27.1.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 19/1

(1)

Regulamentul (UE) nr. 347/2013 stabilește un cadru pentru identificarea, planificarea și punerea în aplicare a proiectelor de interes comun („PIC”), care sunt necesare pentru punerea în aplicare a celor nouă coridoare prioritare de infrastructură geografică strategică identificate în domeniile energiei electrice, gazelor și petrolului, precum și a celor trei domenii prioritare privind infrastructura energetică la nivelul Uniunii pentru rețelele inteligente, autostrăzile de energie electrică și rețelele de transport al dioxidului de carbon.

(2)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 347/2013, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate pentru a stabili lista proiectelor de interes comun a Uniunii („lista Uniunii”).

(3)

Proiectele propuse spre includere pe lista Uniunii au fost evaluate de către grupurile regionale și îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 347/2013.

(4)

Proiectele de liste regionale de PIC au fost stabilite de comun acord de către grupurile regionale în cadrul reuniunilor la nivel tehnic. În urma unor avize pozitive emise de Agenția pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energetic („ACER”), la 30 octombrie 2015, cu privire la aplicarea consecventă a criteriilor de evaluare și a analizei cost-beneficiu la nivelul regiunilor, organismele decizionale ale grupurilor regionale au adoptat listele regionale la 3 noiembrie 2015. În conformitate cu articolul 3 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 347/2013, înainte de adoptarea listelor regionale, toate proiectele propuse au fost aprobate de către statele membre al căror teritoriu este vizat în proiecte.

(5)

Organizațiile care reprezintă părțile interesate relevante, inclusiv producătorii, operatorii sistemelor de distribuție, furnizorii și organizațiile de protecție a consumatorilor și a mediului au fost consultate cu privire la proiectele propuse pentru a fi incluse în lista Uniunii.

(6)

PIC ar trebui să fie enumerate în funcție de prioritățile strategice privind infrastructura energetică transeuropeană, în ordinea prevăzută în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 347/2013. Lista Uniunii nu ar trebui să conțină ierarhizarea proiectelor.

(7)

Proiectele de interes comun ar trebui să fie enumerate ca PIC de sine stătătoare sau ca parte a unui grup de mai multe PIC. Cu toate acestea, anumite PIC ar trebui să fie grupate deoarece acestea sunt interdependente sau (potențial) concurente.

(8)

Lista Uniunii conține proiecte în diferitele etape ale elaborării lor, inclusiv de prefezabilitate, de fezabilitate, de acordare a permiselor și de construcție. Pentru PIC aflate într-o etapă incipientă de elaborare, pot fi necesare studii pentru a se demonstra viabilitatea tehnică și economică și respectarea legislației Uniunii, inclusiv a legislației în domeniul mediului. În acest context, potențialul impact negativ asupra mediului ar trebui identificat în mod corespunzător, evaluat și evitat sau atenuat.

(9)

Includerea proiectelor pe lista Uniunii nu aduce atingere rezultatului evaluării de mediu și nici procedurii de autorizare relevante. În conformitate cu articolul 5 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 347/2013, un proiect care nu respectă legislația Uniunii poate fi eliminat de pe lista Uniunii. Punerea în aplicare a proiectelor de interes comun, inclusiv în ceea ce privește respectarea de către acestea a legislației aplicabile, ar trebui monitorizată în conformitate cu articolul 5 din regulamentul menționat.

(10)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 347/2013, lista Uniunii se stabilește din doi în doi ani și, prin urmare, lista Uniunii instituită prin Regulamentul delegat (UE) nr. 1391/2013 al Comisiei (2) nu mai este valabilă și ar trebui să fie înlocuită.

(11)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 347/2013, lista Uniunii urmează să ia forma unei anexe la respectivul regulament.

(12)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 347/2013 ar trebui modificat în consecință,

27.1.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 19/22

(1)

Măsurile antidumping în vigoare cu privire la importurile de anumite cabluri din oțel originare din Ucraina au fost instituite inițial prin Regulamentul (CE) nr. 1796/1999 al Consiliului (2) (denumit în continuare „regulamentul inițial”) și extinse ultima dată prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 102/2012 al Consiliului (3) (denumite în continuare „măsurile în vigoare”).

(2)

Măsurile în vigoare la ora actuală constau într-o taxă vamală ad valorem de 51,8 %.

(3)

Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a primit o cerere de reexaminare intermediară parțială în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază. Cererea a fost depusă de societatea PJSC „PA”„Stalkanat-Silur”(denumită în continuare „solicitantul”), un producător-exportator din Ucraina.

(4)

Obiectul cererii s-a limitat la examinarea dumpingului în ceea ce îl privește pe solicitant.

(5)

În cererea sa, solicitantul a furnizat elemente de probă prima facie conform cărora schimbările aduse actualei sale structuri, ca urmare a fuziunii, printre altele, a doi producători-exportatori neafiliați din Ucraina (dintre care doar unul a fost anchetat anterior în mod separat), sunt de natură durabilă.

(6)

În plus, solicitantul a susținut că, ținând seama de prețurile pe care le-a practicat pe piața internă sau de valoarea normală construită [costurile de producție, costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale (costurile VAG) și profitul], în locul valorii normale din țara analogă folosite anterior, marja de dumping a solicitantului este substanțial mai mică decât nivelul actual al măsurilor.

(7)

Prin urmare, solicitantul a susținut că menținerea măsurilor la nivelul existent nu mai este necesară pentru a compensa efectele dumpingului prejudiciabil, astfel cum a fost stabilit anterior.

(8)

În urma informării statelor membre, Comisia a stabilit că există suficiente elemente de probă care să justifice deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale, și a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (4) la 18 noiembrie 2014, inițierea unei anchete, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, al cărei domeniu de aplicare se limita la examinarea dumpingului în ceea ce îl privește pe solicitant.

(9)

Produsul vizat de actuala reexaminare este identic cu cel vizat de ancheta inițială și de ultima anchetă, care au condus la instituirea măsurilor în vigoare, și anume cablurile din oțel (inclusiv cablurile închise), altele decât cele din oțel inoxidabil, cu o secțiune transversală maximă de peste 3 mm, originare din Ucraina (denumite în continuare „produsul vizat”), încadrate în prezent la codurile NC ex 7312 10 81, ex 7312 10 83, ex 7312 10 85, ex 7312 10 89 și ex 7312 10 98.

(10)

Produsul fabricat și vândut în Ucraina, precum și în țări terțe, și cel exportat în Uniune au aceleași caracteristici fizice și tehnice esențiale și aceleași utilizări finale și, prin urmare, sunt considerate ca fiind similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(11)

Comisia a informat în mod oficial solicitantul, asociația cunoscută din industria Uniunii și autoritățile ucrainene cu privire la deschiderea reexaminării intermediare. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și exprima în scris punctele de vedere și de a fi audiate.

(12)

Comisia a trimis un chestionar solicitantului, din partea căruia a primit un răspuns în termenul prevăzut. Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru stabilirea existenței dumpingului. A avut loc o verificare în spațiile de lucru ale solicitantului din Odessa, Ucraina.

(13)

Ancheta de reexaminare a acoperit perioada cuprinsă între 1 iulie 2013 și 30 septembrie 2014.

(14)

Volumul total de vânzări la export către Uniune în cursul perioadei anchetei de reexaminare a fost limitat la doar două tranzacții comerciale, și, după cum s-a explicat în considerentul 26, aceste tranzacții nu au fost considerate reprezentative. După cum s-a menționat, de asemenea, în considerentul 26, prețul de export a fost, prin urmare, determinat pe baza vânzărilor la export ale solicitantului către țări terțe în cursul perioadei anchetei de reexaminare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Volumul vânzărilor către piețele țărilor terțe a fost utilizat pentru a evalua reprezentativitatea vânzărilor pe piața internă pentru stabilirea valorii normale în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(15)

Pentru determinarea valorii normale, s-a stabilit mai întâi dacă volumul total al vânzărilor interne de produs similar efectuate de solicitant către clienți independenți este reprezentativ în comparație cu volumul său total de vânzări la export către țări terțe. În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a constatat că vânzările interne au fost reprezentative, deoarece volumul total al vânzărilor pe piața internă a reprezentat cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export către țări terțe în perioada anchetei de reexaminare.

(16)

Pentru fiecare tip de produs vândut de solicitant pe piața sa internă și despre care s-a constatat că este direct comparabil cu tipul de produs vândut la export către țări terțe, s-a stabilit dacă vânzările interne erau suficient de reprezentative în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările interne ale unui anumit tip de produs au fost considerate suficient de reprezentative atunci când, în cursul perioadei anchetei de reexaminare, volumul total al vânzărilor interne ale acestui tip de produs către clienți independenți a reprezentat cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor tipului de produs comparabil exportat către țări terțe în aceeași perioadă.

(17)

S-a examinat, de asemenea, dacă vânzările interne ale fiecărui tip de produs ar putea fi considerate ca fiind realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale, conform articolului 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. Examinarea s-a realizat prin stabilirea proporției de vânzări interne către clienți independenți care erau profitabile pentru fiecare tip de produs în cauză exportat către țări terțe în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(18)

Pentru tipurile de produs ale căror vânzări (ca volum) pe piața internă s-au realizat, în proporție de peste 80 %, la prețuri superioare costului și al căror preț de vânzare mediu ponderat a fost mai mare sau egal cu costul unitar de producție, valoarea normală, pentru fiecare tip de produs, a fost calculată ca fiind media ponderată a prețurilor interne reale ale tuturor vânzărilor din tipul de produs în cauză, indiferent dacă aceste vânzări au fost sau nu profitabile.

(19)

În cazul în care volumul de vânzări profitabile ale unui tip de produs a reprezentat 80 % sau mai puțin din volumul total al vânzărilor sau atunci când prețul mediu ponderat pentru acel tip de produs era mai mic decât costul unitar de producție, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețului intern real, calculat ca preț mediu ponderat numai pentru vânzările interne profitabile ale acelui tip de produs realizate în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(20)

În cazul în care prețurile interne ale unui anumit tip de produs vândut de solicitant nu au putut fi folosite pentru a stabili valoarea normală, aceasta a fost determinată în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(21)

În momentul stabilirii valorii normale în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, sumele corespunzătoare costurilor legate de vânzări, cheltuielilor generale și administrative, precum și profiturilor s-au bazat, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, pe datele efective privind producția și vânzările de produs similar, în cursul unor operațiuni comerciale normale, ale solicitantului.

(22)

După comunicarea constatărilor definitive, solicitantul a susținut că, pentru determinarea valorii normale, nu ar trebui să se țină cont de vânzările sale interne către întreprinderi de stat (ÎS). Solicitantul a susținut că prețurile facturate ÎS au fost în mod sistematic mai ridicate decât prețurile facturate altor clienți de pe piața internă, din cauza unui risc mai ridicat de neplată sau de plată întârziată semnificativ, care s-a reflectat, de asemenea, în politica internă de prețuri a societății în cauză. S-a susținut că prețurile mai mari nu erau, prin urmare, legate de caracteristicile produsului în cauză. În al doilea rând, solicitantul a afirmat că, la construirea valorii normale în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, ar trebui să fie utilizate doar costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale (costurile VAG) suportate pentru vânzările de pe piața internă către distribuitori independenți, pentru a asigura comparabilitatea cu vânzările la export care au fost realizate exclusiv pentru același tip de clienți.

(23)

În ceea ce privește cererea solicitantului de a exclude vânzările interne către ÎS de la determinarea valorii normale, elementele de probă colectate în timpul anchetei au confirmat că prețurile de vânzare facturate ÎS, pe tip de produs, au fost, în medie, în mod constant mai ridicate decât cele facturate oricărui alt tip de client de pe piața internă. Această diferență de preț constantă a fost rezultatul combinației unei serii de factori specifici care afectează numai acest tip de client pe piața internă: (i) identificarea, de către solicitant, a vânzărilor către ÎS ca având un risc ridicat de neplată sau de plată întârziată semnificativ; (ii) faptul că această politică este aplicată efectiv, prin acordarea unor termene de plată mult mai lungi ÎS (incluzând posibilitatea de a prelungi termenul de plată, astfel cum este stipulat în contract); (iii) elemente de probă care atestă existența unor plăți întârziate; (iv) faptul că legislația din Ucraina scutește ÎS de onorarea creanțelor creditorilor în caz de faliment; (v) faptul că vânzările către ÎS sunt realizate prin intermediul unor proceduri de licitație complexe, în cadrul cărora prevederile contractului nu sunt negociabile și se utilizează un contract standard prestabilit; și, în cele din urmă, (vi) legislația nu permite ÎS să efectueze plăți în avans pentru achiziționarea de bunuri. Astfel, date fiind aceste circumstanțe specifice, argumentul solicitantului a fost acceptat.

(24)

În ceea ce privește solicitarea de a utiliza numai costurile VAG suportate pentru vânzările către distribuitorii independenți atunci când se construiește valoarea normală, articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază prevede că sumele corespunzătoare costurilor VAG trebuie să se bazeze pe date reale referitoare la producția și vânzările de produs similar, în cursul operațiunilor comerciale normale ale solicitantului. În conformitate cu acest articol, au fost utilizate datele solicitantului referitoare la toate vânzările efectuate pe piața internă (cu excepția vânzărilor către ÎS). Având în vedere că prețurile de vânzare către utilizatorii finali de pe piața internă au fost ajustate în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (d) punctul (i) din regulamentul de bază [astfel cum se explică în considerentele (30) și (31) de mai jos], acestea au fost stabilite la un nivel comparabil cu cele aferente vânzărilor interne către distribuitori independenți. Prin urmare, această solicitare a fost respinsă.

(25)

De asemenea, solicitantul a afirmat că, la construirea valorii normale în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, ar trebui utilizată o marjă de profit rezonabilă de 5 %. S-a făcut referire la o anchetă anterioară referitoare la cabluri din oțel, în cadrul căreia această marjă de profit a fost considerată rezonabilă. Solicitantul a mai argumentat că, în caz contrar, nivelul profitului nu ar trebui să depășească nivelul profitului realizat pentru vânzările către distribuitori independenți, deoarece nivelul acestor vânzări este comparabil cu nivelul vânzărilor la export. Cu toate acestea, articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază prevede că sumele corespunzătoare costurilor VAG precum și profitul trebuie să se bazeze pe date reale privind producția și vânzările de produs similar, în cadrul operațiunilor comerciale normale ale solicitantului. Având în vedere că aceste date au fost disponibile, ele au fost, prin urmare, utilizate în conformitate cu acest articol. Prin urmare, solicitarea a fost respinsă.

(26)

Au existat doar două tranzacții comerciale care au implicat Uniunea în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Acestea nu au fost considerate reprezentative, deoarece volumul lor a fost limitat și din cauză că au vizat un singur client, iar produsele au avut specificații particulare. Prin urmare, prețul de export a fost stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, care permite calcularea prețului de export prin orice modalitate rezonabilă. În acest caz, vânzările de produs similar efectuate de solicitant către țări terțe în cursul perioadei anchetei de reexaminare au fost utilizate ca bază pentru calculul prețului de export. Într-adevăr, vânzările către țări terțe au fost caracterizate de un volum semnificativ și un număr mare de clienți, iar ancheta nu a relevat nicio denaturare a prețurilor, nici existența altor factori pe piețele țărilor terțe care să sugereze că vânzările solicitantului către aceste piețe nu ar putea fi utilizate pentru stabilirea prețurilor de export.

(27)

Valoarea normală medie și prețul mediu de export au fost comparate pe baza prețului franco fabrică. În scopul asigurării unei comparații echitabile între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut seama, în mod corespunzător, sub formă de ajustări, de diferențele în ceea ce privește costurile aferente transportului și creditelor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(28)

De asemenea, solicitantul a cerut o ajustare a valorii normale pentru a ține cont de diferența de nivel de comercializare, subliniind faptul că vânzările sale pe piața internă către comercianți cu amănuntul și utilizatori finali, prin intermediul centrelor regionale de vânzare, nu au fost comparabile cu vânzările către distribuitori independenți. În plus, solicitantul a susținut că toate vânzările la export au fost făcute către distribuitori independenți și, prin urmare, sunt comparabile doar cu vânzările pe piața internă către distribuitori independenți. S-a susținut că media ponderată a diferenței de preț înregistrate între vânzările aferente celor două niveluri de comercializare pe piața internă poate constitui o bază pentru calculul ajustării în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (d) punctul (i) din regulamentul de bază.

(29)

În urma comunicării constatărilor finale, solicitantul și-a menținut cererea de ajustare pentru a ține cont de diferențele de nivel de comercializare. În plus, acesta a afirmat că determinarea ajustării în temeiul nivelurilor de comercializare ar trebui să aibă loc pe o bază trimestrială, pentru a elimina impactul devalorizării monedei ucrainene în raport cu monedele străine asupra prețurilor materiilor prime, precum și impactul inflației ridicate în perioada anchetei de reexaminare.

(30)

Ancheta a arătat că vânzările către comercianții cu amănuntul (prin intermediul centrelor regionale de vânzare) erau efectuate, într-adevăr, la un alt nivel de comercializare decât vânzările la export și că această diferență se reflecta în prețurile de vânzare. Prețurile de vânzare de pe piața internă facturate utilizatorilor finali prin intermediul centrelor regionale de vânzare au fost în mod constant mai ridicate, iar cantitățile au fost în mod constant mai mici decât cele aferente vânzărilor către distribuitorii independenți. În plus, utilizatorii finali au beneficiat de servicii suplimentare oferite de centrele regionale de vânzare. Prin urmare, a fost acordată o ajustare pentru diferențele de nivel de comercializare, în sensul articolului 2 alineatul (10) litera (d) punctul (i) din regulamentul de bază.

(31)

Solicitantul și-a întemeiat calculul ajustării solicitate pe diferența de preț medie dintre cele două niveluri de comercializare, ponderată în funcție de vânzările către distribuitorii independenți. Cu toate acestea, vânzările către distribuitorii independenți nu ar trebui să aibă un impact asupra nivelului de ajustare. Prin urmare, Comisia a calculat ajustarea pe baza diferenței de preț medii ponderate per tonă și per tip de produs, limitându-se la volumul vânzărilor către utilizatorii finali.

(32)

În fine, ajustarea nu a fost calculată pe o bază trimestrială, astfel cum a propus solicitantul, deoarece s-a stabilit că aceasta nu ar neutraliza impactul denaturării menționate în considerentul (29).

(33)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, valoarea normală medie ponderată pe tip de produs a fost comparată cu prețul mediu ponderat al exporturilor către țări terțe al tipului corespunzător de produs similar. Această comparație a dovedit existența unui dumping.

(34)

S-a constatat că marja de dumping a solicitantului, exprimată ca procent al prețului net, franco-frontieră a Uniunii, era de 10,5 %.

(35)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, Comisia a analizat dacă modificarea circumstanțelor privind dumpingul ar putea fi considerată în mod rezonabil ca fiind de natură durabilă.

(36)

Taxa antidumping aplicabilă în prezent a fost stabilită în cursul anchetei inițiale. În cursul perioadei respectivei anchete, Ucraina a fost considerată ca fiind o economie în tranziție și, prin urmare, valoarea normală a fost stabilită în temeiul articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază. În consecință, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețurilor plătite pe piața unei țări analoge care este o țară cu economie de piață, și anume Polonia.

(37)

În 2005, Ucrainei i-a fost acordat statutul de economie de piață și, în consecință, articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază nu se mai aplică. Prin urmare, marja de dumping a solicitantului în cursul perioadei anchetei de reexaminare s-a bazat pe propriile sale date, verificate.

(38)

Elementele de probă obținute și verificate în timpul anchetei au confirmat schimbările aduse actualei structuri a societății, ca urmare a fuziunii dintre doi producători-exportatori neafiliați anterior și o terță entitate responsabilă pentru vânzări și marketing. Fuziunea a avut loc în 2010. Modificarea este considerată a fi de durată, deoarece sarcinile efectuate anterior de către entități separate au fost transferate efectiv către solicitant. Nu au fost găsite indicii privind posibile modificări viitoare.

(39)

În lumina celor de mai sus, se consideră, prin urmare, că este improbabil ca circumstanțele care au condus la inițierea prezentei reexaminări să se modifice, în viitorul previzibil, într-un mod care să afecteze constatările prezentei reexaminări. Prin urmare, se concluzionează că schimbările sunt considerate a fi de natură durabilă și că aplicarea măsurilor la nivelul lor actual nu mai este justificată.

(40)

După comunicarea constatărilor finale, Comitetul de legătură al producătorilor de cabluri din sârmă din Uniunea Europeană (Liaison Committee of EU Wire Rope Industries – EWRIS) a susținut că operațiunile militare în curs de desfășurare în regiunea Ucrainei, în care se află una dintre cele două unități de producție ale solicitantului, nu permit să se concluzioneze că modificarea menționată în considerentul 38 are un caracter durabil. În această privință, trebuie remarcat în primul rând faptul că concluzia privind caracterul durabil al modificării circumstanțelor în ceea ce privește dumpingul s-a bazat pe două elemente menționate în considerentele 37 și 38, dintre care EWRIS contestă doar unul. În al doilea rând, ancheta a stabilit că unitatea de producție a solicitantului din regiunea Donețk nu a funcționat începând din vara anului 2014, limitând astfel capacitatea de producție a solicitantului. O astfel de decizie a solicitantului, motivată de preocupările legate de securitate, nu contrazice concluzia potrivit căreia fuziunea dintre doi producători de cabluri din oțel a avut loc, în realitate, începând din 2010, și că aceasta constituie o modificare structurală a operațiunilor efectuate de cele două societăți, de natură durabilă. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(41)

Ținând cont de rezultatele prezentei anchete de reexaminare, se consideră oportună modificarea taxei antidumping aplicabile importurilor produsului în cauză din Ucraina, prin introducerea unei taxe aplicabile societății PJSC „PA”„Stalkanat-Silur” la nivelul de 10,5 %.

(42)

Măsurile aplicabile la nivel național nu sunt afectate de această concluzie.

(43)

Părțile interesate au fost informate cu privire la principalele fapte și considerații care au condus la concluziile de mai sus și au avut posibilitatea de a-și prezenta observațiile. Observațiile lor au fost luate în considerare, după caz. Având în vedere că aceste observații au condus la schimbări substanțiale în ceea ce privește concluziile Comisiei privind marja de dumping, o a doua comunicare către părțile interesate a avut loc la 8 decembrie 2015. Observațiile prezentate în urma celei de a doua comunicări au fost luate în considerare, după caz.

(44)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009,

27.1.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 19/28

(1)

În conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 2368/2002, Comisia actualizează în anexa III o listă cu autoritățile comunitare.

(2)

Bulgaria a trimis Comisiei o scrisoare prin care o informează cu privire la intenția sa de a înceta să mențină o autoritate a Uniunii în Bulgaria în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2368/2002.

(3)

Anexa III la Regulamentul (CE) nr. 2368/2002 ar trebui să fie modificată în mod corespunzător.

(4)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului menționat la articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 2368/2002,

27.1.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 19/31

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,