimentar nu au avut efect asupra acordului de investiții Kísilfélagið.

(192)

Autoritatea constată că, astfel cum a fost confirmat de către autoritățile islandeze, lucrările în cadrul proiectului nu au început încă. Mai mult, nu este clar dacă acestea vor începe vreodată. Autoritatea nu are cunoștință dacă au început lucrările de construcție la proiectul Kísilfélagið sau dacă s-au luat angajamente ferme de a comanda echipamente. Prin urmare, nu s-a acordat niciun ajutor beneficiarului înainte de demararea lucrărilor la proiect.

(193)

În consecință, Autoritatea concluzionează că este îndeplinită condiția privind efectul de stimulare prevăzută de schemă în ceea ce privește acordul de investiții Kísilfélagið.

(194)

Deși acordul de investiții Kísilfélagið îndeplinește condiția privind efectul de stimulare prevăzută de schemă, autoritățile islandeze sunt de acord cu concluzia preliminară a Autorității că acordul de investiții Kísilfélagið a prevăzut stimulente suplimentare care depășeau domeniul de aplicare a schemei, astfel cum a fost aprobată (72).

(195)

În cadrul acordului de investiții Kísilfélagið, se prevede construirea instalației de producție de siliciu metalic în două sau mai multe etape, pe parcursul unei perioade de trei ani. Acordul nu prevede o dată de început sau de finalizare pentru construirea instalației, nici nu precizează vreuna dintre etapele necesare pentru ca o astfel de construcție să aibă loc. De asemenea, acordul nu face referire la costurile eligibile ale investiției, nici nu prevede intensități ale ajutorului sau un plafon al ajutorului. Prin aplicarea mutatis mutandis a raționamentului expus la considerentele 176-181 de mai sus cu privire la acordul de investiții Verne, Autoritatea consideră că aceste elemente afectează evaluarea compatibilității acordului de investiții Kísilfélagið în toate elementele sale și, prin urmare, acestea ar trebui să fie evaluate ca o parte nedisociabilă a acordului.

(196)

Având în vedere cele de mai sus, Autoritatea concluzionează că acordul de investiții Kísilfélagið nu respectă pe deplin condițiile prevăzute în Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale deoarece: (i) acordul nu demonstrează costurile eligibile, pe care ar fi trebuit să le ia în considerare investiția; (ii) ajutorul nu este cuantificat în mod adecvat; și (iii) nu există nicio metodologie de calcul în ceea ce privește intensitatea ajutorului pentru proiect.

(197)

În consecință, acordul de investiții Kísilfélagið trebuie considerat ca fiind un ajutor nou, ad hoc, care nu intră în domeniul de aplicare a schemei, astfel cum a fost aprobată.

(198)

Articolul 22 alineatul (8) din acordul de investiții Kísilfélagið prevede o obligație necondiționată pentru autoritățile islandeze de a acorda un ajutor suplimentar beneficiarului pentru un proiect pentru care s-a acordat deja un ajutor în cadrul schemei, în cazul în care viitoarele modificări aduse schemei se dovedesc a fi mai avantajoase.

(199)

O astfel de dispoziție garantează beneficiarului dreptul de a primi ajutor în afară de ajutorul acordat inițial în cadrul schemei. În consecință, un astfel de ajutor nu se încadrează în domeniul de aplicare a schemei, astfel cum a fost aprobată de către Autoritate. Autoritățile islandeze au confirmat că respectă opinia Autorității conform căreia această aplicare a schemei nu este conformă cu schema, astfel cum a fost aprobată. Prin urmare, acestea s-au angajat să elimine dispoziția în cauză din acord. Cu toate acestea, autoritățile islandeze nu au notificat Autorității măsura de ajutor ad hoc, astfel cum ar fi trebuit să o facă, în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din partea I a Protocolului 3.

(200)

Autoritatea consideră că orice ajutor acordat în temeiul dispoziției menționate mai sus ar trebui să fie clasificat drept ajutor pentru funcționare, având în vedere că acesta nu este legat de o investiție inițială. Astfel de ajutoare pentru funcționare sunt, prima facie, incompatibile cu Acordul privind SEE, iar Autoritatea nu a primit informații sau argumente care să explice de ce acestea ar putea fi totuși compatibile. În special, ajutoarele nu sunt acordate cu privire la un set predefinit de cheltuieli sau costuri eligibile, astfel cum este prevăzut la punctul 66 din Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale.

(201)

Pe baza celor de mai sus, Autoritatea concluzionează că acordul de investiții Kísilfélagið îndeplinește condiția privind efectul de stimulare prevăzută în Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale și, prin urmare, întreprinderea Kísilfélagið era eligibilă pentru a primi ajutoare în cadrul schemei.

(202)

Cu toate acestea, Autoritatea concluzionează, de asemenea, că acordul de investiții Kísilfélagið nu îndeplinește condițiile prevăzute în Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale, având în vedere că nu există trimiteri la costurile eligibile ale investiției, nici la intensitățile ajutorului și la plafonul ajutorului. Prin urmare, Autoritatea consideră că orice ajutor acordat în cadrul acordului de investiții Kísilfélagið constituie ajutor de stat incompatibil, în conformitate cu articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE.

(203)

Conform informațiilor de care dispune Autoritatea, acordul de investiții Thorsil nu este legat de niciun acord de investiții anterior.

(204)

Cu toate acestea, în decizia de inițiere, Autoritatea și-a exprimat îndoielile cu privire la faptul că articolul 15 alineatul (3) din acordul de investiții Thorsil prevedea sau nu acordarea de ajutoare în afara schemei aprobate (73).

(205)

După cum s-a menționat mai sus la considerentele 33-34, autoritățile islandeze sunt de acord cu concluzia preliminară a Autorității conform căreia acordul prevede mai multe stimulente decât erau permise de schemă.

(206)

În orice caz, având în vedere că acordul a intrat deja în vigoare, Autoritatea nu poate exclude posibilitatea că ajutorul a fost acordat în afara schemei aprobate. Prin urmare, Autoritatea va evalua stimulentele suplimentare prevăzute la articolul 15 alineatul (3) din acordul de investiții Thorsil ca reprezentând ajutor ad hoc.

(207)

Acordul de investiții Thorsil a fost semnat la 30 decembrie 2010. Acesta vizează construirea unei instalații de producție de siliciu metalic pe teritoriul localității Ölfus, cu o capacitate anuală de producție de aproximativ 50 000 de tone metrice.

(208)

Potrivit autorităților islandeze, deschiderea fabricii era programată să aibă loc în octombrie 2014. Cu toate acestea, construirea fabricii nu a început încă și este neclar dacă proiectul se va concretiza. Prin urmare, este evident că nu s-a acordat niciun ajutor beneficiarului înainte de demararea lucrărilor la proiect. În consecință, Autoritatea concluzionează că este îndeplinită condiția privind efectul de stimulare în ceea ce privește acordul de investiții Thorsil.

(209)

În cadrul acordului de investiții Thorsil, se prevede construirea unei instalații de producție de siliciu metalic în localitatea Ölfus, cu data de începere a producției programată pentru 1 octombrie 2014. Cu toate acestea, acordul nu prevede o dată de început sau de finalizare pentru construirea instalației, nici nu prevede vreuna dintre etapele necesare pentru ca o astfel de construcție să aibă loc. De asemenea, acordul nu face referire la costurile eligibile sau la costurile totale ale investiției, nici nu prevede intensități ale ajutorului sau un plafon al ajutorului.

(210)

Prin aplicarea mutatis mutandis a raționamentului expus la punctele 176-181 de mai sus cu privire la acordul de investiții Verne, Autoritatea consideră că aceste elemente afectează evaluarea compatibilității acordului de investiții Thorsil în toate elementele sale și, prin urmare, acestea ar trebui să fie evaluate ca o parte nedisociabilă a acordului.

(211)

Având în vedere cele de mai sus, Autoritatea concluzionează că acordul de investiții Thorsil nu respectă pe deplin condițiile prevăzute în Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale deoarece: (i) acordul nu demonstrează costurile eligibile, pe care ar fi trebuit să le ia în considerare investiția; (ii) ajutorul nu este cuantificat în mod adecvat; și (iii) nu există nicio metodologie de calcul în ceea ce privește intensitatea ajutorului pentru proiect.

(212)

În consecință, acordul de investiții Thorsil trebuie considerat ca fiind un ajutor nou, ad hoc, care nu intră în domeniul de aplicare a schemei, astfel cum a fost aprobată.

(213)

Articolul 15 alineatul (3) din acordul de investiții Thorsil prevede posibilitatea unei prelungiri a perioadei de ajutor peste durata maximă prevăzută în cadrul schemei, astfel cum a fost aprobată. Această măsură de stimulare suplimentară ad hoc nu a fost notificată Autorității, astfel cum ar fi fost necesar în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din partea I a Protocolului 3.

(214)

Posibilitatea de a extinde perioada de ajutor nu este legată de o investiție inițială, ci reduce costurile pe care întreprinderea Thorsil ar trebui să le suporte în mod normal în cursul desfășurării activităților sale de zi cu zi. În consecință, aceasta constituie un ajutor pentru funcționare. Astfel de ajutoare pentru funcționare sunt, prima facie, incompatibile cu Acordul privind SEE, iar Autoritatea nu a primit informații sau argumente care să explice de ce acestea ar putea fi totuși compatibile. În special, ajutoarele nu sunt acordate cu privire la un set predefinit de cheltuieli sau costuri eligibile, astfel cum este prevăzut la punctul 66 din Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale.

(215)

Pe baza celor de mai sus, Autoritatea concluzionează că acordul de investiții Thorsil îndeplinește condiția privind efectul de stimulare prevăzută în Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale și, prin urmare, întreprinderea Thorsil era eligibilă pentru a primi ajutoare în cadrul schemei.

(216)

Autoritatea concluzionează, de asemenea, că acordul de investiții Thorsil nu îndeplinește condițiile prevăzute în Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale, având în vedere că nu există trimiteri la costurile eligibile și costurile totale de investiții, nici la intensitățile ajutorului și la plafonul ajutorului. Astfel, Autoritatea consideră că orice ajutor acordat în cadrul acordului de investiții Thorsil constituie ajutor de stat incompatibil, în conformitate cu articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE.

(217)

Conform informațiilor de care dispune Autoritatea, acordul de investiții GMR Endurvinnslan nu este legat de niciun acord de investiții anterior.

(218)

Cu toate acestea, în decizia de inițiere, Autoritatea și-a exprimat îndoielile cu privire la faptul că articolul 22 alineatul (7) din acordul de investiții GMR Endurvinnslan prevedea sau nu acordarea de ajutoare în afara schemei aprobate (74).

(219)

După cum s-a menționat mai sus la considerentele 33-34, autoritățile islandeze sunt de acord cu concluzia preliminară a Autorității conform căreia acordul prevede mai multe stimulente decât erau permise de schemă.

(220)

În orice caz, având în vedere că acordul a intrat deja în vigoare, Autoritatea nu poate exclude posibilitatea că ajutorul a fost acordat în afara schemei aprobate. Prin urmare, Autoritatea va evalua stimulentele suplimentare prevăzute la articolul 22 alineatul (7) ca reprezentând ajutor ad hoc.

(221)

La 7 mai 2012, autoritățile islandeze au încheiat un acord cu GMR Endurvinnslan privind acordarea de scutiri fiscale pentru construirea unei unități de reciclare la Grundartangi, în municipalitatea Hvalfjarðarsveit. Acordul prevede că GMR intenționa să înceapă producția la sfârșitul anului 2012, urmând ca instalația să devină complet operațională în 2014.

(222)

Astfel cum a fost confirmat de către autoritățile islandeze, nu s-a acordat niciun ajutor beneficiarului înainte de demararea lucrărilor la proiect.

(223)

În consecință, Autoritatea concluzionează că este îndeplinită condiția privind efectul de stimulare în ceea ce privește acordul de investiții GMR Endurvinnslan.

(224)

Cu toate acestea, Autoritatea trebuie să verifice dacă anumite elemente ale acordului îndeplinesc criteriile prevăzute în Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale.

(225)

Acordul nu face referire la costurile eligibile ale investiției, nici nu prevede intensități ale ajutorului sau un plafon al ajutorului.

(226)

Prin aplicarea mutatis mutandis a raționamentului expus la considerentele 176-181 de mai sus cu privire la acordul de investiții Verne, Autoritatea consideră că aceste elemente afectează evaluarea compatibilității acordului de investiții GMR Endurvinnslan în toate elementele sale și, prin urmare, acestea ar trebui să fie evaluate ca o parte nedisociabilă a acordului.

(227)

Având în vedere cele de mai sus, Autoritatea concluzionează că acordul de investiții GMR Endurvinnslan nu respectă pe deplin condițiile prevăzute în Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale deoarece: (i) acordul nu demonstrează costurile eligibile, pe care ar fi trebuit să le ia în considerare investiția; (ii) ajutorul nu este cuantificat în mod adecvat; și (iii) nu există nicio metodologie de calcul în ceea ce privește intensitatea ajutorului pentru proiect.

(228)

În consecință, acordul de investiții GMR Endurvinnslan trebuie considerat ca fiind un ajutor nou, ad hoc, care nu intră în domeniul de aplicare a schemei, astfel cum a fost aprobată.

(229)

Articolul 22 alineatul (7) din acordul de investiții GMR Endurvinnslan conține o clauză identică celei din acordul de investiții Kísilfélagið (a se vedea considerentele 198-200) în ceea ce privește dreptul necondiționat de a solicita un ajutor majorat, în cazul în care schema este extinsă.

(230)

După cum s-a menționat la considerentul 199 de mai sus, o astfel de dispoziție garantează beneficiarului dreptul de a primi ajutor în afară de ajutorul acordat inițial în cadrul schemei. În consecință, un astfel de ajutor nu se încadrează în domeniul de aplicare a schemei. Autoritățile islandeze au confirmat că respectă opinia Autorității conform căreia această aplicare a schemei nu este conformă cu schema, astfel cum a fost aprobată și, prin urmare, s-au angajat să elimine dispoziția în cauză din acord. Cu toate acestea, autoritățile islandeze nu au notificat Autorității măsura ad hoc, în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din partea I a Protocolului 3.

(231)

Autoritatea consideră că orice ajutor acordat în temeiul dispoziției menționate mai sus ar trebui să fie clasificat drept ajutor pentru funcționare, având în vedere că acesta nu este legat de o investiție inițială. Astfel de ajutoare pentru funcționare sunt, prima facie, incompatibile cu Acordul privind SEE, iar Autoritatea nu a primit informații sau argumente care să explice de ce acestea ar putea fi totuși compatibile. În special, ajutoarele nu sunt acordate cu privire la un set predefinit de cheltuieli sau costuri eligibile, astfel cum este prevăzut la punctul 66 din Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale.

(232)

Pe baza celor de mai sus, Autoritatea concluzionează că acordul de investiții GMR Endurvinnslan îndeplinește condiția privind efectul de stimulare prevăzută în Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale și, prin urmare, întreprinderea GMR Endurvinnslan era eligibilă pentru a primi ajutoare în cadrul schemei.

(233)

Autoritatea concluzionează, de asemenea, că acordul de investiții GMR Endurvinnslan nu îndeplinește condițiile prevăzute în Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale, având în vedere că nu există trimiteri la costurile eligibile ale investiției, nici la intensitățile ajutorului și la plafonul ajutorului. Prin urmare, Autoritatea consideră că orice ajutor acordat în cadrul acordului de investiții GMR Endurvinnslan constituie ajutor de stat incompatibil, în conformitate cu articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE.

(234)

Având în vedere cele de mai sus, Autoritatea concluzionează că acordul de investiții Verne, în toate elementele sale, a fost încheiat în afara dispozițiilor schemei, astfel cum a fost aprobată de către Autoritate, constituind, prin urmare, o măsură de ajutor ad hoc. Evaluarea a arătat că dispozițiile acordului de investiții Verne prevăd ajutoare care sunt incompatibile cu funcționarea Acordului privind SEE, în conformitate cu articolul 61 alineatul (3) litera (c).

(235)

De asemenea, deși proiectele Thorsil, Kísilfélagið și GMR Endurvinnslan îndeplinesc criteriul de eligibilitate din cadrul schemei referitor la efectul de stimulare, acordurile respective, evaluate tot ca măsuri de ajutor ad hoc, nu respectă condițiile prevăzute în Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale, având în vedere că nu există trimiteri la costurile eligibile ale investiției, nici la intensitățile ajutorului sau la un plafon al ajutorului cărora ar trebui să le corespundă costurile respective. De asemenea, acordurile includ anumite dispoziții suplimentare care prevăd acordarea de ajutoare în afara schemei aprobate. Prin urmare, Autoritatea concluzionează că acordurile în cauză constituie, în toate elementele lor, ajutoare de stat incompatibile, în conformitate cu articolul 61 alineatul (3) litera (c).

(236)

În temeiul articolului 1 alineatul (3) din partea I a Protocolului 3, „Autoritatea AELS de Supraveghere va fi informată, în timp suficient pentru a putea să își prezinte observațiile, cu privire la orice planuri de acordare sau modificare a unui ajutor. Statul în cauză nu pune în aplicare măsurile pe care le propune până în momentul în care se ia o hotărâre definitivă cu privire la procedură”.

(237)

Autoritățile islandeze nu au notificat modificările schemei introduse de regulamentul suplimentar, care permite acordarea de ajutoare pentru proiecte la care lucrările au început înainte de intrarea în vigoare a schemei. De asemenea, autoritățile islandeze nu au notificat Autorității acordurile de investiții Verne, Thorsil, Kísilfélagið și GMR Endurvinnslan, întrucât au considerat că respectivele acorduri de investiții se încadrează în domeniul de aplicare a schemei. Cu toate acestea, având în vedere concluzia Autorității de la considerentul 235 conform căreia respectivele acorduri de investiții, în toate elementele lor, nu intră în domeniul de aplicare a schemei, astfel cum a fost aprobată, rezultă că acordurile în cauză ar fi trebuit să fie notificate Autorității, pentru a fi evaluate ca măsuri de ajutor ad hoc.

(238)

Întrucât modificările aduse schemei implică un ajutor de stat care poate fi separat de schemă, iar acordurile de investiții Verne, Thorsil, Kísilfélagið și GMR Endurvinnslan implică un ajutor de stat care nu intră în domeniul de aplicare a schemei aprobate, acestea făceau, în principiu, obiectul cerințelor de notificare individuală prevăzute în Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale.

(239)

Prin urmare, Autoritatea concluzionează că autoritățile islandeze nu și-au respectat obligațiile în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din partea I a Protocolului 3 la Acordul privind SEE.

(240)

Principiile juridice fundamentale ale așteptărilor legitime și securității juridice pot fi invocate de către beneficiarii ajutorului pentru a contesta un ordin de recuperare a unui ajutor de stat acordat în mod ilegal. Cu toate acestea, principiile respective se aplică doar în circumstanțe excepționale, iar o întreprindere nu poate avea, în mod normal, așteptări legitime că ajutorul este legal decât dacă a fost acordat în conformitate cu procedura de notificare a ajutorului către Autoritate (sau Comisia Europeană) (75). Acest principiu a fost confirmat de Curtea de Justiție după cum urmează: „Într-o situație precum cea din acțiunea principală, existența unei împrejurări excepționale nu poate fi confirmată în lumina principiului securității juridice, întrucât Curtea s-a pronunțat deja, în esență, că, atâta vreme cât Comisia nu a adoptat o decizie de aprobare a ajutorului, […] beneficiarul nu poate avea certitudine în ceea ce privește legalitatea ajutorului, astfel încât nu pot fi invocate nici principiul protecției așteptărilor legitime, nici cel al securității juridice” (76).

(241)

Curtea de Justiție a declarat că, în principiu, așteptările legitime privind legalitatea unui ajutor nu pot fi invocate decât dacă ajutorul a fost acordat cu respectarea procedurii prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din partea I a Protocolului 3 (77), remarcând că un operator economic diligent trebuie în mod normal să fie în măsură să stabilească dacă a fost urmată această procedură (78).

(242)

Beneficiarul unui ajutor acordat ilegal, din cauza faptul că nu a fost notificat, poate invoca numai în circumstanțe excepționale principiul așteptărilor legitime că ajutorul a fost legal, pentru a se opune restituirii acestuia (79). Curtea de Justiție a susținut că o entitate poate invoca principiul protecției așteptărilor legitime în cazul în care o autoritate a Uniunii Europene a determinat-o să nutrească speranțe întemeiate (80).

(243)

Potrivit autorităților islandeze, în cadrul unei reuniuni la Bruxelles din 27 mai 2011, funcționarii Autorității au dat „undă verde” autorităților islandeze și întreprinderii Verne să se angajeze într-un acord revizuit, care ar permite întreprinderii Verne să beneficieze de schemă. Deși autoritățile islandeze recunosc faptul că acest tip de afirmație din partea Autorității sau a angajaților individuali nu poate face obiectul unei acțiuni în justiție în conformitate cu jurisprudența instanțelor UE, acestea au solicitat Autorității să țină seama în mod corespunzător de ceea ce s-a constatat în cadrul reuniunii respective și, în consecință, să concluzioneze că s-a stabilit compatibilitatea acordului de investiții Verne cu schema.

(244)

Autoritatea este de acord cu autoritățile islandeze că declarațiile din partea unei autorități oficiale în cadrul unei reuniuni informale nu pot fi invocate ca argument pentru compatibilitatea ajutorului și nu creează așteptări legitime în rândul beneficiarilor. Autoritatea deține o competență exclusivă pentru a evalua compatibilitatea unui ajutor de stat cu funcționarea Acordului privind SEE. Până când Autoritatea adoptă o decizie finală privind o anumită măsură, măsura în cauză nu este autorizată ca fiind compatibilă cu normele privind ajutoarele de stat din Acordul privind SEE. Până în prezent, Autoritatea nu a luat o decizie de aprobare a ajutoarelor regionale pentru întreprinderea Verne.

(245)

De asemenea, Autoritatea respinge afirmația autorităților islandeze potrivit căreia aceasta ar fi dat „undă verde” pentru ca întreprinderea Verne să beneficieze de ajutoare regionale în cadrul schemei, astfel cum a fost aprobată. În corespondența sa cu autoritățile islandeze, Autoritatea nu a indicat niciodată că proiectul Verne ar putea fi eligibil pentru a beneficia de ajutoare regionale. Dimpotrivă, începând cu anul 2010, când au avut loc discuțiile din faza de prenotificare cu privire la proiectul Verne, Autoritatea a exprimat îndoieli cu privire la îndeplinirea criteriului efectului de stimulare. Prin scrisoarea din 31 martie 2010, Autoritatea și-a exprimat îndoielile cu privire la faptul că autoritățile islandeze au demonstrat existența unui efect real de stimulare al diferitelor concesiuni referitoare la taxe și impozite prevăzute în acordul de investiții din 2009. De asemenea, Autoritatea a precizat că autoritățile islandeze nu au prezentat o documentație care să dovedească faptul că au emis o scrisoare de intenție conform căreia vor acorda ajutorul înainte de începerea lucrărilor la proiect, precum și faptul că informațiile pe care le-au invocat au indicat că lucrările la proiect au demarat cu ceva timp înainte ca beneficiarul și autoritățile islandeze să înceapă discuțiile privind un acord de investiții. După cum s-a menționat la considerentul 153 de mai sus, ulterior, autoritățile islandeze au retras acordul din 2009 și, la 27 septembrie 2011, au încheiat un alt acord cu întreprinderea Verne pentru ca proiectul să fie inclus în schemă. Acordul de investiții Verne nu a fost notificat Autorității și, prin urmare, nu a fost autorizat ca fiind compatibil cu normele privind ajutoarele de stat din Acordul privind SEE.

(246)

Prin urmare, Autoritatea nu poate accepta că argumentele referitoare la securitatea juridică și așteptările legitime ar putea fi valabile în acest caz, în special având în vedere jurisprudența Curții de Justiție, precum și larga aplicabilitate a articolului 61 din Acordul privind SEE și a articolului 107 din TFUE.

(247)

Ajutoarele acordate fără a fi notificate Autorității constituie ajutoare ilegale în sensul articolului 1 litera (f) din partea a II-a a Protocolului 3. În conformitate cu articolul 14 din partea a II-a a Protocolului 3, Autoritatea decide că ajutoarele ilegale care sunt incompatibile cu normele privind ajutorul de stat prevăzute în Acordul privind SEE trebuie să fie recuperate de la beneficiari, cu excepția cazului în care acest lucru ar încălca un principiu general de drept, în conformitate cu articolul 14 din partea a II-a a Protocolului 3. Autoritățile islandeze și beneficiarii ajutoarelor nu au prezentat niciun argument care ar justifica o abatere generală de la un principiu general de drept.

(248)

Obligația unui stat de a elimina ajutorul incompatibil este concepută pentru a restabili situația existentă anterior (81). Prin rambursarea ajutorului, beneficiarii pierd avantajul de care au beneficiat în defavoarea concurenților lor de pe piață și se restabilește situația anterioară plății ajutorului, în măsura în care acest lucru este posibil (82).

(249)

Recuperarea ajutorului de stat acordat în mod ilegal trebuie să includă dobânzi compuse, în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din partea a II-a Protocolului 3 și cu articolele 9 și 11 din Decizia nr. 195/04/COL a Autorității din 14 iulie 2004 (83).

(250)

Autoritățile islandeze au oferit până în prezent un număr limitat de informații privind cuantumul ajutoarelor acordate în temeiul regulamentului suplimentar și al acordurilor de investiții. De asemenea, acestea nu au furnizat informații suficiente cu privire la data la care ajutorul a fost pus la dispoziția beneficiarilor. Prin urmare, în prezent, Autoritatea nu este în măsură să stabilească astfel sumele efective care urmează să fie recuperate de la beneficiari.

(251)

Autoritățile islandeze trebuie să trimită Autorității un raport corespunzător privind progresele înregistrate în recuperarea ajutorului și să precizeze clar măsurile concrete luate pentru a realiza recuperarea imediată și efectivă a ajutorului. De asemenea, în termen de două luni de la notificarea prezentei decizii, autoritățile islandeze trebuie să trimită documentele care atestă că recuperarea ajutoarelor ilegale și incompatibile de la beneficiari este în derulare (de exemplu, circulare, ordinele de recuperare emise etc.).

(252)

Autoritatea concluzionează că autoritățile islandeze au pus în aplicare în mod ilegal ajutorul acordat în temeiul regulamentului suplimentar (și, prin urmare, al acordului de investiții Becromal), prin încălcarea articolului 1 alineatul (3) din partea I a Protocolului 3. Ajutorul de stat acordat este incompatibil cu funcționarea Acordului privind SEE și se recuperează în măsura în care a fost plătit.

(253)

Autoritatea concluzionează că autoritățile islandeze au pus în aplicare în mod ilegal ajutorul de stat ad hoc acordat întreprinderii conform acordului de investiții Verne, prin încălcarea articolului 1 alineatul (3) din partea I a Protocolului 3. Ajutorul de stat acordat este incompatibil cu funcționarea Acordului privind SEE și se recuperează în măsura în care a fost plătit.

(254)

În ceea ce privește acordurile de investiții Kísilfélagið, Thorsil și GMR Endurvinnslan, Autoritatea consideră că, deși cele trei proiecte îndeplinesc criteriul efectului de stimulare pentru a fi eligibile în cadrul schemei, acordurile nu sunt conforme cu condițiile prevăzute în Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale, având în vedere că nu există trimiteri la costurile eligibile ale investiției, nici la intensitățile ajutorului și la plafonul ajutorului. Prin urmare, acestea sunt considerate ca fiind ajutoare de stat noi, ad hoc, incompatibile în conformitate cu articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE și cu Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale. De asemenea, acordurile includ anumite dispoziții, și anume articolul 22 alineatul (8) din acordul de investiții Kísilfélagið, articolul 15 alineatul (3) din acordul de investiții Thorsil și articolul 22 alineatul (7) din acordul de investiții GMR, care prevăd ajutoare acordate în afara schemei aprobate. De asemenea, dispozițiile respective prevăd ajutoare care sunt incompatibile cu funcționarea Acordului privind SEE, în conformitate cu articolul 61 alineatul (3) litera (c) și cu Orientările din 2007 privind ajutoarele regionale. Ajutoarele ad hoc acordate în baza acordurilor sunt recuperate în măsura în care au fost plătite.

(255)

În cele din urmă, se remarcă faptul că măsurile sugerate de către autoritățile islandeze, menționate la considerentele 52 și 53 de mai sus, nu sunt de natură să determine Autoritatea să excludă incompatibilitatea ajutorului în cauză,

(a)

suma totală (principalul și dobânzile de recuperare) care trebuie recuperată de la beneficiari;

(b)

datele la care sumele care trebuie recuperate au fost puse la dispoziția beneficiarilor;

(c)

un raport detaliat cu privire la progresele înregistrate și măsurile adoptate deja pentru a se conforma prezentei decizii;

(d)

documente care atestă că recuperarea ajutoarelor ilegale și incompatibile de la beneficiari este în derulare (de exemplu, circulare, ordine de recuperare emise etc.).

10.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 63/44