21.10.2015

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 276/1

---

DECIZIA (UE) 2015/1878 A CONSILIULUI

din 8 octombrie 2015

de autorizare a Regatului Belgiei și a Republicii Polone să ratifice Convenția de la Budapesta privind contractul de transport de mărfuri în navigația interioară (CMNI) și, respectiv, a Republicii Austria să adere la aceasta

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 81 alineatul (2), coroborat cu articolul 218 alineatul (6) litera (a),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere aprobarea Parlamentului European,

întrucât:

(1)	Convenția de la Budapesta privind contractul de transport de mărfuri în navigația interioară (CMNI) (denumită în continuare „Convenția de la Budapesta” sau „Convenția”) reprezintă un instrument valoros pentru promovarea navigației interioare în întreaga Europă.

(2)	Uniunea deține competențe externe exclusive în special în ceea ce privește articolul 29 din Convenția de la Budapesta în măsura în care dispozițiile respectivului articol afectează normele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (1).

(3)	Organizațiile de integrare economică regională, precum Uniunea Europeană, nu pot fi părți la Convenția de la Budapesta. Prin urmare, Uniunea Europeană nu este în măsură să devină parte contractantă la Convenție.

(4)	Statele membre care au căi navigabile interioare ce intră sub incidența Convenției de la Budapesta ar trebui, așadar, să fie autorizate să ratifice convenția sau să adere la aceasta.

(5)	Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Republica Cehă, Republica Federală Germania, Republica Franceză, Republica Croația, Marele Ducat al Luxemburgului, Ungaria, Regatul Țărilor de Jos, România și Republica Slovacă sunt părți contractante la Convenția de la Budapesta.

(6)	Regatul Belgiei a ratificat Convenția de la Budapesta după adoptarea Regulamentului (CE) nr. 593/2008 prin care Uniunea a dobândit competențe externe exclusive. Prin urmare, Consiliul ar trebui să acorde Regatului Belgiei o autorizare ex post pentru ratificarea Convenției.

(7)	Republica Austria și Republica Polonă, care au căi navigabile interioare ce intră sub incidența Convenției de la Budapesta, și-au exprimat interesul de a deveni părți contractante la Convenție.

(8)	Restul statelor membre au declarat că nu au căi navigabile interioare care intră în domeniul de aplicare al Convenției de la Budapesta și, prin urmare, nu sunt interesate să ratifice convenția sau să adere la aceasta.

(9)	Convenția de la Budapesta permite statelor contractante să facă declarații cu privire la domeniul de aplicare al convenției. Prin urmare, Republica Austria și Republica Polonă ar trebui să facă declarațiile permise în temeiul dispozițiilor Convenției, pe care le consideră adecvate și necesare.

(10)	Regatului Unit și Irlandei le revin obligații în temeiul Regulamentului (CE) nr. 593/2008 și, în consecință, participă la adoptarea și la aplicarea prezentei decizii.

(11)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Prin prezenta decizie, Consiliul autorizează Regatul Belgiei și Republica Polonă să ratifice Convenția de la Budapesta privind contractul de transport de mărfuri în navigația interioară (CMNI) și, respectiv, Republica Austria să adere la aceasta.

Textul Convenției este atașat la prezenta decizie.

Articolul 2

Republica Austria și Republica Polonă fac declarațiile adecvate, permise în temeiul dispozițiilor Convenției de la Budapesta.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează Regatului Belgiei, Republicii Austria și Republicii Polone.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I) (JO L 177, 4.7.2008, p. 6).

---

21.10.2015

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 276/3

---

TRADUCERE

CONVENȚIA DE LA BUDAPESTA

privind contractul de transport de mărfuri în navigația interioară (CMNI) (1)

STATELE CONTRACTANTE LA PREZENTA CONVENȚIE,

AVÂND ÎN VEDERE recomandările Actului final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa, din 1 august 1975, în vederea armonizării regimurilor juridice în interesul dezvoltării transporturilor de către statele membre ale Comisiei Centrale pentru Navigația pe Rin și ale Comisiei Dunării, în colaborare cu Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite,

CONȘTIENTE DE necesitatea și utilitatea stabilirii unor reguli uniforme privind contractul de transport de mărfuri în navigația interioară,

AU DECIS să încheie o convenție în acest scop și în consecință au convenit următoarele dispoziții:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentei convenții:

1.	„contract de transport” desemnează orice contract, oricare ar fi denumirea sa, prin care un transportator se angajează, contra plății unui navlu, să transporte mărfuri pe căile navigabile interioare;

2.	„transportator” desemnează orice persoană prin care sau în numele căreia s-a încheiat un contract de transport de mărfuri cu un expeditor;

3.	„transportator substituit” desemnează orice persoană, alta decât prepusul sau mandatarul transportatorului, căreia transportatorul i-a încredințat executarea transportului sau a unei părți din transport;

4.	„expeditor” desemnează orice persoană prin care sau în numele căreia ori în contul căreia a fost încheiat un contract de transport cu un transportator;

5.	„destinatar” desemnează persoana abilitată să preia mărfurile la livrare;

6.

„document de transport” desemnează un document care face dovada unui contract de transport și care constată luarea în sarcină sau aducerea la bord a mărfurilor de către un transportator, întocmit sub forma unui conosament sau a unei scrisori de trăsură ori a oricărui alt document utilizat în comerț;

7.

termenul „mărfuri” nu cuprinde nici navele remorcate sau împinse, nici bagajele și nici vehiculele pasagerilor; atunci când mărfurile sunt adunate într-un container, pe un palet sau pe un dispozitiv de transport similar ori atunci când sunt ambalate; termenul mărfuri se referă și la respectivul dispozitiv de transport sau respectivul ambalaj, dacă acesta a fost furnizat de către expeditor;

8.

expresia „în scris” include, în afara cazului în care părțile implicate au stabilit altfel, situația în care informația este transmisă printr-un mijloc electronic, optic sau orice alt mijloc de comunicare similar, inclusiv, dar nu numai, prin telegramă, fax, telex, poștă electronică sau prin schimb de date informatizate (EDI), atât timp cât informația rămâne accesibilă pentru a fi utilizată ulterior ca referință;

9.	legislația unui stat aplicabilă conform prezentei convenții desemnează regulile de drept în vigoare în statul respectiv, cu excepția regulilor de drept internațional privat.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)   Prezenta convenție se aplică oricărui contract de transport conform căruia portul de încărcare sau locul de luare în primire a mărfurilor și portul de descărcare sau locul de livrare sunt situate în două state diferite, dintre care cel puțin unul este parte la prezenta convenție. În cazul în care contractul prevede posibilitatea alegerii opționale a unui port de descărcare sau de livrare dintre mai multe porturi, determinant va fi portul de descărcare sau de livrare în care mărfurile au fost efectiv livrate.

(2)   Prezenta convenție se aplică în cazul în care contractul are ca obiect transportul de mărfuri, fără transbordare, efectuat atât pe căile navigabile interioare, cât și pe ape care intră sub incidența unei reglementări maritime, în condițiile prevăzute la alineatul (1), cu excepția cazurilor în care:

(a)	s-a întocmit un conosament maritim în conformitate cu dreptul maritim aplicabil; sau

(b)	distanța de parcurs pe apele supuse unei reglementări maritime este cea mai lungă.

(3)   Prezenta convenție se aplică indiferent de naționalitatea, locul de înmatriculare, portul de ataș sau de apartenența navei la navigația maritimă ori la navigația interioară și indiferent de naționalitatea, domiciliul, sediul sau locul de ședere al transportatorului, expeditorului ori destinatarului.

CAPITOLUL II

DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE PĂRȚILOR CONTRACTANTE

Articolul 3

Luarea în primire, transportul și livrarea mărfurilor

(1)   Transportatorul trebuie să transporte mărfurile la locul de livrare, în termenele acordate, și să le livreze destinatarului în starea în care acestea i-au fost încredințate.

(2)   Dacă nu s-a convenit altfel, luarea în primire și livrarea mărfurilor au loc la bordul navei.

(3)   Transportatorul decide asupra navei care va fi utilizată. Acesta este obligat înainte de voiaj și la plecarea în acesta să depună diligențele necesare pentru ca, ținând cont de mărfurile ce urmează a fi transportate, nava să fie aptă a primi încărcătura, în stare de navigabilitate, prevăzută cu greementul și echipajul prescrise de reglementările în vigoare și să dețină autorizațiile naționale și internaționale necesare pentru transportul respectivelor mărfuri.

(4)   Dacă s-a convenit efectuarea transportului cu o navă sau cu un anumit tip de navă, transportatorul nu poate încărca sau transborda mărfurile, în totalitate sau parțial, pe o altă navă sau tip de navă, fără acordul expeditorului, decât:

(a)

în circumstanțe cum ar fi: ape scăzute, abordaje sau alte obstacole pentru navigație, ce nu au putut fi prevăzute în momentul încheierii contractului de transport și care impun încărcarea sau transbordarea mărfurilor pentru executarea contractului de transport și dacă transportatorul nu poate, într-un termen corespunzător, să obțină instrucțiuni din partea expeditorului; sau

(b)	dacă aceasta se face conform uzanțelor portului în care se află nava.

(5)   Sub rezerva obligațiilor ce revin expeditorului, transportatorul trebuie să garanteze că încărcarea, arimajul și calajul mărfurilor nu afectează siguranța navei.

(6)   Transportatorul nu poate transporta mărfurile pe punte sau în cale deschise decât în cazul în care acest lucru a fost convenit cu expeditorul sau este în conformitate cu uzanțele comerciale respective ori este impus prin reglementările în vigoare.

Articolul 4

Transportator substituit

(1)   Contractul care corespunde definiției prevăzute la articolul 1 alineatul (1), încheiat între un transportator și un transportator substituit, constituie un contract de transport în sensul prezentei convenții. În cazul acestui contract toate dispozițiile prezentei convenții, referitoare la expeditor, se aplică transportatorului, iar cele referitoare la transportator se aplică transportatorului substituit.

(2)   În cazul în care transportatorul a încredințat executarea transportului sau a unei părți din transport unui transportator substituit, indiferent dacă aceasta s-a făcut sau nu prin exercitarea unui drept care îi este recunoscut prin contractul de transport, transportatorul rămâne răspunzător pentru totalitatea transportului, conform dispozițiilor prezentei convenții. Toate dispozițiile prezentei convenții, care reglementează răspunderea transportatorului, se aplică în mod egal transportatorului substituit, în ceea ce privește răspunderea pentru transportul efectuat de acesta din urmă.

(3)   Transportatorul este obligat în toate cazurile să informeze expeditorul atunci când încredințează executarea transportului sau a unei părți din transport unui transportator substituit.

(4)   Orice acord cu expeditorul sau cu destinatarul, care extinde răspunderea transportatorului în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții, nu obligă transportatorul substituit decât în măsura în care acesta din urmă l-a acceptat în mod expres și în scris. Transportatorul substituit poate pune în valoare toate obiecțiile opozabile de transportator în baza contractului de transport.

(5)   Dacă și în măsura în care transportatorul și transportatorul substituit sunt răspunzători, aceștia răspund solidar. Nici o dispoziție din prezentul articol nu aduce atingere drepturilor de recurs dintre aceștia.

Articolul 5

Termen de livrare

Transportatorul trebuie să livreze mărfurile în termenul convenit în contractul de transport sau, dacă nu s-a convenit un asemenea termen, într-un termen rezonabil care poate fi pretins unui transportator diligent, ținând seama de circumstanțele voiajului și ale unei navigații fără obstacole.

Articolul 6

Obligațiile expeditorului

(1)   Expeditorul are obligația de a plăti sumele datorate, prevăzute în contractul de transport.

(2)   Expeditorul trebuie să furnizeze transportatorului, înainte de predarea mărfurilor și în scris, următoarele indicații referitoare la mărfurile care urmează a fi transportate:

(a)	dimensiuni, număr sau greutate și coeficient de arimare a mărfurilor;

(b)	marcajele care sunt necesare pentru identificarea mărfurilor;

(c)	natura, caracteristicile și proprietățile mărfurilor;

(d)	instrucțiunile referitoare la reglementările vamale sau administrative privind mărfurile;

(e)	alte indicații necesare care trebuie să figureze în documentul de transport.

Expeditorul trebuie, de asemenea, să predea transportatorului, la predarea mărfurilor, toate documentele de însoțire prescrise.

(3)   Expeditorul trebuie, dacă natura mărfurilor o impune, ținând cont de transportul convenit, să ambaleze mărfurile astfel încât să prevină pierderea sau avarierea lor din momentul luării în primire și până la livrarea de către transportator și astfel încât acestea să nu poată cauza avarierea navei sau a celorlalte mărfuri. Expeditorul trebuie, în plus, ținând cont de transportul convenit, să prevadă un marcaj corespunzător, conform reglementărilor internaționale ori naționale aplicabile sau, în lipsa unor astfel de reglementări, conform regulilor și uzanțelor general recunoscute în navigația interioară.

(4)   Sub rezerva obligațiilor care revin transportatorului, expeditorul trebuie să încarce mărfurile, să le arimeze și să le caleze conform uzanțelor din navigația interioară, dacă prin contractul de transport nu se dispune altfel.

Articolul 7

Mărfuri periculoase și poluante

(1)   În cazul transportului de mărfuri periculoase sau poluante, expeditorul trebuie, înainte de predarea mărfurilor și în plus față de indicațiile prevăzute la articolul 6 alineatul (2), să precizeze în scris transportatorului pericolul și riscurile de poluare inerente mărfurilor, precum și măsurile de prevedere care trebuie luate.

(2)   Dacă transportul mărfurilor periculoase sau poluante necesită o autorizație, expeditorul trebuie să remită documentele necesare cel târziu în momentul predării mărfurilor.

(3)   Dacă desfășurarea transportului, a descărcării ori a livrării mărfurilor periculoase sau poluante devine imposibilă datorită absenței unei autorizații administrative, cheltuielile ocazionate de returul mărfurilor în portul de încărcare sau într-un loc mai apropiat în care mărfurile pot fi descărcate și livrate sau eliminate sunt în sarcina expeditorului.

(4)   În caz de pericol imediat pentru persoane, bunuri sau mediul înconjurător, transportatorul este în drept să debarce, să facă inofensive mărfurile sau, cu condiția ca o astfel de măsură să nu fie disproporționată față de pericolul pe care îl reprezintă, să le distrugă, chiar dacă, înainte de luarea în primire a acestora, acesta a fost informat sau a luat cunoștință prin alte mijloace despre natura pericolului ori despre riscurile de poluare inerente acestor mărfuri.

(5)   Transportatorul poate pretinde despăgubirea prejudiciului suferit, dacă este în drept să ia măsurile prevăzute la alineatele (3) și (4) de mai sus.

Articolul 8

Răspunderea expeditorului

(1)   Expeditorul răspunde, chiar dacă nu i se poate imputa nici o vină, de toate pagubele suferite și cheltuielile efectuate de transportator sau de transportatorul substituit dacă:

(a)	indicațiile sau precizările prevăzute la articolul 6 alineatul (2) sau la articolul 7 alineatul (1) lipsesc, sunt inexacte sau incomplete;

(b)	mărfurile periculoase sau poluante nu sunt marcate ori etichetate conform reglementării internaționale sau naționale aplicabile ori, în absența unor astfel de reglementări, conform regulilor și uzanțelor general recunoscute în navigația interioară;

(c)	documentele de însoțire necesare lipsesc, sunt inexacte sau incomplete.

Transportatorul nu poate invoca răspunderea expeditorului dacă se demonstrează că vina este imputabilă lui însuși, prepușilor sau mandatarilor săi.

(2)   Expeditorul răspunde pentru actele și omisiunile persoanelor la care a recurs pentru a aduce la îndeplinire sarcinile și obligațiile prevăzute la articolele 6 și 7, ca și când ar fi propriile sale acte și omisiuni, atât timp cât aceste persoane acționează în exercițiul funcțiunii.

Articolul 9

Rezilierea contractului de transport de către transportator

(1)   Transportatorul poate rezilia contractul de transport dacă expeditorul nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute la articolul 6 alineatul (2) sau la articolul 7 alineatele (1) și (2).

(2)   Transportatorul, dacă uzează de dreptul său de reziliere, poate debarca mărfurile pe cheltuiala expeditorului și poate pretinde la alegere plata următoarelor sume:

(a)	o treime din navlul convenit; sau

(b)	în plus față de eventualele taxe de stalie, o indemnizație egală cu nivelul cheltuielilor angajate și al prejudiciului produs, precum și, dacă voiajul a început, un navlu proporțional cu partea de voiaj deja efectuată.

Articolul 10

Livrarea mărfurilor

(1)   În pofida obligației expeditorului prevăzute la articolul 6 alineatul (1), destinatarul care, după sosirea mărfurilor la locul de livrare, solicită livrarea acestora este răspunzător, conform contractului de transport, pentru plata navlului și a altor creanțe care revin mărfurilor, precum și pentru contribuția sa în caz de avarie comună. În lipsa unui document de transport sau dacă un astfel de document nu a fost prezentat, destinatarul răspunde pentru plata navlului convenit cu expeditorul, dacă aceasta corespunde practicii de pe piață.

(2)   Se consideră livrare punerea mărfurilor la dispoziția destinatarului, conform contractului de transport sau uzanțelor comerciale respective ori prescripțiilor în vigoare în portul de descărcare. Predarea mărfurilor unei autorități sau unui terț se consideră, de asemenea, livrare.

CAPITOLUL III

DOCUMENTE DE TRANSPORT

Articolul 11

Natură și conținut

(1)   Transportatorul trebuie să întocmească pentru fiecare transport de mărfuri căruia i se aplică prezenta convenție un document de transport; acesta nu va trebui să întocmească un conosament decât la solicitarea expeditorului și dacă aceasta s-a convenit altfel înainte de încărcarea mărfurilor sau înainte de luarea lor în primire în vederea transportului. Absența unui document de transport sau faptul că acesta este incomplet nu afectează valabilitatea contractului de transport.

(2)   Exemplarul original al documentului de transport trebuie să fie semnat de transportator, de conducătorul navei sau de o persoană abilitată de transportator. Transportatorul poate pretinde ca expeditorul să contrasemneze originalul sau o copie. Semnătura aplicată poate să fie scrisă de mână, imprimată în facsimil, aplicată prin perforare sau ștampilare, să se prezinte sub formă de simboluri ori să fie reprodusă prin orice alt mijloc mecanic sau electronic, dacă legea statului în care este emis documentul de transport nu o interzice.

(3)   Documentul de transport constituie dovada, până la proba contrarie, a încheierii și a conținutului contractului de transport, precum și a luării în primire a mărfurilor de către transportator. Acest document fundamentează în mod special prezumția că mărfurile au fost luate în primire în vederea transportului așa cum sunt descrise în documentul de transport.

(4)   Dacă documentul de transport este un conosament, numai acesta are valoare doveditoare în relațiile dintre transportator și destinatar. Condițiile prevăzute în contractul de transport rămân determinante în relațiile dintre transportator și expeditor.

(5)   Documentul de transport conține, în afară de denumirea sa, următoarele indicații:

(a)	numele, domiciliile, sediile sau locurile de reședință ale transportatorului și expeditorului;

(b)	destinatarul mărfurilor;

(c)	numele sau numărul navei, dacă mărfurile au fost preluate la bord, sau mențiunea, în documentul de transport, că mărfurile au fost luate în primire de transportator, dar nu au fost încă încărcate la bordul navei;

(d)	portul de încărcare sau locul de luare în primire și portul de descărcare sau locul de livrare;

(e)	specificarea uzuală a tipului de mărfuri și ambalajele acestora, precum și, pentru mărfurile periculoase sau poluante, specificarea conform prescripțiilor în vigoare sau, în lipsa acestora, specificarea lor generală;

(f)	dimensiunile, numărul sau greutatea, precum și marcajele de identificare a mărfurilor încărcate la bord sau luate în primire în vederea transportului;

(g)	după caz, indicația că mărfurile pot sau trebuie să fie transportate pe punte sau în cale deschise;

(h)	dispozițiile convenite cu privire la navlu;

(i)	pentru scrisorile de trăsură, precizarea dacă este vorba de un original sau de o copie; pentru conosament, numărul de exemplare originale;

(j)	locul și ziua emiterii.

Natura juridică a unui document de transport în sensul articolului 1 alineatul (6) nu este afectată de lipsa uneia sau a mai multora dintre indicațiile prevăzute în prezentul alineat.

Articolul 12

Înscrierea de rezerve în documentele de transport

(1)   Transportatorul are dreptul să înscrie rezerve în documentul de transport:

(a)

cu privire la dimensiunile, numărul sau greutatea mărfurilor, dacă are motive să suspecteze că indicațiile expeditorului sunt inexacte ori dacă nu a avut suficiente mijloace pentru a controla aceste indicații, în special pentru că mărfurile nu au fost numărate, măsurate sau cântărite în prezența sa, precum și pentru că, fără un acord explicit, dimensiunile sau greutățile au fost stabilite prin determinarea capacității navei;

(b)	cu privire la marcajele de identificare care nu au fost aplicate în mod clar și durabil pe mărfurile propriu-zise sau, dacă acestea sunt ambalate, pe recipiente ori pe ambalaje;

(c)	cu privire la starea aparentă a mărfurilor.

(2)   În cazul în care transportatorul nu face mențiuni privind starea aparentă a mărfurilor sau nu exprimă rezerve în această privință, se consideră că a menționat în documentul de transport că mărfurile au fost, aparent, în bună stare.

(3)   În cazul în care, conform indicațiilor care figurează în documentul de transport, mărfurile au fost amplasate într-un container sau în cale sigilate de alte persoane decât transportatorul, prepușii sau mandatarii acestuia și atunci când nici containerul, nici sigiliile nu sunt deteriorate sau rupte până în portul de descărcare ori în locul de livrare, se presupune că pierderile sau avariile de mărfuri nu au avut loc în timpul transportului.

Articolul 13

Conosamentul

(1)   Exemplarele originale ale unui conosament constituie titluri de valoare emise în numele destinatarului, la ordin sau la purtător.

(2)   La locul de livrare mărfurile nu sunt livrate decât în schimbul exemplarului original al conosamentului prezentat inițial; prin urmare, livrarea nu mai poate fi pretinsă prin prezentarea altor exemplare originale.

(3)   În cazul în care mărfurile sunt luate în primire de transportator, predarea conosamentului către o persoană abilitată de acesta să primească mărfurile produce aceleași efecte ca și predarea mărfurilor, în ceea ce privește obținerea drepturilor asupra mărfurilor.

(4)   În cazul în care conosamentul a fost transmis unui terț, inclusiv destinatarului, care a acționat cu bună-credință bazându-se pe descrierea mărfurilor existentă în conosament, acestuia nu i se poate opune proba contrarie conform articolului 11 alineatul (3) și articolului 12 alineatul (2).

CAPITOLUL IV

DREPTUL DE A DISPUNE ASUPRA MĂRFURILOR

Articolul 14

Titularul dreptului de dispoziție

(1)   Expeditorul este autorizat să dispună de mărfuri; acesta poate pretinde mai ales ca transportatorul să nu dea curs transportului de mărfuri, să modifice locul de livrare sau să livreze mărfurile unui destinatar, altul decât cel indicat în documentul de transport.

(2)   Dreptul de a dispune de care beneficiază expeditorul se stinge din momentul în care destinatarul, după sosirea mărfurilor la locul de livrare prevăzut, a cerut livrarea mărfurilor și

(a)	în cazul unui transport în baza unei scrisori de trăsură, de îndată ce originalul a fost remis destinatarului;

(b)	în cazul unui transport în baza unui conosament, de îndată ce expeditorul a remis toate exemplarele originale aflate în posesia sa unei alte persoane.

(3)   Expeditorul poate, printr-o mențiune corespunzătoare în scrisoarea de trăsură, în momentul emiterii acesteia, să renunțe la dreptul său de a dispune asupra mărfurilor în favoarea destinatarului.

Articolul 15

Condiții de exercitare a dreptului de a dispune asupra mărfurilor

Dacă vrea să își exercite dreptul de a dispune, expeditorul sau, în cazul articolului 14 alineatele (2) și (3), destinatarul trebuie:

(a)	în cazul unui conosament, să prezinte toate exemplarele originale ale acestuia înainte de sosirea mărfurilor la locul de livrare prevăzu;

(b)	în cazul unui document de transport, altul decât un conosament, să prezinte acest document în care trebuie să se înscrie noile instrucțiuni date transportatorului;

(c)	să ramburseze transportatorului toate cheltuielile și să compenseze toate daunele produse prin ducerea la îndeplinire a instrucțiunilor;

(d)	să plătească, în cazul descărcării mărfurilor înainte de sosirea la locul de livrare prevăzut, întregul navlu convenit, dacă nu s-a dispus altfel în contractul de transport.

CAPITOLUL V

RĂSPUNDEREA TRANSPORTATORULUI

Articolul 16

Răspunderea pentru prejudiciu

(1)   Transportatorul răspunde de prejudiciul rezultat din pierderile sau daunele suferite de mărfuri de la luarea lor în primire în vederea transportului și până la livrare ori rezultând din depășirea termenului de livrare, cu excepția cazului în care acesta dovedește că prejudiciul se datorează unor circumstanțe pe care un transportator diligent nu le-ar fi putut evita și ale căror consecințe nu le-ar fi putut preîntâmpina.

(2)   Răspunderea transportatorului pentru prejudiciul rezultat din cauza pierderilor sau daunelor suferite de mărfuri, cauzate în perioada dinainte de încărcarea la bordul navei sau după descărcarea lor, este reglementată de legislația statului care este aplicabilă contractului de transport.

Articolul 17

Prepuși și mandatari

(1)   Transportatorul răspunde pentru actele și omisiunile prepușilor și mandatarilor săi, la care recurge pentru executarea contractului de transport, întocmai ca și de propriile sale acte și omisiuni, dacă aceste persoane au acționat în exercițiul funcțiunii lor.

(2)   În cazul în care transportul este efectuat de un transportator substituit, conform articolului 4, transportatorul răspunde în mod egal de actele și omisiunile transportatorului substituit și ale prepușilor și mandatarilor transportatorului substituit, în măsura în care aceste persoane au acționat în exercițiul funcțiunii lor.

(3)   În cazul în care s-a înaintat o acțiune împotriva prepușilor și mandatarilor transportatorului sau ai transportatorului substituit, aceste persoane pot, dacă fac dovada că au acționat în exercițiul funcțiunii lor, să se prevaleze de aceleași exonerări și limitări de răspundere de care se poate prevala transportatorul sau transportatorul substituit, în baza prezentei convenții.

(4)   Un pilot desemnat de o autoritate și care nu poate fi ales în mod liber nu este considerat prepus sau mandatar în sensul alineatului (1).

Articolul 18

Exonerări speciale de răspundere

(1)   Transportatorul și transportatorul substituit sunt exonerați de răspundere atunci când pierderea, daunele sau întârzierea se datorează uneia dintre circumstanțele ori situațiile enumerate mai jos:

(a)	acte sau omisiuni ale expeditorului, ale destinatarului ori ale persoanei abilitate să dispună;

(b)	manipularea, încărcarea, arimarea sau descărcarea mărfurilor de către expeditor ori destinatar sau de către terți care acționează în contul expeditorului ori al destinatarului;

(c)	transportul de mărfuri pe punte ori în cale deschise, dacă așa a fost convenit cu expeditorul sau este conform uzanțelor comerciale respective ori dacă este impus prin prescripțiile în vigoare;

(d)	natura mărfurilor expuse în totalitate sau parțial la pierdere sau avarie, în special prin spargere, rugină, deteriorare internă, uscare, scurgere, evaporare normală (în volum sau în greutate) ori prin acțiunea insectelor sau a rozătoarelor;

(e)	absența sau calitatea necorespunzătoare a ambalajului, dacă mărfurile, prin natura lor, sunt expuse la pierderi sau la avarii în absența ambalajului ori în cazul unui ambalaj necorespunzător;

(f)	insuficiența sau imperfecțiunea marcajelor de identificare a mărfurilor;

(g)	operațiuni sau tentative de efectuare de operațiuni de ajutor ori de salvare pe căile navigabile;

(h)	transportul animalelor vii, în afara cazului în care transportatorul nu a luat măsurile sau nu a respectat instrucțiunile convenite în contractul de transport.

(2)   Dacă, luând în considerare circumstanțele de fapt, o pagubă a putut fi cauzată de o situație sau un risc dintre cele enumerate la alineatul (1) din prezentul articol, se presupune că aceasta a fost cauzată de această situație sau de acest risc. Această prezumție dispare dacă victima dovedește că prejudiciul nu rezultă sau nu a rezultat exclusiv din una dintre situațiile sau riscurile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 19

Calculul despăgubirii

(1)   În cazul în care transportatorul este răspunzător de pierderea totală a mărfurilor, despăgubirea datorată de acesta este egală cu valoarea mărfurilor la locul și din ziua livrării, prevăzute în contractul de transport. Livrarea către o persoană neîndrituită este considerată pierdere.

(2)   În cazul unei pierderi parțiale sau al deteriorării mărfurilor, transportatorul nu răspunde decât până la concurența pierderii din valoare.

(3)   Valoarea mărfurilor se determină conform valorii lor la bursă, iar în lipsa acesteia, conform prețului de piață și, în lipsa amândurora, conform valorii uzuale a mărfurilor de aceeași natură și calitate de la locul livrării.

(4)   Pentru mărfurile care prin natura lor sunt expuse la evaporare pe timpul transportului, transportatorul nu este considerat răspunzător, oricare ar fi durata transportului, decât pentru partea de evaporare care depășește evaporarea normală (în volum sau în greutate) de transport stabilită de părțile contractante sau, în lipsa acestei înțelegeri, de reglementările și uzanțele în vigoare de la locul de destinație.

(5)   Prevederile prezentului articol nu afectează dreptul transportatorului privind navlul prevăzut în contractul de transport sau, în lipsa unor acorduri speciale în această privință, de reglementările naționale sau uzanțele aplicabile.

Articolul 20

Limitele maxime de răspundere

(1)   Sub rezerva articolului 21 și a alineatului (4) din prezentul articol și oricare ar fi acțiunea declanșată împotriva lui, transportatorul nu poate fi obligat în nici un caz la plata unei sume mai mari de 666,67 unități de cont pentru fiecare colet sau altă unitate de încărcare ori două unități de cont pentru fiecare kilogram din greutatea menționată în documentul de transport, a mărfurilor pierdute sau deteriorate, conform valorii celei mai mari. Dacă coletul sau o altă unitate de încărcătură este un container și dacă în documentul de transport nu se menționează alt colet ori altă unitate de încărcare puse la un loc în container, suma de 666,67 unități de cont se înlocuiește cu suma de 1 500 unități de cont pentru container fără mărfurile pe care le conține și, în plus, suma de 25 000 unități de cont pentru mărfurile pe care acesta le conține.

(2)   În cazul în care un container, un palet sau orice dispozitiv de transport similar este utilizat pentru a înmagazina mărfuri, orice colet ori unitate de încărcare indicată în documentul de transport ca aflându-se în sau pe acest dispozitiv este considerat un colet sau o altă unitate de încărcare. În celelalte cazuri, mărfurile care se află în sau pe un astfel de dispozitiv sunt considerate o singură unitate de încărcare. Dacă dispozitivul în sine a fost pierdut sau deteriorat, dispozitivul respectiv, în cazul în care nu aparține transportatorului și nu este furnizat de către acesta, este considerat o unitate de încărcare distinctă.

(3)   În caz de prejudiciu datorat unei întârzieri de livrare, transportatorul nu răspunde decât până la concurența valorii navlului. Totuși, cumulul despăgubirilor datorate în baza alineatului (1) din prezentul articol și a primei fraze din prezentul alineat nu poate depăși limita care ar fi aplicabilă în baza alineatului (1) în caz de pierdere totală a mărfurilor pentru care este angajată răspunderea.

(4)   Limitele maxime de răspundere prevăzute la alineatul (1) nu se aplică:

(a)	în cazul în care natura și valoarea cea mai ridicată a mărfurilor sau a dispozitivelor de transport au fost menționate explicit în documentul de transport și dacă transportatorul nu a respins aceste precizări; sau

(b)	în cazul în care părțile au convenit în mod expres asupra unor limite de răspundere maxime superioare.

(5)   Valoarea totală a despăgubirilor datorate pentru același prejudiciu de către transportator, transportatorul substituit și prepușii și mandatarii acestora nu poate depăși în total limitele de răspundere prevăzute în prezentul articol.

Articolul 21

Decăderea din dreptul de limitare a răspunderii

(1)   Transportatorul sau transportatorul substituit nu se poate prevala de exonerările și de limitele de răspundere prevăzute în prezenta convenție sau în contractul de transport, dacă se dovedește că a cauzat el însuși paguba, prin comiterea unui act sau a unei omisiuni, fie cu intenția de a provoca această pagubă, fie acționând în mod riscant și fiind în deplină cunoștință de cauză că ar rezulta, probabil, o astfel de pagubă.

(2)   La fel, prepușii și mandatarii care acționează în contul transportatorului sau al transportatorului substituit nu se pot prevala de exonerările și limitele de răspundere prevăzute în prezenta convenție sau în contractul de transport, dacă se dovedește că au cauzat paguba în modul descris la alineatul (1).

Articolul 22

Aplicarea exonerărilor și limitelor de răspundere

Exonerările și limitele de răspundere prevăzute în prezenta convenție sau în contractul de transport sunt aplicabile pentru orice acțiune privind pierderea, pagubele ori întârzierea la livrarea mărfurilor care fac obiectul contractului de transport, indiferent dacă acțiunea este fondată pe răspunderea delictuală sau contractuală ori pe orice altă bază.

CAPITOLUL VI

TERMENELE DE RECLAMAȚII

Articolul 23

Notificarea pagubelor

(1)   Recepția fără rezerve a mărfurilor de către destinatar constituie o prezumție că mărfurile au fost livrate de transportator în starea și în cantitatea în care i-au fost predate în vederea transportului.

(2)   Transportatorul și destinatarul pot pretinde ca starea și cantitatea mărfurilor să fie constatate în momentul livrării în prezența celor două părți.

(3)   Dacă pierderile sau pagubele mărfurilor sunt evidente, orice rezervă a destinatarului trebuie formulată în scris, specificând natura generală a pagubei, cel mai târziu în momentul livrării, cu condiția ca destinatarul și transportatorul să nu fi făcut constatări contradictorii cu privire la starea mărfurilor.

(4)   Dacă pierderile sau pagubele mărfurilor nu sunt vizibile, orice rezervă a destinatarului trebuie formulată în scris, indicând natura generală a pagubei, cel mai târziu în termen de 7 zile consecutive calculate din momentul livrării, persoana lezată trebuind să dovedească în acest caz că paguba a fost produsă în timp ce aceste mărfuri erau în grija transportatorului.

(5)   Pentru pagubele produse de o întârziere în livrare nu se datorează nici o despăgubire, cu excepția cazului în care destinatarul dovedește că l-a informat pe transportator despre întârziere în termen de 21 de zile următoare livrării mărfurilor și că notificarea i-a parvenit transportatorului.

Articolul 24

Prescrierea

(1)   Toate acțiunile rezultate dintr-un contract încheiat în temeiul prezentei convenții se prescriu într-un termen de un an, socotit din ziua în care mărfurile au fost sau ar fi trebuit să fie livrate destinatarului. Ziua de începere a termenului de prescripție nu este cuprinsă în acest termen.

(2)   Persoana împotriva căreia s-a formulat o acțiune poate, în orice moment în timpul termenului de prescripție, să prelungească acest termen printr-o declarație adresată în scris persoanei lezate. Acest termen poate fi prelungit din nou prin una sau mai multe alte declarații.

(3)   Suspendarea și întreruperea termenului de prescripție sunt reglementate prin legea statului aplicabilă contractului de transport. Introducerea unui recurs, cu ocazia unei proceduri de repartizare în vederea aplicării răspunderii limitate pentru orice creanțe rezultate ca urmare a unui eveniment care a cauzat pagube, întrerupe prescripția.

(4)   O acțiune de recurs a unei persoane considerate răspunzătoare, în temeiul prezentei convenții, poate fi introdusă, chiar și după expirarea termenului de prescripție prevăzut la alineatele (1) și (2) din prezentul articol, dacă a fost declanșată o procedură în termen de 90 de zile calculate de la data la care persoana care introduce acțiunea de recurs a dat curs reclamației sau a fost citată ori dacă a fost declanșată o procedură într-un termen mai lung prevăzut de legea statului în care s-a declanșat procedura.

(5)   Acțiunea prescrisă nu poate fi îndeplinită sub formă de cerere reconvențională sau de excepție.

CAPITOLUL VII

LIMITĂRI ALE LIBERTĂȚII CONTRACTUALE

Articolul 25

Clauze lovite de nulitate

(1)   Orice stipulare contractuală vizând excluderea ori limitarea sau, sub rezerva dispozițiilor articolului 20 alineatul (4), agravarea răspunderii, în sensul prezentei convenții, a transportatorului, transportatorului substituit sau prepușilor ori mandatarilor lor, inversarea sarcinii dovezii sau reducerea termenelor de reclamație și de prescripție vizate la articolele 23 și 24 este nulă; este, de asemenea, nulă orice clauză vizând cedarea către transportator a beneficiilor rezultând din asigurarea mărfurilor.

(2)   În pofida dispozițiilor alineatului (1) din prezentul articol și fără a aduce prejudicii articolului 21, sunt licite clauzele contractuale care stipulează că transportatorul sau transportatorul substituit nu răspunde pentru prejudiciile cauzate:

(a)

printr-un act sau printr-o omisiune comisă de conducătorul navei, de pilot sau orice altă persoană în serviciul navei ori împingătorului sau remorcherului în timpul conducerii nautice ori al formării sau al dizolvării unui convoi împins ori a unui convoi remorcat, cu condiția ca transportatorul să fi îndeplinit obligațiile referitoare la echipaj, prevăzute la articolul 3 alineatul (3), în condițiile în care actul sau omisiunea nu rezultă dintr-o intenție de a provoca pagubă sau dintr-un comportament riscant cu conștiința că o astfel de pagubă se va produce probabil oricum;

(b)	printr-un incendiu sau printr-o explozie la bordul navei, fără să existe posibilitatea de a dovedi că incendiul sau explozia rezultă din vina transportatorului, transportatorului substituit ori a prepușilor și mandatarilor lor sau dintr-o defecțiune a navei;

(c)	prin defecțiuni ale navei sau ale unei nave închiriate ori navlosite, anterioare voiajului, dacă dovedește că aceste defecțiuni nu au putut fi descoperite înainte de începerea voiajului, cu toată diligența dovedită.

CAPITOLUL VIII

DISPOZIȚII AUXILIARE

Articolul 26

Avarii comune

Prezenta convenție nu afectează aplicarea dispozițiilor contractului de transport sau de drept intern referitoare la calculul valorii pagubelor și a contribuțiilor obligatorii în cazul unei avarii comune.

Articolul 27

Alte dispoziții aplicabile și pagube nucleare

(1)   Prezenta convenție nu afectează drepturile și obligațiile transportatorului rezultate din convenții internaționale sau din dispoziții de drept intern referitoare la limitarea de răspundere a proprietarilor de nave sau vase.

(2)   Transportatorul este eliberat de răspundere în baza prezentei convenții, pe motivul unei pagube produse printr-un accident nuclear, dacă exploatatorul unei instalații nucleare sau o altă persoană autorizată răspunde de această pagubă în baza legilor și regulamentelor unui stat, care guvernează răspunderea în domeniul energiei nucleare.

Articolul 28

Unitate de cont

Unitatea de cont prevăzută la articolul 20 din prezenta convenție este dreptul special de tragere fixat de Fondul Monetar Internațional. Valorile menționate la articolul 20 vor fi convertite în moneda națională a unui stat conform valorii acestei monede la data deciziei sau la o dată convenită de părți. Valoarea, în drepturi speciale de tragere, a monedei naționale a unui stat parte se calculează conform metodei de evaluare aplicate efectiv de Fondul Monetar Internațional la data respectivă pentru propriile sale operațiuni și tranzacții.

Articolul 29

Dispoziții naționale suplimentare

(1)   În absența unor dispoziții din prezenta convenție, contractul de transport este guvernat de legea statului ales de părți.

(2)   În lipsa alegerii, dreptul aplicabil este acela al statului cu care contractul de transport prezintă legăturile cele mai strânse.

(3)   Se presupune că contractul de transport prezintă legăturile cele mai strânse cu statul în care se află sediul principal al transportatorului în momentul încheierii contractului, dacă portul de încărcare sau locul de luare în primire ori portul de descărcare sau locul de livrare ori sediul principal al expeditorului se găsește, de asemenea, în acel stat. Dacă sediul principal al transportatorului nu se află pe uscat și acesta a încheiat contractul de transport la bordul navei sale, se presupune că contractul prezintă legăturile cele mai strânse cu statul în care nava este înregistrată sau al cărui pavilion îl arborează, dacă portul de încărcare sau locul de luare în primire ori portul de descărcare sau locul de livrare ori sediul principal al expeditorului se află, de asemenea, în statul respectiv.

(4)   Dreptul statului în care se găsesc mărfurile guvernează garanția reală de care beneficiază transportatorul pentru creanțele prevăzute la articolul 10 alineatul (1).

CAPITOLUL IX

DECLARAȚII REFERITOARE LA DOMENIUL DE APLICARE

Articolul 30

Transporturi pe anumite căi navigabile

(1)   Orice stat poate, în momentul semnării prezentei convenții, al ratificării, al acceptării, al aprobării sale sau al aderării la aceasta, să declare că nu va aplica prezenta convenție la contractele referitoare la transporturi al căror parcurs împrumută anumite căi navigabile situate pe teritoriul său, nesupuse unui regim internațional referitor la navigație și care nu constituie legătură între astfel de căi navigabile internaționale. Totuși, o astfel de declarație nu poate menționa totalitatea căilor navigabile principale ale statului respectiv.

(2)   Dacă contractul de transport are ca obiect transportul mărfurilor fără transbordare, efectuat atât pe căi navigabile nemenționate în declarația prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol, cât și pe căile navigabile menționate în această declarație, prezenta convenție este de asemenea aplicabilă acestui contract, cu excepția cazului în care distanța de parcurs pe aceste din urmă căi este cea mai lungă.

(3)   Dacă s-a dat o declarație în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, orice alt stat contractant poate să declare că nici el nu va aplica dispozițiile prezentei convenții la contractele prevăzute în această declarație. Declarația făcută conform prezentului alineat va avea efect din momentul intrării în vigoare a convenției pentru statul care a dat o declarație în conformitate cu alineatul (1), dar cel mai devreme în momentul intrării în vigoare a convenției pentru statul care a dat o declarație în conformitate cu prezentul alineat.

(4)   Declarațiile prevăzute la alineatele (1) și (3) din prezentul articol pot fi retrase, în totalitate sau parțial, în orice moment, printr-o notificare în acest scop către depozitar, indicând data la care rezerva va înceta să aibă efect. Retragerea acestor declarații nu are efect asupra contractelor deja încheiate.

Articolul 31

Transporturi naționale sau gratuite

Orice stat poate, în momentul semnării prezentei convenții, al ratificării, al acceptării, al aprobării, al aderării la aceasta sau oricând după aceasta, să declare că va aplica și el prezenta convenție:

(a)	contractelor de transport conform cărora portul de încărcare sau locul de luare în primire și portul de descărcare sau locul de livrare sunt situate pe teritoriul său;

(b)	prin derogare de la articolul 1 alineatul (1), unor transporturi gratuite.

Articolul 32

Reglementări regionale referitoare la răspundere

(1)   În momentul semnării prezentei convenții, al ratificării, al acceptării, al aprobării, al aderării la aceasta sau oricând după aceasta, orice stat poate să declare că, pentru transporturile de mărfuri efectuate între porturi de încărcare sau locuri de luare în primire și porturi de descărcare sau locuri de livrare situate fie amândouă pe propriul său teritoriu, fie pe teritoriul său și pe teritoriul unui stat care a dat aceeași declarație, transportatorul nu răspunde pentru prejudiciile cauzate de un act sau de o omisiune comisă de către conducătorul navei, de către pilot sau orice altă persoană din serviciul navei ori al unui împingător sau remorcher, în cazul conducerii nautice sau al formării ori al dizolvării unui convoi împins sau remorcat, cu condiția ca transportatorul să fi îndeplinit obligațiile referitoare la echipaj, prevăzute la articolul 3 alineatul (3), cu excepția cazului în care actul sau omisiunea rezultă dintr-o intenție de a provoca paguba sau dintr-un comportament riscant și cu conștiința că o astfel de pagubă se va produce, probabil, oricum.

(2)   Reglementarea referitoare la răspundere, prevăzută la alineatul (1), intră în vigoare între două state contractante în momentul intrării în vigoare a prezentei convenții în al doilea stat care a dat aceeași declarație. Dacă un stat dă această declarație după ce prezenta convenție a intrat în vigoare pentru el, reglementarea referitoare la răspundere, prevăzută la alineatul (1), intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unui termen de 3 luni calculat de la data notificării declarației către depozitar. Reglementarea referitoare la răspundere este aplicabilă numai contractelor de transport semnate după intrarea sa în vigoare.

(3)   O declarație dată conform alineatului (1) poate fi retrasă oricând printr-o notificare către depozitar. În caz de retragere, reglementarea referitoare la răspundere, prevăzută la alineatul (1), va înceta a mai avea efect în prima zi a lunii ce urmează notificării sau într-un moment ulterior indicat în notificare. Retragerea nu se aplică contractelor de transport semnate înainte ca reglementarea referitoare la răspundere să-și fi încetat efectul.

CAPITOLUL X

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 33

Semnare, ratificare, acceptare, aprobare, aderare

(1)   Prezenta convenție este deschisă timp de un an semnării de către toate statele, la sediul depozitarului. Termenul de semnare începe la data la care depozitarul constată că toate textele autentice ale prezentei convenții sunt disponibile.

(2)   Statele pot deveni părți la prezenta convenție:

(a)	semnând-o fără rezerva ratificării, acceptării sau aprobării;

(b)	semnând-o sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării ulterioare, apoi ratificând-o, acceptând-o sau aprobând-o;

(c)	aderând la aceasta după data limită de semnare.

(3)   Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare sunt depuse la depozitar.

Articolul 34

Intrarea în vigoare

(1)   Prezenta convenție intră în vigoare în prima zi din luna următoare expirării unui termen de trei luni calculat de la data la care cinci state au semnat prezenta convenție fără rezerva ratificării, acceptării sau aprobării sau și-au depus la depozitar instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

(2)   Pentru statul care va semna prezenta convenție fără rezerva ratificării, acceptării sau aprobării ori va depune la depozitar instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare după intrarea în vigoare a prezentei convenții, aceasta intră în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării unui termen de trei luni de la data semnării fără rezerva ratificării, acceptării sau aprobării ori a depunerii instrumentelor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

Articolul 35

Denunțare

(1)   Prezenta convenție poate fi denunțată de către un stat parte la expirarea termenului de un an, socotit de la data la care aceasta a intrat în vigoare pentru statul respectiv.

(2)   Notificarea denunțării se depune la depozitar.

(3)   Denunțarea își va produce efectul în prima zi a lunii următoare expirării unui termen de un an începând de la data depunerii notificării de denunțare sau după un termen mai lung menționat în notificarea denunțării.

Articolul 36

Revizuire și amendare

La cererea a cel puțin o treime din numărul statelor contractante ale prezentei convenții, depozitarul convoacă o conferință a statelor contractante având ca obiect revizuirea sau amendarea prezentei convenții.

Articolul 37

Revizuirea sumelor limitelor și a unității de cont

(1)   În pofida dispozițiilor articolului 36, în cazul în care se propune revizuirea sumelor fixate la articolul 20 alineatul (1) sau înlocuirea unității definite la articolul 28 cu altă unitate, depozitarul, la cererea cel puțin a unei pătrimi din numărul statelor părți la prezenta convenție, înaintează propunerea tuturor membrilor Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite, Comisiei Centrale pentru Navigația pe Rin și Comisiei Dunării, precum și tuturor statelor contractante și convoacă o conferință având ca unic obiect revizuirea sumelor stabilite la articolul 20 alineatul (1) sau înlocuirea unității definite la articolul 28 cu o altă unitate.

(2)   Conferința este convocată cel mai devreme după un termen de șase luni începând de la data transmiterii propunerii.

(3)   Toate statele contractante ale prezentei convenții au dreptul să participe la conferință, indiferent dacă sunt sau nu sunt membre ale organizațiilor menționate la alineatul (1).

(4)   Amendamentele sunt adoptate cu o majoritate de două treimi din numărul statelor contractante ale prezentei convenții, reprezentate la conferință și participante la vot, sub rezerva ca cel puțin jumătate din numărul statelor contractante ale prezentei convenții să fie reprezentate la vot.

(5)   În decursul consultărilor referitoare la modificarea sumelor stabilite la articolul 20 alineatul (1), conferința ține cont de învățămintele trase din evenimentele care au produs pagube și mai ales de amploarea pagubelor astfel produse, de modificările valorii monetare și de incidența amendamentului avut în vedere asupra cheltuielilor de asigurare.

(6)

(a) Modificarea sumelor în conformitate cu prezentul articol poate interveni cel mai devreme după un termen de cinci ani calculat din ziua deschiderii pentru semnare a prezentei convenții și cel mai devreme după un termen de cinci ani calculat din ziua intrării în vigoare a unei modificări intervenite anterior conform prezentului articol. (b) O sumă nu poate fi mărită astfel încât să depășească suma corespunzătoare limitelor maxime de răspundere stabilite prin prezenta convenție, majorate cu șase procente pe an, calculate conform principiului dobânzilor compuse, cu începere din ziua deschiderii prezentei convenții pentru semnare. (c) O sumă nu poate fi mărită astfel încât să depășească suma corespunzătoare triplului limitelor maxime de răspundere stabilite de prezenta convenție.

(7)   Depozitarul notifică tuturor statelor contractante orice amendament adoptat conform alineatului (4). Amendamentul este considerat acceptat după un termen de optsprezece luni de la ziua notificării, cu condiția ca pe parcursul acestui termen cel puțin o pătrime din numărul statelor care erau state contractante în momentul deciziei referitoare la amendament să îl fi informat pe depozitar că nu acceptă amendamentul respectiv; în acest caz, amendamentul este respins și nu intră în vigoare.

(8)   Un amendament considerat acceptat conform alineatului (7) intră în vigoare la optsprezece luni de la acceptarea sa.

(9)   Toate statele contractante au obligația să respecte amendamentul, cu excepția cazului în care denunță prezenta convenție conform articolul 35, cel mai târziu cu șase luni înainte de intrarea în vigoare a amendamentului. Denunțarea își produce efectele la intrarea în vigoare a amendamentului.

(10)   Dacă un amendament a fost adoptat, dar termenul de optsprezece luni prevăzut pentru acceptare nu s-a scurs, un stat care devine stat contractant în cursul acestui termen se obligă la amendament dacă acesta intră în vigoare. Un stat care devine stat contractant după acest termen este obligat la un amendament acceptat conform alineatului (7). În cazurile citate în prezentul alineat, un stat este obligat la un amendament de la intrarea sa în vigoare sau din momentul în care prezenta convenție intră în vigoare pentru acest stat, dacă aceasta intervine ulterior.

Articolul 38

Depozitar

(1)   Prezenta convenție va fi depusă la Guvernul Republicii Ungaria.

(2)   Depozitarul:

(a)

va comunica tuturor statelor care au participat la Conferința diplomatică de adoptare a Convenției de la Budapesta privind contractul de transport de mărfuri în navigația interioară prezenta convenție, în versiunea lingvistică oficială care nu era încă disponibilă în timpul conferinței, în vederea verificării acesteia;

(b)	va informa toate statele prevăzute la litera (a) despre toate propunerile de amendare a textului comunicat conform literei (a);

(c)	va constata data la care toate versiunile lingvistice oficiale ale prezentei convenții au fost puse în conformitate și urmează a fi considerate autentice;

(d)	va comunica tuturor statelor prevăzute la litera (a) data constatată conform literei (c);

(e)

va remite tuturor statelor care au fost invitate la Conferința diplomatică de adoptare a Convenției de la Budapesta privind contractul de transport de mărfuri în navigația interioară și celor care au semnat prezenta convenție sau care au aderat la aceasta copii certificate conforme prezentei convenții;

(f)

informează toate statele care au semnat prezenta convenție sau au aderat la aceasta: (i) cu privire la orice semnătură nouă, orice notificare, precum și orice declarație, cu indicarea datei semnării, a notificării sau a declarației; (ii) cu privire la data intrării în vigoare a prezentei convenții; (iii) cu privire la orice denunțare a prezentei convenții, cu indicarea datei la care aceasta își produce efectul; (iv) cu privire la orice amendament decis conform articolelor 36 și 37 din prezenta convenție, cu indicarea datei intrării în vigoare; (v) cu privire la orice comunicare solicitată printr-o dispoziție a prezentei convenții.

(3)   După intrarea în vigoare a prezentei convenții depozitarul transmite Secretariatului Organizației Națiunilor Unite o copie certificată conformă a prezentei convenții, în vederea înregistrării și publicării în conformitate cu articolul 102 din Carta Organizației Națiunilor Unite.

---

(1)  Adoptată la Conferința diplomatică organizată în comun de Comisia Centrală pentru Navigația pe Rin, Comisia Dunării și Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (UNECE), care s-a desfășurat la Budapesta în perioada 25 septembrie – 3 octombrie 2000.

---

21.10.2015

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 276/18

---

REGULAMENTUL (UE) 2015/1879 AL COMISIEI

din 15 octombrie 2015

de interzicere a pescuitului de merlan în zona VIII de către navele care arborează pavilionul Belgiei

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului (1), în special articolul 36 alineatul (2),

întrucât:

(1)	Regulamentul (UE) 2015/104 al Consiliului (2) stabilește cotele pentru 2015.

(2)	Conform informațiilor primite de Comisie, capturile din stocul menționat în anexa la prezentul regulament, efectuate de nave care arborează pavilionul statului membru menționat în aceeași anexă sau care sunt înmatriculate în respectivul stat membru, au epuizat cota alocată pentru 2015.

(3)	Prin urmare, este necesară interzicerea activităților de pescuit care vizează acest stoc,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Epuizarea cotei

Cota de pescuit alocată pentru 2015 statului membru menționat în anexa la prezentul regulament pentru stocul indicat în aceeași anexă se consideră epuizată de la data stabilită în respectiva anexă.

Articolul 2

Interdicții

Activitățile de pescuit care vizează stocul menționat în anexa la prezentul regulament, efectuate de nave care arborează pavilionul statului membru menționat în aceeași anexă sau care sunt înmatriculate în respectivul stat membru, se interzic începând de la data stabilită în anexă. După această dată, se interzic în special păstrarea la bord, transferul, transbordarea sau debarcarea peștelui din stocul respectiv, capturat de către navele în cauză.

Articolul 3

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 343, 22.12.2009, p. 1.

(2)  Regulamentul (UE) 2015/104 al Consiliului din 19 ianuarie 2015 de stabilire, pentru anul 2015, a posibilităților de pescuit pentru anumite stocuri de pește și grupuri de stocuri de pește, aplicabile în apele Uniunii și, pentru navele din Uniune, în anumite ape din afara Uniunii, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 43/2014 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 779/2014 (JO L 22, 28.1.2015, p. 1).

---

---

21.10.2015

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 276/20

---

REGULAMENTUL (UE) 2015/1880 AL COMISIEI

din 15 octombrie 2015

de interzicere a pescuitului de limbă-de-mare în zona VIIIa și VIIIb de către navele care arborează pavilionul Belgiei

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului (1), în special articolul 36 alineatul (2),

întrucât:

(1)	Regulamentul (UE) 2015/104 al Consiliului (2) stabilește cotele pentru 2015.

(2)	Conform informațiilor primite de Comisie, capturile din stocul menționat în anexa la prezentul regulament, efectuate de nave care arborează pavilionul statului membru menționat în aceeași anexă sau care sunt înmatriculate în respectivul stat membru, au epuizat cota alocată pentru 2015.

(3)	Prin urmare, este necesară interzicerea pescuitului din acest stoc,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Epuizarea cotei

Cota de pescuit alocată pentru 2015 statului membru menționat în anexa la prezentul regulament pentru stocul indicat în aceeași anexă se consideră epuizată de la data stabilită în respectiva anexă.

Articolul 2

Interdicții

Activitățile de pescuit care vizează stocul menționat în anexa la prezentul regulament, efectuate de nave care arborează pavilionul statului membru menționat în aceeași anexă sau care sunt înmatriculate în respectivul stat membru, se interzic începând de la data stabilită în anexă. După această dată, se interzic în special păstrarea la bord, transferul, transbordarea sau debarcarea peștelui din stocul respectiv capturat de către navele în cauză.

Articolul 3

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 343, 22.12.2009, p. 1.

(2)  Regulamentul (UE) 2015/104 al Consiliului din 19 ianuarie 2015 de stabilire, pentru anul 2015, a posibilităților de pescuit pentru anumite stocuri de pește și grupuri de stocuri de pește, aplicabile în apele Uniunii și, pentru navele din Uniune, în anumite ape din afara Uniunii, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 43/2014 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 779/2014 (JO L 22, 28.1.2015, p. 1).

---

---

21.10.2015

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 276/22

---

REGULAMENTUL (UE) 2015/1881 AL COMISIEI

din 15 octombrie 2015

de interzicere a pescuitului de limbă-de-mare în zonele VIIf și VIIg de către navele care arborează pavilionul Belgiei

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului (1), în special articolul 36 alineatul (2),

întrucât:

(1)	Regulamentul (UE) 2015/104 al Consiliului (2) stabilește cotele pentru 2015.

(2)	Conform informațiilor primite de Comisie, capturile din stocul menționat în anexa la prezentul regulament, efectuate de nave care arborează pavilionul statului membru menționat în aceeași anexă sau care sunt înmatriculate în respectivul stat membru, au epuizat cota alocată pentru 2015.

(3)	Prin urmare, este necesară interzicerea activităților de pescuit care vizează acest stoc,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Epuizarea cotei

Cota de pescuit alocată pentru 2015 statului membru menționat în anexa la prezentul regulament pentru stocul indicat în aceeași anexă se consideră epuizată de la data stabilită în respectiva anexă.

Articolul 2

Interdicții

Activitățile de pescuit care vizează stocul menționat în anexa la prezentul regulament, efectuate de nave care arborează pavilionul statului membru menționat în aceeași anexă sau care sunt înmatriculate în respectivul stat membru, se interzic începând de la data stabilită în anexă. După această dată, se interzic în special păstrarea la bord, transferul, transbordarea sau debarcarea peștelui din stocul respectiv, capturat de către navele în cauză.

Articolul 3

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 343, 22.12.2009, p. 1.

(2)  Regulamentul (UE) 2015/104 al Consiliului din 19 ianuarie 2015 de stabilire, pentru anul 2015, a posibilităților de pescuit pentru anumite stocuri de pește și grupuri de stocuri de pește, aplicabile în apele Uniunii și, pentru navele din Uniune, în anumite ape din afara Uniunii, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 43/2014 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 779/2014 (JO L 22, 28.1.2015, p. 1).

---

---

21.10.2015

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 276/24

---

REGULAMENTUL (UE) 2015/1882 AL COMISIEI

din 15 octombrie 2015

de interzicere a pescuitului de cambulă de Baltica în zonele VIII, IX și X și în apele Uniunii din zona CECAF 34.1.1 de către navele care arborează pavilionul Belgiei

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului (1), în special articolul 36 alineatul (2),

întrucât:

(1)	Regulamentul (UE) 2015/104 al Consiliului (2) stabilește cotele pentru 2015.

(2)	Conform informațiilor primite de Comisie, pentru capturile din stocul menționat în anexa la prezentul regulament, efectuate de nave care arborează pavilionul statului membru menționat în aceeași anexă sau care sunt înmatriculate în respectivul stat membru, a fost epuizată cota alocată pentru 2015.

(3)	Prin urmare, este necesară interzicerea pescuitului din acest stoc,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Epuizarea cotei

Cota de pescuit alocată pentru 2015 statului membru menționat în anexa la prezentul regulament pentru stocul indicat în aceeași anexă se consideră epuizată de la data stabilită în respectiva anexă.

Articolul 2

Interdicții

Activitățile de pescuit care vizează stocul menționat în anexa la prezentul regulament, efectuate de nave care arborează pavilionul statului membru menționat în aceeași anexă sau care sunt înmatriculate în respectivul stat membru, se interzic începând de la data stabilită în anexă. După această dată, se interzic în special păstrarea la bord, transferul, transbordarea sau debarcarea peștelui din stocul respectiv capturat de către navele în cauză.

Articolul 3

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 343, 22.12.2009, p. 1.

(2)  Regulamentul (UE) 2015/104 al Consiliului din 19 ianuarie 2015 de stabilire, pentru anul 2015, a posibilităților de pescuit pentru anumite stocuri de pește și grupuri de stocuri de pește, aplicabile în apele Uniunii și, pentru navele din Uniune, în anumite ape din afara Uniunii, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 43/2014 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 779/2014 (JO L 22, 28.1.2015, p. 1).

---

---

21.10.2015

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 276/26

---

REGULAMENTUL (UE) 2015/1883 AL COMISIEI

din 15 octombrie 2015

de interzicere a pescuitului de vulpi și pisici de mare în apele Uniunii din zonele VIII și IX de către navele care arborează pavilionul Belgiei

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului (1), în special articolul 36 alineatul (2),

întrucât:

(1)	Regulamentul (UE) 2015/104 al Consiliului (2) stabilește cotele pentru 2015.

(2)	Conform informațiilor primite de Comisie, pentru capturile din stocul menționat în anexa la prezentul regulament, efectuate de nave care arborează pavilionul statului membru menționat în aceeași anexă sau care sunt înmatriculate în respectivul stat membru, a fost epuizată cota alocată pentru 2015.

(3)	Prin urmare, este necesară interzicerea pescuitului din acest stoc,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Epuizarea cotei

Cota de pescuit alocată pentru 2015 statului membru menționat în anexa la prezentul regulament pentru stocul indicat în aceeași anexă se consideră epuizată de la data stabilită în respectiva anexă.

Articolul 2

Interdicții

Activitățile de pescuit care vizează stocul menționat în anexa la prezentul regulament, efectuate de nave care arborează pavilionul statului membru menționat în aceeași anexă sau care sunt înmatriculate în respectivul stat membru, se interzic începând de la data stabilită în anexă. După această dată, se interzic în special păstrarea la bord, transferul, transbordarea sau debarcarea peștelui din stocul respectiv capturat de către navele în cauză.

Articolul 3

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 343, 22.12.2009, p. 1.

(2)  Regulamentul (UE) 2015/104 al Consiliului din 19 ianuarie 2015 de stabilire, pentru anul 2015, a posibilităților de pescuit pentru anumite stocuri de pește și grupuri de stocuri de pește, aplicabile în apele Uniunii și, pentru navele din Uniune, în anumite ape din afara Uniunii, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 43/2014 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 779/2014 (JO L 22, 28.1.2015, p. 1).

---

---

21.10.2015

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 276/28

---

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2015/1884 AL COMISIEI

din 20 octombrie 2015

de modificare a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 în ceea ce privește rubricile referitoare la Canada și Statele Unite din lista cu țări terțe, teritorii, zone sau compartimente din care păsările de curte și produsele obținute de la păsări de curte pot fi importate în Uniune sau pot tranzita Uniunea în contextul apariției unor focare de gripă aviară înalt patogenă în țările respective

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2002/99/CE a Consiliului din 16 decembrie 2002 de stabilire a normelor de sănătate animală care reglementează producția, transformarea, distribuția și introducerea produselor de origine animală destinate consumului uman (1), în special teza introductivă de la articolul 8, articolul 8 punctul 1 primul paragraf, articolul 8 punctul 4 și articolul 9 alineatul (4) litera (c),

având în vedere Directiva 2009/158/CE a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind condițiile de sănătate animală care reglementează comerțul intracomunitar și importurile din țări terțe de păsări de curte și de ouă pentru incubație (2), în special articolul 23 alineatul (1), articolul 24 alineatul (2) și articolul 25 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 798/2008 al Comisiei (3) stabilește cerințele de certificare sanitar-veterinară pentru importurile în Uniune și pentru tranzitul, inclusiv depozitarea în timpul tranzitului prin Uniune, al păsărilor de curte și al produselor obținute de la păsări de curte (denumite în continuare „produsele”). Acesta prevede că produsele pot fi importate în Uniune și pot tranzita Uniunea doar dacă provin din țările terțe, teritoriile, zonele sau compartimentele menționate în coloanele 1 și 3 din tabelul cuprins în partea 1 a anexei I la regulament.

(2)	De asemenea, în Regulamentul (CE) nr. 798/2008 sunt precizate condițiile pe care o țară terță, un teritoriu, o zonă sau un compartiment trebuie să le îndeplinească pentru a fi considerate indemne de gripă aviară înalt patogenă (highly pathogenic avian influenza – HPAI).

(3)

Canada este menționată în partea 1 a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 ca țară terță din care sunt autorizate importul în Uniune și tranzitul prin Uniune al produselor care intră sub incidența regulamentului în cauză, provenite din anumite părți ale teritoriului său, în funcție de prezența focarelor de HPAI. Regionalizarea respectivă a fost recunoscută prin Regulamentul (CE) nr. 798/2008, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/198 (4) și, ultima dată, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/908 (5), în urma apariției unor focare de HPAI în provincia Ontario.

(4)	Un acord între Uniune și Canada (denumit în continuare „acordul”) (6) prevede recunoașterea reciprocă rapidă a măsurilor de regionalizare în cazul apariției unor focare de boală în Uniune sau în Canada.

(5)

Canada a raportat finalizarea măsurilor de curățare și dezinfectare după sacrificarea păsărilor de curte din exploatațiile din provincia Ontario în care au fost depistate focare de HPAI în aprilie 2015. Prin urmare, este adecvat să se indice data de la care zonele afectate din provincia respectivă care au făcut obiectul restricțiilor sanitar-veterinare în legătură cu focarele menționate pot fi din nou considerate indemne de HPAI și de la care importurile în Uniune de anumite produse obținute de la păsări de curte provenite din aceste zone ar trebui să fie reautorizate.

(6)	În consecință, rubrica privind Canada din lista cuprinsă în partea 1 a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 ar trebui să fie modificată pentru a ține seama de situația epidemiologică actuală din țara terță respectivă.

(7)

Statele Unite sunt menționate în partea 1 a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 ca țară terță din care sunt autorizate importul în Uniune și tranzitul prin Uniune al produselor reglementate de regulamentul în cauză, provenite din anumite părți ale teritoriilor lor, în funcție de prezența focarelor de HPAI. Regionalizarea respectivă a fost recunoscută prin Regulamentul (CE) nr. 798/2008, astfel cum a fost modificat prin Regulamentele de punere în aplicare (UE) 2015/243 (7), (UE) 2015/342 (8), (UE) 2015/526 (9), (UE) 2015/796 (10), (UE) 2015/1153 (11), (UE) 2015/1220 (12) și, ultima dată, prin Regulamentul (UE) 2015/1363 (13), ca urmare a apariției unor focare de HPAI în țara respectivă. În conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1363, niciun alt stat nu a mai fost infectat cu HPAI.

(8)	Un acord între Uniune și Statele Unite (14) (denumit în continuare „acordul”) prevede recunoașterea reciprocă rapidă a măsurilor de regionalizare în cazul apariției unui focar de boală în Uniune sau în Statele Unite.

(9)

După apariția fiecărui focar de HPAI, Statele Unite au pus în aplicare o politică de depopulare totală cu scopul de a ține sub control HPAI și de a-i limita răspândirea. Autoritățile veterinare din Statele Unite mențin în continuare măsurile privind suspendarea eliberării de certificate sanitar-veterinare pentru transporturile de produse destinate exportului către Uniune din întregul teritoriu al statelor afectate sau din părți ale acestora care au fost plasate sub restricții și care fac obiectul măsurilor de regionalizare ale Uniunii.

(10)

De la jumătatea lunii iunie, în Statele Unite nu au mai fost depistate noi focare de HPAI. Statele Unite au transmis informații actualizate cu privire la situația epidemiologică de pe teritoriul lor și măsurile luate pentru a preveni extinderea răspândirii HPAI, care sunt în prezent evaluate de Comisie. Pe baza acestei evaluări, precum și a angajamentelor prevăzute în acord și a garanțiilor oferite de Statele Unite, este adecvat să se modifice interdicția privind introducerea anumitor produse în Uniune astfel încât aceasta să se aplice numai în cazul anumitor părți din statele Iowa și Dakota de Nord, cărora autoritățile veterinare din Statele Unite ale Americii le-au impus restricții din cauza focarelor anterioare.

(11)

În plus, Statele Unite au raportat finalizarea măsurilor de curățare și dezinfectare după sacrificarea păsărilor de curte din exploatațiile din statele Iowa, Montana, Nebraska, Dakota de Sud și de Nord, în care au fost depistate focare de HPAI în perioada aprilie-iunie 2015. Prin urmare, este adecvat să se indice datele de la care zonele afectate din statele respective care au făcut obiectul restricțiilor sanitar-veterinare în legătură cu focarele menționate pot fi din nou considerate indemne de HPAI și de la care importurile în Uniune de anumite produse provenite din aceste zone ar trebui să fie reautorizate.

(12)

Prin urmare, rubrica privind Statele Unite ale Americii din lista cuprinsă în partea 1 a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 ar trebui să fie modificată pentru a ține seama de situația epidemiologică actuală din țara terță respectivă. Din motive de claritate în ceea ce privește descrierea teritoriului, zonei sau compartimentului din tabelul prezentat în partea 1 a anexei respective, este adecvat să se includă toate produsele vizate în coloana 4 din tabelul menționat.

(13)	Prin urmare, anexa I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 ar trebui modificată în consecință.

(14)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Partea 1 a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 18, 23.1.2003, p. 11.

(2)  JO L 343, 22.12.2009, p. 74.

(3)  Regulamentul (CE) nr. 798/2008 al Comisiei din 8 august 2008 de stabilire a unei liste a țărilor terțe, teritoriilor, zonelor sau compartimentelor din care pot fi importate în Comunitate și pot tranzita Comunitatea păsările de curte și produsele de pasăre, precum și a cerințelor de certificare sanitar-veterinară (JO L 226, 23.8.2008, p. 1).

(4)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/198 al Comisiei din 6 februarie 2015 de modificare a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 în ceea ce privește rubrica referitoare la Canada din lista cu țări terțe, teritorii, zone sau compartimente din care anumite produse obținute de la păsări de curte pot fi importate în Uniune sau pot tranzita Uniunea în contextul riscului de gripă aviară înalt patogenă (JO L 33, 10.2.2015, p. 9).

(5)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/908 al Comisiei din 11 iunie 2015 de modificare a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 în ceea ce privește rubrica referitoare la Canada din lista țărilor terțe, teritoriilor, zonelor sau compartimentelor din care anumite produse obținute de la păsări de curte pot fi importate în Uniune sau pot tranzita Uniunea în contextul riscului de gripă aviară înalt patogenă (JO L 148, 13.6.2015, p. 11).

(6)  Acord între Comunitatea Europeană și guvernul Canadei privind măsurile sanitare de protecție a sănătății publice și animale aplicabile în comerțul cu animale vii și cu produse de origine animală, astfel cum a fost aprobat în numele Comunității prin Decizia 1999/201/CE a Consiliului (JO L 71, 18.3.1999, p. 3).

(7)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/243 al Comisiei din 13 februarie 2015 de modificare a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 în ceea ce privește rubrica referitoare la Statele Unite din lista cu țări terțe, teritorii, zone sau compartimente din care anumite produse obținute de la păsări de curte pot fi importate în Uniune sau pot tranzita Uniunea în contextul riscului de gripă aviară înalt patogenă (JO L 41, 17.2.2015, p. 5).

(8)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/342 al Comisiei din 2 martie 2015 de modificare a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 în ceea ce privește rubrica referitoare la Statele Unite din lista cu țări terțe, teritorii, zone sau compartimente din care anumite produse obținute de la păsări de curte pot fi importate în Uniune sau pot tranzita Uniunea în contextul riscului de gripă aviară înalt patogenă, în urma apariției unor focare în statele Idaho și California (JO L 60, 4.3.2015, p. 31).

(9)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/526 al Comisiei din 27 martie 2015 de modificare a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 în ceea ce privește rubrica referitoare la Statele Unite din lista cu țări terțe, teritorii, zone sau compartimente din care anumite produse obținute de la păsări de curte pot fi importate în Uniune sau pot tranzita Uniunea în contextul unor noi focare de gripă aviară înalt patogenă în țara menționată (JO L 84, 28.3.2015, p. 30).

(10)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/796 al Comisiei din 21 mai 2015 de modificare a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 în ceea ce privește rubrica referitoare la Statele Unite din lista cu țări terțe, teritorii, zone sau compartimente din care anumite produse obținute de la păsări de curte pot fi importate în Uniune sau pot tranzita Uniunea în contextul riscului de gripă aviară înalt patogenă în urma apariției unor noi focare în țara menționată (JO L 127, 22.5.2015, p. 9).

(11)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1153 al Comisiei din 14 iulie 2015 de modificare a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 în ceea ce privește rubrica referitoare la Statele Unite din lista cu țări terțe, teritorii, zone sau compartimente din care anumite produse obținute de la păsări de curte pot fi importate în Uniune sau pot tranzita Uniunea în contextul riscului de gripă aviară înalt patogenă în urma apariției unor noi focare în țara menționată (JO L 187, 15.7.2015, p. 10).

(12)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1220 al Comisiei din 24 iulie 2015 de modificare a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 în ceea ce privește rubrica referitoare la Statele Unite din lista cu țări terțe, teritorii, zone sau compartimente din care anumite produse obținute de la păsări de curte pot fi importate în Uniune sau pot tranzita Uniunea în contextul riscului de gripă aviară înalt patogenă, în urma apariției unor focare în statele Indiana și Nebraska (JO L 197, 25.7.2015, p. 1).

(13)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1363 al Comisiei din 6 august 2015 de modificare a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 în ceea ce privește rubrica referitoare la Statele Unite din lista cu țări terțe, teritorii, zone sau compartimente din care anumite produse obținute de la păsări de curte pot fi importate în Uniune sau pot tranzita Uniunea în contextul apariției unor focare de gripă aviară înalt patogenă în țara respectivă (JO L 210, 7.8.2015, p. 24).

(14)  Acord între Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii privind măsurile sanitare de protecție a sănătății publice și animale aplicabile în comerțul cu animale vii și cu produse de origine animală, astfel cum a fost aprobat în numele Comunității Europene prin Decizia 1998/258/CE a Consiliului (JO L 118, 21.4.1998, p. 1).

---

---

21.10.2015

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 276/48

---

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2015/1885 AL COMISIEI

din 20 octombrie 2015

de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește prelungirea perioadelor de aprobare a substanțelor active 2,4-D, acibenzolar-s-metil, amitrol, bentazon, cihalofop-butil, diquat, esfenvalerat, famoxadon, flumioxazin, DPX KE 459 (flupirsulfuron-metil), glifosat, iprovalicarb, izoproturon, lambda-cihalotrin, metalaxil-M, metsulfuron-metil, picolinafen, prosulfuron, pimetrozin, piraflufen-etil, tiabendazol, tifensulfuron-metil și triasulfuron

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (1), în special articolul 17 primul paragraf,

întrucât:

(1)	Partea A din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (2) stabilește substanțele active considerate a fi fost aprobate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009.

(2)

Aprobările pentru substanțele active 2,4-D, acibenzolar-s-metil, amitrol, bentazon, cihalofop-butil, diquat, esfenvalerat, famoxadon, flumioxazin, DPX KE 459 (flupirsulfuron-metil), glifosat, iprovalicarb, izoproturon, lambda-cihalotrin, metalaxil-M, metsulfuron-metil, picolinafen, prosulfuron, pimetrozin, piraflufen-etil, tiabendazol, tifensulfuron-metil și triasulfuron vor expira la 31 decembrie 2015. Cererile de reînnoire a includerii acestor substanțe în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului (3) au fost depuse în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1141/2010 al Comisiei (4).

(3)

Din cauza faptului că evaluarea substanțelor a fost amânată din motive independente de voința solicitanților, este probabil că aprobările pentru aceste substanțe active vor expira înainte de adoptarea unei decizii privind reînnoirea lor. Prin urmare, este necesar să se prelungească perioadele lor de aprobare.

(4)

Având în vedere scopul articolului 17 primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, în cazul în care Comisia va adopta un regulament care prevede că aprobarea unei substanțe active menționate în anexa la prezentul regulament nu este reînnoită deoarece nu sunt îndeplinite criteriile de aprobare, Comisia va stabili ca dată de expirare fie data prevăzută înainte de prezentul regulament, fie data intrării în vigoare a regulamentului care prevede că aprobarea substanței active nu este reînnoită, oricare dintre aceste date survine mai târziu.

(5)	Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 ar trebui modificat în consecință.

(6)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Partea A din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 309, 24.11.2009, p. 1.

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei din 25 mai 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește lista substanțelor active aprobate (JO L 153, 11.6.2011, p. 1).

(3)  Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (JO L 230, 19.8.1991, p. 1).

(4)  Regulamentul (UE) nr. 1141/2010 al Comisiei din 7 decembrie 2010 de stabilire a procedurii de reînnoire a includerii unui al doilea grup de substanțe active în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului și de stabilire a listei substanțelor în cauză (JO L 322, 8.12.2010, p. 10).

---

---

21.10.2015

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 276/52

---

REGULAMENTUL (UE) 2015/1886 AL COMISIEI

din 20 octombrie 2015

de refuzare a autorizării anumitor mențiuni de sănătate asociate alimentelor, care se referă la dezvoltarea și la sănătatea copiilor

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare (1), în special articolul 17 alineatul (3),

întrucât:

(1)	În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1924/2006, mențiunile de sănătate asociate alimentelor sunt interzise, cu excepția cazului în care sunt autorizate de Comisie în conformitate cu regulamentul respectiv și sunt incluse într-o listă cu mențiuni permise.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 prevede, de asemenea, că cererile de autorizare a mențiunilor de sănătate pot fi trimise de către operatorii din sectorul alimentar autorității naționale competente a unui stat membru. Autoritatea națională competentă trebuie să transmită cererile valabile Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA), denumită în continuare „autoritatea”.

(3)	După primirea unei cereri, autoritatea trebuie să informeze, fără întârziere, celelalte state membre și Comisia și să emită un aviz cu privire la mențiunea de sănătate respectivă.

(4)	Comisia trebuie să decidă cu privire la autorizarea mențiunilor de sănătate, ținând seama de avizul emis de autoritate.

(5)

Ca urmare a unei cereri din partea Specialised Nutrition Europe [anterior European Dietetic Food Industry Association (Asociația europeană a industriei alimentelor dietetice)], transmisă în temeiul articolului 14 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, autorității i s-a solicitat să emită un aviz cu privire la o mențiune de sănătate care se referea la relația dintre „oligo- și polizaharide nedigerabile, incluzând galactooligozaharide, oligofructoză, polifructoză și inulină” și „creșterea absorbției calciului” [întrebarea nr. EFSA-Q-2008-140 (2)]. Mențiunea propusă de solicitant a fost formulată, printre altele, după cum urmează: „Conținând oligo- și/sau polizaharide nedigerabile pentru a stimula absorbția calciului”.

(6)

Pe baza datelor prezentate, autoritatea a concluzionat în avizul ei, primit de Comisie și de statele membre la data de 19 noiembrie 2014, că nu se poate stabili o relație cauză-efect între consumul de „oligo- și polizaharide nedigerabile, incluzând galactooligozaharide, oligofructoză, polifructoză și inulină” și un efect fiziologic benefic. În „particular, potrivit opiniei autorității, componentele alimentare”oligo- și polizaharide nedigerabile, incluzând galactooligozaharide, oligofructoză, polifructoză și inulină nu au fost caracterizate în mod suficient. În consecință, având în vedere că mențiunea nu îndeplinește cerințele Regulamentului (CE) nr. 1924/2006, ea nu ar trebui autorizată.

(7)

Ca urmare a unei cereri din partea Specialised Nutrition Europe, transmisă în temeiul articolului 14 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, autorității i s-a solicitat să emită un aviz cu privire la o mențiune de sănătate referitoare la relația dintre beta-galactozidaza din Streptococcus thermophilus și reducerea disconfortului gastrointestinal [întrebarea nr. EFSA-Q-2008-148 (3)]. Mențiunea propusă de solicitant a fost formulată, printre altele, după cum urmează: „Lactază pentru o digestie confortabilă”.

(8)

Pe baza datelor prezentate, autoritatea a concluzionat în avizul ei, primit de Comisie și de statele membre la data de 9 octombrie 2014, că nu a fost stabilită o relație cauză-efect între consumul de beta-galactozidază, produsă de Streptococcus thermophilus (ulterior inactivat) în cursul fermentării unui preparat pentru sugari, și reducerea disconfortului gastrointestinal. În consecință, având în vedere că mențiunea nu îndeplinește cerințele Regulamentului (CE) nr. 1924/2006, ea nu ar trebui autorizată.

(9)

Ca urmare a unei cereri din partea Specialised Nutrition Europe, transmisă în temeiul articolului 14 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, autorității i s-a solicitat să emită un aviz cu privire la o mențiune de sănătate referitoare la relația dintre prune și contribuția la funcționarea normală a intestinului [întrebarea nr. EFSA-Q-2008-193 (4)]. Mențiunea propusă de solicitant a fost formulată, printre altele, după cum urmează: „prunele uscate pot contribui la funcționarea normală a intestinului”.

(10)

Pe baza datelor prezentate, autoritatea a concluzionat în avizul ei, primit de Comisie și de statele membre la data de 19 noiembrie 2014, că nu a fost stabilită o relație cauză-efect între consumul de prune și contribuția la funcționarea normală a intestinului fără apariția diareei la sugari și copii mici, cu vârste cuprinse între șase luni și trei ani. În particular, autoritatea a remarcat că solicitantul nu a pus la dispoziție niciun studiu în care se investighează efectul prunelor asupra funcționării intestinului sugarilor și copiilor cu vârste mici. În consecință, având în vedere că mențiunea nu îndeplinește cerințele Regulamentului (CE) nr. 1924/2006, ea nu ar trebui autorizată.

(11)

În conformitate cu articolul 28 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, mențiunile de sănătate la care se face referire la articolul 14 alineatul (1) litera (b) din regulamentul respectiv și neautorizate printr-o decizie în temeiul articolului 17 alineatul (3) din regulamentul respectiv pot fi utilizate în continuare timp de șase luni de la adoptarea deciziei respective, cu condiția ca cererea de autorizare să fi fost prezentată înainte de 19 ianuarie 2008. În consecință, având în vedere că mențiunile de sănătate cuprinse în anexa la prezentul regulament îndeplinesc condițiile respective, perioada de tranziție prevăzută la articolul 28 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 ar trebui să se aplice.

(12)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Mențiunile de sănătate cuprinse în anexa la prezentul regulament nu se includ în lista Uniunii cu mențiuni permise, astfel cum se prevede la articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006.

(2)   Cu toate acestea, mențiunile de sănătate la care se face referire la alineatul (1) utilizate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament pot continua să fie utilizate timp de maximum șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 404, 30.12.2006, p. 9.

(2)  EFSA Journal 2014;12(11):3889.

(3)  EFSA Journal 2014;12(10):3841.

(4)  EFSA Journal 2014;12(11):3892.

---

---

21.10.2015

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 276/55

---

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2015/1887 AL COMISIEI

din 20 octombrie 2015

de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (1),

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate (2), în special articolul 136 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Valorile forfetare de import prevăzute la articolul 136 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 sunt stabilite în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 671.

(2)  JO L 157, 15.6.2011, p. 1.

---

---

21.10.2015

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 276/57

---

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2015/1888 AL COMISIEI

din 20 octombrie 2015

de stabilire a coeficientului de alocare care urmează să fie aplicat cantităților ce fac obiectul cererilor de licențe de import și al cererilor de drepturi privind importul depuse în perioada 1-7 octombrie 2015 și de stabilire a cantităților care urmează să fie adăugate la cantitatea fixată pentru subperioada 1 aprilie-30 iunie 2016 în cadrul contingentelor tarifare deschise prin Regulamentul (CE) nr. 616/2007 în sectorul cărnii de pasăre

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (1), în special articolul 188,

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 616/2007 al Comisiei (2) a deschis contingente tarifare anuale pentru importul de produse din sectorul cărnii de pasăre originare din Brazilia, Thailanda și din alte țări terțe.

(2)

Cantitățile care fac obiectul cererilor de licențe de import depuse în perioada 1-7 octombrie 2015 pentru subperioada 1 ianuarie-31 martie 2016 sunt, pentru anumite contingente, mai mari decât cantitățile disponibile. Este necesar, prin urmare, să se stabilească în ce măsură se pot elibera licențele de import, stabilindu-se coeficientul de alocare care urmează să fie aplicat cantităților solicitate, calculat în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1301/2006 al Comisiei (3).

(3)

Cantitățile care fac obiectul cererilor de drepturi privind importul depuse în perioada 1-7 octombrie 2015 pentru subperioada 1 ianuarie-31 martie 2016 sunt, pentru anumite contingente, mai mari decât cantitățile disponibile. Prin urmare, este oportun să se stabilească în ce măsură pot fi acordate drepturi privind importul, prin stabilirea coeficientului de alocare ce urmează să fie aplicat cantităților solicitate, calculat în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1301/2006, coroborat cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1301/2006.

(4)

Cantitățile care fac obiectul cererilor de licențe de import și al cererilor de drepturi privind importul depuse în perioada 1-7 octombrie 2015 pentru subperioada 1 ianuarie-31 martie 2016 sunt, pentru anumite contingente, mai mici decât cantitățile disponibile. Prin urmare, este oportun să se stabilească acele cantități pentru care nu au fost prezentate cereri și ca aceste cantități să fie adăugate la cantitatea fixată pentru subperioada contingentară următoare.

(5)	Pentru a se garanta eficacitatea măsurii, este necesar ca prezentul regulament să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Cantităților care fac obiectul cererilor de licențe de import depuse în temeiul Regulamentului (CE) nr. 616/2007 pentru subperioada 1 ianuarie-31 martie 2016 li se aplică coeficientul de alocare care figurează în partea A din anexa la prezentul regulament.

(2)   Cantitățile pentru care nu au fost prezentate cereri de licențe de import în temeiul Regulamentului (CE) nr. 616/2007, care urmează să fie adăugate la subperioada 1 aprilie-30 iunie 2016, figurează în partea A din anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

(1)   Cantităților care fac obiectul cererilor de drepturi privind importul depuse în temeiul Regulamentului (CE) nr. 616/2007 pentru subperioada 1 ianuarie-31 martie 2016 li se aplică coeficientul de alocare care figurează în partea B din anexa la prezentul regulament.

(2)   Cantitățile pentru care nu au fost prezentate cereri de drepturi privind importul în temeiul Regulamentului (CE) nr. 616/2007, care urmează să fie adăugate la subperioada 1 aprilie-30 iunie 2016, figurează în partea B din anexa la prezentul regulament.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 671.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 616/2007 al Comisiei din 4 iunie 2007 privind deschiderea și gestionarea contingentelor tarifare comunitare în sectorul cărnii de pasăre originare din Brazilia, Thailanda și din alte țări terțe (JO L 142, 5.6.2007, p. 3).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 1301/2006 al Comisiei din 31 august 2006 de stabilire a normelor comune pentru administrarea contingentelor tarifare de import pentru produsele agricole gestionate printr-un sistem de licențe de import (JO L 238, 1.9.2006, p. 13).

---

---

21.10.2015

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 276/60

---

DECIZIA (UE) 2015/1889 A CONSILIULUI

din 8 octombrie 2015

privind dizolvarea fondului de pensii al Europol

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Actul Consiliului din 3 decembrie 1998 de stabilire a Statutului personalului aplicabil Europol (1) (denumit în continuare „Statutul personalului Europol”), în special apendicele 6 articolul 37 alineatul (3),

având în vedere Actul Consiliului din 12 martie 1999 de adoptare a normelor privind fondul de pensii al Europol, în special articolul 13,

având în vedere propunerea prezentată de către Consiliul de administrație al Europol după audierea consiliului de administrație al fondului de pensii al Europol (denumit în continuare „fondul”),

întrucât:

(1)

Decizia 2009/371/JAI a Consiliului (2) (denumită în continuare „Decizia Europol”) înlocuiește de la data aplicării sale, și anume de la 1 ianuarie 2010, Actul Consiliului din 26 iulie 1995 privind elaborarea Convenției în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană referitoare la înființarea Oficiului European de Poliție (3) (denumită în continuare „Convenția Europol”).

(2)	Decizia Europol prevede abrogarea de la 1 ianuarie 2010 a tuturor măsurilor de punere în aplicare a Convenției Europol, cu excepția cazurilor în care Decizia Europol prevede altfel.

(3)

Articolul 57 alineatul (5) din Decizia Europol prevede că Statutul personalului Europol și alte instrumente relevante continuă să se aplice membrilor personalului care nu sunt angajați în conformitate cu Statutul funcționarilor Uniunii Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, astfel cum se prevede în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (4) (denumit în continuare „Statutul funcționarilor”).

(4)	De asemenea, Decizia Europol prevede că Statutul funcționarilor se aplică directorului, directorilor adjuncți și personalului Europol angajat după 1 ianuarie 2010.

(5)

De asemenea, Decizia Europol prevede că toate contractele de muncă încheiate de Europol, astfel cum a fost înființat prin Convenția Europol, aflate în vigoare la 1 ianuarie 2010, rămân valabile până la data la care expiră și, ulterior datei de punere în aplicare a Deciziei Europol, nu pot fi reînnoite în baza Statutului personalului Europol.

(6)

De asemenea, Decizia Europol prevede că membrilor personalului angajați printr-un contract în vigoare la 1 ianuarie 2010 li se oferă posibilitatea de a încheia contracte de agent temporar sau de agent contractual în temeiul Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene. Această opțiune a fost deja utilizată în cazul marii majorități a membrilor personalului.

(7)

Prin urmare, numărul membrilor personalului care sunt angajați în continuare în temeiul Statutului personalului Europol și, așadar, contribuțiile acestora la fondul de pensii al Europol în temeiul articolului 37 alineatul (1) din apendicele 6 la Statutul personalului Europol s-au diminuat în mod constant începând din ianuarie 2010. Contribuțiile au fost în cele din urmă întrerupte la 31 decembrie 2014, când a expirat ultimul contract de muncă căruia i se aplică Statutul personalului Europol.

(8)

Până în prezent, fondul a plătit deja marea majoritate a pensiilor și a indemnizațiilor de plecare acordate participanților în temeiul Statutului personalului Europol. Angajamentele cu titlu de pensii rămase sunt exclusiv limitate la plata lunară a prestațiilor pentru o populație de pensionari și foști membri ai personalului extrem de limitată și în continuă scădere sau la plata către aceștia a unei indemnizații de plecare.

(9)	Pasivele fondului vor fi lichidate mai devreme decât s-a prevăzut în momentul în care fondul a fost creat și pot fi determinate folosind expertiza actuarială.

(10)	Activele disponibile în prezent în fond depășesc capitalul necesar în vederea acoperirii pasivelor sale.

(11)

Fondul de pensii al Europol a fost instituit în temeiul articolului 37 alineatul (1) din apendicele 6 la Statutul personalului Europol, cu scopul principal de a gestiona contribuțiile la pensii din partea Europol și a participanților la fond și de a asigura pensiile sau indemnizațiile de plecare acordate participanților la fond în temeiul Statutului personalului Europol. Fondul și-a îndeplinit obiectivul în calitate de fond de pensii provizoriu independent.

(12)

Având în vedere activitatea redusă a fondului și situația financiară actuală a acestuia, măsurile administrative în vigoare referitoare la fond ar trebui simplificate prin adaptarea modului în care prestațiile obținute din sistemul de pensii prevăzut de Statutul personalului Europol sunt finanțate și plătite.

(13)	În consecință, fondul ar trebui să fie dizolvat și activitatea sa reziduală ar trebui să fie încredințată Europol, care ar trebui să fie responsabil pentru executarea plăților de prestații în temeiul sistemului de pensii din Statutul personalului Europol.

(14)

Activele fondului ar trebui să fie transferate către Europol în măsura în care acestea sunt necesare pentru acoperirea pasivelor transferate acestuia. Fondurile transferate de către fond pentru Europol în scopul de a executa plata prestațiilor în temeiul sistemului de pensii din Statutul personalului Europol urmează să fie alocate în acest scop.

(15)	Este de competența Consiliului să introducă dispoziții referitoare la lichidarea oricăror active rămase în fond care urmează să fie utilizate în scopul cât mai apropiat de scopul fondului.

(16)

Scopul general al fondului a fost acela de a oferi angajaților Europol și beneficiarilor acestora o sursă regulată de venit după pensionare, limitând în același timp costul pensiilor membrilor personalului pentru bugetul statelor membre. Prin urmare, redistribuirea oricăror active rămase în fond participanților inițiali la acesta este cea mai apropiată de scopul fondului.

(17)

După consultarea consiliului de administrație al fondului de pensii al Europol, Consiliul de administrație al Europol a convenit în unanimitate să propună Consiliului dizolvarea fondului și redistribuirea rezervei generale către fiecare participant proporțional cu contribuțiile lor, în conformitate cu articolul 13 din normele privind fondul de pensii al Europol,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Dizolvarea fondului de pensii al Europol și transferul de activitate

Fondul de pensii independent, astfel cum a fost instituit prin Actul Consiliului din 12 martie 1999 de adoptare a normelor privind fondul de pensii al Europol, în temeiul articolului 37 din apendicele 6 la Statutul personalului Europol se dizolvă.

Activitatea reziduală a fondului este transferată automat către Europol la 1 ianuarie 2016.

Articolul 2

Succesiunea legală

Europol este considerat succesorul legal al fondului în ceea ce privește toate contractele încheiate de acesta, obligațiile care îi revin și proprietățile achiziționate de fond, precum și creanțele fondului față de terți.

Prezenta decizie nu aduce atingere forței juridice a acordurilor încheiate de fond.

Articolul 3

Acțiunile de pregătire pentru transfer

Înainte de data aplicării prezentei decizii, activele care sunt investite de fond sunt lichidate și depuse într-un cont bancar în numele fondului.

După consultarea unui actuar independent calificat, consiliul de administrație a fondului întocmește un raport care prezintă situația de închidere a activelor și pasivelor fondului (denumit în continuare „raportul final”). Raportul final include o evaluare actuarială detaliată a angajamentelor cu titlu de pensii transferate către Europol pe baza parametrilor care rezultă din dispozițiile Statutului personalului Europol, a naturii angajamentelor cu titlu de pensii rămase, precum și a ipotezelor actuariale enumerate în anexa la prezenta decizie. Raportul final stabilește cuantumul provizioanelor financiare necesare pentru acoperirea acestor pasive, ținând seama în mod corespunzător de marja de eroare care rezultă din dimensiunea populației vizate.

Raportul final este transmis Consiliului de administrație al Europol și auditat de Curtea de Conturi Europeană, în conformitate cu articolul 43 și articolul 58 alineatul (2) litera (a) din Decizia Europol.

Articolul 4

Alocarea activelor fondului

(1)   O parte din activele fondului corespunzătoare valorii necesare pentru a acoperi angajamentele cu titlu de pensii transferate către Europol, astfel cum a aprobat Consiliul de administrație al Europol pe baza raportului final, sunt transferate către Europol. Respectivele active sunt alocate pentru scopul specific de a plăti pensiile în temeiul articolului 5.

(2)   După ce toate angajamentele cu titlu de pensii au fost îndeplinite, restul părții din activele definite la alineatul (1) devin alte venituri la bugetul Europol.

(3)   Diferența dintre totalul activelor fondului și valoarea menționată la alineatul (1) se alocă în felul următor:

(a)

două treimi din această diferență se rambursează Europol. Europol stabilește ce parte din această sumă trebuie considerată drept: (i) sold al excedentelor bugetelor aprobate în temeiul articolului 35 alineatul (5) din Convenția Europol care urmează să fie rambursat statelor membre în temeiul principiilor pe care s-a întemeiat articolul 58 alineatul (5) din Decizia Europol; (ii) sold al subvențiilor plătite Europol de la bugetul general al Uniunii Europene, în temeiul articolului 42 din Decizia Europol;

(b)

o treime din diferență este transferată către Europol și alocată pentru scopul specific de a fi distribuită foștilor participanți activi ai fondului sau, în cazul în care participanții sunt decedați, moștenitorilor legali, proporțional cu cuantumul total al contribuțiilor pe care fiecare le-a plătit către fond în perioada în care a fost angajat în conformitate cu Statutul personalului Europol. În cazul în care nu sunt angajați la Europol, potențialii beneficiari ai unei plăți în temeiul prezentei litere transmit Europol datele lor de contact, o dovadă de identitate și o dovadă a calității de moștenitor, după caz, în termen de doi ani de la data publicării prezentei decizii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Europol nu are obligația de a căuta în mod activ foști participanți activi ai fondului ale căror ultime date de contact transmise Europol au încetat să mai fie valabile, nici obligația de a căuta în mod activ moștenitorii foștilor participanți activi decedați. Costurile suportate de Europol în scopul distribuției sunt plătite din suma definită la alineatul (1). Restul părții din active după ce s-a făcut plata către beneficiarii identificați devin alte venituri la bugetul Europol.

Articolul 5

Plata pensiilor acordate pe baza Statutului personalului Europol

Prestațiile obținute de persoane din sistemul de asigurări sociale menționat la articolul 78 din Statutul personalului Europol se impută bugetului Europol și sunt plătite de către Europol din veniturile alocate menționate la articolul 4 alineatul (1).

Orice cheltuieli conexe legate de plata prestațiilor menționate anterior sunt suportate de către Europol și sunt plătite din aceleași venituri alocate.

Cu excepția pasivelor acoperite de sistemele de reasigurare ale Europol, acesta acoperă orice deficit în cazul în care veniturile alocate menționate la articolul 4 alineatul (1) nu sunt suficiente pentru acoperirea pasivelor fondului.

Articolul 6

Consiliul de administrație al fondului de pensii al Europol

Membrii consiliului de administrație al fondului rămân în funcție până când consiliul a aprobat ultimul raport anual și raportul final a fost auditat de Curtea de Conturi Europeană.

După ce funcțiile membrilor consiliului de administrație al fondului încetează, răspunderea acestora rămâne limitată la cazurile de neglijență gravă și nereguli grave în îndeplinirea atribuțiilor în timp ce se aflau în funcție.

Articolul 7

Intrarea în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei adoptării.

Se aplică de la 1 ianuarie 2016. Cu toate acestea, articolul 3 se aplică de la data intrării în vigoare a prezentei decizii.

---

(1)  JO C 26, 30.1.1999, p. 23.

(2)  Decizia 2009/371/JAI a Consiliului din 6 aprilie 2009 privind înființarea Oficiului European de Poliție (Europol) (JO L 121, 15.5.2009, p. 37).

(3)  JO C 316, 27.11.1995, p. 1.

(4)  Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului din 29 februarie 1968 de instituire a Statutului funcționarilor comunităților europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai acestor comunități, precum și a unor dispoziții speciale aplicabile temporar funcționarilor Comisiei (JO L 56, 4.3.1968, p. 1).

---

---