20.10.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/1

(1)

În conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cererea de înregistrare a denumirii „Παφίτικο Λουκάνικο” (Pafitiko Loukaniko), depusă de Cipru, a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2).

(2)

Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, denumirea „Παφίτικο Λουκάνικο” (Pafitiko Loukaniko) ar trebui, prin urmare, înregistrată,

20.10.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/3

(1)

În conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cererea de înregistrare a denumirii „Cipolla bianca di Margherita”, depusă de Italia, a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2).

(2)

Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, denumirea „Cipolla bianca di Margherita” ar trebui, prin urmare, înregistrată,

20.10.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/4

(1)

Regulamentul (UE) nr. 511/2014 stabilește normele care reglementează respectarea accesului și a împărțirii beneficiilor în ceea ce privește resursele genetice și cunoștințele tradiționale asociate cu resursele genetice, în conformitate cu dispozițiile Protocolului de la Nagoya referitor la accesul la resursele genetice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora la Convenția privind diversitatea biologică (denumit în continuare „Protocolul de la Nagoya”). Punerea eficace în aplicare a regulamentului respectiv va contribui, de asemenea, la conservarea diversității biologice și la utilizarea durabilă a componentelor acesteia, în conformitate cu dispozițiile Convenției privind diversitatea biologică.

(2)

Articolele 5 și 8 din Regulamentul (UE) nr. 511/2014 prevăd instrumente voluntare, și anume colecții înregistrate și cele mai bune practici, pentru a ajuta utilizatorii să își respecte obligația de diligență necesară. Identificarea și înregistrarea colecțiilor care aplică efectiv măsurile ce au ca rezultat furnizarea de resurse genetice și de informații conexe doar dacă acestea sunt însoțite de un document care atestă legalitatea accesului și garantează instituirea unor condiții convenite de comun acord, în cazul în care se solicită acest lucru, ar trebui să ajute utilizatorii să se conformeze acestei obligații. Ar trebui să se considere că utilizatorii care obțin resurse genetice dintr-o colecție inclusă în registru au exercitat diligența necesară în ceea ce privește căutarea informațiilor. Identificarea și recunoașterea ca cele mai bune practici ale măsurilor care sunt deosebit de adecvate pentru asigurarea respectării sistemului de implementare a Protocolului de la Nagoya, la costuri accesibile și în condiții de securitate juridică, ar trebui, de asemenea, să ajute utilizatorii să-și îndeplinească obligația de diligență necesară. Ar trebui ca autoritățile competente să ia în considerare punerea efectivă în aplicare a unei bune practici recunoscute de către utilizatori în cadrul controalelor lor privind respectarea normelor de către utilizatori. În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a dispozițiilor respective, sunt necesare norme detaliate privind procedurile care trebuie urmate în cazul unei cereri de înregistrare a unei colecții sau a unei părți din aceasta, precum și cu privire la recunoașterea celor mai bune practici.

(3)

În cazul în care un solicitant care dorește să fie inclus în registru este membru al unei rețele de colecții, este util ca acesta să furnizeze informații cu privire la orice alte colecții sau părți ale acestora din aceeași rețea care au făcut sau fac obiectul unei cereri în alte state membre. În vederea facilitării tratamentului echitabil și consecvent al solicitanților din diferite state membre, în momentul verificării colecțiilor și părților din acestea, autoritățile competente ale statelor membre care au fost informate cu privire la aceste cereri în legătură cu diferitele colecții sau părți ale acestora în cadrul unei rețele ar trebui să ia în considerare schimbul de informații cu autoritățile statelor membre în care au fost depuse cereri de către alți membri ai rețelei.

(4)

Regulamentul (UE) nr. 511/2014 se aplică resurselor genetice și cunoștințelor tradiționale asociate cu resursele genetice. Materialul pentru a cărui utilizare este nevoie de o declarație privind diligența necesară include: resursele genetice, cunoștințele tradiționale asociate cu resursele genetice, precum și o combinație a celor două.

(5)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a dispozițiilor privind monitorizarea respectării normelor de către utilizatori, sunt necesare norme detaliate privind declarațiile care urmează să fie făcute de către beneficiarii de fonduri pentru lucrări de cercetare care presupun utilizarea de resurse genetice și cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice, precum și privind declarațiile care urmează să fie făcute de către utilizatori în etapa finală a dezvoltării unui produs dezvoltat prin utilizarea de resurse genetice și de cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice.

(6)

Atunci când se monitorizează respectarea normelor de către utilizatori în etapa de finanțare a cercetării, este important să se garanteze că beneficiarii finanțării înțeleg obligațiile care le revin în temeiul Regulamentului (UE) nr. 511/2014 și că exercită diligența necesară. Este la fel de important să se ofere informații Centrului de informare pentru acces și împărțirea beneficiilor și să se garanteze că aceste informații sunt utile pentru funcționarea și punerea în aplicare a Protocolului de la Nagoya. În cazul în care un certificat de conformitate recunoscut la nivel internațional nu este disponibil, ar trebui să fie prezentate alte informații relevante. Pentru a concilia obiectivele de a prezenta informații utile pentru Centrul de informare pentru acces și împărțirea beneficiilor și de a nu crea sarcini excesive pentru beneficiarii finanțării pentru cercetare, doar informațiile esențiale pentru identificarea resurselor genetice ar trebui să fie schimbate la acest punct de control.

(7)

Monitorizarea respectării normelor de către utilizatori este eficientă atunci când se desfășoară în statul membru în care are loc utilizarea. Prin urmare, este necesar ca declarația privind diligența necesară să fie depusă la autoritatea competentă din statul membru în care beneficiarul finanțării este stabilit, deoarece în această țară are loc de obicei activitatea de cercetare care implică folosirea de resurse genetice și de cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice.

(8)

Ar trebui evitată multiplicarea inutilă a declarațiilor privind diligența necesară. Prin urmare, o declarație întocmită de către beneficiarii de fonduri pentru cercetare poate viza mai multe resurse genetice sau cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice. De asemenea, poate fi întocmită o singură declarație de către de mai mulți utilizatori care desfășoară în comun lucrări de cercetare ce implică utilizarea de resurse genetice și cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice, finanțate de un grant. În acest context, ar trebui să se acorde un rol special coordonatorului de proiect, care ar trebui să fie responsabil pentru prezentarea declarațiilor în numele utilizatorilor în cauză. În lumina articolului 12 din Regulamentul (UE) nr. 511/2014, autoritatea competentă care primește declarațiile prezentate de coordonatorul proiectului ar trebui să facă schimb de informații cu omologii din celelalte state membre în cauză.

(9)

În scopul de a monitoriza respectarea normelor de către utilizatori în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 511/2014, ar trebui să fie stabilită etapa finală a utilizării, și anume etapa finală a dezvoltării unui produs. Se poate considera cu o anumită securitate juridică că etapa finală a dezvoltării unui produs este încheiată în momentul în care este introdusă cererea de aprobare sau autorizare a introducerii pe piață sau în momentul în care se efectuează notificarea solicitată înainte de introducerea pentru prima dată pe piața Uniunii sau, în cazul în care nu se solicită nici aprobarea sau autorizarea introducerii pe piață, nici notificarea, în momentul introducerii pentru prima oară pe piața Uniunii a unui produs dezvoltat prin utilizarea de resurse genetice și cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice. În unele cazuri, este posibil să nu fie utilizatorul cel care solicită aprobarea sau autorizarea introducerii pe piață, care efectuează notificarea sau care introduce un produs pentru prima dată pe piața Uniunii. Pentru a aborda în mod eficient toate activitățile care utilizează resurse genetice și cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice în interiorul Uniunii, declarația privind diligența necesară ar trebui, în acele cazuri, să fie făcută de către utilizatorul care vinde sau transferă în orice alt mod rezultatul utilizării. Monitorizarea eficace a respectării normelor de către utilizatori în interiorul Uniunii ar trebui, de asemenea, să abordeze cazurile în care utilizarea s-a încheiat în Uniune și ceea ce se obține în urma utilizării este vândut sau transferat în orice alt mod în afara Uniunii fără a introduce un produs pe piața Uniunii.

(10)

Aceste diferite evenimente care au drept rezultat declarația privind diligența necesară efectuată de către utilizator în etapa finală a dezvoltării unui produs se exclud reciproc și, prin urmare, declarația ar trebui făcută numai o singură dată. Având în vedere că etapa finală a dezvoltării unui produs este atinsă înainte de producerea oricăruia dintre aceste evenimente, declarația privind diligența necesară ar trebui efectuată înainte de producerea primului eveniment.

(11)

Informațiile furnizate în declarațiile privind diligența necesară trebuie să fie furnizate Centrului de informare pentru acces și împărțirea beneficiilor de către autoritățile competente în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 511/2014. În lipsa unui certificat de conformitate recunoscut la nivel internațional, ar trebui prezentate alte informații relevante furnizate în conformitate cu articolul 17 alineatul (4) din Protocolul de la Nagoya, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 511/2014. Pentru a asigura funcționarea eficientă a Protocolului de la Nagoya și, în special, a Centrului de informare pentru acces și împărțirea beneficiilor, ar trebui schimbate doar informații care să faciliteze monitorizarea de către autoritățile naționale competente menționate la articolul 13 alineatul (2) din Protocolul de la Nagoya.

(12)

Este necesară o declarație privind diligența necesară numai pentru resurse genetice sau cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice obținute de la o parte la Protocolul de la Nagoya care a instituit cerințe legislative sau de reglementare privind accesul și împărțirea beneficiilor în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) și cu articolul 7 din Protocolul de la Nagoya.

(13)

Având în vedere caracterul inovator al măsurilor introduse, este adecvat să se reexamineze dispozițiile prezentului regulament. În acest context, rapoartele menționate la articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 511/2014 se pot dovedi utile și, prin urmare, ar trebui să fie luate în considerare, dacă sunt disponibile.

(14)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru acces și împărțirea beneficiilor,

(a)

un cod de înregistrare atribuit de Comisie;

(b)

numele dat colecției sau unei părți a acesteia, precum și datele de contact ale acesteia;

(c)

numele și datele de contact ale titularului;

(d)

categoria colecției sau a părții din aceasta;

(e)

o scurtă descriere a colecției sau a părții din aceasta;

(f)

un link către baza de date, în cazul în care aceasta există;

(g)

instituția din cadrul autorității competente din statul membru care a verificat capacitatea colecției de a respecta dispozițiile articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 511/2014;

(h)

data includerii în registru;

(i)

un alt element de identificare, dacă acesta există;

(j)

după caz, data de radiere din registru.

(a)

verificările la fața locului;

(b)

examinarea anumitor documente și registre ale unei colecții sau ale unei părți a acesteia care sunt relevante pentru a demonstra conformitatea cu articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 511/2014;

(c)

examinarea în vederea verificării faptului că anumite eșantioane de resurse genetice și informațiile aferente ale colecției în cauză au fost documentate în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 511/2014;

(d)

examinarea în vederea verificării faptului că titularul colecției are capacitatea de a furniza în mod constant resurse genetice persoanelor terțe în scopul utilizării lor în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 511/2014;

(e)

interviuri cu persoanele în cauză, cum ar fi titularul colecției, membrii personalului, verificatorii externi, precum și utilizatorii care obțin eșantioane din colecția respectivă.

(a)

verificări la fața locului;

(b)

examinarea anumitor documente și registre ale unei colecții sau ale unei părți a acesteia care sunt relevante pentru a demonstra conformitatea cu articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 511/2014;

(c)

examinarea în vederea verificării faptului că anumite eșantioane de resurse genetice și informațiile aferente au fost documentate și furnizate persoanelor terțe în scopul utilizării lor în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 511/2014;

(d)

interviuri cu persoanele în cauză, cum ar fi titularul colecției, membrii personalului, verificatorii externi, precum și utilizatorii care obțin eșantioane din colecția respectivă.

(a)

se introduce o cerere de aprobare sau autorizare a introducerii pe piață pentru un produs elaborat prin utilizarea de resurse genetice și cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice;

(b)

se efectuează o notificare solicitată înainte de introducerea pentru prima dată pe piața Uniunii pentru un produs elaborat prin utilizarea resurselor genetice și a cunoștințelor tradiționale asociate cu resursele genetice;

(c)

se introduce pe piața Uniunii, pentru prima oară, un produs dezvoltat prin utilizarea resurselor genetice și a cunoștințelor tradiționale asociate cu resursele genetice pentru care nu se solicită aprobarea sau autorizarea introducerii pe piață și nicio notificare;

(d)

rezultatul utilizării este vândut sau transferat, în orice alt mod, unei persoane fizice sau juridice din cadrul Uniunii pentru ca persoana respectivă să desfășoare una dintre activitățile menționate la literele (a), (b) și (c);

(e)

utilizarea în Uniune a luat sfârșit și ceea ce se obține în urma utilizării este vândut sau transferat în orice alt mod unei persoane fizice sau juridice din afara Uniunii.

20.10.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/20

(1)

În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2), eliminarea treptată a practicii aruncării capturilor înapoi în mare prin introducerea unei obligații de debarcare pentru capturile de specii care fac obiectul unor limite de captură reprezintă unul dintre obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului.

(2)

În conformitate cu articolul 15 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, obligația de debarcare se aplică de la 1 ianuarie 2016 pentru merluciu în zonele de pescuit definite de această specie.

(3)

Anumite dispoziții din Regulamentul (CE) nr. 494/2002 al Comisiei (3) intră în conflict cu obligația de debarcare prin faptul că obligă pescarii să arunce capturile de merluciu care depășesc anumite limite privind componența capturilor.

(4)

Aceste dispoziții din Regulamentul (CE) nr. 494/2002 ar trebui modificate prin impunerea obligației ca toate capturile neintenționate de merluciu să fie debarcate și scăzute din cotele alocate.

(5)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru pescuit și acvacultură,

1.

Se introduce următorul articol 1a:

„Articolul 1a

În sensul prezentului regulament, «capturi neintenționate» înseamnă capturi accidentale de organisme marine care, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4), trebuie debarcate și scăzute din cotele alocate fie din cauză că au dimensiuni inferioare dimensiunii minime de referință pentru conservare, fie din cauză că depășesc cantitățile permise de normele privind componența capturilor sau privind capturile accidentale.

(4)  Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului (JO L 354, 28.12.2013, p. 22).”"

2.

La articolul 2 se adaugă următorul alineat (3):

„(3)   Alineatul (1) nu se aplică pentru capturile neintenționate de merluciu care fac obiectul obligației de debarcare de la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013. Respectivele capturi neintenționate se debarcă și se scad din cotele alocate.”

20.10.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/22

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

20.10.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/24

(1)

Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) urmărește să ofere sprijin lucrătorilor disponibilizați și persoanelor care desfășoară o activitate independentă a căror activitate a încetat ca urmare a modificărilor structurale majore intervenite în practicile comerciale mondiale, generate de globalizare, ca urmare a continuării crizei economice și financiare mondiale sau ca urmare a unei noi crize economice și financiare mondiale, precum și să le ofere asistență în vederea reintegrării pe piața muncii.

(2)

FEG nu trebuie să depășească o sumă anuală maximă de 150 de milioane EUR (la prețurile din 2011), după cum se prevede la articolul 12 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (3).

(3)

La 24 martie 2015, Belgia a depus cererea EGF/2015/003 BE/Ford Genk pentru a obține o contribuție financiară din FEG în urma disponibilizărilor și a încetărilor activităților (denumite în continuare „disponibilizări”) care au avut loc la uzina Ford din Genk și la 11 furnizori și producători din aval. Cererea a fost completată cu informații suplimentare, în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1309/2013. Cererea respectivă îndeplinește cerințele pentru stabilirea unei contribuții financiare din FEG, astfel cum se prevede la articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 1309/2013.

(4)

Prin urmare, FEG ar trebui mobilizat pentru a se furniza o contribuție financiară în valoare de 6 268 564 EUR ca urmare a cererii depuse de Belgia.

(5)

În scopul de a reduce la minimum timpul necesar pentru mobilizarea FEG, prezenta decizie ar trebui să se aplice de la data adoptării sale,

20.10.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/26

(1)

Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) urmărește să ofere sprijin lucrătorilor disponibilizați și persoanelor care desfășoară o activitate independentă a căror activitate a încetat ca urmare a modificărilor structurale majore intervenite în practicile comerciale mondiale, generate de globalizare, ca urmare a continuării crizei economice și financiare mondiale sau ca urmare a unei noi crize economice și financiare mondiale, precum și să le ofere asistență în vederea reintegrării pe piața muncii.

(2)

FEG nu trebuie să depășească o sumă anuală maximă de 150 de milioane EUR (la prețurile din 2011), după cum se prevede la articolul 12 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (3).

(3)

La 24 martie 2015, Italia a depus cererea EGF/2015/004 IT/Alitalia pentru a obține o contribuție financiară din partea FEG, ca urmare a disponibilizărilor care au avut loc la Gruppo Alitalia (4) în Italia. Cererea a fost completată cu informații suplimentare, în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1309/2013. Cererea respectivă îndeplinește cerințele necesare pentru acordarea unei contribuții financiare din FEG, astfel cum se prevede la articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 1309/2013.

(4)

Prin urmare, ar trebui mobilizat FEG pentru a se furniza o contribuție financiară în valoare de 1 414 848 EUR ca răspuns la cererea depusă de Italia.

(5)

În scopul de a reduce la minimum timpul necesar pentru mobilizarea FEG, prezenta decizie ar trebui să se aplice de la data adoptării sale,

20.10.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/28

(1)

Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) urmărește să ofere sprijin lucrătorilor disponibilizați și persoanelor care desfășoară o activitate independentă a căror activitate a încetat în urma schimbărilor structurale majore intervenite în practicile comerciale internaționale, generate de globalizare, ca urmare a continuării crizei economice și financiare mondiale sau ca urmare a unei noi crize economice și financiare mondiale, precum și să le acorde asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii.

(2)

FEG nu depășește o sumă anuală maximă de 150 de milioane EUR (la prețurile din 2011), după cum se prevede la articolul 12 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (3).

(3)

La 26 februarie 2015, Germania a depus cererea EGF/2015/002 DE/Adam Opel pentru o contribuție financiară din partea FEG, în urma unor concedieri la societatea Adam Opel AG și la un furnizor din Germania. Cererea a fost completată cu informații suplimentare, în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1309/2013. Cererea respectivă îndeplinește cerințele pentru stabilirea unei contribuții financiare din partea FEG, astfel cum se prevede la articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 1309/2013.

(4)

Prin urmare, FEG ar trebui mobilizat pentru a oferi o contribuție financiară în valoare de 6 958 623 EUR ca răspuns la cererea depusă de Germania.

(5)

În scopul de a reduce la minimum timpul necesar pentru mobilizarea FEG, prezenta decizie ar trebui să se aplice de la data adoptării sale,

20.10.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/30

(1)

Obiectivul Fondului de solidaritate al Uniunii Europene („fondul”) este de a permite Uniunii să răspundă rapid, eficient și cu flexibilitate situațiilor de urgență și să-și exprime solidaritatea față de populația din regiunile afectate de catastrofe.

(2)

Fondul nu poate depăși o sumă anuală maximă de 500 de milioane EUR (la prețurile din 2011), astfel cum se prevede la articolul 10 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (3).

(3)

Bulgaria a depus o cerere de mobilizare a fondului ca urmare a condițiilor aspre de iarnă.

(4)

Grecia a depus două cereri de mobilizare a fondului ca urmare a inundațiilor care au avut loc în această țară.

(5)

Comisia consideră că cererile îndeplinesc condițiile de acordare a ajutorului pus la dispoziție de Fondul de solidaritate, astfel cum sunt prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2012/2002.

(6)

Prin urmare, fondul ar trebui mobilizat pentru a oferi o contribuție financiară echivalentă cu întreaga sumă de 16 274 765 EUR aferentă cererilor prezentate de Bulgaria și de Grecia.

(7)

Există posibilitatea de a se efectua realocări de credite în conformitate cu punctul 11 a doua teză din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013. Creditele pentru plăți în avans pentru exercițiul financiar 2015 au fost utilizate într-o măsură foarte limitată pentru cele trei cereri care fac obiectul prezentei decizii, soldul care trebuie plătit în cazul acestora fiind de 14 647 288 EUR. În consecință, suma totală a mobilizării va fi finanțată prin realocarea creditelor disponibile pentru plățile în avans în bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2015, nefiind necesare credite suplimentare.

(8)

Pentru a reduce la minimum perioada necesară pentru mobilizarea fondului, prezenta decizie ar trebui să se aplice de la data adoptării,

20.10.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/32

(1)

În cadrul unei sesiuni speciale a Comitetului științific extins al Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (EMCDDA), a fost elaborat, în conformitate cu articolul 6 din Decizia 2005/387/JAI, un raport de evaluare a riscurilor noii substanțe psihoactive 4-metil-5-(4-metilfenil)-4,5-dihidrooxazol-2-amină (4,4′-DMAR), care a fost transmis ulterior Comisiei și Consiliului la 19 septembrie 2014.

(2)

4,4′-DMAR este un derivat sintetic substituit al oxazolinei. Este un derivat al substanțelor aminorex și 4-metilaminorex (4-MAR), două stimulente sintetice controlate în temeiul Convenției Organizației Națiunilor Unite din 1971 privind substanțele psihotrope.

(3)

Substanța 4,4′-DMAR este disponibilă pe piața drogurilor din Uniune cel puțin din decembrie 2012, fiind notificată în sistemul de avertizare timpurie în decembrie 2012. Nouă state membre au raportat detectări ale acestei substanțe ca urmare a unor confiscări, în principal sub formă de pulbere și tablete de culoare albă sau colorată, precum și în probe biologice prelevate.

(4)

4,4′-DMAR a apărut pe piața noilor substanțe psihoactive ca „substanță chimică utilizată în cercetare”, fiind vândută de comercianți cu amănuntul din mediul online, iar în prezent este disponibilă la distribuitorii stradali de droguri. 4,4′-DMAR este vândută și consumată ca substanță în sine, dar a fost, de asemenea, vândută în mod înșelător pe piața ilicită drept ecstasy și amfetamine.

(5)

Au fost înregistrate 31 de decese asociate cu 4,4′-DMAR în trei state membre, în perioada iunie 2013-iunie 2014. În majoritatea cazurilor, 4,4′-DMAR fie a fost cauza decesului, fie, împreună cu alte substanțe, a contribuit în mod probabil la deces. Un stat membru a raportat un caz de intoxicație neletală.

(6)

Nu există studii privind toxicitatea substanței 4,4′-DMAR.

(7)

Nu există date privind frecvența utilizării 4,4′-DMAR. Cu toate acestea, informațiile disponibile sugerează că aceasta nu a fost utilizată pe scară largă. Informațiile obținute în urma cazurilor care au implicat decese sugerează, de asemenea, că utilizatorii 4,4′-DMAR au consumat această substanță în necunoștință de cauză, în contextul în care căutau alte stimulente.

(8)

Există o implicare limitată a grupurilor infracționale organizate în fabricarea, distribuția, traficul și furnizarea de 4,4′-DMAR în Uniune. Precursorii chimici și procedurile de sinteză utilizate pentru fabricarea 4,4′-DMAR sunt necunoscute.

(9)

4,4′-DMAR nu se regăsește pe lista substanțelor controlate în temeiul Convenției unice a Organizației Națiunilor Unite din 1961 privind substanțele stupefiante sau al Convenției Organizației Națiunilor Unite din 1971 privind substanțele psihotrope. Substanța nu face în prezent și nu a făcut obiectul niciunei evaluări în cadrul sistemului Organizației Națiunilor Unite și nici nu este prevăzută o astfel de evaluare.

(10)

În cazul substanței 4,4′-DMAR nu s-a stabilit sau recunoscut vreo utilizare medicală, umană sau veterinară, în Uniune. În afară de utilizarea ei în materiale analitice de referință și în cercetarea științifică de investigare a caracteristicilor sale chimice, farmacologice și toxicologice, nu există niciun indiciu că substanța ar fi utilizată în alte scopuri.

(11)

Raportul de evaluare a riscurilor arată că dovezile științifice disponibile referitoare la substanța 4,4′-DMAR sunt limitate și evidențiază faptul că ar fi necesare cercetări suplimentare pentru a se determina riscurile pentru sănătate și riscurile sociale pe care aceasta le prezintă. Cu toate acestea, dovezile și informațiile disponibile în prezent oferă motive suficiente pentru ca substanța 4,4′-DMAR să fie supusă unor măsuri de control în întreaga Uniune. Din cauza riscurilor pentru sănătate pe care le prezintă consumul de 4,4′-DMAR, demonstrate de detectarea substanței în mai multe cazuri de deces, a faptului că utilizatorii pot consuma substanța în necunoștință de cauză și a faptului că substanța este lipsită de valoare medicală, 4,4′-DMAR ar trebui să fie supusă unor măsuri de control.

(12)

Întrucât trei state membre aplică deja măsuri de control privind substanța 4,4′-DMAR în temeiul unor dispoziții naționale conforme cu obligațiile care decurg din Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1971 privind substanțele psihotrope iar cinci state membre aplică alte măsuri legislative pentru a o controla, supunerea acestei substanțe unor măsuri de control în întreaga Uniune ar contribui la evitarea apariției unor obstacole în ceea ce privește asigurarea respectării legii și cooperarea judiciară la nivel transfrontalier și ar oferi protecție împotriva riscurilor legate de prezența și utilizarea substanței.

(13)

În cadrul unei sesiuni speciale a Comitetului științific extins al EMCDDA, a fost elaborat, în conformitate cu articolul 6 alineatele (2), (3) și (4) din Decizia 2005/387/JAI, un raport de evaluare a riscurilor prezentate de noua substanță psihoactivă 1-ciclohexil-4-(1,2-difeniletil)piperazină (MT-45), care a fost transmis ulterior Comisiei și Consiliului la data de 6 octombrie 2014.

(14)

MT-45 este o piperazină N,N′-disubstituită, având un inel de ciclohexan atașat de unul din atomii de azot din inelul piperazinei și o grupare 1,2-difeniletil atașată de celălalt atom de azot. MT-45 face parte dintr-o serie de analgezice pe bază de 1-(1,2-difeniletil)piperazină inventate la începutul anilor 1970.

(15)

MT-45 este prezentă pe piața drogurilor din Uniune din octombrie 2013, fiind vândută ca „substanță chimică utilizată în cercetare”, în special pe internet. EMCDDA a identificat 12 site-uri internet pe care substanța MT-45 a fost oferită spre vânzare de furnizori și comercianți cu amănuntul, dintre care unii se pare că își au sediul în Uniune.

(16)

Un stat membru a raportat un total de 28 de decese care au survenit între noiembrie 2013 și iulie 2014. În majoritatea cazurilor, s-a confirmat din punct de vedere analitic prezența MT-45 în probele biologice. Aproximativ 18 cazuri de intoxicații neletale au fost, de asemenea, raportate de către același stat membru, iar caracteristicile clinice ale acestora au fost similare intoxicației cu opioide, răspunzând în unele cazuri la naloxonă, un antagonist al receptorilor opioizi.

(17)

Există mai multe studii pe animale care indică faptul că toxicitatea acută a substanței MT-45 este de câteva ori mai mare decât cea a morfinei.

(18)

Informațiile disponibile în prezent sugerează că MT-45 nu a fost utilizată pe scară largă. Substanța pare să fie utilizată în principal în mediul familial, fie de către utilizatori care doresc să încerce o substanță nouă, fie de utilizatori dependenți de opioide care nu au acces la heroină sau orice alt opioid. Utilizatorii pot combina MT-45 cu alte substanțe psihoactive. Nu există nicio informație cu privire la riscurile sociale care pot fi legate de MT-45.

(19)

Nu există dovezi care să ateste implicarea criminalității organizate în fabricarea, distribuția, traficul și furnizarea substanței MT-45 în Uniune. Precursorii chimici și procedurile de sinteză utilizate pentru fabricarea MT-45 detectate în statele membre sunt necunoscute.

(20)

MT-45 nu se regăsește pe lista substanțelor controlate în temeiul Convenției unice a Organizației Națiunilor Unite din 1961 privind substanțele stupefiante sau al Convenției Organizației Națiunilor Unite din 1971 privind substanțele psihotrope. Substanța nu face în prezent și nu a făcut obiectul niciunei evaluări în cadrul sistemului Organizației Națiunilor Unite și nici nu este prevăzută o astfel de evaluare.

(21)

În cazul substanței MT-45 nu s-a stabilit sau recunoscut vreo utilizare medicală, umană sau veterinară, în Uniune. În afară de utilizarea ei în materiale analitice de referință și în cercetarea științifică de investigare a caracteristicilor sale chimice, farmacologice și toxicologice, nu există niciun indiciu că substanța ar fi utilizată în alte scopuri.

(22)

Raportul de evaluare a riscurilor arată că dovezile științifice disponibile referitoare la substanța MT-45 sunt limitate și evidențiază faptul că ar fi necesare cercetări suplimentare pentru a se determina riscurile pentru sănătate și riscurile sociale pe care aceasta le prezintă. Cu toate acestea, dovezile și informațiile disponibile în prezent oferă motive suficiente pentru ca MT-45 să fie supusă unor măsuri de control în întreaga Uniune. Din cauza riscurilor pentru sănătate pe care le prezintă, demonstrate de detectarea substanței în mai multe cazuri de deces, precum și a faptului că substanța este lipsită de valoare medicală, MT-45 ar trebui să fie supusă unor măsuri de control.

(23)

Întrucât un stat membru aplică deja măsuri de control privind substanța MT-45 în temeiul unor dispoziții naționale conforme cu obligațiile care decurg din Convenția unică a Organizației Națiunilor Unite din 1961 privind substanțele stupefiante și din Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1971 privind substanțele psihotrope și întrucât șapte state membre aplică alte măsuri legislative pentru a o controla, supunerea acestei substanțe unor măsuri de control în întreaga Uniune ar contribui la evitarea apariției unor obstacole în ceea ce privește asigurarea respectării legii și cooperarea judiciară la nivel transfrontalier și ar oferi protecție împotriva riscurilor legate de prezența și utilizarea substanței.

(24)

Decizia 2005/387/JAI conferă Consiliului competențe de executare cu scopul de a oferi, la nivelul Uniunii, un răspuns rapid și bazat pe cunoștințe de specialitate în cazul apariției unor noi substanțe psihoactive detectate și raportate de statele membre, prin supunerea substanțelor respective unor măsuri de control în întreaga Uniune. Deoarece au fost respectate condițiile și procedura pentru începerea exercitării competențelor de punere în aplicare sus-menționate, ar trebui adoptată o decizie de punere în aplicare pentru a supune substanțele 4,4′-DMAR și MT-45 unor măsuri de control în întreaga Uniune.

(25)

Danemarcei îi revin obligații în temeiul Deciziei 2005/387/JAI și, prin urmare, aceasta participă la adoptarea și aplicarea prezentei decizii, care pune în aplicare Decizia 2005/387/JAI.

(26)

Irlandei îi revin obligații în temeiul Deciziei 2005/387/JAI și, prin urmare, aceasta participă la adoptarea și aplicarea prezentei decizii, care pune în aplicare Decizia 2005/387/JAI.

(27)

Regatului Unit nu îi revin obligații în temeiul Deciziei 2005/387/JAI și, prin urmare, acesta nu participă la adoptarea prezentei decizii, care pune în aplicare Decizia 2005/387/JAI, nu are obligații în temeiul acesteia și nici nu face obiectul aplicării sale,

(a)

4-metil-5-(4-metilfenil)-4,5-dihidrooxazol-2-amină) (4,4′-DMAR);

(b)

1-ciclohexil-4-(1,2-difeniletil)piperazina (MT-45).

20.10.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/35

(1)

În cadrul unei sesiuni speciale a Comitetului științific extins al Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (EMCDDA), a fost elaborat, în conformitate cu articolul 6 din Decizia 2005/387/JAI, un raport de evaluare a riscurilor asociate 4-metilamfetaminei, care a fost prezentat Comisiei la 29 noiembrie 2012.

(2)

4-metilamfetamina este un derivat de sinteză prin metilarea nucleului amfetaminei care, conform eșantioanelor confiscate, se prezintă predominant sub formă de praf și de pastă cu conținut de amfetamină și cafeină, dar care a putut fi observat și sub formă de comprimate ori sub formă lichidă. Această substanță a apărut pe piața ilicită a amfetaminei, unde este vândută și folosită la fel ca drogul controlat, amfetamina. A fost semnalat un caz de descoperire a substanței într-un produs comercial vândut pe internet. Principalul precursor chimic utilizat la sinteza 4-metilamfetaminei este 4-metilbenzilmetilcetona (4-metil-BMK), care pare să fie comercializată pe internet și nu este controlată în temeiul Convenției Organizației Națiunilor Unite din 1988 împotriva traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope.

(3)

Efectele fizice specifice 4-metilamfetaminei au fost rareori semnalate de către consumatori, deoarece, în general, aceștia nu știu că au consumat această substanță. Cele câteva rapoarte disponibile par să indice însă efecte de tip stimulator ale substanței. Din puținele informații disponibile cu privire la om reiese că, printre efectele nedorite ale 4-metilamfetaminei, se numără hipertermia, hipertensiunea, anorexia, greața, transpirația, tulburările gastrice, tusea, voma, durerile de cap, palpitațiile, insomnia, paranoia, anxietatea și depresia. Datele actuale nu sunt suficiente pentru a se stabili potențialul relativ al substanței de a crea dependență.

(4)

După cum reiese din sursele limitate de date disponibile, toxicitatea acută a 4-metilamfetaminei este similară cu cea a altor substanțe stimulatoare. Anumite elemente par să indice faptul că o combinație a 4-metilamfetaminei cu alte substanțe, printre care amfetamina și cafeina, poate antrena un risc mai ridicat de creștere a toxicității globale.

(5)

În patru state membre s-au înregistrat, în total, 21 de decese în cazul cărora, cu ocazia examinării post-mortem, s-a constatat prezența 4-metilamfetaminei singure sau în combinație cu una sau mai multe substanțe. Deși rolul 4-metilamfetaminei în aceste decese nu poate fi determinat cu certitudine pe baza informațiilor disponibile, această substanță a fost, în unele cazuri, principalul drog detectat, situându-se la niveluri comparabile cu cele constatate în anumite cazuri de deces cauzat de consumul de amfetamină.

(6)

S-a descoperit 4-metilamfetamină în 15 state membre, în timp ce un singur stat membru a raportat fabricarea substanței pe teritoriul său. Prevalența specifică 4-metilamfetaminei este dificil de estimat. Nu există nicio informație cu privire la o cerere specifică pentru această substanță din partea unor grupuri de consumatori, aceasta nefiind comercializată prin magazinele online.

(7)

Din informațiile disponibile pare să reiasă că 4-metilamfetamina este produsă și distribuită de aceleași grupuri de criminalitate organizată care sunt implicate în fabricarea amfetaminei și în traficul de amfetamină.

(8)

4-metilamfetamina nu are valori terapeutice cunoscute, demonstrate sau recunoscute, nu este utilizată ca medicament în Uniune și nu face obiectul niciunei autorizații de introducere pe piață în Uniune. În afară de utilizarea sa ca etalon analitic de referință și în lucrările de cercetare științifică, nu există niciun element care să indice că ea ar putea fi utilizată în alte scopuri legitime.

(9)

4-metilamfetamina nu face în prezent obiectul niciunei evaluări și nu a fost evaluată în cadrul sistemului Organizației Națiunilor Unite. Opt state membre supun substanța unor măsuri de control prevăzute de legislația în domeniul drogurilor, în conformitate cu obligațiile care le revin statelor membre în temeiul Convenției Organizației Națiunilor Unite din 1971 privind substanțele psihotrope. Alte două state membre aplică acestei substanțe definiția generică a fenetilaminei prevăzută în legislația lor națională, în timp ce un stat membru o supune unor măsuri de control în temeiul legislației naționale în domeniul medicamentelor.

(10)

În Raportul de evaluare a riscurilor se arată că dovezile științifice disponibile cu privire la caracteristicile și riscurile 4-metilamfetaminei sunt limitate și se subliniază faptul că sunt necesare studii suplimentare cu privire la riscurile sanitare și sociale generale asociate substanței. Cu toate acestea, dovezile disponibile oferă motive suficiente pentru ca 4-metilamfetamina să fie supusă unor măsuri de control în întreaga Uniune. Ca urmare a riscurilor sanitare prezentate de această substanță, după cum o demonstrează descoperirea sa în mai multe cazuri raportate de deces, mai ales atunci când este consumată în combinație cu alte substanțe, a puternicei sale asemănări cu amfetamina, din punctul de vedere al aspectului și al efectelor, a faptului că substanța poate fi consumată în necunoștință de cauză, precum și ca urmare a valorii sale terapeutice limitate sau a utilizării sale limitate ca medicament, 4-metilamfetamina ar trebui supusă unor măsuri de control în întreaga Uniune.

(11)

Supunerea 4-metilamfetaminei unor măsuri de control în întreaga Uniune ar putea contribui la evitarea problemelor legate de asigurarea respectării legii și de cooperarea judiciară la nivel transfrontalier, având în vedere că această substanță face deja obiectul unor măsuri de control în 10 state membre.

(12)

De asemenea, stabilirea unor măsuri de control în întreaga Uniune ar putea contribui la împiedicarea transformării 4-metilamfetaminei într-o alternativă la amfetamină pe piețele ilicite de droguri.

(13)

Decizia 2005/387/JAI conferă Consiliului competențe de punere în aplicare cu scopul de a oferi, la nivelul Uniunii, un răspuns rapid și bazat pe cunoștințe de specialitate în cazul apariției unor noi substanțe psihoactive detectate și raportate de statele membre, prin supunerea substanțelor respective unor măsuri de control în întreaga Uniune. Deoarece au fost respectate condițiile și procedura pentru începerea exercitării competențelor de punere în aplicare sus-menționate, ar trebui adoptată o decizie de punere în aplicare pentru a supune substanța 4-metilamfetamină unor măsuri de control în întreaga Uniune.

(14)

Prezenta decizie înlocuiește Decizia 2013/129/UE a Consiliului (2), care a fost anulată de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene (denumită în continuare „Curtea”) prin hotărârea sa din 16 aprilie 2015 pronunțată în cauza C-317/13 (3). În hotărârea respectivă, Curtea a menținut efectele Deciziei 2013/129/UE până la intrarea în vigoare a unor noi acte destinate să o înlocuiască. Prin urmare, începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, Decizia 2013/129/UE încetează să producă efecte.

(15)

Pentru a asigura continuitatea măsurilor de control în întreaga Uniune în ceea ce privește 4-metilamfetamina, prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre referitoare la termenul pentru supunerea noii substanțe psihoactive în cauză unor măsuri de control și unor sancțiuni penale în legislația lor națională, astfel cum este prevăzut la articolul 2 din Decizia 2013/129/UE.

(16)

Danemarcei îi revin obligații în temeiul Deciziei 2005/387/JAI și, prin urmare, aceasta participă la adoptarea și aplicarea prezentei decizii, care pune în aplicare Decizia 2005/387/JAI.

(17)

Irlandei îi revin obligații în temeiul Deciziei 2005/387/JAI și, prin urmare, aceasta participă la adoptarea și aplicarea prezentei decizii, care pune în aplicare Decizia 2005/387/JAI.

(18)

Regatului Unit nu îi revin obligații în temeiul Deciziei 2005/387/JAI și, prin urmare, acesta nu participă la adoptarea prezentei decizii, care pune în aplicare Decizia 2005/387/JAI, nu are obligații în temeiul acesteia și nici nu face obiectul aplicării sale,

20.10.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/38

(1)

Rapoartele de evaluare a riscurilor cu privire la noile substanțe psihoactive 4-iodo-2,5-dimetoxi-N-(2-metoxibenzil)fenetilamină (25I-NBOMe), 3,4-dicloro-N-([1-(dimetilamino)ciclohexil]metil)benzamidă (AH-7921), 3,4-metilendioxipirovaleronă (MDPV) și 2-(3-metoxifenil)-2-(etilamino)ciclohexanonă (metoxetamină) au fost întocmite în conformitate cu Decizia 2005/387/JAI în cadrul unei sesiuni speciale a Comitetului științific extins al Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (EMCDDA) și au fost prezentate ulterior, la 23 aprilie 2014, Comisiei și Consiliului.

(2)

Substanțele 25I-NBOMe, AH-7921, MDPV și metoxetamina nu au făcut obiectul unei evaluări la nivelul Organizației Națiunilor Unite în momentul în care evaluarea de risc a fost solicitată la nivelul Uniunii, dar acestea au fost evaluate în luna iunie 2014 în cadrul Organizației Mondiale a Sănătății de către Comitetul de experți privind dependența de droguri.

(3)

Substanțele 25I-NBOMe, AH-7921, MDPV și metoxetamina nu au nicio utilizare medicală (umană sau veterinară) demonstrată sau recunoscută. În afară de utilizarea acestora în materialele de referință analitice și în cercetarea științifică de investigare a caracteristicilor chimice, farmacologice și toxicologice ale acestora ca urmare a apariției lor pe piața drogurilor – și, în cazul 25I-NBOMe, de asemenea, în domeniul neurochimiei –, nu există niciun indiciu că aceste substanțe sunt utilizate în alte scopuri.

(4)

25I-NBOMe este un derivat sintetic puternic al 2,5-dimetoxi-4-iodofenetilamină (2C-I), un halucinogen clasic cu acțiuni serotonergice, care a fost supus unei evaluări a riscurilor, măsurilor de control și sancțiunilor penale la nivelul Uniunii începând din 2003 prin Decizia 2003/847/JAI a Consiliului (2).

(5)

Efectele fizice specifice ale substanței 25I-NBOMe sunt dificil de determinat, deoarece nu există studii publicate de evaluare a toxicității acute și cronice, a efectelor psihologice și comportamentale și a potențialului de dependență al substanței, precum și din cauza faptului că informațiile și datele disponibile sunt limitate. Din observații clinice ale persoanelor care au consumat această substanță rezultă faptul că aceasta are efecte halucinogene și potențialul de a induce agitație severă, confuzie, halucinații auditive și vizuale intense, agresiune, accidente violente și traume autoinduse.

(6)

În trei state membre au fost înregistrate patru cazuri de deces asociate cu 25I-NBOMe. În patru state membre, care au semnalat 32 de cazuri de intoxicații neletale, au fost raportate cazuri de toxicitate severă asociate cu consumul acestei substanțe. În cazul în care această nouă substanță psihoactivă ar deveni disponibilă și ar fi utilizată pe scară mai largă, implicațiile pentru sănătatea individuală și pentru cea publică ar putea fi semnificative. Nu există informații disponibile cu privire la riscurile sociale asociate cu substanța 25I-NBOMe.

(7)

Un număr de 22 de state membre și Norvegia au raportat la EMCDDA și la Oficiul European de Poliție (Europol) că au detectat substanța 25I-NBOMe. Nu sunt disponibile date privind frecvența utilizării substanței 25I-NBOMe, dar informațiile limitate care există sugerează că este posibil ca aceasta să fie consumată în diferite și multiple contexte, cum ar fi la domiciliu, în baruri, în cluburi de noapte și în timpul unor festivaluri de muzică.

(8)

Substanța 25I-NBOMe este comercializată și vândută în mod deschis pe internet ca „substanță chimică utilizată în cercetare”, iar informațiile obținute în urma confiscărilor, a colectării de eșantioane, de pe site-urile de consumatori și de la comercianții cu amănuntul din mediul online indică faptul că aceasta este vândută ca drog de sine stătător și că, de asemenea, este comercializată ca substitut „legal” pentru LSD. EMCDDA a identificat peste 15 comercianți cu amănuntul din mediul online care vând această substanță și care pot fi situați în Uniune și în China.

(9)

Raportul de evaluare a riscurilor arată că dovezile științifice disponibile referitoare la substanța 25I-NBOMe sunt limitate și evidențiază faptul că ar fi necesare cercetări suplimentare pentru a se determina riscurile pentru sănătate și cele sociale pe care aceasta le prezintă. Cu toate acestea, dovezile și informațiile disponibile oferă motive suficiente pentru ca substanța 25I-NBOMe să fie supusă unor măsuri de control în întreaga Uniune. Ca urmare a riscurilor pentru sănătate pe care le prezintă, demonstrate de detectarea ei în mai multe cazuri de deces consemnate, a faptului că consumatorii o pot consuma în necunoștință de cauză și a lipsei valorii sau utilizării ei medicale, substanța 25I-NBOMe ar trebui să fie supusă unor măsuri de control în întreaga Uniune.

(10)

Întrucât șase state membre aplică deja măsuri de control privind substanța 25I-NBOMe în temeiul legislației naționale în conformitate cu obligațiile care decurg din Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1971 privind substanțele psihotrope iar șapte state membre aplică alte măsuri legislative pentru a o controla, supunerea acestei substanțe unor măsuri de control în întreaga Uniune ar contribui la evitarea apariției unor obstacole în ceea ce privește asigurarea respectării legii și cooperarea judiciară la nivel transfrontalier, precum și la protejarea împotriva riscurilor pe care le pot prezenta prezența și utilizarea acesteia.

(11)

Substanța AH-7921 este un analgezic opioid sintetic cu o structură atipică, cunoscută în general de furnizorii din mediul online, de site-urile de consumatori și de media sub denumirea de „doxilam”. Aceasta poate fi ușor confundată cu „doxilamina”, un medicament antihistaminic cu proprietăți sedative și hipnotice, care ar putea conduce la supradoze involuntare.

(12)

Efectele fizice specifice ale substanței AH-7921 sunt dificil de determinat, din cauză că nu există studii publicate de evaluare a toxicității acute și cronice, a efectelor psihologice și comportamentale și a potențialului de dependență al substanței, precum și din cauza faptului că informațiile și datele disponibile sunt limitate. Pe baza rapoartelor privind consumatorii, efectele substanței AH-7921 par a fi asemănătoare efectelor opioidelor clasice, și anume, un sentiment de ușoară euforie, senzație de mâncărime a pielii și relaxare. Starea de greață pare a fi un efect advers tipic. În afară de autoexperimentarea substanței AH-7921, precum și de „utilizarea în scopuri recreative”, unii dintre consumatori raportează că utilizează acest nou drog ca autotratament pentru a îndepărta durerea, iar alții pentru a atenua simptomele de sevraj cauzate de încetarea consumului de alte opioide. Acest lucru poate semnala un eventual grad de răspândire a AH-7921 în rândul populației care utilizează opioide injectabile.

(13)

Nu există date privind frecvența utilizării AH-7921, însă din informațiile disponibile rezultă faptul că aceasta nu este utilizată la scară largă și că, atunci când este utilizată, o astfel de utilizare are loc la domiciliu.

(14)

În perioada decembrie 2012-septembrie 2013, în trei state membre s-au înregistrat 15 cazuri de deces, substanța AH-7921, singură sau în combinație cu alte substanțe, fiind detectată în eșantioane post mortem. Deși nu se poate stabili cu certitudine rolul substanței AH-7921 în toate aceste decese, în unele cazuri aceasta a fost în mod specific menționată la rubrica privind cauza decesului. Un stat membru a raportat șase intoxicații neletale asociate cu AH-7921. În cazul în care această nouă substanță psihoactivă ar deveni disponibilă și ar fi utilizată pe scară mai largă, implicațiile pentru sănătatea individuală și pentru cea publică ar putea fi semnificative. Nu există informații disponibile cu privire la riscurile sociale asociate cu substanța AH-7921.

(15)

Raportul de evaluare a riscurilor arată că dovezile științifice disponibile referitoare la substanța AH-7921 sunt limitate și evidențiază faptul că ar fi necesare cercetări suplimentare pentru a se determina riscurile pentru sănătate și cele sociale pe care aceasta le prezintă. Cu toate acestea, dovezile și informațiile disponibile oferă motive suficiente pentru ca substanța AH-7921 să fie supusă unor măsuri de control în întreaga Uniune. Ca urmare a riscurilor pentru sănătate pe care le prezintă, demonstrate de detectarea ei în mai multe cazuri de deces consemnate, a faptului că consumatorii o pot consuma în necunoștință de cauză și a lipsei valorii ei medicale sau utilizării ei în scopuri medicale, substanța AH-7921 ar trebui să fie supusă unor măsuri de control în întreaga Uniune.

(16)

Întrucât un stat membru aplică deja măsuri de control privind substanța AH-7921 în temeiul legislației naționale în conformitate cu obligațiile care decurg din Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1971 privind substanțele psihotrope iar cinci state membre aplică alte măsuri legislative pentru a o controla, supunerea acestei substanțe unor măsuri de control în întreaga Uniune ar contribui la evitarea apariției unor obstacole în ceea ce privește asigurarea respectării legii și cooperarea judiciară la nivel transfrontalier, precum și la protejarea împotriva riscurilor pe care le pot implica prezența și utilizarea acesteia.

(17)

MDPV este un derivat sintetic inelar de substituție a catinonei înrudit chimic cu pirovalerona, ambele fiind supuse controlului în temeiul Convenției Organizației Națiunilor Unite din 1971 privind substanțele psihotrope.

(18)

Informațiile privind toxicitatea cronică și acută asociată cu MDPV, precum și cu privire la efectele psihologice și comportamentale și la potențialul de dependență nu sunt colectate în mod uniform în cadrul Uniunii. Informațiile cuprinse în studii publicate, confirmate de cazuri clinice, indică faptul că profilul psihofarmacologic observat în cazul MDPV este similar cu cel al cocainei și al metamfetaminei, deși este mai puternic și mai durabil. În plus, substanța MDPV s-a dovedit a fi de zece ori mai puternică în ceea ce privește capacitatea sa de a induce activarea locomotorie, tahicardia și hipertensiunea.

(19)

Site-urile de consumatori indică faptul că toxicitatea sa acută poate provoca efecte adverse la om, similare cu cele asociate altor substanțe stimulatoare. Acestea includ psihoze paranoide, tahicardie, hipertensiune, diaforeză, probleme respiratorii, agitație severă, halucinații auditive și vizuale, anxietate profundă, hipertermie, izbucniri violente și disfuncții multiple ale organelor.

(20)

În perioada septembrie 2009-august 2013 s-au înregistrat 108 cazuri de deces în opt state membre și în Norvegia, unde substanța MDPV a fost detectată în eșantioane biologice post mortem sau a fost implicată în cauzele decesului. Un număr total de 525 de cazuri de intoxicații neletale asociate cu MDPV au fost raportate de opt state membre. În cazul în care această nouă substanță psihoactivă ar deveni disponibilă și ar fi utilizată pe scară mai largă, implicațiile pentru sănătatea individuală și pentru cea publică ar putea fi semnificative.

(21)

Detectarea substanței MDPV a fost raportată, de asemenea, în eșantioanele biologice legate de accidente rutiere letale sau neletale sau de conducerea sub influența drogurilor, în patru state membre, începând din 2009.

(22)

MDPV a fost prezentă pe piața drogurilor din Uniune începând cu luna noiembrie 2008, iar 27 de state membre, precum și Norvegia și Turcia, au raportat confiscarea mai multor kilograme de substanță. MDPV este vândută ca substanță de sine stătătoare, dar a fost detectată, de asemenea, în combinație cu alte substanțe. Aceasta este comercializată la scară largă de furnizorii și comercianții cu amănuntul din mediul online, în „magazinele de etnobotanice” și de traficanții de pe stradă. Există indicii care sugerează un grad de organizare în ceea ce privește producerea de tablete și distribuția acestei substanțe în Uniune.

(23)

Raportul de evaluare a riscurilor arată că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a se determina riscurile pentru sănătate și cele la nivel social pe care le prezintă MDPV. Cu toate acestea, dovezile și informațiile disponibile oferă motive suficiente pentru ca substanța MDPV să fie supusă unor măsuri de control în întreaga Uniune. Ca urmare a riscurilor pentru sănătate pe care le prezintă, demonstrate de detectarea ei în mai multe cazuri de deces consemnate, a faptului că consumatorii o pot consuma în necunoștință de cauză și a lipsei valorii ei medicale sau utilizării ei în scopuri medicale, substanța MDPV ar trebui să fie supusă unor măsuri de control în întreaga Uniune.

(24)

Întrucât 21 de state membre aplică deja măsuri de control privind substanța MDPV în temeiul legislației naționale în conformitate cu obligațiile care decurg din Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1971 privind substanțele psihotrope iar patru state membre aplică alte măsuri legislative pentru a o controla, supunerea acestei substanțe unor măsuri de control în întreaga Uniune ar contribui la evitarea apariției unor obstacole în ceea ce privește asigurarea respectării legii și cooperarea judiciară la nivel transfrontalier, precum și la protejarea împotriva riscurilor care pot fi generate de prezența și utilizarea acesteia.

(25)

Metoxetamina este o substanță arilciclohexilamină care, din punct de vedere chimic, este similară cu ketamina și cu fenciclidina (PCP), substanță aflată sub control internațional. La fel ca și ketamina și PCP, aceasta are proprietăți disociative.

(26)

Nu există studii de evaluare a toxicității cronice și acute asociate cu metoxetamina, nici a efectelor psihologice și comportamentale sau a potențialului de dependență. Experiențele autoraportate de site-urile de consumatori sugerează efecte adverse similare cu cele ale intoxicației cu ketamină. Acestea includ greață și vomă severă, dificultăți respiratorii, convulsii, dezorientare, anxietate, catatonie, agresiune, halucinare, paranoia și psihoză. În plus, intoxicațiile acute cu metoxetamină pot include efecte stimulatoare (agitație, tahicardie și hipertensiune) și caracteristici cerebrale, care nu sunt previzibile în cazul intoxicației acute cu ketamină.

(27)

Un număr de 20 de decese asociate cu metoxetamină au fost raportate de șase state membre care au detectat substanța în eșantioane post mortem. Utilizată singură sau în combinație cu alte substanțe, metoxetamina a fost depistată în 20 de cazuri de intoxicații neletale raportate de cinci state membre. În cazul în care această nouă substanță psihoactivă ar deveni disponibilă și ar fi utilizată pe scară mai largă, implicațiile pentru sănătatea individuală și pentru cea publică ar putea fi semnificative.

(28)

Un număr de 23 de state membre, precum și Turcia și Norvegia au raportat detectarea de metoxetamină începând cu luna noiembrie 2010. Informațiile sugerează faptul că metoxetamina este vândută și consumată ca substanță de sine stătătoare, dar și că este vândută ca substitut „legal” al ketaminei prin intermediul comercianților cu amănuntul din mediul online, al „magazinelor de etnobotanice” și al traficanților de pe stradă.

(29)

Au fost confiscate pe teritoriul Uniunii mai multe kilograme sub formă de pulbere, dar nu există informații cu privire la posibila implicare a criminalității organizate. Fabricarea metoxetaminei nu necesită echipamente sofisticate.

(30)

Datele privind frecvența sunt limitate la studii nereprezentative realizate în două state membre. Studiile respective indică faptul că frecvența utilizării metoxetaminei este mai mică decât cea a ketaminei. Informațiile disponibile evidențiază că aceasta ar putea fi consumată în contexte diferite și multiple, inclusiv la domiciliu, în baruri, în cluburi de noapte și în timpul unor festivaluri de muzică.

(31)

Raportul de evaluare a riscurilor arată că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a se determina riscurile pentru sănătate și cele la nivel social pe care le prezintă metoxetamina. Cu toate acestea, dovezile și informațiile disponibile oferă motive suficiente pentru ca metoxetamina să fie supusă unor măsuri de control în întreaga Uniune. Ca urmare a riscurilor pentru sănătate pe care le prezintă, demonstrate de detectarea ei în mai multe cazuri de deces consemnate, a faptului că consumatorii o pot consuma în necunoștință de cauză și a lipsei valorii ei medicale sau utilizării ei în scopuri medicale, metoxetamina ar trebui să fie supusă unor măsuri de control în întreaga Uniune.

(32)

Întrucât nouă state membre aplică deja măsuri de control privind metoxetamina în temeiul legislației naționale în conformitate cu obligațiile care decurg din Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1971 privind substanțele psihotrope iar nouă state membre aplică alte măsuri legislative pentru a o controla, supunerea acestei substanțe unor măsuri de control în întreaga Uniune ar contribui la evitarea apariției unor obstacole în ceea ce privește asigurarea respectării legii și cooperarea judiciară la nivel transfrontalier, precum și la protejarea împotriva riscurilor pe care le pot implica prezența și utilizarea acesteia.

(33)

Decizia 2005/387/JAI conferă Consiliului competențe de executare în scopul de a oferi la nivelul Uniunii un răspuns rapid și bazat pe cunoștințe de specialitate în cazul apariției unor noi substanțe psihoactive detectate și raportate de statele membre, prin supunerea substanțelor respective unor măsuri de control în întreaga Uniune. Deoarece au fost respectate condițiile și procedura pentru începerea exercitării competențelor de punere în aplicare sus-menționate, ar trebui adoptată o decizie de punere în aplicare pentru a supune substanțele 25I-NBOMe, AH-7921, MDPV și metoxetamina unor măsuri de control în întreaga Uniune.

(34)

În hotărârea sa din 16 aprilie 2015 pronunțată în cauzele conexate C-317/13 și C-679/13 (3), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că, înainte de adoptarea unei decizii de punere în aplicare în temeiul articolului 8 alineatul (3) din Decizia 2005/387/JAI, Consiliul ar trebui să consulte Parlamentul European. Decizia de punere în aplicare 2014/688/UE a Consiliului (4) a fost adoptată în lipsa unei astfel de consultări prealabile și, în consecință, este afectată de un viciu procedural. Prin urmare, Decizia 2014/688/UE ar trebui să fie înlocuită cu prezenta decizie.

(35)

Pentru a asigura continuitatea măsurilor de control în întreaga Uniune, precum și a respectării obligațiilor statelor membre care decurg din Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1971 privind substanțele psihotrope și din Convenția unică a Organizației Națiunilor Unite din 1961 privind substanțele stupefiante cu privire la substanțele 4-iodo-2,5-dimetoxi-N-(2-metoxibenzil)fenetilamină (25I-NBOMe), 3,4-dicloro-N-([1-(dimetilamino)ciclohexil]metil)benzamidă (AH-7921), 3,4-metilendioxipirovaleronă (MDPV) și 2-(3-metoxifenil)-2-(etilamino)ciclohexanonă (metoxetamină), prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre referitoare la termenul pentru supunerea noilor substanțe psihoactive în cauză unor măsuri de control și unor sancțiuni penale în legislația lor națională, astfel cum este prevăzut la articolul 2 din Decizia 2014/688/UE.

(36)

Danemarcei îi revin obligații în temeiul Deciziei 2005/387/JAI și, prin urmare, aceasta participă la adoptarea și aplicarea prezentei decizii, care pune în aplicare Decizia 2005/387/JAI.

(37)

Irlandei îi revin obligații în temeiul Deciziei 2005/387/JAI și, prin urmare, aceasta participă la adoptarea și aplicarea prezentei decizii, care pune în aplicare Decizia 2005/387/JAI.

(38)

Regatului Unit nu îi revin obligații în temeiul Deciziei 2005/387/JAI și, prin urmare, acesta nu participă la adoptarea prezentei decizii, care pune în aplicare Decizia 2005/387/JAI, nu are obligații în temeiul acesteia și nici nu face obiectul aplicării sale,

(a)

4-iodo-2,5-dimetoxi-N-(2-metoxibenzil)fenetilamină (25I-NBOMe);

(b)

3,4-dicloro-N-([1-dimetilamino)ciclohexil]metil)benzamidă (AH-7921);

(c)

3,4-metilenedioxipirovaleronă (MDPV);

(d)

2-(3-metoxifenil)-2-(etilamino)ciclohexanonă (metoxetamină).

20.10.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/43

(1)

Un raport de evaluare a riscurilor noii substanțe psihoactive 5-(2-aminopropil)indol a fost elaborat, în conformitate cu articolul 6 din Decizia 2005/387/JAI, de către Comitetul științific extins al Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (EMCDDA) în cadrul unei sesiuni extraordinare și a fost transmis ulterior Comisiei și Consiliului la data de 16 aprilie 2013.

(2)

Substanța 5-(2-aminopropil)indol este un derivat sintetic de indol, substituit la partea fenil a sistemului inelar indol. Aceasta pare a fi o substanță stimulatoare, care poate avea, de asemenea, efecte halucinogene. Substanța 5-(2-aminopropil)indol a fost depistată mai ales sub formă de pudră, dar și de tablete și capsule. Poate fi cumpărată prin intermediul internetului și din „magazinele de etnobotanice”, fiind comercializată ca „substanță chimică utilizată în cercetare”. De asemenea, a fost detectată în eșantioane prelevate de la un produs vândut drept „drog legal”, denumit „Benzo Fury”, precum și în tablete care seamănă cu ecstasy.

(3)

Informațiile și datele existente sugerează că toxicitatea acută a substanței 5-(2-aminopropil)indol se poate manifesta la oameni sub forma unor efecte adverse, cum ar fi tahicardie și hipertermie, putând cauza, de asemenea, midriază, agitație și tremur. Substanța 5-(2-aminopropil)indol poate interacționa cu alte substanțe, inclusiv cu medicamente și stimulente care acționează asupra sistemului monoaminergic. Efectele fizice specifice ale substanței 5-(2-aminopropil)indol la oameni sunt dificil de determinat, deoarece nu există studii publicate referitoare la toxicitatea acută și cronică, la efectele psihologice și comportamentale și la potențialul de dependență al substanței, precum și deoarece informațiile și datele disponibile sunt limitate.

(4)

S-au înregistrat 24 de decese în patru state membre între aprilie și august 2012, cazuri în care substanța 5-(2-aminopropil)indol a fost depistată singură sau în combinație cu alte substanțe în eșantioane post mortem. Deși nu este posibil să se determine cu certitudine rolul substanței 5-(2-aminopropil)indol în toate aceste decese, în unele cazuri ea a fost în mod specific menționată la rubrica privind cauza decesului. În cazul în care această nouă substanță psihoactivă ar deveni disponibilă și utilizată pe scară mai largă, implicațiile pentru sănătatea individuală și pentru cea publică ar putea fi semnificative. Nu există informații disponibile cu privire la riscurile sociale pe care le prezintă substanța 5-(2-aminopropil)indol.

(5)

Nouă țări europene au raportat la EMCDDA și la Oficiul European de Poliție (Europol) că au depistat substanța 5-(2-aminopropil)indol. Nu sunt disponibile date privind prevalența utilizării substanței 5-(2-aminopropil)indol, dar informațiile limitate care există sugerează că este posibil ca ea să fie consumată în situații similare cu cele în care sunt consumate alte stimulente, cum ar fi acasă, în baruri, în cluburi de noapte sau cu ocazia unor festivaluri de muzică.

(6)

Nu există nicio informație care să sugereze că substanța 5-(2-aminopropil)indol este fabricată în Uniune și nu există nicio dovadă care să sugereze implicarea grupurilor infracționale organizate în fabricarea, distribuirea sau furnizarea acestei noi substanțe psihoactive.

(7)

Substanța 5-(2-aminopropil)indol nu are nicio valoare sau utilizare medicală cunoscută, consacrată sau recunoscută, și nu există nicio autorizație de introducere pe piață în Uniune care să aibă ca obiect această nouă substanță psihoactivă. În afară de utilizarea ei ca standard de referință analitic și în cercetarea științifică, nu există nicio indicație că substanța este utilizată în alte scopuri.

(8)

Substanța 5-(2-aminopropil)indol nu a fost încă evaluată și în prezent nu face obiectul unei evaluări în cadrul sistemului Organizației Națiunilor Unite, astfel cum este definit în Decizia 2005/387/JAI. Două state membre aplică măsuri de control privind această nouă substanță psihoactivă în temeiul legislației naționale în conformitate cu obligațiile care decurg din Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1971 privind substanțele psihotrope. Cinci țări europene aplică legislația națională cu privire la noi substanțe psihoactive, mărfuri periculoase sau medicamente periculoase, pentru a supune substanța 5-(2-aminopropil)indol unor măsuri de control.

(9)

Raportul de evaluare a riscurilor arată că dovezile științifice disponibile referitoare la substanța 5-(2-aminopropil)indol sunt limitate și evidențiază faptul că ar fi necesare cercetări suplimentare pentru a determina riscurile pentru sănătate și cele sociale pe care ea le prezintă. Cu toate acestea, dovezile și informațiile disponibile oferă motive suficiente pentru a supune substanța 5-(2-aminopropil)indol unor măsuri de control în întreaga Uniune. Ca urmare a riscurilor pentru sănătate pe care le prezintă, demonstrate de depistarea ei în mai multe cazuri de deces consemnate, a faptului că utilizatorii pot să o consume în necunoștință de cauză și a lipsei valorii sau utilizării ei medicale, substanța 5-(2-aminopropil)indol ar trebui să fie supusă unor măsuri de control în întreaga Uniune.

(10)

Întrucât șase state membre aplică deja măsuri de control privind substanța 5-(2-aminopropil)indol prin intermediul unor tipuri diferite de dispoziții legislative, supunerea acestei substanțe unor măsuri de control în întreaga Uniune ar contribui la evitarea apariției unor obstacole în ceea ce privește asigurarea respectării legii și cooperarea judiciară la nivel transfrontalier, precum și la protejarea utilizatorilor împotriva riscurilor pe care le poate prezenta consumarea ei.

(11)

Decizia 2005/387/JAI conferă Consiliului competențe de executare cu scopul de a oferi, la nivelul Uniunii, un răspuns rapid și bazat pe cunoștințe de specialitate în cazul apariției unor noi substanțe psihoactive detectate și raportate de statele membre, prin supunerea substanțelor respective unor măsuri de control în întreaga Uniune. Deoarece au fost respectate condițiile și procedura pentru începerea exercitării respectivelor competențe de punere în aplicare, ar trebui adoptată o decizie de punere în aplicare pentru a supune substanța 5-(2-aminopropil)indol unor măsuri de control în întreaga Uniune.

(12)

Prezenta decizie înlocuiește Decizia de punere în aplicare 2013/496/UE a Consiliului (2), care a fost anulată de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene (denumită în continuare „Curtea”) prin hotărârea sa din 16 aprilie 2015 pronunțată în cauza C-679/13 (3). În hotărârea respectivă, Curtea a menținut efectele Deciziei 2013/496/UE până la intrarea în vigoare a unor noi acte destinate să o înlocuiască. Prin urmare, începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, Decizia 2013/496/UE încetează să producă efecte.

(13)

Pentru a asigura continuitatea măsurilor de control în întreaga Uniune în ceea ce privește substanța 5-(2-aminopropil)indol, prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre referitoare la termenul pentru supunerea noii substanțe psihoactive în cauză unor măsuri de control și unor sancțiuni penale în legislația lor națională, astfel cum este prevăzut la articolul 2 din Decizia 2013/496/UE.

(14)

Danemarcei îi revin obligații în temeiul Deciziei 2005/387/JAI și, prin urmare, aceasta participă la adoptarea și aplicarea prezentei decizii, care pune în aplicare Decizia 2005/387/JAI.

(15)

Irlandei îi revin obligații în temeiul Deciziei 2005/387/JAI și, prin urmare, aceasta participă la adoptarea și aplicarea prezentei decizii, care pune în aplicare Decizia 2005/387/JAI.

(16)

Regatului Unit nu îi revin obligații în temeiul Deciziei 2005/387/JAI și, prin urmare, acesta nu participă la adoptarea prezentei decizii, care pune în aplicare Decizia 2005/387/JAI, nu are obligații în temeiul acesteia și nici nu face obiectul aplicării sale,

20.10.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/46

(1)

La 2 august 2011, Comisia a primit o plângere din partea fondului de investiții S.C. Fondul Proprietatea S.A. (denumită în continuare „reclamantul”), în ceea ce privește cumpărarea de energie electrică de către S.C. Hidroelectrica S.A. („Hidroelectrica”) de la furnizori de energie electrică la prețuri despre care se presupune că au fost stabilite peste nivelul pieței.

(2)

La 25 aprilie 2012, Comisia a informat România că a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din tratat în ceea ce privește contractele prin care Termoelectrica S.A. („Termoelectrica”) și S.C. Electrocentrale Deva S.A. („Electrocentrale Deva”) au furnizat angro energie electrică pentru S.C. Hidroelectrica S.A., denumită în continuare „decizia de inițiere a procedurii”.

(3)

Decizia de inițiere a procedurii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2). Comisia a invitat autoritățile române și părțile interesate să își prezinte observațiile.

(4)

La 23 iulie 2012, autoritățile române au furnizat Comisiei observațiile lor preliminare cu privire la decizia de inițiere a procedurii.

(5)

Comisia a primit doar observații preliminare din partea Termoelectrica, în data de 11 iunie 2012, și din partea Electrocentrale Deva, în data de 12 iunie 2012, care au fost transmise de către autoritățile române Comisiei la data de 26 iulie 2012. Autoritățile române au transmis din nou Comisiei aceleași observații preliminare la data de 2 august 2012.

(6)

La 12 februarie 2013, Comisia a informat autoritățile române că nu a primit nicio observație de la părțile interesate.

(7)

La 24 martie 2013, autoritățile române și-au reiterat poziția preliminară în ceea ce privește cazul de față.

(8)

Comisia a solicitat informații suplimentare din partea autorităților române prin scrisorile din 29 iulie și 11 septembrie 2013, 3 martie, 6 august, 25 septembrie 2014 și 19 ianuarie 2015. Autoritățile române au furnizat informații suplimentare la 11 septembrie 2013, 24 martie, 14 mai, 3 septembrie, 22 septembrie, 10 octombrie, 21 octombrie 2014 și la 20 februarie 2015.

(9)

La 16 aprilie 2015, România a renunțat la drepturile care îi reveneau în temeiul articolului 342 din tratat coroborat cu articolul 3 din Regulamentul (CEE) nr. 1/1958 al Consiliului (3) privind adoptarea deciziei în limba română și a fost de acord ca decizia să fie adoptată în limba engleză.

(10)

Această secțiune descrie părțile contractante (și anume Hidroelectrica, Termoelectrica și Electrocentrale Deva), alți producători de energie electrică, contractele de achiziție a energiei electrice, în contextul pieței energiei electrice din România și al diverselor evoluții și legături dintre presupușii beneficiari.

(11)

Hidroelectrica a fost înființată în 2000. Hidroelectrica este reglementată de dreptul comercial și legea generală a societăților comerciale. Capitalul său social este deținut de statul român prin Ministerul Economiei și Comerțului (80,06 %) și reclamant (19,94 %). Statul român este reprezentat în Adunarea Generală a Acționarilor Hidroelectrica. În conformitate cu Actul Constitutiv al Hidroelectrica, directorul general conduce și reprezintă compania în activitatea curentă și ia în mod independent deciziile privind chestiuni altele decât acelea rezervate adunării generale a acționarilor și consiliului de administrație. În practică, membrii consiliului de administrație al Hidroelectrica cumulau funcțiile cu posturi guvernamentale (4).

(12)

Hidroelectrica este principalul producător de energie electrică din România, cu o capacitate anuală de producție de aproximativ 17,5 TWh într-un an cu condiții hidrologice normale. Hidroelectrica produce energie electrică prin centrale electrice cu baraj și prin centrale electrice pe firul apei. Cu toate acestea, producția cunoaște mari variații în funcție de condițiile hidrologice: în 2009, producția Hidroelectrica a fost de 16,4 TWh, în 2010, de 21,3 TWh și, în 2011, de 14,7 TWh. În 2013, Hidroelectrica deținea o cotă de piață de 28,24 %, situându-se înaintea Complexului Energetic Oltenia, un producător de energie termoelectrică pe bază de cărbune, cu o cotă de piață de 20,83 %, și a Nuclearelectrica, cu o cotă de piață de 20,65 %, ambele fiind societăți aflate în proprietatea statului.

(13)

Hidroelectrica a fost plasată în procedură de insolvență la 26 iunie 2012 (5) și a ieșit din această procedură la 26 iunie 2013 (6). Începând cu 25 februarie 2014, Hidroelectrica a fost plasată din nou în procedură de insolvență.

(14)

Furnizorii cu care Hidroelectrica a încheiat contractele care fac obiectul anchetei sunt: Termoelectrica și Electrocentrale Deva, doi producători de energie electrică pe bază de cărbune, aflați integral în proprietatea statului, direct sau indirect, cu o capacitate anuală de producție la data semnării contractelor de 1,7 TW și, respectiv, de 1,3 TW și având cote de piață de 3 % și, respectiv, de 5 % în 2009 (7) și de 1,9 % și, respectiv, de 4,1 % în 2011 (8). Termoelectrica și Electrocentrale Deva vindeau energia electrică produsă din cărbune indigen necompetitiv și costisitor (9).

(15)

Electrocentrale Deva a fost o sucursală a Termoelectrica până la sfârșitul lunii decembrie 2001, când s-a constituit ca o societate separată, alături de alte entități aflate în proprietatea statului (CE Craiova, Electrocentrale București, CE Rovinari etc.). Acționarul unic al societății Electrocentrale Deva a fost Termoelectrica până la 27 martie 2012.

(16)

Producerea de energie electrică din România este dominată de societățile controlate de stat, care dețin împreună o cotă de piață de aproximativ 90 % (10). Producția totală netă de energie electrică din România s-a ridicat la 60,38 TWh în 2011. Mixul energetic este compus în principal din energie din sursă hidro (aproximativ 28 % din totalul energiei produse), energie nucleară (aproximativ 18 %) și energie produsă în centrale electrice pe bază de combustibil fosil (aproximativ 51 %) (11).

(17)

Piața românească este interconectată, în special, cu Bulgaria, cu o capacitate netă de transfer de 400 MW în perioada 2009-2010, și cu Ungaria, cu o capacitate netă de transfer de 800-500 MW în perioada 2009-2010. Capacitatea netă de interconectare cu aceste state membre nu a fost utilizată integral în perioada respectivă din cauza congestiei. În perioada 2009-2011, fluxurile de importuri și exporturi de energie electrică din și în România au fost după cum urmează: (i) în 2009, importurile de energie electrică s-au ridicat la 676 GWh, în timp ce exporturile s-au ridicat la 3 154 GWh (aproximativ 4,8 % din întreaga energie electrică produsă în România); (ii) în 2010, importurile de energie electrică s-au ridicat la 943 GWh, în timp ce exporturile s-au ridicat la 3 854 GWh (aproximativ 3,4 % din întreaga energie electrică produsă în România); (iii) în 2011, importurile de energie electrică s-au ridicat la 1 036 GWh, în timp ce exporturile s-au ridicat la 2 942 GWh (aproximativ 2,8 % din întreaga energie electrică produsă în România).

(18)

Contractul cu Termoelectrica a fost încheiat la 30 iulie 2008 (12), în timp ce contractul cu Electrocentrale Deva a fost încheiat la 9 iunie 2009 (denumite în mod colectiv „contractele” în prezenta decizie), pentru o durată de zece ani. Contractele au fost denunțate de către administratorul judiciar al Hidroelectrica, Euro-Insol, în timpul procedurii de insolvență a Hidroelectrica, la sfârșitul lunii august 2012 (13).

(19)

Prin note transmise Ministerului român al Economiei și Comerțului, Termoelectrica și Electrocentrale Deva au solicitat aprobarea din partea acestui minister pentru semnarea contractelor, așa cum se arată în considerentele 20-22, după cum urmează:

(20)

La 15 iulie 2008, prin nota nr. 7323, Termoelectrica solicită Ministerului Economiei și Comerțului următoarele: „(…) Termoelectrica S.A. a analizat mai multe metode privind rezolvarea acestei probleme stringente, singura care are șanse de reușită rapidă, fără a implica necesitatea obținerii unor aprobări ale UE, fiind următoarea: semnarea unui contract pe termen lung (10 ani), de preluare a energiei electrice produse de grupul nr. 4 din CET Paroșeni, între S.C. Termoelectrica S.A. și S.C. Hidroelectrica S.A. Prețul de contract va fi prețul pentru CET Paroșeni stabilit de către ANRE pe piața reglementata, pe baza costurilor justificate de S.C. Termoelectrica S.A. semnarea cu CNH Petroșani a unui contract de preluare cărbune pe termen lung (circa 10 ani). Pentru S.C. Termoelectrica S.A. (SE Paroșeni) și chiar Compania Națională a Huilei (14), (…) ar asigura un viitor sigur pe termen lung pentru cele două companii din Valea Jiului”.

(21)

La 27 mai 2009, prin nota nr. 10855, Electrocentrale Deva solicita următoarele: „(…) Pentru evitarea falimentului societății și crearea condițiilor necesare pentru finanțarea și realizarea lucrărilor de investiții necesare continuării activității, vă rugăm a aproba demersurile privind negocierea și încheierea unui contract pe 10 ani între Electrocentrale Deva și Hidroelectrica București pentru vânzarea către Hidroelectrica a unei cantități de energie electrică corespunzătoare unei puteri medii de 150 MW suplimentar față de cantitatea livrată pe piața reglementată și la un preț aprobat de ANRE care să asigure acoperirea costurilor de producție justificate”.

(22)

Ambele note ministeriale au fost aprobate de către reprezentanții Ministerului român al Economiei și Comerțului, la nivel de ministru și/sau secretar de stat. În contracte se stipulează că acestea au fost încheiate pe baza notelor menționate mai sus.

(23)

În cadrul contractului cu Termoelectrica, nici Hidroelectrica, nici Termoelectrica nu aveau posibilitatea de a denunța contractul. În cadrul contractului cu Electrocentrale Deva, atât Hidroelectrica, cât și Electrocentrale Deva aveau posibilitatea de a denunța contractul în următoarele condiții: (i) pierderea de către cealaltă parte a calității sale de producător, în termen de 5 zile lucrătoare de la data la care a fost pierdută această calitate; (ii) refuzul oricăreia dintre părți de a încheia un nou contract sau de a modifica contractul existent, în eventualitatea modificării circumstanțelor economice și tehnice existente la data încheierii contractului; (iii) în alte situații prevăzute de oricare dintre legile sau reglementările aplicabile (15).

(24)

Contractul cu Termoelectrica avea următoarele specificități: (i) prețul contractual urma să fie stabilit anual de către Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei („ANRE”) pe baza costurilor de producție justificate de Termoelectrica; (ii) Hidroelectrica urma să cumpere, lunar, întreaga cantitate de energie electrică produsă de centrala de la Paroșeni (16). De la data semnării contractului și până la denunțarea acestuia de către administratorul judiciar, contractul a fost modificat de 8 ori (șapte acte adiționale au constat în ajustări ale prețului) (17).

(25)

Contractul cu Electrocentrale Deva avea următoarele specificități: (i) prețul contractual urma să fie stabilit anual de către ANRE, pe baza costurilor de producție justificate de Electrocentrale Deva; (ii) în cazul în care ANRE nu mai reglementa prețurile la energie electrică, prețul urma să fie negociat între părți și nu trebuia să fie mai mic decât prețul contractual din anul precedent; (iii) părțile contractuale nu urmau să aplice nicio penalitate sau orice altă taxă în caz de nefurnizare a cantității contractate de energie electrică de către vânzător sau de neplată a prețului contractual de către cumpărător (18). De la data semnării contractului și până la denunțarea acestuia de către administratorul judiciar, contractul a fost modificat de 5 ori (19) (toate modificările au constat în ajustări de preț).

(26)

În ciuda existenței unei prevederi exprese în ambele contracte, potrivit cărora, ca regulă, prețul contractual trebuia să fie stabilit de ANRE, în practică ajustările prețului au fost efectuate cu condiția aprobării prealabile din partea Ministerului Economiei și Comerțului, cu trei excepții (20).

(27)

De exemplu, printr-o notă (data ilizibilă), Hidroelectrica a solicitat aprobarea Ministerului Economiei și Comerțului pentru ajustarea prețurilor pentru perioada 1 august 2009-31 decembrie 2009, datorită „creșterilor costurilor de producție”. În aceeași notă, este clar menționat faptul că „scopul încheierii și executării celor două contracte este de a vinde pe piața concurențială o cantitate de energie electrică pe bază de huilă în mix cu cea produsă din sursă hidro, de a oferi celor doi producători termo contracte acceptate de instituțiile financiare ca gaj ipotecar, în vederea obținerii unor credite pe termen lung necesare realizării investițiilor obligatorii pentru menținerea licențelor de producere”.

(28)

În mod similar, prin intermediul unei alte note, Hidroelectrica a solicitat aprobarea Ministerului Economiei și Comerțului pentru a menține prețul din 2009, care se ridica la 230 RON/MWh, pentru perioada de la 1 ianuarie 2010 până la 31 martie 2010, „pentru a obține veniturile necesare continuării proceselor de restructurare în derulare la producătorul de huilă energetică și producătorul termo de energie electrică(…)”.

(29)

Mai mult, după încheierea contractelor, prin nota nr. 6547 din 2011, Hidroelectrica a solicitat aprobarea Ministerului Economiei și Comerțului de a ajusta prețurile pentru anul 2011 pentru a permite Termoelectrica și Electrocentrale Deva: „să obțină împrumuturile pe termen lung necesare realizării investițiilor pentru menținerea licențelor de producere a energiei electrice și, de asemenea, pentru obținerea veniturilor necesare pentru restructurarea producătorului Compania Națională a Huilei”.

(30)

Toate aceste note arată, de asemenea, că Hidroelectrica solicita Ministerului Economiei și Comerțului „să autorizeze conducerile executive ale celor trei producători de energie electrică să semneze actele adiționale privind noile prețuri”.

(31)

În plus, toate actele adiționale la contracte referitoare la ajustările prețurilor fac trimitere la note interne emise de Hidroelectrica și aprobate fie de către ministrul economiei și comerțului, fie de către secretarul de stat în Ministerul Economiei și Comerțului, cu cele trei excepții subliniate la considerentul 26, pe baza cărora au fost aprobate respectivele ajustări ale prețurilor (21).

(32)

Cantitățile de energie electrică achiziționate și prețurile medii plătite în baza contractelor între 2009 și 2011 sunt după cum urmează (22):

(33)

Energia electrică se tranzacționează, în principal, în România pe următoarele două segmente de piață: (i) piața reglementată de energie electrică, pe care energia electrică este comercializată pe baza unor tarife și clauze contractuale reglementate și (ii) piața concurențială de energie electrică, pe care energia electrică este tranzacționată în mod liber, prin intermediul a două tipuri principale de contracte: contracte bilaterale relativ standard negociate pe piața centralizată și contracte bilaterale negociate în mod liber – așa-numita piață pentru contractele negociate direct.

(34)

Tranzacțiile de pe piața reglementată de energie electrică sunt puse în aplicare prin intermediul unor acorduri-cadru de vânzare-cumpărare încheiate între producătorii de energie electrică/producătorii activi de pe piața reglementată, inclusiv Hidroelectrica, și „furnizorii de ultimă instanță”, care asigură distribuția energiei electrice la utilizatorul final. Consumatorii eligibili cumpără energie electrică la tarife reglementate. Pe piața reglementată, ANRE stabilește în fiecare an prețurile și volumele care urmează să fie furnizate de producătorii de energie electrică/producătorii ex-ante. În perioada 2009-2010, când au început să fie puse în aplicare contractele în cauză, 61-56 % din energia electrică consumată în România era tranzacționată pe piața reglementată.

(35)

Începând din 2005, piața concurențială de energie electrică din România a fost împărțită în cinci segmente de piață, după cum urmează: (i) piețele centralizate, administrate de OPCOM; (ii) piața pentru contracte negociate direct; (iii) piața serviciilor auxiliare; (iv) piața de echilibrare; și (v) piața de export.

(36)

Piețele centralizate sunt gestionate de OPCOM. OPCOM a fost înființată în 2001, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 627/2000, ca societate pe acțiuni, filială deținută în proporție de 100 % de Transelectrica, operatorul de transport și de sistem. În temeiul licenței acordate de ANRE, OPCOM a fost desemnată drept platforma pentru schimburile comerciale de energie electrică din România la nivel angro. OPCOM este singura bursă de energie electrică din România, care oferă o platformă pentru comerțul cu energie electrică și are un rol de facilitare.

(37)

Există cinci mari tipuri de segmente de piață pe platforma OPCOM: (i) piața pentru ziua următoare; (ii) piața intrazilnică (23), (iii) piețele bilaterale centralizate, de exemplu, piața centralizată a contractelor bilaterale prin licitație publică „OPCOM-PCCB” și piața centralizată a contractelor bilaterale prin negociere continuă – CMBC-CN; (iv) piața centralizată a certificatelor verzi; și (v) platforma pentru tranzacționarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră. Tranzacțiile pe platforma OPCOM au început abia în 2005 și numai pe segmentele „piață pentru ziua următoare” și OPCOM-PCCB.

(38)

Contractele au fost încheiate pe segmentul de piață a contractelor negociate direct din România, care este segmentul de piață relevant pentru evaluare în acest caz.

(39)

Pe segmentul de piață OPCOM-PCCB, OPCOM organizează licitații publice pentru vânzarea și cumpărarea de energie electrică. Ofertele de vânzare/cumpărare ale fiecărui producător/furnizor/consumator sunt transmise operatorului de piață. Fiecare ofertă trebuie să precizeze următoarele: i) fie prețul minim la care partea va vinde energia electrică, fie prețul maxim la care aceasta va cumpăra energie electrică și ii) acordul-cadru conform căruia ofertantul intenționează să furnizeze/cumpere energie electrică. Ofertele de vânzare și de cumpărare precizează condițiile de furnizare a energiei electrice, inclusiv cantitatea, durata (minimum o lună și maximum un an), precum și acordul-cadru preconizat. Prețul urmează principiul celui mai mare preț de ofertă. În 2009 și 2010, când au început să fie puse în aplicare contractele, vânzările pe piața OPCOM-PCCB se ridicau la mai puțin de 7 % din energia electrică produsă în România.

(40)

După publicarea deciziei de inițiere a procedurii, Comisia a adoptat o decizie în temeiul articolului 102 din tratat, prin care a concluzionat că bursa de energie electrică gestionată de OPCOM constituie o piață relevantă a serviciilor, pe care OPCOM este un jucător dominant, separată de piața contractelor negociate direct (24).

(41)

Piața pentru contractele negociate direct este o piață liberă care nu este reglementată de către ANRE. Părțile contractante negociază cantitățile, prețurile și alte clauze contractuale în mod bilateral. Aceasta permite părților un grad ridicat de flexibilitate în negocierile privind clauzele și condițiile contractelor de vânzare. Clauzele și condițiile generale ale contractelor sunt confidențiale.

(42)

Prin scrisoarea din 21 februarie 2014, Comisia a solicitat autorităților române să îi furnizeze informații privind contractele negociate bilateral încheiate pe piața românească, altele decât contractele, cu durate și cantități de energie electrică furnizate comparabile. Solicitarea Comisiei viza toți furnizorii de energie electrică din România, indiferent dacă erau privați sau de stat. La 14 mai 2014, autoritățile române au furnizat elementele esențiale solicitate cu privire la toate contractele semnate de cumpărătorii de energie electrică cu un consum anual de energie electrică mai mare de 150 GWh pentru fiecare dintre anii din perioada 2009-2011 (25).

(43)

Autoritățile române au subliniat că toate contractele încheiate pe piața cu amănuntul în condiții concurențiale de consumatori necasnici pentru perioada de timp respectivă au făcut obiectul colectării ad-hoc de date solicitate de Comisie. În particular, autoritățile române au furnizat 75 de seturi anuale de date privind contracte relevante pentru acest caz, în vigoare pentru unul sau mai mulți ani în perioada 2009-2011. Comisia înțelege că autoritățile române au transmis datele relevante privind toate contractele care îndeplinesc criteriile solicitate de către Comisie (durate și cantități comparabile) pentru perioada relevantă 2009-2011. Contractele reprezintă aproximativ 17 % din volumul total de energie electrică furnizată de România care a făcut obiectul contractelor negociate direct încheiate în perioada 2009-2011.

(44)

Datele prezentate de autoritățile române arată nivelul cel mai înalt al prețurilor plătite pe piața românească pentru vânzarea cu amănuntul a energiei electrice în perioada 2009-2011, după cum urmează: pentru 2009: 266,5 RON/MWh; pentru 2010: 229,96 RON/MWh și pentru 2011: 232,33 RON/MWh. Cu toate acestea, fiecare dintre aceste contracte prezentate, luat separat, reprezenta o cantitate mai mică decât fiecare dintre contracte.

(45)

Examinarea informațiilor privind contractele încheiate de alți furnizori decât Termoelectrica și Electrocentrale Deva arată că, în 2009, când a început punerea în aplicare a contractelor, niciun alt furnizor nu a încheiat un contract care să fi fost suficient de asemănător cu aceste două contracte în ceea ce privește cantitățile (aproximativ 900 GWh și, respectiv, 500 GWh fiecare) și durata (10 ani). O comparație semnificativă cu contractele este posibilă numai cu alte contracte pentru aceleași cantități, durate și/sau date de intrare în vigoare. Câtă vreme nu a existat niciun astfel de contract perfect comparabil, este necesară o analiză econometrică care să ia în considerare diferențele dintre contracte, ale cărei rezultate sunt descrise la considerentele 77-80 și în anexă.

(46)

În perioada 2009-2011, Hidroelectrica a vândut, de asemenea, aproximativ 60 % din producția sa de energie electrică unor cumpărători privați prin intermediul unor contracte pe termen lung, angro și cu amănuntul, care sunt investigate de Comisie (26). Prețurile de vânzare cu amănuntul ale Hidroelectrica în contractele respective erau cu peste 40 % mai mici decât prețurile de achiziție angro pe care Hidroelectrica le-a plătit, în medie, societăților Electrocentrale Deva și Termoelectrica. Pentru ilustrare, cel mai mare preț de vânzare pentru energia electrică în baza unor astfel de contracte a fost de 159,8 RON/MWh în 2009 și de 168 RON/MWh în 2010.

(47)

De asemenea, Hidroelectrica a încheiat contracte de vânzare de energie electrică și cu alte părți (27), pentru cantități mai mici. Cel mai mare preț de vânzare a energiei electrice în baza unor astfel de contracte cu amănuntul în perioada relevantă a fost de 185 RON/MWh în 2009, de 190 RON/MWh în 2010 și de 160 RON/MWh în 2011, adică mai mici, în medie, cu aproximativ 13 % decât prețurile angro pe care Hidroelectrica le-a plătit societăților Termoelectrica și Electrocentrale Deva.

(48)

Centrala societății Termoelectrica de la Paroșeni, care a furnizat efectiv cantitatea de energie electrică cumpărată în baza contractului cu Termoelectrica, a devenit o entitate juridică de sine-stătătoare și a fost înscrisă în Registrul Comerțului din România sub denumirea de Electrocentrale Paroșeni la 11 iulie 2011 (28). La 22 septembrie 2011, Electrocentrale Paroșeni a preluat toate drepturile și obligațiile societății Termoelectrica din contractul încheiat cu Hidroelectrica. Electrocentrale Paroșeni a furnizat energie electrică către Hidroelectrica în lunile septembrie și octombrie 2011. Cantitățile furnizate în aceste două luni au fost însă neglijabile.

(49)

La data la care a încetat furnizarea de energie electrică în baza contractelor în cauză, Termoelectrica era încă acționarul unic al societăților Electrocentrale Deva și Electrocentrale Paroșeni.

(50)

Prin Ordonanța de urgență nr. 84/2011 (29) a fost pusă în aplicare o conversie a creanțelor în acțiuni între Termoelectrica și Stat. Astfel, Termoelectrica și-a transferat către Stat acțiunile deținute în diferite societăți (Electrocentrale Deva, Electrocentrale Paroșeni și Electrocentrale București), ca plată a datoriilor sale către Stat. Acest transfer de acțiuni s-a efectuat pe baza rapoartelor de evaluare elaborate de un evaluator independent.

(51)

Electrocentrale Paroșeni și Electrocentrale Deva au fuzionat în entitatea juridică denumită Complexul Energetic Hunedoara („CEH”), o societate deținută integral de Stat, înregistrată la Registrul Comerțului din România la 1 noiembrie 2012. CEH a preluat toate drepturile și obligațiile pe care le aveau Electrocentrale Paroșeni și Electrocentrale Deva. La 1 august 2013, CEH a preluat, de asemenea, Societatea Națională a Huilei, o societate desprinsă și constituită din minele Companiei Naționale a Huilei, societate deținută de stat, care furniza cărbune pentru Termoelectrica și Electrocentrale Deva. În prezent, toate cele 3 societăți sunt sucursale ale CEH, fără personalitate juridică.

(52)

Termoelectrica se află în lichidare (30) și dispune de active care se ridică la o valoare de piață de aproximativ 80 de milioane de euro și cu o valoare de lichidare de aproximativ 60,5 milioane de euro, în conformitate cu un raport din data de 1 octombrie 2013. Cu toate acestea, datoriile societăților Electrocentrale Deva, Electrocentrale Paroșeni și Electrocentrale București au rămas la Termoelectrica.

(53)

Evoluțiile de după 2011 în ceea ce privește societățile Termoelectrica și Electrocentrale Deva, precum și diferitele legături explicate la considerentele 4852 sunt ilustrate, pentru ușurință, în graficul următor:

(54)

În decizia de inițiere a procedurii, Comisia și-a exprimat îndoiala cu privire la faptul că prețurile de achiziționare a energiei electrice prevăzute în contracte au fost conforme pieței și că acestea au constituit ajutor de stat. În cazul în care ar constitui ajutor de stat, Comisia și-a exprimat îndoiala cu privire la faptul că un astfel de ajutor ar fi compatibil cu tratatul.

(55)

Comisia a comparat prețurile prevăzute în contracte cu prețurile la care energia electrică a fost tranzacționată pe OPCOM-PCCB și a observat că prețurile la care Hidroelectrica a cumpărat energie electrică de la presupușii beneficiari au fost cu 4055 % mai mari decât prețul predominant al energiei electrice de pe piața deschisă de schimb de energie electrică OPCOM-PCCB. A rezultat că, prin urmare, Hidroelectrica a suportat costuri mai mari decât era necesar, în timp ce presupușilor beneficiari li s-a acordat un ajutor care le-a sporit veniturile, fără să fie menit să atingă un obiectiv specific de interes comun. În consecință, opinia preliminară a Comisiei a fost aceea că presupușii beneficiari s-au bucurat de un avantaj necuvenit sub forma unor prețuri ale energiei electrice majorate în mod artificial în contractele lor și în modificările succesive aduse acestora.

(56)

Comisia a ajuns la concluzia preliminară că tarifele pentru energie electrică analizate au fost de natură selectivă, deoarece s-au aplicat numai anumitor societăți.

(57)

De asemenea, Comisia a ajuns la concluzia preliminară că tarifele preferențiale pentru energie electrică ar putea implica un transfer de resurse de stat care ar fi imputabile statului, întrucât Hidroelectrica era controlată de statul român (80,06 % din capitalul său social era deținut de statul român). De asemenea, Comisia a făcut referire la Ordinul ministrului nr. 445/2009, prin care reprezentanții Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, membri ai consiliilor de administrație ale societăților de energie electrică deținute de stat, aveau obligația de a se asigura că, începând cu data de 31 martie 2010, energia electrică pentru piața angro urma să se tranzacționeze exclusiv în cadrul OPCOM.

(58)

În consecință, reprezentanții Ministerului Economiei și Comerțului aveau control, sau cel puțin influență, asupra practicii de contractare a societăților aflate în proprietatea statului, inclusiv asupra practicii de contractare a societății Hidroelectrica. Acest lucru ar fi putut avea un efect asupra schimburilor comerciale din interiorul Uniunii, în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat.

(59)

Comisia a ajuns la concluzia preliminară că în cazul în care contractele ar fi implicat ajutor de stat, acestea ar fi considerate ajutor acordat prin încălcarea obligațiilor de notificare și a clauzelor de standstill prevăzute la articolul 108 alineatul (3) din tratat.

(60)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a ajuns la concluzia preliminară că tarifele preferențiale la energie electrică ar putea implica ajutor de stat și a invitat România să furnizeze suficiente informații pentru eliminarea îndoielilor sale.

(61)

Autoritățile române s-au abținut de formularea oricărui comentariu cu privire la faptul că aceste contracte ar fi implicat sau nu ajutor de stat. La data de 24 martie 2013, România a prezentat comentarii cu privire la observațiile părților terțe în ceea ce privește alte cazuri în care era implicată Hidroelectrica, acestea făcând, de asemenea, obiectul investigației Comisiei (31). Autoritățile române s-au abținut din nou de la furnizarea oricăror puncte de vedere.

(62)

În cadrul procedurii de oficiale de investigare, autoritățile române au fost invitate să explice motivele economice care au stat la baza contractelor. România nu a furnizat nicio justificare în această privință, România a susținut doar că aceste contracte au permis societății Hidroelectrica să cuantifice mai bine valoarea maximă a costurilor suportate atunci când achiziționează energie electrică, oferindu-i protecție împotriva volatilității prețurilor de pe piața la vedere.

(63)

De asemenea, autoritățile române au clarificat și faptul că aceste contracte nu erau contracte de întrajutorare, astfel cum sunt definite în raportul administratorului judiciar al societății Hidroelectrica privind cauzele insolvenței acesteia (32). Potrivit raportului respectiv, contractele de întrajutorare sunt contractele încheiate de Hidroelectrica pentru acoperirea discontinuităților din activitatea sa de producție. Scopul acestui tip de contract este de a evita plata oricăror despăgubiri ca urmare a nerespectării obligației de livrare a cantităților contractate.

(64)

Autoritățile române au clarificat (33) de ce în practică, excepție făcând cele trei cazuri menționate în considerentul 28, ANRE nu a stabilit prețurile contractuale, așa cum se prevedea în contracte. S-a explicat că aceste contracte nu au fost încheiate pe piața reglementată și, prin urmare, prețul nu a fost ajustat de ANRE. De asemenea, autoritățile române au explicat că: (i) inițial, ANRE a furnizat Ministerului Economiei și Comerțului un prag minim și un prag maxim pe baza cărora au fost stabilite prețurile; (ii) respectivele praguri au fost stabilite pe baza unor parametri tehnici clari, specifici producătorilor de energie termică; (iii) ulterior, ANRE a încetat această practică și Ministerul Economiei și Comerțului a preluat-o pe baza unor principii similare celor utilizate de ANRE.

(65)

În ceea ce privește contractul cu Termoelectrica, autoritățile române au confirmat că Hidroelectrica a fost singurul consumator de energie electrică al centralei Paroșeni a societății Termoelectrica. În plus, s-a clarificat faptul că Hidroelectrica nu a achiziționat întreaga cantitate de energie electrică, astfel cum se estimase inițial în contract, ci a achiziționat numai cantitatea necesară pentru a acoperi eventualele fluctuații în activitatea de producție, dată fiind evoluția imprevizibilă a condițiilor hidrologice.

(66)

În ceea ce privește contractul cu Electrocentrale Deva, autoritățile române au clarificat faptul că, în cursul perioadei relevante 2009-2011, Electrocentrale Deva a vândut energie electrică și altor clienți în afară de Hidroelectrica. S-a arătat astfel că în anii 2010 și 2011, Electrocentrale Deva a vândut la prețuri comparabile cantități importante de energie electrică (cantități comparabile sau chiar mai mari) și altor clienți în afară de Hidroelectrica (34).

(67)

În observațiile lor preliminare privind decizia de inițiere a procedurii, atât Termoelectrica, cât și Electrocentrale Deva au susținut că nici prețurile contractuale inițiale, nici modificările aduse ulterior acestora nu le-au conferit vreun avantaj, argumentând că prețurile respective au fost stabilite de ANRE și au fost calculate pe baza costurilor lor de producție.

(68)

De asemenea, România a afirmat că modificările aduse ulterior prețurilor contractuale au fost determinate de creșterea prețului petrolului (35) sau al cărbunelui (36). Electrocentrale Deva a afirmat, de asemenea, că prețul energiei electrice era influențat în măsură de aproximativ 70 % de prețul cărbunelui.

(69)

În prezenta decizie, Comisia evaluează dacă Termoelectrica și Electrocentrale Deva au primit ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat – a se vedea considerentul 101 – și, în cazul unui răspuns afirmativ, dacă un astfel de ajutor ar putea fi compatibil cu piața internă – a se vedea considerentele 102-105.

(70)

Articolul 107 alineatul (1) din tratat prevede că sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de un stat membru sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(71)

Condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat sunt cumulative și, prin urmare, pentru ca o măsură să fie considerată ajutor de stat, trebuie să fie îndeplinite simultan toate condițiile.

(72)

În sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat, pentru a se stabili dacă Termoelectrica și Electrocentrale Deva au beneficiat, ca urmare a încheierii și a executării contractelor, de un avantaj economic care în alte circumstanțe nu era disponibil în condiții de piață, este necesar să se stabilească prețurile în condiții de piață practicate în România în perioada 2009-2011 pentru tranzacții similare.

(73)

În această privință, spre deosebire de opinia preliminară din decizia de inițiere a procedurii, investigația a arătat că termenii și durata contractelor de furnizare de energie electrică încheiate în cadrul OPCOM-PCCB nu sunt suficient de similare celor din contracte, mai ales în ceea ce privește durata și condițiile specifice, negociate bilateral (considerentele 18, 23-25, 39 și 40). Pe piețele de energie electrică funcționale, cu un nivel adecvat de lichidități și cu instrumente la termen care permit previzibilitatea prețurilor pentru viitoarele livrări, prețurile la vedere sunt un bun indicator sau substitut al prețurilor de piață, putând fi utilizate drept criterii de referință pentru a evalua nivelurile prețurilor din contracte specifice. În acest caz însă, având în vedere ponderea încă relativ mare a serviciilor furnizate la tarife reglementate în cererea din România în 2009, lichiditățile limitate ale platformelor de tranzacționare OPCOM din perioada 2009-2011 și faptul că bursele de energie electrică gestionate de OPCOM au fost desemnate ca piață antitrust relevantă pe care se înregistrează abuzul de poziție dominantă (considerentele 34-40), este oportun să se recurgă la alți indici de referință fiabili decât prețurile din cadrul OPCOM PCCB pentru a evalua posibila prezență a unui avantaj economic în raport cu prețurile de piață.

(74)

În această privință însă, similaritatea prețurilor cu cele plătite de alți cumpărători decât Hidroelectrica sau justificarea bazată pe costuri prezentată de România și de beneficiari (considerentele 66-68) nu constituie un indiciu valabil al faptului că condițiile și prețurile contractuale în cauză erau în concordanță cu condițiile de piață.

(75)

De fapt, prețurile plătite de Hidroelectrica societății Electrocentrale Deva în perioada 2009-2011 au fost similare cu prețurile plătite de alte societăți de distribuție de energie electrică, de stat și private, care achiziționau energie electrică de la Electrocentrale Deva. Cu toate acestea, achizițiile respective s-au efectuat între Electrocentrale Deva și societăți de distribuție de energie electrică ce vindeau energie electrică pentru gospodării și întreprinderi mici pe piața cu amănuntul la prețuri și în condiții reglementate (considerentul 34). Hidroelectrica a cumpărat energie electrică pe piața angro pentru revânzarea cu amănuntul către consumatori industriali și/sau comercianți pe piața concurențială, unde prețurile și cantitățile nu erau reglementate și cumpărătorii puteau renunța să facă achiziții de la vânzătorii care practicau prețuri ridicate, precum Termoelectrica și Electrocentrale Deva, și să aleagă furnizorul cel mai ieftin, independent de costurile sale de producție. Prin urmare, chiar dacă prețurile au fost similare și presupunând că vânzările societăților Termoelectrica și Electrocentrale Deva pe piața reglementată au permis recuperarea costurilor, prețurile plătite de societățile de distribuție de energie electrică societăților Termoelectrica și Electrocentrale Deva nu sunt comparabile cu prețurile plătite de Hidroelectrica pe piața liberă concurențială și nu pot reprezenta un criteriu de referință valabil pentru acestea.

(76)

În mod similar, justificarea întemeiată pe costuri prezentată de Termoelectrica și Electrocentrale Deva, precum și de autoritățile române explică doar de ce erau ridicate prețurile la care Termoelectrica și Electrocentrale Deva puteau să vândă fără pierderi. Justificarea nu dovedește că aceste prețuri erau în concordanță cu prețurile de piață stabilite în condiții concurențiale, cum ar fi cele în care Hidroelectrica ar fi trebui să încheie și să execute contractele dacă s-ar considera că acestea nu implică ajutor de stat.

(77)

Pentru a stabili dacă prețurile contractuale erau în concordanță cu condițiile de piață din România, este oportun ca acestea să fie comparate cu condițiile de preț predominante în cazul altor contracte negociate bilateral pe piața liberă în aceeași perioadă ca și contractele. Comisia a utilizat setul de date furnizat de autoritățile române, considerându-l cea mai bună sursă disponibilă de elemente de probă pentru a reflecta condițiile de piață din România (considerentele 42-45). Astfel cum s-a menționat în considerentul 45, niciun contract pe termen lung încheiat sau aflat în vigoare în 2009 nu prezintă aceleași caracteristici ca cele două contracte analizate. Prin urmare, Comisia a efectuat o analiză econometrică pentru a estima un preț de referință bazat pe contractele de energie electrică încheiate în aceeași perioadă ca și contractele în cauză pe toată durata perioadei relevante. O descriere tehnică detaliată a analizei econometrice și a rezultatelor acesteia este prezentată în anexă.

(78)

În absența unei referințe clare pentru a stabili „condițiile de piață”, pentru a verifica dacă aceste contracte prevedeau prețuri peste nivelul pieței, s-a estimat un criteriu de referință al prețurilor de piață ca substitut, în cadrul unor ipoteze prudente, și anume, prin contabilizarea abaterilor importante în sens ascendent de la prețul de piață estimat. Pe baza acestei abordări prudente, Comisia a efectuat o comparație între prețurile din contracte și prețul de piață de referință pentru fiecare an din perioada 2009-2011. Comparația s-a efectuat anual deoarece prețurile de vânzare prevăzute în contracte au fost majorate în fiecare an.

(79)

Analiza arată că, pe baza prețurilor de referință și în cadrul unor ipoteze prudente, Termoelectrica a perceput societății Hidroelectrica prețuri mai mari decât prețurile pieței. Dacă se ține seama în mod corespunzător de faptul că tranzacțiile la nivel angro pentru contracte sunt comparate cu contracte de vânzare cu amănuntul, prin adăugarea unei marje de vânzare cu amănuntul de 5 %, practicată în medie de comercianți pe piața românească, diferența față de prețurile de piață este următoarea: 18,8 RON/MWh în 2010 și 19,8 RON/MWh în 2011 – în cazul societății Termoelectrica și 17,5 RON/MWh în 2010 și 13,9 RON/MWh în 2011.

(80)

Analiza econometrică oferă, prin urmare, un prim indiciu cu privire la faptul că aceste contracte au oferit societăților Termoelectrica și Electrocentrale Deva un avantaj economic peste condițiile de piață. Cu toate acestea, simplul fapt că prețurile din contracte au fost evaluate ca fiind mai mari decât prețurile de referință din contracte similare nu este suficient pentru a stabili că aceste contracte nu ar fi fost încheiate și păstrate în vigoare de un operator de piață care ar acționa în locul societății Hidroelectrica. Este în continuare posibil ca, din motive obiective, să se considere că nivelurile ridicate ale prețurilor nu reprezintă în sine un avantaj economic, raportat la condițiile de piață, pentru vânzătorii de energie electrică. Prin urmare, este necesar ca elemente de probă suplimentare privind prețurile mai mari decât condițiile de piață să confirme fiabilitatea rezultatelor analizei econometrice.

(81)

În acest sens, este oportun să se stabilească dacă Hidroelectrica s-a comportat într-un mod comparabil cu cel al unui operator economic privat într-o situație similară („testul operatorului în economia de piață”/„principiul operatorului economic privat în economia de piață”) (37). Comisia a evaluat, prin urmare, dacă un operator privat aflat într-o situație similară s-ar fi comportat în același mod ca Hidroelectrica atunci când a încheiat și a păstrat în vigoare contractele. În acest context, sunt relevante următoarele circumstanțe, prezentate mai jos în considerentele 82-85, privind încheierea și executarea contractelor.

(82)

În primul rând, la data încheierii contractelor, Hidroelectrica avea la dispoziție pe piață alte surse mai ieftine de energie electrică; de exemplu: în perioada 2008-2009, Nuclearelectrica a oferit energie electrică la prețul de 153 RON/MWh, față de 227 RON/MWh, prețul practicat de Termoelectrica, și 230 RON/MWh, prețul practicat de Electrocentrale Deva (38).

(83)

În al doilea rând, Hidroelectrica ar fi putut să revândă doar în pierdere unor părți terțe energia electrică achiziționată de la Termoelectrica și Electrocentrale Deva. Astfel cum se arată în considerentele 46 și 47, prețurile de vânzare cu amănuntul pe piața liberă practicate de Hidroelectrica au fost în mod semnificativ mai mici decât prețurile de cumpărare angro, iar cel mai mare preț la care Hidroelectrica a revândut energie electrică pe piața contractelor negociate în mod direct a fost de 190 RON/MWh, în 2010, în comparație cu un preț de cumpărare de 230 RON/MWh de la Termoelectrica și 234 RON/MWh de la Electrocentrale Deva. Rezultă că, pe baza acestor prețuri, fiecare MWh cumpărat de la Termoelectrica și Electrocentrale Deva a fost revândut în pierdere de Hidroelectrica.

(84)

În această privință, investigația nu a furnizat nicio explicație referitoare la motivul pentru care Hidroelectrica a fost de acord să achiziționeze toată producția centralei Paroșeni a societății Termoelectrica (considerentul 24). Angajamentul de a cumpăra pe termen de 10 ani întreaga producție a unei centrale este un indiciu clar că Hidroelectrica nu avea nevoie de contracte pentru a-și respecta propriile obligații contractuale de furnizare de energie electrică. Acest lucru este confirmat și de România (considerentul 63). Dimpotrivă, necesitatea de a sprijini activitatea costisitoare și neconcurențială a celor două societăți și a minelor de cărbune care le aprovizionau a fost prezentată de conducerea societăților Termoelectrica (considerentul 20) și Electrocentrale Deva (considerentul 21) ministrului de resort ca fiind motivul pentru care Hidroelectrica trebuia să încheie contractele.

(85)

Atunci când încheie însă tranzacții comerciale, dacă societățile publice iau în considerare argumentele privind susținerea societăților sau a sectoarelor aflate în dificultate din motive de politică socială sau economică, ce aduc atingere intereselor lor comerciale, și încheie astfel de tranzacții în condiții pe care un operator obișnuit de pe piață nu le-ar accepta, atunci condițiile acceptate, cu privire la prețurile de achiziție plătite de Hidroelectrica în cazul de față, ar implica un avantaj economic necuvenit pentru cealaltă parte sau pentru celelalte părți, îndeplinindu-se astfel una dintre condițiile de aplicare a articolului 107 alineatul (1) din tratat.

(86)

Rezultă că, prin încheierea și păstrarea în vigoare a contractelor, Hidroelectrica nu s-a comportat ca un operator din economia de piață. În consecință, acest test confirmă și din punct de vedere calitativ rezultatul analizei econometrice, conform căruia contractele au conferit societăților Termoelectrica și Electrocentrale Deva un avantaj economic care în alte circumstanțe nu era disponibil în condiții de piață.

(87)

Datele furnizate de autoritățile române nu se refereau la contracte pe termen lung care prezentau exact aceleași condiții privind cantitatea și durata ca cele aferente contractelor. În lipsa unei referințe clare pentru a stabili „condițiile de piață”, Comisia a comparat, prin urmare, pe o bază anuală, prețurile prevăzute în contract plătite de Hidroelectrica cu prețurile cele mai mari aplicate în România în perioada 2009-2011 din contractele cu amănuntul pe termen lung furnizate de România (a se vedea considerentele 42-45).

(88)

Această comparație se bazează pe ipoteza prudentă conform căreia Termoelectrica și Electrocentrale Deva ar fi putut să-și înlocuiască contractele cu Hidroelectrica cu mai multe contracte cu alți cumpărători de pe piață care ofereau prețurile cele mai mari și este foarte prudentă: în loc să ia ca preț de piață media, mediana sau valoarea dominantă din tranzacții comparabile, prețul de piață este considerat a fi cel mai scump preț constatat în mai multe tranzacții, care nu sunt pe deplin comparabile. Având în vedere lipsa de omogenitate a tranzacțiilor și existența unor factori potențiali sau a unor anomalii potențiale care pot contribui la explicarea nivelului prețului convenit în cadrul celor mai scumpe tranzacții luate ca referință, această abordare este favorabilă beneficiarului, deoarece acesta ar putea să subestimeze avantajul acordat. Prețurile medii ponderate pentru cantitățile de energie electrică furnizate efectiv societății Hidroelectrica de către Electrocentrale Deva și Termoelectrica în perioada 2009-2011 (considerentul 32) au fost următoarele:

(89)

Efectuând comparația în cadrul acestor ipoteze prudente, prețurile medii plătite de Hidroelectrica societăților Termoelectrica și Electrocentrale Deva se dovedesc în continuare a fi mai mari decât prețurile cele mai ridicate din 2010 și 2011, confirmând astfel constatările analizei econometrice. Termoelectrica a perceput societății Hidroelectrica prețuri mai mari decât cele mai ridicate prețuri cu 16,6 RON/MWh în 2010 și cu 14,3 RON/MWh în 2011, în timp ce Electrocentrale Deva a perceput societății Hidroelectrica prețuri mai mari decât cele mai ridicate prețuri cu 9,8 RON/MWh în 2010 și cu 4,4 RON/MWh în 2011.

(90)

Având în vedere cele de mai sus, se poate concluziona că aceste contracte au favorizat societățile Termoelectrica și Electrocentrale Deva, oferindu-le un avantaj economic care nu era disponibil în condiții de piață.

(91)

Prin urmare, Comisia concluzionează că Hidroelectrica nu a acționat așa cum ar fi procedat un operator din economia de piață în circumstanțele în cauză și a conferit un avantaj economic necuvenit societăților Termoelectrica și Electrocentrale Deva.

(92)

Pentru a fi considerată ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat, o măsură trebuie să fie acordată direct sau indirect din resurse de stat și trebuie să fie imputabilă statului.

(93)

Astfel cum se arată în considerentul 11, Hidroelectrica este controlată în mod direct de statul român. Rezultă că resursele la care a renunțat Hidroelectrica reprezintă resurse de stat la care a renunțat România. Statul român numește și membrii consiliului de administrație al societății Hidroelectrica. De asemenea, respectivii membri ai consiliul de administrație au avut simultan responsabilități politice în cadrul ministerului care controlează participația statului în Hidroelectrica.

(94)

Conform jurisprudenței constante, capacitatea statului de a controla entitățile implicate în acordarea măsurilor nu justifică în mod automat prezumția conform căreia acțiunile entităților sunt imputabile statului. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a explicat în hotărârea Stardust Marine noțiunea de imputabilitate în sarcina statului a deciziilor care implică fonduri ale societăților publice. Resursele unei societăți publice sunt considerate resurse de stat și acțiunile care le vizează sunt considerate a fi imputabile statului dacă acesta este capabil, prin exercitarea influenței sale dominante asupra societății respective, să direcționeze utilizarea resurselor acesteia (39).

(95)

Curtea de Justiție a furnizat indicatori de stabilire a imputabilității statului, și anume: integrarea societății publice în structurile administrației publice; natura activităților sale; statutul juridic al societății; intensitatea supravegherii exercitate de autoritățile publice asupra conducerii societății sau orice alt indicator care să arate o implicare a autorităților publice în adoptarea unei măsuri sau improbabilitatea neimplicării acestora. În prezentul caz trebuie să se țină seama și de amploarea contractelor, de conținutul lor sau de condițiile prevăzute în acestea.

(96)

Prin urmare, este necesar să se analizeze dacă autoritățile române trebuie să fie considerate ca fiind implicate, într-un fel sau altul, în încheierea și păstrarea în vigoare a contractelor și în modificarea prețurilor contractuale.

(97)

În această privință, Ministerul Economiei și Comerțului a fost implicat în mod activ în procesul de luare a deciziilor privind încheierea contractelor și în reajustările ulterioare ale prețului contractual. În special, Termoelectrica și Electrocentrale Deva au primit aprobarea Ministerului Economiei și Comerțului să semneze contractele cu Hidroelectrica, ceea ce implică de facto că statul român este cel care, în ultimă instanță, a exercitat influența decisivă asupra acesteia din urmă (considerentele 1922). Acest lucru este confirmat și de faptul că Hidroelectrica a solicitat în mod direct aprobarea Ministerului Economiei și Comerțului din România pentru reajustările prețurilor (considerentele 26-31).

(98)

Această dovadă directă se coroborează cu achizițiile în pierdere ale Hidroelectrica și cu lipsa de justificare economică a angajamentului de a cumpăra întreaga producție a centralei Paroșeni (considerentele 84-85). Contractele par să fie motivate de situația financiară dificilă a celor două societăți producătoare de energie aflate în proprietatea statului și de argumente de ordin social referitoare la producția de cărbune (considerentele 20-21). În ultimă instanță, cele trei societăți producătoare de energie aflate în proprietatea statului, precum și minele de cărbune aflate în proprietatea statului erau deținute de stat și se aflau sub responsabilitatea statului, de la care Termoelectrica și Electrocentrale Deva au solicitat o modalitate de finanțare a activităților lor curente.

(99)

Cele de mai sus confirmă opinia preliminară exprimată de Comisie în decizia de inițiere a procedurii, conform căreia contractele și executarea acestora nu au fost decizii comerciale raționale și independente ale societății Hidroelectrica, ci au rezultat din exercitarea influenței dominante a statului român.

(100)

Prin urmare, Comisia concluzionează că există elemente de probă directe care atestă că încheierea și executarea contractelor sunt imputabile statului român. De asemenea, având în vedere faptul că încheierea și executarea contractelor implică o pierdere de resurse ale societății Hidroelectrica, care este o societate publică, Comisia concluzionează măsurile respective sunt acordate prin intermediul unor resurse de stat.

(101)

Pentru a fi considerată ajutor de stat, o măsură trebuie să fie specifică sau selectivă, în sensul că favorizează numai anumite societăți sau numai producția anumitor bunuri.

(102)

Contractele au fost încheiate cu anumiți furnizori, Termoelectrica și Electrocentrale Deva, fiecare dintre cei doi beneficiind în temeiul contractelor de avantaje economice necuvenite. Niciun alt furnizor de energie electrică al societății Hidroelectrica nu a beneficiat de condiții similare celor prevăzute în contracte. Avantajele economice care decurg din prețurile contractuale excesiv de mari sunt, prin urmare, selective.

(103)

Atunci când un ajutor acordat de un stat membru consolidează poziția unei societăți în comparație cu alte societăți concurente în sectorul schimburilor comerciale din cadrul Uniunii, acestea din urmă trebuie să fie considerate ca fiind afectate de ajutorul respectiv. În special, se presupune că există o denaturare a concurenței în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat de îndată ce statul acordă un avantaj financiar unei societăți dintr-un sector liberalizat în care există sau ar putea exista concurență (40).

(104)

Piața pentru vânzarea de energie electrică pe care își desfășoară activitatea Termoelectrica și Electrocentrale Deva este o piață deschisă concurenței (considerentele 35-38). Orice beneficiu economic acordat societăților respective ar putea să le ofere acestora un avantaj față de alți concurenți cărora nu li se aplică astfel de prețuri în condiții de piață. În cazul de față, sprijinul a avut drept scop să favorizeze producția de energie electrică pe bază de cărbune, ceea ce ar putea să denatureze concurența dintre producătorii de energie electrică. În plus, piața românească este în prezent (și era, la momentul faptelor) interconectată cu alte state membre, exportând către acestea energie electrică (considerentul 17).

(105)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că aceste contracte ar putea denatura concurența și ar putea avea un efect asupra schimburilor comerciale dintre statele membre, în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat.

(106)

Având în vedere argumentele prezentate mai sus în considerentele 72-105, Comisia concluzionează că ambele contracte implică acordarea de ajutor de stat în favoarea societăților Termoelectrica și Electrocentrale Deva, în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. România nu a respectat clauza de standstill prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat. Ajutorul de stat este, prin urmare, ilegal.

(107)

Întrucât măsura pusă în aplicare de România în favoarea societăților Termoelectrica și Electrocentrale Deva constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat, compatibilitatea sa trebuie evaluată din perspectiva excepțiilor prevăzute la alineatele (2) și (3) ale articolului menționat.

(108)

În cazul de față, ajutorul a furnizat beneficiarilor venituri curente din exploatare, nealocate în mod specific pentru anumite investiții care ar fi putut să îmbunătățească producția sau distribuția de energie electrică. Compatibilitatea cu piața internă a unui ajutor de exploatare de acest tip, în temeiul articolului 107 alineatul (2) sau (3) din tratat, trebuie să fie evaluată în mod restrictiv, în condiții stricte. Ajutorul de exploatare recurent și de lungă durată, furnizat timp de doi ani, nu pare nici să fie necesar, nici să contribuie la vreun obiectiv clar de interes comun al Uniunii. Nici proporționalitatea ajutorului nu este stabilită. În plus și în orice caz, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție, este de competența statului membru să invoce eventuale motive de compatibilitate și să demonstreze că sunt îndeplinite condițiile pentru o astfel de compatibilitate (41).

(109)

Autoritățile române nu au invocat niciun eventual motiv pentru care ajutorul de stat ar putea fi considerat compatibil cu piața internă, iar Comisia nu a identificat niciun eventual astfel de motiv.

(110)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia consideră că ajutorul de stat acordat prin intermediul contractelor este incompatibil cu piața internă.

(111)

În conformitate cu tratatul și cu jurisprudența constantă a Curții, Comisia are competența de a decide dacă statul membru în cauză trebuie să anuleze sau să modifice ajutorul atunci când a constatat că acesta este incompatibil cu piața internă (42). De asemenea, Curtea a susținut în mod consecvent că obligația impusă unui stat membru de a anula ajutorul considerat de Comisie ca fiind incompatibil cu piața internă este menită să restabilească situația existentă anterior (43). În acest context, Curtea a stabilit că obiectivul în cauză este atins după ce beneficiarul a rambursat sumele acordate ca ajutor ilegal, renunțând astfel la avantajul pe care l-a avut față de concurenții săi de pe piață și după restabilirea situației existente înainte de plata ajutorului (44).

(112)

În conformitate cu jurisprudența, articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului (45) prevede că „atunci când adoptă decizii negative în cazuri de ajutor ilegal, Comisia decide ca statul membru în cauză să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de la beneficiar […]”.

(113)

Astfel, având în vedere faptul că ajutorul de stat în cauză nu a fost notificat Comisiei, încălcându-se articolul 108 din tratat și, prin urmare, trebuie să fie considerat ilegal și dat fiind faptul că ajutorul este și incompatibil cu piața internă, acesta trebuie să fie recuperat pentru a se restabili situația care exista pe piață înainte de acordarea sa. Recuperarea ar trebui să acopere intervalul de timp cuprins între data la care beneficiarii au obținut avantajul, cu alte cuvinte data la care ajutorul a fost pus la dispoziția beneficiarilor, și încetarea livrărilor, petrecută la sfârșitul anului 2011 (46), iar sumele de recuperat ar trebui să fie purtătoare de dobândă până la recuperarea efectivă.

(114)

Suma de recuperat ar fi diferența dintre media anuală a prețului la care Hidroelectrica a cumpărat energie electrică de la Termoelectrica și de la Electrocentrale Deva, astfel cum se prevede în considerentul 32, și prețurile cele mai mari practicate pe piață în fiecare an pentru cantitățile totale furnizate de acestea. Diferența este prevăzută în considerentul 89. Pe baza diferențelor de preț în vigoare la 1 ianuarie 2010 și 1 ianuarie 2011 în întreaga perioadă anuală, din motive de simplificare, sumele rezultate care trebuie recuperate sunt de 3 656 675 RON în cazul societății Electrocentrale Deva și de 22 619 821 RON în cazul societății Termoelectrica. Ca alternativă, autoritățile române pot estima sumele pe baza prețurilor intra-anuale (de exemplu, lunare, bilunare) percepute efectiv societății Hidroelectrica.

(115)

Acestor sume, calculate pe baza oricăreia dintre cele două metode, li se adaugă dobânda pe baza graficului livrărilor lunare efective de energie electrică către Hidroelectrica din perioada 2009-2011, luându-se în considerare diferența față de prețurile de piață menționată în considerentul 89.

(116)

De asemenea, este oportun să se analizeze, având în vedere faptele cazului de față, dacă obligația de recuperare ar trebui extinsă la una sau mai multe entități juridice, altele decât Termoelectrica și Electrocentrale Deva, sau ar trebui impusă acestora în temeiul succesiunii legale sau al continuității economice cu o altă societate decât Termoelectrica și Electrocentrale Deva cu care ar exista continuitate economică, în cazul în care acestea ar fi în imposibilitatea de a îndeplini obligațiile de recuperare. În această privință, jurisprudența instanțelor UE a identificat mai multe criterii pe care Comisia le poate lua în considerare, împreună sau separat, pentru a stabili continuitatea economică între două societăți diferite (47).

(117)

Astfel cum s-a arătat în considerentul 52, Termoelectrica este o societate aflată în lichidare. În conformitate cu jurisprudența constantă, faptul că o societate este în insolvență și nu poate rambursa ajutorul nu este un motiv pentru ca aceasta să fie scutită de recuperare. În astfel de cazuri, restabilirea situației anterioare și eliminarea denaturării concurenței pot, în principiu, să fie realizate prin înscrierea la masa credală a creanței având ca obiect restituirea ajutorului (48). În cazul în care autoritățile de stat nu sunt în măsură să recupereze suma integrală a ajutorului, înscrierea creanței poate îndeplini obligația de recuperare numai dacă procedura de insolvență duce la încetarea definitivă a activităților societății (49). Cu toate acestea, în cazul în care societatea care a beneficiat de ajutorul ilegal este în insolvență și s-a înființat o societate pentru a continua o parte din activitățile societății în insolvență, desfășurarea respectivelor activități poate, în cazul în care ajutorul în cauză nu este recuperat în totalitate, să prelungească denaturarea concurenței cauzată de avantajul concurențial de care societatea a beneficiat pe piață în raport cu concurenții săi. În consecință, o astfel de societate nou-creată poate să fie obligată, dacă beneficiază în continuare de avantajul respectiv, să ramburseze ajutorul în cauză (50). Aceasta ar fi situația, de exemplu, dacă înainte de lichidarea beneficiarului ajutorului activele cărora le era destinat ajutorul sunt transferate, în condiții de continuare a activității, către o filială pentru a desfășura în continuare activitatea beneficiarului (succesiune economică). În plus, dacă societatea beneficiară a fuzionat cu o altă societate, transferându-și toate drepturile și obligațiile către entitatea rezultată în urma concentrării, obligația de rambursare a ajutorului este, de asemenea, transferată acesteia din urmă (succesiune legală).

(118)

În cazul de față, în lipsa recuperării sumei integrale a ajutorului de care au beneficiat activitățile societății Termoelectrica, este necesar să se analizeze dacă ar exista continuitate economică și/sau continuitate juridică între Termoelectrica și alte societăți.

(119)

În ceea ce privește continuitatea economică, astfel cum s-a arătat în considerentele 48 și 51, în septembrie 2011 Termoelectrica a înființat o filială, Electrocentrale Paroșeni, căreia i-a transferat (în cadrul aceluiași grup de stat) centrala care a livrat efectiv cantitatea de energie electrică achiziționată în temeiul contractului cu Termoelectrica (considerentele 48-65), inclusiv toate drepturile și obligațiile care reveneau societății Termoelectrica în baza respectivului contract, și a continuat să vândă energie electrică societății Hidroelectrica în temeiul acestui contract până în octombrie 2011 (atunci când acesta a fuzionat în CEH). Prin urmare, Electrocentrale Paroșeni a preluat de la societatea sa mamă, Termoelectrica, activitățile care au beneficiat de ajutor și a continuat aceste activități. Prin urmare, ar trebui să fie considerată succesorul economic al societății Termoelectrica.

(120)

În noiembrie 2012, Electrocentrale Paroșeni a fuzionat apoi cu Electrocentrale Deva și cu Electrocentrale Paroșeni în societatea nou-creată CEH. Prin intermediul respectivei concentrări, CEH a preluat toate drepturile și obligațiile societății Electrocentrale Paroșeni, care a dispărut ca entitate juridică de sine stătătoare. Rezultă că există o continuitate juridică între Electrocentrale Paroșeni, care a preluat activitățile care au beneficiat de ajutor, și CEH, în care a fuzionat de la data de 1 noiembrie 2012 și care i-a preluat toate drepturile și obligațiile.

(121)

Obligația de recuperare a ajutorului acordat societății Termoelectrica ar trebui, prin urmare, să fie extinsă la CEH.

(122)

Astfel cum s-a arătat în considerentul 51, Electrocentrale Deva, care a beneficiat pe deplin de ajutor ca entitate juridică de sine stătătoare, deși era controlată de Termoelectrica, nu mai există ca entitate de sine stătătoare. Există însă o continuitate juridică între Electrocentrale Deva, ca entitate juridică ce a beneficiat de ajutor, și CEH, în care a fuzionat la data de 1 noiembrie 2012 și care i-a preluat toate drepturile și obligațiile.

(123)

De asemenea, mai multe elemente atestă existența continuității economice între Electrocentrale Deva și CEH, de exemplu: (i) ca urmare a concentrării dintre Electrocentrale Deva și Electrocentrale Paroșeni, societatea nou-creată CEH a preluat, începând cu luna august 2012, ambele societăți, împreună cu activele operaționale și cu angajații acestora; (ii) societatea nou-creată CEH a avut ca activitate economică principală în 2012 producerea de energie electrică, la fel ca și Electrocentrale Deva; (iii) ambele societăți sunt deținute integral de stat: astfel cum se arată în considerentul 50, la data la care au încetat livrările de energie electrică prevăzute în contracte, Termoelectrica, o societate aflată integral în proprietatea statului, deținea în proporție de 100 % societățile Electrocentrale Deva și Electrocentrale Paroșeni; (iv) societatea nou-creată CEH este, de asemenea, deținută în proporție de 100 % de stat.

(124)

Având în vedere cele de mai sus, este stabilită continuitatea juridică și economică dintre, pe de o parte, Electrocentrale Deva și Termoelectrica, prin intermediul societății Electrocentrale Paroșeni, și, pe de altă parte, CEH. În această privință, conversia creanțelor în acțiuni pe baza unei evaluări independente a transferului de acțiuni, care a precedat concentrarea prin care societățile Electrocentrale Deva și Electrocentrale Paroșeni au format CEH (considerentul 50), nu întrerupe continuitatea între cele trei societăți în cauză. O înțelegere privind distribuirea acțiunilor nu influențează identitatea beneficiarului (beneficiarilor) ajutorului, nici avantajele obținute datorită acestuia și transferate indiferent de identitatea acționarului care, în plus, în cazul de față, s-a întâmplat să fie, în ultimă instanță, statul român, înainte de 2011 și după fuzionarea în CEH. Rezultă că obligațiile de recuperare a fondurilor de la Electrocentrale Deva și Termoelectrica ar trebui extinse la CEH.

(125)

Cuantumul ajutorului (fără dobânzi) care trebuie recuperat ar fi, în principiu, de 3 656 675 RON în cazul societății Electrocentrale Deva și de 22 619 821 RON în cazul societății Termoelectrica. Având în vedere continuitatea juridică și economică stabilită între Electrocentrale Deva, Termoelectrica și CEH, obligația de recuperare a fondurilor de la ambii beneficiari ar trebui extinsă la CEH.

(126)

Contractele pe care Hidroelectrica le-a încheiat cu Termoelectrica și Electrocentrale Deva au prevăzut în anii 2010 și 2011 tarife preferențiale pentru energie electrică în favoarea acestora din urmă. Acestea au constituit ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. România a pus în aplicare în mod ilegal respectivul ajutor, cu încălcarea articolului 108 alineatul (3) din tratat. Ajutorul este incompatibil cu piața internă,

—

suma totală (suma principală și dobânzile) care trebuie recuperată de la fiecare beneficiar;

—

o descriere detaliată a măsurilor deja întreprinse și a celor planificate în vederea asigurării conformității cu prezenta decizie, inclusiv dovada că a înregistrat ordinul de recuperare cu un rang corespunzător în cadrul procesului de lichidare a societății Termoelectrica;

—

dacă Termoelectrica se află în imposibilitatea de a plăti ordinul de recuperare, hotărârea de dizolvare a acestei societăți și dovada ieșirii sale definitive de pe piață;

—

documente care să demonstreze că beneficiarii au fost somați să ramburseze ajutorul.

20.10.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/68

1.

La pagina 76, ultimele patru considerente:

2.

La pagina 78, articolul 1 punctul 1, referitor la noul considerent 12 din Decizia 2013/255/PESC:

„(12)

Măsurile restrictive nu aduc atingere privilegiilor și imunităților de care se bucură membrii misiunilor diplomatice și consulare acreditate într-un stat membru al UE, în conformitate cu dreptul internațional, inclusiv Convenția de la Viena privind relațiile diplomatice din 1961 și Convenția de la Viena privind relațiile consulare din 1963. Mai mult, măsurile restrictive nu aduc atingere îndeplinirii funcțiilor diplomatice și asistenței consulare ale statelor membre în Siria.”