(1)

Prin scrisorile din 28 noiembrie 2011 și 27 februarie 2012, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a solicitat Germaniei informații suplimentare privind Raportul Anual pentru 2010 cu privire la Ajutoarele de stat din sectorul agricol transmis de Germania în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului (2). Germania a răspuns la întrebările Comisiei prin scrisorile din 16 ianuarie 2012 și 27 aprilie 2012. În lumina răspunsurilor furnizate de Germania a reieșit că această țară a acordat sprijin financiar sectorului german al laptelui conform Gesetz über den Verkehr mit Milch, Milcherzeugnissen und Fetten din 1952 [denumită în continuare: „Milch- und Fettgesetz” (Legea privind laptele și grăsimea sau „MFG”].

(2)

Prin scrisoarea din 2 octombrie 2012, Comisia a informat Germania că măsurile respective fuseseră înregistrate ca ajutor nenotificat cu numărul de înregistrare SA.35484 (2012/NN). Prin scrisorile din 16 noiembrie 2012, din 7, 8, 11, 13, 14, 15 și 19 februarie, 21 martie, 8 aprilie, 28 mai, 10 și 25 iunie și 2 iulie 2013, Germania a transmis informații suplimentare.

(3)

Prin scrisoarea din 17 iulie 2013 [C(2013) 4457 final] Comisia a informat Germania referitor la decizia sa de a deschide procedura conform articolului 108 alineatul (2) din TFUE (3) cu privire la anumite submăsuri aplicate în baza MFG (denumită în continuare: „Decizia de deschidere”). Prin aceeași scrisoare, Comisia a constatat că alte submăsuri erau compatibile cu piața internă, fie pentru perioada 28 noiembrie 2001-31 decembrie 2006, fie începând cu 1 ianuarie 2007, fie pentru ambele perioade sau că acestea nu constituiau ajutoare de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE sau că nu intrau în sfera de aplicare a dispozițiilor privind ajutoarele de stat (denumită în continuare „Decizia pozitivă”).

(4)

În ceea ce privește măsurile de sprijin acordate prin prezenta Decizie pentru testele de calitate a laptelui efectuate în Baden-Württemberg și Bavaria, Comisia a considerat că acestea sunt compatibile cu piața internă pentru perioada 28 noiembrie 2001-31 decembrie 2006.

(5)

Comisia și-a exprimat însă îndoiala în legătură cu compatibilitatea acelorași teste de calitate a laptelui efectuate în perioada cu începere de la 1 ianuarie 2007.

(6)

Prezenta Decizie se referă exclusiv la testele de calitate a laptelui desfășurate începând cu 1 ianuarie 2007.

(7)

Prin scrisoarea din 20 septembrie 2013, Germania și-a prezentat observațiile cu privire la decizia de inițiere a procedurii.

(8)

Decizia de deschidere a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (4). Comisia a solicitat celorlalte părți interesate să ia poziție în termen de o lună.

(9)

Comisia a primit în total 19 comentarii de la părțile interesate. Una dintre aceste părți a cerut Comisiei să nu i se divulge identitatea, prezentând motive bine întemeiate. În total, 7 din 19 comentarii, excluzând-o pe cea menționată anterior, s-au referit la măsurile în cauză privind testele de calitate a laptelui.

(10)

Comentariile primite au fost transmise Germaniei prin scrisorile din 27 februarie, 3 martie și 3 octombrie 2014, fără a se dezvălui identitatea părții amintite anterior.

(11)

Inițial, Germania nu a răspuns la comentariile părților interesate transmise prin scrisoarea din februarie 2014. Prin scrisoarea din 3 decembrie 2014, Germania a luat poziție cu privire la comentariile suplimentare transmise în data de 8 iulie 2014.

(12)

În cele ce urmează sunt descrie măsurile de sprijin financiar pentru testele de calitate a laptelui efectuate în landurile Baden-Württemberg și în Bavaria, desemnate în Decizia de deschidere ca submăsurile BW 1 și BY 1, în privința cărora Comisia și-a exprimat îndoieli legate de compatibilitatea acestora cu piața internă în cursul perioadei începând cu 1 ianuarie 2007.

(13)

MFG este o lege federală intrată în vigoare în 1952 și modificată de atunci în mai multe rânduri, ultima modificare datând din 31 octombrie 2006. Aceasta stabilește cadrul juridic pentru măsurile de sprijin vizate de prezenta decizie, valabilitatea sa în timp fiind nelimitată.

(14)

Conform informațiilor transmise de Germania, testele de calitate a laptelui desfășurate în Bavaria sunt finanțate nu numai din taxele percepute pe lapte, ci și din surse din bugetul general al landului.

(15)

Articolul 22 alineatul (1) din MFG autorizează landurile să perceapă o taxă pe lapte la nivelul fermelor de lapte în funcție de cantitățile de lapte livrate. Taxele percepute de landuri sunt de până la 0,0015 EUR per kg de lapte.

(16)

Germania a precizat că taxa pe lapte percepută în respectivele landuri nu se aplică produselor de import. În schimb, produsele pentru export pot face obiectul taxei pe lapte.

(17)

Articolul 22 alineatul (2) din MFG prevede că resursele financiare rezultate din taxa pe lapte se pot folosi numai pentru:

(18)

Articolul 22 alineatul (2a din MFG prevede că, prin derogare de la alineatul (2), resursele financiare obținute conform alineatului (1) pot fi folosite și pentru:

(19)

Articolul 22 alineatul (4) din MFG prevede că taxele și contribuțiile plătite de fermele de lapte sau de asociațiile din care acestea fac parte către organisme din sectorul laptelui pentru scopurile menționate la alineatul (2) pot fi compensate total sau parțial din veniturile rezultate din taxa pe lapte.

(20)

Landurile Baden-Württemberg și Bavaria acordă sprijin financiar pentru testele de calitate a laptelui, desemnate drept submăsurile BW 1 și BY 1 în Decizia de deschidere. Totalul resurselor utilizate (pentru ambele landuri, pentru Bavaria inclusiv resursele din bugetul general al landului) s-a ridicat la circa 14 milioane de euro anual.

(21)

Conform articolului 10 din MFG coroborat cu articolul 1 alineatul (1) din Verordnung über die Güteprüfung und Bezahlung der Anlieferungsmilch (Milch-Güteverordnung) (Regulamentul privind calitatea laptelui, „MGV”) din 9 iulie 1980 (5), părțile care achiziționează laptele trebuie să testeze laptele livrat pentru evaluarea calității pe baza următoarelor criterii:

(22)

Analizele menționate la articolul 1 alineatul (1) din MGV sunt obligatorii pentru laptele achiziționat de fermele de lapte din Germania (părți care achiziționează laptele).

(23)

Alte landuri decât Baden-Württemberg și Bavaria, inclusiv landurile unde nu se percepe o taxă pe lapte, nu acordă sprijin financiar pentru testele de calitate a laptelui.

(24)

Temeiurile juridice enumerate mai jos constituie baza pentru aplicarea submăsurilor BW 1 și BY 1:

(25)

Încă din etapa preliminară a procedurii, Germania a afirmat că aceste măsuri nu constituie ajutoare de stat din următoarele motive:

(26)

Plățile au fost acordate drept compensare pentru cheltuieli necesare rezultate din aplicarea obligațiilor legale prevăzute de Milchprüfringe (asociațiile responsabile cu testarea calității laptelui). Testele asigură securitatea produselor în vederea protecției consumatorilor împotriva efectelor nefaste asupra sănătății și garantează aprovizionarea populației cu produse de calitate superioară.

(27)

Testele suplimentare efectuate pe laptele crud, care merg dincolo de cerințele MGV, sunt deosebit de importante. Ele permit Milchprüfringe să aplice un sistem de monitorizare pentru determinarea adaosului de inhibitori de creștere bacteriană, cu ajutorul căruia, în caz de suspiciune, se poate identifica prezența inhibitorilor în laptele livrat, fapt care poate fi sancționat. Comisia observă că măsurile de sprijin financiar pentru aceste teste suplimentare vor face obiectul unei decizii separate.

(28)

După ce, prin scrisoarea din 2 octombrie 2012, Comisia înregistrase toate măsurile din cadrul MFG ca ajutoare de stat nenotificate, Baden-Württemberg și Bavaria au convenit sistarea rambursării costurilor pentru testele oficiale de calitate a laptelui care erau finanțate anterior din resurse încasate din taxa pe lapte. În locul acestora, pe viitor, sectorul laptelui va rambursa direct cheltuielile Milchprüfringe. Având în vedere că cea mai mare parte (circa 80 %) din resursele financiare provenite din taxa pe lapte în Baden-Württemberg se investea în respectivele teste oficiale pe laptele livrat, Baden-Württemberg a renunțat complet, prin urmare, la perceperea taxei pe lapte la data de 1 ianuarie 2013, din motive legate de simplificare administrativă și reducere a birocrației. În Bavaria însă sistarea rambursării costurilor a fost compensată printr-o reducere a cotei de impozitare.

(29)

În ceea ce privește submăsurile BY 1 și BW 1 în cauză, Germania a prezentat următoarele observații, care au făcut obiectul unei coordonări între cele două landuri în cauză.

(30)

Rambursarea costurilor pentru controalele de rutină desfășurate pentru verificarea calității laptelui este legală și după perioada 2001-2006. Nu s-au acordat ajutoare ca urmare a efectuării controalelor în temeiul Milchprüfring Bayern e.V. (denumită în continuare „MPBY”) și Milchprüfring Baden-Württemberg e.V. (denumită în continuare „MPBW”), în măsura în care această activitate nu reprezintă o măsură de favorizare a industriei laptelui în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. Chiar dacă ar fi vorba de un ajutor de stat (lucru negat de Germania), acesta ar fi considerat ajutor existent. În orice caz, măsurile BY 1/BW 1 sunt compatibile cu piața internă. Bavaria a suspendat temporar finanțarea din taxa pe lapte numai din motive de certitudine juridică. În landul Baden-Württemberg, suspendarea finanțării provenite din taxele pe lapte și din perceperea taxelor pe lapte începând cu 31 decembrie 2012 a avut loc exclusiv din motive de certitudine juridică și ca urmare a situației specifice în care se află acest land.

(31)

Măsurile BY 1/BW 1 nu conțin ajutoare în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, pentru că fermele de lapte nu au fost favorizate prin controalele efectuate de MPBY și MPBW. Fermele nu au fost degrevate de cheltuielile pe care ar fi trebuit să le suporte în mod normal. Este incorect să se considere că cheltuielile pentru îndeplinirea obligațiilor legale naționale reprezintă cheltuieli de exploatare clasice pe care le aveau de suportat în mod normal întreprinderile vizate, adică fermele de lapte.

(32)

Cheltuielile care trebuie suportate „în mod normal” de o întreprindere rezultă din normele de drept naționale (control accesoriu). De aici rezultă întrebarea care sunt sarcinile pe care trebuie să le suporte „în mod normal” o întreprindere în virtutea dreptului național. În legătură cu reglementările fiscale, Curtea de Justiție a recunoscut că nu există o favorizare relevantă din punctul de vedere al ajutoarelor de stat (o favorizare selectivă) dacă se aplică regimuri fiscale diferite în regiuni diferite ale unui stat membru. Cadrul de referință pentru regimurile fiscale nu trebuie stabilit în mod obligatoriu în limitele teritoriului statului membru vizat, astfel încât o măsură de favorizare acordată numai unei părți din teritoriul statului respectiv nu trebuie considerată selectivă ex officio în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE (10).

(33)

Același principiu este valabil și pentru acoperirea costurilor pentru testele de calitate a laptelui. Din cauza competențelor partajate la nivel federal, ceea ce constituie „impunere normală” în Germania rezultă exclusiv din interacțiunea dreptului federal cu dreptul landului respectiv. În lumina acestei interacțiuni, cheltuielile de testare a laptelui nu intră în categoria cheltuielilor de funcționare tipice ale fermelor de lapte.

(34)

Dreptul federal nu prevede că fermele de lapte trebuie să suporte costurile testelor de calitate. O astfel de sarcină nu reiese din MFG și nici din MGV. Articolul 1 alineatul (1) din MGV prevede: „Părțile care achiziționează laptele trebuie să controleze sau să solicite controlul pentru evaluarea calității […], în conformitate cu articolul 2 alineatele (1) – (8).”

(35)

Din articolul 2 alineatul (8) din MGV rezultă doar că, în principiu, nu fermele de lapte, ci organismele de control autorizate desfășoară controalele: „Controalele se pot efectua numai de către o agenție de control autorizată de autoritatea responsabilă în conformitate cu legislația landului. Autoritatea responsabilă în conformitate cu legislația landului poate autoriza partea care achiziționează laptele să efectueze ea însăși testele.”

(36)

În consecință, dreptul federal (MFG și MGV) nu reglementează decât faptul că partea care achiziționează laptele are o obligație de a efectua controlul laptelui achiziționat. Competența referitoare la modul concret de organizare a controlului (în special responsabilitatea costurilor aferente) le revine landurilor conform articolului 10 alineatul (2) din MFG.

(37)

Prin urmare, reglementările aplicabile la nivelul landului determină dacă testul este efectuat de un organism de control sau de însăși partea care achiziționează laptele. Landul respectiv poate hotărî și în privința obligației de preluare a cheltuielilor (pentru partea care achiziționează sau pentru organismul de control). Prin urmare, în Germania există diferite dispoziții în ceea ce privește acoperirea cheltuielilor de control. Acestea constituie, în sensul jurisprudenței amintite mai sus, cadrul de referință care permite stabilirea costurilor pe care trebuie să le suporte o întreprindere „în mod normal”.

(38)

Astfel, în Bavaria, MPBY este entitatea căreia îi revine sarcina de a efectua controlul laptelui. MPBY este singurul organism de control autorizat din Bavaria. El este un organism de control neutru, care are competența de a îndeplini obligații publice și de aceea face obiectul controlului permanent al statului. Costurile pe care le suportă Milchprüfring ca rezultat al îndeplinirii obligațiilor sunt acoperite parțial din taxa pe lapte conform articolului 22 din MFG, precum și, așa cum explică Germania, parțial din surse de la bugetul general. Dat fiind că landurile au competența de a reglementa obligația de acoperire a costurilor pe teritoriul propriu, faptul că în interiorul unui land testele de calitate a laptelui sunt finanțate total sau parțial din taxa pe lapte nu reprezintă o favorizare a anumitor întreprinderi în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. Dreptul federal nu constituie cadrul de referință adecvat în ceea ce privește obligația de asumare a costurilor. Prin urmare, faptul că în alte landuri decât Baden-Württemberg și Bavaria nu a avut loc o astfel de finanțare (parțială) din taxele pe lapte nu este relevant.

(39)

În Bavaria și în Baden-Württemberg, toate întreprinderile au trebuit să suporte costurile în aceeași măsură. Nu este așadar vorba despre o favorizare (selectivă).

(40)

Mai există un aspect care contrazice ideea favorizării selective a fermelor de lapte relevante din punctul de vedere al ajutoarelor de stat. Fermele de lapte nu au fost scutite de costuri pe care ar fi trebuit să le suporte în mod normal; dimpotrivă, ele ar fi trebuit să contribuie cu o sumă mai mare în cadrul taxei pe lapte. Taxa pe lapte este utilizată pentru finanțarea parțială a controalelor privind laptele. Când s-a suspendat finanțarea controalelor privind laptele din taxa respectivă, ca reacție la procedura inițiată de Comisie, valoarea taxei a fost si ea redusă. În schimb au crescut remunerațiile fermelor de lapte pentru controalele de calitate, pentru a compensa scăderea finanțării care provine din perceperea taxei pe lapte. În această privință, Curtea de Justiție a decis că nu există o situație de favorizare atunci când o taxă corespunde compensării efortului concret al sectorului economic pentru serviciile prestate (11). Există o astfel de legătură între prestație și contrapartidă în cazul taxelor (parafiscale), dacă aceste taxe sunt încasate pentru un scop concret. Așa cum a constatat și Comisia (12), în cazul de față există o astfel de legătură între taxă și „scopul utilizării” ei. Dat fiind că, în cazul de față, prestația (contribuția la taxă) depășește contrapartida (reducerea costurilor pentru controlul laptelui), se cuvine excluderea existenței unei favorizări relevante din punctul de vedere al dreptului privind ajutoarele de stat.

(41)

Cu titlu subsidiar, Germania a afirmat că submăsurile în cauză erau ajutoare existente.

(42)

Temeiul juridic pentru finanțarea controalelor din taxa percepută este articolul 22 alineatul (2) punctul 1 din MFG. Finanțarea acordată în temeiul articolului 22 alineatul (2) punctul 1 din MFG este (în orice caz) un ajutor existent și ca atare face obiectul unei clauze de neretroactivitate. Caracterul de ajutor existent al finanțării nu este pus sub semnul întrebării nici de eventualele modificări apărute, nici de măsurile utile luate.

(43)

Conform articolului 1 litera (b) punctul (i) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, conceptul de „ajutor existent” cuprinde, printre altele, ajutorul „care a existat înainte de intrarea în vigoare a tratatului în aceste state membre, respectiv schemele de ajutor și ajutoarele individuale puse în aplicare anterior și care se aplică și ulterior intrării în vigoare a tratatului”. MFG a fost modificată în 1952 și de atunci ea este în vigoare în mare parte nemodificată. Așadar, schema de ajutoare a fost pusă în aplicare cu mult înainte de data de intrare în vigoare relevantă (1 ianuarie 1958).

(44)

Conform articolului 108 alineatul (3) prima teză din TFUE, un ajutor existent își pierde protecția prin clauza de neretroactivitate și trebuie notificat atunci când schema de ajutoare a fost modificată semnificativ. În conformitate cu jurisprudența constantă și cu practica decizională, o modificare în sensul articolului 108 alineatul (3) prima teză din TFUE poate fi luată în considerare numai în măsura în care schema a fost modificată semnificativ.

(45)

O modificare are relevanță numai dacă aduce atingere „caracterului fundamental” al schemei, dacă ajutorul este acordat în alt temei juridic sau dacă el modifică „domeniul de aplicare al reglementării”. Schema de ajutoare (eventuală) nu a suferit modificări semnificative din 1958. În special, articolul 22 alineatul (2) din MFG, pe care se bazează măsurile relevante, a suferit doar modificări minore, iar punctul 1, relevant în cazul de față, a rămas complet nemodificat. Modificările au vizat numai articolul 22 alineatul (2) punctul 5, respectiv un punct nerelevant pentru cauza în discuție.

(46)

Modificările prevederilor la nivel de land nu au afectat nici sfera de aplicare, nici caracterul fundamental al respectivelor măsuri. Mai mult de atât, articolul 22 alineatul (2) din MFG prevede scopurile în care se pot utiliza resursele financiare provenite din taxe în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) din MFG. Modificările aduse prevederilor procedurale izolate nu modifică ajutorul existent în sensul articolului 108 alineatul (3) prima teză din TFUE decât în măsura în care este afectată compatibilitatea cu piața internă. În cazul Bavariei, regulamentul aplicabil privind taxa pe lapte (Bay MilchUmlV) reglementează doar detaliile, de exemplu aplicarea taxei și același lucru este valabil și în cazul landului Baden-Württemberg. Caracteristicile esențiale pentru compatibilitatea ajutorului cu piața internă, respectiv originea resurselor [taxa pe lapte conform articolului 22 alineatul (1)] și scopurile în care acesta este utilizat [articolul 22 alineatul (2)], sunt suficient de bine descrise în MFG.

(47)

În plus, valoarea taxelor percepute în cele două landuri au fost în continuă scădere începând cu 1984. Reducerea taxelor nu aduce atingere compatibilității unei măsuri de ajutor.

(48)

Faptul că s-au alocat fonduri, în cazuri individuale și în mod strict temporar, pe baza MFG (13), nu aduce prejudicii statutului de ajutor existent al măsurii. Această măsură de sprijin a fost acordată pe baza MFG, care reprezintă o schemă de ajutoare și care, prin natura sa, nu cuprinde decât descrierea abstractă a fiecărui ajutor în parte. În plus, nu este obligatoriu să se recurgă în permanență la o schemă de ajutoare.

(49)

Măsurile adecvate cuprinse în Orientările comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol 2000-2006 (14) (denumite în continuare „Orientări 2000-2006”), precum și cele cuprinse în Orientările comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013 (15) (denumite în continuare „Orientări 2007-2013”) nu se aplică măsurilor vizate de prezenta decizie, drept urmare acestea din urmă rămân ajutoare existente. Măsurile adecvate trebuie să se refere la ajutorul vizat și să permită să se stabilească dacă sunt compatibile cu piața internă.

(50)

Orientările 2007-2013 nu au abordat compatibilitatea finanțării controalelor de calitate a laptelui sau, în orice caz, nu cu concretețea necesară. În acest context, Germania face trimitere la alineatele (108) și (109) din Orientările comunitare 2007-2013.

(51)

Clasificarea stabilită în Orientările 2007-2013 și din Regulamentul (CE) nr. 1857/2006 al Comisiei (16) face distincția între „ajutoarele acordate sectorului creșterii animalelor” și „ajutoarele pentru producția și comercializarea produselor agricole”. Alineatul (108) din Orientările 2007-2013 se referă în mod clar numai la finanțarea creșterii animalelor, în măsura în care face referire la calitatea genetică a șeptelului comunitar. Experiența a arătat că aceste ajutoare trebuie păstrate numai dacă ele contribuie în mod real la menținerea și îmbunătățirea calității genetice a șeptelului comunitar. Introducerea de tehnici sau de practici inovatoare în domeniul zootehnic ar fi prin urmare compatibilă, în timp ce finanțarea creșterii animalelor nu ar fi compatibilă. Prevederea de la alineatul (109) din Orientările 2007-2013 nu poate fi înțeleasă decât ca referindu-se la cunoștințele necesare menținerii calității genetice a șeptelurilor [alineatul (108)], deoarece acesta este singurul aspect la care se face referire.

(52)

Și articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 1857/2006, la care face trimitere alineatul (109) din Orientările 2007-2013, se referă la „sprijinirea sectorului zootehnic” și nu la controalele de calitate a laptelui în sensul relevant aici. Articolul 16 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) 1857/2006 se referă la controalele de calitate a laptelui legate de creșterea animalelor. Așa rezultă și din contextul prevederii: ajutoarele exceptate de la obligația de notificare sunt ajutoarele (până la maxim 70 %) pentru determinarea calității sau randamentului genetic al animalelor. Dacă sunt excluse controalele de calitate a laptelui efectuate în mod regulat, atunci această clauză nu se poate referi decât la controalele fundamentale necesare determinării randamentului genetic al animalelor. Excepția se referă doar la controalele de rutină privind calitatea laptelui care sunt efectuate direct la vaca de lapte, acestea fiind singurele controale care permit determinarea caracteristicilor animalului în cauză. În Bavaria, aceste teste de calitate privind calitatea animalelor sunt efectuate de Landeskuratorium der Erzeugerringe für tierische Veredelung in Bayern e.V. (LKV) și, în Baden-Württemberg, de Landesverband Baden-Württemberg für Leistungsprüfungen in der Tierzucht e.V.

(53)

Analizele de calitate a laptelui efectuate de MPBY și MPBW competente sunt însă destinate determinării caracteristicilor laptelui în sine (nu caracteristicilor genetice ale vacii). Caracteristicile laptelui (printre altele, conținutul de grăsime și proteine) sunt relevante pentru vânzarea și punerea pe piață a laptelui. Pe baza lor nu s-au putut trage concluzii legate de animalele individuale, deoarece pentru aceste teste procedura este diferită. Probele nu au fost separate pentru a se putea identifica vaca de la care provine laptele, ci au fost prelevate din cisternele cu lapte. Așadar nu a fost posibilă separarea laptelui în funcție de vacă, deoarece, la momentul prelevării probei, fusese deja amestecat lapte provenind de la mai multe vaci.

(54)

Prin urmare, Orientările 2007-2013 nu exclud, nici la alineatul (109), nici în alt loc, compatibilitatea ajutoarelor pentru controalele de calitate a laptelui cu piața internă. Comisia trebuie să demonstreze incompatibilitatea măsurilor respective cu piața internă. Eventualele neclarități în ceea ce privește formularea măsurilor utile nu trebuie să aducă prejudicii statului membru (17).

(55)

Aprobarea statului membru necesară în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 are aplicabilitate numai dacă statul membru este la curent cu măsurile pe care le aprobă în mod concret. Landurile vizate pot porni așadar de la premisa că măsurile litigioase sunt compatibile cu piața internă. Dacă Comisia ar fi intenționat să determine incompatibilitatea cu piața internă a controalelor de calitate a laptelui efectuate în Bavaria și în Baden-Württemberg, ea ar fi putut face acest lucru (în mod expres), într-o formă similară cu cea utilizată în alte decizii (18). Comisia nu a abordat însă în contradictoriu cu Germania incompatibilitatea cu piața internă a finanțării din taxe a controalelor de calitate a laptelui desfășurate în Bavaria și în Baden-Württemberg. Având în vedere formularea cel puțin neclară din Orientările 2007-2013, ar fi fost necesară o abordare explicită a acestor măsuri conform principiilor generale ale certitudinii juridice și cooperării loiale [articolul 4 alineatul (3) din TUE], mai ales că landurile vizate au pornit de la premisa că submăsurile BY 1/BW 1 nu implicau ajutoare de stat.

(56)

Orientările 2007-2013 nu trebuie așadar compromise în sensul că măsurile bazate pe articolul 22 alineatul (2) punctul 1 din MFG sunt incompatibile cu piața internă. Finanțarea controalelor de calitate a laptelui din taxele pe lapte în Bavaria și Baden-Württemberg (BY 1, BW 1) nu este vizată așadar de măsurilor utile.

(57)

În subsidiar, Germania a afirmat de asemenea că, chiar dacă ele constituiau ajutoare de stat, măsurile erau compatibile ci piața internă.

(58)

Din articolul 16 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1857/2006 nu reiese că acordarea de ajutoare de stat pentru controlul calității laptelui este incompatibilă cu piața internă. În conformitate cu articolul 16 alineatul (1) litera (b) din regulamentul respectiv,, acestea nu sunt „automat” compatibile cu piața internă și, prin urmare, exceptate de la obligația de notificare. Cu toate acestea, Comisia poate constata, de la caz la caz, că aceste ajutoare sunt compatibile cu piața internă.

(59)

Presupusele ajutoare pentru fermele de lapte din Bavaria și Baden-Württemberg sunt, în orice caz, compatibile cu piața internă conform articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE. Un argument în acest sens este și faptul că această formă de ajutoare este compatibilă cu piața internă conform punctului 13.3 din Orientările 2000-2006, astfel cum a recunoscut Comisia în decizia de deschidere a procedurii (considerentele 164 și 165). Este vorba, în special, de controale obligatorii efectuate de terți. Un alt argument în favoarea compatibilității cu piața internă îl constituie faptul că fermele de lapte suportă costurile controalelor de calitate a laptelui cu ajutorul taxelor pe lapte. Astfel, presupusele avantaje pentru fermele de lapte sunt reduse la minimum (19). Concurența dintre fermele de lapte din cauza sistemelor diferite nu este afectată, indiferent dacă cheltuielile sunt suportate direct sau prin intermediul taxei pe lapte. În ambele cazuri, fermele de lapte sunt cele care suportă în final costurile. Nu este clar cum s-ar fi modificat după 2007 compatibilitatea respectivelor ajutoare cu piața internă, care a fost recunoscută în mod explicit în Orientările 2000-2006.

(60)

Între 5 și 7 februarie 2014, Comisia a primit în total șapte scrisori cu observații de la părțile interesate privind măsurile de sprijin pentru testele de calitate a laptelui.

(61)

În scrisoarea sa din 5 februarie 2014, MPBY a explicat că din finanțarea prin intermediul taxei pe lapte în anii anteriori nu rezulta un avantaj pentru fermele de lapte. Prin urmare nu este deloc clar cum ar fi posibil ca această practică îndelungată și general acceptată să distorsioneze concurența sau să afecteze negativ schimburile comerciale dintre state. În cadrul următoarelor etape procedurale, măsura menționată ca BY 1 în decizia de deschidere ar trebui reexaminată și considerată ca fiind soluționată.

(62)

În observațiile sale din 6 februarie 2014, MPBW a afirmat că plățile aferente submăsurii BW 1 nu îndeplineau condițiile unui ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. Trebuie subliniat mai ales faptul că sistemul testelor de calitate a laptelui livrat în Baden-Württemberg nu implică sarcini pentru bugetul public. Măsurile de favorizare asemănătoare subvențiilor, care sunt imputabile unei măsuri a statului fără a ocaziona pierderi financiare pentru fondurile publice, nu se înscriu în domeniul de aplicare al articolului 107 alineatul (1) din TFUE (20).

(63)

În conformitate cu articolul 22 alineatul (3) din MFG, resursele colectate trebuie administrate separat. Acestea nu pot fi folosite pentru a acoperi costurile administrative ale autorităților superioare ale landului și ale serviciilor lor subordonate. Ele trebuie să apară într-o rubrică distinctă în bugetul landului Baden-Württemberg. Finalitatea lor specifică a fost menționată în bugetul landului. Prin urmare, fondurile rezultate din taxa pe lapte nu au fost niciodată utilizate pentru alte scopuri decât cele stipulate de MFG.

(64)

Înainte de toate însă, MPBW a primit plăți provenite din taxele pe lapte în cadrul misiunilor care i s-au atribuit, dar aceste plăți nu au depășit resursele finanțate din taxe. MPWB nu a beneficiat așadar de fonduri de stat, cum ar fi cele provenite din impozite sau din alte încasări la bugetul statului, ci numai de fonduri provenind din taxa pe lapte plătită de fermele de lapte. În schimb, landul Baden-Württemberg a preluat organizarea și distribuirea taxei pe lapte. Sistemul testelor de calitate a laptelui livrat în Baden-Württemberg nu a condus așadar la pierderi financiare pentru bugetul public.

(65)

Având în vedere că landul Baden-Württemberg nu a acordat nicio subvenție pentru taxa pe lapte și că nu există nicio taxă financiară netă corespunzătoare acestor cheltuieli în bugetul său, landul Baden-Württemberg nu poate să fi acordat „ajutor sub formă de servicii subvenționate”.

(66)

Chiar dacă taxa pe lapte aplicată în Baden-Württemberg era imputabilă statului, contrar criteriilor stabilite în Hotărârea privind PreussenElektra a Curții, fermele de lapte nu au fost favorizate. Criteriul de favorizare ca element central al articolului 107 alineatul (1) din TFUE este interpretat într-un sens larg în jurisprudență constantă și în practica decizională a Comisiei (21).

(67)

Adesea, taxele parafiscale constituie baza sistemelor de prestări de servicii care să răspundă interesului specific al contribuabililor care le plătesc (criteriul utilității pentru grup). Prin urmare, în cadrul acestor sisteme, părțile care suportă costurile și beneficiarii serviciului prestat finanțat cu titlu parafiscal sunt, la prima vedere, identici. Rezultă de aici, în conformitate cu jurisprudența, că în cazul taxelor parafiscale trebuie examinat dacă contrapartida constituită în baza taxei corespunde valorii sumei plătite, altfel spus, dacă există o echivalență de prestare a serviciilor.

(68)

Echivalența de prestare a serviciilor nu trebuie examinată individual, ci cu referire la sistem în ansamblul său. Chiar dacă sistemele de finanțare parafiscale sunt caracterizate de un anumit element de redistribuire, aceasta nu înseamnă că fiecare contribuabil beneficiază în același mod de fiecare dintre serviciile din gama propusă. Echilibrul și echivalența de prestare într-un asemenea sistem nu sunt afectate atâta timp cât redistribuirea se face în mod solidar (22).

(69)

Valoarea contribuțiilor percepute în Baden-Württemberg se determină în funcție de cantitatea concretă de lapte livrat. O fermă de lapte A, care ar livra o cantitate dublă de lapte în vederea controlului de calitate a laptelui efectuat în Baden-Württemberg, ar avea de plătit dublul contribuției. Prin urmare, echivalența serviciilor prestate nu este afectată.

(70)

Autoritățile competente din Baden-Württemberg nu dispun de nicio marjă de discreție în ceea ce privește calculul taxei pe lapte. Acest sistem asigură în același timp că nu poate exista niciun beneficiar structural net pentru că toate exploatațiile trebuie să plătească taxa exclusiv pe baza cantității de lapte livrat și nu beneficiază de serviciile MPBW decât pe această bază.

(71)

MPBW pornește de la premisa că atâta timp cât nu există un ajutor de stat, nu există nici favorizare.

(72)

În observațiile sale din 5 februarie 2014, Landesvereinigung der Bayerischen Milchwirtschaft e.V. a arătat că sistemul de prelevare a taxei pe lapte se bucură de o mare apreciere în rândul consumatorilor, că nu este considerat, nici în afara Bavariei, ca un avantaj susceptibil să distorsioneze concurența și că nu a fost pus la îndoială de fermele de lapte naționale și internaționale. Este prin urmare de neînțeles de ce testele de calitate a laptelui nu ar mai fi permise începând cu 2007. Acestea au servit, atât în trecut, cât și în prezent, la garantarea pentru consumatori a unui nivel înalt de calitate a laptelui, asigurând că laptele nu prezintă urme de inhibitori de creștere bacteriană (23).

(73)

În observațiile sale din 7 februarie 2014, DHB – Netzwerk Haushalt aprecia că serviciile oferite de laboratorul muva Kempten în domeniul testelor pentru determinarea substanțelor relevante din punct de vedere nutrițional au adus o esențială la protecția și informarea consumatorilor. Au fost apreciate neutralitatea rezultatelor testelor, care nu pot fi influențate de fermele de lapte sau de sectorul comercial, identificarea rapidă a eventualelor contaminări ale laptelui și ale produselor din lapte și, deci, posibilitatea de a reacționa rapid în situație de criză. Măsurile menționate au contribuit la aprovizionarea comercianților și, prin urmare, a consumatorilor cu alimente de înaltă calitate. Însemnătatea testelor de acest fel pentru toți consumatorii nu poate fi supraestimată.

(74)

Sindicatul Nahrung-Genuss-Gaststätten Region Allgäu remarca, în observațiile sale din 6 februarie 2014, că Landesvereinigung der Bayerischen Milchwirtschaft e.V. a fost considerată întotdeauna ca fiind o asociație dedicată protecției consumatorului. Prin decizia sa în ceea ce privește fondurile provenite din taxe, asociația landului poate avea o influență semnificativă asupra modului în care se efectuează testele, mai ales testul de calitate a laptelui.

(75)

În opinia Genossenschaftsverbandes Bayern e.V., prezentată în observațiile din 5 februarie 2014, nici fermele individuale, nici întreprinderile individuale procesatoare de lapte nu pot obține avantaje din punctul de vedere al concurenței prin perceperea taxei pe lapte. În măsura în care, în trecut, controalele de rutină privind calitatea laptelui au fost finanțate parțial din taxe, întreprinderile procesatoare de lapte sunt cele care au adus contribuții în favoarea acestor taxe și care au suportat ele însele valoarea totală a contribuției la aceste taxe. În alte landuri ale Germaniei, unde nu s-a perceput nicio taxă, fermele de lapte nu au plătit taxa pe lapte, dar nici organismele de testare nu au primit fonduri provenite din taxe.

(76)

În scrisoarea sa din 7 februarie 2014, Landesvereinigung der Milchwirtschaft Niedersachsen е.V. (denumită în continuare „LVN”) nu a luat o poziție directă cu privire la subvențiile pentru testele de calitate a laptelui, dar a negat în principiu existența unui ajutor de stat pentru toate submăsurile în conformitate cu MFG.

(77)

Concret, LVN a susținut că măsurile finanțate din taxele pe lapte nu au adus prejudicii bugetul statului, că statului nu îi revine nici o competență de dispunere sau de control asupra fondurilor și că acesta nu exercita niciun control în privința cotei de impunere sau a conținutului măsurilor. Astfel, subvențiile în cauză nu sunt imputabile statului. Mai mult, statul nici nu controlează nivelul plăților, nici nu este implicat din punct de vedere organizatoric în LVN.

(78)

S-a explicat, de asemenea, că LVN nu se supune verificărilor organelor statului, ci celor ale Landwirtschaftskammer Hannover, o entitate publică autonomă care nu este deci în mod direct organ al administrației de stat.

(79)

Printr-o altă scrisoare din 8 iulie 2014, prezentând completări ale opiniei sale, LVN face referire la Decizia 2014/416/UE a Comisiei (24) în cauza Val'Hor. În această decizie, Comisia recunoaște că nici puterea statului de a recunoaște o organizație interprofesională, nici ajutorul său în materie de reglementare pentru perceperea „participațiilor” sectoriale (eventual prin prevederea unei posibilități de extindere a acordurilor) nu permit să se concluzioneze că măsurile luate de organizația interprofesională sunt imputabile statului. Răspunsul la întrebarea dacă o participare din partea statului la sistemele de finanțare parafiscale poate face ca avantajele să fie imputabile statului ca „ajutoare de stat” depinde de fiecare caz în parte și de o evaluare de ansamblu stabilită pe baza acestora. Elementele relevante pentru a răspunde la întrebarea dacă s-au acordat sau nu ajutoare de stat au fost mai ales punctele de vedere următoare, astfel cum au fost elaborate de jurisprudență:

(80)

LVN, prin reprezentantul său legal, a analizat situația juridică în alte landuri federale și a ajuns la concluzia că nu sunt îndeplinite indiciile elaborate de jurisprudență pentru a se proba existența ajutorului de stat, astfel încât MFG în ansamblul său nu ar avea caracter de ajutor de stat.

(81)

Conform LVN, asociațiile de la nivelul landului decid, în principal, în privința perceperii taxei de la fermele de lapte. Conform articolului 22 alineatul (1) prima teză din MFG, taxa poate fi percepută numai după consultarea cu asociațiile de la nivelul landului. Conform articolului 22 alineatul (1) a doua teză din MFG, este nevoie de o solicitare a asociației de la nivelul landului pentru a se putea mări taxa.

(82)

În landurile Niedersachsen și Thüringen, modalitățile de percepere a taxei și nivelul de impunere au fost stabilite printr-un Umlageerhebungsverordnung (Regulament privind perceperea taxei)(denumit în continuare „UmlErhVO”), adoptat „în consultare” cu respectivele asociații de la nivelul landului.

(83)

În plus, respectiva asociație de la nivelul landului coordonează utilizarea fondurilor provenite din taxă care trebuie administrate separat [a se vedea articolul 22 alineatul (3) prima teză din MFG], fonduri care din acest motiv erau plătite uneori în contul respectivei asociații a landului [a se vedea, spre exemplu, articolul 3 alineatul (1) al Thüringer UmlErhVO]. Astfel, asociațiile de la nivelul landului elaborează propuneri de utilizare a fondurilor în propria lor sferă de responsabilitate. De exemplu, în Thüringen, acest lucru are loc pe baza cererilor membrilor Landesvereinigung Thüringer Milch (denumită în continuare „LVTM”) (a se vedea punctul 6.3 din Thüringer Arbeitsrichtlinie).

(84)

Propunerile de utilizare elaborate de asociațiile de la nivelul landului sunt însă „stipulate” (în cazul landului Niedersachsen conform punctului 6.2 din Zuwendungsrichtlinie și în cazul landului Thüringen conform articolului 4 din Thüringer UmlErhVO) sau „aprobate”, respectiv „autorizate” (în cazul landurilor Nordrhein-Westfalen și Bavaria) de o agenție a statului. Acest lucru nu justifică însă o influență relevantă a statului, dat fiind că reglementările relevante pentru „controlul” de stat sunt cele de la articolul 22 alineatul (2) din MFG. Prin urmare, reglementările relevante nu le oferă agențiilor statului competența de a direcționa sau de a influența utilizarea fondurilor, ca în cauza Doux Elevage (25).

(85)

Mai mult, fondurile provenite din taxe au fost utilizate, în toate landurile federale, în conformitate cu propunerile de utilizare ale asociațiilor de la nivelul landurilor. Fie și numai acest argument, independent de prevederile legale concrete aplicabile, contrazice ideea că fondurile provenite din taxă sunt suportate de stat (26).

(86)

În conformitate cu afirmațiile LVN, respectivele asociații de la nivelul landului sunt în totalitate private. Conform statutelor lor, asociațiile de la nivelul landurilor sunt considerate reprezentantele intereselor membrilor lor, recrutați exclusiv din sectorul laptelui (inclusiv reprezentanți ai consumatorilor).

(87)

Conform articolului 14 din MFG, asociațiile de la nivelul landurilor sunt organizații „voluntare”, compuse din comunitățile de afaceri din sectorul laptelui și din reprezentanți ai consumatorilor, care reprezintă interesele economice comune ale acestora.

(88)

Asociațiile de la nivelul landurilor se disting de Hoofdbedrijfschap Ambachte, asociația profesională a opticienilor, vizată în cauza Pearle, care avea sarcina de a percepe și de a utiliza o taxă cu caracter obligatoriu menită finanțării măsurilor publicitare. Deși asociația profesională a opticienilor avea statut public, Curtea de Justiție a respins existența unui ajutor de stat, deoarece măsurile publicitare nu erau finanțate din fonduri puse la dispoziție de autoritățile naționale, ci din contribuțiile antreprenorilor din sector (27).

(89)

Asociațiile de la nivelul landului, în calitatea lor de organizații competente în contextul colectării și utilizării taxei pe lapte, se disting și de comitetele economice agricole vizate în cauza Plans de Campagne, care nu se implicau în stabilirea măsurilor și nici nu dispuneau de o marjă de manevră în privința aplicării măsurilor (28).

(90)

Asociațiile de la nivelul landurilor sunt organizații complet private, fără nici o implicare a statului, care decid ca atare pe propria răspundere în privința taxei pe lapte și a utilizării ei.

(91)

În plus, favorizarea sectorului laptelui nu aduce prejudicii resurselor financiare publice, deoarece taxa pe lapte este percepută de la cei din sectorul laptelui; în consecință, „favorizarea” selectivă este compensată printr-o sarcină selectivă. Prin urmare, nu există un tratament preferențial și nici o distorsionare a concurenței, deoarece „avantajele” de care beneficiază fermele de lapte și producătorii de lapte compensează în totalitate aceste efecte prin plata taxei.

(92)

În cauza Vent de Colère, Curtea de Justiție a confirmat, printre altele, că un sistem de taxe are caracter de ajutor de stat pentru că sarcinile, spre deosebire de legislația anterioară, nu sunt compensate numai prin taxele plătite de membrii sectorului economic vizat (în speță energie) ci, după o modificare a legii, și prin contribuțiile tuturor consumatorilor finali de energie cu reședința pe teritoriul național (29).

(93)

Mai mult, conform afirmațiilor LVN, nu există ajutor de stat, dacă este vorba de „măsuri organizate colectiv”, care sunt aplicate în interesul unui anumit sector și finanțate din contribuțiile operatorilor din sectorul profesional respectiv.

(94)

Toate măsurile contestate au servit la promovarea laptelui ca produs și, prin urmare, la promovarea interesului colectiv al sectorului laptelui. Parțial, aceste măsuri protejează în același timp și interesele consumatorilor, pentru că cele două obiective nu se pot separa, interesele sectorului laptelui și cele ale consumatorilor din acest sector fiind echivalente.

(95)

Rolul statului se limitează la a oferi sectorului laptelui un mecanism de compensare legal prin MFG. Acest mecanism garantează că membrii sectorului laptelui, care beneficiază de pe urma măsurilor aplicate în favoarea laptelui ca produs, plătesc o contribuție corespunzătoare menită să acopere cheltuielile. Astfel, statul, ca și în cauzele Pearle, Doux Elevages și VaľHor, nu este decât un instrument care conferă un caracter obligatoriu mecanismului de compensare adoptat într-un cadru economic privat, stabilindu-se astfel o repartizare corectă a sarcinilor (30).

(96)

Inițiativa taxei provine de la asociațiile de la nivelul landurilor, ea aparținând deci sectorului economic privat. Astfel, taxa este percepută conform articolului 22 din MFG numai în „consultare” cu asociațiile de la nivelul landurilor. Asociațiile de la nivelul landului nu sunt constituite ca urmare a prevederilor statului, ci sunt organizații „voluntare” ale părților interesate din sectorul laptelui (articolul 14 din MFG). În această privință, este clar documentată situația din landul Thüringen, unde asociația a fost recunoscută de abia în anul 1999. La solicitarea Thüringer Bauernverbandes, ministerul de resort întreprinde demersurile oficiale necesare din punct de vedere tehnico-administrativ, pentru a se putea încasa taxa de la fermele de lapte și de la centrele de colectare a laptelui. Acest lucru demonstrează foarte clar că taxa pe lapte este un mecanism de compensare pur privat, pentru care statul acționează doar ca „instrument” menit să impună obligativitatea taxei (31).

(97)

LVN a arătat, într-o sinteză, care sunt, în opinia sa, asemănările, respectiv deosebirile dintre diversele cauze, pe de o parte, și MFG, pe de altă parte.

(98)

În cauza VaľHor (Decizia 2014/416/UE) (rezultatul: nu s-a acordat ajutor de stat), ca și în cazul taxei pe lapte, resursele au fost percepute și alocate în principal prin intermediul unei organizații interprofesionale private, voluntar constituite; posibilitatea, prevăzută de legislație, a unei recunoașteri de către stat a organizației interprofesionale private nu permitea să se tragă concluzia unui exercițiu de control din partea statului; resursele proveneau integral din contribuțiile percepute de la operatorii economici; statul nu putea, în fapt, să dispună de resursele respective pentru a acorda sprijin întreprinderilor particulare, iar organizația interprofesională decidea ea însăși în legătură cu atribuirea resurselor.

(99)

În cauza Vent de Colère (C-262/12) (rezultatul: s-a acordat ajutor de stat), spre deosebire de situația taxei pe lapte, cota de impunere a fost stabilită unilateral prin decret ministerial, fără influența sectorului privat; exista o garanție de stat; resursele erau administrate de un organism public și existau mecanisme de control care pot impune sancțiuni.

(100)

În cauza Doux Elevage (C-677/11) (rezultatul: nu s-a acordat ajutor de stat), ca și în cazul taxei pe lapte, resursele au fost percepute și alocate în principal prin intermediul unei organizații private, voluntar constituite; posibilitatea, prevăzută de legislație, a unei recunoașteri de către stat a organizației interprofesionale private nu permitea să se tragă concluzia unui exercițiu de control din partea statului; resursele proveneau integral din contribuțiile percepute de la operatorii economici; statul nu putea, în fapt, să dispună de resursele respective pentru a acorda sprijin întreprinderilor particulare, iar organizația interprofesională decidea ea însăși în legătură cu atribuirea resurselor.

(101)

În cauza Plans de Campagne (T-139/09) (rezultatul: s-a acordat ajutor de stat), contrar perceperii taxei pe lapte, suma contribuției a fost stabilită de o autoritate publică; contribuțiile erau completate din resurse ale statului; statul definea o serie de măsuri (ștampila controlorului din partea statului etc.); comitetele sectorului economic în cauză nu participau la definirea acestor măsuri și nu dispuneau de nicio marjă de manevră în ceea ce privește aplicarea lor și un delegat al ministerului lua parte la reuniunile comitetelor.

(102)

În cauza Pearle (C-345/02) (rezultatul: nu s-a acordat ajutor de stat), ca și în cazul perceperii taxei pe lapte, resursele erau exclusiv utilizate în beneficiul sectorului economic în cauză; o asociație care reprezenta un sector economic anume ceruse unui organism public dreptul de a percepe contribuții pentru a pune în aplicare anumite măsuri în beneficiul acestui sector economic; și, contrar perceperii de taxe pe lapte, o asociație profesională de drept public, și nu privat, juca un rol esențial în perceperea și colectarea impunerii obligatorii, astfel încât cauza Pearle pare, în acest sens, mai problematică decât perceperea de taxe pe lapte.

(103)

Inițial, Germania nu a răspuns la observațiile părților interesate, transmise în februarie 2014. Germania a prezentat următoarele comentarii la observațiile suplimentare ale LVN, transmise în 8 iulie 2014, la care a răspuns prin scrisoarea din 3 decembrie 2014.

(104)

În explicațiile lor oferite cu ocazia procedurii de examinare privind taxa pe lapte în conformitate cu MFG, landurile federale s-au concentrat pe două aspecte: pe de o parte, pe conformitatea măsurilor puse în aplicare cu dispozițiile materiale ale dreptului privind ajutoarele de stat (mai ales compatibilitatea acestora cu dispozițiile Regulamentului de exceptare agricolă și ale cadrului agricol în vigoare) și, pe de altă parte, pe întrebarea dacă exista un avantaj pertinent din punctul de vedere al dreptului privind ajutoarele de stat, în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(105)

Observațiile LVN din 8 iulie 2014 și practica decizională actuală a instanțelor europene constituie ocaziile perfecte de a prezenta observații suplimentare esențiale la întrebarea dacă s-a acordat ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE și mai ales dacă ajutorul a fost acordat „din fonduri de stat”.

(106)

Observațiile LVN din 8 iulie 2014 și analiza hotărârilor mai sus amintite arată că este cel puțin îndoielnic că ajutorul de stat ar fi fost „acordat din fonduri de stat”, drept pentru care perceperea și utilizarea taxei pe lapte nu reprezintă ajutor de stat. Motivele sunt următoarele:

(107)

Așa cum rezultă din cauza Val'Hor [Decizia 2014/416/UE] și cauza Doux Élevage (C-677/11), în cazul măsurilor finanțate și aplicate de asociații profesionale private nu este vorba de ajutoare de stat. Asociațiile din sectorul laptelui din landurile federale sunt organizații care pot fi considerate ca fiind comparabile cu cele menționate în hotărârile citate. Organismele statului nu au fost niciodată membre ale unor astfel de organizații. Acestea iau parte la reuniuni, însă fără a avea drept de vot, cu statut de invitat. Implicarea organismelor statului în aplicarea taxei pe lapte, respectiv în monitorizarea respectării condițiilor legale prevăzute de MFG, nu schimbă cu nimic rolul asociațiilor de la nivelul landului de a acționa ca entitate competentă în selectarea proiectelor.

(108)

În fapt, respectivele asociații coordonează perceperea taxei și determină utilizarea acesteia. Statul nu exercită, în realitate, nicio influență în ceea ce privește „controlul” sau „adoptarea” propunerilor asociațiilor de la nivelul landurilor de către organismele statului, dat fiind că acestea din urmă acționează doar în cadrul fixat prin articolul 22 alineatul (2) din MFG și că ele au ca obiectiv monitorizarea respectării dispozițiilor juridice ale articolului 22 din MFG. Fondurile provenite din taxa pe lapte au fost utilizate în conformitate cu propunerile de utilizare ale asociațiilor de la nivelul landurilor, ceea ce contrazice clar ideea implicării statului în respectivele fonduri, conform cu Hotărârii din 16 mai 2002 în cauza Stardust Marine (C-482/99).

(109)

Asociațiile de la nivelul landurilor sunt organizații în totalitate private. Acest fapt, precum și constatarea că asociațiile sunt cele care coordonează taxa pe lapte și utilizarea ei, indică clar faptul că, în conformitate cu cauza de mai sus, taxa pe lapte nu reprezintă ajutor de stat.

(110)

Un argument în plus împotriva existenței ajutorului de stat este că fondurile provenite din taxa pe lapte sunt fonduri în totalitate private. Este vorba de fonduri care provin din activele întreprinderilor private care plătesc taxa. În cazul taxei pe lapte, nu există o subvenție sau o garanție de stat așa cum există în cauzele Vent de Colère (C-262/12) și Plans de Campagne (T-139/09), în cazul cărora existența unui ajutor de stat a fost recunoscută exact din acest motiv.

(111)

În cazul taxei pe lapte, este vorba de o măsură colectivă, la scara unui întreg sector profesional, fapt care contrazice existența unui ajutor de stat, în conformitate cu jurisprudența recentă [Decizia 2014/416/UE (Val'Hor) și C-677/11 (Doux Élevage)].

(112)

De asemenea, stă sub semnul îndoielii existența unei măsuri de favorizare, condiție necesară și obligatorie pentru confirmarea existenței unui ajutor de stat. Avantajele de care beneficiază fermele de lapte și producătorii de lapte sunt anulate în întregime, sau sunt „neutralizate”, de taxele pe lapte aplicate fermelor de lapte și, indirect, producătorilor din sectorul laptelui Pentru aceeași interpretare pledează și Hotărârea Curții din 19 decembrie 2013 (C-262/12; „Vent de Colère”), unde s-a tras concluzia existenței unui ajutor de stat, în măsura în care impunerile nu erau imputate doar actorilor din sectorul economic, ci și tuturor consumatorilor de electricitate de pe teritoriul național.

(113)

Din aceste elemente care rezultă parțial și din noua analiză a sistemului de taxare a laptelui și din menținerea poziției inițiale a landurilor federale vizate, reiese faptul că există o serie de îndoieli cu privire la existența ajutorului de stat în cazul sistemului de taxare a laptelui. Comisia Europeană trebuie să răspundă la întrebarea dacă s-au acordat în acest caz ajutoare de stat și mai ales dacă sunt îndeplinite condițiile pentru „resurse de stat”.

(114)

În temeiul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, sunt incompatibile cu piața comună, în măsura în care afectează schimburile dintre statele membre, ajutoarele acordate de statele membre sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau care amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a anumitor sectoare de producție.

(115)

Pe baza informațiilor disponibile și, mai ales, a observațiilor transmise de părțile implicate și de autoritățile germane, se examinează dacă taxa pe lapte implică cheltuieli din resursele de stat conform articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(116)

În conformitate cu jurisprudența constantă, nu este adecvată diferențierea între cazurile unde ajutorul de stat a fost acordat direct și cele unde acesta este acordat de o entitate publică sau privată, desemnată sau instituită de statul în cauză în acest scop (32). Pentru ca avantajele să poată fi calificate drept ajutor de stat în înțelesul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, acestea trebuie, în primul rând, să fie acordate, în mod direct sau indirect, prin intermediul resurselor de stat și, în al doilea rând, să fie imputabile statului (33).

(117)

În privința măsurilor descrise în secțiunea 2 a prezentei decizii, se constată că măsurile de sprijin sunt acordate pe baza dispozițiilor legale ale landurilor federale în cadrul juridic al MFG.

(118)

În special, MFG prevede, la articolul 22 alineatul (1) prima teză, că guvernele landurilor pot percepe de la exploatații, centre de colectare a laptelui și fabrici de unt taxe de până la 0,1 cenți per kilogram de lapte livrat, în comun și după consultarea cu asociația de la nivelul landului sau cu organizațiile profesionale, în scopul finanțării sectorului laptelui. Conform articolului 22 alineatul (1) a doua teză din MFG, guvernele landurilor pot percepe, la cererea asociației de la nivelul landului sau a organizațiilor profesionale, taxe comune de până la 0,2 cenți per kilogram de lapte livrat, dacă taxele prevăzute la prima teză nu sunt suficiente pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute.

(119)

Guvernele landurilor colectează taxa pe lapte „în consultare” cu respectiva asociație de la nivelul landului respectivă. Consultarea însă reprezintă o formă de participare net mai slabă decât acordul. În timp ce un „acord” înseamnă că este necesară adoptarea unui act juridic (pentru ca acordul să fie legal) cu acordul unei alte entități (de exemplu, un organ legislativ sau o autoritate), o decizie care trebuie luată „după consultarea” cu o altă entitate nu depinde de acordul entității respective. În dreptul administrativ german se diferențiază între formele de participare conform acestui criteriu (34). Pentru că articolul 22 alineatul (1) prima teză din MFG prevede consultarea ca formă de participare, competența de a percepe taxa, precum și decizia de a o percepe le revin guvernelor de land (35). Asociațiile de la nivelul landului însă sunt responsabile doar să pregătească și să aplice din punct de vedere tehnic măsurile care trebuie luate în conformitate cu articolul 22 [articolul 14 alineatul (1) din MFG], supunându-se astfel monitorizării autorității superioare de la nivelul landului [articolul 14 alineatele (2), (4) din MFG].

(120)

Temeiul juridic pentru perceperea unei taxe pe lapte în fiecare land federal îl reprezintă așadar regulamentele landurilor, care reglementează detaliile legate de perceperea taxei, inclusiv valoarea acesteia (36). Astfel, statul (reprezentat prin respectivul guvern al landului) este cel care reglementează perceperea taxei. Așa cum se explică la considerentul 119 de mai sus, faptul că regulamentele sunt adoptate după consultare cu respectivele asociații din sectorul laptelui nu schimbă cu nimic situația.

(121)

În cazul de față, taxa este percepută de la întreprinderi private. Încasările din această taxă intră în bugetul landului respectiv înainte de a fi utilizate pentru finanțarea diverselor măsuri de sprijin și ele trebuie administrate separat conform articolului 22 alineatul (3) prima teză din MFG. Conform articolului 23 din Regulamentele financiare în cauză (a se vedea considerentul 25), cheltuielile și angajamentele de plată pentru servicii furnizate de entități din afara administrației landului pentru îndeplinirea anumitor scopuri (subvenții) se pot face numai dacă landul are un interes deosebit ca entitatea externă să îndeplinească obligațiile care nu pot fi îndeplinite fără subvenții sau dacă ele nu pot fi îndeplinite la un nivel suficient. Această prevedere presupune faptul că statul are un interes în a se aplica măsurile.

(122)

Ca răspuns la argumentele aduse de părțile implicate și de Germania, Comisia constată următoarele:

(123)

Afirmația MPBW conform căreia sistemul de taxare a laptelui nu constituie o povară asupra bugetului de stat al landului Baden-Württemberg (considerentele 60-63) este infirmată în primul rând de faptul că fondurile provenite din taxa pe lapte sunt înregistrate în buget într-o rubrică distinctă (considerentul 61). În general, chiar și atunci când resursele utilizate pentru subvenție provin dintr-o contribuție (cu scop determinat) (taxă) plătită de persoane particulare, există motiv să se considere că bugetul de stat este afectat de această povară și că, prin urmare, resursele de stat sunt angajate, imediat ce aceste resurse sunt în prealabil vărsate la buget. Aici este o diferență esențială față de cauza invocată de MPBW, PreussenElektra, unde era vorba de un sistem de remunerare minimă, în cadrul căruia resursele financiare litigioase nu erau niciodată vărsate în bugetul de stat, iar statul nu le controla în nici un fel (nici chiar prin intermediul părților terțe). Prin urmare, utilizarea resurselor de stat era exclusă în cazul respectiv (37).

(124)

În plus, simplul fapt că MPBW nu a primit, în afara resurselor provenite din taxele pe lapte, plăți provenite din resursele fiscale sau din alte resurse de stat pentru efectuarea de teste de calitate a laptelui nu permite să se concluzioneze că plățile litigioase nu constituie resurse de stat. Conform practicii decizionale relevante a Comisiei, măsurile finanțate exclusiv din resurse parafiscale sunt considerate ajutoare de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) teza (1) din TFUE (38).

(125)

În ceea ce privește afirmația LVN conform căreia guvernele landurilor au competență decizională relevantă în ceea ce privește perceperea taxei de la fermele de lapte (considerentele 82-86 și 91), Comisia constată că statul federal, prin articolul 22 alineatul (1) din MFG, deci prin instrumente legislative, a împuternicit guvernele landurilor să perceapă o taxă pe lapte. Prevederea stabilește, printre altele, că taxa pe lapte este de regulă de până la 0,1 cenți per kilogram și că, la cererea comună a asociației de la nivelul landului sau a organizațiilor profesionale, guvernele landurilor pot percepe taxe de până la 0,2 cenți per kilogram de lapte livrat.

(126)

Mai mult, MFG stabilește, la articolul 22 alineatul (2) punctele 1-6, care sunt scopurile în care pot fi utilizate resursele provenite din taxa pe lapte.

(127)

Conform articolului 22 alineatul (3) a treia teză din MFG, înainte de utilizarea resurselor, trebuie consultate asociația de la nivelul landului sau organizațiile profesionale.

(128)

Rezultă de aici că statul (la nivel federal) a acordat desigur asociațiilor de la nivelul landurilor anumite drepturi participative, dar el a stabilit, totodată, un cadru legal clar pentru fixarea cotelor de impunere pentru taxa pe lapte și pentru utilizarea resurselor, elemente asupra cărora decid guvernele landurilor respective (sau, prin delegare, autoritățile superioare ale landurilor). Așadar, nu ar fi posibil, de exemplu, ca la cererea asociațiilor de la nivelul landurilor, cota de impunere să se mărească pentru a atinge mai mult de 0,2 cenți pe kilogram sau ca resursele să fie utilizate în alte scopuri decât cele stipulate la articolul 22 alineatul (2) punctele 1-6 din MFG. În plus, în privința utilizării, obligația de consultare impusă de lege [articolul 22 alineatul (3) a treia teză din MFG] nu atrage după sine obligația de a urma poziția exprimată de entitățile consultate. Decizia finală în privința utilizării resurselor este luată de respectivele autorități ale landului, deci de către stat.

(129)

În acest sens există o diferență esențială față de cauza Doux Elevage, citată de LVN. Statul reglementează perceperea taxei pe lapte și utilizarea resurselor provenite din taxă la două niveluri: la nivelul statului federal și la nivelul landului. În Germania, legiuitorul nu a prevăzut numai competența de percepere a taxei acordată guvernului de land, ci a și limitat la nivelul landului, prin lege federală, marja de manevră privind utilizarea resurselor generate de taxă. Asociațiile de la nivelul landului nu pot încerca să solicite modificarea scopurilor de utilizare a finanțării stabilite la articolul 22 alineatul (2) punctele 1-6 din MFG. Nu apare o astfel de limitare din partea statului în cauzele Val'Hor și Doux Elevage.

(130)

În continuare, MFG nu poate fi înțeleasă ca un simplu instrument pentru punerea în aplicare a intereselor strict economice ale unei organizații profesionale. Astfel, articolul 14 din MFG stabilește că, în cadrul acestor asociații trebuie să fie reprezentate organizațiile din agricultură, fermele și comercianții din sectorul laptelui, dacă aceștia doresc să participe, dar trebuie asigurată și o reprezentare adecvată a consumatorilor în cadrul organelor asociației. Prin aceste dispoziții privind participarea și reprezentarea, legiuitorul (adică statul) se asigură că atunci când se urmăresc obiectivele care vizează interesul comun menționate în MFG sunt reprezentate toate interesele care depășesc sfera simplei finanțări a unui sector economic.

(131)

Spre deosebire de cauza Doux Elevage, în cazul obiectivelor de finanțare stipulate de MFG, nu este vorba de scopuri pe care să le fi stabilit și introdus înseși organizațiile profesionale (39). În special obiectivele stabilite la articolul 22 alineatul (2) punctul 1 [„Promovarea și menținerea calității în conformitate cu dispozițiile articolului 10 din lege sau cu articolul 37 din Legea privind laptele din 31 iulie 1930 (Reichsgesetzbl. I, p. 421)”] și punctul 2 („Ameliorarea igienei în procesele de obținere, livrare, prelucrare și desfacere a laptelui și a produselor din lapte”), spre deosebire de cauza Doux Elevage, au caracteristici care fac parte dintr-un set de politici definite (40) de autoritățile statului și care fac trimitere la sarcini ale puterii publice, care nu pot fi încredințate asociațiilor de la nivelul landului, în conformitate cu articolul 14 alineatul (3) din MFG.

(132)

Tot spre deosebire de cauza Doux Elevage, asociațiile de la nivelul landurilor nu trebuie să urmeze procedura judiciară civilă sau comercială normală pentru a recupera taxa în cazul neplății (41). Articolul 23 alineatul (2) din MFG stabilește că perceperea taxei se poate face în conformitate cu prevederile Codului Fiscal și metodologiei de aplicare a acestuia. Landurile vizate au stabilit în regulamentele relevante privind perceperea taxei pe lapte o procedură de recuperare în conformitate cu dispozițiile Codului Fiscal și metodologiei de aplicare a acestuia (42). În sistemul juridic german, Codul Fiscal face parte din dreptul public. În Germania, datoriile publice sunt executate pe căi administrative, în schimb cele ce țin de dreptul civil sunt executate pe căi judecătorești. Calea administrativă, în comparație cu calea judecătorească, reprezintă o metodă executorie mai eficientă, deoarece autoritatea publică respectivă poate crea ea însăși un titlu executoriu prin adoptarea unui act administrativ (43) care, în cazul datoriilor ce țin de dreptul civil, trebuie soluționate prin intermediul unei instanțe de judecată (44). Acest lucru arată că statul este interesat ca taxele să fie percepute cât mai eficient și complet (și eventual recuperate), pentru a putea garanta realizarea în timp real a obiectivelor statului finanțate din resursele provenite din taxă.

(133)

Astfel este combătută afirmația LVN conform căreia resursele provenite din taxa pe lapte nu reprezintă resurse de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(134)

Rezultă de aici că încasările din taxa pe lapte trebuie considerate ca făcând obiectul controlului oficial (45) și că măsurile finanțate din resurse care provin din taxa pe lapte au beneficiat de ajutoare de stat și că ele sunt imputabile statului.

(135)

În plus, acest lucru este valabil cu atât mai mult în cazul finanțării testelor de calitate a laptelui din Bavaria, unde s-au folosit resurse de la bugetul general. Este vorba și aici de resurse de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(136)

Beneficiarii plăților din resurse de stat sunt, în primul rând, MPBW și MPBY. Acestea desfășoară teste de laborator, la solicitarea statului. Aceste de teste de laborator sunt însă, în cele din urmă, în beneficiul fermelor de lapte, dat fiind că acestea sunt obligate prin lege să testeze laptele care li s-a livrat. Testele de laborator reprezintă, așadar, servicii pe care MPBW și MPBY le furnizează fermelor de lapte. Fermele de lapte pot fi deci considerate ca fiind beneficiare ale unor ajutoare de stat sub formă de servicii. Fără îndoială, este vorba de resurse de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. Orice posibil avantaj este acordat în acest sens numai „anumitor întreprinderi”, pentru că, pe lângă sectorul laptelui, Germania dispune de multe alte sectoare economice care nu beneficiază de măsurile în discuție. Prin urmare, posibila acordare de avantaje este selectivă.

(137)

Conform articolului 1 alineatul (1) din MGV, fermele de lapte trebuie, în calitate de părți industriale care achiziționează lapte, trebuie să testeze sau să trimită spre testare orice lapte livrat. Ca și în cazul testării proprii, unde fermele trebuie să suporte singure costurile, în cazul trimiterii laptelui către un organism de testare, costurile sunt considerate costuri de producție tipice, pe care trebuie de obicei să le suporte întreprinderile vizate, adică fermele de lapte, ca entități obligate să efectueze testele în temeiul legislației naționale. De aceea, Comisia consideră că exploatațiilor din Baden-Württemberg li se acordă un avantaj prin acoperirea costurilor testelor de laborator din resurse provenite din taxele pe lapte, precum și, în Bavaria, din resurse provenite din taxele pe lapte și de la bugetul general, și că acest avantaj are efect selectiv, așa cum se explică la considerentul 136.

(138)

În acest context, mai trebuie examinat dacă testele de laborator efectuate au legătură cu activitățile economice.

(139)

Germania susține că testele de calitate a laptelui îndeplinesc sarcinile statului în cadrul efectuării de teste de calitate a laptelui (a se vedea considerentul 26 de mai sus). Într-adevăr, testele de calitate a laptelui se efectuează în baza normelor de drept public, adică a MGV. Obligația de testare stabilită la articolul 1 alineatul (1) din MGV urmărește un obiectiv public (asigurarea calității laptelui, articolul 10 din MFG) și poate, în calitatea sa de obligație publică, să facă obiectul măsurilor de executare prevăzute de sancțiunile administrative. De aici nu se poate deduce însă că finanțarea din taxe a testelor de calitate a laptelui nu se situează în contextul activităților economice desfășurate de întreprinderi (46). Mai degrabă, este vorba de una dintre numeroasele dispoziții legale (de exemplu, securitatea producției, standardele de mediu etc.), pe care trebuie să le respecte participanții din sectorul economic (în acest caz, fermele de lapte) în cadrul activității economice. În plus, testele de calitate a laptelui nu reprezintă o activitate care să facă parte din sarcinile specifice ale statului în sensul explicațiilor de la punctul (16) din Comunicarea Comisiei privind aplicarea normelor Uniunii Europene în materie de ajutor de stat compensației acordate pentru prestarea de servicii de interes economic general (47).

(140)

Articolul 1 alineatul (1) din MGV justifică obligativitatea testelor de calitate pentru fermele de lapte. De obligativitatea testelor de calitate se leagă obligația de a acoperi costurile testelor, așadar costurile testelor de laborator care apar pentru testele de calitate a laptelui (a se vedea considerentul 137 de mai sus). Acest fapt rezultă clar din faptul că efectuarea testelor este condiția pentru ca fermele să poată vinde laptele testat corespunzător. Întreprinderile trebuie însă să suporte cheltuielile pentru comercializarea produsului lor ca fiind costuri de producție tipice. În consecință, și în alte landuri decât Baden-Württemberg și Bavaria, unde MGV are aceeași valabilitate, fermelor de lapte nu li se acordă resurse din taxa de lapte, ceea ce înseamnă că acestea nu sunt scutite de cheltuieli, pe care în mod normal trebuie să le suporte. Vânzarea laptelui de către fermele de lapte este fără îndoială o activitate economică. Prin acoperirea costurilor de testare din resurse provenite din taxa pe lapte, fermele de lapte din Baden-Württemberg și Bavaria sunt scutite de costurile pe care în mod normal le-ar fi suportat în cadrul activităților economice pe care le desfășoară.

(141)

Cu privire la afirmația Germaniei conform căreia legislația federală nu constituie cadrul de referință al obligației de a suporta costurile impuse fermelor de lapte și deci că nu se poate verifica selectivitatea (considerentele 31-38), se constată că obligația de testare din care rezultă obligația de acoperire a costurilor este reglementată în ultimă instanță de dreptul federal, adică de articolul 1 alineatul (1) din MGV.

(142)

Conform celor menționate anterior, MGV stabilește la articolul 1 alineatul (1) o obligație de testare pentru fermele de lapte pentru laptele care li se livrează (a se vedea și considerentele 139 și 142). Articolul 6 din MGV acordă landurilor anumite competențe, mai ales în ceea ce privește reglementarea prelevării de probe în conformitate cu articolul 2 din MGV; astfel de reglementări nu pot însă să intre în contradicție cu MGV și nici cu articolul 1 din MGV.

(143)

În același context, cu referire la chestiunea delimitării competențelor între statul federal și landuri, Germania a făcut trimitere la articolul 10 alineatul (2) din MFG (considerentul 37). Această dispoziție stipulează că guvernele landurilor pot adopta prevederi legate de testele de calitate a laptelui, în măsura în care aceste prevederi nu au fost adoptate de ministerul federal. Conform celor precizate anterior, ministerul federal de resort a făcut însă acest lucru prin MGV. Guvernele landurilor sunt împuternicite să perceapă taxa în temeiul articolului 22 alineatul (1) prima teză din MFG. În același timp, MFG limitează însă autonomia landurilor în ceea ce privește cota de impunere și măsurile finanțate conform articolului 22 alineatul (2) punctele 1-6 din MFG.

(144)

Cu privire la cauza citată de Germania în acest context, Portugalia/Comisia (48) (considerentele 31-38), Comisia constată că, în cauza citată, se amintește de un sistem fiscal diferențiat, situație clar diferită de cauza de față. În cazul în care constatările din cauza Portugalia/Comisia sunt transpuse faptelor cauzei, astfel cum încearcă să facă Germania, obligația de suportare a costurilor vizată la articolul 1 alineatul (1) din MGV, menționată mai sus, ar constitui cadrul de referință în sensul punctului 64 al hotărârii în cauza de față. Acest cadru de referință a fost însă reglementat de statul federal, adică în sensul cauzei Portugalia/Comisia, prin „reglementare la nivel central”. În virtutea unei lecturi a contrario a punctului 64, o rambursare a costurilor corespondente pornind de la resursele provenite din taxa pe lapte duce, în consecință, la un avantaj selectiv.

(145)

În continuare, Comisia este de părere că existența unei favorizări selective nu poate fi negată, deoarece fermele de lapte au plătit contravaloarea controalelor efectuate prin taxa pe lapte percepută. Mai mult, Comisia contrazice afirmația Germaniei și a MPBW conform căreia cheltuielile ar corespunde efortului economic concret pentru serviciile furnizate în schimbul taxei (considerentul 39). Așa cum reiese din capitolul 2.6. din decizia de deschidere a procedurii, resursele provenite din taxa pe lapte sunt folosite pentru finanțarea unei multitudini de submăsuri. Prin însăși natura submăsurilor, avantajele pe care fiecare întreprindere le are de pe urma anumitor submăsuri nu corespunde în mod necesar sumelor plătite anterior sub formă de taxă. În cazul Bavariei, se adaugă și faptul că finanțarea nu se face numai din resurse provenite din taxă, ci și din resurse suplimentare provenind de la bugetul general și astfel este exclusă de la bun început „compensarea”.

(146)

Prin urmare, Comisia constată faptul că fermele de lapte din Baden-Württemberg și Bavaria au fost favorizate selectiv prin acoperirea costurilor aferente testelor de calitate a laptelui din resurse provenite din taxa pe lapte.

(147)

În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, consolidarea poziției concurențiale a unei întreprinderi ca urmare a acordării unui ajutor de stat denotă, în general, o denaturare a concurenței în raport cu alte întreprinderi concurente care nu ar beneficia de acest ajutor (49). Orice ajutor de stat acordat unei întreprinderi active pe o piață unde au loc schimburi comerciale în interiorul Uniunii poate afecta schimburile comerciale între statele membre (50), chiar și atunci când întreprinderile favorizate nu iau parte direct la schimburile comerciale intracomunitare (51). În perioada 2001-2012, schimburile comerciale cu produse agricole din interiorul Uniunii au luat o amploare substanțială. Astfel că, de exemplu, importurile și exporturile intracomunitare de produse în și din Germania, care corespund poziției 0401 din Nomenclatura combinată (Lapte și smântână din lapte, neconcentrate, fără adaos de zahăr sau alți îndulcitori), (52) au ajuns în anul 2011 la 1 200 milioane de euro, respectiv la 957 milioane de euro (53).

(148)

Măsurile analizate în prezenta decizie au servit la sprijinirea de activități în sectorul agricol. A fost vorba în special de activități ale fermelor de lapte. În interiorul Uniunii, a avut loc un volum considerabil de schimburi comerciale cu produse din lapte, așa cum s-a arătat mai sus. Prin urmare, Comisia este de părere că măsurile în discuție au natura de a afecta schimburile comerciale dintre statele membre.

(149)

Dat fiind volumul mare de schimburi comerciale cu produse agricole, se poate porni de la premisa că submăsurile în cauză au denaturat concurența sau amenințau să o denatureze și că ele au fost de natură să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre.

(150)

Conform articolului 108 alineatul (1) din TFUE, Comisia trebuie să analizeze permanent ajutoarele existente în colaborare cu statele membre. În acest scop, Comisia poate solicita statelor membre toate informațiile necesare pentru verificarea normelor privind ajutoarele existente și, dacă este cazul, poate propune măsuri adecvate.

(151)

Conform articolului 1 litera (b) punctul (i) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, conceptul de „ajutor existent” cuprinde ajutoarele care au existat înainte de intrarea în vigoare a tratatului în statul membru și care se aplică și ulterior intrării în vigoare a tratatului.

(152)

Conform articolului 1 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 însă, orice modificare a unui ajutor existent duce la calificarea acestuia ca „ajutor nou”. Conform articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei (54) se consideră modificarea a unui ajutor existent „orice schimbare, alta decât modificările de natură pur formală sau administrativă care nu pot afecta evaluarea compatibilității măsurii de ajutor cu piața comună”.

(153)

În conformitate cu jurisprudența (55), reglementarea inițială se transformă într-o reglementare privind un ajutor nou atunci când modificarea privește fondul acesteia; nu poate fi vorba însă despre o astfel de modificare, dacă elementul nou poate fi clar separat de reglementarea inițială.

(154)

Conform articolului 108 alineatul (3) din TFUE, toate ajutoarele noi trebuie notificate Comisiei și nu pot fi aplicate înainte de a fi aprobate de către Comisie (interdicție de punere în aplicare).

(155)

Conform articolului 1 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, un ajutor nou care contravine articolului 108 alineatul (3) din TFUE constituie un ajutor ilegal.

(156)

Pe baza MFG și în cadrul competențelor delegate, ministerul federal de resort și landurile (a se vedea considerentul 24 de mai sus) au adoptat dispoziții de punere în aplicare care reprezintă temeiul juridic pentru submăsurile analizate în prezenta decizie. Cu excepția MFG (care este numai o reglementare-cadru și o normă de delegare pentru reglementările de la nivelul landurilor, dar care nu reglementează direct sprijinul financiar), autoritățile germane nu au prezentat alte informații care să dovedească faptul că există un temei juridic adoptat înainte de 1958 al cărui conținut să se fi aplicat încă nemodificat în intervalul care face obiectul examinării. Regulamentele aplicabile în fiecare land sunt din anii 2004 (Baden-Württemberg) și 2007 (Bavaria) (a se vedea considerentul 24). Temeiul juridic pentru aplicare sunt regulamentele privind bugetul landurilor care, din punct de vedere al scopurilor de utilizare, trebuie să respecte cadrul de la articolul 22 alineatul (2) din MFG. Pe această bază, autoritățile landului au aprobat ulterior în anul bugetar respectiv utilizarea resurselor, prin decizia privind utilizarea. Astfel, în cazul măsurilor în discuție este vorba de ajutoare noi care se făceau obiectul obligației de raportare conform articolului 108 alineatul (3) din TFUE. Pentru că Germania nu a notificat însă reglementarea care face obiectul examinării privind ajutorul, acesta este ilegal [articolul 1 litera (f) din Regulamentul 659/1999].

(157)

Prin urmare, nu este necesară discutarea afirmației Germaniei conform căreia submăsurile BW 1 și BY 1 examinate nu fac parte din măsurile adecvate (considerentele 50-56), pentru că această afirmație se bazează pe ipoteza că este vorba în principiu de ajutoare existente, ceea ce nu este cazul, după cum se explică mai sus.

(158)

Ajutoarele acordate pentru a acoperi costurile testelor de calitate a laptelui în perioada 28 noiembrie 2001-31 decembrie 2006 au fost evaluate de Comisie în lumina Orientărilor 2000-2006 și în cadrul Deciziei din 17 iulie 2013 [C(2013) 4457 final] ca fiind aprobate din punctul de vedere al compatibilității cu piața internă (considerentele 162 până la 165 din decizia pozitivă).

(159)

În temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat, ajutoarele care au în vedere facilitarea dezvoltării anumitor activități sau a anumitor regiuni economice pot fi considerate compatibile cu piața internă atunci când acestea nu afectează condițiile schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun.

(160)

Conform notei Comisiei privind regulile aplicabile pentru determinarea ajutoarelor de stat ilegale (56), ajutoarele de stat ilegale în sensul articolului 1 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 sunt evaluate pe baza regulilor în vigoare la momentul acordării ajutorului.

(161)

Ajutoarele acordate începând cu 1 ianuarie 2007 sunt evaluate în lumina Orientărilor 2007-2013.

(162)

În decizia de deschidere a procedurii, Comisia și-a exprimat îndoiala în privința compatibilității ajutoarelor acordate începând cu 1 ianuarie 2007 pentru testele de calitate a laptelui cu piața internă (considerentele 166 și 167 din decizia de deschidere).

(163)

Așa cum s-a evocat în decizia de deschidere a procedurii, Comisia constată că ajutoarele acordate pentru controalele de rutină la lapte nu corespund condițiilor de la punctul 109 din Orientările 2007-2013 în legătură cu articolul 16 alineatul (1) al Regulamentului (CE) nr. 1857/2006. Mai mult de atât, prevederea amintită stabilește în mod expres că ajutoarele acordate pentru a se acoperi costurile unor astfel de controale de rutină nu pot fi compatibile cu piața internă.

(164)

Contrar poziției prezentate de Germania (considerentul 53), Comisia constată că „costurile pentru controalele de rutină ale calității laptelui”, menționate la articolul 16 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1857/2006, cuprind și costurile în cauză pentru efectuarea testelor de calitate a laptelui. Articolul 16 alineatul (1) litera (b) stabilește în principiu că ajutoarele acordate pentru a se acoperi „costuri pentru teste efectuate de sau în numele unor terți pentru determinarea calității genetice sau a caracteristicilor de performanță ale animalelor” sunt compatibile cu piața internă.

(165)

Excepția explicită negativă de la articolul 16 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1857/2006 cu privire la finanțarea costurilor pentru controalele de rutină pentru calitatea laptelui este înțeleasă de Comisie ca având sens mai amplu, deoarece prevederea lasă să se înțeleagă clar intenția legiuitorului de a exclude o astfel de finanțare din sfera compatibilității cu piața internă.

(166)

Controalele de calitate a laptelui se referă la calitatea laptelui în sine, adică la caracteristicile microbiologice ale acestuia. În orice caz, aceste caracteristici nu se leagă direct de calitatea genetică sau de caracteristicile de performanță ale animalelor. Printre caracteristicile microbiologice se numără tocmai acele caracteristici determinate în cadrul testelor de calitate a laptelui (de exemplu conținutul de grăsime sau de celule somatice).

(167)

În esență, exceptarea de la articolul 16 alineatul (1) litera (b) are ca scop negarea compatibilității cu piața internă pentru toate controalele de rutină privind calitatea laptelui, deoarece costurile acestora fac parte din costurile normale de funcționare ale unei întreprinderi. Ajutoarele pentru acoperirea costurilor de funcționare au un efect puternic de distorsionare a pieței interne (57).

(168)

La acest punct, Comisia amintește de interdicția din principiu a ajutoarelor de stat, care decurge din articolul 107 alineatul (1) din TFUE. Excepțiile de la interdicția din principiu rezultă din articolul 107 alineatele (2) și (3) din TFUE coroborat cu dispozițiile privind compatibilitatea sub formă de regulamente, orientări comunitare etc. Pentru perioada 2007-2013 nu există însă o astfel de dispoziție de compatibilitate pentru finanțarea controalelor de rutină la lapte (independent de o anumită calitate și nu în scopul ameliorării calității). În afară de o trimitere la compatibilitatea anterioară, conform cu Orientările 2000-2006, Germania nu a prevăzut o dispoziție privind compatibilitatea pentru perioada relevantă. În locul unei astfel de prevederi, din articolul 16 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1857/2006 rezultă intenția legiuitorului de a exclude explicit compatibilitatea cu piața internă. La punctul 13.3 din Orientările 2000-2006, se prevede că măsurile de control de rutină desfășurate în cursul procesului de producție au fost consolidate în mod considerabil; prin urmare, costurile acestor controale nu mai fac parte în mod obișnuit din costurile de producție și, deoarece cheltuielile cu controalele de calitate se repercutează direct asupra costurilor de producție, ajutoarele aferente acestor costuri ascund riscul denaturării concurenței. Conform aceleiași prevederi se puteau acorda ajutoare pentru controalele desfășurate în numele terților, cum ar fi cele ale autorităților competente de reglementare, respectiv agenții mandatate de acestea. Însă, în Orientările 2007-2013, legiuitorul, ținând cont de riscul de denaturare a concurenței, a calificat ajutoarele în favoarea controalelor de rutină pentru calitatea laptelui ca fiind incompatibile cu piața internă. În lumina acestei decizii legislative clare nu mai există posibilitatea declarării compatibilității direct în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE.

(169)

Faptul că Comisia a considerat testele de calitate în discuție în perioada 2001-2006 ca fiind compatibile cu piața internă nu poate, în opinia Germaniei (considerentul 60) să ducă automat la concluzia că aceste ajutoare au fost compatibile și în perioada următoare 2007-2013 compatibile cu piața internă. Din articolul 108 alineatul (1) din TFUE rezultă că piața internă se dezvoltă rapid și că Comisia poate recunoaște această dezvoltare prin elaborarea continuă a orientărilor și altor reglementări privind ajutoarele (de exemplu regulamente de exceptare) pentru a garanta funcționarea pieței interne. Prin natura lor, prevederile cu valabilitate limitată în timp privind compatibilitatea, cum sunt Orientările din domeniul agriculturii, sunt urmate de orientări privind ajutoarele, respectiv regulamente de exceptare care nu trebuie să corespundă în mod obligatoriu cu conținutul reglementărilor anterioare.

(170)

În baza explicațiilor prezentate mai sus Comisia trage concluzia că ajutoarele acordate pentru testele de calitate a laptelui în perioada 2007-2013, finanțate în cazul submăsurii BW 1 exclusiv din resursele provenite din taxa pe lapte și în cazul submăsurii BY 1 din resurse provenite din taxa pe lapte și din bugetul de stat general, nu au fost compatibile cu piața internă.

(171)

Potrivit articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, prerogativele Comisiei de recuperare a ajutorului sunt supuse unui termen de prescripție de 10 ani. În conformitate cu articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, „orice măsură adoptată de către Comisie cu privire la ajutorul ilegal întrerupe termenul de prescripție.”

(172)

După ce Germania a înaintat raportul anual pe anul 2010 privind ajutoarele de stat în sectorul agricol, Comisia a cerut Germaniei, prin scrisoarea din 28 noiembrie 2011, informații suplimentare privind reglementarea. Prin această măsură a Comisiei, s-a întrerupt termenul de prescripție. Deoarece Comisia a constatat deja, prin Decizia pozitivă, compatibilitatea cu piața internă a testelor de calitate a laptelui în cauză pentru perioada 28 noiembrie 2001-31 decembrie 2006 și, pentru că, între 31 decembrie 2006 și 28 noiembrie 2011 s-au scurs mai puțin de zece ani, perioada la care se referă prezenta decizie începe la 1 ianuarie 2007.

(173)

Comisia constată că Germania a acordat ajutoare de stat ilegale, încălcând articolele 107 și 108 din TFUE. Pentru că acestea au fost acordate în perioada de după 1 ianuarie 2007 (a se vedea considerentele 160 și 164), ele nu sunt compatibile cu piața internă. Aceste ajutoare s-au acordat, în cazul landului Baden-Württemberg, exclusiv din resursele provenite din taxele pe lapte, iar în cazul Bavariei, din resursele provenite din taxele pe lapte și din resurse ale bugetului general,