23.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 336/1

(1)

Ar trebui aduse o serie de modificări Directivei 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3). Din motive de claritate, ar trebui să se reformeze directiva respectivă.

(2)

Directiva 2008/95/CE a armonizat dispozițiile fundamentale ale aspectelor de drept material ale legislației privind mărcile care la momentul adoptării erau considerate ca influențând în modul cel mai direct funcționarea pieței interne prin împiedicarea liberei circulații a mărfurilor și a liberei prestări a serviciilor în Uniune.

(3)

Protecția mărcilor în statele membre coexistă alături de protecția disponibilă la nivelul Uniunii prin mărci ale Uniunii Europene („mărci UE”) care au caracter unitar și valabil în întreaga Uniune, astfel cum prevede Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului (4). Coexistența și echilibrul sistemelor mărcilor la nivel național și la nivelul Uniunii reprezintă de fapt o piatră de temelie a abordării Uniunii referitoare la protecția proprietății intelectuale.

(4)

Ca urmare a Comunicării Comisiei din 16 iulie 2008 privind o strategie a drepturilor de proprietate industrială pentru Europa, Comisia a efectuat o evaluare cuprinzătoare a funcționării globale a sistemului mărcilor în întreaga Europă, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național, ținând totodată seama de relațiile dintre aceste două niveluri.

(5)

În concluziile sale din 25 mai 2010 cu privire la viitoarea revizuire a sistemului mărcilor din Uniunea Europeană, Consiliul a invitat Comisia să prezinte propuneri de revizuire a Regulamentului (CE) nr. 207/2009 și a Directivei 2008/95/CE. Revizuirea directivei menționate ar trebui să conțină măsuri menite să sporească coerența acesteia cu Regulamentul (CE) nr. 207/2009, ceea ce ar reduce astfel elementele de divergență din cadrul sistemului mărcilor din Europa în ansamblu, menținând totodată protecția mărcilor naționale ca o opțiune atractivă pentru solicitanți. În acest context, ar trebui să se garanteze o relație de complementaritate între sistemul de mărci UE și sistemele de mărci naționale.

(6)

În comunicarea sa din 24 mai 2011, intitulată „O piață unică pentru drepturile de proprietate intelectuală”, Comisia a concluzionat că, pentru a răspunde cererilor crescânde ale părților interesate de sisteme de înregistrare a mărcilor mai rapide, de mai bună calitate, mai bine organizate, care să fie de asemenea mai coerente, ușor de utilizat, accesibile publicului și actualizate din punct de vedere tehnologic, este necesară modernizarea sistemului mărcilor din Uniune în ansamblul său, precum și adaptarea sa la era internetului.

(7)

Consultarea și evaluarea în sensul prezentei directive au revelat faptul că, în pofida armonizării precedente parțiale a legislațiilor naționale, există în continuare domenii în care o mai bună armonizare ar putea avea un impact pozitiv asupra competitivității și creșterii.

(8)

Pentru a îndeplini obiectivul referitor la crearea și promovarea unei piețe interne care să funcționeze bine și pentru a facilita dobândirea și protecția mărcilor în Uniune, în beneficiul creșterii și competitivității întreprinderilor europene, în special al întreprinderilor mici și mijlocii, este necesar să se depășească sfera limitată de apropiere legislativă realizată prin intermediul Directivei 2008/95/CE și să se extindă apropierea la alte aspecte de drept material al legislației privind mărcile care reglementează mărcile protejate prin înregistrare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 207/2009.

(9)

Pentru ca înregistrarea mărcilor în întreaga Uniune să fie mai ușor de obținut și de administrat, este esențială apropierea nu numai a dispozițiilor de drept material, ci și a normelor procedurale. Prin urmare, principalele norme procedurale în domeniul înregistrării mărcilor specifice statelor membre și cele ale sistemului de mărci UE ar trebui să fie aliniate. În ceea ce privește procedurile prevăzute de legislațiile naționale, este suficient să se stabilească principii generale, lăsând statelor membre libertatea de a prevedea norme mai specifice.

(10)

Este fundamental să se asigure faptul că mărcile înregistrate beneficiază de aceeași protecție în sistemele juridice ale tuturor statelor membre. În conformitate cu protecția extinsă acordată mărcilor UE care se bucură de un renume în Uniune, ar trebui să se acorde, de asemenea, o protecție extinsă la nivel național tuturor mărcilor înregistrate care se bucură de un renume în statul membru respectiv.

(11)

Prezenta directivă nu ar trebui să priveze statele membre de dreptul de a continua să protejeze mărcile dobândite prin utilizare, însă ar trebui să reglementeze numai raporturile lor cu mărcile dobândite prin înregistrare.

(12)

Atingerea obiectivelor urmărite prin această apropiere legislativă presupune ca dobândirea și păstrarea dreptului la marca înregistrată să fie în principiu subordonate, în toate statele membre, acelorași condiții.

(13)

În acest scop, este oportun să se stabilească o listă exemplificativă de semne care pot constitui o marcă, dacă sunt potrivite să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi. Pentru a îndeplini obiectivele sistemului de înregistrare a mărcilor, și anume acela de a asigura securitatea juridică și o bună administrare a acestora, se impune, de asemenea, ca semnul să poată fi reprezentat într-un mod care să fie clar, precis, autonom, ușor accesibil, inteligibil, durabil și obiectiv. Prin urmare, ar trebui să se autorizeze ca un semn să fie reprezentat în orice formă corespunzătoare cu ajutorul tehnologiei general disponibile, deci nu neapărat prin mijloace grafice, atât timp cât reprezentarea sa oferă garanții satisfăcătoare în acest sens.

(14)

Mai mult, motivele de refuz sau de nulitate privind marca în sine, inclusiv absența caracterului distinctiv, sau privind conflictele dintre marcă și drepturile anterioare ar trebui să fie enumerate exhaustiv, chiar dacă unele dintre aceste motive sunt enumerate cu titlu facultativ pentru statele membre, care pot deci să mențină sau să introducă în legislația lor motivele în cauză.

(15)

Pentru a se garanta că nivelurile de protecție acordate indicațiilor geografice prin legislația Uniunii și prin legislațiile naționale se aplică în mod uniform și complet în ceea ce privește examinarea motivelor absolute și relative de refuz în întreaga Uniune, prezenta directivă ar trebui să includă aceleași dispoziții privind indicațiile geografice ca cele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 207/2009. În plus, este oportun să se garanteze faptul că domeniul de aplicare al motivelor absolute este extins în vederea includerii, de asemenea, a mențiunilor tradiționale protejate pentru vinuri și a specialităților tradiționale garantate.

(16)

Protecția conferită de marca înregistrată, al cărei scop este tocmai acela de a garanta funcția mărcii drept indicație a originii, ar trebui să fie absolută în cazul în care există identitate între marcă și semnul corespunzător și între produse sau servicii. Protecția ar trebui să funcționeze, de asemenea, în caz de similitudine între marcă și semn și produse sau servicii. Este indispensabil să se interpreteze noțiunea de similitudine în raport cu riscul de confuzie. Condiția specifică a protecției ar trebui să o constituie riscul de confuzie, a cărui apreciere depinde de numeroși factori și, în primul rând, de cunoașterea mărcii pe piață, de asocierea care poate fi făcută cu semnul utilizat sau înregistrat, de gradul de similitudine între marcă și semn, și între produsele sau serviciile desemnate. Mijloacele prin care riscul de confuzie poate fi constatat și, în special, sarcina probei în această privință ar trebui să țină de normele naționale de procedură, cărora prezenta directivă nu trebuie să le aducă atingere.

(17)

Pentru a asigura securitatea juridică și coerența deplină cu principiul priorității, potrivit căruia o marcă anterioară înregistrată are prioritate față de mărcile înregistrate ulterior, este necesar să se stabilească faptul că aplicarea drepturilor conferite de o marcă nu ar trebui să aducă atingere drepturilor titularilor dobândite înainte de data depunerii sau de data de prioritate a mărcii. Această abordare este în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) din Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală din 15 aprilie 1994 (denumit în continuare „Acordul TRIPS”).

(18)

Este oportun să se prevadă că o contrafacere a unei mărci nu poate fi stabilită decât în cazul în care se constată că marca sau semnul contrafăcut este utilizat în cursul schimbului comercial pentru a diferenția produsele sau serviciile. Utilizarea semnului în alte scopuri decât cel al diferențierii produselor sau serviciilor ar trebui să intre sub incidența legislațiilor naționale.

(19)

Noțiunea de contrafacere a unei mărci ar trebui să includă, de asemenea, utilizarea semnului ca denumire comercială sau ca denumire similară, în măsura în care o astfel de utilizare se face în scopul diferențierii produselor sau serviciilor.

(20)

Pentru a asigura securitatea juridică și coerența deplină cu legislația specifică a Uniunii, este oportun să se prevadă dreptul titularului unei mărci de a interzice unui terț utilizarea unui semn într-o publicitate comparativă în cazul în care respectiva publicitate comparativă contravine Directivei 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5).

(21)

În vederea consolidării protecției mărcilor și a combaterii într-un mod mai eficace a contrafacerii și, în conformitate cu obligațiile internaționale ale statelor membre din cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), în special cu articolul V din Acordul General pentru Tarife și Comerț privind liberul tranzit și, în ceea ce privește medicamentele generice, cu „Declarația privind Acordul TRIPS și sănătatea publică” adoptată cu ocazia conferinței ministeriale a OMC de la Doha din 14 noiembrie 2001, titularul unei mărci ar trebui să fie îndreptățit să împiedice părțile terțe să introducă produse, în cursul schimbului comercial, în statul membru în care este înregistrată marca, fără a le pune în liberă circulație în statul respectiv, atunci când aceste produse provin din țări terțe și poartă, fără a fi autorizate, o marcă identică cu sau identică în esență cu marca înregistrată pentru produsele respective.

(22)

În acest scop, titularii de mărci UE ar trebui să poată să împiedice, în toate situațiile vamale, intrarea și plasarea produselor contrafăcute, inclusiv, în special, în cadrul tranzitului, al transbordării, al antrepozitării, al zonelor libere, al depozitării temporare, al perfecționării active sau al admiterii temporare, inclusiv atunci când aceste produse nu sunt destinate a fi introduse pe piața statului membru în cauză. La efectuarea controalelor, autoritățile vamale ar trebui să utilizeze competențele și procedurile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6), inclusiv la cererea titularilor drepturilor. În special, autoritățile vamale ar trebui să efectueze controalele relevante pe baza unor criterii de analiză a riscurilor.

(23)

Pentru a corela necesitatea de a asigura respectarea efectivă a drepturilor conferite de mărci cu necesitatea de a evita îngreunarea fluxului liber al comerțului cu produse legitime, dreptul titularului mărcii ar trebui să se stingă în cazul în care, în cursul procedurilor ulterioare inițiate în fața autorității judiciare sau a unei alte autorități competente să se pronunțe pe fond dacă marca înregistrată a fost sau nu contrafăcută, declarantul sau deținătorul produselor poate dovedi că titularul mărcii înregistrate nu este îndreptățit să interzică introducerea produselor pe piață în țara de destinație finală.

(24)

Articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 608/2013 prevede că titularul drepturilor este răspunzător pentru daune față de deținătorul produselor, printre altele în cazul în care se dovedește ulterior că produsele în cauză nu au încălcat un drept de proprietate intelectuală.

(25)

Ar trebui luate măsuri corespunzătoare în vederea asigurării unui tranzit neperturbat al medicamentelor generice. În ceea ce privește denumirile comune internaționale (DCI), cum ar fi denumirile generice recunoscute la nivel mondial pentru substanțele active din preparate farmaceutice, este vital să se țină seama în mod corespunzător de limitările existente în ceea ce privește drepturile conferite de mărci. Prin urmare, titularul unei mărci nu ar trebui să aibă dreptul de a împiedica o parte terță să introducă produse în statul membru în care este înregistrată marca, fără a le pune în liberă circulație în statul respectiv, pe baza similarității dintre DCI a ingredientului activ din medicamente și marca respectivă.

(26)

Pentru a permite titularilor de mărci înregistrate să combată în mod mai eficace contrafacerea, aceștia ar trebui să fie îndreptățiți să interzică aplicarea unei mărci contrafăcute pe produse, precum și anumite acte pregătitoare desfășurate anterior acestei aplicări.

(27)

Drepturile exclusive conferite de o marcă nu ar trebui să îndreptățească titularul să interzică utilizarea de către terți a semnelor sau indicațiilor care sunt utilizate corect și, prin urmare, în conformitate cu practicile loiale din domeniul industrial și comercial. Pentru a crea condiții egale pentru denumiri comerciale și mărci, ținând seama de faptul că denumirilor comerciale li se conferă de obicei o protecție nelimitată față de mărcile ulterioare, ar trebui să se considere că o astfel de utilizare include doar folosirea numelor personale ale terților. O astfel de utilizare ar trebui să permită, de asemenea, utilizarea de semne sau indicații descriptive sau nedistinctive în general. În plus, titularul nu ar trebui să fie îndreptățit să împiedice utilizarea corectă și onestă a mărcii în scopul de a identifica produsele sau serviciile ca fiind ale titularului ori pentru a face trimitere la ele ca fiind ale titularului. Utilizarea unei mărci de către terți în scopul de a atrage atenția consumatorului asupra revânzării de produse originale, care au fost vândute inițial de către titularul mărcii în Uniune sau cu consimțământul acestuia, ar trebui considerată ca fiind corectă atât timp cât este, totodată, în conformitate cu practicile loiale din domeniul industrial și comercial. Utilizarea unei mărci de către terți în scopul exprimării artistice ar trebui considerată ca fiind corectă atât timp cât este, totodată, în conformitate cu practicile loiale din domeniul industrial și comercial. În plus, prezenta directivă ar trebui să se aplice într-un mod care să asigure respectarea deplină a drepturilor și libertăților fundamentale, în special a libertății de exprimare.

(28)

Din principiul liberei circulații a mărfurilor reiese că titularul unei mărci nu ar trebui să fie îndreptățit să interzică unui terț utilizarea mărcii pentru produse care au fost comercializate în cadrul Uniunii, sub marca respectivă, de către el însuși sau cu consimțământul său, cu excepția cazului în care titularul are motive legitime de a se opune continuării comercializării produselor.

(29)

Este necesar, din motive de securitate juridică și fără a aduce atingere într-un mod inechitabil intereselor titularului unei mărci anterioare, să se prevadă ca acesta din urmă să nu mai poată să ceară anularea sau să se opună folosirii unei mărci ulterioare celei care îi aparține și a cărei folosință a tolerat-o cu bună știință un timp îndelungat, cu excepția cazului în care cererea de marcă ulterioară a fost efectuată cu rea-credință.

(30)

Pentru a asigura securitatea juridică și a proteja drepturile conferite de mărcile care au fost dobândite în mod legitim, este oportun și necesar să se prevadă că, fără a aduce atingere principiului potrivit căruia marca ulterioară nu poate fi opusă mărcii anterioare, titularii mărcilor anterioare nu ar trebui să fie îndreptățiți să obțină respingerea sau nulitatea ori să se opună utilizării unei mărci ulterioare atunci când respectiva marcă ulterioară a fost dobândită într-un moment în care marca anterioară a putut fi declarată nulă sau titularul său a putut fi decăzut din drepturi, de exemplu din cauza faptului că marca nu dobândise încă un caracter distinctiv prin utilizare sau în cazul în care marca anterioară nu a putut fi opusă mărcii ulterioare întrucât condițiile necesare nu erau aplicabile, de exemplu în cazul în care marca anterioară nu se bucura încă de un renume.

(31)

Mărcile nu își îndeplinesc scopul de a diferenția produsele sau serviciile și de a permite consumatorilor să facă alegeri în cunoștință de cauză decât dacă sunt utilizate efectiv pe piață. De asemenea, este necesară o cerință de utilizare pentru a reduce numărul total al mărcilor înregistrate și protejate în Uniune și, în consecință, numărul conflictelor care apar între ele. Prin urmare, este esențial să se solicite ca mărcile înregistrate să fie efectiv utilizate în legătură cu produsele sau serviciile pentru care sunt înregistrate sau, în cazul în care nu sunt utilizate în termen de cinci ani de la data finalizării înregistrării, ca titularul lor să poată fi decăzut din drepturile sale.

(32)

În consecință, o marcă înregistrată nu ar trebui să fie protejată decât în măsura în care este utilizată efectiv, iar o marcă anterioară înregistrată nu ar trebui să îi permită titularului său să se opună unei mărci ulterioare sau să invalideze o marcă ulterioară în cazul în care respectivul titular nu și-a utilizat în mod efectiv propria marcă. În plus, statele membre ar trebui să prevadă faptul că o marcă nu poate fi invocată cu succes în cadrul unei acțiuni în contrafacere dacă se stabilește, ca urmare a unei excepții, că titularul mărcii ar putea fi decăzut din drepturile sale sau, în cazul în care acțiunea este introdusă împotriva unui drept ulterior, că titularul respectivei mărci ar fi putut fi decăzut din drepturile sale în momentul în care dreptul ulterior a fost dobândit.

(33)

Este oportun să se prevadă că, în cazul în care senioritatea unei mărci naționale sau a unei mărci înregistrate în temeiul unor acorduri internaționale aplicabile în statul membru respectiv a fost invocată în ceea ce privește o marcă UE, iar marca aflată la baza invocării seniorității a făcut ulterior obiectul unei renunțări sau al unei decizii de expirare, validitatea mărcii respective poate face încă obiectul unei contestări. Această contestare ar trebui să se limiteze la situațiile în care marca ar fi putut fi declarată nulă sau titularul său ar fi putut fi decăzut din drepturi la momentul eliminării din registru a mărcii respective.

(34)

Din motive de coerență și pentru a facilita exploatarea comercială a mărcilor în Uniune, normele aplicabile mărcilor ca obiecte ale dreptului de proprietate ar trebui să fie aliniate, în măsura corespunzătoare, cu cele deja existente pentru mărcile UE și ar trebui să cuprindă norme privind cesiunea și transferul, licențele, drepturile reale și executarea silită.

(35)

Mărcile colective s-au dovedit a fi un instrument util pentru promovarea produselor sau a serviciilor care au proprietăți specifice comune. Prin urmare, este oportun ca mărcile colective naționale să fie supuse unor norme similare cu cele aplicabile mărcilor colective ale Uniunii Europene.

(36)

Pentru a îmbunătăți și a facilita accesul la protecția mărcilor și pentru a spori securitatea juridică și previzibilitatea, procedura de înregistrare a mărcilor în statele membre ar trebui să fie eficientă și transparentă și ar trebui să respecte norme similare celor aplicabile mărcilor UE.

(37)

Pentru a asigura securitatea juridică în ceea ce privește domeniul de aplicare al drepturilor conferite de mărci și pentru a facilita accesul la protecția mărcilor, denumirea și clasificarea produselor și a serviciilor care fac obiectul unei cereri de marcă ar trebui să respecte aceleași norme în toate statele membre și ar trebui să fie aliniate la cele aplicabile mărcilor UE. Pentru a permite autorităților competente și operatorilor economici să determine, numai pe baza cererii, amploarea protecției solicitate pentru mărci, denumirea produselor și a serviciilor ar trebui să fie suficient de clară și de precisă. În cazul în care sunt utilizați termeni generali, aceștia ar trebui interpretați ca referindu-se numai la produsele și la serviciile pe care le desemnează în sens literal. Din motive de claritate și securitate juridică, oficiile centrale pentru proprietatea industrială din statele membre și Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală ar trebui, în cooperare reciprocă, să depună eforturi pentru a întocmi o listă care să reflecte practicile lor administrative în ceea ce privește clasificarea produselor și serviciilor.

(38)

În scopul garantării unei protecții eficace a mărcilor, statele membre ar trebui să prevadă o procedură administrativă eficientă în ceea ce privește opozițiile, care să permită cel puțin titularului drepturilor asupra mărcii anterioare și oricărei persoane autorizate în temeiul legislației relevante să își exercite drepturile conferite de o denumire de origine sau dintr-o indicație geografică protejată de a se opune înregistrării unei cereri de marcă. În plus, pentru a oferi mijloace eficiente pentru decăderea din drepturi a titularului unei mărci sau pentru declararea nulității mărcilor, statele membre ar trebui să prevadă o procedură administrativă de decădere din drepturile referitoare la marcă sau de declarare a nulității acesteia în perioada de transpunere mai extinsă, respectiv de șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

(39)

Este de dorit ca oficiile centrale pentru proprietatea industrială din statele membre și Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală să coopereze atât între ele, cât și cu Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, în toate domeniile înregistrării și administrării mărcilor, pentru a promova convergența practicilor și a instrumentelor, cum ar fi crearea și actualizarea unor baze de date comune sau interconectate și a unor portaluri de consultare și de cercetare. Statele membre ar trebui să se asigure, în plus, că oficiile lor cooperează între ele și cu Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală în toate celelalte domenii de activitate care sunt relevante pentru protecția mărcilor în Uniune.

(40)

Prezenta directivă nu ar trebui să excludă aplicarea, în privința mărcilor, a dispozițiilor legislative ale statelor membre, altele decât legislația privind mărcile, cum ar fi dispozițiile cu privire la concurența neloială, la răspunderea civilă sau la protecția consumatorilor.

(41)

Toate statele membre sunt parte la Convenția de la Paris privind protecția proprietății industriale („Convenția de la Paris”) și la Acordul TRIPS. Este necesar ca dispozițiile prezentei directive să fie pe deplin armonizate cu cele ale acordului și convenției menționate. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre care decurg din respectiva convenție și din respectivul acord. Dacă este cazul, ar trebui aplicat articolul 351 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(42)

Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume să promoveze și să creeze o piață internă funcțională și să faciliteze înregistrarea, administrarea și protecția mărcilor în Uniune în beneficiul creșterii și competitivității, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.

(43)

Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7) reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată în statele membre în contextul prezentei directive.

(44)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (8) și a emis un aviz la 11 iulie 2013.

(45)

Obligația de a transpune prezenta directivă în legislația națională ar trebui să se limiteze la dispozițiile care reprezintă o modificare de fond în raport cu directiva anterioară. Obligația de a transpune dispozițiile neschimbate rezultă din directiva anterioară.

(46)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor care revin statelor membre în temeiul Directivei 2008/95/CE privind termenul de transpunere în legislația națională a Directivei 89/104/CEE a Consiliului (9), termen prevăzut în partea B din anexa I la Directiva 2008/95/CE,

(a)

„oficiu” înseamnă oficiul central pentru proprietatea industrială al statului membru sau Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală responsabil cu înregistrarea mărcilor;

(b)

„registru” înseamnă registrul mărcilor ținut de un oficiu.

(a)

să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi; și

(b)

să fie reprezentate în registru într-un mod care să permită autorităților competente și publicului să stabilească cu claritate și precizie obiectul protecției conferite titularului lor.

(a)

semnele care nu pot constitui o marcă;

(b)

mărcile fără caracter distinctiv;

(c)

mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau indicii putând servi, în comerț, pentru a desemna felul, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, proveniența geografică sau data fabricației produsului sau a prestării de servicii sau alte caracteristici ale acestora;

(d)

mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau indicii devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale și constante;

(e)

semnele constituite exclusiv:

(f)

mărcile care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri;

(g)

mărcile de natură să înșele publicul, de exemplu cu privire la natura, calitatea sau proveniența geografică a produsului sau a serviciului;

(h)

mărcile care, în absența autorizației autorităților competente, trebuie refuzate sau invalidate în temeiul articolului 6 ter din Convenția de la Paris;

(i)

mărcile care sunt excluse de la înregistrare în temeiul legislației Uniunii, al legislației naționale a statului membru în cauză sau al acordurilor internaționale la care Uniunea sau statul membru în cauză este parte, care prevăd protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice;

(j)

mărcile care sunt excluse de la înregistrare în temeiul legislației Uniunii sau al acordurilor internaționale la care Uniunea este parte, care prevăd protecția mențiunilor tradiționale pentru vinuri;

(k)

mărcile care sunt excluse de la înregistrare în temeiul legislației Uniunii sau al acordurilor internaționale la care Uniunea este parte, care prevăd protecția specialităților tradiționale garantate;

(l)

mărcile care sunt compuse din sau reproduc în elementele lor esențiale o denumire anterioară a unui soi de plante, înregistrată în conformitate cu legislația Uniunii sau cu legislația națională a statului membru în cauză, ori a acordurilor internaționale la care Uniunea sau statul membru respectiv este parte, care asigură protecția drepturilor de proprietate asupra unui soi de plante, și care se referă la soiuri de plante din aceeași specie sau din specii înrudite îndeaproape.

(a)

utilizarea acestei mărci poate fi interzisă în temeiul unei alte legislații decât legislația privind mărcile din statul membru în cauză sau din Uniune;

(b)

marca conține un semn de o înaltă valoare simbolică, în special un simbol religios;

(c)

marca conține insigne, embleme și ecusoane, altele decât cele menționate la articolul 6 ter din Convenția de la Paris și care prezintă un interes public, cu excepția cazului în care înregistrarea lor a fost autorizată în conformitate cu legislația statului membru de către autoritatea competentă.

(a)

atunci când este identică cu o marcă anterioară și când produsele sau serviciile pentru care marca a fost cerută sau a fost înregistrată sunt identice cu cele pentru care marca anterioară este protejată;

(b)

atunci când, din cauza identității sau a similitudinii sale cu marca anterioară și din cauza identității sau a similitudinii produselor sau a serviciilor pe care cele două mărci le desemnează, există, din partea publicului, un risc de confuzie care include riscul de asociere cu marca anterioară.

(a)

mărcile în cazul cărora data depunerii cererii de înregistrare este anterioară datei depunerii cererii de înregistrare a mărcii, ținând seama, dacă este cazul, de dreptul de prioritate invocat pentru susținerea acestor mărci și care aparțin categoriilor următoare:

(b)

mărcile UE care își revendică în mod valabil senioritatea, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 207/2009, în raport cu o marcă menționată la litera (a) punctele (ii) și (iii), chiar dacă această ultimă marcă a făcut obiectul unei renunțări sau al unei decizii de expirare;

(c)

cererile de mărci menționate la literele (a) și (b), sub rezerva înregistrării lor;

(d)

mărcile care, la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii sau, dacă este cazul, la data priorității invocate în sprijinul cererii de înregistrare a mărcii, sunt „notorii” în statul membru în cauză, în sensul dat acestui termen la articolul 6 bis din Convenția de la Paris.

(a)

în cazul în care este identică sau similară cu o marcă anterioară, indiferent dacă produsele sau serviciile pentru care aceasta este solicitată sau înregistrată sunt identice, sunt similare sau nu sunt similare cu cele pentru care marca anterioară este înregistrată, în cazul în care marca anterioară se bucură de renume în statul membru pentru care se cere înregistrarea sau în care este înregistrată marca sau, în cazul unei mărci UE, se bucură de renume în Uniune, iar utilizarea mărcii ulterioare ar duce fără motiv justificat la obținerea unor avantaje necuvenite din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare sau ar aduce atingere acestuia;

(b)

în cazul în care un agent sau un reprezentant al titularului mărcii solicită înregistrarea în nume propriu, fără autorizația titularului, cu excepția cazului în care respectivul agent sau reprezentant își justifică demersul;

(c)

în cazul și în măsura în care, în temeiul legislației Uniunii sau al legislației statului membru respectiv care prevede protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice:

(a)

drepturile la o marcă neînregistrată sau la un alt semn utilizat în cursul schimbului comercial au fost dobândite înainte de data depunerii cererii de înregistrare a mărcii ulterioare sau, dacă este cazul, înainte de data priorității invocate în sprijinul cererii de înregistrare a mărcii ulterioare și dacă această marcă neînregistrată sau acest alt semn conferă titularului său dreptul de a interzice utilizarea unei mărci ulterioare;

(b)

utilizarea mărcii poate fi interzisă în temeiul unui drept anterior, altul decât drepturile menționate la alineatul (2) și la litera (a) din prezentul alineat, respectiv:

(c)

marca poate fi confundată cu o marcă anterioară protejată în străinătate, cu condiția ca, la data depunerii cererii, solicitantul să fi acționat cu rea-credință.

(a)

marca anterioară, care poate fi declarată nulă în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), nu a dobândit încă un caracter distinctiv astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (4);

(b)

la baza cererii în nulitate se află articolul 5 alineatul (1) litera (b), iar marca anterioară nu a dobândit încă un caracter îndeajuns de distinctiv pentru a susține existența unui risc de confuzie în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (b);

(c)

la baza cererii în nulitate se află articolul 5 alineatul (3) litera (a), iar marca anterioară nu a dobândit încă un renume în sensul articolului 5 alineatul (3) litera (a).

(a)

semnul este identic cu marca și este utilizat pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care aceasta este înregistrată;

(b)

semnul este identic cu sau similar cu marca și este utilizat pentru produsele sau serviciile care sunt identice sau similare cu produsele sau serviciile pentru care marca este înregistrată, în cazul în care există un risc de confuzie din partea publicului; riscul de confuzie cuprinde riscul de asociere între semn și marcă;

(c)

semnul este identic sau similar cu marca, indiferent dacă este utilizat sau nu pentru produse sau servicii care sunt identice, sunt similare sau nu sunt similare cu cele pentru care marca este înregistrată, în cazul în care aceasta se bucură de renume în statul membru respectiv și, prin utilizarea semnului fără motiv justificat, se obțin foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau renumele mărcii ori se aduce atingere acestuia.

(a)

să se aplice semnul pe produse sau pe ambalajul acestora;

(b)

să se ofere produsele, să fie comercializate, sau să fie deținute în acest scop ori să se ofere sau să se furnizeze servicii sub acest semn;

(c)

să se importe sau să se exporte produsele sub acest semn;

(d)

să se utilizeze semnul ca denumire comercială sau ca nume al unei societăți ori ca parte a unei denumiri comerciale sau a numelui unei societăți;

(e)

să se utilizeze semnul în documentele de afaceri sau în publicitate;

(f)

să se utilizeze semnul în publicitatea comparativă într-un mod care contravine Directivei 2006/114/CE.

(a)

aplicarea unui semn identic sau similar cu marca pe ambalaje, etichete, elemente sau dispozitive de securitate sau de autenticitate sau pe orice alte suporturi pe care se poate aplica marca;

(b)

oferirea, introducerea pe piață sau deținerea în aceste scopuri, precum și importul sau exportul ambalajelor, etichetelor, elementelor sau dispozitivelor de securitate sau de autenticitate sau a oricăror alte suporturi pe care se aplică marca.

(a)

să se opună utilizării mărcii sale de către agentul sau reprezentantul său;

(b)

să solicite cesiunea mărcii în favoarea sa.

(a)

a numelui sau a adresei terțului, în cazul în care respectivul terț este o persoană fizică;

(b)

a semnelor sau a indicațiilor care nu sunt distinctive sau care privesc felul, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, proveniența geografică sau data fabricației produsului sau a prestării serviciului sau alte caracteristici ale produselor sau serviciilor;

(c)

a mărcii cu scopul de a identifica sau de a face trimitere la produse sau servicii ca aparținând titularului respectivei mărci, mai ales atunci când utilizarea mărcii se impune pentru indicarea destinației dorite a unui produs sau a unui serviciu, în special când este vorba despre un accesoriu sau o piesă de schimb.

(a)

folosirea mărcii sub o formă care diferă prin elemente care nu alterează caracterul distinctiv al mărcii în forma în care aceasta a fost înregistrată, indiferent dacă marca în forma utilizată este sau nu înregistrată, de asemenea, în numele titularului;

(b)

aplicarea mărcii pe produse sau pe ambalajul acestora în statul membru în cauză numai cu scopul exportului.

(a)

a devenit, ca urmare a activității sau inactivității titularului său, denumirea uzuală în comerț a unui produs sau a unui serviciu pentru care ea este înregistrată;

(b)

este capabilă, ca urmare a folosirii de către titular sau cu consimțământul acestuia pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată, să inducă publicul în eroare în primul rând cu privire la natura, calitatea sau proveniența geografică a acestor produse sau servicii.

(a)

durata sa;

(b)

forma acoperită prin înregistrarea sub care marca poate fi utilizată;

(c)

natura produselor sau a serviciilor pentru care se acordă licența;

(d)

teritoriul pe care marca poate fi aplicată; sau

(e)

calitatea produselor fabricate sau a serviciilor asigurate de licențiat.

(a)

„marcă de garantare sau de certificare” înseamnă o marcă desemnată astfel la data depunerii cererii și care este în măsură să facă distincția între produsele sau serviciile pentru care materialul, modul de fabricare a produselor sau de prestare a serviciilor, calitatea, exactitatea sau alte caracteristici sunt certificate de către titularul mărcii și produsele și serviciile care nu beneficiază de o astfel de certificare;

(b)

„marcă colectivă” înseamnă o marcă desemnată astfel la data depunerii cererii și care este în măsură să facă distincția între produsele sau serviciile membrilor unei asociații care deține drepturile asupra mărcii și produsele sau serviciile altor întreprinderi.

(a)

titularul nu ia măsuri adecvate pentru a împiedica utilizarea mărcii într-un mod incompatibil cu condițiile de utilizare prevăzute în regulamentul de utilizare, inclusiv în eventualele modificări ale acestuia menționate în registru;

(b)

modul în care marca a fost utilizată de către persoanele abilitate a avut drept consecință posibilitatea ca marca să inducă publicul în eroare în sensul articolului 31 alineatul (2);

(c)

modificarea regulamentului de utilizare a mărcii a fost menționată în registru prin încălcarea dispozițiilor articolului 33 alineatul (2), cu excepția cazului în care titularul mărcii respectă, printr-o nouă modificare a regulamentului de utilizare, condițiile stabilite de articolul respectiv.

(a)

cererea de înregistrare;

(b)

datele care permit identificarea solicitantului;

(c)

lista produselor sau a serviciilor pentru care se cere înregistrarea;

(d)

o reprezentare a mărcii, care îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 3 litera (b).

(a)

marca nu ar fi trebuit să fie înregistrată, deoarece nu se conformează cerințelor prevăzute la articolul 4;

(b)

marca nu ar fi trebuit să fie înregistrată, din cauza existenței unui drept anterior în sensul articolului 5 alineatele (1)-(3).

(a)

în cazul alineatului (2) și al alineatului (3) litera (a), orice persoană fizică sau juridică și orice grup sau organism constituit în scopul de a reprezenta interesul fabricanților, al producătorilor, al furnizorilor de servicii, al comercianților sau al consumatorilor și care, în conformitate cu legislația care îi este aplicabilă, are capacitatea de a sta în justiție ca reclamant sau pârât;

(b)

în cazul alineatului (3) litera (b) din prezentul articol, titularul unei mărci anterioare astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (2) și la articolul 5 alineatul (3) litera (a) și persoana autorizată în conformitate cu legislația relevantă să exercite drepturile conferite de o denumire de origine sau o indicație geografică protejată astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (3) litera (c).

23.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 336/27

(1)

Uniunea are competența de a adopta măsuri de conservare a resurselor biologice marine în temeiul politicii comune în domeniul pescuitului și de a încheia acorduri cu țări terțe și organizații internaționale.

(2)

În temeiul Deciziei 98/392/CE a Consiliului (2), Uniunea este parte contractantă la Convenția Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982. Respectiva convenție impune tuturor membrilor comunității internaționale să coopereze în vederea conservării și gestionării resurselor biologice ale mării.

(3)

În temeiul Deciziei 98/414/CE a Consiliului (3), Uniunea este parte contractantă la Acordul pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Convenției Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 privind conservarea și gestionarea populațiilor transzonale și a stocurilor de pești mari migratori.

(4)

La 1 decembrie 2009, Consiliul a autorizat Comisia Europeană să solicite, în numele Uniunii, o modificare a normelor Convenției pentru conservarea tonului roșu din sud (denumită în continuare „convenția”), pentru ca Uniunea să devină parte contractantă.

(5)

Deoarece negocierile cu privire la modificarea convenției nu s-au finalizat cu un acord, Comisia pentru conservarea tonului roșu din sud (CCSBT) a modificat, în cadrul celei de a 20-a reuniuni a sa, în octombrie 2013, rezoluția privind înființarea unei comisii extinse pentru conservarea tonului roșu din sud (denumită în continuare „Comisia extinsă CCSBT”), pentru a permite Uniunii să devină membru al Comisiei extinse CCSBT, prin intermediul unui acord sub forma unui schimb de scrisori.

(6)

La 20 aprilie 2015, Consiliul a autorizat semnarea și aplicarea cu titlu provizoriu a Acordului sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Comisia pentru conservarea tonului roșu din sud (CCSBT) referitor la calitatea Uniunii de membru al Comisiei extinse din cadrul Convenției pentru conservarea tonului roșu din sud (denumit în continuare „Acordul sub forma unui schimb de scrisori”).

(7)

Dat fiind că unele nave aflate sub pavilioane ale statelor membre ale Uniunii pescuiesc în zona de răspândire a tonului roșu din sud, este în interesul Uniunii să joace un rol concret în punerea în aplicare a convenției.

(8)

Calitatea de membru al Comisiei extinse CCSBT va promova, de asemenea, coerența abordării Uniunii în materie de conservare în toate oceanele și va consolida angajamentul său privind conservarea pe termen lung și utilizarea sustenabilă a resurselor piscicole la nivel mondial.

(9)

Prin urmare, Acordul sub forma unui schimbde scrisori ar trebui să fie aprobat,

23.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 336/29

(1)

Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 are ca obiectiv eliminarea treptată a practicii aruncării înapoi în mare a capturilor în cadrul tuturor activităților de pescuit din Uniune prin introducerea unei obligații de debarcare pentru capturile de specii care fac obiectul unor limite de captură.

(2)

Articolul 15 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 împuternicește Comisia să adopte planuri privind aruncarea capturilor înapoi în mare prin intermediul unui act delegat pentru o perioadă de maximum trei ani pe baza recomandărilor comune elaborate de statele membre în urma consultării consiliilor consultative relevante.

(3)

Belgia, Irlanda, Spania, Franța, Țările de Jos și Regatul Unit au un interes direct în ceea ce privește gestionarea pescuitului în apele de nord-vest. Statele membre respective au înaintat Comisiei o recomandare comună, după consultarea Consiliului consultativ pentru apele de nord-vest. Organismele științifice relevante au pus la dispoziție contribuții științifice, care au fost revizuite de Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP). Măsurile incluse în recomandarea comună sunt conforme cu articolul 15 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 și, prin urmare, în conformitate cu articolul 18 alineatul (3) din regulamentul menționat, ele ar trebui incluse în prezentul regulament.

(4)

În ceea ce privește apele de nord-vest, potrivit articolului 15 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, obligația de debarcare trebuie să se aplice, cel târziu începând cu 1 ianuarie 2016, tuturor speciilor ce definesc activitățile de pescuit care fac obiectul limitelor de captură. În conformitate cu recomandarea comună, planul privind aruncarea capturilor înapoi în mare ar trebui să acopere, începând cu 1 ianuarie 2016, activitățile de pescuit care definesc pescuitul extrem de variat de cod, eglefin, merlan și cod saithe, pescuitul de langustină (Nephrops), pescuitul variat de limbă-de-mare comună și de cambulă de Baltica, precum și pescuitul de merluciu.

(5)

Conform recomandării comune, ar trebui să se aplice o excepție de la obligația de debarcare pentru langustina capturată cu vârșe, capcane și coșuri în diviziunea ICES VIa și în subzona ICES VII, deoarece dovezile științifice demonstrează o rată de supraviețuire ridicată, ținând cont de caracteristicile uneltelor, de practicile de pescuit și de ecosistem. CSTEP a concluzionat că excepția era justificată. Prin urmare, excepția respectivă ar trebui să fie inclusă în prezentul regulament.

(6)

Recomandarea comună include șapte excepții de minimis de la obligația de debarcare pentru anumite activități de pescuit și în anumite limite. Dovezile furnizate de statele membre au fost analizate de CSTEP, care a concluzionat, în general, că recomandarea comună a inclus argumente bine întemeiate referitoare la faptul că o îmbunătățire suplimentară a selectivității ar fi dificil de realizat și/sau privind costurile disproporționate de manipulare a capturilor nedorite, sprijinite, în unele cazuri, de o evaluare calitativă a costurilor. În lumina celor de mai sus și în absența unor informații științifice contrare, este necesară stabilirea unor excepții de minimis în conformitate cu nivelul procentual propus în recomandarea comună și în limite care să nu depășească limitele permise în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013.

(7)

Excepția de minimis pentru limba-de-mare comună, de până la maximum 3 %, în perioada 2016-2018, din totalul capturilor anuale din această specie de către navele care utilizează setci fără sirec și setci cu sirec combinate pentru a captura limbă-de-mare comună în diviziunile ICES VIId, VIIe, VIIf și VIIg, se bazează pe faptul că o creștere a selectivității este foarte dificil de realizat. CSTEP a concluzionat că excepția este bine definită și, prin urmare, ea ar trebui inclusă în prezentul regulament.

(8)

Excepția de minimis pentru merlan, de până la maximum 7 % în 2016 și 2017 și de până la maximum 6 % în 2018 din totalul capturilor anuale din această specie de către navele care utilizează traule de fund cu un ochi de plasă mai mic de 100 mm pentru a captura merlan în diviziunile ICES VIId și VIIe, se bazează pe faptul că o creștere a selectivității este foarte dificil de realizat. CSTEP a concluzionat că există elemente de probă suficiente în sprijinul excepției respective, dar că ar trebui să se solicite informații suplimentare pentru a putea evalua volumul de minimis. Prin urmare, această excepție poate fi inclusă în regulament numai prin intermediul unei dispoziții conform căreia statele membre în cauză trebuie să prezinte Comisiei date suplimentare care să îi permită CSTEP să evalueze în mod exhaustiv actualul nivel de aruncare a capturilor înapoi în mare în comparație cu volumul de minimis solicitat.

(9)

Excepția de minimis pentru merlan, de până la maximum 7 % în 2016 și 2017 și de până la maximum 6 % în 2018 din totalul capturilor anuale din această specie de către navele care utilizează traule de fund cu un ochi de plasă de cel puțin 100 mm pentru a captura merlan în diviziunile ICES VIIb-VIIj, se bazează pe faptul că o creștere a selectivității este foarte dificil de realizat. CSTEP a concluzionat că există elemente de probă suficiente în sprijinul excepției respective, dar că ar trebui să se solicite informații suplimentare pentru a estima volumul de minimis. CSTEP a remarcat, de asemenea, că erau în derulare și alte studii privind selectivitatea. Prin urmare, această excepție este inclusă în regulament prin intermediul unei dispoziții conform căreia statele membre în cauză trebuie să prezinte Comisiei date suplimentare care să îi permită CSTEP să evalueze în mod exhaustiv actualul nivel de aruncare a capturilor înapoi în mare în cadrul activităților de pescuit respective.

(10)

Excepția de minimis pentru merlan, de până la maximum 7 % în 2016 și 2017 și de până la maximum 6 % în 2018 din totalul capturilor anuale din această specie de către navele care utilizează traule de fund cu un ochi de plasă mai mic de 100 mm pentru a captura merlan în diviziunile ICES VII (excluzând diviziunile VIIa, VIId și VIIe), se bazează pe faptul că o creștere a selectivității este foarte dificil de realizat. CSTEP a remarcat faptul că justificarea unei astfel de excepții se bazează pe un număr insuficient de informații cuantificate privind selectivitatea. CSTEP a concluzionat că ar trebui să se solicite informații suplimentare pentru a evalua această excepție de minimis. Prin urmare, această excepție poate fi inclusă în regulament numai prin intermediul unei dispoziții conform căreia statele membre în cauză trebuie să prezinte Comisiei date suplimentare care să îi permită CSTEP să evalueze mai bine informațiile prezentate în sprijinul acestei excepții.

(11)

Excepția de minimis pentru langustină, de până la maximum 7 % în 2016 și 2017 și de până la maximum 6 % în 2018 din totalul capturilor anuale din această specie de către navele obligate să debarce langustină în subzona ICES VII, se bazează pe faptul că o creștere a selectivității este foarte dificil de realizat. CSTEP a concluzionat că excepția este justificată. Prin urmare, excepția respectivă ar trebui să fie inclusă în prezentul regulament.

(12)

Excepția de minimis pentru langustină, de până la maximum 7 % în 2016 și 2017 și de până la maximum 6 % în 2018 din totalul capturilor anuale din această specie de către navele obligate să debarce langustină în diviziunea ICES VIa, se bazează pe faptul că o creștere a selectivității este foarte dificil de realizat, precum și pe existența unor informații cantitative justificative privind costurile disproporționate legate de manipularea capturilor nedorite. CSTEP a concluzionat că excepția este justificată. Prin urmare, excepția respectivă ar trebui să fie inclusă în prezentul regulament.

(13)

Excepția de minimis pentru limba-de-mare comună, de până la maximum 3 %, în perioada 2016-2018, din totalul capturilor anuale din această specie de către navele care utilizează unelte de pescuit care permit o mai mare selectivitate în diviziunile ICES VIId, VIIe, VIIf și VIIg, se bazează pe faptul că o creștere a selectivității este foarte dificil de realizat. CSTEP a remarcat faptul că excepția are rolul de a compensa utilizarea unor unelte mai selective, iar excepția de minimis solicitată are rolul de a acoperi aruncările înapoi în mare reziduale ale capturilor. Prin urmare, excepția respectivă ar trebui inclusă în prezentul regulament.

(14)

Întrucât măsurile prevăzute de prezentul regulament au impact direct asupra activităților economice legate de sezonul de pescuit al navelor Uniunii și asupra planificării acestuia, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare imediat după publicarea sa. Pentru a respecta calendarul prevăzut la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, prezentul regulament ar trebui să se aplice începând cu 1 ianuarie 2016. Potrivit articolului 15 alineatul (6) din regulamentul menționat anterior, prezentul regulament ar trebui să se aplice pentru o perioadă maximă de 3 ani,

(a)

pentru limba-de-mare comună (Solea solea), până la maximum 3 % în 2016 și 2017 și 2018 din totalul capturilor anuale din această specie realizate de navele care utilizează setcile cu sirec și setcile fără sirec pentru a captura limbă-de-mare în diviziunile ICES VIId, VIIe, VIIf și VIIg;

(b)

pentru merlan (Merlangius merlangus), până la maximum 7 % în 2016 și 2017 și până la maximum 6 % în 2018 din totalul capturilor anuale din această specie realizate de navele care utilizează traule de fund cu un ochi de plasă mai mic de 100 mm pentru a captura merlan în diviziunile ICES VIId și VIIe;

(c)

pentru merlan (Merlangius merlangus), până la maximum 7 % în 2016 și 2017 și până la maximum 6 % în 2018 din totalul capturilor anuale din această specie de către navele care utilizează traule de fund cu un ochi de plasă de cel puțin 100 mm pentru a captura merlan în diviziunile ICES VIIb – VIIj;

(d)

pentru merlan (Merlangius merlangus), până la maximum 7 % în 2016 și 2017 și până la maximum 6 % în 2018 din totalul capturilor anuale din această specie realizate de navele care utilizează traule de fund cu un ochi de plasă mai mic de 100 mm pentru a captura merlan în diviziunile ICES VII, cu excepția diviziunilor VIIa, VIId și VIIe;

(e)

pentru langustină (Nephrops norvegicus), până la maximum 7 % în 2016 și 2017 și până la maximum 6 % în 2018 din totalul capturilor anuale din această specie realizate de navele obligate să debarce langustină în subzona ICES VII;

(f)

pentru langustină (Nephrops norvegicus), până la maximum 7 % în 2016 și 2017 și până la maximum 6 % în 2018 din totalul capturilor anuale din această specie realizate de navele obligate să debarce langustină în diviziunea ICES VIa;

(g)

pentru limba-de-mare comună (Solea solea), până la maximum 3 % în 2016, 2017 și 2018 din totalul capturilor anuale din această specie realizate de navele care utilizează unelte de pescuit cu o mai mare selectivitate (unelte de tip beam-traul cu o dimensiune a ochiului de plasă între 80-199 mm) în diviziunile ICES VIId, VIIe, VIIf și VIIg.

23.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 336/36

(1)

Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 are ca obiectiv eliminarea treptată a practicii aruncării capturilor înapoi în mare în cadrul tuturor activităților de pescuit ale Uniunii prin introducerea unei obligații de debarcare pentru capturile de specii care fac obiectul unor limite de captură.

(2)

Articolul 15 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 împuternicește Comisia să adopte planuri privind aruncarea capturilor înapoi în mare prin intermediul unui act delegat pentru o perioadă de maximum trei ani pe baza recomandărilor comune elaborate de statele membre în urma consultării consiliilor consultative relevante.

(3)

Belgia, Spania, Franța, Țările de Jos și Portugalia au un interes direct în ceea ce privește gestionarea pescuitului în apele de sud-vest. Statele membre menționate au înaintat Comisiei o recomandare comună, după consultarea Consiliului consultativ pentru apele de sud-vest. Contribuția științifică a fost obținută din partea organismelor științifice relevante și examinată de Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP). Măsurile incluse în recomandarea comună sunt conforme articolului 15 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 și, prin urmare, în conformitate cu articolul 18 alineatul (3) din regulamentul menționat, ar trebui incluse în prezentul regulament.

(4)

În ceea ce privește apele de sud-vest, potrivit articolul 15 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, obligația de debarcare se aplică speciilor care definesc activitățile de pescuit cel târziu de la 1 ianuarie 2016. În conformitate cu recomandarea comună, planul privind aruncarea capturilor înapoi în mare ar trebui să acopere pescuitul de limbă-de-mare comună, de merluciu și de langustină (doar în interiorul zonelor de distribuție a stocurilor cunoscute ca „unități funcționale”) în diviziunile ICES VIIIa, b, d, e, de langustină din diviziunile ICES VIIIc și IXa (numai în interiorul unităților funcționale), de limbă-de-mare comună și de cambulă de Baltica în diviziunea ICES IXa și de merluciu în diviziunile ICES VIIIc și IXa.

(5)

Recomandarea comună a propus aplicarea unei excepții de la obligația de debarcare în cazul langustinei capturate cu traule în subzonele ICES VIII și IX, deoarece dovezile științifice disponibile indică posibile rate de supraviețuire ridicate, ținând cont de caracteristicile uneltelor de pescuit care vizează această specie, de practicile de pescuit și de ecosistem. CSTEP, în evaluarea sa, a ajuns la concluzia că este nevoie de mai multe studii pentru a corobora constatările existente și ia act de faptul că aceste studii sunt în curs de desfășurare sau sunt planificate. Prin urmare, această excepție ar trebui să fie inclusă în regulament pentru anul 2016, împreună cu o dispoziție prin care să se solicite statelor membre în cauză să prezinte Comisiei date suplimentare menite să permită CSTEP să evalueze integral motivele respectivei excepții.

(6)

Recomandarea comună include trei excepții de minimis de la obligația de debarcare pentru anumite activități de pescuit și în anumite limite. CSTEP a analizat dovezile furnizate de statele membre. CSTEP concluzionează că recomandarea comună a inclus argumente bine întemeiate legate de dificultatea măririi selectivității combinate cu costurile disproporționate de manipulare a capturilor nedorite. În lumina celor de mai sus este necesar să se stabilească excepții de minimis în conformitate cu nivelul procentual propus în recomandarea comună și la valori care să nu depășească nivelurile permise în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013.

(7)

Excepția de minimis pentru limbă-de-mare comună, de până la maximum 5 % din totalul capturilor anuale din această specie de către navele care capturează această specie în diviziunile ICES VIIIa și VIIIb cu beam traule și traule de fund, se bazează pe faptul că este foarte greu de realizat o creștere viabilă a selectivității. CSTEP a concluzionat că informațiile justificative sunt suficiente pentru a justifica excepția solicitată. Prin urmare, excepția în cauză ar trebui să fie inclusă în prezentul regulament.

(8)

Excepția de minimis pentru limba-de-mare comună, de până la maximum 3 % din totalul capturilor anuale din această specie de către navele care vizează această specie în diviziunile ICES VIIIa și VIIIb cu setci cu sirec și setci fără sirec, se bazează pe faptul că este foarte greu de realizat o creștere viabilă a selectivității. CSTEP a concluzionat că informațiile justificative sunt suficiente pentru a justifica excepția solicitată. Prin urmare, excepția în cauză ar trebui să fie inclusă în prezentul regulament.

(9)

Excepția de minimis pentru merluciu, de până la maximum 7 % în 2016 și 2017 și 6 % în 2018 din totalul capturilor anuale din această specie de către navele care vizează această specie în subzonele ICES VIII și IX cu traule, se bazează pe faptul că este foarte greu de realizat o creștere viabilă a selectivității. Informațiile justificative existente prezentate demonstrează că creșterea selectivității în cadrul activităților de pescuit în cauză ar conduce la pierderi de pește comercializabil, fapt care ar face probabil pescuitul nerentabil. În plus, CSTEP a indicat faptul că acestea ar trebui să fie completate prin studii suplimentare în ceea ce privește selectivitatea activităților de pescuit vizate. Prin urmare, această excepție ar trebui să fie inclusă în regulament împreună cu o dispoziție prin care să se solicite statelor membre în cauză să prezinte Comisiei date suplimentare menite să permită CSTEP să evalueze integral motivele respectivei excepții.

(10)

Întrucât măsurile prevăzute de prezentul regulament au impact direct asupra activităților economice legate de sezonul de pescuit sau asupra planificării sezonului de pescuit al navelor din Uniune, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare imediat după publicarea sa. Pentru a respecta calendarul prevăzut la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, prezentul regulament ar trebui să se aplice începând cu 1 ianuarie 2016. Potrivit articolului 15 alineatul (6) din regulamentul menționat anterior, prezentul regulament ar trebui să se aplice pentru o perioadă maximă de trei ani,

(a)

în ceea ce privește limba-de-mare comună (Solea solea), până la maximum 5 % din totalul capturilor anuale din această specie de către nave dotate cu beam traule (codul uneltelor: TBB) și traule de fund (codurile uneltelor: OTB, OTT, PTB, TBN, TBS, TB, OT, PT și TX), care vizează această specie în diviziunile ICES VIIIa și VIIIb;

(b)

în ceea ce privește limba-de-mare comună (Solea solea), până la maximum 3 % din totalul capturilor anuale din această specie de către nave dotate cu setci cu sirec și setci fără sirec (codurile uneltelor: GNS, GN, GND, GNC, GTN, GTR și GEN), care vizează această specie în diviziunile ICES VIIIa și VIIIb;

(c)

în ceea ce privește merluciul (Merluccius merluccius), până la maximum 7 % în 2016 și 2017 și până la 6 % în 2018 din totalul capturilor anuale din această specie de către nave dotate cu traule (codurile uneltelor: OTT, OTB, PTB, OT, PT, TBN, TBS, TX, SSC, SPR, TB, SDN, SX și SV), care vizează această specie în subzonele ICES VIII și IX.

23.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 336/42

(1)

Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 are ca obiectiv eliminarea treptată a practicii aruncării capturilor înapoi în mare în cadrul tuturor activităților de pescuit ale Uniunii prin introducerea unei obligații de debarcare pentru capturile de specii care fac obiectul unor limite de captură.

(2)

Articolul 15 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 împuternicește Comisia să adopte planuri privind aruncarea capturilor înapoi în mare prin intermediul unui act delegat pentru o perioadă de maximum trei ani pe baza recomandărilor comune elaborate de statele membre în urma consultării consiliilor consultative relevante.

(3)

Belgia, Danemarca, Germania, Franța, Țările de Jos, Suedia și Regatul Unit au un interes direct în ceea ce privește gestionarea activităților de pescuit din Marea Nordului. Aceste state membre au înaintat Comisiei o recomandare comună, după consultarea Consiliului consultativ pentru Marea Nordului și a Consiliului consultativ pentru pescuitul în ape îndepărtate (Long Distance Advisory Council). Organismele științifice relevante au pus la dispoziție contribuții științifice, care au fost analizate de Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP). Măsurile incluse în recomandarea comună sunt conforme cu articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013.

(4)

În sensul Regulamentului (UE) nr. 1380/2013, Marea Nordului cuprinde zonele ICES IIIa și IV. Având în vedere că unele stocuri de specii demersale relevante pentru propunerea de plan privind aruncarea capturilor înapoi în mare se regăsesc, de asemenea, în apele Uniunii din diviziunea ICES IIa, statele membre recomandă ca această diviziune să fie cuprinsă în planul privind aruncarea capturilor înapoi în mare.

(5)

În ceea ce privește Marea Nordului, conform articolului 15 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, obligația de debarcare se aplică, cel târziu începând cu 1 ianuarie 2016, speciilor care definesc activitățile de pescuit care fac obiectul limitelor de captură pentru pescuitul mixt de cod, eglefin, merlan și cod saithe, pescuitul de langustină, pescuitul mixt de limbă-de-mare comună și de cambulă de Baltica, pescuitul de merluciu și pescuitul de crevete nordic. În conformitate cu articolul 15 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, planul privind aruncarea capturilor înapoi în mare identifică speciile care trebuie debarcate începând de la 1 ianuarie 2016. Aceste specii sunt: codul saithe, eglefinul, langustina, limba-de-mare comună, cambula de Baltica, merluciul și crevetele nordic. Acest plan privind aruncarea capturilor înapoi în mare stabilește, de asemenea, obligația de a debarca capturile accidentale de crevete nordic.

(6)

Recomandarea comună a propus aplicarea a două exceptări de la obligația de debarcare pentru langustina capturată cu vârșe și, respectiv, cu anumite traule de fund [OTB, TBN (3)] în diviziunea ICES IIIa. Pe baza dovezilor științifice furnizate în recomandarea comună și analizate de CSTEP și ținând cont de caracteristicile uneltelor, de practicile de pescuit și de ecosistem, Comisia consideră că excepțiile respective ar trebui incluse în prezentul regulament. Statele membre ar trebui să prezinte date suplimentare care să permită CSTEP să efectueze o evaluare aprofundată a ratelor de supraviețuire ale langustinei capturate cu traule și Comisiei să revizuiască excepția în cauză după 2016.

(7)

Recomandarea comună include cinci excepții de minimis de la obligația de debarcare pentru anumite activități de pescuit și până la anumite niveluri. Dovezile furnizate de statele membre au fost analizate de CSTEP, care a concluzionat că, în general, recomandarea comună, sprijinită în unele cazuri de o evaluare calitativă a costurilor, cuprinde argumente întemeiate în favoarea ideii că îmbunătățirea suplimentară a selectivității este dificil de realizat și/sau presupune costuri disproporționate de manipulare a capturilor nedorite. Dat fiind că această concluzie nu este contrazisă de informații științifice contrare, este adecvat să se stabilească excepții de minimis în conformitate cu nivelul procentual propus în recomandarea comună, în limitele articolului 15 alineatul (5) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013.

(8)

Excepția de minimis propusă în recomandarea comună pentru limba-de-mare comună și eglefin (combinate), până la maximum 2 % din totalul capturilor anuale de langustină, de limbă-de-mare și de eglefin din cadrul pescuitului de langustină efectuat de nave care utilizează traule de fund cu o sită de sortare a speciilor în diviziunea ICES IIIa, se bazează pe faptul că o creștere a selectivității este foarte dificil de realizat. CSTEP a concluzionat că informațiile justificative sunt suficiente pentru a justifica excepția solicitată. Prin urmare, excepția în cauză ar trebui să fie inclusă în prezentul regulament.

(9)

Excepția de minimis propusă în recomandarea comună pentru limba-de-mare comună, de până la maximum 3 % din totalul capturilor anuale din această specie efectuate de nave care utilizează setci simple și setci cu sirec pentru a captura limbă-de-mare comună în diviziunea ICES IIIa, subzona IV și în apele Uniunii din diviziunea ICES IIa, se bazează pe faptul că o creștere a selectivității este foarte dificil de realizat. CSTEP a concluzionat că informațiile prezentate sunt suficiente pentru a justifica excepția solicitată. Prin urmare, excepția în cauză ar trebui să fie inclusă în prezentul regulament.

(10)

Excepția de minimis propusă în recomandarea comună pentru limba-de-mare comună cu o lungime mai mică de 19 cm, până la maximum 3,7 % din totalul capturilor anuale din această specie efectuate de nave care utilizează traule laterale cu o dimensiune a ochiurilor de plasă între 80 și 90 mm în subzona ICES IV situată la sud de 55/56 °N, se bazează pe faptul că o creștere a selectivității este foarte dificil de realizat și pe faptul că există informații cantitative justificative privind costurile disproporționate ale manipulării capturilor nedorite. Comisia consideră că este adecvat să se includă această excepție în prezentul regulament. Statele membre ar trebui să transmită date suplimentare în ceea ce privește costurile în cauză, pentru a permite Comisiei reexaminarea excepției după 2016.

(11)

Excepția de minimis propusă în recomandarea comună pentru limba-de-mare comună, de până la maximum 7 % din totalul capturilor anuale din această specie efectuate de nave care utilizează traule laterale cu selectivitate crescută în subzona IV, se bazează pe faptul că o creștere a selectivității este foarte dificil de realizat. CSTEP a concluzionat că informațiile justificative sunt suficiente pentru a justifica excepția propusă. Prin urmare, excepția în cauză ar trebui să fie inclusă în prezentul regulament.

(12)

Excepția de minimis propusă în recomandarea comună pentru langustina cu o dimensiune mai mică decât dimensiunea minimă de referință pentru conservare, de până la maximum 6 % din totalul capturilor anuale din această specie efectuate de nave care utilizează anumite traule de fund în subzona ICES IV și în apele Uniunii din diviziunea ICES IIa, se bazează pe faptul că există informații cantitative justificative privind costurile disproporționate ale eliminării capturilor nedorite. CSTEP a concluzionat că informațiile justificative sunt suficiente pentru a justifica excepția propusă. Prin urmare, excepția în cauză ar trebui să fie inclusă în prezentul regulament.

(13)

Articolul 18a din Regulamentul (CE) nr. 850/98 abilitează Comisia să stabilească, în scopul adoptării planurilor privind aruncarea capturilor înapoi în mare și în ceea ce privește speciile care fac obiectul obligației de debarcare, o dimensiune minimă de referință pentru conservare, în vederea asigurării protecției puietului de organisme marine. Dimensiunea minimă de referință pentru conservare, acolo unde este cazul, se poate abate de la dimensiunile stabilite în anexa XII la regulamentul respectiv. În prezent, pentru langustină, anexa XII specifică o dimensiune minimă de referință pentru conservare de 130 cm. Dovezile științifice examinate de CSTEP susțin stabilirea, în cazul langustinei, a unei dimensiuni minime de referință pentru conservare de 105 cm. În special, CSTEP a concluzionat că dimensiunea minimă de referință pentru conservare propusă este mai mare decât media dimensiunii de maturitate și că riscul reducerii dimensiunii minime de referință pentru conservare în diviziunea ICES IIIa este mic în ceea ce privește populația.

(14)

Planurile privind aruncarea capturilor înapoi în mare pot include, de asemenea, măsuri tehnice privind pescuitul sau speciile care fac obiectul obligației de debarcare. Pentru a crește selectivitatea uneltelor de pescuit și a reduce capturile nedorite din Skagerrak, este oportun să se prevadă o serie de măsuri tehnice, care au fost convenite între Uniune și Norvegia în 2011 (4) și 2012 (5).

(15)

Pentru a asigura un nivel adecvat de control, ar trebui să se stabilească cerințe specifice privind întocmirea de către statele membre a listelor de nave vizate de prezentul regulament.

(16)

Întrucât măsurile prevăzute de prezentul regulament au un impact direct asupra activităților economice legate de sezonul de pescuit și asupra planificării sezonului de pescuit al navelor Uniunii, acesta ar trebui să intre în vigoare imediat după publicarea sa. Pentru a respecta calendarul prevăzut la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, prezentul regulament ar trebui să se aplice începând cu 1 ianuarie 2016. Potrivit articolului 15 alineatul (6) din regulamentul menționat anterior, prezentul regulament ar trebui să se aplice pentru o perioadă maximă de un an,

(a)

capturi cu vârșe (FPO);

(b)

capturi în diviziunea ICES IIIa cu traule de fund (OTB, TBN) cu o dimensiune a ochiului de plasă de cel puțin 70 mm echipate cu sită de sortare a speciilor cu un spațiu între bare de maximum 35 mm; și

(c)

capturi în diviziunea ICES IIIa cu traule de fund (OTB, TBN) cu o dimensiune a ochiului de plasă de cel puțin 90 mm, echipate cu un panou superior cu o dimensiune a ochiului de plasă de cel puțin 270 mm (plasă cu ochiuri în formă de romb) sau de cel puțin 140 mm (plasă cu ochiuri în formă de pătrat).

(a)

pentru limba-de-mare comună și eglefin (combinate), până la maximum 2 % din totalul capturilor anuale de langustină, de limbă-de-mare comună și de eglefin din cadrul pescuitului de langustină efectuat de nave care utilizează traule de fund (OTB, TBN) cu o dimensiune a ochiurilor de plasă egală sau mai mare de 70 mm, echipate cu o sită de sortare a speciilor cu un spațiu între bare de maximum 35 mm, în diviziunea ICES IIIa;

(b)

pentru limba-de-mare comună, până la maximum 3 % din totalul capturilor anuale din această specie efectuate de nave care utilizează setci simple și setci cu sirec (GN, GNS, GND, GNC, GTN, GTR, GEN, GNF) în diviziunea ICES IIIa, în subzona ICES IV și în apele Uniunii din diviziunea ICES IIa;

(c)

pentru limba-de-mare comună cu o lungime mai mică de 19 cm, până la maximum 3,7 % din totalul capturilor anuale din această specie efectuate de nave care utilizează traule laterale (TBB) cu o dimensiune a ochiurilor de plasă între 80 și 90 mm în partea de sud a Mării Nordului (subzona ICES IV situată la sud de 55/56 °N);

(d)

pentru limba-de-mare comună cu o dimensiune mai mică decât dimensiunea minimă de referință pentru conservare, până la maximum 7 % din totalul capturilor anuale din această specie efectuate de nave care utilizează beam-traule (TBB) cu dimensiunea ochiului de plasă de 80-119 mm și cu o dimensiune mai mare a ochiului în extensia beam-traulelor, în subzona ICES IV;

(e)

pentru langustina cu o dimensiune mai mică decât dimensiunea minimă de referință pentru conservare, până la maximum 6 % din totalul capturilor anuale din această specie efectuate de nave care utilizează traule de fund (OTB, TBN, OTT, TB) cu dimensiunea ochiului de plasă de 80-99 mm în subzona ICES IV și în apele Uniunii din diviziunea ICES IIa.

(a)

lungimea totală – 105 mm;

(b)

lungimea carapacei – 32 mm.

(a)

un panou de plasă cu ochiuri în formă de pătrat de cel puțin 140 mm;

(b)

un panou de plasă cu ochiuri în formă de romb cu ochiuri de cel puțin 270 mm, plasat într-o secțiune cu patru panouri și cu un raport de trei plase cu ochiuri de 90 mm la o plasă cu ochiuri de 270 mm; sau

(c)

o sită de sortare a speciilor cu un spațiu între bare de maximum 35 mm.

—

să aibă o lungime de cel puțin 3 metri;

—

să fie poziționat la cel mult 4 metri de parâma sacului; și

—

să coincidă cu întreaga lățime a pânzei superioare a traulului (și anume, de la grandee la grandee).

(a)

traule cu sac din plasă cu ochiuri în formă de pătrat de cel puțin 70 mm, echipate cu sită de sortare a speciilor cu un spațiu între bare de maximum 35 mm;

(b)

traule cu o dimensiune minimă a ochiurilor de plasă de sub 70 mm pentru pescuitul de specii pelagice sau industriale, cu condiția ca respectiva captură să conțină în proporție de peste 80 % una sau mai multe specii pelagice sau industriale;

(c)

traule cu sac având ochiuri de cel puțin 35 mm pentru pescuitul de creveți din specia Pandalus, cu condiția ca traulul să fie echipat cu sită de sortare a speciilor cu un spațiu între bare de maximum 19 mm.

—

construit cu un panou superior cu o dimensiune minimă a ochiurilor de plasă de 120 mm (ochiuri în formă de pătrat);

—

să aibă o lungime de cel puțin 3 metri; și

—

să aibă o lățime cel puțin egală cu a sitei de sortare.

23.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 336/49

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei (2) au fost adoptate anumite standarde internaționale și interpretări existente la 15 octombrie 2008.

(2)

La 12 august 2014, Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate a publicat amendamente la Standardul Internațional de Contabilitate (IAS) 27 Situații financiare individuale intitulate Metoda punerii în echivalență în situațiile financiare individuale. Obiectivul amendamentelor este de a permite entităților să utilizeze metoda punerii în echivalență, descrisă în IAS 28 Investiții în entitățile asociate și în asocierile în participație, pentru a contabiliza investițiile în filiale, asocieri în participație și entități asociate în situațiile lor financiare individuale.

(3)

Amendamentele la IAS 27 implică, în consecință, amendamente la Standardul internațional de raportare financiară (IFRS) 1 și la IAS 28 pentru a se asigura coerența dintre standardele internaționale de contabilitate.

(4)

Amendamentele la IAS 27 conțin unele trimiteri la IFRS 9 care, în prezent, nu poate fi aplicat, deoarece IFRS 9 nu a fost încă adoptat de către Uniune. Prin urmare, orice trimitere la IFRS 9 cuprinsă în anexa la prezentul regulament trebuie să fie interpretată ca o trimitere la Standardul Internațional de Contabilitate (IAS) 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare.

(5)

Grupul consultativ european pentru raportarea financiară confirmă faptul că amendamentele la IAS 27 îndeplinesc criteriile pentru adoptare prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002.

(6)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 ar trebui modificat în mod corespunzător.

(7)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare contabilă,

(a)

Standardul Internațional de Raportare Financiară (IFRS) 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară se modifică conform anexei la prezentul regulament.

(b)

Standardul Internațional de Contabilitate (IAS) 27 Situații financiare individuale se modifică conform anexei la prezentul regulament.

(c)

Standardul Internațional de Contabilitate 28 Investiții în entitățile asociate și în asocierile în participație se modifică conform anexei la prezentul regulament.

23.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 336/54

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

23.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 336/56

(1)

Articolul 464 alineatele (3) și (4) din Acordul de asociere între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de altă parte (1) (denumit în continuare „acordul”) prevede aplicarea parțială și cu titlu provizoriu a acordului.

(2)

Articolul 3 din Decizia 2014/492/UE a Consiliului (2) stabilește dispozițiile acordului care urmează să fie aplicate cu titlu provizoriu.

(3)

Articolul 462 din acord prevede că aplicarea titlului V (Comerț și aspecte legate de comerț) din acord în legătură cu acele zone din Republica Moldova în care Guvernul Republicii Moldova nu exercită un control efectiv va începe de îndată ce Republica Moldova asigură punerea în aplicare și aplicarea deplină a titlului V pe întregul său teritoriu.

(4)

Articolul 462 din acord prevede în plus adoptarea de către Consiliul de asociere a unei decizii cu privire la data la care punerea în aplicare și aplicarea deplină a titlului V din acord este asigurată pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

(5)

Republica Moldova a informat Comisia Europeană că poate asigura punerea în aplicare și aplicarea deplină a titlului V din acord pe întregul său teritoriu, cu începere de la 1 ianuarie 2016.

(6)

Este necesar să se monitorizeze și să se reexamineze periodic aplicarea titlului V din acord pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

(7)

Propunerea urmărește să adopte o poziție a Uniunii în ceea ce privește punerea în aplicare a titlului V din acord pe întreg teritoriul Republicii Moldova,

23.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 336/59

(1)

Regulamentul (UE) nr. 652/2014 stabilește, printre altele, dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor și cerințe referitoare la prezentarea și conținutul programelor naționale de eradicare, combatere și supraveghere a bolilor animalelor și a zoonozelor.

(2)

Articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 652/2014 prevede că, în fiecare an, până la 31 mai cel târziu, statele membre transmit Comisiei programele naționale care debutează în anul următor pentru care solicită acordarea de granturi.

(3)

Decizia 2008/425/CE a Comisiei (2) prevede că statele membre care doresc să obțină o contribuție financiară din partea Uniunii pentru programele naționale de eradicare, monitorizare și control al anumitor boli ale animalelor depun cereri care cuprind anumite informații minime prevăzute în anexele I-V la decizia respectivă.

(4)

În urma adoptării Regulamentului (UE) nr. 652/2014, cerințele comune privind conținutul și prezentarea de către statele membre a unor programe naționale, astfel cum sunt definite la articolul 9 din respectivul regulament, ar trebui să fie revizuite pentru a se conforma pe deplin cerințelor prevăzute la articolul 12 din regulamentul respectiv.

(5)

În plus, cerințele comune privind conținutul și prezentarea de către statele membre a unor programe naționale, astfel cum sunt definite la articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 652/2014, ar trebui să respecte criteriile pentru programele naționale de eradicare, combatere și monitorizare instituite prin Decizia 2008/341/CE a Comisiei (3).

(6)

Pentru a fi în concordanță cu evoluția legislației Uniunii, în cazul anumitor boli, ar trebui să fie utilizate formularele electronice standard furnizate online pe site-ul internet al Comisiei pentru a facilita modificările necesare sau includerea unor detalii suplimentare. Comisia va informa statele membre și va discuta cu acestea cu privire la orice modificări necesare ale formularelor electronice standard în cadrul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale. Formularele electronice standard revizuite vor fi transmise tuturor statelor membre cel târziu la începutul lunii martie a anului în cauză.

(7)

În cazul altor boli, care nu sunt incluse în formularele electronice standard, și al bolilor animalelor de acvacultură, utilizarea de formulare standard, altele decât cele electronice, este considerată a fi instrumentul adecvat pentru prezentarea programelor naționale, având în vedere numărul scăzut al depunerilor din ultimii ani, fapt ce nu justifică elaborarea de formulare electronice specifice.

(8)

Din motive de claritate, Decizia 2008/425/CE ar trebui, prin urmare, abrogată și înlocuită cu prezenta decizie.

(9)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,