30.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 163/1

(1)

Regulamentul (UE) nr. 376/2014 prevede instituirea unor sisteme de raportare a evenimentelor la nivelul organizațiilor, al statelor membre și al Uniunii, pentru a asigura raportarea, colectarea, stocarea, protecția, schimbul, diseminarea, analizarea și monitorizarea tuturor informațiilor relevante privind siguranța aviației civile. În plus, el stabilește norme de limitare a utilizării informațiilor colectate la îmbunătățirea siguranței aviației și de protejare corespunzătoare a raportorului și a altor persoane menționate în rapoartele de eveniment, în vederea asigurării unei disponibilități permanente a informațiilor privind siguranța. Regulamentul (UE) nr. 376/2014 se aplică tuturor aeronavelor definite și reglementate de regulamentul respectiv, inclusiv aeronavelor cu pilot la bord și sistemelor de aeronave telecomandate.

(2)

În conformitate cu articolul 4 alineatul (5) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 376/2014, Comisia trebuie să adopte o listă de clasificare a evenimentelor la care trebuie să se facă referire în cazul raportării evenimentelor, în temeiul sistemelor de raportare obligatorie instituite prin regulamentul respectiv, și care se încadrează în categoriile menționate la articolul 4 alineatul (1) din respectivul regulament. O a doua listă ar trebui să conțină, în conformitate cu articolul 4 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 376/2014, o clasificare a evenimentelor aplicabile aeronavelor, cu excepția aeronavelor complexe motorizate. Această a doua listă ar trebui, după caz, să fie adaptată la specificul sectorului aviatic respectiv.

(3)

Împărțirea în categorii de evenimente care trebuie raportate, prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 376/2014, a fost stabilită pentru a permite persoanelor desemnate de respectivul regulament să identifice evenimentele pe care fiecare dintre ele trebuie să le raporteze. În conformitate cu acest obiectiv, listele de evenimente ar trebui să fie împărțite conform categoriilor la care raportorii ar trebuie să se refere, în funcție de situația lor respectivă, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 376/2014.

(4)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 65 din Regulamentul (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (2),

30.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 163/18

(1)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1106/2013, Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă la importurile în Uniune de sârmă din oțel inoxidabil cu un conținut din greutate:

încadrată în prezent la codurile NC 7223 00 19 și 7223 00 99 și originară din India (denumită în continuare „produsul în cauză”).

(2)

În cadrul anchetei care a dus la instituirea unei taxe antidumping definitive, au cooperat numeroși producători-exportatori din India. Prin urmare, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a selectat un eșantion de producători-exportatori indieni care să fie supuși anchetei.

(3)

Consiliul a instituit niveluri individuale ale taxei la importurile produsului în cauză de la 0 % până la 12,5 % pentru societățile incluse în eșantion și o taxă medie ponderată de 5 % pentru societățile cooperante neincluse în eșantion.

(4)

Consiliul a instituit, de asemenea, o taxă la nivel de țară de 12,5 % pentru toate celelalte societăți care fie nu s-au făcut cunoscute, fie nu au cooperat la anchetă.

(5)

Articolul 2 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1106/2013 prevede că, în cazul în care un producător-exportator nou din India furnizează Comisiei dovezi suficiente pentru a demonstra că:

atunci articolul 1 alineatul (2) din regulamentul respectiv poate fi modificat pentru a acorda noului producător-exportator nivelul taxei aplicabile societăților cooperante care nu au fost incluse în eșantion, și anume taxa medie ponderată de 5 %.

(6)

Societățile indiene Superon Schweisstechnik India Ltd. (denumită în continuare „primul solicitant”) și Anand ARC Ltd. (denumită în continuare „al doilea solicitant”) au cerut să li se acorde nivelul taxei aplicabile societăților cooperante care nu au fost incluse în eșantion („tratament de nou producător-exportator” sau „TNPE”).

(7)

S-a efectuat o examinare pentru a determina dacă solicitanții întrunesc criteriile pentru acordarea TNPE în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1106/2013.

(8)

Solicitanților li s-a trimis un chestionar prin care li s-a cerut să furnizeze elemente de probă pentru a dovedi că îndeplinesc toate criteriile menționate mai sus, prevăzute la articolul 2 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1106/2013.

(9)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru a stabili dacă solicitanții întrunesc cele trei criterii pentru acordarea TNPE. S-au efectuat vizite de verificare la sediile societăților:

(10)

Primul solicitant a prezentat suficiente elemente de probă pentru a demonstra că îndeplinește cele trei criterii menționate la articolul 2 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1106/2013. Primul solicitant a putut dovedi că:

și că, prin urmare, i se poate acorda nivelul taxei aplicabile societăților cooperante neincluse în eșantion, și anume 5 %, în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1106/2013, și ar trebui să fie adăugat în lista producătorilor-exportatori cooperanți din India care nu au fost incluși în eșantion.

(11)

Totuși, cel de al doilea solicitant nu a îndeplinit primul criteriu, dat fiind că a exportat produsul în cauză către Uniune în cursul perioadei de anchetă. Prin urmare, cererea sa de acordare a TNPE a fost respinsă.

(12)

Comisia a informat solicitanții și industria din Uniune cu privire la concluziile de mai sus și le-a dat posibilitatea să își prezinte observațiile. Un producător-exportator a solicitat aplicarea retroactivă a deciziei. Totuși, această posibilitate nu este prevăzută în procedura actuală, iar producătorul-exportator a fost informat în consecință. Nu s-au primit alte observații.

(13)

Un nou cod adițional TARIC (B997) trebuie să fie atribuit primului solicitant. Din motive strict legate de integrarea în TARIC, prezentul regulament ar trebui să modifice Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 861/2013 al Consiliului (3) prin atribuirea aceluiași cod adițional TARIC (B997) primului solicitant.

(14)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/49 al Comisiei (4) a fost adoptat fără obținerea avizului Comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din regulamentul de bază. Pentru a garanta certitudinea juridică și pentru a proteja așteptările legitime, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/49 ar trebui, prin urmare, să fie abrogat, iar conținutul său ar trebui readoptat, producând efecte juridice începând cu data intrării în vigoare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/49.

(15)

Prezentul regulament este în conformitate cu avizul Comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din regulamentul de bază,

(a)

codul adițional TARIC „B781” care figurează în tabelul de la articolul 1 alineatul (2) se înlocuiește cu formularea „A se vedea anexa”;

(b)

anexa se înlocuiește cu anexa la prezentul regulament.

30.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 163/22

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea aditivilor destinați hranei animalelor, precum și motivele și procedurile de acordare a unei astfel de autorizații.

(2)

În conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, a fost transmisă o cerere de autorizare a unei noi utilizări a preparatului de Bacillus subtilis (ATCC PTA-6737). Cererea respectivă a fost însoțită de informațiile și de documentele necesare în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(3)

Cererea se referă la autorizarea unei noi utilizări a preparatului de Bacillus subtilis (ATCC PTA-6737) ca aditiv în hrana găinilor ouătoare și a speciilor minore de păsări de curte pentru ouat, urmând să fie încadrat în categoria de „aditivi zootehnici”.

(4)

Preparatul de Bacillus subtilis (ATCC PTA-6737), aparținând categoriei „aditivi zootehnici”, a fost autorizat pentru o perioadă de zece ani ca aditiv în hrana puilor de găină pentru îngrășat prin Regulamentul (UE) nr. 107/2010 al Comisiei (2), a puicuțelor pentru ouat, a rațelor pentru îngrășat, a prepelițelor, a fazanilor, a potârnichilor, a bibilicilor, a porumbeilor, a gâștelor pentru îngrășat și a struților prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 885/2011 al Comisiei (3), a purceilor înțărcați și a suinelor înțărcate altele decât Sus scrofa domesticus prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 306/2013 al Comisiei (4) și a curcanilor pentru îngrășat și a curcanilor crescuți pentru reproducție prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 787/2013 al Comisiei (5).

(5)

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară („autoritatea”), în avizul ei din 11 decembrie 2014 (6), a concluzionat că, în condițiile de utilizare propuse, preparatul de Bacillus subtilis (ATCC PTA-6737) nu are efecte adverse asupra sănătății animale, asupra sănătății umane sau asupra mediului. De asemenea, ea a concluzionat că pentru respectivul aditiv există dovezi ale unor efecte benefice asupra producției de ouă a găinilor ouătoare. Această concluzie poate fi extinsă la speciile minore de păsări de curte pentru ouat. Autoritatea nu consideră că sunt necesare cerințe specifice pentru monitorizarea ulterioară introducerii pe piață. În plus, autoritatea a verificat raportul privind metoda de analiză a aditivului destinat hranei pentru animale, transmis de Laboratorul de referință înființat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1831/2003.

(6)

Evaluarea preparatului de Bacillus subtilis (ATCC PTA-6737) arată că sunt îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. În consecință, utilizarea acestui preparat ar trebui să fie autorizată conform specificațiilor din anexa la prezentul regulament.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

30.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 163/25

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

30.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 163/27

(1)

Regulamentul (CE) nr. 431/2008 al Comisiei (2) a deschis un contingent tarifar anual pentru importul de produse din sectorul cărnii de vită și mânzat.

(2)

Cantitățile care fac obiectul cererilor de drepturi de import introduse în perioada 1 iulie 2015-30 iunie 2016 sunt mai mari decât cantitățile disponibile. Prin urmare, este necesar să se stabilească în ce măsură pot fi acordate drepturile de import, prin stabilirea coeficientului de alocare care urmează să fie aplicat cantităților solicitate, calculat în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1301/2006 al Comisiei (3), coroborat cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul menționat.

(3)

Pentru a se garanta eficacitatea măsurii, este necesar ca prezentul regulament să intre în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

30.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 163/29

(1)

Uniunea Europeană și-a stabilit drept unul dintre obiectivele sale să promoveze protecția drepturilor copilului, după cum se afirmă la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Măsurile de protecție a copiilor împotriva deplasării sau reținerii ilicite sunt parte esențială a politicii respective.

(2)

Uniunea a adoptat Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului (2) (denumit în continuare „Regulamentul Bruxelles IIa”), care urmărește protejarea copiilor împotriva efectelor dăunătoare ale unei deplasări sau rețineri ilicite și stabilirea de proceduri în vederea garantării returnării imediate a copilului în statul reședinței sale obișnuite, precum și garantarea protecției drepturilor de vizitare și de încredințare.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 completează și consolidează Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (denumită în continuare „Convenția de la Haga din 1980”) care stabilește, la nivel internațional, un sistem de obligații și de cooperare între statele contractante și între autoritățile centrale și urmărește garantarea returnării imediate a copiilor deplasați sau reținuți ilicit.

(4)

Toate statele membre ale Uniunii sunt parte la Convenția de la Haga din 1980.

(5)

Uniunea încurajează statele terțe să adere la Convenția de la Haga din 1980 și sprijină aplicarea corectă a Convenției de la Haga din 1980, participând între altele, alături de statele membre, la comisiile speciale organizate periodic de Conferința de la Haga de drept internațional privat.

(6)

Se poate considera că un cadru juridic comun aplicabil între statele membre ale Uniunii și statele terțe poate oferi cea mai bună soluție pentru cazurile delicate de răpire internațională de copii.

(7)

Convenția de la Haga din 1980 dispune că aceasta se aplică în raporturile dintre statul aderent și acele state contractante care au declarat că acceptă aderarea.

(8)

Convenția de la Haga din 1980 nu permite organizațiilor de integrare economică regională precum Uniunea să devină parte la aceasta. Prin urmare, Uniunea nu poate să adere la convenția menționată și nici să depună o declarație de acceptare a unui stat aderent.

(9)

În conformitate cu Avizul 1/13 al Curții de Justiție a Uniunii Europene, declarațiile de acceptare în conformitate cu Convenția de la Haga din 1980 țin de competența externă exclusivă a Uniunii.

(10)

La 6 aprilie 2011, Andorra a depus instrumentul său de aderare la Convenția de la Haga din 1980. Convenția menționată a intrat în vigoare în cazul Andorrei la 1 iulie 2011.

(11)

Mai multe state membre au acceptat deja aderarea Andorrei la Convenția de la Haga din 1980. O evaluare a situației din Andorra a condus la concluzia că acele state membre care încă nu au acceptat aderarea Andorrei sunt în măsură să accepte, în interesul Uniunii, aderarea Andorrei în conformitate cu Convenția de la Haga din 1980.

(12)

Prin urmare, statele membre care nu au acceptat încă aderarea Andorrei ar trebui să fie autorizate să depună declarația de acceptare a aderării Andorrei, în interesul Uniunii, în conformitate cu prezenta decizie. Regatul Belgiei, Republica Cehă, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Letonia, Republica Lituania, Republica Slovacă și Republica Finlanda, care au acceptat deja aderarea Andorrei la Convenția de la Haga din 1980, nu ar trebui să depună noi declarații de acceptare, deoarece declarațiile existente rămân valabile în temeiul dreptului internațional public.

(13)

Regatul Unit și Irlanda au obligații în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 și participă la adoptarea și la aplicarea prezentei decizii.

(14)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, care nu este obligatorie pentru aceasta și nu i se aplică,

30.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 163/32

(1)

Uniunea Europeană și-a stabilit drept unul dintre obiectivele sale să promoveze protecția drepturilor copilului, după cum se afirmă la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Măsurile de protecție a copiilor împotriva deplasării sau reținerii ilicite sunt parte esențială a politicii respective.

(2)

Uniunea a adoptat Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului (2) (denumit în continuare „Regulamentul Bruxelles IIa”), care urmărește protejarea copiilor împotriva efectelor dăunătoare ale unei deplasări sau rețineri ilicite și stabilirea de proceduri în vederea garantării returnării imediate a copilului în statul reședinței sale obișnuite, precum și garantarea protecției drepturilor de vizitare și de încredințare.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 completează și consolidează Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (denumită în continuare „Convenția de la Haga din 1980”), care stabilește, la nivel internațional, un sistem de obligații și de cooperare între statele contractante și între autoritățile centrale și urmărește garantarea returnării imediate a copiilor deplasați sau reținuți ilicit.

(4)

Toate statele membre ale Uniunii sunt parte la Convenția de la Haga din 1980.

(5)

Uniunea încurajează statele terțe să adere la Convenția de la Haga din 1980 și sprijină aplicarea corectă a Convenției de la Haga din 1980, participând între altele, alături de statele membre, la comisiile speciale organizate periodic de Conferința de la Haga de drept internațional privat.

(6)

Se poate considera că un cadru juridic comun aplicabil între statele membre ale Uniunii și statele terțe poate oferi cea mai bună soluție pentru cazurile delicate de răpire internațională de copii.

(7)

Convenția de la Haga din 1980 dispune că aceasta se aplică în raporturile dintre statul aderent și acele state contractante care au declarat că acceptă aderarea.

(8)

Convenția de la Haga din 1980 nu permite organizațiilor de integrare economică regională precum Uniunea să devină parte la aceasta. Prin urmare, Uniunea nu poate să adere la convenția menționată și nici să depună o declarație de acceptare a unui stat aderent.

(9)

În conformitate cu Avizul 1/13 al Curții de Justiție a Uniunii Europene, declarațiile de acceptare în conformitate cu Convenția de la Haga din 1980 țin de competența externă exclusivă a Uniunii.

(10)

La 28 decembrie 2010, Singapore a depus instrumentul său de aderare la Convenția de la Haga din 1980. Convenția menționată a intrat în vigoare în cazul Republicii Singapore la 1 martie 2011.

(11)

Mai multe state membre au acceptat deja aderarea Republicii Singapore la Convenția de la Haga din 1980. O evaluare a situației din Singapore a condus la concluzia că acele state membre care încă nu au acceptat aderarea Republicii Singapore sunt în măsură să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Republicii Singapore în conformitate cu Convenția de la Haga din 1980.

(12)

Prin urmare, statele membre care nu au acceptat încă aderarea Republicii Singapore ar trebui să fie autorizate să depună declarația de acceptare a aderării Republicii Singapore, în interesul Uniunii, în conformitate cu prezenta decizie. Regatul Belgiei, Republica Cehă, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Letonia, Republica Lituania, Republica Malta, Republica Slovacă și Regatul Suediei, care au acceptat deja aderarea Republicii Singapore la Convenția de la Haga din 1980, nu ar trebui să depună noi declarații de acceptare, deoarece declarațiile existente rămân valabile în temeiul dreptului internațional public.

(13)

Regatul Unit și Irlanda au obligații în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 și participă la adoptarea și la aplicarea prezentei decizii.

(14)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, care nu este obligatorie pentru aceasta și nu i se aplică,

30.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 163/35

1.

Prin Decizia 2013/319/UE (1), pe baza unei recomandări a Comisiei, Consiliul a decis că în Malta există un deficit excesiv. Consiliul a constatat că deficitul public general al Maltei a atins 3,3 % din PIB în 2012, depășind astfel valoarea de referință de 3 % din PIB prevăzută în tratat, iar datoria publică brută generală a depășit valoarea de referință de 60 % din PIB prevăzută în tratat. Consiliul a mai constatat că Malta nu realizase progrese suficiente în direcția respectării criteriului de referință privind reducerea datoriei și, în consecință, nu îndeplinea cerințele din perioada de tranziție (2) după corectarea deficitului său excesiv în 2012 (3).

(2)

La 21 iunie 2013, în conformitate cu articolul 126 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și cu articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1467/97, Consiliul, pe baza unei recomandări a Comisiei, a adresat o recomandare Maltei în vederea soluționării situației de deficit excesiv până cel târziu în 2014. Recomandarea a fost făcută publică.

(3)

În conformitate cu articolul 4 din Protocolul nr. 12 privind procedura aplicabilă deficitelor excesive anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și TFUE, Comisia furnizează datele necesare pentru punerea în aplicare a procedurii. În cadrul aplicării respectivului protocol, statele membre trebuie să notifice datele privind deficitele și datoriile publice și alte variabile conexe de două ori pe an, și anume înainte de 1 aprilie și înainte de 1 octombrie, în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 479/2009 al Consiliului (4).

(4)

Consiliul urmează să ia o decizie pentru a abroga decizia privind existența unui deficit excesiv pe baza datelor notificate. În plus, deciziile privind existența unui deficit excesiv urmează să fie abrogate numai în cazul în care previziunile Comisiei indică faptul că deficitul nu va depăși pragul de 3 % din PIB în perioada analizată în previziuni (5); iar ponderea datoriei îndeplinește aspectul prospectiv al criteriului de referință privind datoria.

(5)

Pe baza datelor furnizate de Comisie (Eurostat) în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 479/2009, ca urmare a notificării primite din partea Maltei în aprilie 2015, pe baza Programului de stabilitate din 2015 și pe baza previziunilor Comisiei din primăvara anului 2015, se justifică următoarele concluzii:

(6)

Începând din 2015, care este anul următor corectării deficitului excesiv, Malta face obiectul componentei preventive a Pactului de stabilitate și de creștere și ar trebui să înregistreze progrese în vederea atingerii obiectivului bugetar pe termen mediu într-un ritm adecvat, inclusiv prin respectarea criteriul de referință privind cheltuielile și a criteriului datoriei, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1a) din Regulamentul (CE) nr. 1467/97. În acest context, se pare că există riscul unei devieri de la ajustarea necesară de 0,6 % din PIB în vederea atingerii obiectivului bugetar pe termen mediu atât în 2015, cât și în 2016. În 2015, îmbunătățirea soldului structural este prevăzută a fi cu 0,1 % din PIB sub nivelul necesar. Cu toate că ajustarea prevăzută pentru 2016 este conformă cu cerința, există riscul unei devieri în anii 2015 și 2016 luați împreună. Prin urmare, vor fi necesare măsuri suplimentare în 2015 și 2016.

(7)

În conformitate cu articolul 126 alineatul (12) din TFUE, o decizie a Consiliului privind existența unui deficit excesiv urmează să fie abrogată atunci când deficitul excesiv din statul membru în cauză a fost, în opinia Consiliului, corectat.

(8)

În opinia Consiliului, deficitul excesiv din Malta a fost corectat, iar Decizia 2013/319/CE ar trebui abrogată în consecință,

30.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 163/37

(1)

La 7 iulie 2009, prin Decizia 2009/589/CE a Consiliului (1), pe baza unei recomandări a Comisiei, Consiliul a decis, în conformitate cu articolul 104 alineatul (6) din Tratatul de instituire a Comunității Europene (TCE), că în Polonia există un deficit excesiv.

(2)

La aceeași dată, în conformitate cu articolul 104 alineatul (7) din TCE și cu articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1467/97 al Consiliului (2), Consiliul, pe baza unei recomandări a Comisiei, a adresat o recomandare Poloniei în vederea soluționării situației de deficit excesiv până cel târziu în 2012.

(3)

La 21 iunie 2013, Consiliul a ajuns la concluzia că Polonia a luat măsuri eficace, însă, după adoptarea recomandării inițiale, s-au produs evenimente economice negative cu implicații majore asupra finanțelor publice. Prin urmare, Consiliul, pe baza unei recomandări a Comisiei, a considerat că au fost îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1467/97 și a adoptat o nouă recomandare privind Polonia în temeiul articolului 126 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), cu scopul de a pune capăt situației de deficit excesiv până în 2014 (3).

(4)

La 10 decembrie 2013, în temeiul articolului 126 alineatul (8) din TFUE, Consiliul a hotărât că Polonia nu a întreprins măsuri concrete ca răspuns la recomandarea Consiliului din 21 iunie 2013 pentru a-și corecta deficitul excesiv până în 2014 (4) și a adoptat o nouă recomandare în temeiul articolului 126 alineatul (7) din TFUE, recomandând Poloniei să pună capăt situației de deficit excesiv până în 2015 (5). În recomandarea respectivă, Consiliul a recomandat Poloniei să atingă un deficit global de 4,8 % din PIB în 2013, de 3,9 % din PIB în 2014 și de 2,8 % din PIB în 2015 (excluzând impactul transferurilor de active din al doilea pilon al sistemului de pensii). Pe baza previziunilor macroeconomice care au fundamentat recomandarea Consiliului, aceasta a fost în concordanță cu o îmbunătățire a soldului structural de 1 % din PIB în 2014 și de 1,2 % din PIB în 2015. Poloniei i s-a recomandat, de asemenea, să implementeze în mod riguros măsurile pe care deja le-a anunțat și adoptat, completându-le cu măsuri suplimentare pentru a reuși o corectare sustenabilă a deficitului excesiv până în 2015. Poloniei i s-a acordat termenul de 15 aprilie 2014 pentru a raporta cu privire la măsurile luate în vederea conformării cu această recomandare.

(5)

La 2 iunie 2014, Comisia a concluzionat că, la momentul respectiv, nu erau necesare măsuri suplimentare în cadrul procedurii de deficit excesiv.

(6)

În conformitate cu articolul 4 din Protocolul nr. 12 privind procedura aplicabilă deficitelor excesive anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la TFUE, Comisia furnizează datele necesare pentru punerea în aplicare a procedurii. În cadrul aplicării respectivului protocol, statele membre urmează să notifice datele privind deficitele și datoriile publice și alte variabile conexe de două ori pe an, și anume înainte de 1 aprilie și înainte de 1 octombrie, în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 479/2009 al Consiliului (6).

(7)

Consiliul urmează să ia o decizie pentru a abroga o decizie privind existența unui deficit excesiv pe baza datelor notificate. În plus, o decizie privind existența unui deficit excesiv ar trebui abrogată numai în cazul în care previziunile Comisiei indică faptul că deficitul nu va depăși pragul de 3 % din PIB în perioada analizată în previziuni (7); iar ponderea datoriei este conformă cu referința prospectivă a criteriului privind reducerea datoriei.

(8)

De asemenea, în conformitate cu Pactul de stabilitate și de creștere, ar trebui să se acorde atenția cuvenită reformelor sistemului de pensii care introduc un sistem cu mai mulți piloni, ce include un pilon obligatoriu, finanțat integral.

(9)

Pe baza datelor furnizate de Comisie (Eurostat) în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 479/2009, ca urmare a notificării primite din partea Poloniei în aprilie 2015, pe baza Programului de convergență din 2015 și pe baza previziunilor Comisiei din primăvara anului 2015, următoarele concluzii sunt justificate:

(10)

Începând din 2015, care este anul următor corectării deficitului excesiv, Polonia face obiectul componentei preventive a Pactului de stabilitate și de creștere și ar trebui să evolueze într-un ritm satisfăcător în direcția realizării obiectivului său bugetar pe termen mediu, inclusiv în ceea ce privește criteriul cheltuielilor. Previziunile Comisiei din primăvara anului 2015 estimează că soldul structural se va îmbunătăți cu 0,2 % din PIB atât în 2015, cât și în 2016, în baza ipotezei menținerii acelorași politici. Pe baza unei evaluări de ansamblu, se preconizează că Polonia va efectua ajustarea necesară în vederea atingerii obiectivului bugetar pe termen mediu în 2015, pe baza unei creșteri nete a cheltuielilor sub valoarea de referință, existând riscul unei devieri de la ajustarea necesară în 2016, întrucât ajustarea structurală se situează sub cerințele pentru anul 2016, astfel încât vor fi necesare măsuri suplimentare în anul respectiv.

(11)

În conformitate cu articolul 126 alineatul (12) din TFUE, o decizie a Consiliului privind existența unui deficit excesiv urmează să fie abrogată atunci când deficitul excesiv din statul membru în cauză a fost, în opinia Consiliului, corectat.

(12)

În opinia Consiliului, deficitul excesiv din Polonia a fost corectat și, în consecință, Decizia 2009/589/CE ar trebui abrogată.

(13)

Consiliul reamintește faptul că reforma sistemului de pensii din 1999 a înlocuit un sistem public de pensii bazat pe prestații determinate cu un sistem cu trei piloni, bazat pe contribuții determinate. Obiectivul principal al reformei a fost de a îmbunătăți sustenabilitatea sistemului de pensii polonez, în special având în vedere perspectivele demografice foarte dificile cu care se confruntă Polonia. Revocarea reformei sistemice la sfârșitul anului 2013 a crescut din nou rolul primului pilon, cel public, care, spre deosebire de cel de-al doilea pilon, nu este finanțat integral, ci este un sistem bazat pe contribuții definite noționale. Cu toate că a oferit un oarecare sprijin bugetar pe termen scurt, revocarea reformei sistemului de pensii din 1999 nu îmbunătățește sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice, întrucât avantajele pe termen scurt care decurg din creșterea contribuțiilor la asigurările sociale și din reducerea plăților de dobânzi vor fi compensate în viitor de valoarea mai ridicată a plăților pentru pensii de la pilonul pensiilor publice. În general, inversarea reformei sistemului de pensii din 1999 implică, pe termen lung, o serie de riscuri pentru finanțele publice poloneze,

30.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 163/40

(1)

Detașarea de experți poate fi utilă Secretariatului General al Consiliului („SGC”) în cadrul misiunii sale de sprijinire a Consiliului European și a Consiliului, în temeiul articolului 235 alineatul (4) și, respectiv, al articolului 240 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”), permițându-i SGC să beneficieze de cunoștințele și de experiența profesională de înalt nivel ale respectivilor experți, în special în domeniile în care un astfel de know-how nu este disponibil în mod accesibil în cadrul SGC însuși.

(2)

Schimbul de experiență și de cunoștințe profesionale în domeniul politicilor europene ar trebui să fie sprijinit prin afectarea temporară de experți din sectoarele publice ale statelor membre (experți naționali detașați – „END”) sau din organizațiile publice interguvernamentale („OIG”).

(3)

Se preconizează că END vor dobândi, în timpul detașării lor pe lângă SGC, cunoștințe care îi vor ajuta în îndeplinirea atribuțiilor care le vor reveni pe durata viitoarelor președinții ale Consiliului.

(4)

Drepturile și obligațiile experților ar trebui să garanteze că aceștia se achită de sarcinile lor numai în interesul SGC.

(5)

Având în vedere natura temporară a activității lor, precum și statutul lor special, experții nu ar trebui să exercite niciuna dintre responsabilitățile care revin SGC în temeiul prerogativelor sale de drept public, astfel cum este definit în tratate, cu excepția derogărilor prevăzute prin prezenta decizie.

(6)

Condițiile de angajare a experților ar trebui să fi stabilite și să se aplice indiferent de originea creditelor bugetare utilizate pentru acoperirea cheltuielilor.

(7)

Având în vedere că regimul stabilit prin prezenta directivă ar trebui să îl înlocuiască pe cel prevăzut în Decizia 2007/829/CE a Consiliului (1), aceasta din urmă ar trebui să fie abrogată, fără a aduce atingere continuării aplicării sale în ceea ce privește toate detașările aflate în curs la data intrării în vigoare a prezentei decizii.

(8)

Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1023/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2) a modificat Statutul funcționarilor Uniunii Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene („Statutul funcționarilor”), în special condițiile de lucru, concediile, precum și calculul indemnizațiilor definite în anexa VII,

(a)

experți naționali detașați („END”), categorie care include experții care sunt detașați:

END pot fi detașați fără plată („DSFP”);

(b)

experții DSFP de la o organizație publică interguvernamentală („OIG”) [cu excepția organelor Uniunii în sensul articolului 1a alineatul (2) din Statutul funcționarilor], în situațiile în care este necesar un transfer de cunoștințe specifice sau de know-how.

1.

să fi fost angajați permanent sau pe bază contractuală de angajatorul acestora pe o perioadă de cel puțin 12 luni înainte de detașare;

2.

să rămână în serviciul angajatorului lor pe toată durata detașării;

3.

să dispună de o experiență profesională de cel puțin trei ani cu normă întreagă în funcții administrative, științifice, tehnice, de consiliere sau de supraveghere relevante pentru îndeplinirea sarcinilor care le sunt atribuite. Angajatorul furnizează SGC, anterior detașării, o adeverință de angajare a expertului referitoare la ultimele douăsprezece luni;

4.

să fie resortisanți ai unui stat membru.

Prin derogare de la primul paragraf al prezentului punct, experții care sunt resortisanți ai unui stat terț pot fi detașați din partea unei OIG; în astfel de cazuri excepționale, SGC se asigură că nu există niciun conflict de interese și că independența și coerența politicilor și ale activităților SGC sunt garantate;

5.

să aibă cunoștințe temeinice în ceea ce privește o limbă oficială a Uniunii și cunoștințe satisfăcătoare în ceea ce privește o a doua limbă, pentru a putea îndeplini sarcinile care le sunt încredințate.

(a)

expertul continuă să îndeplinească condițiile de eligibilitate pentru detașare menționate la articolul 2;

(b)

trebuie să fi trecut o perioadă de cel puțin șase ani între sfârșitul perioadei de detașare precedente, inclusiv orice reînnoire sau prelungire, și orice eventual contract de muncă ulterior încheiat cu SGC.

Această dispoziție nu împiedică acceptarea de către SGC, la mai puțin de șase ani de la sfârșitul perioadei de detașare precedente, a detașării unui expert a cărui detașare precedentă, inclusiv orice reînnoire sau prelungire, a durat mai puțin de șase ani, însă, în acest caz, noua detașare nu depășește partea rămasă din ultima perioadă de șase ani.

1.

plătească salariul expertului;

2.

poarte răspunderea tuturor drepturilor sociale ale expertului, în special a celor privind securitatea socială, asigurările și pensiile; și

3.

să mențină, sub rezerva articolului 10 alineatul (2) litera (d), statutul administrativ al expertului fie ca funcționar permanent, fie ca angajat contractual și informează Direcția generală Administrație a SGC în legătură cu eventualele modificări ale statutului administrativ al expertului fie ca funcționar permanent, fie ca angajat contractual.

(a)

în interesul serviciului SGC în cadrul căruia este detașat expertul; și

(b)

ținând seama de calificările expertului.

(a)

numai în cazul în care însoțește un funcționar sau un alt membru al personalului SGC; sau

(b)

în cazul în care este singur, numai în calitate de observator sau numai în scopul informării.

(a)

expertul își îndeplinește sarcinile care i-au fost încredințate și, în orice caz, se comportă ținând cont doar de interesele Consiliului European și ale Consiliului.

În special, în exercitarea sarcinilor sale, expertul nu acceptă instrucțiuni din partea angajatorului său, a niciunui guvern, a niciunei persoane, a niciunei societăți private sau a niciunui organism public și nu întreprinde nicio activitate pentru aceștia;

(b)

expertul se abține de la orice act, în special de la orice exprimare publică a opiniilor, care riscă să aducă atingere demnității funcției sale în cadrul SGC;

(c)

expertul își informează superiorul ierarhic în cazul în care, în exercitarea funcțiilor sale, expertul trebuie să se pronunțe cu privire la o problemă în abordarea sau soluționarea căreia expertul are un interes personal de natură să îi compromită independența;

(d)

expertul nu publică, nici nu determină publicarea, singur sau în colaborare, a niciunui text al cărui subiect are legătură cu activitatea Uniunii, fără a fi obținut o autorizație în acest sens în condițiile și în conformitate cu normele în vigoare în cadrul SGC. Această autorizație nu poate fi refuzată decât în cazul în care publicarea preconizată este de natură să aducă atingere intereselor Uniunii;

(e)

toate drepturile aferente lucrărilor efectuate de către expert în exercitarea sarcinilor sale revin SGC;

(f)

expertul își stabilește reședința la locul de detașare sau la o asemenea distanță față de acesta încât să nu fie împiedicat în exercitarea sarcinilor care îi sunt încredințate;

(g)

expertul are obligația de a-l sprijini sau de a-l consilia pe superiorul ierarhic pe lângă care a fost detașat și este răspunzător în fața acestui superior pentru executarea sarcinilor care îi sunt încredințate.

(a)

o posibilă activitate ilegală, inclusiv frauda sau corupție, care aduce atingere intereselor Uniunii; sau

(b)

o conduită în raport cu exercitarea sarcinilor profesionale care poate constitui o încălcare gravă a obligațiilor funcționarilor Uniunii sau ale experților.

(a)

indemnizațiile menționate la articolul 19 nu se plătesc;

(b)

cheltuielile menționate la articolul 20 se rambursează numai în cazul în care suspendarea are loc la cererea SGC.

(a)

la inițiativa angajatorului, în cazul în care interesele esențiale ale angajatorului o impun;

(b)

prin acord reciproc între SGC și angajator, în urma unei cereri adresate de către expert celor două părți, în cazul în care interesele esențiale, personale sau profesionale ale expertului o impun;

(c)

la inițiativa SGC, în cazul nerespectării de către expert a obligațiilor prevăzute în prezenta decizie. În prealabil, se oferă expertului posibilitatea de a prezenta observații;

(d)

la inițiativa SGC în eventualitatea încetării sau modificării statutului administrativ al expertului fie ca funcționar permanent, fie ca angajat contractual al angajatorului. În prealabil, se oferă expertului posibilitatea de a prezenta observații.

(a)

locul de recrutare este locul în care END își exercita funcțiile pentru angajatorul său înainte de detașare;

(b)

locul de detașare este Bruxelles;

(c)

locul de întoarcere este locul în care END urmează să își desfășoare activitatea principală după încheierea perioadei de detașare.

(a)

naționalitățile experților detașați dintr-o OIG, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (4) al doilea paragraf;

(b)

orice excepție de la procedura de selecție în conformitate cu articolul 3 alineatul (4);

(c)

afectarea tuturor experților;

(d)

orice suspendare și încetare anticipată a detașării experților prevăzute la articolele 9 și 10;

(e)

actualizarea anuală a indemnizațiilor END în conformitate cu articolul 19.

30.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 163/53

(1)

Decizia de punere în aplicare 2014/88/UE a Comisiei (2) a fost adoptată ca urmare a unui număr mare de notificări emise către Sistemul de alertă rapidă pentru alimente și furaje (RASFF) din cauza prezenței unei game largi de tulpini de Salmonella, inclusiv de Salmonella typhimurium, descoperite în produsele alimentare. Această tulpină este al doilea cel mai raportat serotip la om și a fost descoperită cu prevalență ridicată în produse alimentare care conțin sau constau în frunze de betel („Piper betle”, cunoscut în general sub denumirea de „frunze de paan” sau „betel quid”) din Bangladesh. Începând din 2011, Regatul Unit a raportat câteva focare de intoxicare cu Salmonella provocată de frunzele de betel. În plus, este probabil ca numărul de cazuri să fie subraportat în Uniune.

(2)

În consecință, Decizia de punere în aplicare 2014/88/UE interzice până la 31 iulie 2014 importul în Uniune de produse alimentare care conțin sau constau în frunze de betel din Bangladesh.

(3)

Decizia de punere în aplicare 2014/510/UE a Comisiei (3) a prelungit perioada de aplicare a Deciziei de punere în aplicare 2014/88/UE până la 30 iunie 2015.

(4)

Planul de acțiune transmis de către Bangladesh în mai 2015 este incomplet și nu există garanții privind aplicarea efectivă a acestuia și asigurarea respectării lui. Interdicția autoimpusă privind exportul de frunze de betel introdusă de Bangladesh în mai 2013 rămâne în vigoare. Cu toate acestea, nu s-a dovedit a fi pe deplin eficace și, de la adoptarea sa, au fost raportate la RASFF 25 de cazuri de tentative de import de frunze de betel în Uniune. Prin urmare, nu se poate concluziona că garanțiile furnizate de Bangladesh sunt suficiente pentru a face față riscurilor grave pentru sănătatea umană. Măsurile de urgență stabilite prin Decizia de punere în aplicare 2014/88/UE ar trebui, așadar, să rămână în vigoare.

(5)

Prin urmare, perioada de aplicare a Deciziei de punere în aplicare 2014/88/UE ar trebui să fie prelungită din nou.

(6)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

30.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 163/55

(1)

În conformitate cu articolul 126 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), statele membre trebuie să evite deficitele publice excesive.

(2)

În temeiul punctului 4 din Protocolul nr. 15 privind anumite dispoziții referitoare la Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la TFUE, obligația de la articolul 126 alineatul (1) din TFUE referitoare la evitarea deficitelor publice generale excesive nu se aplică Regatului Unit decât în situația în care adoptă moneda euro. La punctul 5 din protocol se prevede că Regatul Unit va depune eforturi în vederea evitării unui deficit public excesiv.

(3)

Pactul de stabilitate și de creștere are la bază obiectivul unor finanțe publice solide, ca mijloc de consolidare a condițiilor necesare pentru stabilitatea prețurilor și pentru o creștere puternică și sustenabilă care să contribuie la crearea de locuri de muncă.

(4)

La 8 iulie 2008, Consiliul a decis, în conformitate cu articolul 104 alineatul (6) din Tratatul de instituire a Comunității Europene (TCE), că în Regatul Unit a existat un deficit excesiv și a emis o recomandare pentru corectarea acestuia până cel târziu în exercițiul financiar 2009-2010, în conformitate cu articolul 104 alineatul (7) din TCE și cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1467/97 al Consiliului (1), (2).

(5)

În conformitate cu articolul 104 alineatul (8) din TCE, Consiliul a decis, la 27 aprilie 2009, că Regatul Unit nu a luat măsuri ca răspuns la Recomandarea Consiliului din 8 iulie 2008 (3). La 2 decembrie 2009, Consiliul a emis recomandări revizuite în temeiul articolului 126 alineatul (7) din TFUE, recomandând Regatului Unit să pună capăt situației de deficit excesiv până în 2014-2015. La 6 iulie 2010, Comisia a concluzionat că, pe baza previziunilor Comisiei din primăvara anului 2010, Regatul Unit a luat măsuri eficace în concordanță cu Recomandarea Consiliului din 2 decembrie 2009 și, prin urmare, a considerat că, la momentul respectiv, nu era necesară nicio altă măsură în cadrul procedurii de deficit excesiv.

(6)

La 19 iunie 2015, în conformitate cu articolul 126 alineatul (8) din TFUE, Consiliul a stabilit că Regatul Unit nu a luat măsuri eficace în perioada 2010-2011 până în 2014-2015 ca răspuns la Recomandarea Consiliului din 2 decembrie 2009.

(7)

În conformitate cu articolul 126 alineatul (7) din TFUE și cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1467/97, Consiliul are obligația de a adresa recomandări statului membru în cauză cu scopul de a pune capăt situației de deficit excesiv într-un anumit termen. Recomandarea urmează să stabilească un termen maxim de șase luni pentru luarea unor măsuri eficace de către statul membru în cauză în vederea corectării deficitului excesiv. În plus, într-o recomandare vizând corectarea unui deficit excesiv, Consiliul urmează să solicite atingerea unor obiective bugetare anuale care, pe baza previziunilor ce stau la baza recomandării, corespund unei ameliorări anuale minime a soldului structural, adică a soldului ajustat ciclic excluzând măsurile excepționale și alte măsuri temporare, de cel puțin 0,5 % din PIB, ca valoare de referință.

(8)

Versiunea actualizată a previziunilor Comisiei din primăvara anului 2015 (4) estimează o creștere a PIB-ului real de 2,4 % în 2015-2016 și de 2,1 % în 2016-2017, după o creștere de 2,8 % în 2014-2015 (5). Cele mai importante contribuții la creștere, în ambii ani, provin din cererea internă. Se estimează că consumul privat își va relua creșterea în viitorul previzibil, întrucât creșterea salariului nominal se accelerează, iar inflația rămâne la valori mici. Inflația a scăzut rapid, de la un vârf de 5,2 % în septembrie 2011, la 0,1 % în primul trimestru al anului 2015. Se estimează că aceasta va crește la 1,1 % în ultimul trimestru al anului 2015, estimarea anuală fiind de 0,4 %, până la valoarea de 1,6 % în 2016. Se estimează că investițiile vor scădea ușor începând cu 2014, dar ar trebui să rămână relativ semnificative, pe baza unor condiții de creditare favorabile, a unor profituri sănătoase ale întreprinderilor și a unei cereri puternice. Se prevede că sectorul extern va continua să contribuie în mod negativ la creșterea economică, dar într-o mai mică măsură, în timp ce perspectiva pentru zona euro, cel mai mare partener comercial al Regatului Unit, se îmbunătățește. Nivelul de ocupare a forței de muncă a fost semnificativ și se estimează că rata șomajului va scădea la 5,4 % în 2015, iar apoi la 5,3 % în 2016.

(9)

Deficitul public general a scăzut de la un vârf de 10,9 % din PIB în 2009-2010 la 5,2 % din PIB în 2014-2015. Soldul structural a fost redus de la 8 % din PIB la 4,7 % din PIB în aceeași perioadă. Îmbunătățirea anuală medie a efortului structural a fost de 0,7 % în perioada cuprinsă între 2010-2011 și 2014-2015. După ajustarea efectuată pentru a se ține cont de impactul revizuirilor asupra creșterii potențiale a PIB între previziunea actuală și cea care a stat la baza Recomandării Consiliului din 2 decembrie 2009, precum și de impactul evoluției veniturilor în raport cu elasticitățile standard ale creșterii PIB-ului, efortul structural ajustat anual mediu în perioada respectivă este estimat la 1,1 % din PIB. Marea majoritate a măsurilor pentru planul de consolidare au fost prevăzute în bugetul de urgență din iunie 2010, reprezentând 2,5 % din PIB în perioada 2010-2011 până în 2014-2015. Puțin peste un sfert dintre acestea au fost măsuri de impozitare, reducerile cheltuielilor reprezentând restul de trei sferturi. Restul de consolidare fiscală, în valoare de aproximativ 1 % din PIB, a fost pusă în aplicare prin intermediul a două anunțuri fiscale înainte de bugetul din iunie 2010 și de bugetele ulterioare și a situațiilor de toamnă până în noiembrie 2014. Au existat unele transferuri între cheltuielile curente și cheltuielile de capital, iar perioada de consolidare a fost prelungită până în 2018-2019.

(10)

Datoria brută publică generală a crescut de la 42,7 % din PIB în 2007-2008 la 88,4 % în 2014-2015, din 2009-2010 menținându-se continuu peste valoarea de referință din tratat. Dinamica deficitului primar și a intervențiilor în sectorul financiar, prin care s-au naționalizat efectiv două bănci, a contribuit la această creștere a datoriei. Pe baza previziunilor Comisiei din primăvara anului 2015, se estimează că ponderea datoriei în PIB va crește ușor în continuare. În același timp, elementele extrabilanțiere corespunzătoare intervențiilor în sectorul financiar ar putea avea un efect pozitiv asupra evoluției viitoare a datoriei.

(11)

Întrucât deficitul global în 2014-2015 a fost de 5,2 % din PIB, Regatul Unit nu a corectat deficitul excesiv până la termenul prevăzut în Recomandarea Consiliului din 2 decembrie 2009. Aceasta s-a datorat lipsei unor acțiuni suficiente, împreună cu o poziție inițială de creștere mult mai puțin favorabilă, în condițiile în care revizuirile au redus creșterea PIB-ului cu 1 punct procentual în 2008-2009, la – 2,3 %. O recomandare revizuită adresată Regatului Unit în temeiul articolului 126 alineatul (7) din TFUE prin care se stabilește un nou termen de corectare a deficitului excesiv este justificată în conformitate cu normele Pactului de stabilitate și de creștere.

(12)

În contextul incertitudinilor privind evoluțiile economice și bugetare, obiectivul bugetar recomandat pentru ultimul an din perioada de corectare ar trebui să fie stabilit la un nivel ceva mai mic decât valoarea de referință din tratat, pentru a garanta o realizare efectivă și durabilă a corecției în termenul prevăzut.

(13)

Acordarea unui an suplimentar Regatului Unit, care constituie regula generală în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1467/97, ar fi o măsură prea împovărătoare pentru Regatul Unit, deoarece aceasta ar implica o ajustare a deficitului global de 2,2 % din PIB. O astfel de ajustare în 2015-2016 ar putea afecta în mod semnificativ recenta reluare a creșterii salariului real și, prin urmare, ar avea consecințe negative asupra creșterii economice. De asemenea, ea va necesita punerea în aplicare a unor măsuri suplimentare într-o perioadă de timp foarte scurtă. Pe baza previziunilor actualizate ale Comisiei din primăvara anului 2015, o astfel de ajustare ar avea un impact negativ considerabil asupra creșterii economice. Prin urmare, se consideră oportun să se amâne cu doi ani termenul acordat Regatului Unit pentru a pune capăt situației sale de deficit excesiv.

(14)

Acordarea a doi ani suplimentari pentru corectarea deficitului excesiv ar implica atingerea unor obiective intermediare ale deficitului global de 4,1 % din PIB în 20152016 și de 2,7 % din PIB în 2016-2017. Îmbunătățirea subiacentă a soldului bugetar structural pe care o implică aceste obiective este de 0,5 % din PIB și de, respectiv, 1,1 % din PIB. Scenariul de bază din previziunile actualizate ale Comisiei din primăvara anului 2015 include măsuri discreționare anunțate anterior reprezentând 1,4 % din PIB în 2015-2016 și 2016-2017, din care aproximativ trei sferturi sunt reduceri ale cheltuielilor. Această metodă de ajustare oferă o marjă de siguranță suficientă în raport cu valoarea de referință a deficitului de 3 % din PIB și este considerată a fi cel mai puțin dăunătoare pentru creșterea economică, permițând în același timp realizarea îmbunătățirii structurale anuale minime necesare de 0,5 % din PIB. Pentru a atinge aceste obiective, Regatul Unit trebuie să pună în aplicare integral și la timp măsurile anunțate până la bugetul din 2015 și inclusiv în acesta, fiind necesar ca orice modificare a planurilor actuale să fie neutră din punct de vedere fiscal; în cazul respectiv, nu va fi necesară nicio altă măsură decât cele deja anunțate,

1.

Regatul Unit ar trebui să pună capăt situației actuale de deficit excesiv cel târziu până în 2016-2017.

2.

Regatul Unit ar trebui să atingă un deficit global de 4,1 % din PIB în 2015-2016 și de 2,7 % din PIB în 2016-2017, ceea ar trebui să corespundă realizării unei îmbunătățiri a soldului structural de 0,5 % din PIB în 2015-2016 și de 1,1 % din PIB în 2016-2017, pe baza previziunilor actualizate ale Comisiei din primăvara anului 2015.

3.

Regatul Unit ar trebui să pună în aplicare integral toate măsurile de consolidare incluse în toate bugetele și situațiile de toamnă până la bugetul din 2015 și inclusiv în acesta, pentru a realiza efortul structural recomandat, fiind necesar ca orice modificare să fie neutră din punct de vedere fiscal în raport cu planurile actuale. Regatul Unit ar trebui să detalieze mai mult reducerile de cheltuieli din viitoarea analiză a cheltuielilor. Aceste măsuri sunt necesare pentru a asigura corectarea deficitului excesiv până în 2016-2017.

4.

Regatul Unit ar trebui să accelereze reducerea deficitului global în 2015-2016 și în 2016-2017, în cazul în care condițiile economice, financiare sau bugetare se dovedesc a fi mai bune decât se estimează în prezent. Măsurile de consolidare bugetară ar trebui să asigure o îmbunătățire durabilă a soldului structural al bugetului general, într-o manieră favorabilă creșterii. În particular, ar trebui evitate reducerile suplimentare ale cheltuielilor de capital.

5.

Consiliul stabilește termenul de 15 octombrie 2015 pentru ca Regatul Unit (i) să ia măsuri eficace; și (ii) în conformitate cu articolul 3 alineatul (4a) din Regulamentul (CE) nr. 1467/97, să raporteze în detaliu strategia de consolidare avută în vedere pentru atingerea obiectivelor.