13.6.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/3

PROTOCOL

la Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Algeriană Democratică și Populară, pe de altă parte, referitor la un acord-cadru între Uniunea Europeană și Republica Algeriană Democratică și Populară privind principiile generale de participare a Republicii Algeriene Democratice și Populare la programele Uniunii

UNIUNEA EUROPEANĂ, denumită în continuare „Uniunea”,

pe de o parte, și

REPUBLICA ALGERIANĂ DEMOCRATICĂ ȘI POPULARĂ, denumită în continuare „Algeria”,

pe de altă parte,

denumite în continuare colectiv „părțile”,

întrucât:

(1)	Algeria a încheiat Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Algeria, pe de altă parte (denumit în continuare „acordul”), care a intrat în vigoare la 1 septembrie 2005.

(2)	Consiliul European de la Bruxelles din 17 și 18 iunie 2004 a salutat propunerile Comisiei Europene referitoare la o politică europeană de vecinătate (PEV) și a aprobat concluziile Consiliului din 14 iunie 2004.

(3)	În numeroase alte ocazii, Consiliul a adoptat concluzii în favoarea acestei politici.

(4)

La 5 martie 2007, Consiliul și-a exprimat sprijinul în privința abordării generale și globale definite în comunicarea din 4 decembrie 2006 a Comisiei Europene pentru a permite țărilor partenerilor la politica europeană de vecinătate să participe la activitățile agențiilor Uniunii și la programele Uniunii în funcție de meritul lor și atunci când temeiurile juridice permit acest lucru.

(5)	Algeria și-a exprimat dorința de a participa la mai multe programe ale Uniunii.

(6)

Modalitățile și condițiile specifice aplicabile privind participarea Algeriei la fiecare program al Uniunii în parte, în special contribuția financiară și procedurile de raportare și de evaluare, ar trebui stabilite în cadrul unui acord între Comisia Europeană și autoritățile competente din Algeria,

CONVIN CU PRIVIRE LA URMĂTOARELE DISPOZIȚII:

Articolul 1

Se permite participarea Algeriei la toate programele actuale și viitoare ale Uniunii deschise participării Algeriei, în conformitate cu dispozițiile relevante de adoptare a acestor programe.

Articolul 2

Algeria contribuie financiar la bugetul general al Uniunii Europene corespunzător programelor specifice ale Uniunii la care participă.

Articolul 3

Reprezentanții Algeriei pot participa, în calitate de observatori și în legătură cu chestiunile de interes pentru Algeria, la lucrările comitetelor de gestiune responsabile de monitorizarea programelor Uniunii la care Algeria contribuie financiar.

Articolul 4

Pe cât posibil, proiectele și inițiativele prezentate de participanții din Algeria respectă condiții, norme și proceduri cu privire la respectivele programe ale Uniunii similare celor aplicate statelor membre.

Articolul 5

(1) Termenii și condițiile specifice privind participarea Algeriei la fiecare program al Uniunii în parte, în special contribuția financiară datorată și procedurile de raportare și de evaluare, sunt stabilite printr-un acord între Comisia Europeană și autoritățile competente ale Algeriei, pe baza criteriilor prevăzute de programele respective.

(2) În cazul în care Algeria solicită asistența externă din partea Uniunii în vederea participării la un anumit program al Uniunii în baza dispozițiilor articolului 3 din Regulamentul (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (1) sau în temeiul oricărui alt regulament similar, care prevede acordarea unei asistențe financiare din partea Uniunii în favoarea Algeriei și care poate fi adoptat ulterior, condițiile care reglementează utilizarea de către Algeria a asistenței din partea Uniunii se stabilesc într-un acord de finanțare.

Articolul 6

(1) În conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (2), fiecare acord încheiat în temeiul articolului 5 din prezentul protocol prevede că se vor efectua controale, audituri financiare sau alte verificări, inclusiv investigații administrative, de către Comisia Europeană, Oficiul European de Luptă Antifraudă și Curtea Europeană de Conturi sau sub autoritatea acestora.

(2) Este necesar să se adopte dispoziții detaliate privind controlul și auditul financiar, măsurile administrative, sancțiunile și recuperarea, pe baza cărora Comisia Europeană, Oficiul European de Luptă Antifraudă și Curtea Europeană de Conturi dobândesc competențe echivalente cu competențele pe care le dețin în raport cu beneficiarii sau contractanții stabiliți în Uniune.

Articolul 7

(1) Prezentul protocol se aplică pe perioada în care este în vigoare acordul.

(2) Prezentul protocol se semnează și se aprobă de către părți în conformitate cu procedurile lor respective.

(3) Fiecare parte poate să denunțe prezentul protocol printr-o notificare scrisă adresată celeilalte părți contractante. Prezentul protocol încetează să mai producă efecte la șase luni de la data notificării respective.

(4) Rezilierea prezentului protocol ca urmare a denunțării de către oricare dintre părți nu afectează verificările și controalele care trebuie efectuate, dacă este necesar, în conformitate cu articolele 5 și 6.

Articolul 8

În cel mult trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului protocol și, ulterior, la fiecare trei ani, cele două părți pot reexamina punerea în aplicare a prezentului protocol în funcție de participarea efectivă a Algeriei la programele Uniunii.

Articolul 9

Prezentul protocol se aplică, pe de o parte, teritoriilor în care se aplică Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și în condițiile prevăzute de acest tratat și, pe de altă parte, teritoriului Algeriei.

Articolul 10

(1) Până la intrarea sa în vigoare, părțile convin să aplice prezentul protocol cu titlu provizoriu începând de la data semnării sale, sub rezerva finalizării procedurilor necesare în acest scop.

(2) Prezentul protocol intră în vigoare definitiv în prima zi a lunii următoare datei la care părțile și-au notificat reciproc, pe cale diplomatică, finalizarea procedurilor necesare pentru intrarea sa în vigoare.

Articolul 11

Prezentul protocol face parte integrantă din acord.

Articolul 12

Prezentul protocol este redactat în dublu exemplar în limbile bulgară, cehă, croată, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă, suedeză și arabă, fiecare dintre aceste texte fiind în egală măsură autentic.

Съставено в Брюксел на четвърти юни две хиляди и петнадесета година.

Hecho en Bruselas, el cuatro de junio de dos mil quince.

V Bruselu dne čtvrtého června dva tisíce patnáct.

Udfærdiget i Bruxelles den fjerde juni to tusind og femten.

Geschehen zu Brüssel am vierten Juni zweitausendfünfzehn.

Kahe tuhande viieteistkümnenda aasta juunikuu neljandal päeval Brüsselis.

Έγινε στις Βρυξέλλες, στις τέσσερις Ιουνίου δύο χιλιάδες δεκαπέντε.

Done at Brussels on the fourth day of June in the year two thousand and fifteen.

Fait à Bruxelles, le quatre juin deux mille quinze.

Sastavljeno u Bruxellesu četvrtog lipnja dvije tisuće petnaeste.

Fatto a Bruxelles, addì quattro giugno duemilaquindici.

Briselē, divi tūkstoši piecpadsmitā gada ceturtajā jūnijā.

Priimta du tūkstančiai penkioliktų metų birželio ketvirtą dieną Briuselyje.

Kelt Brüsszelben, a kétezer-tizenötödik év június havának negyedik napján.

Magħmul fi Brussell, fir-raba' jum ta' Ġunju tas-sena elfejn u ħmistax.

Gedaan te Brussel, de vierde juni tweeduizend vijftien.

Sporządzono w Brukseli dnia czwartego czerwca roku dwa tysiące piętnastego.

Feito em Bruxelas, em quatro de junho de dois mil e quinze.

Întocmit la Bruxelles la patru iunie două mii cincisprezece.

V Bruseli štvrtého júna dvetisícpätnásť.

V Bruslju, dne četrtega junija leta dva tisoč petnajst.

Tehty Brysselissä neljäntenä päivänä kesäkuuta vuonna kaksituhattaviisitoista.

Som skedde i Bryssel den fjärde juni tjugohundrafemton.

За Европейския съюз

Рог la Unión Europea

Za Evropskou unii

For Den Europæiske Union

Für die Europäische Union

Euroopa Liidu nimel

Για την Ευρωπαϊκή Ένωση

For the European Union

Pour l'Union européenne

Za Europsku uniju

Per l'Unione europea

Eiropas Savienības vārdā —

Europos Sąjungos vardu

Az Európai Unió részéről

Għall-Unjoni Ewropea

Voor de Europese Unie

W imieniu Unii Europejskiej

Pela União Europeia

Pentru Uniunea Europeană

Za Európsku úniu

Za Evropsko unijo

Euroopan unionin puolesta

För Europeiska unionen

За Алжирската демократична народна република

Por la República Argelina Democrática y Popular

Za Alžírskou demokratickou a lidovou republiku

For Den Demokratiske Folkerepublik Algeriet

Für die Demokratische Volksrepublik Algerien

Alžeeria Demokraatliku Rahvavabariigi nimel

Για τη Λαϊκή Δημοκρατία της Αλγερίας

For the People's Democratic Republic of Algeria

Pour la République Algérienne Démocratique et Populaire

Za Alžirsku Narodnu Demokratsku Republiku

Per la Repubblica algerina democratica e popolare

Alžīrijas Tautas Demokrātiskās Republikas vārdā —

Alžyro Liaudies Demokratinės Respublikos vardu

Az Algériai Demokratikus és Népi Köztársaság részéről

Għar-Repubblika Demokratika Popolari tal-Alġerija

Voor de Democratische Volksrepubliek Algerije

W imieniu Algierskiej Republiki Ludowo-Demokratycznej

Pela República Argelina Democrática e Popular

Pentru Republica Algeriană Democratică și Populară

Za Alžírsku demokratickú ľudovú republiku

Za Ljudsko demokratično republiko Alžirijo

Algerian demokraattisen kansantasavallan puolesta

För Demokratiska folkrepubliken Algeriet

(1) Regulamentul (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument european de vecinătate (JO L 77, 15.3.2014, p. 27).

(2) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

13.6.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/11

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2015/908 AL COMISIEI

din 11 iunie 2015

de modificare a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 în ceea ce privește rubrica referitoare la Canada din lista țărilor terțe, teritoriilor, zonelor sau compartimentelor din care anumite produse obținute de la păsări de curte pot fi importate în Uniune sau pot tranzita Uniunea în contextul riscului de gripă aviară înalt patogenă

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2002/99/CE a Consiliului din 16 decembrie 2002 de stabilire a normelor de sănătate animală care reglementează producția, transformarea, distribuția și introducerea produselor de origine animală destinate consumului uman (1), în special teza introductivă de la articolul 8, articolul 8 punctul 1 primul paragraf, articolul 8 punctul 4 și articolul 9 alineatul (4) litera (c),

având în vedere Directiva 2009/158/CE a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind condițiile de sănătate animală care reglementează comerțul intracomunitar și importurile din țări terțe de păsări de curte și de ouă pentru incubație (2), în special articolul 23 alineatul (1), articolul 24 alineatul (2) și articolul 25 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 798/2008 al Comisiei (3) stabilește cerințele de certificare sanitar-veterinară pentru importurile în Uniune și pentru tranzitul, inclusiv depozitarea în timpul tranzitului, prin Uniune al păsărilor de curte și al produselor obținute de la păsări de curte („produsele”). În regulament se prevede că produsele pot fi importate în Uniune și pot tranzita prin Uniune doar dacă provin din țările terțe, teritoriile, zonele sau compartimentele menționate în coloanele 1 și 3 din tabelul cuprins în partea 1 din anexa I la regulamentul în cauză.

(2)	De asemenea, în Regulamentul (CE) nr. 798/2008 sunt precizate condițiile pe care o țară terță, un teritoriu, o zonă sau un compartiment trebuie să le îndeplinească pentru a fi considerate indemne de gripă aviară înalt patogenă (HPAI).

(3)

Canada este menționată în partea 1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 ca țară terță din care sunt autorizate importul în Uniune și tranzitul prin Uniune al produselor care intră sub incidența regulamentului în cauză, provenite din anumite părți ale teritoriului său, în funcție de prezența focarelor de HPAI. Regionalizarea respectivă a fost recunoscută prin Regulamentul (CE) nr. 798/2008, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/198 al Comisiei (4), în urma apariției unor focare de HPAI în provincia Columbia Britanică.

(4)	Un acord între Uniune și Canada (5) („acordul”) prevede o recunoaștere reciprocă rapidă a măsurilor de regionalizare în cazul apariției unor focare de boală în Uniune sau în Canada.

(5)

La 8 aprilie 2015, Canada a confirmat existența unui focar de HPAI subtipul H5N2 la păsările de curte din provincia Ontario. Autoritățile veterinare din Canada au suspendat imediat eliberarea de certificate sanitar-veterinare pentru transporturile de produse destinate exportului în Uniune de pe întregul său teritoriu. De asemenea, Canada a pus în aplicare o politică de depopulare totală cu scopul de a ține sub control HPAI și de a-i limita răspândirea.

(6)

Ca urmare a respectivului focar în provincia Ontario, Canada a transmis informații actualizate cu privire la situația epidemiologică de pe teritoriul său și la măsurile pe care le-a luat pentru a preveni răspândirea în continuare a HPAI, situație care a fost evaluată de Comisie. Pe baza acestei evaluări, a angajamentelor prevăzute în acord, precum și a garanțiilor furnizate de Canada, este adecvat să se concluzioneze că limitarea restricțiilor privind introducerea în Uniune a produselor la zona afectată de HPAI pe care autoritățile veterinare din Canada au supus-o unor restricții din cauza focarelor de HPAI în provinciile Columbia Britanică și Ontario ar trebui să fie suficientă pentru a compensa riscurile asociate introducerii în Uniune a produselor în cauză.

(7)

De asemenea, Canada a raportat finalizarea măsurilor de curățare și de dezinfectare în urma depopulării totale din exploatațiile în care au fost depistate focare în perioada decembrie 2014-februarie 2015, în provincia Columbia Britanică. Astfel, este adecvat să se indice datele la care aceste părți ale teritoriului care au făcut obiectul restricțiilor sanitar-veterinare în legătură cu focarele menționate pot fi din nou considerate indemne de HPAI, iar importurile în Uniune de anumite produse obținute de la păsări de curte provenite din aceste zone ar trebui să fie reautorizate.

(8)	În consecință, rubrica privind Canada din lista cuprinsă în partea 1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 ar trebui să fie modificată pentru a ține seama de situația epidemiologică actuală din țara terță respectivă.

(9)	Prin urmare, anexa I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 ar trebui modificată în consecință.

(10)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Partea 1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 11 iunie 2015.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 18, 23.1.2003, p. 11.

(2) JO L 343, 22.12.2009, p. 74.

(3) Regulamentul (CE) nr. 798/2008 al Comisiei din 8 august 2008 de stabilire a unei liste a țărilor terțe, teritoriilor, zonelor sau compartimentelor din care pot fi importate în Comunitate și pot tranzita Comunitatea păsările de curte și produsele de pasăre, precum și a cerințelor de certificare sanitar-veterinară (JO L 226, 23.8.2008, p. 1).

(4) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/198 al Comisiei din 6 februarie 2015 de modificare a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 în ceea ce privește rubrica referitoare la Canada din lista cu țări terțe, teritorii, zone sau compartimente din care anumite produse obținute de la păsări de curte pot fi importate în Uniune sau pot tranzita Uniunea în contextul riscului de gripă aviară înalt patogenă (JO L 33, 10.2.2015, p. 9).

(5) Acord între Comunitatea Europeană și Guvernul Canadei privind măsurile sanitare de protecție a sănătății publice și animale aplicabile în comerțul cu animale vii și cu produse de origine animală, astfel cum a fost aprobat în numele Comunității prin Decizia 1999/201/CE a Consiliului (JO L 71, 18.3.1999, p. 3).

ANEXĂ

În partea 1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008, rubrica referitoare la Canada se înlocuiește cu următorul text:

Codul ISO și numele țării terțe sau al teritoriului

Codul țării terțe, al teritoriului, al zonei sau al compartimentului

Descrierea țării terțe, a teritoriului, a zonei sau a compartimentului

Certificat sanitar-veterinar

Condiții specifice

Situația supravegherii gripei aviare

Situația vaccinării împotriva gripei aviare

Situația combaterii infecțiilor cu salmonelă

Model(e)

Garanții suplimentare

Data de închidere (1)

Data de deschidere (2)

„CA – Canada

CA-0

Întreaga țară

SPF

EP, E

CA-1

Întregul teritoriu al Canadei cu excepția zonei CA-2

BPR, BPP, DOC, DOR, HEP, HER, SRA, SRP

S1, ST1”

WGM

VIII

POU, RAT

CA-2

Teritoriul Canadei constând în:

CA-2.1

«Zona principală de control» delimitată de următoarele limite:

—	la vest, Oceanul Pacific;

—	la sud, granița cu Statele Unite ale Americii;

—	la nord, autostrada 16;

—	la est, granița dintre provinciile Columbia Britanică și Alberta.

WGM

VIII

4.12.2014

9.6.2015

POU, RAT

N, P2

CA-2.2

Zona din provincia Ontario delimitată de următoarele limite:

—	de la intersecția County Road 119 cu drumurile County Road 64 și 25th Line;

—	înspre nord pe 25th Line până la intersecția cu Road 68, mergând spre est pe Road 68 până ce se intersectează din nou cu 25th Line și în continuare înspre nord pe 25th Line până la 74 Road;

—	înspre est pe 74 Road, de la 25th Line la 31st Line;

—	înspre nord pe 31st Line, de la 74 Road la78 Road;

—	înspre est pe 78 Road, de la 31st Line la 33rd Line;

—	pe 33rd Line înspre nord, de la 78 Road la 84 Road;

—	înspre est pe 84 Road, de la 33rd Line la autostrada 59;

—	înspre sud pe autostrada 59, de la 84 Road la Road 78;

—	înspre est pe Road 78, de la autostrada 59 la 13th Line;

—	înspre sud pe 13 Line, de la 78 Road la Oxford Road 17;

—	înspre est pe Oxford Road 17, de la 13 Line la Oxford Road 4;

—	înspre sud pe Oxford Road 4, de la Oxford Road 17 la County Road 15;

—	înspre est pe County Road 15, traversând autostrada 401, de la Oxford Road 4 la Middletown Line;

—	înspre sud pe Middletown Line, traversând autostrada 403, de la County Road 15 la Old Stage Road;

—	înspre vest pe Old Stage Road, de la Middletown Line la County Road 59;

—	înspre sud pe County Road 59, de la Old Stage Road la Curries Road;

—	înspre vest pe Curries Road, de la County Road 59 la Cedar Line;

—	înspre sud pe Cedar Line, de la Curries Road la Rivers Road;

—	înspre sud-vest pe Rivers Road, de la Cedar Line la Foldens Line;

—	înspre nord-vest pe Foldens Line, de la Rivers Road la Sweaburg Road;

—	înspre sud-vest pe Sweaburg Road, de la Foldens Line la Harris Street;

—	înspre nord-vest pe Harris Street, de la Sweaburg Road la autostrada 401;

—	înspre vest pe autostrada 401, de la Harris Street la Ingersoll Street, (County Road 10);

—	înspre nord pe Ingersoll Street (County Road 10), de la autostrada 401 la County Road 119;

—	pe County Road 119, de la Ingersoll Street (County Road 10) la punctul de intersecție dintre County Road 119 și 25 Line.

WGM

VIII

8.4.2015

POU, RAT

N, P2

CA-2.3

Zona din provincia Ontario delimitată de următoarele limite:

—	Twnshp Rd 4, înspre vest de la punctul de intersecție cu autostrada 401 până la Blandford Road;

—	înspre nord pe Blandford Road, de la Twnshp Rd 4 la Oxford-Waterloo Road;

—	înspre est pe Oxford-Waterloo Road, de la Blandford Road la Walker Road;

—	înspre nord pe Walker Road, de la Oxford-Waterloo Road la Bridge St;

—	înspre est pe Bridge St, de la Walker Road la Puddicombe Road;

—	înspre nord pe Puddicombe Road, de la Bridge St la Bethel Road;

—	înspre est pe Bethel Road, de la Puddicombe Road la Queen Street;

—	înspre sud pe Queen Street, de la Bethel Road la Bridge Street;

—	înspre est pe Bridge Street, de la Queen Street la Trussler Road;

—	înspre sud pe Trussler Road, de la Bridge Street la Oxford Road 8;

—	înspre est pe Oxford Road 8, de la Trussler Road la Northumberland Street;

—	înspre sud pe Northumberland St, de la Oxford Road 8, care se continuă ca Swan Street/Ayr Road, la Brant Waterloo Road;

—	înspre vest pe Brant Waterloo Road, de la Swan St/yr Road la Trussler Road;

—	înspre sud pe Trussler Road, de la Brant Waterloo Road la Township Road 5;

—	înspre vest pe Township Road 5, de la Trussler Road la Blenheim Road;

—	înspre sud pe Blenheim Road, de la Township Road 5 la Township Road 3;

—	înspre vest pe Township Road 3, de la Blenheim Road la Oxford Road 22;

—	înspre nord pe Oxford Road 22, de la Township Road 3 la Township Road 4;

—	înspre vest pe Township Road 4, de la Oxford Road 22 la autostrada 401.

WGM

VIII

18.4.2015

POU, RAT

13.6.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/17

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2015/909 AL COMISIEI

din 12 iunie 2015

privind modalitățile de calculare a costurilor generate direct în urma exploatării serviciului de transport feroviar

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind instituirea spațiului feroviar unic european (1), în special articolul 31 alineatul (3),

întrucât:

(1)	O necesitate de a accelera reînnoirea sau întreținerea în urma unei utilizări mai intense a rețelei poate fi luată în considerare în scopul calculării costurilor directe, cu condiția să se asigure faptul că sunt incluse doar costurile direct imputabile exploatării serviciului de transport feroviar.

(2)

Administratorii de infrastructură au obligația de a exploata rețelele în contextul în care acestea se confruntă cu restricții care împiedică un control al costurilor și o gestionare eficiente. În consecință, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili costurile directe la nivelul costurilor furnizării eficiente a serviciilor.

(3)	Stabilirea taxei de acces la calea ferată în funcție de costurile generate direct de serviciul de transport feroviar nu ar trebui să cauzeze pentru administratorul de infrastructură nicio pierdere financiară netă și niciun câștig financiar net în urma exploatării serviciului de transport feroviar.

(4)	Valorile istorice ale activelor ar trebui să se bazeze pe sumele plătite pentru achiziționarea activelor de către administratorul de infrastructură, cu condiția ca administratorul de infrastructură să rămână responsabil pentru aceste sume.

(5)	Administratorului de infrastructură nu ar trebui să i se permită să recupereze costul de investiție într-un activ atunci când nu este obligat să ramburseze acest cost.

(6)

Având în vedere că modalitățile de calculare a costului suportat direct ca urmare a exploatării unui serviciu de transport feroviar ar trebui să fie aplicabile în întreaga Uniune, acestea trebuie să fie compatibile cu sistemele existente de contabilitate a costurilor cu infrastructura și cu datele privind costurile aplicate de administratorii de infrastructură.

(7)

Utilizarea previziunilor referitoare la costuri și la nivelurile de performanță nu ar trebui să dea naștere, în condiții de activitate obișnuite, la niveluri mai mari ale costurilor directe și ale taxelor de acces la calea ferată și, în cele din urmă, la o utilizare ineficace a rețelei. Prin urmare, ar trebui aplicate valorile istorice ale activelor, iar valorile curente ar putea fi luate în considerare numai dacă valorile istorice nu sunt disponibile sau dacă valorile curente sunt mai scăzute. Alternativ, ar putea fi folosite valori estimate sau valori de înlocuire, precum și previziuni ale costurilor și previziuni referitoare la nivelurile de performanță, cu condiția ca administratorul de infrastructură să prezinte organismului de reglementare modul în care le-a stabilit și să demonstreze că le-a stabilit în mod obiectiv.

(8)

Administratorului de infrastructură ar trebui să i se permită să includă în calculul costurilor sale directe doar costurile pentru care poate demonstra în mod obiectiv și solid că sunt generate direct de exploatarea serviciului de transport feroviar. De exemplu, uzura semnalelor de cale și a posturilor de mișcare nu variază în funcție de trafic și, prin urmare, nu ar trebui să facă obiectul unei taxe bazate pe costuri directe (2). În schimb unele părți, cum ar fi infrastructura macazurilor, vor fi expuse la uzură prin exploatarea unui serviciu de transport feroviar și, prin urmare, ar trebui să facă parțial obiectul unei taxe bazate pe costurile directe. Pe măsură ce senzorii sunt tot mai larg utilizați la bordul trenurilor și la nivelul infrastructurii, aceștia ar putea furniza informații suplimentare cu privire la uzura efectivă cauzată de serviciul de transport feroviar.

(9)	Curtea de Justiție a pronunțat o hotărâre cu privire la calcularea costurilor directe generate de exploatarea serviciului de transport feroviar (3). Prezentul regulament ține seama de această hotărâre.

(10)

Echipamentele de alimentare cu energie electrică, precum cablurile sau transformatoarele, nu sunt în general supuse uzurii în urma exploatării serviciului de transport feroviar. Ele nu sunt expuse nici la frecare, nici la alte efecte cauzate de exploatarea serviciului de transport feroviar. Prin urmare, aceste costuri aferente echipamentelor de alimentare cu energie electrică nu ar trebui să fie incluse în calcularea costurilor generate direct de o exploatare a serviciului de transport feroviar. Cu toate acestea, trenurile care utilizează tracțiunea electrică uzează mediul de contact (linia electrică aeriană sau a treia șină de electrificare), din cauza frecării și a arcurilor electrice pe care le provoacă. În consecință, o parte din costurile de întreținere și de reînnoire ale acestor medii de contact ar putea fi considerate ca fiind direct generate de exploatarea serviciului de transport feroviar. Costurile de întreținere și de reînnoire ale celorlalte componente ale echipamentului liniei catenare pot de asemenea să fie influențate direct în urma circulației feroviare, care solicită echipamentele electrice și mecanice.

(11)

Utilizarea de vehicule sau de linii de cale ferată cu anumite caracteristici de proiectare conduce la niveluri diferite ale costurilor directe generate de serviciul de transport feroviar. Statele membre le pot permite administratorilor lor de infrastructură să adapteze costurile directe medii în conformitate cu (printre altele) cele mai bune practici internaționale, pentru a reflecta aceste diferențe.

(12)

Un principiu economic bine stabilit este faptul că taxele de utilizare bazate pe costurile marginale asigură utilizarea cea mai eficace posibilă a capacității disponibile a infrastructurii. Prin urmare, administratorul de infrastructură poate decide să utilizeze o aproximare a costurilor marginale pentru calcularea costului său direct imputabil exploatării serviciului de transport feroviar.

(13)

În plus, cele mai bune practici internaționale (4) au stabilit metode și modele, precum modelarea econometrică sau inginerească, pentru a calcula costurile marginale ale utilizării infrastructurii. În același timp, cele mai bune practici internaționale vor continua să se dezvolte, pe măsură ce sunt realizate analize și cercetări independente suplimentare – verificate independent de administratorul de infrastructură, de exemplu de către organismul de reglementare –, inclusiv analize și cercetări care ar putea fi specifice unui anumit stat membru, din cauza caracteristicilor de infrastructură particulare. În consecință, administratorul de infrastructură ar trebui să poată utiliza aceste modele pentru a stabili costurile directe generate de exploatarea serviciului de transport feroviar.

(14)

Diferite forme de modelare econometrică sau inginerească ar putea oferi un nivel mai ridicat de precizie în ceea ce privește calcularea costurilor directe sau a costurilor marginale ale utilizării infrastructurii. Cu toate acestea, modelarea costurilor necesită un nivel mai ridicat de calitate a datelor și a expertizei decât metodele bazate pe deducerea din costurile integrale a anumitor categorii de costuri neeligibile. Mai mult, este posibil ca organismele de reglementare să nu fie încă în măsură să verifice conformitatea unui calcul concret cu dispozițiile Directivei 2012/34/UE. În consecință, în cazul în care sunt îndeplinite aceste cerințe mai stricte, administratorul de infrastructură trebuie să aibă dreptul de a calcula costurile directe pe baza modelării econometrice sau inginerești ori pe baza unei combinații a celor două tipuri de modelare.

(15)

Organismele de reglementare ar trebui să poată verifica dacă diferitele principii de taxare sunt aplicate în mod consecvent cu informațiile care le sunt furnizate de administratorul de infrastructură. Prin urmare, anexa IV la Directiva 2012/34/UE impune ca administratorul de infrastructură să descrie în detaliu, în documentul de referință al rețelei, metodologia, regulile și, după caz, baremurile folosite atât pentru costuri, cât și pentru taxe.

(16)

Valori ale costurilor unitare directe calculate de studii internaționale (5) în strânsă colaborare cu administratorii de infrastructură. Deși aceste studii au analizat diverse metode utilizate în statele membre pentru diferite compuneri ale parcului și pentru diferite destinații, multe valori ale costurilor directe pe tren-kilometri s-au dovedit a fi de sub 2 EUR (la prețurile și ratele de schimb din 2005, utilizând un indice al prețurilor corespunzător) per tren-km aferent unui tren de 1 000 de tone. În vederea reducerii efortului administrativ pentru organismele de reglementare, nu ar trebui să fie necesar același grad de detaliu pentru calcularea costurilor directe atunci când valoarea lor rămâne sub acest nivel.

(17)

Din diferite motive, cum ar fi creșterea productivității, răspândirea noilor tehnologii sau o mai bună înțelegere a cauzalității costurilor, calcularea costurilor directe ar trebui să fie actualizată sau revizuită în mod regulat în conformitate cu, printre altele, cele mai bune practici internaționale.

(18)

Având în vedere că întreprinderile feroviare au nevoie de sisteme de taxare previzibile și că au așteptări rezonabile în ceea ce privește evoluția taxelor de infrastructură, administratorul de infrastructură ar trebui să furnizeze un plan de introducere treptată pentru întreprinderile feroviare care exploatează servicii de transport feroviar și pentru care taxele ar putea să crească în mod semnificativ ca urmare a unei evaluări a implementării modalităților de calcul existente, dacă un astfel de plan de introducere treptată este solicitat de organismul de reglementare.

(19)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului menționat la articolul 62 alineatul (1) din Directiva 2012/34/UE,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1) Prezentul regulament stabilește modalitățile de calculare a costurilor generate direct în urma exploatării serviciilor de transport feroviar, în scopul stabilirii taxelor pentru pachetul minim de acces (setul minim de prestații) și pentru accesul la infrastructura care conectează infrastructurile de servicii menționate la articolul 31 alineatul (3) din Directiva 2012/34/UE.

(2) Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor privind finanțarea infrastructurii sau echilibrul între venituri și cheltuieli ale administratorului de infrastructură, prevăzute la articolul 8 din Directiva 2012/34/UE.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.	„cost direct” înseamnă costul generat direct ca urmare a exploatării serviciului de transport feroviar;

2.	„cost unitar direct” înseamnă costul direct pe tren-kilometru, pe vehicul-kilometru, pe tonă brută-kilometru aferentă unui tren sau pe o combinație a acestora;

3.	„centru de cost” înseamnă o unitate operațională din cadrul sistemului contabil al administratorului de infrastructură căreia îi sunt alocate costurile în scopul repartizării directe sau indirecte a acestor costuri către un serviciu comercializabil.

Articolul 3

Costuri directe la nivel de rețea

(1) Costurile directe la nivel de rețea se calculează ca diferența între, pe de o parte, costurile pentru prestarea serviciilor din pachetul minim de acces și pentru accesul la infrastructura care conectează infrastructurile de servicii și, pe de altă parte, costurile neeligibile menționate la articolul 4.

(2) Statul membru poate decide ca administratorul de infrastructură să aplice costurile furnizării eficiente a serviciilor în scopul calculării costurilor directe la nivel de rețea menționate la alineatul (1).

(3) Valorile activelor utilizate pentru calcularea costurilor directe la nivel de rețea se bazează pe valori istorice sau, în cazul în care aceste valori nu sunt disponibile sau în cazul în care valorile curente sunt mai mici, pe valorile curente. Valorilor istorice ale activelor se bazează pe sumele plătite și documentate de administratorul de infrastructură în momentul achiziționării acestor active. În caz de anulare a datoriilor, prin care toate sau o parte din datoriile administratorului de infrastructură au fost preluate de altă entitate, administratorul de infrastructură atribuie o parte importantă a datoriilor anulate pentru a reduce valoarea activelor sale și a costurilor directe corespunzătoare la nivel de rețea. Prin derogare de la prima teză, administratorul de infrastructură poate aplica valori, inclusiv valori estimate, valori curente sau valori de înlocuire, dacă acestea pot fi măsurate în mod transparent, obiectiv și solid și justificate în mod corespunzător în fața organismului de reglementare.

(4) Fără a aduce atingere articolului 4 și dacă administratorul de infrastructură poate măsura în mod transparent, solid și obiectiv și poate demonstra pe baza (între altele) celor mai bune practici internaționale că toate costurile sunt generate în mod direct de exploatarea serviciului de transport feroviar, administratorul de infrastructură poate include în calcularea costurilor sale directe la nivel de rețea în special următoarele costuri:

(a)	costurile aferente personalului necesar pentru a menține deschis un anumit tronson de linie dacă un solicitant cere să exploateze un anumit serviciu de transport feroviar programat în afara orelor de exploatare obișnuite pentru linia respectivă;

(b)	partea din costurile cu infrastructura macazurilor, inclusiv aparatele de cale, care este expusă uzurii în urma exploatării serviciului de transport feroviar;

(c)	partea din costurile de reînnoire și de întreținere a firului de catenară sau a celei de-a treia șine de electrificare sau a ambelor, precum și a echipamentului de suport al liniei catenare, generată direct ca urmare a exploatării serviciului de transport feroviar;

(d)	costurile aferente personalului necesar pentru pregătirea alocării traselor și a graficului de circulație, în măsura în care acestea sunt direct generate de exploatarea serviciului de transport feroviar.

(5) Costurile utilizate pentru calcularea în temeiul prezentului articol se bazează pe plățile efectuate sau preconizate de administratorul de infrastructură. Costurile calculate în temeiul prezentului articol se măsoară sau se prognozează în mod consecvent pe baza datelor din aceeași perioadă de timp.

Articolul 4

Costuri neeligibile

(1) Administratorul de infrastructură nu include în calcularea costurilor directe la nivel de rețea în special următoarele costuri:

(a)	costurile fixe legate de punerea la dispoziție a unui tronson de linie pe care administratorul de infrastructură trebuie să le suporte chiar și în lipsa unor mișcări de trenuri;

(b)	costurile care nu sunt legate de plăți efectuate de administratorul de infrastructură. Costurile sau centrele de cost care nu sunt direct legate de furnizarea pachetului minim de acces și de accesul la infrastructura care conectează infrastructurile de servicii;

(c)	costurile de achiziționare, de vânzare, de dezmembrare, de decontaminare, de recultivare sau de închiriere a terenurilor sau a altor mijloace fixe;

(d)	cheltuielile de regie la nivel de rețea, inclusiv salariile și pensiile care intră în această categorie;

(e)	costurile de finanțare;

(f)	costurile legate de progresul tehnologic sau de uzura morală;

(g)	costurile imobilizărilor necorporale;

(h)	costurile pentru senzorii de cale, echipamentele de comunicare și de semnalizare de cale, dacă acestea nu sunt generate direct de exploatarea serviciului de transport feroviar;

(i)	costurile pentru echipamentele de informare, echipamentele de comunicare amplasate în afara căii ferate sau echipamentele de telecomunicații;

(j)	costurile legate de cazuri individuale de forță majoră, accidente și întreruperi ale serviciilor, fără a aduce atingere articolului 35 din Directiva 2012/34/UE;

(k)

costurile pentru echipamentele de alimentare cu energie electrică de tracțiune, dacă nu sunt generate direct de exploatarea serviciului de transport feroviar. Costurile directe de exploatare a serviciilor de transport feroviar care nu utilizează echipamente de alimentare cu energie electrică nu includ costurile pentru utilizarea echipamentelor de alimentare cu energie electrică;

(l)	costurile legate de furnizarea informațiilor menționate la punctul 1 litera (f) din anexa II la Directiva 2012/34/UE, cu excepția cazului în care sunt generate de exploatarea serviciului de transport feroviar;

(m)	costurile administrative generate de regimurile de taxe diferențiate menționate la articolele 31 alineatul (5) și 32 alineatul (4) din Directiva 2012/34/UE;

(n)	amortizarea care nu este determinată pe baza uzurii reale a infrastructurii cauzate de exploatarea serviciului de transport feroviar;

(o)	partea din costurile de întreținere și de reînnoire a infrastructurii civile care nu este generată direct de exploatarea serviciului de transport feroviar.

(2) Dacă administratorul de infrastructură a primit fonduri pentru finanțarea anumitor investiții în infrastructură pe care nu este obligat să le ramburseze și în cazul în care astfel de investiții sunt luate în considerare la calcularea costurilor directe, costurile unor astfel de investiții nu generează creșterea nivelului taxelor fără a aduce atingere articolului 32 din Directiva 2012/34/UE.

(3) Costurile excluse din calcularea în temeiul prezentului articol sunt măsurate sau prognozate pe baza perioadei de timp menționate la articolul 3 alineatul (5).

Articolul 5

Calcularea și modularea costurilor unitare directe

(1) Administratorul de infrastructură calculează costurile unitare directe medii pentru întreaga rețea prin împărțirea costurilor directe la nivel de rețea la numărul total de vehicul-kilometri, de tren-kilometri sau de tone brute kilometri prognozat sau efectiv realizat.

În mod alternativ, dacă administratorul de infrastructură demonstrează organismului de reglementare menționat la articolul 55 din Directiva 2012/34/UE că valorile sau parametrii menționați la alineatul (2) diferă în mod semnificativ pentru diferite părți ale rețelei și după ce și-a împărțit rețeaua în părțile respective, administratorul de infrastructură calculează costurile unitare directe medii pentru părțile rețelei sale prin împărțirea costurilor directe pentru aceste părți la numărul total de vehicul-kilometri, de tren-kilometri sau de tone brute-kilometri prognozat sau efectiv realizat. Perioada de prognoză poate acoperi câțiva ani.

Pentru a calcula costurile unitare directe medii, administratorul de infrastructură poate utiliza o combinație de vehicul-kilometri, tren-kilometri sau tone brute-kilometri, cu condiția ca această metodă de calcul să nu afecteze legătura de cauzalitate directă cu exploatarea serviciului de transport feroviar. Fără a aduce atingere articolul 3 alineatul (3), administratorul de infrastructură poate aplica costuri efective sau prognozate.

(2) Statele membre pot autoriza administratorul de infrastructură să moduleze costurile unitare directe medii pentru a lua în considerare diferitele niveluri de uzură cauzate infrastructurii, în conformitate cu unul sau mai mulți dintre următorii parametri:

(a)	lungimea trenului și/sau numărul de vehicule din compunerea trenului;

(b)	masa trenului;

(c)	tipul de vehicul, în special masa sa nesuspendată;

(d)	viteza trenului;

(e)	puterea de tracțiune a unității motoare;

(f)	greutatea pe osie și/sau numărul de osii;

(g)	numărul înregistrat de teșituri ale roților sau utilizarea efectivă a echipamentelor de protecție împotriva alunecării roților;

(h)	rigiditatea longitudinală a vehiculelor și forțele orizontale care afectează calea ferată;

(i)	energia electrică consumată și măsurată sau dinamica pantografelor sau a patinelor de contact, ca parametru de stabilire a taxei pentru uzura firului de catenară sau a șinei electrice;

(j)	parametrii căii ferate, în special razele;

(k)

orice alți parametri legați de costuri, în cazul în care administratorul de infrastructură poate demonstra organismului de reglementare că valorile pentru fiecare astfel de parametru, inclusiv variația fiecărui astfel de parametru, acolo unde este relevant, sunt măsurate și înregistrate în mod obiectiv.

(3) Modularea costurilor unitare directe nu duce la creșterea costurilor directe la nivel de rețea menționate la articolul 3 alineatul (1).

(4) Costurile suplimentare generate de redirecționarea, programată sau nu, a trenurilor la inițiativa administratorului de infrastructură nu se includ în costurile directe generate de exploatarea serviciilor de transport feroviar în cauză. Prima teză nu se aplică în cazul în care întreprinderii feroviare i se rambursează aceste costuri suplimentare de către administratorul de infrastructură sau în cazul în care redirecționarea a rezultat în urma unei proceduri de coordonare în conformitate cu articolul 46 din Directiva 2012/34/UE.

(5) Numărul total de vehicul-kilometri, de tren-kilometri, de tone brute-kilometri sau o combinație a acestora, utilizat pentru calculele efectuate în temeiul prezentului articol, este măsurat sau prognozat pe baza perioadei de referință menționate la articolul 3 alineatul (5).

Articolul 6

Modelarea costurilor

Prin derogare de la articolul 3 alineatul (1) și de la articolul 5 alineatul (1) prima teză, administratorul de infrastructură poate calcula costurile unitare directe cu ajutorul unei modelări econometrice sau inginerești a costurilor care să fie sprijinită de dovezi solide, cu condiția să poată demonstra organismului de reglementare că respectivele costuri unitare directe includ numai costurile directe generate de exploatarea serviciului feroviar și, în special, nu includ niciunul dintre costurile menționate la articolul 4. Organismul de reglementare poate solicita administratorului de infrastructură să calculeze, pentru comparație, costurile unitare directe în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) și cu articolul 5 alineatul (1) sau cu ajutorul modelării costurilor în conformitate cu prima teză.

Articolul 7

Control simplificat

(1) În cazul în care costurile directe la nivel de rețea menționate la articolul 3 alineatul (1) sau costurile directe calculate pe baza modelării menționate la articolul 6, înmulțite cu numărul de tren-kilometri, de vehicul-kilometri și/sau de tone brute-kilometri exploatate în perioada de referință, sunt echivalente fie cu mai puțin de 15 % din costurile totale de întreținere și de reînnoire, fie cu mai puțin de suma a 10 % din costurile de întreținere și 20 % din costurile de reînnoire, organismul de reglementare poate efectua controlul menționat la articolul 56 alineatul (2) din Directiva 2012/34/UE cu privire la calcularea costurilor directe la nivel de rețea în mod simplificat. Statele membre pot decide să crească procentele menționate la prezentul alineat, dar fără a depăși dublul valorilor indicate.

(2) Organismul de reglementare poate accepta calculul costurilor unitare directe medii menționate la articolul 5 alineatul (1) și al costurilor unitare directe medii modulate menționate la articolul 5 alineatul (2) și/sau modelarea costurilor menționată la articolul 6 care face obiectul controlului simplificat menționat la alineatul (1) din prezentul articol, în cazul în care costurile directe medii per tren-kilometru al unui tren de 1 000 de tone se ridică la maximum 2 EUR (la prețurile și ratele de schimb din 2005, utilizând un indice de preț corespunzător).

(3) Controalele simplificate menționate la alineatele (1) și (2) sunt aplicate independent unul de altul. Controalele simplificate nu aduc atingere articolelor 31 sau 56 din Directiva 2012/34/UE.

(4) Organismul de reglementare stabilește detaliile controlului simplificat.

Articolul 8

Revizuirea calculului

Administratorul de infrastructură actualizează cu regularitate metoda de calculare a costurilor sale directe, luând în considerare, printre altele, cele mai bune practici internaționale.

Articolul 9

Dispoziții tranzitorii

Administratorul de infrastructură comunică organismului de reglementare metoda sa de calculare a costurilor directe și, dacă este cazul, un plan de introducere treptată, cel târziu până la 3 iulie 2017.

Articolul 10

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 august 2015.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 iunie 2015.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 343, 14.12.2012, p. 32.

(2) Studiul CATRIN oferă o imagine sinoptică asupra diferitelor studii privind caracteristicile infrastructurii utilizate în studiile econometrice ale costurilor feroviare a șapte administratori de infrastructură din UE. Șase din cei șapte administratori de infrastructură nu au considerat gestionarea traficului sau semnalizarea ca fiind o caracteristică relevantă pentru studiile lor econometrice de cost (a se vedea tabelul 13, elementul livrabil 1 al studiului CATRIN, p. 40).

(3) Hotărârea Curții în cauza Comisia/Polonia, C-512/10, ECLI:EU:C:2013:338, punctele 82, 83 și 84.

(4) Element livrabil D1 al studiului CATRIN, coordonat de VTI, martie 2008, p. 37-54 și p. 82-84.

(5) Proiectul GRACE coordonat de Universitatea din Leeds, elementul livrabil D7 „Generalisation of marginal social cost estimates”, pagina 22, 23.

13.6.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/23

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2015/910 AL COMISIEI

din 12 iunie 2015

de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (1),

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate (2), în special articolul 136 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Valorile forfetare de import prevăzute la articolul 136 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 sunt stabilite în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 iunie 2015.

Pentru Comisie,

pentru președinte

Jerzy PLEWA

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 671.

(2) JO L 157, 15.6.2011, p. 1.

ANEXĂ

Valorile forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

(EUR/100 kg)
Codul NC	Codul țării terțe (1)	Valoarea forfetară de import
0702 00 00	MA	121,2
	MK	79,0
	TR	74,2
	ZZ	91,5
0707 00 05	MK	39,4
	TR	126,8
	ZZ	83,1
0709 93 10	TR	121,8
0709 93 10	ZZ	121,8
0805 50 10	AR	125,0
	BO	147,7
	BR	107,1
	TR	111,0
	ZA	156,3
	ZZ	129,4
0808 10 80	AR	159,7
	BR	111,0
	CL	127,6
	NZ	150,0
	US	145,8
	ZA	135,2
	ZZ	138,2
0809 10 00	TR	257,9
0809 10 00	ZZ	257,9
0809 29 00	TR	351,7
0809 29 00	ZZ	351,7

(1) Nomenclatura țărilor stabilită prin Regulamentul (UE) nr. 1106/2012 al Comisiei din 27 noiembrie 2012 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 471/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile comunitare privind comerțul exterior cu țările terțe, în ceea ce privește actualizarea nomenclatorului țărilor și teritoriilor (JO L 328, 28.11.2012, p. 7). Codul „ZZ” desemnează „alte origini”.

13.6.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/25

DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2015/911 A COMISIEI

din 11 iunie 2015

de modificare a anexei II la Decizia 2007/777/CE în ceea ce privește rubrica referitoare la Canada din lista țărilor terțe sau a părților acestora din care se autorizează introducerea în Uniune de produse din carne și stomacuri, vezici și intestine tratate în contextul riscului de gripă aviară înalt patogenă

[notificată cu numărul C(2015) 3790]

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

întrucât:

(1)	Decizia 2007/777/CE a Comisiei (2) stabilește norme de sănătate publică și animală pentru importul în Uniune și tranzitul și depozitarea în Uniune a transporturilor de produse din carne și stomacuri, vezici și intestine tratate (denumite în continuare „produsele”).

(2)

Partea 1 din anexa II la Decizia 2007/777/CE descrie regiunile din țările terțe din care introducerea de produse în Uniune este restricționată din motive de sănătate animală și în cazul cărora se aplică regionalizarea. Partea 2 din anexa respectivă stabilește o listă de țări terțe sau părți ale acestora din care introducerea de produse în Uniune este autorizată, cu condiția ca produsele să fi fost supuse unui tratament corespunzător, astfel cum este stabilit în partea 4 din anexa respectivă.

(3)

Canada este menționată în partea 2 din anexa II la Decizia 2007/777/CE ca țară terță din care sunt autorizate importurile în Uniune și tranzitul prin Uniune de produse obținute de la păsări de curte, vânat de crescătorie cu pene și vânat sălbatic cu pene de pe întreg teritoriul său ori din anumite părți ale teritoriului său. Regionalizarea Canadei a fost recunoscută prin Decizia 2007/777/CE, astfel cum a fost modificată prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/204 a Comisiei (3), ca urmare a apariției unor focare de HPAI la păsările de curte din provincia Columbia Britanică din Canada. Decizia 2007/777/CE prevede că produsele respective, provenite din zona afectată, pot fi autorizate în vederea introducerii în Uniune după ce au fost supuse tratamentului „D”, astfel cum figurează în partea 4 din anexa II la Decizia 2007/777/CE (denumit în continuare „tratamentul D”).

(4)

Canada a confirmat un nou focar de HPAI la păsările de curte din provincia Ontario în cursul lunii aprilie 2015. Autoritățile veterinare din Canada au suspendat imediat eliberarea de certificate sanitar-veterinare pentru transporturile de produse în cauză destinate introducerii în Uniune, provenite de pe întreg teritoriul Canadei, ca urmare a apariției acestui nou focar. De asemenea, Canada a pus în aplicare o politică de depopulare totală cu scopul de a ține sub control HPAI și de a-i limita răspândirea.

(5)	Un acord între UE și Canada (4) (denumit în continuare „acordul”) prevede recunoașterea reciprocă rapidă a măsurilor de regionalizare în cazul apariției unor focare de boală în Uniune sau în Canada.

(6)

Având în vedere noul focar de HPAI în Canada, în provincia Ontario, produsele obținute de la păsări de curte, vânat de crescătorie cu pene și vânat sălbatic cu pene provenite din acele părți ale provinciei respective pe care autoritățile veterinare din Canada le-au supus restricțiilor ar trebui să fie supuse cel puțin „tratamentului D” pentru a împiedica introducerea virusului HPAI în Uniune.

(7)

În contextul focarelor de HPAI din provincia Columbia Britanică, regionalizarea teritoriului canadian a fost, de asemenea, recunoscută prin Regulamentul (CE) nr. 798/2008 al Comisiei (5), astfel cum a fost modificat prin Regulamentele de punere în aplicare (UE) 2015/198 (6) și (UE) 2015/908 (7) ale Comisiei pentru importurile de anumite produse obținute de la păsări de curte care intră în domeniul de aplicare al regulamentului respectiv.

(8)

Din motive de coerență, descrierea teritoriilor cuprinsă în partea 1 din anexa II la Decizia 2007/777/CE ar trebui să facă referire la regionalizare astfel cum este descrisă în coloana 3 din tabelul care figurează în partea 1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008, ținând cont de datele menționate în coloanele 6A și 6B din tabelul respectiv.

(9)	Prin urmare, partea 1 din anexa II la Decizia 2007/777/CE ar trebui modificată.

(10)	Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Anexa II la Decizia 2007/777/CE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 11 iunie 2015.

Pentru Comisie

Vytenis ANDRIUKAITIS

Membru al Comisiei

(1) JO L 18, 23.1.2003, p. 11.

(2) Decizia 2007/777/CE a Comisiei din 29 noiembrie 2007 de stabilire a condițiilor de sănătate animală și publică precum și a modelelor de certificate pentru importul anumitor produse din carne și stomacuri, vezici și intestine tratate destinate consumului uman, provenind din țări terțe și de abrogare a Deciziei 2005/432/CE (JO L 312, 30.11.2007, p. 49).

(3) Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/204 a Comisiei din 6 februarie 2015 de modificare a anexei II la Decizia 2007/777/CE în ceea ce privește rubrica referitoare la Canada din lista țărilor terțe sau a părților acestora din care se autorizează introducerea în Uniune de produse din carne și stomacuri, vezici și intestine tratate, cu privire la gripa aviară înalt patogenă (JO L 33, 10.2.2015, p. 45).

(4) Acord între Comunitatea Europeană și Guvernul Canadei cu privire la măsurile sanitare pentru protecția sănătății publice și animale în comerțul cu animale vii și produse de origine animală, astfel cum a fost aprobat în numele Comunității prin Decizia 1999/201/CE a Consiliului (JO L 71, 18.3.1999, p. 3).

(5) Regulamentul (CE) nr. 798/2008 al Comisiei din 8 august 2008 de stabilire a unei liste a țărilor terțe, teritoriilor, zonelor sau compartimentelor din care pot fi importate în Comunitate și pot tranzita Comunitatea păsările de curte și produsele de pasăre, precum și a cerințelor de certificare sanitar-veterinară (JO L 226, 23.8.2008, p. 1).

(6) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/198 al Comisiei din 6 februarie 2015 de modificare a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 în ceea ce privește rubrica referitoare la Canada din lista cu țări terțe, teritorii, zone sau compartimente din care anumite produse obținute de la păsări de curte pot fi importate în Uniune sau pot tranzita Uniunea în contextul riscului de gripă aviară înalt patogenă (JO L 33, 10.2.2015, p. 9).

(7) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/908 al Comisiei din 11 iunie 2015 de modificare a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 în ceea ce privește rubrica referitoare la Canada din lista cu țări terțe, teritorii, zone sau compartimente din care anumite produse obținute de la păsări de curte pot fi importate în Uniune sau pot tranzita Uniunea în contextul riscului de gripă aviară înalt patogenă (a se vedea pagina 11 din prezentul Jurnal Oficial).

ANEXĂ

În partea 1 din anexa II la Decizia 2007/777/CE, rubrica referitoare la Canada se înlocuiește cu următorul text:

„Canada	CA	01/2015	Întreaga țară
	CA-1	01/2015	Întregul teritoriu al Canadei, cu excepția zonei CA-2
	CA-2	01/2015	Teritoriile Canadei descrise la CA-2 în coloana 3 din tabelul care figurează în partea 1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 al Comisiei, ținând cont de datele menționate în coloanele 6A și 6B din tabelul respectiv.”

13.6.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/28

DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2015/912 A COMISIEI

din 12 iunie 2015

de stabilire a datei de începere a operațiunilor Sistemului de informații privind vizele (VIS) în a douăzeci și una, a douăzeci și doua și a douăzeci și treia regiune

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de Informații privind Vizele (VIS) și schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă ședere (Regulamentul VIS) (1), în special articolul 48 alineatul (3),

întrucât:

(1)

În conformitate cu Decizia de punere în aplicare 2013/493/UE a Comisiei (2), a douăzeci și una regiune în care ar trebui să înceapă colectarea și transmiterea datelor către Sistemul de Informații privind Vizele (VIS) în cazul tuturor cererilor cuprinde Andorra, Sfântul Scaun, Monaco și San Marino, a douăzeci și doua regiune în care ar trebui să înceapă colectarea și transmiterea datelor către VIS în cazul tuturor cererilor cuprinde Irlanda și Regatul Unit, iar a douăzeci și treia regiune în care ar trebui să înceapă colectarea și transmiterea datelor către VIS în cazul tuturor cererilor cuprinde Austria, Belgia, Bulgaria, Croația, Cipru, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Italia, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Elveția.

(2)

Statele membre au notificat Comisiei faptul că au luat măsurile tehnice și juridice necesare pentru colectarea și transmiterea către VIS a datelor prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 767/2008 în cazul tuturor cererilor din aceste regiuni, inclusiv măsurile privind colectarea și/sau transmiterea datelor în numele unui alt stat membru.

(3)	Condiția prevăzută la articolul 48 alineatul (3) prima teză din Regulamentul (CE) nr. 767/2008 fiind astfel îndeplinită, este necesar, prin urmare, să se stabilească data de începere a operațiunilor VIS în a douăzeci și una, a douăzeci și doua și a douăzeci și treia regiune.

(4)

Având în vedere faptul că Regulamentul (CE) nr. 767/2008 se întemeiază pe acquis-ul Schengen, Danemarca, în conformitate cu articolul 5 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, a decis să transpună Regulamentul (CE) nr. 767/2008 în legislația sa națională. Prin urmare, Danemarca are obligația, în temeiul dreptului internațional, de a pune în aplicare prezenta decizie.

(5)	Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului (3). Prin urmare, Regatul Unit nu are obligații în temeiul prezentei decizii și nu face obiectul aplicării acesteia.

(6)	Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (4). Prin urmare, Irlanda nu are obligații în temeiul prezentei decizii și nu face obiectul aplicării acesteia.

(7)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (5), care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (6).

(8)

În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (7), care se încadrează în domeniul prevăzut la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (8).

(9)

În ceea ce privește Principatul Liechtenstein, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (9), care intră sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (10).

(10)

În ceea ce privește Ciprul, prezenta decizie constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care are legătură cu acesta, în înțelesul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003, al articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005 și, respectiv, al articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2011.

(11)	Având în vedere necesitatea stabilirii datei de utilizare a VIS în cea de a douăzeci și una, a douăzeci și doua și a douăzeci și treia regiune în viitorul foarte apropiat, prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Operațiunile Sistemului de informații privind vizele în a douăzeci și una, a douăzeci și doua și a douăzeci și treia regiune stabilite prin Decizia de punere în aplicare 2013/493/UE încep la data de 20 noiembrie 2015.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 3

Prezenta decizie se aplică în conformitate cu tratatele.

Adoptată la Bruxelles, 12 iunie 2015.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 218, 13.8.2008, p. 60.

(2) Decizia de punere în aplicare 2013/493/UE a Comisiei din 30 septembrie 2013 de stabilire a celei de a treia și ultimei serii de regiuni pentru începerea operațiunilor Sistemului de informații privind vizele (VIS) (JO L 268, 10.10.2013, p. 13).

(3) Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 131, 1.6.2000, p. 43).

(4) Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 64, 7.3.2002, p. 20).

(5) JO L 176, 10.7.1999, p. 36.

(6) Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquisului Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 31).

(7) JO L 53, 27.2.2008, p. 52.

(8) Decizia 2008/146/CE a Consiliului din 28 ianuarie 2008 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (JO L 53, 27.2.2008, p. 1).

(9) JO L 160, 18.6.2011, p. 21.

(10) Decizia 2011/350/UE a Consiliului din 7 martie 2011 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, în ceea ce privește eliminarea controalelor la frontierele interne și circulația persoanelor (JO L 160, 18.6.2011, p. 19).

13.6.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/30

DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2015/913 A COMISIEI

din 12 iunie 2015

de stabilire a datei de începere a operațiunilor Sistemului de informații privind vizele (VIS) în a douăzecea regiune

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

întrucât:

(1)

În conformitate cu Decizia de punere în aplicare 2013/493/UE a Comisiei (2), a douăzecea regiune în care ar trebui să înceapă colectarea și transmiterea datelor către Sistemul de informații privind vizele (VIS) în cazul tuturor cererilor cuprinde Bangladesh, Bhutan, India, Maldive, Nepal, Pakistan și Sri Lanka.

(2)

Statele membre au notificat Comisiei faptul că au luat măsurile tehnice și juridice necesare pentru colectarea și transmiterea către VIS a datelor prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 767/2008 în cazul tuturor cererilor din această regiune, inclusiv măsurile privind colectarea și/sau transmiterea datelor în numele unui alt stat membru.

(3)	Condiția prevăzută la articolul 48 alineatul (3) prima teză din Regulamentul (CE) nr. 767/2008 fiind astfel îndeplinită, este necesar, prin urmare, să se stabilească data de începere a operațiunilor VIS în cea de a douăzecea regiune.

(4)

(5)	Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului (3). Prin urmare, Regatul Unit nu are obligații în temeiul prezentei decizii și nu face obiectul aplicării acesteia.

(6)	Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (4). Prin urmare, Irlanda nu are obligații în temeiul prezentei decizii și nu face obiectul aplicării acesteia.

(7)

(8)

(9)

În ceea ce privește Liechtensteinul, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (9), care se încadrează în domeniul prevăzut la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (10).

(10)

Prezenta decizie constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care are legătură cu acesta în sensul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003, al articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005 și, respectiv, al articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2011.

(11)	Având în vedere necesitatea stabilirii datei de începere a operațiunilor VIS în a douăzecea regiune în viitorul foarte apropiat, prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Operațiunile Sistemului de informații privind vizele în a douăzecea regiune stabilită prin Decizia de punere în aplicare 2013/493/UE încep la data de 2 noiembrie 2015.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 3

Prezenta decizie se aplică în conformitate cu tratatele.

Adoptată la Bruxelles, 12 iunie 2015.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 218, 13.8.2008, p. 60.

(4) Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 64, 7.3.2002, p. 20).

(5) JO L 176, 10.7.1999, p. 36.

(7) JO L 53, 27.2.2008, p. 52.

(8) Decizia 2008/146/CE a Consiliului din 28 ianuarie 2008 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (JO L 53, 27.2.2008, p. 1).

(9) JO L 160, 18.6.2011, p. 21.

(10) Decizia 2011/350/UE a Consiliului din 7 martie 2011 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen în ceea ce privește eliminarea controalelor la frontierele interne și circulația persoanelor (JO L 160, 18.6.2011, p. 19).

13.6.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/32

RECOMANDAREA (UE) 2015/914 A COMISIEI

din 8 iunie 2015

privind un mecanism european de relocare

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 292 a patra teză,

întrucât:

(1)

Consiliul European, reunit în sesiune extraordinară la 23 aprilie 2015, a reamintit gravitatea situației din Mediterana și și-a exprimat hotărârea că Uniunea ar trebui să mobilizeze întreaga capacitate de care dispune pentru a preveni alte pierderi de vieți pe mare și pentru a aborda cauzele profunde ale urgenței umanitare. De asemenea, Consiliul European s-a angajat să instituie un prim proiect pilot voluntar privind relocarea pe teritoriul Uniunii, oferind locuri pentru persoanele care îndeplinesc condițiile de acordare a protecției (1).

(2)	În rezoluția sa din 29 aprilie 2015, Parlamentul European a invitat statele membre să aducă o contribuție mai însemnată la programele de relocare existente și a subliniat necesitatea de a asigura accesul sigur și legal la sistemul de azil al Uniunii (2).

(3)

În prezent, există un dezechilibru important între statele membre în ceea ce privește angajamentul de a reloca persoane. Numai cincisprezece state membre și trei state asociate au un program de relocare (un alt stat membru a anunțat lansarea unui program de relocare), trei state membre și un stat asociat au desfășurat acțiuni de relocare pe o bază ad-hoc, în timp ce celelalte nu întreprind niciun demers în vederea relocării.

(4)

În 2014 s-a înregistrat cel mai mare număr de solicitanți de azil în Uniune, și anume 626 000 de persoane, în Uniune fiind relocați 6 380 de resortisanți ai țărilor terțe care aveau nevoie de protecție internațională (3). În 2013, numărul de refugiați, solicitanți de azil și persoane strămutate intern la nivel mondial a depășit pentru prima dată, de la Al Doilea Război Mondial, 50 de milioane de persoane (4).

(5)	Concluziile Consiliului Justiție și Afaceri Interne din 10 octombrie 2014 au recunoscut că „[…] ținând seama de eforturile întreprinse de statele membre afectate de fluxurile migratorii, toate statele membre trebuie să își aducă contribuția la [relocare] într-un mod echitabil și echilibrat.” (5)

(6)	La 13 mai 2015, Comisia a prezentat o agendă europeană cuprinzătoare privind migrația (6), care, printre altele, definește un set de măsuri imediate, adaptate pentru a răspunde la tragedia umană din întreaga Mediterană.

(7)

Pentru a evita ca persoanele strămutate care au nevoie de protecție să fie nevoite să recurgă la rețelele infracționale de persoane care introduc ilegal migranți și de traficanți, Uniunea Europeană este invitată, în cadrul agendei, să își intensifice eforturile în materie de relocare. În consecință, Comisia prezintă această recomandare prin care propune un mecanism de relocare la nivelul UE care să ofere 20 000 de locuri pe baza unei chei de repartizare.

(8)	În cazul în care statele asociate decid să participe, cheia de repartizare și alocările pentru fiecare stat membru și stat asociat participant vor fi adaptate în consecință.

(9)

În lumina discuțiilor anterioare avute cu ocazia reuniunii speciale a Forumului privind relocarea și transferul din data de 25 noiembrie 2014, cheia de repartizare ar trebui să țină seama de: (a) mărimea populației (pondere 40 %); (b) PIB total (pondere 40 %); (c) numărul mediu al cererilor de azil spontane și numărul de refugiați relocați raportat la un milion de locuitori în perioada 2010-2014 (pondere 10 %); și (d) rata șomajului (pondere 10 %).

(10)

În intervalul de doi ani în care statele membre vor aplica acest mecanism, 20 000 de persoane ar trebui să fie admise în total în Uniune. Doar statele participante ar trebui să fie responsabile de găzduirea acestor persoane, în conformitate cu normele Uniunii și cu cele internaționale relevante. Acest demers vine în întâmpinarea apelului lansat de Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR), care a îndemnat țările europene ca prin programe de relocare sustenabile să își asume angajamente mai însemnate de primire a refugiaților, susținând campania condusă de Organizația Internațională pentru Migrație și cinci organizații neguvernamentale.

(11)	Pentru a identifica regiunile prioritare, ar trebui să se ia în considerare situația din vecinătate și actualele fluxuri de migrație, în special legătura cu programele regionale de dezvoltare și protecție din Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Cornul Africii.

(12)	Ar trebui să se recurgă la experiența și expertiza ICNUR și a altor organisme relevante, inclusiv a Biroului European de Sprijin pentru Azil, pentru a beneficia de asistență în punerea în aplicare a mecanismului de relocare.

(13)	Ar trebui luate măsuri pentru a se evita circulația secundară a persoanelor relocate din statul în care au fost relocate în alte state membre și statele asociate participante.

(14)

Comisia intenționează să contribuie la mecanism, punând la dispoziție încă 50 de milioane EUR în anii 2015 și 2016 în temeiul Programului de relocare al Uniunii prevăzut la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (7). Pentru a optimiza utilizarea stimulentelor financiare, Comisia va ajusta, prin intermediul unui act delegat, sumele forfetare și prioritățile în materie de relocare prevăzute în programul menționat, în conformitate cu articolul 17 alineatele (4) și (10) din Regulamentul (UE) nr. 516/2014. În cazul în care statele asociate decid să participe la mecanismul de relocare, acestea nu ar putea beneficia de sume forfetare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 516/2014 drept compensare pentru angajamentele lor,

ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE:

MECANISMUL EUROPEAN DE RELOCARE

Comisia recomandă ca statele membre să asigure relocarea a 20 000 de persoane care au nevoie de protecție internațională pe baza condițiilor și a cheii de repartizare prevăzute în prezenta recomandare.

DEFINIȚIA ȘI DOMENIUL DE APLICARE AL MECANISMULUI DE RELOCARE

„Relocare” înseamnă transferul unor persoane strămutate care au în mod clar nevoie de protecție internațională, la cererea Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați, dintr-o țară terță într-un stat membru, cu acordul acestuia din urmă, cu scopul de a asigura protecție împotriva returnării, de a le admite și de a le acorda dreptul de ședere și orice alte drepturi similare celor acordate unei persoane care beneficiază de protecție internațională.

Mecanismul european de relocare ar trebui să acopere toate statele membre.

CONȚINUTUL MECANISMULUI DE RELOCARE

Mecanismul ar trebui să constea într-un angajament european unic privind 20 000 de locuri de relocare pentru persoanele care urmează a fi relocate. Mecanismul ar trebui să se aplice timp de doi ani, de la data adoptării recomandării.

Locurile de relocare care fac obiectul angajamentului global ar trebui alocate statelor membre în conformitate cu cheia de repartizare din anexă. În cazul în care statele asociate decid să participe la acest mecanism, cheia de repartizare urmează să fie adaptată în consecință.

Din perspectiva relocării, printre regiunile prioritare ar trebui să se numere Africa de Nord, Orientul Mijlociu și Cornul Africii, acordându-se atenție în special țărilor în care se aplică programe regionale de dezvoltare și protecție.

Statele membre și statele asociate participante ar trebui să răspundă în continuare de deciziile de admisie individuale, în urma controalelor medicale și de securitate adecvate, în timp ce Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați ar trebui să aibă responsabilitatea de a evalua, în regiunile prioritare, candidații în vederea relocării și de a prezenta propuneri de relocare statelor membre și statelor asociate participante.

Atunci când o persoană relocată este admisă pe teritoriul unui stat membru sau al unui stat asociat participant, acel stat ar trebui să urmeze o procedură oficială pentru acordarea protecției internaționale, inclusiv să preleveze amprentele digitale cu celeritate și în conformitate cu legislația aplicabilă, în special Regulamentul (UE) nr. 603/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (8), Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului (9), Directiva 2005/85/CE a Consiliului (10), Directiva 2003/9/CE a Consiliului (11) și, cu începere de la 20 iulie 2015, Directivele 2013/32/UE (12) și 2013/33/UE (13) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

În urma acestei proceduri, în cazul în care un stat membru acordă protecție internațională sau națională unei persoane relocate, persoana respectivă ar trebui să beneficieze, în statul membru în care este relocată, de drepturile garantate beneficiarilor de protecție internațională în temeiul Directivei 2011/95/UE sau de drepturi similare garantate prin dreptul intern. În acest context, libera circulație în cadrul Uniunii ar trebui să facă obiectul acelorași condiții și restricții ca cele aplicabile altor resortisanți ai țărilor terțe care au reședința legală în statele membre. În cazul statelor asociate participante, ar trebui să se aplice legislația națională echivalentă.

10.

Candidații care urmează a fi relocați ar trebui să fie informați cu privire la drepturile și obligațiile lor în temeiul mecanismului de relocare, precum și al legislației relevante în materie de azil a Uniunii și a statelor membre, înainte de admiterea acestora pe teritoriul statelor membre sau al statelor asociate participante, în special cu privire la consecințele circulației ulterioare în cadrul Uniunii și/sau al statelor asociate participante și cu privire la faptul că aceștia beneficiază doar de drepturile aferente statutului de protecție internațională sau națională în statul în care au fost relocați.

11.

Persoanele relocate care intră pe teritoriul unui stat membru sau al unui stat asociat participant, altul decât statul de relocare, fără autorizare, fie în așteptarea finalizării procedurii de protecție internațională oficială, fie după obținerea protecției internaționale, ar trebui retrimise în statul de relocare, în temeiul normelor prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (14) și de Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului (15).

12.

Ar trebui să se asigure implicarea practică a Biroului European de Sprijin pentru Azil în punerea în aplicare a mecanismului, în special pentru a oferi sprijin special statelor membre și statelor asociate participante, mai ales celor care nu au experiență în materie de relocare. Biroul European de Sprijin pentru Azil ar trebui să monitorizeze punerea în aplicare a mecanismului și să raporteze periodic cu privire la aplicarea acestuia.

13.

Statele membre ar trebui să aibă dreptul să primească o alocare financiară, proporțional cu numărul persoanelor relocate pe teritoriul lor, în conformitate cu sumele forfetare prevăzute la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 516/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul delegat (UE) nr. xxx/2015 al Comisiei (16).

DESTINATARI

14.

Prezenta recomandare se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 8 iunie 2015.

Pentru Comisie

Dimitris AVRAMOPOULOS

Membru al Comisiei

(1) Punctul 3 litera (q), Declarația Consiliului European, 23 aprilie 2015, EUCO 18/15.

(2) Punctele 8 și 10, Rezoluția Parlamentului European, 29 aprilie 2015, 2015/2660(RSP).

(3)

Sursa: Eurostat.

(4)

Sursa: Global Trend 2013 Report, ICNUR.

(5) Concluziile Consiliului privind „Adoptarea de măsuri pentru o mai bună gestionare a fluxurilor migratorii”, reuniunea Consiliului Justiție și Afaceri Interne, 10 octombrie 2014.

(6) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, O agendă europeană privind migrația, 13 mai 2015, COM(2015) 240 final.

(7) Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de instituire a Fondului pentru azil, migrație și integrare, de modificare a Deciziei 2008/381/CE a Consiliului și de abrogare a Deciziilor nr. 573/2007/CE și nr. 575/2007/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Deciziei 2007/435/CE a Consiliului (JO L 150, 20.5.2014, p. 168).

(8) Regulamentul (UE) nr. 603/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului (UE) nr. 604/2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid și privind cererile autorităților de aplicare a legii din statele membre și a Europol de comparare a datelor Eurodac în scopul asigurării respectării aplicării legii și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1077/2011 de instituire a Agenției europene pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă, în spațiul de libertate, securitate și justiție (JO L 180, 29.6.2013, p. 1).

(9) Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (JO L 337, 20.12.2011, p. 9).

(10) Directiva 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat (JO L 326, 13.12.2005, p. 13).

(11) Directiva 2003/9/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre (JO L 31, 6.2.2003, p. 18).

(12) Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO L 180, 29.6.2013, p. 60).

(13) Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (JO L 180, 29.6.2013, p. 96).

(14) Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (JO L 180, 29.6.2013, p. 31).

(15) Articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 348, 24.12.2008, p. 98).

(16) Urmează a fi prezentat.

ANEXĂ

State membre	Cheie %	Alocare
Austria	2,22	444
Belgia	2,45	490
Bulgaria	1,08	216
Croația	1,58	315
Cipru	0,34	69
Republica Cehă	2,63	525
Danemarca	1,73	345
Estonia	1,63	326
Finlanda	1,46	293
Franța	11,87	2 375
Germania	15,43	3 086
Grecia	1,61	323
Ungaria	1,53	307
Irlanda	1,36	272
Italia	9,94	1 989
Letonia	1,10	220
Lituania	1,03	207
Luxemburg	0,74	147
Malta	0,60	121
Țările de Jos	3,66	732
Polonia	4,81	962
Portugalia	3,52	704
România	3,29	657
Slovacia	1,60	319
Slovenia	1,03	207
Spania	7,75	1 549
Suedia	2,46	491
Regatul Unit	11,54	2 309

Cheia are la bază următoarele criterii (1) (2):

(a)	dimensiunea populației (cifre din 2014, pondere de 40 %). Acest criteriu reflectă capacitatea unui stat membru de a absorbi un anumit număr de refugiați;

(b)	PIB total (cifre din 2013, pondere de 40 %). Acest criteriu reflectă avuția unei țări, în termeni absoluți, și este un indiciu al capacității unei economii de a absorbi și a integra refugiați;

(c)	numărul mediu al cererilor de azil spontane și numărul de refugiați relocați raportat la 1 milion de locuitori în perioada 2010-2014 (pondere de 10 %). Acest criteriu reflectă eforturile depuse de statele membre în ultimii ani;

(d)	rata șomajului (cifre din 2014, pondere de 10 %). Acest criteriu reflectă capacitatea de a integra refugiați.

(1) Calculele se bazează pe date statistice furnizate de Eurostat (care a fost consultat la 8 aprilie 2015).

(2) Procentele au fost calculate cu cinci zecimale și rotunjite în sus sau în jos la două zecimale în vederea prezentării în tabel; alocarea persoanelor s-a efectuat pe baza cifrelor cu cinci zecimale, nerotunjite.

13.6.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/38

DECIZIA NR. 1/2015 A COMITETULUI MIXT INSTITUIT ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 14 DIN ACORDUL DINTRE COMUNITATEA EUROPEANĂ ȘI STATELE MEMBRE ALE ACESTEIA, PE DE O PARTE, ȘI CONFEDERAȚIA ELVEȚIANĂ, PE DE ALTĂ PARTE, PRIVIND LIBERA CIRCULAȚIE A PERSOANELOR

din 8 iunie 2015

de modificare a anexei III (Recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale) la respectivul acord [2015/915]

COMITETUL MIXT,

având în vedere Acordul dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor (1) („acordul”), în special articolele 14 și 18,

întrucât:

(1)	Acordul a fost semnat la 21 iunie 1999 și a intrat în vigoare la 1 iunie 2002.

(2)	Anexa III (Recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale) la acord a fost înlocuită cu Decizia nr. 2/2011 a Comitetului mixt UE-Elveția (2) și ar trebui actualizată pentru a se lua în considerare noile acte juridice adoptate ulterior de Uniunea Europeană și de Elveția,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Anexa III (Recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale) la acord se modifică în conformitate cu anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie se întocmește în limbile bulgară, cehă, croată, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, neerlandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă și suedeză, textele fiind în mod egal autentice.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării sale de către Comitetul mixt.

Adoptată la Bruxelles, 8 iunie 2015.

Pentru Comitetul mixt

Președintele

Gianluca GRIPPA

(1) JO L 114, 30.4.2002, p. 6.

(2) JO L 277, 22.10.2011, p. 20.

ANEXĂ

Anexa III (Recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale) la Acordul dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor se modifică după cum urmează:

La titlul „SECȚIUNEA A: ACTE LA CARE SE FACE TRIMITERE”, la punctul 1a se adaugă următoarele liniuțe:

„—	Regulamentul (UE) nr. 623/2012 al Comisiei din 11 iulie 2012 de modificare a anexei II la Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind recunoașterea calificărilor profesionale (JO L 180, 12.7.2012, p. 9);

—	Comunicarea Comisiei – Notificarea asociațiilor sau organizațiilor profesionale care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2), enumerate în anexa I la Directiva 2005/36/CE (JO C 182, 23.6.2011, p. 1);

—	Comunicarea Comisiei – Notificarea titlurilor de calificare – Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale (anexa V) (JO C 183, 24.6.2011, p. 1);

—	Comunicarea Comisiei – Notificarea titlurilor de calificare – Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale (anexa V) (JO C 367, 16.12.2011, p. 5);

—	Comunicarea Comisiei – Notificarea titlurilor de calificare – Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale (anexa V) (JO C 244, 14.8.2012, p. 1);

—	Comunicarea Comisiei – Notificarea titlurilor de calificare – Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale (anexa V) (JO C 396, 21.12.2012, p. 1);

—	Comunicarea Comisiei – Notificarea titlurilor de calificare – Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale (anexa V) (JO C 183, 28.6.2013, p. 4);

—	Comunicarea Comisiei – Notificarea titlurilor de calificare – Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale (anexa V) (JO C 301, 17.10.2013, p. 1).”

La punctul 1g se adaugă următoarele rubrici:

„Țară

Titlu

Oncologie medicală

Durata minimă a studiilor: 5 ani

Elveția

Medizinische Onkologie

Oncologie médicale

Oncologia medica

Țară

Titlu

Genetică medicală

Durata minimă a studiilor: 4 ani

Elveția

Medizinische Genetik

Génétique médicale

Genetica medica”

La punctul 1g, rubrica denumită „Medicină internă” se înlocuiește cu următorul text:

„Țară

Titlu

Medicină internă

Durata minimă a studiilor: 5 ani

Elveția

Allgemeine Innere Medizin

Médecine interne générale

Medicina interna generale”

La punctul 1i, se adaugă următoarea rubrică:

„Țară

Titlu de calificare

Organismul care eliberează titlul de calificare

Titlu profesional

Dată de referință

Elveția

3.	Diplomierte Pflegefachfrau HF, diplomierter Pflegefachmann HF Infirmière diplômée ES, infirmier diplômé ES Infermiera diplomata SSS, infermiere diplomato SSS

Höhere Fachschulen, die staatlich anerkannte Bildungsgänge durchführen

Écoles supérieures qui proposent des filières de formation reconnues par l' État

Scuole specializzate superiori che propongono dei cicli di formazione riconosciuti dallo Stato

Pflegefachfrau, Pflegefachmann

Infirmière, infirmier

Infermiera, infermiere

1 iunie 2002”

La punctul 1m, tabelul se înlocuiește cu următorul tabel:

„Țară

Titlu de calificare

Organismul care eliberează titlul de calificare

Titlu profesional

Dată de referință

Elveția

1.	Diplomierte Hebamme Sage-femme diplômée Levatrice diplomata

Schulen, die staatlich anerkannte Bildungsgänge durchführen

Écoles qui proposent des filières de formation reconnues par l'État

Scuole che propongono dei cicli di formazione riconosciuti dallo Stato

Hebamme

Sage-femme

Levatrice

1 iunie 2002

2.	[Bachelor of Science [Name of the UAS] in Midwifery] «Bachelor of Science HES-SO de Sage-femme» (Bachelor of Science HES-SO in Midwifery) «Bachelor of Science BFH Hebamme» (Bachelor of Science BFH in Midwifery) «Bachelor of Science ZFH Hebamme» (Bachelor of Science ZHAW in Midwifery)

Schulen, die staatlich anerkannte Bildungsgänge durchführen

Écoles qui proposent des filières de formation reconnues par l'État

Scuole che propongono dei cicli di formazione riconosciuti dallo Stato

Hebamme

Sage-femme

Levatrice

1 iunie 2002”

		ISSN 1977-0782
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 148

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 58 13 iunie 2015

Cuprins		II Acte fără caracter legislativ	Pagina
		ACORDURI INTERNAŢIONALE
	*	Decizia (UE) 2015/904 a Consiliului din 17 decembrie 2014 privind semnarea, în numele Uniunii Europene, și aplicarea cu titlu provizoriu a unui protocol la Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Algeriană Democratică și Populară, pe de altă parte, referitor la un acord-cadru între Uniunea Europeană și Republica Algeriană Democratică și Populară privind principiile generale de participare a Republicii Algeriene Democratice și Populare la programele Uniunii	1
		Protocol la Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Algeriană Democratică și Populară, pe de altă parte, referitor la un acord-cadru între Uniunea Europeană și Republica Algeriană Democratică și Populară privind principiile generale de participare a Republicii Algeriene Democratice și Populare la programele Uniunii	3
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/905 al Comisiei din 10 iunie 2015 de aprobare a unei modificări care nu este minoră din caietul de sarcini al unei denumiri înregistrate în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Pecorino Toscano (DOP)]	7
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/906 al Comisiei din 10 iunie 2015 de aprobare a unei modificări care nu este minoră a caietului de sarcini al unei denumiri înregistrate în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Ciliegia di Vignola (IGP)]	9
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/907 al Comisiei din 10 iunie 2015 de aprobare a unei modificări care nu este minoră din caietul de sarcini al unei denumiri înregistrate în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Welsh Beef (IGP)]	10
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/908 al Comisiei din 11 iunie 2015 de modificare a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 în ceea ce privește rubrica referitoare la Canada din lista țărilor terțe, teritoriilor, zonelor sau compartimentelor din care anumite produse obținute de la păsări de curte pot fi importate în Uniune sau pot tranzita Uniunea în contextul riscului de gripă aviară înalt patogenă ( 1 )	11
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/909 al Comisiei din 12 iunie 2015 privind modalitățile de calculare a costurilor generate direct în urma exploatării serviciului de transport feroviar ( 1 )	17
		Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/910 al Comisiei din 12 iunie 2015 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume	23
		DECIZII
	*	Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/911 a Comisiei din 11 iunie 2015 de modificare a anexei II la Decizia 2007/777/CE în ceea ce privește rubrica referitoare la Canada din lista țărilor terțe sau a părților acestora din care se autorizează introducerea în Uniune de produse din carne și stomacuri, vezici și intestine tratate în contextul riscului de gripă aviară înalt patogenă [notificată cu numărul C(2015) 3790] ( 1 )	25
	*	Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/912 a Comisiei din 12 iunie 2015 de stabilire a datei de începere a operațiunilor Sistemului de informații privind vizele (VIS) în a douăzeci și una, a douăzeci și doua și a douăzeci și treia regiune	28
	*	Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/913 a Comisiei din 12 iunie 2015 de stabilire a datei de începere a operațiunilor Sistemului de informații privind vizele (VIS) în a douăzecea regiune	30
		RECOMANDĂRI
	*	Recomandarea (UE) 2015/914 a Comisiei din 8 iunie 2015 privind un mecanism european de relocare	32
		ACTE ADOPTATE DE ORGANISME CREATE PRIN ACORDURI INTERNAŢIONALE
	*	Decizia nr. 1/2015 a Comitetului mixt instituit în temeiul articolului 14 din Acordul dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor din 8 iunie 2015 de modificare a anexei III (Recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale) la respectivul acord [2015/915]	38