(1)

Regulamentul (UE) nr. 331/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (1), care instituie programul Pericles 2020 și înlocuiește programul Pericles instituit de Decizia 2001/923/CE a Consiliului (2), prevede că acesta este aplicabil în statele membre în conformitate cu tratatele. Articolul 139 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede că măsurile care reglementează utilizarea monedei euro la care se face referire în articolul 133 nu se aplică statelor membre care fac obiectul unei derogări.

(2)

Cu toate acestea, schimbul de informații și de personal, precum și măsurile de asistență și de formare profesională puse în aplicare în temeiul programului Pericles 2020 ar trebui să fie uniforme în întreaga Uniune și, prin urmare, ar trebui luate măsurile necesare pentru a se garanta același nivel de protecție a monedei euro în statele membre care fac obiectul unei derogări.

(3)

Aplicarea Regulamentului (UE) nr. 331/2014 ar trebui să fie extinsă la statele membre altele decât statele membre participante definite în Regulamentul (CE) nr. 974/98 al Consiliului (3) („state membre neparticipante”).

(4)

Este oportună asigurarea unei tranziții fără dificultăți și întreruperi între programul Pericles și programul Pericles 2020 și este oportună alinierea duratei prezentului regulament la Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (4). În consecință, prezentul regulament ar trebui să se aplice începând cu 1 ianuarie 2014,

(1)

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 enumeră persoanele, grupurile și entitățile cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice în conformitate cu regulamentul menționat anterior.

(2)

La 30 aprilie 2015, Comitetul pentru sancțiuni al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (CSONU) a hotărât să elimine numele a șase persoane de pe lista persoanelor, a grupurilor și a entităților cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice.

(3)

Prin urmare, anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 ar trebui actualizată în consecință,

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

(1)

Acordul dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor (1) („acordul”) a fost semnat la 21 iunie 1999 și a intrat în vigoare la 1 iunie 2002.

(2)

În conformitate cu articolul 18 din acord, modificările aduse anexei III (Recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale) la respectivul acord se adoptă printr-o decizie a Comitetului mixt instituit în temeiul articolului 14 din acord („Comitetul mixt”).

(3)

În vederea menținerii aplicării coerente și corecte a actelor juridice ale Uniunii și a evitării unor dificultăți administrative și, eventual, juridice, este necesar să se modifice anexa III (Recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale) la acord pentru a se lua în considerare noile acte juridice ale Uniunii la care acordul nu se referă în prezent.

(4)

Este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Comitetului mixt în ceea ce privește modificarea anexei III (Recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale) la acord.

(5)

Prin urmare, poziția Uniunii în cadrul Comitetului mixt ar trebui să se bazeze pe proiectul de decizie atașat,

(1)

Articolul 5 din tratat prevede ca Uniunea să ia măsuri pentru a asigura coordonarea politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre cu scopul de a mări eficacitatea lor prin elaborarea unei strategii coordonate pentru ocuparea forței de muncă.

(2)

Titlul IX din partea a treia din tratat stabilește procedurile conform cărora statele membre și Uniunea ar trebui să elaboreze o strategie coordonată pentru ocuparea forței de muncă și, în special, pentru promovarea unei forțe de muncă calificate, formate și adaptabile, precum și a unor piețe ale forței de muncă pregătite pentru a reacționa rapid la evoluția economiei.

(3)

În realizarea misiunii sale, care constă, printre altele, în a formula avize și a contribui la pregătirea lucrărilor Consiliului și Comisiei, Comitetul pentru ocuparea forței de muncă („comitetul”) ar trebui să contribuie la asigurarea faptului că strategia europeană pentru ocuparea forței de muncă, coordonarea politicilor macroeconomice și procesul de reformă economică sunt formulate și puse în aplicare în mod coerent și se completează reciproc.

(4)

Comitetul ar trebui să colaboreze îndeaproape cu partenerii sociali, mai ales cu cei care sunt reprezentanți în cadrul Summit-ului social tripartit pentru dezvoltare și ocuparea forței de muncă, instituit prin Decizia 2003/174/CE a Consiliului (1).

(5)

În concluziile sale din 27 și 28 iunie 2013, Consiliul European a afirmat că dimensiunea socială a uniunii economice și monetare ar trebui consolidată. Ca primă etapă, este important să se monitorizeze și să se ia în considerare, în mai mare măsură, situația socială și de pe piața forței de muncă din uniunea economică și monetară, în special prin utilizarea indicatorilor sociali și de ocupare a forței de muncă adecvați în cadrul semestrului european. Este, de asemenea, importantă asigurarea unei mai bune coordonări a politicilor din domeniul ocupării forței de muncă și din cel social, respectându-se pe deplin, totodată, competențele naționale.

(6)

În concluziile sale din 24 și 25 octombrie 2013, Consiliul European a afirmat că va fi consolidată în continuare coordonarea politicilor economice, sociale și privind ocuparea forței de muncă, în conformitate cu procedurile existente, respectându-se totodată pe deplin competențele naționale. Consiliul European a considerat că, în acest sens, sunt necesare eforturi suplimentare pentru consolidarea cooperării dintre diferitele formațiuni ale Consiliului, în vederea asigurării consecvenței politicilor respective cu obiectivele comune.

(7)

Prezenta decizie ar trebui să reflecte dezvoltarea semestrului european și rolul comitetului în acest proces. În special, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului (2), Comitetul economic și financiar, Comitetul pentru politică economică, Comitetul pentru ocuparea forței de muncă și Comitetul pentru protecție socială sunt consultate în cadrul semestrului european, atunci când este cazul. În plus, Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (3) prevede că bilanțurile aprofundate țin seama, după caz, de recomandările sau invitațiile adresate de Consiliu statelor membre. Regulamentul respectiv prevede, de asemenea, că planul de acțiuni corective pentru orice stat membru pentru care se declanșează o procedură de dezechilibru excesiv ține seama de impactul economic și social al măsurilor politice și este în concordanță cu orientările generale de politică economică și cu orientările privind ocuparea forței de muncă.

(8)

Comitetul și organismele Uniunii implicate în coordonarea politicilor economice și sociale, mai ales Comitetul economic și financiar, Comitetul pentru politică economică și Comitetul pentru protecție socială, ar trebui să lucreze în strânsă colaborare. După caz și dacă se convine de comun acord între comitetele implicate, cooperarea comitetului cu Comitetul pentru protecție socială, Comitetul economic și financiar și Comitetul pentru politică economică poate include organizarea de reuniuni comune, în special în contextul rolurilor respective ale acestor comitete în cadrul semestrului european.

(9)

Pentru a asigura îndeplinirea în mod efectiv a mandatului conferit comitetului prin tratat și pentru a permite flexibilitatea necesară în vederea adaptării la calendarul activităților comitetului, în special în cadrul ciclului semestrului european, dispozițiile în materie de guvernanță referitoare la funcționarea comitetului ar trebui revizuite în vederea asigurării eficienței și a continuității.

(10)

Decizia 2000/98/CE a Consiliului (4) ar trebui să fie abrogată,

(1)

Comisia, în comunicarea intitulată „O strategie comună pentru modernizarea protecției sociale” din 14 iulie 1999, a formulat câteva sugestii privind consolidarea cooperării în domeniul protecției sociale, între altele prin înființarea unui grup de înalți funcționari.

(2)

Parlamentul European, în rezoluția sa din 16 februarie 2000, a salutat comunicarea Comisiei și instituirea unui astfel de grup.

(3)

În concluziile sale din 17 decembrie 1999 privind întărirea cooperării în vederea modernizării și îmbunătățirii protecției sociale (1), Consiliul a aprobat propunerea Comisiei vizând punerea în aplicare a unui mecanism de cooperare consolidată, definit de grupul de înalți funcționari, în vederea punerii în aplicare a acestei acțiuni. Consiliul a subliniat că acest tip de cooperare ar trebui să acopere toate formele de protecție socială și, după caz, să ajute statele membre să îmbunătățească și să consolideze sistemele lor de protecție socială, în conformitate cu prioritățile lor naționale. Consiliul a mai reamintit faptul că organizarea și finanțarea protecției sociale țin de competența statelor membre și a confirmat cele patru obiective generale identificate de Comisie în cadrul provocării globale pe care o reprezintă modernizarea sistemelor de protecție socială, și anume: asigurarea atractivității muncii din punct de vedere financiar și asigurarea unui venit, asigurarea securității pensiilor și a sustenabilității sistemelor de pensii, promovarea incluziunii sociale și asigurarea unei asistențe medicale de înaltă calitate și sustenabile. Consiliul a subliniat, de asemenea, faptul că principiul egalității între femei și bărbați trebuie să fie integrat în toate acțiunile care vizează realizarea acestor patru obiective. De asemenea, Consiliul a recunoscut că aspectele financiare sunt comune tuturor acestor obiective.

(4)

În concluziile Consiliului European de la Lisabona din 23 și 24 martie 2000 se recunoaște importanța protecției sociale pentru a determina progresul și modernizarea unui stat social activ și dinamic în Europa și se solicită Consiliului să consolideze cooperarea între statele membre prin schimburile de experiență și de cele mai bune practici, pe baza rețelelor de informații îmbunătățite.

(5)

La Nisa și cu ocazia următoarelor reuniuni, Consiliul European a aprobat periodic activitatea Comitetului pentru protecție socială în vederea promovării și îmbunătățirii schimburilor de experiență și a coordonării în domeniul protecției sociale la nivelul Uniunii.

(6)

Comitetul pentru protecție socială, instituit prin Decizia 2000/436/CE a Consiliului (2), abrogată și înlocuită de Decizia 2004/689/CE a Consiliului (3), și-a demonstrat cu claritate utilitatea în calitate de organism consultativ atât al Consiliului, cât și al Comisiei, și a contribuit în mod activ la dezvoltarea metodei deschise de coordonare (MDC), astfel cum a fost definită cu ocazia Consiliului European de la Lisabona din 23-24 martie 2000. Avizul Comitetului pentru protecție socială privind „Un nou impuls pentru MDC socială în contextul Strategiei Europa 2020”, aprobat de Consiliu la 17 iunie 2011, reafirmă valabilitatea obiectivelor și instrumentelor din cadrul MDC sociale. Rolul comitetului în cadrul MDC ar trebui să se reflecte în prezenta decizie.

(7)

În concluziile sale din 27 și 28 iunie 2013, Consiliul European a afirmat că dimensiunea socială a uniunii economice și monetare ar trebui consolidată. Ca primă etapă, este important să se monitorizeze și să se ia în considerare, în mai mare măsură, situația socială și de pe piața forței de muncă din uniunea economică și monetară, în special prin utilizarea indicatorilor sociali și de ocupare a forței de muncă adecvați în cadrul semestrului european. Este, de asemenea, importantă asigurarea unei mai bune coordonări a politicilor din domeniul ocupării forței de muncă și din cel social, respectându-se pe deplin, totodată, competențele naționale.

(8)

În concluziile sale din 24 și 25 octombrie 2013, Consiliul European a afirmat că va fi consolidată în continuare coordonarea politicilor economice, sociale și privind ocuparea forței de muncă, în conformitate cu procedurile existente, respectându-se totodată pe deplin competențele naționale. Consiliul European a considerat că, în acest sens, sunt necesare eforturi suplimentare pentru consolidarea cooperării dintre diferitele formațiuni ale Consiliului, în vederea asigurării consecvenței politicilor respective cu obiectivele comune.

(9)

Prezenta decizie ar trebui să reflecte dezvoltarea semestrului european și rolul comitetului în acest proces. În special, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului (4), Comitetul economic și financiar, Comitetul pentru politică economică, Comitetul pentru ocuparea forței de muncă și Comitetul pentru protecție socială sunt consultate în cadrul semestrului european, atunci când este cazul. În plus, Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (5) prevede că bilanțurile aprofundate ar trebui să țină seama, după caz, de recomandările sau invitațiile adresate de Consiliu statelor membre. Regulamentul respectiv prevede, de asemenea, că planul de acțiuni corective pentru orice stat membru pentru care se declanșează o procedură de dezechilibru excesiv ține seama de impactul economic și social al măsurilor politice și este în concordanță cu orientările generale de politică economică și cu orientările privind ocuparea forței de muncă.

(10)

Comitetul și organismele Uniunii implicate în coordonarea politicilor economice și sociale, mai ales Comitetul pentru ocuparea forței de muncă, Comitetul economic și financiar și Comitetul pentru politică economică, ar trebui să lucreze în strânsă colaborare. După caz și dacă se convine de comun acord între comitetele implicate, cooperarea comitetului cu Comitetul pentru ocuparea forței de muncă, Comitetul economic și financiar și Comitetul pentru politică economică poate include organizarea de reuniuni comune, în special în contextul rolurilor respective ale acestor comitete în cadrul semestrului european.

(11)

Pentru a asigura îndeplinirea în mod efectiv a mandatului conferit comitetului prin tratat și pentru a permite flexibilitatea necesară în vederea adaptării la calendarul activităților comitetului, în special în cadrul ciclului semestrului european, dispozițiile în materie de guvernanță referitoare la funcționarea comitetului ar trebui revizuite în vederea asigurării eficienței și a continuității.

(12)

Decizia 2004/689/CE ar trebui să fie abrogată,

(1)

În conformitate cu articolul 18.1 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „Statutul SEBC”), Banca Centrală Europeană (BCE), împreună cu băncile centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro (denumite în continuare „BCN”), poate interveni pe piețele financiare, printre altele, prin operațiuni simple de cumpărare și vânzare de instrumente tranzacționabile, pentru a atinge obiectivele SEBC.

(2)

La 4 septembrie 2014, Consiliul guvernatorilor a decis să inițieze un al treilea program de achiziționare de obligațiuni garantate (third covered bond purchase programme) (denumit în continuare „CBPP3”) și un program de achiziționare de titluri garantate cu active (asset-backed securities purchase programme) („ABSPP”). Alături de operațiunile țintite de refinanțare pe termen mai lung introduse în septembrie 2014, aceste programe de achiziționare de active sunt menite să contribuie la transmiterea politicii monetare, să faciliteze furnizarea de credite către economia zonei euro, să relaxeze condițiile de acordare de împrumuturi către gospodării și firme și să contribuie la întoarcerea ratelor inflației la niveluri mai apropiate de 2 %, în conformitate cu obiectivul principal al BCE de menținere a stabilității prețurilor.

(3)

La 22 ianuarie 2015, Consiliul guvernatorilor a decis că achizițiile de active ar trebui extinse, pentru a include un program de achiziționare de active de către sectorul public de pe piețele secundare (secondary markets public sector asset purchase programme) (denumit în continuare „PSPP”). În cadrul PSPP, BCN, în proporții care reflectă cotele corespunzătoare ale acestora în grila de repartiție pentru capitalul BCE, și BCE pot achiziționa direct titluri de natura datoriei tranzacționabile eligibile de la contrapărți eligibile pe piețele secundare. Această decizie a fost luată ca parte a politicii monetare unice, avându-se în vedere o serie de factori care au crescut semnificativ riscurile de scădere în ceea ce privește perspectiva pe termen mediu a evoluției prețurilor, periclitând astfel atingerea obiectivului principal al BCE de menținere a stabilității prețurilor. Printre acești factori se numără un stimul monetar mai scăzut decât se anticipa în urma măsurilor de politică monetară adoptate, o tendință descrescătoare a celor mai mulți indicatori de inflație efectivă și anticipată în zona euro – atât indicatori generici ai inflației, cât și indicatori ai inflației care exclud impactul componentelor volatile, precum energia și alimentele – către minime istorice, precum și potențialul sporit de efecte secundare asupra stabilirii salariilor și prețurilor din cauza unui declin semnificativ al prețurilor petrolului.

(4)

PSPP este o măsură proporțională de atenuare a riscurilor la adresa perspectivei evoluției prețurilor, deoarece va relaxa mai mult condițiile monetare și financiare, inclusiv cele relevante pentru condițiile de luare de împrumuturi de către societățile nefinanciare și gospodăriile din zona euro, sprijinind astfel consumul agregat și cheltuielile de investiții din zona euro și contribuind în final la o întoarcere pe termen mediu a ratelor inflației la valori mai mici dar apropiate de 2 %. Într-un mediu în care ratele dobânzilor de referință ale BCE se află la limita inferioară și se consideră că programele de achiziționare care se axează pe activele din sectorul privat au asigurat posibilități semnificative, dar insuficiente pentru a combate riscurile predominante de scădere în ceea ce privește stabilitatea prețurilor, este necesar ca la măsurile de politică monetară ale Eurosistemului să se adauge PSPP, ca un instrument cu potențial ridicat de transmitere în economia reală. Datorită efectului său de reechilibrare a portofoliului, volumul substanțial de achiziții al PSPP va contribui la atingerea obiectivului fundamental de politică monetară de a-i determina pe intermediarii financiari să sporească furnizarea de lichiditate pe piața interbancară și de credite către economia zonei euro.

(5)

PSPP include o serie de garanții pentru a se asigura că achizițiile preconizate vor fi proporționale obiectivelor sale și că riscurile financiare aferente au fost luate în considerare în mod corespunzător și vor fi ținute sub control prin intermediul gestionării riscurilor. Pentru a permite buna funcționare a piețelor pentru titluri de natura datoriei tranzacționabile eligibile și pentru a evita împiedicarea restructurărilor ordonate ale datoriilor, se vor aplica praguri pentru achiziția de astfel de valori mobiliare de către băncile centrale din Eurosistem.

(6)

PSPP respectă pe deplin obligațiile băncilor centrale din Eurosistem prevăzute de tratate, inclusiv interdicția de finanțare monetară, și nu afectează funcționarea Eurosistemului, în conformitate cu principiul unei economii de piață deschise, în care concurența este liberă.

(7)

În ceea ce privește dimensiunea PSPP, ABSPP și CBPP3, lichiditatea furnizată pieței prin achizițiile lunare combinate se va ridica la 60 de miliarde EUR. Se intenționează ca achizițiile să fie efectuate până la sfârșitul lunii septembrie 2016 și, în orice caz, până ce Consiliul guvernatorilor constată o ajustare durabilă a traseului inflației, care corespunde obiectivului acestuia de a atinge pe termen mediu rate ale inflației mai mici dar apropiate de 2 %.

(8)

În vederea asigurării eficacității PSPP, Eurosistemul clarifică pe această cale faptul că acceptă același tratament (pari passu) ca investitorii privați în ceea ce privește titlurile de natura datoriei tranzacționabile pe care Eurosistemul le poate achiziționa în cadrul PSPP, în conformitate cu condițiile acelor instrumente.

(9)

Achiziționarea de instrumente de natura datoriei tranzacționabile eligibile de către Eurosistem în cadrul PSPP ar trebui pusă în aplicare în mod descentralizat, acordând atenția cuvenită considerentelor legate de formarea prețurilor de piață și funcționarea piețelor, și ar trebui coordonată de către BCE, salvgardând astfel unicitatea politicii monetare a Eurosistemului,

1.

„bancă centrală din Eurosistem” înseamnă BCE și băncile centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro (denumite în continuare „BCN”);

2.

„agenție recunoscută” înseamnă o entitate pe care Eurosistemul a clasificat-o ca atare în scopul PSPP;

3.

„organizație internațională” înseamnă o entitate în sensul articolului 118 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (1), pe care Eurosistemul a clasificat-o ca atare în sensul PSPP;

4.

„bancă de dezvoltare multilaterală” înseamnă o entitate în sensul articolului 117 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pe care Eurosistemul a clasificat-o ca atare în sensul PSPP;

5.

„rezultat pozitiv al unei examinări” înseamnă ultima din următoarele două decizii: decizia Consiliului de administrație al Mecanismului european de stabilitate și, în cazul în care Fondul Monetar Internațional cofinanțează programul de asistență financiară, decizia Comitetului executiv al Fondului Monetar Internațional de a aproba următoarea plată în cadrul acelui program, în condițiile în care ambele decizii sunt necesare pentru reluarea achizițiilor în cadrul PSPP.

(a)

entități care îndeplinesc criteriile de eligibilitate pentru a participa la operațiunile de politică monetară ale Eurosistemului în conformitate cu punctul 2.1 din anexa I la Orientarea BCE/2011/14; și

(b)

orice alte contrapărți care sunt utilizate de băncile centrale din Eurosistem pentru investirea portofoliilor de investiții ale acestora exprimate în euro.