ISSN 1977-0782

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 120

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 58
13 mai 2015


Cuprins

 

II   Acte fără caracter legislativ

Pagina

 

 

ACORDURI INTERNAŢIONALE

 

*

Informare privind semnarea Protocolului la Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Libaneză, pe de altă parte, pentru a se ține seama de aderarea Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Maltei, Republicii Polone, Republicii Slovenia și Republicii Slovace la Uniunea Europeană

1

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul delegat (UE) 2015/761 al Comisiei din 17 decembrie 2014 de completare a Directivei 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la anumite standarde tehnice de reglementare referitoare la participațiile importante ( 1 )

2

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/762 al Comisiei din 12 mai 2015 de aprobare a substanței de bază hidroxid de calciu, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei ( 1 )

6

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/763 al Comisiei din 12 mai 2015 de instituire a unei taxe antidumping provizorii asupra importurilor de anumite produse laminate plate din oțeluri cu siliciu numite magnetice cu grăunți orientați, originare din Republica Populară Chineză, Japonia, Republica Coreea, Federația Rusă și Statele Unite ale Americii

10

 

 

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/764 al Comisiei din 12 mai 2015 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

44

 

 

DECIZII

 

*

Decizia (UE) 2015/765 a Consiliului din 7 mai 2015 privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Comitetului mixt instituit prin Acordul între Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Guvernul Danemarcei și guvernul local al Insulelor Feroe, pe de altă parte, cu privire la înlocuirea Protocolului 3 la respectivul acord, privind definirea conceptului de produse originare și a metodelor de cooperare administrativă, cu un nou protocol care, în ceea ce privește regulile de origine, să facă trimitere la Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene

46

 

*

Decizia (UE) 2015/766 a Comisiei din 12 mai 2015 de actualizare a anexei A la Acordul monetar dintre Uniunea Europeană și Principatul Monaco

50

 

*

Decizia (UE) 2015/767 a Comisiei din 12 mai 2015 de modificare a anexei la Acordul monetar dintre Uniunea Europeană și Sfântul Scaun – Statul Cetății Vaticanului

58

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


II Acte fără caracter legislativ

ACORDURI INTERNAŢIONALE

13.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 120/1


Informare privind semnarea Protocolului la Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Libaneză, pe de altă parte, pentru a se ține seama de aderarea Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Maltei, Republicii Polone, Republicii Slovenia și Republicii Slovace la Uniunea Europeană

Protocolul sus-menționat dintre Uniunea Europeană și Republica Libaneză a fost semnat la Bruxelles la 1 aprilie 2015.


REGULAMENTE

13.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 120/2


REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2015/761 AL COMISIEI

din 17 decembrie 2014

de completare a Directivei 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la anumite standarde tehnice de reglementare referitoare la participațiile importante

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și de modificare a Directivei 2001/34/CE (1), în special articolul 9 alineatul (6b) paragraful al treilea, articolul 13 alineatul (1a) paragraful al patrulea și articolul 13 alineatul (4) paragraful al patrulea,

întrucât:

(1)

Directiva 2004/109/CE stabilește obligații de transparență legate de informațiile referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată. Această directivă necesită, de asemenea, elaborarea de standarde tehnice de reglementare pentru a asigura aplicarea coerentă a regimului de notificare a achiziționării sau cesiunii participațiilor importante și a derogărilor aferente.

(2)

Pragurile pentru aplicarea derogărilor legate de activitățile de formare a pieței și de portofoliul de tranzacționare trebuie să fie calculate prin agregarea drepturilor de vot aferente acțiunilor cu drept de vot legate de instrumente financiare (adică drepturile de a dobândi acțiuni și instrumente financiare considerate a fi echivalente din punct de vedere economic cu acțiunile) în vederea asigurării unei aplicări consecvente a principiului agregării tuturor deținerilor de instrumente financiare care fac obiectul cerințelor de notificare și pentru a preveni prezentarea înșelătoare a numărului de instrumente financiare legate de un emitent care sunt deținute de o entitate ce beneficiază de aceste derogări.

(3)

Pentru a asigura un nivel adecvat de transparență în cazul unui grup de societăți și a ține seama de faptul că, în cazul în care o întreprindere-mamă deține controlul asupra filialelor sale, aceasta poate avea o influență asupra gestionării acestora, pragurile ar trebui să fie calculate la nivel de grup. Prin urmare, atunci când valoarea totală a deținerilor întreprinderii-mamă a unei instituții de credit sau a unei întreprinderi de investiții și ale sucursalelor atinge pragul de notificare, ar trebui să fie făcute publice toate deținerile respective.

(4)

Regimul de publicare pentru instrumentele financiare care au un efect economic similar cu cel al acțiunilor ar trebui să fie clar. Cerințele de a furniza detalii exhaustive privind structura proprietății întreprinderilor ar trebui să fie proporționale cu nevoia de a asigura transparența adecvată în ceea ce privește deținerile importante, cu sarcinile administrative pe care aceste cerințe le impun titularilor de drepturi de vot și cu flexibilitatea în ceea ce privește compoziția unui coș de acțiuni sau a unui indice. Prin urmare, instrumentele financiare corelate cu un coș de acțiuni sau un indice nu ar trebui să fie agregate cu alte dețineri la același emitent în cazul în care deținerea de drepturi de vot prin intermediul acestor instrumente este semnificativă sau instrumentul financiar nu este folosit în principal în scopuri de diversificare a investițiilor.

(5)

Nu ar fi rentabil pentru un investitor să dobândească o poziție la un anumit emitent prin deținerea unui instrument financiar corelat cu diferite coșuri sau cu diferiți indici. Prin urmare, drepturile de vot deținute prin intermediul unui instrument financiar corelat cu o serie de coșuri de acțiuni sau indici care se situează, fiecare, sub pragurile stabilite nu ar trebui să fie cumulate.

(6)

Instrumentele financiare care prevăd exclusiv o decontare în numerar trebuie contabilizate pe o bază ajustată în funcție de delta, poziția de trezorerie având delta egal cu 1 în cazul instrumentelor financiare care au un profil de randament liniar, simetric cu acțiunile subiacente și utilizând un model de stabilire a prețului standard general acceptat în cazul instrumentelor financiare care nu au un profil de randament liniar, simetric cu acțiunile subiacente.

(7)

Pentru a se asigura faptul că informațiile cu privire la numărul total de drepturi de vot accesibile pentru investitor este cât se poate de precis, delta ar trebui calculată zilnic ținând cont de ultimul preț de închidere al acțiunilor subiacente.

(8)

Pentru a reduce numărul notificărilor irelevante către piață, derogarea privind portofoliul de tranzacționare ar trebui să se aplice în cazul instrumentelor financiare deținute de o persoană fizică sau entitate juridică care execută ordine din partea clienților, care răspunde cererii unui client de a negocia altfel decât în cont propriu sau care acoperă împotriva riscurilor pozițiile care rezultă din astfel de tranzacții.

(9)

Dispozițiile din prezentul regulament sunt strâns legate, deoarece se referă la cerințele privind notificarea deținerilor importante în societăți cotate. În vederea asigurării coerenței dintre aceste dispoziții, care ar trebui să intre în vigoare în același timp, și pentru a oferi persoanelor supuse acestor obligații, inclusiv investitorilor care nu sunt rezidenți ai UE, o imagine cuprinzătoare asupra dispozițiilor și un acces sintetic la acestea, este de dorit ca anumite standarde tehnice de reglementare prevăzute în Directiva 2004/109/CE să fie incluse într-un singur regulament.

(10)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare transmise Comisiei de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA).

(11)

ESMA a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor înființat în temeiul articolului 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2).

(12)

Aplicarea prezentului regulament ar trebui amânată pentru a permite alinierea datei punerii în aplicare a acestuia la data prevăzută pentru transpunerea Directivei 2013/50/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3), la articolul 4 alineatul (1) din respectiva directivă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament delegat stabilește norme detaliate pentru punerea în aplicare a articolului 9 alineatul (6b), a articolului 13 alineatul (1a) literele (a) și (b) și a articolului 13 alineatul (4) din Directiva 2004/109/CE.

Articolul 2

Agregarea deținerilor

În scopul calculării pragului de 5 % menționat la articolul 9 alineatele (5) și (6) din Directiva 2004/109/CE, deținerile deținute în temeiul articolelor 9, 10 și 13 din respectiva directivă sunt agregate.

Articolul 3

Agregarea deținerilor în cazul unui grup

În scopul calculării pragului de 5 % menționat la articolul 9 alineatele (5) și (6) din Directiva 2004/109/CE în cazul unui grup de societăți, deținerile sunt agregate la nivel de grup, în conformitate cu principiul prevăzut la articolul 10 litera (e) din directiva menționată.

Articolul 4

Instrumentele financiare corelate cu un coș de acțiuni sau un indice

(1)   Drepturile de vot menționate la articolul 13 alineatul (1a) litera (a) din Directiva 2004/109/CE în cazul unui instrument financiar corelat cu un coș de acțiuni sau un indice se calculează pe baza ponderii acțiunii în coșul de acțiuni sau în indice dacă se aplică oricare dintre condițiile următoare:

(a)

drepturile de vot ale unui anumit emitent deținute prin intermediul instrumentelor financiare corelate cu coșul sau indicele în cauză reprezintă 1 % sau mai mult din drepturile de vot asociate acțiunilor respectivului emitent;

(b)

acțiunile care fac parte din coș sau indice reprezintă 20 % sau mai mult din valoarea valorilor mobiliare incluse în coș sau indice.

(2)   Atunci când un instrument financiar este corelat cu o serie de coșuri de acțiuni sau indici, drepturile de vot deținute prin intermediul coșurilor de acțiuni individuale sau al indicilor nu sunt cumulate în scopul determinării pragurilor stabilite la alineatul (1).

Articolul 5

Instrumente financiare care prevăd exclusiv o decontare în numerar

(1)   Numărul de drepturi de vot menționate la articolul 13 alineatul (1a) litera (b) din Directiva 2004/109/CE aferente unor instrumente financiare care prevăd exclusiv o decontare în numerar, cu un profil de randament liniar, simetric cu acțiunile subiacente, se calculează pe o bază ajustată în funcție de delta, poziția de trezorerie fiind egală cu 1.

(2)   Numărul de drepturi de vot asociate unui instrument financiar care prevede exclusiv o decontare prin numerar, care nu are un profil de randament liniar, simetric cu acțiunile subiacente, se calculează pe o bază ajustată în funcție de delta, utilizând un model de stabilire a prețului standard general acceptat.

(3)   Un model de stabilire a prețului standard general acceptat este un model utilizat, în mod obișnuit, în sectorul financiar pentru instrumentul financiar în cauză, care este suficient de solid pentru a ține seama de elementele care sunt relevante pentru evaluarea instrumentului. Elementele care sunt relevante pentru evaluare trebuie să includă cel puțin toate elementele următoare:

(a)

rata dobânzii;

(b)

plățile de dividende;

(c)

timpul până la scadență;

(d)

volatilitatea;

(e)

prețul acțiunilor subiacente.

(4)   Atunci când determină valoarea delta, deținătorul instrumentului financiar trebuie să se asigure că sunt respectate toate condițiile următoare:

(a)

modelul utilizat acoperă complexitatea și riscul fiecărui instrument financiar;

(b)

același model este utilizat în mod consecvent pentru calcularea numărului de drepturi de vot asociate unui anumit instrument financiar.

(5)   Sistemele de tehnologie a informației utilizate pentru a calcula delta trebuie să asigure raportarea consecventă, precisă și în timp util a drepturilor de vot.

(6)   Numărul de drepturi de vot se calculează zilnic, ținând cont de ultimul preț de închidere al acțiunilor subiacente. Deținătorul instrumentului financiar informează emitentul atunci când deținătorul respectiv atinge, depășește sau scade sub pragurile prevăzute la articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2004/109/CE.

Articolul 6

Tranzacții solicitate de clienți

Derogarea prevăzută la articolul 9 alineatul (6) din Directiva 2004/109/CE se aplică instrumentelor financiare deținute de o persoană fizică sau entitate juridică care execută ordine din partea clienților, care răspunde cererii unui client de a negocia altfel decât în cont propriu sau care acoperă împotriva riscurilor pozițiile care rezultă din astfel de tranzacții.

Articolul 7

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 26 noiembrie 2015.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 17 decembrie 2014.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)   JO L 390, 31.12.2004, p. 38.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității Europene de Supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).

(3)  Directiva 2013/50/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 de modificare a Directivei 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, a Directivei 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare și a Directivei 2007/14/CE a Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a anumitor dispoziții ale Directivei 2004/109/CE (JO L 294, 6.11.2013, p. 13).


13.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 120/6


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2015/762 AL COMISIEI

din 12 mai 2015

de aprobare a substanței de bază hidroxid de calciu, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (1), în special articolul 23 alineatul (5) coroborat cu articolul 13 alineatul (2),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 23 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, Comisia a primit, la 19 septembrie 2012, o cerere din partea Grupului European al Federației Internaționale a Mișcărilor pentru Agricultură Ecologică (IFOAM – „International Federation of Organic Agriculture Movements”) pentru aprobarea hidroxidului de calciu ca substanță de bază. Cererea respectivă a fost însoțită de informațiile cerute la articolul 23 alineatul (3) al doilea paragraf.

(2)

Comisia a solicitat asistență științifică din partea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”). La 16 septembrie 2014, autoritatea a prezentat Comisiei un raport tehnic privind substanța respectivă (2). La 20 martie 2015, Comisia a prezentat Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale raportul de reexaminare (3) și proiectul prezentului regulament privind aprobarea hidroxidului de calciu.

(3)

Documentația furnizată de solicitant și rezultatele examinărilor efectuate de autoritate arată că hidroxidul de calciu îndeplinește criteriile unui produs alimentar, astfel cum este definit la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (4). În plus, substanța nu este folosită predominant în scopul protecției plantelor, dar este totuși utilă pentru protecția plantelor în compoziția unui produs constând în substanța respectivă și apă. Prin urmare, trebuie considerată substanță de bază.

(4)

Din examinările efectuate reiese că este de așteptat ca hidroxidul de calciu să îndeplinească, în general, cerințele prevăzute la articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, în special în ceea ce privește utilizările examinate și detaliate în raportul de reexaminare întocmit de Comisie. Prin urmare, este oportun să se aprobe hidroxidul de calciu ca substanță de bază.

(5)

Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, coroborat cu articolul 6 din respectivul regulament, și ținând cont de cunoștințele științifice și tehnice actuale, este necesar să se includă anumite condiții pentru aprobare care sunt detaliate în anexa I la prezentul regulament.

(6)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (5) ar trebui modificată în consecință.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Aprobarea unei substanțe de bază

Substanța hidroxid de calciu, astfel cum este specificată în anexa I, este aprobată ca substanță de bază sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute în anexa menționată anterior.

Articolul 2

Modificări ale Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011

Partea C din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 se modifică în conformitate cu anexa II la prezentul regulament.

Articolul 3

Intrarea în vigoare și data aplicării

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 iulie 2015.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 mai 2015.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)   JO L 309, 24.11.2009, p. 1.

(2)   Outcome of the consultation with Member States and EFSA on the basic substance application and its update on calcium hydroxide for use in plant protection against fungal diseases on pome fruit („Rezultatul consultării cu statele membre și EFSA privind cererea de aprobare ca substanță de bază a hidroxidului de calciu destinat protecției plantelor împotriva bolilor criptogamice ale fructelor sămânțoase și privind actualizarea acestei cereri”). EFSA supporting publication 2014:EN-655 [Materiale conexe ale Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) 2014:EN-655], 63 p.

(3)  http://ec.europa.eu/sanco_pesticides/public/?event=activesubstance.selection&language=EN

(4)  Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).

(5)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei din 25 mai 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește lista substanțelor active autorizate (JO L 153, 11.6.2011, p. 1).


ANEXA I

Denumire comună, numere de identificare

Denumire IUPAC

Puritate (1)

Data aprobării

Dispoziții specifice

Hidroxid de calciu

Nr. CAS 1305-62-0

Hidroxid de calciu

920 g/kg

Calitate alimentară

Următoarele impurități prezintă riscuri toxicologice și trebuie să nu depășească nivelurile de mai jos (exprimate în mg/kg din substanța uscată):

 

Bariu: 300 mg/kg

 

Fluorură: 50 mg/kg

 

Arsen: 3 mg/kg

 

Plumb: 2 mg/kg

1 iulie 2015

Hidroxidul de calciu trebuie să fie utilizat în conformitate cu condițiile specifice incluse în concluziile raportului de reexaminare privind hidroxidul de calciu (SANCO/10148/2015), în special în apendicele I și II, în forma finalizată în cadrul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale la 20 martie 2015.


(1)  Detalii suplimentare cu privire la identitatea, specificațiile și modul de utilizare a substanței de bază sunt prezentate în raportul de reexaminare.


ANEXA II

În partea C din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 se adaugă următoarea rubrică:

Număr

Denumire comună, numere de identificare

Denumire IUPAC

Puritate (*1)

Data aprobării

Dispoziții specifice

„4

Hidroxid de calciu

Nr. CAS 1305-62-0

Hidroxid de calciu

920 g/kg

Calitate alimentară

Următoarele impurități prezintă riscuri toxicologice și trebuie să nu depășească nivelurile de mai jos (exprimate în mg/kg din substanța uscată):

 

Bariu: 300 mg/kg

 

Fluorură: 50 mg/kg

 

Arsen: 3 mg/kg

 

Plumb: 2 mg/kg

1 iulie 2015

Hidroxidul de calciu trebuie să fie utilizat în conformitate cu condițiile specifice incluse în concluziile raportului de reexaminare privind hidroxidul de calciu (SANCO/10148/2015), în special în apendicele I și II, în forma finalizată în cadrul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale la 20 martie 2015.”


(*1)  Detalii suplimentare cu privire la identitatea, specificațiile și modul de utilizare a substanței de bază sunt prezentate în raportul de reexaminare.


13.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 120/10


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2015/763 AL COMISIEI

din 12 mai 2015

de instituire a unei taxe antidumping provizorii asupra importurilor de anumite produse laminate plate din oțeluri cu siliciu numite „magnetice” cu grăunți orientați, originare din Republica Populară Chineză, Japonia, Republica Coreea, Federația Rusă și Statele Unite ale Americii

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (1) (denumit în continuare „regulamentul de bază”), în special articolul 7 alineatul (4),

după consultarea statelor membre,

întrucât:

1.   PROCEDURA

1.1.   Deschiderea

(1)

La data de 14 august 2014, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a deschis o anchetă antidumping vizând importurile în Uniune de produse laminate plate din oțeluri cu siliciu numite „magnetice” cu grăunți orientați (denumite în continuare „GOES” – grain-oriented flat-rolled products of silicon-electrical steel) originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”), Japonia, Republica Coreea (denumită în continuare „Coreea”), Federația Rusă (denumită în continuare „Rusia”) și Statele Unite ale Americii (denumite în continuare „SUA”) (împreună, denumite în continuare „țările în cauză”), în temeiul articolului 5 din regulamentul de bază. Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2) (denumit în continuare „avizul de deschidere”).

(2)

Ancheta a fost inițiată în urma unei reclamații depuse la data de 30 iunie 2014 de Asociația Europeană a Oțelului (denumită în continuare „EUROFER” sau „reclamantul”) în numele unor producători care reprezintă peste 25 % din producția totală a Uniunii de GOES. În acest caz, toți producătorii cunoscuți din Uniune în timpul perioadei de anchetă au constituit în bloc „industria din Uniune”. Reclamația conținea dovezi prima facie care atestau existența dumpingului respectivului produs în cauză și prejudiciul important rezultat, care au fost suficiente pentru a justifica deschiderea anchetei.

(3)

La data de 16 februarie 2015, reclamantul a solicitat înregistrarea importurilor în temeiul articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază, pentru a permite colectarea retroactivă a taxelor în temeiul articolului 10 alineatul (4) din regulamentul de bază. O serie de părți interesate au susținut că, în acest caz, nu existau condiții de înregistrare și că perceperea retroactivă a taxelor ar afecta în mod grav interesele fabricanților de transformatoare din UE, fără a exista vreun beneficiu pentru industria din Uniune. La data de 14 aprilie 2015, reclamantul a informat Comisia că și-a retras cererea de înregistrare.

1.2.   Părțile interesate

(4)

Comisia a informat despre deschiderea anchetei reclamantul, producătorii-exportatori cunoscuți și autoritățile din țările în cauză, importatorii cunoscuți, furnizorii și utilizatorii, comercianții, precum și asociațiile cunoscute a fi implicate. În avizul de deschidere, Comisia a informat părțile interesate că a ales, în mod provizoriu, Republica Coreea ca țară terță cu economie de piață (denumită în continuare „țară analogă”) în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază și a invitat părțile să își prezinte observațiile cu privire la această alegere.

(5)

Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere în scris și de a solicita o audiere până la termenul stabilit în avizul de deschidere. O audiere a fost efectuată în cazul tuturor părților interesate care au solicitat-o și care au arătat că există motive speciale pentru care ar trebui să fie audiate.

1.3.   Constituirea eșantionului

(6)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea eșantiona importatori neafiliați și producători-exportatori din țările în cauză, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(7)

Constituirea eșantionului nu a fost necesară pentru producătorii din Uniune deoarece producătorii din Uniune cunoscuți (șase la număr) reprezintă 100 % din producția totală de produs similar din Uniune.

(a)   Constituirea eșantionului de importatori

(8)

Comisia a solicitat importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere pentru a decide dacă constituirea eșantionului era necesară și, în caz afirmativ, să constituie un eșantion.

(9)

Doi importatori neafiliați au furnizat informațiile solicitate și au acceptat să fie incluși în eșantion. Având în vedere numărul limitat de importatori cooperanți, Comisia a decis că nu era necesară constituirea eșantionului.

(b)   Constituirea eșantionului de producători-exportatori

(10)

Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori din țările în cauză să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere pentru a decide dacă constituirea eșantionului era necesară și, în caz afirmativ, să constituie un eșantion. În plus, Comisia a solicitat autorităților din țările în cauză să identifice și/sau să contacteze alți producători-exportatori, dacă exista vreunul, care ar fi putut fi interesați să participe la anchetă.

(11)

Șapte producători-exportatori sau grupuri de producători-exportatori, dintre care nu mai mult de două societăți din fiecare dintre țările în cauză, au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion. Având în vedere numărul mic de producători-exportatori cooperanți, Comisia a decis că nu era necesară constituirea eșantionului în ceea ce privește oricare dintre țările în cauză.

1.4.   Formulare de solicitare de aplicare a tratamentului corespunzător societăților care funcționează în condițiile economiei de piață

(12)

În sensul articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, Comisia a trimis autorităților și producătorilor-exportatori cooperanți din RPC formulare de solicitare de aplicare a tratamentului corespunzător societăților care funcționează în condițiile economiei de piață. Niciunul dintre producătorii-exportatori cooperanți nu a solicitat aplicarea tratamentului corespunzător societăților care funcționează în condițiile economiei de piață.

1.5.   Răspunsurile la chestionar

(13)

Comisia a trimis chestionare tuturor părților cunoscute a fi interesate, precum și tuturor celorlalte societăți care s-au făcut cunoscute în termenele stabilite în avizul de deschidere. Răspunsurile la chestionar au fost primite de la toți producătorii din Uniune cunoscuți (șase la număr), de la zece utilizatori și de la doi importatori neafiliați unui producător-exportator din țările în cauză. Doi producători-exportatori din RPC, un producător-exportator din Coreea, doi producători-exportatori din Japonia, un grup producător-exportator din Rusia și un producător-exportator din SUA au furnizat, de asemenea, răspunsuri la chestionar.

1.6.   Vizitele de verificare

(14)

Comisia a efectuat vizite de verificare în temeiul articolul 16 din regulamentul de bază la următoarele societăți:

Producători din Uniune:

ThyssenKrupp Electrical Steel UGO SAS, Isbergues, Franța

ThyssenKrupp Electrical Steel GmbH, Gelsenkirchen, Germania

Tata Steel UK Limited (Orb Electrical Steels), Newport, Regatul Unit (3)

Stalprodukt s.a., Bochnia, Polonia

ArcelorMittal Frýdek-Místek a.s., Frýdek-Místek; Republica Cehă

Importatori neafiliați din Uniune:

Hyundai Corporation Europe GmbH, Schwalbach am Taunus, Germania

Siecop Europe GmbH, Duisburg, Germania

Utilizatori din Uniune:

Siemens Aktiengesellschaft, Munhen, Germania

Legnano Teknoelectric Company S.p.A., San Giorgio su Legnano (MI), Italia

ABB AB, Córdoba, Spania

SGB-Smit Group, Regensburg, Germania

Končar – Distribution and Special Transformers, Inc., Zagreb, Croația

Alstom Grid UK Limited, Stafford, Regatul Unit

Producători-exportatori din țările în cauză:

Baoshan Iron & Steel Co., Ltd („Baosteel”), Shanghai, RPC

Wuhan Iron & Steel Co., Ltd, („WISCO”) Wuhan, RPC

JFE Steel Corporation, Tokyo, Japonia

Nippon Steel & Sumitomo Metal Corporation, Tokyo, Japonia

POSCO și societățile sale afiliate POSCO TMC, POSCO Koha și DWIC, Seul, Coreea de Sud

OJSC Novolipetsk Steel, Lipetsk și VIZ Steel, Ekaterinburg, Rusia (parte a grupului NLMK)

AK Steel Corporation, Ohio, SUA

Importator afiliat/comercianți:

Novex Trading (Swiss) S.A. (parte a grupului NLMK), Elveția

Wisco Europe, Germania

Baosteel Germany, Germania

Baosteel Italy, Italia

DWIC Germany (parte a grupului POSCO), Germania

DWIC Italy (parte a grupului POSCO), Italia

1.7.   Perioada de anchetă și perioada examinată

(15)

Ancheta vizând dumpingul și prejudiciul a cuprins perioada 1 iulie 2013-30 iunie 2014 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a cuprins perioada dintre 1 ianuarie 2011 și până la sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada luată în considerare”).

2.   PRODUSUL ÎN CAUZĂ ȘI PRODUSUL SIMILAR

2.1.   Produsul în cauză

(16)

Produsul în cauză este reprezentat de produse laminate plate din oțeluri cu siliciu numite „magnetice” cu grăunți orientați, cu o grosime mai mare de 0,16 mm, originare din RPC, Japonia, Coreea, Rusia și SUA, încadrate în prezent la codurile NC ex 7225 11 00 și ex 7226 11 00 (denumite în continuare „produsul în cauză”).

(17)

GOES sunt produse din rulouri de tolă laminată la cald din oțel aliat cu siliciu de diferite grosimi, ale căror structuri granulare sunt orientate uniform pentru a permite transmiterea unui câmp magnetic cu un înalt grad de eficiență. Ineficiențele în ceea ce privește conductivitatea sunt denumite „pierderi în miez”, care constituie principalul indicator al calității produsului și care se exprimă în W/kg. GOES pot fi produse ca GOES cu permeabilitate mare sau ca GOES obișnuite sau convenționale. Tipurile cu permeabilitate mare permit obținerea unor pierderi în miez mai mici, indiferent de grosimea tolei. În plus, tipurile cu permeabilitate mare pot fi produse ca domeniu rafinat („DR”) cu pierderi în miez chiar mai mici ca urmare a trasării unor linii subțiri pe suprafața oțelului.

(18)

În pofida diferențelor de permeabilitate, grosime și lărgime, toate tipurile de produse în cauză prezintă aceleași caracteristici fizice de bază și sunt destinate în esență acelorași utilizări de bază.

(19)

GOES sunt utilizate în principal în echipamente electrice unde fluxul magnetic poate fi constrâns să se alinieze în direcția „orientată”, cum ar fi situația în care energia electrică este transmisă pe distanțe mari. În consecință, produsul în cauză este utilizat ca material de bază în transformatoarele de putere și de distribuție.

(20)

GOES sunt, de asemenea, utilizate în reactoare de șuntare, care sunt utilizate în sistemele de transport de energie de înaltă tensiune pentru a stabiliza tensiunea în cursul variațiilor de sarcină. Produsul în cauză poate fi, de asemenea, utilizat în echipamente cu transformatoare mai mici, inclusiv dispozitive și echipamente aerospațiale, aeronautic și electronice. GOES pot fi, de asemenea, utilizate în generatoare mari, de înaltă performanță, atunci când concepția permite utilizarea eficientă a caracteristicilor magnetice direcționale.

(21)

GOES cu grosimea de 0,16 mm sau mai puțin nu fac parte din produsul în cauză. Aceste GOES subțiri sunt utilizate în mod obișnuit în industria aeronautică și în ingineria medicală. GOES subțiri sunt produse din tole GOES obișnuite din care învelișul de laminare este eliminat, iar tolele sunt rerulate, remaleabilizate și reînvelite. Potrivit reclamanților, din țările în cauză a fost importată în Uniune doar o cantitate foarte mică de GOES subțiri.

2.2.   Produsul similar

(22)

Ancheta a arătat faptul că următoarele produse au aceleași caracteristici fizice de bază și sunt destinate acelorași utilizări de bază:

(a)

produsul în cauză;

(b)

produsul fabricat și vândut pe piața internă din Rusia, Coreea, Japonia, RPC și SUA;

(c)

produsul fabricat și vândut în Uniune de industria din Uniune.

(23)

Prin urmare, Comisia a stabilit în mod provizoriu că aceste produse sunt produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

2.3.   Aserțiuni și clarificări referitoare la gama de produse care fac obiectul anchetei

(24)

Doi producători-exportatori au solicitat ca tolele de GOES decupate în forma dorită pentru a fi utilizate în transformatoare, denumite în industrie „laminate”, să fie excluse din gama de produse care fac obiectul anchetei. Ei au susținut că produsul în cauză este fabricat (și vândut) în rulouri sau bucăți drepte astfel cum a fost solicitat de către clienții lor, iar laminatele nu au aceste caracteristici.

(25)

Comisia a fost de acord că laminatele nu se încadrează în gama de produse care fac obiectul anchetei deoarece acestea au deja caracteristicile care le fac identificabile ca parte a unui transformator, cum ar fi forme, dimensiuni și orificii specifice. Ca atare, ele nu mai sunt simple produse laminate plate. De asemenea, aceste laminate se încadrează la un alt cod NC.

(26)

Trei producători-exportatori și un utilizator au susținut că o permeabilitate mare și/sau tipurile DR cu o pierdere în miez de 0,90 W/kg sau mai puțin ar trebui excluse din obiectul anchetei. Ei au afirmat că tipurile de produse cu cele mai mici pierderi în miez au proprietăți și utilizări finale care diferă semnificativ și, prin urmare, nu sunt cumpărate de către aceiași clienți și nu concurează cu alte tipuri de produs în cauză. Prin urmare, ar trebui efectuate două analize separate pentru prejudiciu, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii.

(27)

Cu toate acestea, produsul în cauză, indiferent de pierderea în miez, este fabricat din aceeași materie de bază, are aceleași caracteristici de bază și utilizări finale comparabile. În același timp, utilizatorii din Uniune cumpăra produsul în cauză cu o pierdere în miez de 0,90 W/kg sau mai puțin, precum și produsul în cauză care are o pierderi în miez mai mare de 0,90 W/kg. Prin urmare, aceste aserțiuni au fost respinse în mod provizoriu, fără a se aduce atingere examinărilor ulterioare menite a determina dacă anumite tipuri cu permeabilitate mare și/sau DR de o calitate deosebit de bună merită o analiză separată în etapa definitivă pe baza informațiilor suplimentare care urmează să fie transmise.

(28)

Un producător-exportator a susținut că produsul în cauză cu o lățime mai mare de 1 150 mm ar trebui să fie exclus din gama de produse care fac obiectul anchetei deoarece industria din Uniune nu a fost în măsură să fabrice produsul similar cu o lățime mai mare de 1 150 mm, în timp ce el putea. Aceste produse cu lățime mare sunt comandate în mod specific de unii clienți, deoarece ele contribuie la reducerea cantității de oțel pierdute atunci când se taie întregul rulou pe lungime pentru a îndeplini specificațiile clienților.

(29)

Această excludere de produs nu a fost acceptată. Faptul că produsul în cauză depășește cu puțin lățimea de 1 150 mm sau mai mare nu face ca aceste produse să fie distincte și să se situeze în afara obiectului anchetei. Mai degrabă, toate tipurile de produs în cauză au aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază și, în esență, au aceleași utilizări de bază în pofida diferențelor de lățime. În plus, limitarea obiectului anchetei la anumite lățimi ar permite producătorilor-exportatori să eludeze măsurile antidumping în vigoare.

(30)

În fine, un producător-exportator și Misiunea permanentă a Federației Ruse în Uniune au susținut că, pe de o parte, GOES exportat de primă alegere (cu planeitate mai mare și cu mai puține striuri de sudură) și, pe de altă parte, GOES exportate de a doua și a treia alegere (cu multiple defecte, îmbinări și lipsă de planeitate) nu sunt, în conformitate cu practica industriei ruse, interschimbabile în niciun fel (în ambele sensuri) și constituie produse diferite. Prin urmare, ei au susținut că materialele de a doua și a treia alegere să fie excluse din gama de produse care fac obiectul anchetei.

(31)

Descrierea actuală și codul NC al produsului în cauză includ efectiv o mare varietate de tipuri din perspectiva calității. Cu toate acestea, fabricarea unui produs de calitate inferioară atât în Uniune, cât și de către producătorii-exportatori este inerentă procesului de producție, iar tipurile de calitate inferioară sunt fabricate din același material de bază și cu aceleași echipamente de producție. Aceste tipuri, de o calitate relativ mai mică, sunt, de asemenea, vândute pe piața transformatoarelor și se încadrează pe deplin în gama de produse care face obiectul anchetei. Prin urmare, Comisia a respins în mod provizoriu și această cerere.

3.   DUMPINGUL

3.1.   Metodologia generală

(32)

Comisia stabilește la considerentele 33-43 de mai jos metodologia generală pe care a utilizat-o pentru calcularea dumpingului. Acolo unde este cazul, orice aspecte specifice unei țări sau societăți, care sunt relevante pentru aceste calcule, sunt abordate în secțiunile specifice țărilor, prezentate mai jos.

3.1.1.   Valoarea normală

(33)

Comisia a verificat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor pe piața internă pentru fiecare producător-exportator cooperant a fost reprezentativ, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările pe piața internă sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor pe piața internă de produs similar către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare producător-exportator reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor sale la export de produs în cauză în Uniune în cursul perioadei de anchetă.

(34)

Ulterior, Comisia a identificat tipurile de produs vândute pe piața internă care erau identice sau comparabile cu tipurile de produs vândute la export în Uniune și a examinat dacă vânzările pe piața internă ale fiecărui producător-exportator cooperant pentru fiecare tip de produs au fost reprezentative, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările interne ale unui tip de produs sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor pe piața internă pentru respectivul tip de produs către clienți independenți în cursul perioadei de anchetă reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export în Uniune ale tipului de produs identic sau comparabil.

(35)

În continuare, Comisia a stabilit proporția vânzărilor profitabile către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare tip de produs în cursul perioadei de anchetă, pentru a hotărî dacă să folosească prețul efectiv de vânzare pe piața internă pentru calcularea valorii normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(36)

Valoarea normală se bazează pe prețul efectiv de pe piața internă pentru fiecare tip de produs, indiferent dacă vânzările respective sunt sau nu profitabile, dacă:

(a)

volumul de vânzări ale tipului de produs, vândut la un preț de vânzare net egal sau mai mare decât costul de producție calculat, a reprezentat mai mult de 80 % din volumul total de vânzări ale tipului de produs respectiv; și

(b)

prețul de vânzare mediu ponderat al tipului de produs respectiv este egal sau mai mare decât costul de producție unitar.

(37)

În acest caz, valoarea normală este media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne ale respectivului tip de produs, în cursul perioadei de anchetă.

(38)

Valoarea normală se bazează pe prețul efectiv de pe piața internă pentru fiecare tip de produs doar pentru vânzările interne profitabile ale tipurilor de produs în cursul perioadei de anchetă, în cazul în care:

(a)

volumul vânzărilor profitabile ale tipului de produs reprezintă 80 % sau mai puțin din volumul total de vânzări de acest tip; sau

(b)

prețul mediu ponderat al acestui tip de produs este mai mic decât costul de producție unitar.

(39)

În cazul în care în cadrul operațiunilor comerciale normale nu au existat vânzări ale unui tip de produs al produsului similar sau ele au fost insuficiente sau în cazul în care un tip de produs nu a fost vândut în cantități reprezentative pe piața internă, Comisia a calculat valoarea normală în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) și alineatul (6) din regulamentul de bază.

(40)

Valoarea normală a fost construită prin adăugarea la costul mediu de producție al produsului similar al fiecărui producător-exportator care a cooperat în timpul perioadei de anchetă, a următoarelor:

(a)

media ponderată a costurilor de vânzare, a cheltuielilor generale și administrative suportate de către fiecare producător-exportator cooperant pentru vânzările interne de produs similar, în cadrul unor operațiuni comerciale normale, în decursul perioadei de anchetă; și

(b)

profitul mediu ponderat realizat de către fiecare producător-exportator cooperant pentru vânzările interne de produs similar, în cadrul unor operațiuni comerciale normale, în decursul perioadei de anchetă.

3.1.2.   Prețurile de export

(41)

Producătorii-exportatori au exportat în Uniune fie direct către clienți independenți, fie prin intermediul unor societăți afiliate care acționează ca importatori.

(42)

În cazul în care producătorul-exportator a exportat produsul în cauză direct către clienți independenți din Uniune, inclusiv prin societăți de tranzacționare, prețul de export a fost stabilit pe baza prețurilor plătite efectiv sau care urmează să fie plătite pentru produsul în cauză atunci când acesta este vândut la export în Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(43)

În cazul în care producătorii-exportatori au exportat produsul în cauză în Uniune prin intermediul unei societăți afiliate care acționează ca importator, prețul de export a fost construit pe baza prețului la care produsul importat a fost revândut pentru prima oară unor clienți independenți din Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Prețul de export a fost, de asemenea, în conformitate cu același articol, construit în cazul în care produsul în cauză nu a fost revândut în starea în care a fost importat. În astfel de cazuri, au fost efectuate ajustări ale prețului în funcție de toate costurile suportate între import și revânzare, incluzând costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale, precum și de profituri.

3.1.3.   Comparația

(44)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export ale producătorilor-exportatori pe baza prețului franco fabrică.

(45)

Atunci când se justifică prin necesitatea de a asigura o comparație justă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export în funcție de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea lor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

3.2.   Republica Coreea

(46)

Singurul producător-exportator din Coreea, POSCO, a cooperat pe deplin la ancheta Comisiei. POSCO a utilizat o rețea complexă de canale de vânzare pentru a vinde produsul în cauză în Uniune și pe piața sa internă.

3.2.1.   Valoarea normală

(47)

Valoarea normală pentru singurul producător-exportator a fost stabilită în conformitate cu metodologia generală descrisă în secțiunea 3.1.1 de mai sus. Drept rezultat, valoarea normală pentru majoritatea tipurilor de produs exportate în Uniune s-a bazat pe prețul intern. Valoarea normală pentru celelalte tipuri a fost calculată.

3.2.2.   Prețurile de export

(48)

Singurul producător-exportator a exportat în Uniune în mod direct; prin intermediul unor societăți de tranzacționare din Coreea; și prin intermediul unor societăți afiliate care acționau ca importatori situați în Uniune. Pentru exporturile respective realizate prin intermediul unor importatori din Uniune, prețul de export a fost construit în temeiul articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază.

(49)

Pentru celelalte, prețul de export a fost stabilit în conformitate cu metodologia generală descrisă în secțiunea 3.1.2 de mai sus.

(50)

Producătorul-exportator a susținut că el constituia o singură entitate economică împreună cu societățile sale de tranzacționare și cu societățile sale afiliate din Uniune și, prin urmare, pentru a stabili prețul de export, nu era necesară nicio ajustare în conformitate cu articolul 2 alineatul (9).

(51)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, atunci când există o asociere între producătorul-exportator și importatorii afiliați, prețul de export este considerat nefiabil. Nu există dispoziții în articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază care:

să diferențieze între diferitele tipuri de asociere;

să indice nivelul de control sau de integrare pentru aplicarea ajustărilor; sau

să împiedice aplicabilitatea unor astfel de ajustări în cazul în care există o singură entitate economică.

(52)

Prin urmare, este clar că forma de asociere nu poate avea niciun impact asupra aplicabilității ajustărilor care urmăresc ca prețurile de export să fie fiabile. Astfel de ajustări sunt obligatorii o dată ce prețul trebuie să fie construit.

(53)

Comisia a verificat dacă POSCO Germania și POSCO Italia au efectuat toate operațiunile care se efectuează în mod normal de către importatorii afiliați din Uniune. Nu se contestă faptul că POSCO Germania și POSCO Italia au acționat în calitate de importatori afiliați pentru producătorul-exportator coreean.

(54)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că a existat o asociere între producătorul-exportator și importatori și a aplicat ajustările prevăzute în funcție de toate costurile suportate între import și revânzare, precum și de profitul rezonabil, pentru a stabili un preț de export fiabil. Prin urmare, aserțiunea a fost respinsă.

3.2.3.   Comparația

(55)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export ale singurului producător-exportator pe baza prețului franco fabrică.

(56)

Atunci când se justifică prin necesitatea de a asigura o comparație justă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export în funcție de diferențele care afectează comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. S-au realizat ajustări în funcție de costurile de navlu, de manipulare, de ambalare, de credit și de taxele bancare.

(57)

Producătorul-exportator a solicitat, în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (d) punctul (i) din regulamentul de bază, efectuarea unei ajustări în funcție de nivelul de comercializare, argumentând că toate vânzările sale pe piața internă au fost realizate către utilizatorii finali, în timp ce toate vânzările sale la export în Uniune au fost realizate către comercianți afiliați sau neafiliați.

(58)

Totuși, producătorul-exportator nu a fost în măsură să demonstreze existența vreunei diferențe de preț consistente și distincte pentru diferitele niveluri de comercializare, nici pe piața internă, nici pe cele de export. Prin urmare, această solicitare nu a putut fi acceptată.

(59)

Ulterior, producătorul-exportator a solicitat efectuarea unei ajustări în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (d) punctul (ii) din regulamentul de bază. Comisia nu poate accepta nici această solicitare, întrucât exporturile în Uniune au fost realizate prin intermediul unor societăți afiliate, iar apoi la utilizatorii finali neafiliați, prin urmare, nivelul de comercializare pentru exporturi și vânzările pe piața internă erau același.

3.2.4.   Marjă de dumping

(60)

Pentru singurul producător-exportator, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) și alineatul (12) din regulamentul de bază.

(61)

Nivelul de cooperare în Coreea era mare deoarece importurile producătorului-exportator cooperant au reprezentat aproximativ 100 % din volumul total de exporturi în Uniune în cursul perioadei de anchetă. Din aceste motive, Comisia a stabilit marja de dumping pentru toată țara la același nivel cu cel al singurului producător-exportator cooperant.

(62)

Marjele de dumping provizorii, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, sunt după cum urmează:

Societate

Marja de dumping provizorie

POSCO

22,8 %

Toate celelalte societăți

22,8 %

3.3.   Republica Populară Chineză

(63)

Doi producători-exportatori, Baosteel și WISCO, au cooperat în cadrul anchetei, ceea ce reprezintă aproximativ 100 % din totalul exporturilor în UE. Ambele societăți au exportat în UE prin intermediul unor importatori afiliați din Uniune.

(64)

Niciunul dintre producătorii-exportatori cooperanți din RPC nu a solicitat aplicarea tratamentului corespunzător societăților care funcționează în condițiile economiei de piață. Prin urmare, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețului sau a valorii construite într-o țară terță cu economie de piață (denumită în continuare „țară analogă”), în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază.

3.3.1.   Țară analogă

(65)

În avizul de deschidere, Comisia a informat părțile interesate că a propus Republica Coreea ca țară analogă adecvată și le-a invitat să prezinte observații. Una dintre părți a afirmat că Republica Coreea nu ar constitui o țară analogă adecvată și au sugerat utilizarea în schimb a Rusiei.

(66)

Piața internă rusă este relativ închisă și este dominată de un singur grup producător. Cota de piață a importurilor este foarte mică (mai mică de 5 % în 2013), iar Rusia practică taxe la import în cazul GOES (5 %). În plus, tipul/calitatea GOES din Rusia nu sunt comparabile cu exporturile chineze de GOES în Uniune. Prin urmare, Rusia nu a fost considerată ca fiind o țară analogă adecvată.

(67)

Astfel cum s-a precizat în avizul de deschidere, Comisia a examinat, de asemenea, dacă oricare dintre celelalte țări în cauză sau orice alte țări terțe cu economie de piață în care se produce GOES, ar putea constitui o țară analogă corespunzătoare. În conformitate cu informațiile aflate la dispoziția Comisiei, singurele țări altele decât țările în cauză care produc GOES sunt Brazilia și India.

(68)

Atât Brazilia, cât și India, au numai câte un singur producător de GOES și fiecare dintre ele fabrică tipuri de produse care nu sunt comparabile cu tipurile produse și exportate de producătorii-exportatori cooperanți din RPC. În plus, ambele țări percep taxe la import în cazul GOES și, în mod special India, este în principal o țară importatoare cu producție internă neglijabilă. Prin urmare, nici Brazilia, nici India, nu a fost considerată ca fiind o țară analogă adecvată.

(69)

În ceea ce privește Japonia și SUA, examinarea a arătat că ambele piețe sunt dominate de doi producători interni și importă cantități mici. Prin urmare, atât piața internă din Japonia, cât și cea din SUA, pot fi considerate relativ închise pentru concurență.

(70)

În ceea ce privește Coreea, piața internă de GOES este relativ deschisă, importurile având o cotă de piață semnificativă (peste 20 % în 2013). Producătorul coreean este un mare producător cu valori mari ale vânzărilor pe piața internă și la export. El produce tipuri de produse care sunt similare celor exportate în Uniune de către producătorii chinezi. Nu există taxe vamale asupra importurilor de GOES din Uniune, China și Japonia.

(71)

Comisia a concluzionat, în această etapă a procedurii, că Republica Coreea este cea mai adecvată țară analogă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază.

3.3.2.   Valoarea normală

(72)

Astfel cum s-a menționat mai sus (considerentul 64), valoarea normală pentru cei doi producători-exportatori din RPC a fost stabilită pe baza prețului sau a valorii normale construite în țara analogă, în acest caz Coreea, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază.

3.3.3.   Prețurile de export

(73)

Producătorii-exportatori au exportat în Uniune prin intermediul unor comercianți și importatori situați atât în RPC, cât și în Uniune.

(74)

Prin urmare, prețul de export a fost stabilit pe baza prețului la care produsul importat a fost revândut pentru prima oară unor clienți independenți din Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. În acest caz, au fost efectuate ajustări ale prețului în funcție de toate costurile suportate între import și revânzare, incluzând costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale, precum și de profitul unui importator neafiliat.

3.3.4.   Comparația

(75)

Comisia a comparat valoarea normală, astfel cum a fost stabilită în țara analogă, cu prețul de export al producătorilor-exportatori din RPC pe baza prețului franco fabrică.

(76)

Pentru unul dintre producătorii-exportatori, un tip de produs nu a putut fi echivalat cu tipurile de produse fabricate de producătorul coreean. Acest fapt s-a datorat pierderii în miez pentru respectivul tip de produs. În acest caz, prețul de export a fost comparat cu valoarea normală a tipului de produs care era cel mai asemănător, care avea toate caracteristicile, dar cu cea mai apropiată posibil pierdere în miez.

(77)

Atunci când se justifică prin necesitatea de a asigura o comparație justă, în temeiul articolului 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export în funcție de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea acestora. S-au efectuat ajustări în funcție de costurile de transport, de credit, de cheltuielile de manipulare și încărcare, de ambalare și de taxele bancare.

(78)

Valoarea normală a fost ajustată pentru a se asigura că aceasta a fost exprimată la același nivel de impozitare ca și prețul de export, întrucât o parte a TVA percepută pentru exportul de GOES din RPC nu a fost rambursată societăților în cauză în cursul PA.

3.3.5.   Marjele de dumping

(79)

Pentru fiecare dintre producătorii-exportatori cooperanți, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar din țara analogă cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) și alineatul (12) din regulamentul de bază.

(80)

Pe baza răspunsurilor lor la chestionar, Comisia a stabilit că cele două societăți erau afiliate prin faptul că aveau proprietari comuni.

(81)

Prin urmare, a fost stabilită o singură marjă de dumping pentru cele două societăți, pe baza mediei ponderate a marjelor lor de dumping individuale.

(82)

Nivelul de cooperare este mare deoarece importurile producătorilor-exportatori cooperanți au reprezentat 100 % din volumul total de exporturi din China în Uniune în cursul perioadei de anchetă. Pe această bază, Comisia a specificat marja de dumping pentru întreaga țară la nivelul marjei de dumping stabilite pentru cei doi producători-exportatori cooperanți. Marjele de dumping provizorii, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, sunt după cum urmează:

Societate

Marja de dumping provizorie

Baoshan Iron & Steel Co., Ltd și Wuhan Iron and Steel Company Limited

28,7 %

Toate celelalte societăți

28,7 %

3.4.   Japonia

(83)

În perioada de anchetă, în Japonia, existau doi producători-exportatori, JFE Steel Corporation și Nippon Steel & Sumitomo Metal One Corporation. Cei doi producători-exportatori au cooperat. Vânzările pe piața Uniunii ale unui producător-exportator au fost efectuate prin intermediul unui comerciant din Japonia. Celălalt producător-exportator a exportat în Uniune în principal rulouri neprelucrate (netăiate longitudinal), care au fost prelucrate ulterior (tăiere longitudinală) de către afiliatul său din Uniune. Același producător-exportator a importat, de asemenea, produsul în cauză prin intermediul unui importator afiliat din Uniune. Pe piața internă, ambii producători-exportatori au vândut produsul în cauză atât direct, cât și prin intermediul unor comercianți afiliați și neafiliați.

3.4.1.   Valoarea normală

(84)

Pe baza metodologiei generale descrise în secțiunea 3.1.1 de mai sus, Comisia a stabilit că, pentru unul dintre producătorii-exportatori, niciunul dintre tipurile de produs vândute pe piața internă nu a fost reprezentativ în sensul articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Prin urmare, pentru acest producător-exportator, valoarea normală a fost determinată pentru toate tipurile de produs.

(85)

Pentru celălalt producător-exportator, Comisia a stabilit că mai mult de jumătate dintre tipurile de produse vândute la export în Uniune ar putea fi comparate cu vânzările reprezentative pe piața internă ale acestor tipuri de produse. Prin urmare, pentru aceste tipuri de produse, prețul de vânzare efectiv a fost utilizat pentru calculul valorii normale, în conformitate cu metodologia generală Pentru celelalte tipuri de produs, a fost stabilită valoarea normală.

3.4.2.   Prețurile de export

(86)

Unul dintre producătorii-exportatori a vândut produsul în cauză la export în Uniune prin intermediul unui comerciant neafiliat din Japonia. Prin urmare, prețul de export a fost stabilit pe baza prețurilor de export plătite efectiv sau care urmează să fie plătite, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază. Datele verificate privind acest comerciant neafiliat au fost utilizate pentru a stabili valoarea CIF a exporturilor.

(87)

Celălalt producător-exportator a vândut produsul în cauză prin intermediul unor comercianți afiliați din Uniune. Totuși, majoritatea tipurilor de produse nu era revândută în condițiile în care acestea erau importate, deoarece ele erau prelucrate ulterior (tăiere longitudinală) de către o parte afiliată. Prin urmare, Comisia a stabilit prețul de export al rulourilor neprelucrate (netăiate longitudinal) în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, prin ajustarea prețului la care a fost revândut prima dată produsul importat unor clienților neafiliați din Uniune în funcție de toate costurile suportate între import și revânzare, incluzând costurile de prelucrare în Uniune, ajustate corespunzător în funcție de pierderea de greutate cauzată de operațiunea de tăiere longitudinală, de costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale, precum și de profit, pentru a aduce prețul înapoi la prețul unui rulou neprelucrat (netăiat longitudinal). Nivelul de profit al unui importator neafiliat a fost utilizat în absența oricărui alt reper rezonabil.

(88)

Pentru tipurile de produse vândute în starea în care au fost importate prin intermediul unui importator afiliat, adică produse care nu au fost prelucrate suplimentar în Uniune, prețul de export a fost stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază prin ajustarea prețului la care a fost revândut prima dată produsul importat unor clienți neafiliați din Uniune în funcție de toate costurile suportate între import și revânzare, incluzând costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale, precum și de profitul unui importator neafiliat.

3.4.3.   Comparația

(89)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export ale producătorilor-exportatori pe baza prețului franco fabrică.

(90)

Atunci când se justifică prin necesitatea de a asigura o comparație justă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export în funcție de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea lor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. S-au efectuat ajustări în funcție de comisioane, de costurile de navlu, de costurile de credit, de taxele bancare, de cheltuielile de manipulare și de încărcare și de costurile de ambalare.

(91)

Producătorul-exportator a solicitat, în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (d) punctul (i) din regulamentul de bază, efectuarea unei ajustări în funcție de nivelul de comercializare, argumentând că aproape toate vânzările sale pe piața internă au fost realizate către utilizatorii finali, în timp ce jumătate dintre vânzările sale la export în Uniune au fost realizate către societăți de tranzacționare afiliate sau neafiliate.

(92)

Comisia a constatat că această solicitare nu a fost susținută cu probe suficiente. Prin urmare, această solicitare a fost respinsă.

3.4.4.   Marjele de dumping

(93)

Pentru producătorii-exportatori cooperanți, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) și alineatul (12) din regulamentul de bază.

(94)

Nivelul de cooperare a fost mare deoarece importurile producătorilor-exportatori cooperanți au reprezentat 100 % din volumul total de exporturi din Japonia în Uniune în cursul perioadei de anchetă. Din aceste motive, Comisia a decis să stabilească marja de dumping pentru toată țara la nivelul societății cooperante cu cea mai mare marjă de dumping.

(95)

Marjele de dumping provizorii, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, sunt după cum urmează:

Societate

Marja de dumping provizorie

JFE Steel Corporation

47,1 %

Nippon Steel & Sumitomo Metal One Corporation

52,2 %

Toate celelalte societăți

52,2 %

3.5.   Federația Rusă

(96)

Ancheta a arătat că numai Grupul NLMK a fabricat produsul în cauză în Rusia. Cei doi producători-exportatori din grup, OJSC Novolipetsk Steel și VIZ Steel, au cooperat. Vânzările pe piața Uniunii au fost, toate, efectuate prin intermediul unui comerciant afiliat din Elveția. Vânzările pe piața internă au fost efectuate direct către părți independente.

(97)

Deoarece datele au fost furnizate separat pentru producătorii-exportatorii menționați anterior, calculele dumpingului au fost efectuate pentru fiecare societate și apoi a fost calculată o marjă medie ponderată pentru întregul grup.

3.5.1.   Valoarea normală

(98)

Comisia a stabilit că cel mai mare tip de produs vândut la export în Uniune ar putea fi comparat cu vânzările interne reprezentative de acest tip de produs și că aceste vânzări pe piața internă au fost realizate în cursul operațiunilor comerciale obișnuite. Prin urmare, pentru acest tip de produs, prețul de vânzare efectiv pe piața internă a fost utilizat pentru calculul valorii normale, în conformitate cu metodologia generală descrisă mai sus în secțiunea 3.1.1. Pentru celelalte tipuri de produs, a fost stabilită valoarea normală.

(99)

Producătorii ruși sunt societăți integrate, chiar în măsura în care societățile grupului au extras și au livrat minereu de fier și alte materii prime societăților grupului care produc GOES. Grupul producător-exportator a susținut că articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază nu ar trebui să fie utilizat pentru efectuarea unor ajustări în funcție de costurile de producție deoarece vânzările pe piața internă ale acestor materii prime au fost efectuate la prețurile pieței. S-a decis în mod provizoriu că nu ar trebui efectuată nicio ajustare, întrucât vânzările de aceste materii prime în cadrul grupului au fost efectuate la prețuri similare cu cele vândute pe plan extern.

3.5.2.   Prețurile de export

(100)

Întrucât ambii producători-exportatori au exportat produsul în cauză în Uniune prin intermediul unei societăți afiliate care acționează ca importator, prețul de export a fost stabilit pe baza prețului la care produsul importat a fost revândut pentru prima oară unor clienți independenți din Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. În acest caz, au fost efectuate ajustări ale prețului în funcție de toate costurile suportate între import și revânzare, incluzând costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale, precum și de profitul unui importator neafiliat.

3.5.3.   Comparația

(101)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export ale celor doi producători-exportatori afiliați pe baza prețului franco fabrică.

(102)

Atunci când se justifică prin necesitatea de a asigura o comparație justă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export în funcție de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea lor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. S-au efectuat ajustări în funcție de costurile de transport, de asigurare, de credit, precum și de comisioane.

3.5.4.   Marjele de dumping

(103)

Pentru cei doi producători-exportatori afiliați, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) și alineatul (12) din regulamentul de bază. Calculele dumpingului pentru cei doi producători-exportatori afiliați au fost consolidate în acest stadiu pentru a calcula o marjă medie ponderată pentru grupul NLMK.

(104)

Nivelul de cooperare în Rusia este mare deoarece importurile producătorilor-exportatori cooperanți au reprezentat 100 % din volumul total de exporturi în Uniune în cursul perioadei investigate. Din aceste motive, Comisia a decis să utilizeze ca bază pentru marja de dumping pentru toată țara nivelul grupului NLMK.

(105)

Marjele de dumping provizorii, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, sunt după cum urmează:

Societate

Marja de dumping provizorie

Grupul NLMK

29,0 %

Toate celelalte societăți

29,0 %

3.6.   Statele Unite ale Americii

(106)

Unicul producător-exportator cooperant a vândut produsul în cauză pe piața Uniunii prin intermediul unui importator afiliat din Țările de Jos. Vânzările pe piața internă au fost efectuate direct către părți independente.

3.6.1.   Valoarea normală

(107)

Pe baza metodologiei generale descrise în secțiunea 3.1.1, Comisia a stabilit că majoritatea tipurilor de produse vândute de către producătorul-exportator cooperant din SUA pe piața internă nu erau identice sau comparabile cu cele vândute la export și, prin urmare, s-a constatat că nu sunt reprezentative în sensul articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Pentru aceste tipuri de produse, valoarea normală a fost construită în conformitate cu metodologia generală. Pentru celelalte tipuri de produs, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețurilor practicate pe piața internă.

3.6.2.   Prețurile de export

(108)

Unicul producător-exportator cooperant a exportat în Uniune prin intermediul unui importator afiliat din UE.

(109)

O mică proporție dintre tipurile de produse nu este revândută în condițiile în care acestea sunt importate, deoarece ele sunt prelucrate ulterior (tăiere longitudinală) în UE. Întrucât valoarea CIF a exporturilor declarată la frontiera Uniunii pentru aceste vânzări este valoarea rulourilor neprelucrate (netăiate longitudinal), Comisia a stabilit prețul de export al rulourilor neprelucrate (netăiate longitudinal) ale exporturilor în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază.

(110)

Aceasta a fost realizată prin ajustarea prețului la care a fost revândut prima dată produsul importat unor clienți independenți din Uniune în funcție de toate costurile suportate între import și revânzare, incluzând costurile de prelucrare în Uniune, ajustate corespunzător pentru pierderea de greutate, de costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale, precum și de profit, pentru a aduce prețul înapoi la prețul unui rulou neprelucrat (netăiat longitudinal). Nivelul de profit al unui importator neafiliat a fost utilizat în absența oricărui alt reper rezonabil.

(111)

Pentru vânzările de produse care nu au fost prelucrate ulterior, prețul de export a fost stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, prin ajustarea prețului la care a fost revândut prima dată produsul importat clienților independenți din Uniune în funcție de toate costurile suportate între import și revânzare, incluzând costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale, precum și de profitul unui importator neafiliat.

3.6.3.   Comparația

(112)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export ale singurului producător-exportator pe baza prețului franco fabrică.

(113)

Atunci când se justifică prin necesitatea de a asigura o comparație justă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export în funcție de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea lor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. S-au realizat ajustări în funcție de costurile de navlu, de manipulare, de ambalare, de credit și cele ulterioare vânzărilor.

3.6.4.   Marjă de dumping

(114)

Pentru singurul producător-exportator, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) și alineatul (12) din regulamentul de bază.

(115)

Nivelul de cooperare a fost mare. Prin urmare, Comisia a decis să utilizeze ca bază pentru marja de dumping pentru toată țara nivelul singurului producător-exportator.

(116)

Marjele de dumping provizorii, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, sunt după cum urmează:

Societate

Marja de dumping provizorie

AK Steel

60,1 %

Toate celelalte societăți

60,1 %

4.   PREJUDICIUL

4.1.   Definiția industriei din Uniune și a producției Uniunii

(117)

În cadrul Uniunii, șase societăți fabrică produsul în cauză. Pe baza informațiilor disponibile furnizate de reclamant, nu există alți producători din Uniune de produs în cauză. Prin urmare, acești șase producători constituie „industria din Uniune” în sensul articolul 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(118)

Producția totală a Uniunii în cursul perioadei de anchetă a fost stabilită la aproximativ 340 000 de tone. Comisia a stabilit valoarea pe baza tuturor informațiile disponibile cu privire la industria din Uniune, precum informațiile de la reclamant și cele de la toți producătorii cunoscuți din Uniune. Cei șase producători cunoscuți din Uniune reprezintă 100 % din producția totală a produsului similar în Uniune.

4.2.   Consumul Uniunii

(119)

Comisia a stabilit consumul Uniunii pe baza vânzărilor pe piața Uniunii (a) ale tuturor producătorilor cunoscuți din Uniune (b) ale importurilor în Uniune provenind din toate țările terțe, astfel cum au fost raportate de Eurostat și, de asemenea, având în vedere datele transmise de producătorii care au cooperat din țările în cauză.

(120)

În ceea ce privește Japonia, o mare parte a importurilor de produs în cauză japonez în Țările de Jos au fost raportate în cadrul unui cod NC confidențial pe parcursul perioadei luate în considerare (4). Din acest motiv, în tabelul de mai jos privind consumul Uniunii și în celelalte tabele relevante care conțin date despre volumul și valoarea importurilor se prezintă intervale.

(121)

Pe această bază, consumul Uniunii a evoluat astfel:

Consumul Uniunii (tone metrice)

 

2011

2012

2013

PA

Consumul total al Uniunii

353 000 -368 000

346 000 -361 000

316 000 -331 000

313 000 -328 000

Indice

100

98

90

89

Sursă: Răspunsuri verificate la chestionar, informații conținute în reclamație, Eurostat și Eurofer.

(122)

Comisia a obținut date pentru întreaga activitate privind produsul în cauză și a stabilit dacă producția a fost destinată utilizării captive sau pieței libere. Comisia a constatat că doar o mică parte (aproximativ 0,4 % din consumul total) a producției producătorilor din Uniune a fost destinată utilizării captive. Această parte a fost adesea pur și simplu transferată și/sau livrată la prețuri de transfer în cadrul aceleiași societăți sau grupuri de societăți, în vederea prelucrării ulterioare în aval. Având în vedere dimensiunea pieței captive, aceasta nu afectează situația prejudiciului.

(123)

De la începutul anului 2003, a existat o creștere fără precedent a cererii de transformatoare, conducând la o creștere corespunzătoare a cererii de produs în cauză și la creșterea prețurilor. Acest fapt a dus la o capacitate adăugată semnificativă a producătorilor de transformatoare și de GOES la nivel mondial, începând cu 2003/2004. Cu toate acestea, cu o ușoară întârziere și, în mod cert, începând cu anul 2011, piața globală (inclusiv Uniunea) a început să se confrunte cu o scădere semnificativă a consumului, care afecta și industria transformatoarelor.

(124)

În cursul perioadei luate în considerare, consumul Uniunii a scăzut cu aproximativ 11 %. Scăderea consumului a fost cauzată în principal de o diminuare a cererii industriei din aval și anume a producătorilor de transformatoare.

4.3.   Importurile provenite din țările în cauză

4.3.1.   Evaluare cumulativă a efectelor importurilor provenite din țările în cauză

(125)

Comisia a examinat dacă importurile de produs în cauză originare din țările în cauză ar trebui să fie evaluate cumulativ, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(126)

Marjele de dumping stabilite în raport cu importurile provenite din RPC, Japonia, Coreea, Rusia și SUA erau, toate, superioare pragului de minimis stabilit la articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(127)

Volumul importurilor provenite din fiecare dintre țările în cauză nu era neglijabil în sensul articolul 5 alineatul (7) din regulamentul de bază.

(128)

Condițiile de concurență între importurile care reprezintă dumping provenite din țările în cauză și produsul similar au fost, de asemenea, similare.

(129)

Produsele importate au concurat între ele, precum și cu produsul în cauză fabricat în Uniune, deoarece ele sunt vândute unor categorii similare de consumatori finali.

(130)

Prin urmare, toate criteriile stipulate la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază au fost întrunite, iar importurile din țările în cauză au fost examinate cumulativ în scopul stabilirii prejudiciului.

(131)

Producătorii-exportatori din SUA și Japonia au contestat caracterul adecvat al unei evaluări cumulative. Ei au afirmat că importurile lor au scăzut în cursul perioadei luate în considerare și că ei nu au subcotat prețurile producătorilor din Uniune.

(132)

În pofida scăderii importurilor din Japonia și SUA în cursul perioadei luate în considerare, aceste importuri care reprezintă dumping au contribuit, de asemenea, la presiunea exercitată asupra prețurilor produsului în cauză pe piața UE. Importurile lor reprezintă dumping, iar produsele lor sunt, în mod clar, în concurență directă cu produsele din Uniune și cu produse ale altor producători-exportatori. Condițiile pentru aplicarea unei evaluări cumulative a efectelor importurilor din cele cinci țări în cauză sunt, în continuare, întrunite. GOES de toate tipurile, inclusiv tipurile vândute de producătorii-exportatori americani și japonezi, sunt vândute pentru utilizarea în producția de miezuri de transformatoare și sunt vândute către același grup, relativ restrâns, de clienți. Prin urmare, Comisia a respins în mod provizoriu aceste argumente.

4.3.2.   Volumul și cota de piață a importurilor provenite din țările în cauză

(133)

Comisia a stabilit volumul importurilor pe baza datelor de la Eurostat și a datelor transmise de producătorii cooperanți din țările în cauză. Cota de piață a importurilor a fost stabilită pe baza datelor de la Eurostat.

(134)

Astfel cum a fost deja menționat, o mare parte a importurilor de produs în cauză japonez în Țările de Jos au fost raportate în cadrul unui cod NC confidențial pe parcursul perioadei luate în considerare. Din acest motiv, în tabelul de mai jos cuprinzând date despre importurile din țările în cauză se prezintă intervale.

(135)

Importurile în Uniune din țările în cauză au evoluat după cum urmează:

Volumul importului (tone metrice) și cota de piață

 

2011

2012

2013

PA

Volumul importurilor din țările în cauză

153 000 -168 000

158 000 -173 000

135 000 -150 000

139 000 -154 000

Indice

100

103

89

91

Cota de piață

40,2 %-46,9 %

42,3 %-49,4 %

39,9 %-46,5 %

41,8 %-48,3 %

Indice

100

105

99

103

Sursă: Eurostat și producători-exportatori cooperanți.

(136)

Tabelul de mai sus arată că, în cifre absolute, importurile din țările în cauză au scăzut ușor în perioada luată în considerare. Cu toate acestea, cota totală de piață a importurilor care reprezintă dumping în Uniune a crescut cu aproximativ trei puncte procentuale în cursul perioadei luate în considerare.

4.3.3.   Prețurile importurilor provenite din țările în cauză și subcotarea prețurilor

(137)

Comisia a stabilit prețurile importurilor pe baza datelor de la Eurostat și a datelor transmise de producătorii cooperanți din țările în cauză.

(138)

Prețul mediu ponderat al importurilor în Uniune provenite din țările în cauză au evoluat după cum urmează:

Prețuri de import (EUR/tonă metrică)

 

2011

2012

2013

PA

RPC

1 798

1 967

1 530

1 357

Indice

100

109

85

75

Japonia

1 964

1 914

1 536

1 353

Indice

100

97

78

69

Coreea

2 033

1 814

1 434

1 353

Indice

100

89

71

67

Rusia

1 493

1 377

1 137

1 055

Indice

100

92

76

71

SUA

2 024

2 014

1 741

1 604

Indice

100

100

86

79

Prețul mediu al importurilor care au făcut obiectul unui dumping (per unitate)

1 813

1 746

1 397

1 263

Indice

100

96

77

70

Sursă: Eurostat și producători-exportatori cooperanți.

(139)

Prețurile medii ale importurilor care reprezintă dumping au scăzut de la 1 813 EUR/tonă în 2011 la 1 263 EUR/tonă în cursul perioadei de anchetă. În cursul perioadei luate în considerare, scăderea prețului unitar mediu al importurilor care reprezintă dumping a fost de aproximativ 30 %.

(140)

Comisia a evaluat subcotarea prețurilor pe parcursul perioadei de anchetă comparând:

(a)

prețurile de vânzare medii ponderate per tip de produs practicate de către cei șase producători din Uniune, percepute de la clienți neafiliați de pe piața Uniunii, ajustate la nivelul franco fabrică; și

(b)

prețurile medii ponderate corespunzătoare per tip de produs pentru importurile producătorilor cooperanți din țările în cauză către primul client independent de pe piața Uniunii, stabilite pe baza de cost, asigurare și navlu (CIF), cu ajustări corespunzătoare în funcție de costurile ulterioare importului.

(141)

Compararea prețurilor a fost realizată per tip de produs pentru tranzacții la același nivel de comercializare, ajustate în mod adecvat acolo unde a fost necesar, și după deducerea rabaturilor și a reducerilor. Rezultatul comparației a fost exprimat ca procent din cifra de afaceri a producătorilor din Uniune în cursul perioadei de anchetă.

(142)

În pofida scăderii prețurilor, în medie, producătorii-exportatori nu au subcotat prețurile practicate de industria din Uniune. În general, prețurile practicate de industria din Uniune au fost destul de similare sau ușor mai mari. Rezultatul comparației a arătat, în general, absența subcotării. S-a constatat că doar un singur producător-exportator japonez a subcotat prețurile industriei din Uniune, cu 0,50 %.

(143)

Totuși, absența subcotării nu înseamnă că prețurile de export nu ar fi putut cauza prejudicii. Prețurile industriei din Uniune au fost rezultatul unei importante scăderi a prețurilor exercitate de importurile care reprezintă dumping care aveau prețuri mici. Ca urmare a supracapacității de pe piața mondială determinate de expansiunea economică din cursul anilor 2003-2010, în timpul perioadei luate în considerare a început o intensă concurență la nivelul prețurilor între Uniune și producătorii-exportatori.

(144)

Strategii agresive de stabilire a prețurilor vizau în special piața Uniunii, acestea putând fi menținute mai mult timp de producătorii-exportatori decât de producătorii din Uniune, din următoarele motive: În primul rând, cota de piață a producătorilor-exportatori pe piața lor internă este mult mai mare decât cota de piață a producătorilor din Uniune în Uniune. Piața Uniunii este o piață deschisă, în timp ce, după cum se menționează în secțiunea 3.3.1 de mai sus, „Țară analogă”, alți concurenți, inclusiv producătorii din Uniune, nu pot pătrunde cu ușurință pe piețele interne ale producătorilor-exportatori din țările în cauză. În al doilea rând, majoritatea producătorilor-exportatori au profituri mari pe piețele lor interne, ceea ce le asigură o marjă confortabilă de a vinde la prețuri de dumping, chiar și în pierdere, pe piața UE. În particular, producătorii-exportatori din Japonia și SUA vând în pierdere pe piața Uniunii. În cursul perioadei luate în considerare, producătorii din Uniune au suferit pierderi atât pe piața UE, cât și în afara UE.

(145)

În aceste condiții, răspunsul la întrebarea dacă producătorii-exportatori vând sau nu la prețuri care deja semnifică pierderi pentru industria din Uniune nu este decisiv. Mai degrabă, elementul decisiv pentru determinarea prejudiciului este faptul că producătorii din Uniune nu au avut altă opțiune decât să vândă sub costuri pentru a își apăra cota de piață și pentru a susține un nivel de producție economică din cauza presiunii severe exercitate asupra prețurilor de vânzare practicate de ei.

(146)

Producătorul-exportator rus a susținut că ar trebui efectuată o ajustare în funcție de diferențele de calitate dintre produsul în cauză fabricat și vândut de către acest producător-exportator și produsul similar produs de industria din Uniune. Această afirmație se bazează pe faptul că, pentru același tip, calitatea produsului în cauză fabricat de acest producător-exportator ar fi considerabil inferioară față de cea a produsului industriei din Uniune.

(147)

Această afirmație nu a fost susținută cu probe și, de fapt, nu există dovezi la dosar că, pentru același tip de produs, ar exista o diferență de calitate între exporturile rusești și producția din Uniune. Prin urmare, afirmația a fost în mod provizoriu respinsă. Cu toate acestea, în ceea ce privește compararea echitabilă a tipurilor de produs s-a acceptat în mod provizoriu că produsul în cauză din Rusia de „a doua și a treia calitate” nu ar trebui comparat cu produsele industriei din Uniune de „prima și a doua calitate”.

(148)

O altă afirmație se referea la nivelul de comercializare. S-a susținut că o diferență a nivelului de comercializare ar fi justificat o ajustare și că NLMK vinde exclusiv prin intermediul unui comerciant, în timp ce societățile din UE vând și în mod direct utilizatorilor finali. Totuși, această afirmație a fost, de asemenea, în mod provizoriu respinsă, deoarece ancheta nu a demonstrat că această diferență de nivel de comercializare ar fi avut vreun impact asupra prețurilor. În particular, nu s-a demonstrat că există o diferență constantă și distinctă de prețuri între nivelurile de comercializare menționate mai sus.

4.4.   Situația economică a industriei din Uniune

4.4.1.   Observații generale

(149)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea impactului importurilor care reprezintă dumping asupra industriei din Uniune a inclus o evaluare a tuturor indicilor economici care influențează situația industriei din Uniune pe parcursul perioadei luate în considerare. Pentru stabilirea prejudiciului, Comisia nu a făcut distincție între indicatori macroeconomici și indicatori microeconomici care să reflecte prejudiciul, deoarece toți producătorii cunoscuți din Uniune constituie „industria din Uniune” în sensul articolul 4 alineatul (1) din regulamentul de bază. Comisia a evaluat indicatorii prejudiciului pe baza datelor conținute în răspunsurile la chestionar de la toți producătorii cunoscuți din Uniune și a datelor culese de la reclamant.

4.4.1.1.   Producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție

(150)

Producția totală, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție din Uniune au evoluat în perioada luată în considerare după cum urmează:

Producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție

 

2011

2012

2013

PA

Volumul producției (tone metrice)

410 695

385 086

334 659

340 213

Indice

100

94

81

83

Capacitatea producției (tone metrice)

486 600

491 600

491 750

492 650

Indice

100

101

101

101

Utilizarea capacității

84 %

78 %

68 %

69 %

Sursă: Răspunsuri verificate la chestionare.

(151)

În ansamblul perioadei luate în considerare, volumul producției industriei din Uniune a scăzut cu 17,2 %.

(152)

Cifrele raportate privind capacitatea se referă la capacitatea tehnică, ceea ce implică faptul că au fost luate în considerare ajustări, considerate ca fiind standarde de către industrie, în funcție de perioada de înființare, de întreținere, de obstrucționări și de alte impedimente. Capacitatea a crescut ușor în cursul perioadei luate în considerare.

(153)

Unii producători din Uniune au făcut investiții în timpul perioadei luate în considerare pentru a-și moderniza echipamentele lor de producție existente, cu scopul de a produce în mod proporțional mai mult tipuri cu permeabilitate mare decât tipuri convenționale. Totuși, acest fapt nu a afectat capacitatea de producție în cursul perioadei luate în considerare.

(154)

Diminuarea ratei de utilizare a capacității a rezultat dintr-o ușoară creștere a capacității de producție, combinată cu o scădere a volumului producției. Scăderea a fost de 15 puncte procentuale în cursul perioadei luate în considerare.

4.4.1.2.   Volumul vânzărilor și cota de piață

(155)

În ceea ce privește Japonia, o mare parte a importurilor de produs în cauză japonez în Țările de Jos au fost raportate în cadrul unui cod NC confidențial pe parcursul perioadei luate în considerare. Din acest motiv, în tabelul de mai jos cuprinzând date despre volumul vânzărilor și cota de piață se prezintă intervale.

(156)

Volumul vânzărilor și cota de piață ale industriei din Uniune au evoluat în perioada luată în considerare după cum urmează:

Volumul vânzărilor și cota de piață

 

2011

2012

2013

PA

Volumul total al vânzărilor pe piața Uniunii (tone metrice)

189 000 -204 000

181 000 -196 000

174 000 -189 000

167 000 -182 000

Indice

100

96

92

89

Cota de piață

51,7 %-58,4 %

50,2 %-57,3 %

53,0 %-59,6 %

51,1 %-57,6 %

Indice

100

98

103

100

Sursă: Răspunsuri verificate la chestionare și Eurostat.

(157)

Volumul vânzărilor industriei din Uniune pe piața Uniunii a scăzut cu 11,4 % în cursul perioadei luate în considerare, de la aproximativ 189 000-204 000 de tone în 2011, la 167 000-182 000 de tone în cursul PA. Această scădere a început deja înainte de perioada luată în considerare, întrucât în 2010, volumul vânzărilor industriei din Uniune a fost de 210 693 de tone.

(158)

În cursul perioadei luate în considerare, cota de piață a industriei din Uniune a scăzut ușor de la 51,7 %-58,4 % la 51,1 %-57,6 %. Din nou, această scădere a început deja înainte de perioada luată în considerare, întrucât în 2010, industria din Uniune au avut încă o cotă de piață de 60,6 %. Această pierdere de cotă de piață a coincis în timp cu scăderea consumului, dar scăderea volumului vânzărilor industriei din Uniune a depășit scăderea consumului. În plus, având în vedere presiunea continuă asupra prețurilor de către producătorii-exportatori, industria din Uniune a fost obligată să își reducă prețurile de vânzare, pentru a evita o scădere și mai mare a cotei sale de piață.

4.4.1.3.   Creșterea

(159)

Consumul Uniunii a scăzut cu aproximativ 11 % în cursul perioadei luate în considerare, în timp ce volumul vânzărilor industriei din Uniune pe piața Uniunii a scăzut cu 11,4 %. Prin urmare, industria din Uniune a pierdut puțin din cota de piață, spre deosebire de cota de piață a importurilor provenite din țările în cauză, care a crescut într-o oarecare măsură în cursul perioadei luate în considerare.

4.4.1.4.   Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(160)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat pe parcursul perioadei luate în considerare după cum urmează:

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

 

2011

2012

2013

PA

Numărul de angajați

2 790

2 716

2 605

2 539

Indice

100

97

93

91

Productivitatea (tone/salariat)

147

142

128

134

Indice

100

96

87

91

Sursă: Răspunsuri verificate la chestionare.

(161)

Nivelul ocupării forței de muncă în industria din Uniune a scăzut în mod semnificativ în cursul perioadei luate în considerare ca urmare a deciziilor luate de reducere a producției. Aceasta a dus la o reducere a forței de muncă cu 9 % în cursul perioadei luate în considerare. Productivitatea forței de muncă a industriei din Uniune, măsurată ca producție per persoană angajată per an, a scăzut într-un ritm mai lent decât scăderea producției efective. Cu toate acestea, cel din urmă indicator nu este considerat a fi un indicator relevant pentru a stabili dacă industria din Uniune este eficientă, în special datorită faptului că industria din Uniune producea în mod proporțional mai mult tipuri cu permeabilitate mare în timpul perioadei luate în considerare. În fapt, producția de tipuri de produs în cauză cu permeabilitate mare necesită material mai subțire și, prin urmare, tonaj mai mic, în pofida costurilor suplimentare pentru producerea acestor tipuri de produs în cauză.

4.4.1.5.   Magnitudinea marjei de dumping și redresarea în urma dumpingului din trecut

(162)

Toate marjele de dumping sunt semnificativ superioare nivelului de minimis. Impactul magnitudinii marjelor de dumping efective mari asupra industriei din Uniune nu a fost neglijabil, având în vedere volumul și prețurile importurilor din țările în cauză.

(163)

Deși au existat măsuri în vigoare împotriva Rusiei în 2005-2008 și, respectiv, împotriva SUA în 2005-2010, în prezent nu există instrumente de apărare comercială împotriva acestui produs în UE. Prin urmare, nu au fost disponibile date recente pentru a evalua efectele unor eventuale practici de dumping anterioare.

4.4.1.6.   Prețurile și factorii care afectează prețurile

(164)

Prețurile de vânzare unitare medii ponderate ale producătorilor din Uniune către clienți neafiliați din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei luate în considerare după cum urmează:

Prețuri de vânzare în Uniune

 

2011

2012

2013

PA

Preț unitar mediu de vânzare în Uniune pe piața totală (EUR/tone metrice)

1 683

1 531

1 243

1 236

Indice

100

91

74

73

Cost unitar de producție (EUR/tone metrice)

1 669

1 677

1 562

1 479

Indice

100

100

94

89

Sursă: Răspunsuri verificate la chestionare.

(165)

Tabelul de mai sus arată evoluția prețurilor unitare de vânzare din Uniune în raport cu costul de producție corespunzător, care constă, în principal, din costul materiei prime, adică rulouri laminate la cald, care reprezintă, în medie, aproximativ 50-58 % din costul total de producție în cursul perioadei luate în considerare. El indică o scădere importantă a prețurilor de vânzare ale industriei din Uniune. În cursul perioadei luate în considerare, prețurile de vânzare au scăzut în medie mai mult decât costurile corespunzătoare lor. În plus, prețurile de vânzare au fost, în medie, mai mici decât costul unitar de producție pe parcursul perioadei luate în considerare, cu excepția anului 2011. Această situație a condus la pierderi semnificative pentru producătorii din Uniune, iar această situație coincide cu o perioadă în care prețurile de vânzare medii ale importurilor reprezentând dumping au scăzut în mod semnificativ, exercitând astfel o presiune continuă asupra producătorilor din Uniune. Producătorii din Uniune au fost nevoiți să își reducă în mod semnificativ prețurile de vânzare pentru a încerca să își mențină cota de piață.

4.4.1.7.   Costurile cu forța de muncă

(166)

Costurile medii cu forța de muncă ale producătorilor din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei luate în considerare după cum urmează:

Costurile medii cu forța de muncă per angajat

 

2011

2012

2013

PA

Costurile medii cu forța de muncă per angajat (EUR)

48 768

51 045

49 249

49 547

Indice

100

105

101

102

Sursă: Răspunsuri verificate la chestionare.

(167)

În cursul perioadei luate în considerare, salariul mediu per angajat a crescut ușor, dar creșterea a fost totuși mai mică decât creșterea generală a salariilor în Uniune. În orice caz, astfel cum se explică în considerentul 161, nivelul de ocupare a forței de muncă s-a redus.

4.4.1.8.   Stocuri

(168)

Nivelurile stocurilor producătorilor din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei luate în considerare după cum urmează:

Stocuri

 

2011

2012

2013

PA

Stocuri finale (tone metrice)

18 133

18 416

11 601

15 432

Indice

100

102

64

85

Stocuri finale ca procent din producție

4,4 %

4,8 %

3,5 %

4,5 %

Indice

100

109

79

103

Sursă: Răspunsuri verificate la chestionare.

(169)

În cursul perioadei luate în considerare, nivelul stocurilor finale a rămas relativ stabil. Majoritatea tipurilor de produs similar sunt produse de industria din Uniune pe baza unor comenzi specifice din partea utilizatorilor. Prin urmare, stocurile nu pot fi considerate un indicator de prejudiciu important pentru industrie.

4.4.1.9.   Rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a procura capital

(170)

Rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor producătorilor din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei luate în considerare după cum urmează:

Rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor

 

2011

2012

2013

PA

Profitabilitatea vânzărilor în Uniune către clienți neafiliați (% de vânzări din cifra de afaceri)

– 0,8 %

– 9,8 %

– 26,6 %

– 22,3 %

Indice

(100)

(1 066 )

(3 054 )

(2 537 )

Fluxul de lichidități (EUR)

37 298 598

– 20 925 150

– 49 622 748

– 72 013 294

Indice

100

(56)

(133)

(193)

Investiții (EUR)

29 248 768

35 938 957

29 633 930

23 395 754

Indice

100

123

101

80

Randamentul investițiilor

– 13,1 %

– 23,0 %

– 1 103,0 %

– 327,5 %

Sursă: Răspunsuri verificate la chestionare.

(171)

Comisia a determinat rentabilitatea producătorilor din Uniune prin exprimarea pierderii nete înainte de impozitare aferente vânzărilor de produs similar către clienți neafiliați din Uniune ca procent din cifra de afaceri aferentă respectivelor vânzări. Astfel cum se arată în tabelul de la considerentul 164, prețul de vânzare unitar către clienții neafiliați din Uniune a scăzut cu 26,5 % din cauza unei puternice presiuni asupra prețurilor exercitată de importurile care reprezintă dumping. În plus, în timp ce producătorii din Uniune s-au situat aproape de pragul de rentabilitate în 2011, pierderile s-au agravat semnificativ în 2012 și 2013, atingând un nivel de pierderi de până la aproximativ – 22 % în PA, în pofida încercării industriei din Uniune de a-și optimiza costurile, incluzând reduceri anunțate ale forței de muncă și acorduri de muncă temporare.

(172)

Fluxul de lichidități net reprezintă capacitatea producătorilor din Uniune de a-și autofinanța activitățile. Tendința fluxului de lichidități net a urmat o tendință de scădere similară cu cea a rentabilității și a devenit negativă, de fapt nesustenabilă.

(173)

În pofida pierderilor suferite în cursul perioadei luate în considerare, investițiile au rămas la peste 23 milioane EUR în toți anii din perioada respectivă. Aceste investiții au fost în mare parte destinate modernizării echipamentelor necesare pentru a produce tipuri de produs în cauză cu permeabilitate mare.

(174)

Randamentul investițiilor este, în principiu, profitul în procente din valoarea contabilă netă a investițiilor. Din cauza pierderilor suferite, randamentul investițiilor a fost negativ în perioada luată în considerare. În fapt, el a urmat aceeași tendință de scădere ca și rentabilitatea. Capacitatea de a procura capital a fost afectată de pierderile suferite în cursul perioadei luate în considerare. De exemplu, o investiție majoră pentru a dezvolta tipuri de GOES cu permeabilitate mare a fost amânată până în 2015 de către un producător din Uniune.

4.5.   Concluzie privind prejudiciul

(175)

În pofida acțiunilor concrete desfășurate de către industria din Uniune în timpul perioadei luate în considerare pentru a îmbunătăți eficiența prin reducerea costurilor și menținerea unui control riguros asupra costurilor de producție, inclusiv prin reduceri anunțate ale forței de muncă și prin acorduri de muncă temporare, situația economică a industriei din Uniune s-a deteriorat semnificativ în cursul perioadei luate în considerare: Pierderile au crescut de la – 0,8 % în 2011 la – 22,3 % în cursul PA. În plus, în comparație cu 2010, scăderea profiturilor este chiar și mai dramatică, întrucât industria din Uniune era încă în măsură să realizeze profituri, ajungând la 14 % în cursul anului 2010.

(176)

Mai mult, volumele de vânzări de pe piața Uniunii au scăzut cu 11,4 %, prețurile unitare de vânzare au scăzut cu 26,5 %, producția a scăzut cu 17,2 %, iar utilizarea capacităților de producție a scăzut cu 15 %. Totodată, ocuparea forței de muncă a scăzut cu 9 %. În consecință, pierderile au atins un nivel care nu mai este sustenabil.

(177)

În circumstanțele specifice ale prezentului caz, în care producătorii-exportatori, în general, nu au subcotat industria din Uniune, factorul esențial pentru determinarea prejudiciului constă în faptul că producătorii din Uniune au fost nevoiți să vândă la un preț inferior costurilor, deoarece o parte semnificativă a producătorilor-exportatori nu numai că au vândut la prețuri de dumping, ci chiar la prețuri mai mici decât costurile, exercitând astfel o presiune semnificativă asupra prețurilor de vânzare practicate de industria din Uniune.

(178)

Din cauza pierderilor înregistrate în cursul perioadei luate în considerare ca urmare a factorilor descriși mai sus, ceilalți indicatori, cum ar fi fluxul de lichidități, randamentul investițiilor, au urmat aceeași tendință de scădere ca și indicatorul rentabilitate.

(179)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat, în această etapă a anchetei, că industria din Uniune a suferit un prejudiciu material, evidențiat de toți indicatorii principali ai prejudiciului, în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

5.   CAUZALITATEA

(180)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă importurile care reprezintă dumping provenite din țările în cauză au cauzat un prejudiciu material industriei din Uniune. În conformitate cu articolul 3 alineatul (7) din regulamentul de bază, Comisia a examinat, de asemenea, dacă alți factori cunoscuți ar fi putut determina în același timp un prejudiciu industriei din Uniune. Comisia a asigurat faptul că orice eventual prejudiciu cauzat de alți factori decât importurile care reprezintă dumping provenite din țările în cauză nu a fost atribuit importurilor care reprezintă dumping. Acești factori sunt: criza economică și scăderea cererii, faptul că producătorii din Uniune nu ar fi suficient de competitivi, importurile din țări terțe, performanța vânzărilor la export a producătorilor din Uniune și „presupusa supracapacitate” a industriei siderurgice din Uniune.

5.1.   Efectele importurilor care reprezintă dumping

(181)

Prețurile de vânzare practicate de producătorii exportatori au scăzut, în medie, de la 1 813 EUR/tonă în 2011 la 1 263 EUR/tonă în cursul PA. Prin reducerea în mod continuu a prețului lor unitar de vânzare în cursul perioadei luate în considerare, producătorii din țările în cauză au reușit să își sporească cota de piață (de la 40,2 %-46,9 % în 2011 la 41,8 %-48,3 % în cursul PA). Ca rezultat al acestei scăderi a prețurilor, a început o concurență intensă la nivelul prețurilor între Uniune și producători-exportatori în timpul perioadei luate în considerare.

(182)

Scăderea accentuată a prețurilor practicate de producătorii-exportatori din țările în cauză pe parcursul perioadei luate în considerare, adesea sub costuri, a cauzat prejudicii industriei din Uniune: Producătorii din Uniune nu au avut altă opțiune decât să înceapă să scadă prețurile lor de vânzare astfel încât au ajuns în situație de pierdere pentru a menține un anumit nivel al volumului vânzărilor și cota de piață. Cu toate acestea, acest fapt a avut un impact negativ asupra rentabilității industriei, care a devenit negativă și a atins nivelul nesustenabil de – 22,3 % în cursul PA. Este clar că, în cazul în care industria din Uniune nu și-ar fi scăzut prețurile sale la un nivel inferior costului de producție, ea ar fi pierdut din cota de piață foarte repede și fi fost obligată să își reducă producția și să închidă unități de producție.

(183)

Având în vedere coincidența în timp stabilită în mod clar între, pe de o parte, nivelul importurilor care reprezintă dumping la prețuri în continuă scădere și, pe de altă parte, scăderea volumelor de vânzări suferită de industria din Uniune și scăderea prețurilor, care au condus la o situație de pierderi economice, se concluzionează că importurile care reprezintă dumping au fost responsabile pentru situația de prejudiciu a industriei din Uniune. Chiar și în absența subcotării continue a prețurilor, există în derulare o politică agresivă de stabilire a prețurilor în principal pe piața Uniunii, care, pe termen lung, pot fi susținute numai de către producătorii-exportatori. Aceasta se întâmplă deoarece, spre deosebire de producătorii din Uniune, ei realizează profituri, în principiu, foarte bune pe piețele lor naționale, unde au o cotă de piață foarte mare.

5.2.   Efectele altor factori

5.2.1.   Criza economică

(184)

Criza economică a cauzat o reducere a cererii în UE în cursul perioadei luate în considerare, urmată de scăderea prețurilor de vânzare. Cu toate acestea, în timp ce criza a afectat piața de GOES pe întreg mapamondul, este de remarcat că nu a putut fi observat un prejudiciu similar al producătorilor-exportatori pe piețele lor interne. Pentru a ilustra acest aspect, USTR (5) a constatat (Publicația nr. 4491 din septembrie 2014, partea VII, Concluzie, pagina 36) că, la momentul respectiv, industria din SUA nu suferea de pe urma unor prejudicii materiale. În plus, producătorii japonezi, ruși și coreeni realizau vânzări pe piețele lor respective cu profit, uneori considerabil.

(185)

Se poate concluziona în mod provizoriu că criza economică nu este cauza principală a prejudiciului suferit de industria din UE și că ea nu rupe legătura de cauzalitate dintre importurile care reprezintă dumping și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

5.2.2.   Producătorii din Uniune nu sunt suficient de competitivi

(186)

Unele părți interesate au susținut că producătorii din Uniune nu au fost suficient de competitivi datorită costurilor lor comparativ mai mari cu materiile prime, cu energia (în principal energia electrică) și cu forța de muncă.

(187)

Poate exista un dezavantaj comparativ pentru producătorii din Uniune în cazul în care costurile lor cu materiile prime și energia electrică ar fi comparate cu cele ale anumitor producători-exportatori, precum cei din Rusia și SUA.

(188)

Cu toate acestea, prin aceste argumente nu se explică suficient de ce industria din Uniune a fost totuși în măsură să realizeze profituri în anii anteriori perioadei luate în considerare, având în vedere că acest posibil dezavantaj comparativ în ceea ce privește costurile a existat, cel mai probabil, și în acea perioadă anterioară. În plus, industria din Uniune a făcut economii de costuri începând cu 2011, ceea ce a dus la o scădere a costurilor cu forța de muncă și a costului unitar al producției. Prin urmare, această afirmație este, în mod provizoriu, respinsă.

5.2.3.   Importurile din țări terțe

(189)

Volumul importurilor din alte țări terțe a evoluat pe parcursul perioadei luate în considerare după cum urmează:

Importurile din țări terțe

Alte țări terțe

 

2011

2012

2013

PA

 

Volum (unitate de măsură)

5 224

1 262

1 502

1 891

Indice

100

24

29

36

Cota de piață

1,4 %

0,4 %

0,5 %

0,6 %

Sursă: Eurostat.

(190)

Importurile provenite din țările în cauză reprezintă marea majoritate a totalului importurilor în Uniune. Alte importuri au scăzut cu 63,8 % în cursul perioadei luate în considerare. Având în vedere volumele mici ale importurilor (1 891 de tone) și cota de piață mică (0,6 %) la sfârșitul PA, nu există în mod evident niciun indiciu care să sugereze că alte importuri cauzau prejudicii industriei din Uniune.

5.2.4.   Evoluția vânzărilor la export ale industriei din Uniune

(191)

Volumul exporturilor producătorilor din Uniune a evoluat pe parcursul perioadei luate în considerare după cum urmează:

Evoluția exporturilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion

 

2011

2012

2013

PA

Volumul exporturilor (tone metrice)

200 895

187 250

142 810

155 239

Indice

100

93

71

77

Preț mediu (EUR/tonă metrică)

1 556

1 521

1 211

1 139

Indice

100

98

78

73

Sursă: Răspunsuri verificate la chestionare.

(192)

Vânzările la export (în volum) ale producătorilor din Uniune către clienți neafiliați au scăzut cu 22,7 % pe parcursul perioadei luate în considerare. Pentru a putea continua să concureze cu alți producători de pe piețele țărilor terțe, producătorii din Uniune au fost nevoiți să își reducă prețurile de export. Cu toate acestea, volumul exporturilor s-a ridicat la 45,6 % din producția totală la sfârșitul PA, față de 48,9 % în 2011, ceea ce implică o pierdere de 3,3 puncte procentuale în decursul unei perioade de timp relativ scurte.

(193)

Prin urmare, performanța la export a producătorilor din Uniune a contribuit, de asemenea, la prejudiciu, dar nu într-o asemenea măsură încât să rupă legătura de cauzalitate dintre importurile care reprezintă dumping și prejudiciul suferit de industria din Uniune, din următoarele motive. În primul rând, prețul unitar de vânzare mai mic (1 139 EUR per tonă pe piețele de export) practicat de producătorii din Uniune comparativ cu cel de pe piața UE (1 235 EUR per tonă) ar trebui să fie privit ținând seama de faptul că el include o mare proporție de GOES de calitatea a doua de la producători din UE, care este principalul produs exportat și care este vândut cu o reducere față de GOES de calitatea întâi. În al doilea rând, volumul vânzărilor în UE (172 410 tone) în comparație cu volumul exporturilor (155 239 de tone) reprezintă majoritatea vânzărilor producătorilor din Uniune. În al treilea rând, performanța la export în continuă deteriorare este legată de faptul că piețele din țările în cauză, care sunt parteneri comerciali majori ai Uniunii, sunt relativ închise și greu de accesat. În acest context, se concluzionează că performanța la export a industriei din Uniune a fost menținută la un nivel ridicat. Într-adevăr, într-o situație caracterizată printr-o puternică presiune asupra prețurilor exercitată de importurile care reprezintă dumping, adesea la prețuri inferioare costurilor, în cazul în care vânzările la export nu ar fi fost menținute la un asemenea nivel, pierderea economiilor de scară și impactul asupra costului unitar al producției industriei din Uniune ar fi fost și mai mari.

5.2.5.   Supracapacitatea industriei siderurgice europene

(194)

Anumite părți interesate au afirmat că nu importurile din țările în cauză, ci problemele structurale ale industriei siderurgice din Uniune, cum ar fi supracapacitatea, au fost cauza prejudiciului suferit de industria din Uniune, care este constituită din producători de oțel integrați pe verticală.

(195)

Cu toate acestea, efectul negativ al acestui factor nu poate fi atribuit producătorilor UE de GOES. Astfel cum s-a arătat în analiza prejudiciului, producătorii din Uniune au luat măsuri concrete pentru a îmbunătăți eficiența; de exemplu, volumul producției a fost redus cu 70 482 de tone (– 17,2 %), numărul de angajați s-a redus cu 251 ENI (– 9 %), iar costul unitar s-a redus și el cu 11 %.

(196)

În plus, nu există o supracapacitate semnificativă în ceea ce privește tipurile convenționale de produs în cauză pe piața Uniunii. În plus, deoarece producătorii din Uniune vor face trecerea la o gamă de produse pentru care pierderea în miez va fi mai mică, capacitatea utilizată pentru a produce tipuri convenționale de produs în cauză va continua să scadă.

(197)

Ancheta nu a scos la iveală până în prezent vreo problemă structurală în Uniune care ar putea fi considerată o cauză a prejudiciului. Problema pentru industria din Uniune este mai degrabă faptul că, din cauza importurilor care reprezintă dumping provenite din Japonia, Coreea, SUA și RPC, producătorii din Uniune nu pot produce (și vinde) mai multe tipuri de produs în cauză cu permeabilitate mare la prețuri care scad continuu. În plus, producătorii din Uniune se confruntă cu un dezechilibru în ceea ce privește aprovizionarea cu tipuri convenționale de produs în cauză din cauza importurilor care reprezintă dumping provenite din Rusia, care contribuie la scăderea prețului acestui tip de produs în cauză. Prin urmare, pretinsa supracapacitate, în cazul în care există, este mai degrabă o consecință a importurilor care reprezintă dumping decât o cauză a prejudiciului suferit de industria din Uniune.

5.2.6.   Importurile din Rusia sunt calitate convențională

(198)

Grupul exportator din Rusia a susținut că prejudiciul a fost exclusiv în ceea ce privește nivelul de calitate înaltă și nu în sectorul convențional de GOES, cu privire la care se pretinde că ar fi fost sustenabil în ceea ce privește producția și vânzările. Prin urmare, exporturile din Rusia nu pot fi considerate o cauză a prejudiciului în prezentul caz.

(199)

Cu toate acestea, toți producătorii din Uniune, inclusiv cei care produc numai tipurile convenționale de GOES, au suferit un prejudiciu material în ceea ce privește volumul producției, volumul vânzărilor, cota de piață, prețurile de vânzare și rentabilitatea. Aceasta a arătat în mod clar că această afirmație nu a fost justificată.

5.3.   Concluzie privind cauzalitatea

(200)

S-a stabilit provizoriu că există o legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit de producătorii din Uniune și importurile care reprezintă dumping provenite din țările în cauză. Există o coincidență clară în timp între scăderea accentuată în special a nivelului prețurilor importurilor care reprezintă dumping și scăderea performanței Uniunii. Industria din Uniune a încercat să-și mențină un nivel al prețurilor în 2011, însă nu a avut altă soluție decât să se alinieze la nivelul prețurilor stabilit de importurile care reprezintă dumping pentru a menține sau, cel puțin, pentru a evita o nouă scădere a cotei sale de piață. Aceasta a avut ca rezultat o situație de înregistrare a unor pierderi, care nu este sustenabilă.

(201)

Comisia a făcut distincție și a separat efectele tuturor factorilor cunoscuți asupra situației industriei din Uniune de efectele prejudiciabile ale importurilor care reprezintă dumping. S-a constatat în mod provizoriu că ceilalți factori identificați, precum criza economică, afirmația că industria din UE nu este suficient de competitivă, importurile din țări terțe, performanța vânzărilor la export ale producătorilor din Uniune sau supracapacitatea industriei din Uniune, nu au rupt legătura de cauzalitate stabilită anterior, chiar dacă se ia în considerare efectul lor combinat. E posibil ca scăderea consumului, precum și performanța la export a industriei din Uniune, să fi contribuit într-o anumită măsură la prejudiciu, dar în absența unor prețuri în continuă scădere a importurilor care reprezintă dumping, situația industriei din Uniune nu ar fi fost, în mod cert, afectată atât de mult. În special, prețurile de vânzare nu ar fi scăzut la un nivel atât de mic.

(202)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat, în această etapă, că prejudiciul material suferit de industria din Uniune a fost cauzat de importurile care reprezintă dumping provenite din țările în cauză și că alți factori, avuți în vedere în mod individual sau colectiv, nu au rupt legătura de cauzalitate.

6.   INTERESUL UNIUNII

(203)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă poate concluziona în mod clar că, în pofida determinării dumpingului prejudiciabil, nu era în interesul Uniunii să adopte măsuri în prezentul caz. Determinarea interesului Uniunii s-a bazat pe o apreciere a tuturor diferitelor interese implicate, inclusiv a celor ale industriei din Uniune, ale importatorilor, ale utilizatorilor, precum și a intereselor politicilor publice în ceea ce privește produsul în cauză, astfel cum este prevăzut în Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) („Directiva privind proiectarea ecologică”).

6.1.   Interesul industriei din Uniune

(204)

Industria din Uniune este situată în diferite state membre (Regatul Unit, Franța, Germania, Republica Cehă, Polonia și Suedia) și angajează în mod direct peste 2 500 de persoane în producția de produs în cauză.

(205)

Toți producătorii cunoscuți au cooperat în cursul anchetei. Niciunul dintre producătorii cunoscuți nu s-a opus deschiderii anchetei. Astfel cum s-a arătat mai sus, în cadrul analizei indicatorilor prejudiciului, întreaga industrie din Uniune s-a confruntat cu o deteriorare a situației sale și a fost afectată în mod negativ de importurile care reprezintă dumping.

(206)

Se estimează că instituirea unor taxe antidumping provizorii va restabili condițiile de concurență echitabile pe piața Uniunii, ceea ce ar stopa scăderea prețurilor și at permite industriei din Uniune să se redreseze. Acest fapt ar duce la o îmbunătățire a rentabilității industriei din Uniune până la niveluri considerate necesare pentru această industrie care utilizează intens capitalul. Industria din Uniune a suferit prejudicii materiale din cauza importurilor care reprezintă dumping provenite din țările în cauză. Se reamintește că toți indicatorii prejudiciului au prezentat o evoluție negativă pe parcursul perioadei luate în considerare. În special, indicatorii prejudiciului aflați în relație cu performanțele financiare ale tuturor producătorilor cunoscuți din Uniune, cum ar fi rentabilitatea și fluxul de lichidități, au fost grav afectați. Prin urmare, este important ca prețurile să fie readuse la un nivel care să reflecte absența dumpingului sau, cel puțin, la un nivel care să nu cauzeze prejudicii, pentru a permite tuturor producătorilor să opereze pe piața Uniunii în condiții comerciale echitabile. În absența măsurilor, este foarte probabilă o deteriorare suplimentară a situației economice a industriei din Uniune.

(207)

Prin urmare, se concluzionează în mod provizoriu că impunerea de taxe antidumping ar fi în interesul industriei din Uniune. Orice instituire de măsuri antidumping ar permite industriei din Uniune să se redreseze din situația rezultată prin efectele dumpingului prejudiciabil constatat.

6.2.   Interesul importatorilor neafiliați

(208)

Nu a fost necesară nicio eșantionare în cazul importatorilor neafiliați, deoarece doar doi importatori neafiliați s-au făcut cunoscuți și au cooperat la această anchetă răspunzând la chestionar.

(209)

Activitățile aferente produsului în cauză au reprezentat aproape 100 % din cifra de afaceri totală a primului importator neafiliat, în timp ce ele au reprezentat doar o parte minoră din cifra de afaceri totală a celuilalt. Ambii s-au opus unei eventuale instituiri de măsuri antidumping, deoarece au considerat că aceasta ar duce la o încetare a importurilor de produs în cauză.

(210)

Primul importator neafiliat și-a încetat activitățile după PA. Acest importator neafiliat nu desfășura doar activități de comerț cu rulouri întregi direct cu clienți din Uniune, ci efectua și activități de debavurare și de tăiere longitudinală înainte de expedierea către clienți din Uniune.

(211)

Celălalt importator a importat doar cantități mici de produs în cauză, reprezentând doar o mică parte din cifra sa de afaceri. Pe această bază, s-a concluzionat în mod provizoriu că, dată fiind ponderea limitată a produsului în cauză în cadrul activității totale a acestui importator, instituirea de măsuri nu va avea efecte negative semnificative asupra interesului acestui importator în Uniune.

(212)

Având în vedere cele de mai sus, se concluzionează în mod provizoriu că instituirea de măsuri nu va avea efecte negative semnificative asupra interesului importatorilor în Uniune.

6.3.   Interesul utilizatorilor

6.3.1.   Introducere

(213)

Produsul în cauză este utilizat în principal ca material de bază în fabricarea transformatoarelor de putere și de distribuție. În Europa, producătorii de transformatoare constituie o industrie demult constituită care aprovizionează, în mod tradițional, marii furnizori de energie. Industria transformatoarelor aparține, în general, unor mari grupuri industriale, prezente în întreaga lume. Totuși, unele societăți independente mai mici își desfășoară activitatea și pe piață, iar unele dintre ele își desfășoară activitatea în anumite piețe de nișă, cum ar fi tăierea de miezuri.

(214)

Se consideră că produsul în cauză constituie un element de cost important pentru utilizatori. Pe baza datelor colectate, produsul în cauză, ca materie primă, reprezintă în medie în jur de 6-13 % din costul total de producție al unui transformator. Acest procent poate fi mai mare în anumite cazuri excepționale, pentru un număr limitat de societăți intermediare care sunt poziționate între producătorii de produs în cauză și producătorii de transformatoare. Activitățile acestor societăți intermediare sunt limitate la tăierea pe lungime și lățime și tăierea laminatelor pe baza specificațiilor producătorilor de transformatoare pentru rulouri și/sau la asamblarea unor miezuri pentru transformatoare.

(215)

Unii utilizatori au afirmat că produsele provenite de la producătorii-exportatori sunt calitativ superioare din punctul de vedere al pierderii în miez și al nivelurilor de zgomot. Ei au susținut, de asemenea, că, în cazul în care se impun măsuri, industria din Uniune nu ar avea capacitate suficientă pentru a aproviziona industria utilizatorilor în special cu tipuri cu permeabilitate mare, iar acest fapt ar conduce la o penurie de astfel de produse.

(216)

S-a susținut, de asemenea, că importurile din țările în cauză au fost necesare pentru a oferi mai multă putere de negociere societăților care importă și utilizează produse GOES. În consecință, ei au afirmat că instituirea de măsuri ar reduce competitivitatea lor față de producătorii de transformatoare situați în afara Uniunii, inclusiv pentru că instituirea de măsuri ar antrena o creștere considerabilă a prețurilor. O astfel de creștere a prețurilor ar conduce la o pierdere de comenzi și de cotă de piață a Uniunii și la o eventuală decizie de a-își relocaliza producția în afara Uniunii.

(217)

Pentru a evalua aceste două argumente principale, Comisia a ținut seama de următoarea structură a pieței. Numărul de producători de produs în cauză la nivel mondial este limitat la 16 producători semnificativi. Există câte doi producători în Japonia și în SUA, unul în Rusia și în Coreea, patru în RPC și șase în Uniune (cuprinzând cinci oțelării și un centru de tăiere). Uniunea este, așadar, piața cu cel mai mare număr de producători. Rețeaua de distribuție a producătorului japonez și a celui american este foarte bine organizată pe piața Uniunii, deoarece aceștia dispun în Uniune de propriul lor centru de servicii și/sau de importatori afiliați. În plus, se pare că nu toți dintre acești 16 producători sunt în măsură să furnizeze anumite tipuri de produs în cauză cu permeabilitate mare. Producătorii de tipuri de produs în cauză cu permeabilitate mare sunt situați în Uniune, SUA, Japonia, Coreea și RPC.

(218)

În ceea ce privește poziția utilizatorilor, ancheta a arătat că utilizatorii cooperanți, care au reprezentat aproximativ 40 % din totalul importurilor de GOES provenite din țările în cauză, au achiziționat produse în cursul PA în proporție de 48 % de la producătorii din țările în cauză și, respectiv, 52 % de la producători din Uniune.

6.3.2.   Penuria de produs și diferențe de calitate

(219)

În ceea ce privește afirmația utilizatorilor că instituirea de măsuri ar duce la o penurie de produs în cauză, Comisia observă că obiectivul taxelor antidumping nu este de a închide piața Uniunii pentru toate importurile, ci de a restabili un comerț echitabil prin eliminarea efectului prejudiciabil al dumpingului. Prin urmare, nu se preconizează ca importurile provenite din țările în cauză să înceteze, ci să continue, chiar dacă la prețuri care nu constituie dumping sau cel puțin la prețuri neprejudiciabile.

(220)

În ceea ce privește calitatea produsului în cauză, produsul unui producător japonez este considerat ca fiind reperul în ceea ce privește calitatea în cadrul GOES și al industriei transformatoarelor. Cu toate acestea, doi producători din Uniune sunt, în general, recunoscuți a fi în măsură să producă anumite tipuri de calitate, cu pierderi în miez mici ale produsului în cauză. În plus, alți producători din Uniune sunt pe cale de a recupera decalajele existente în prezent și au decis să înceapă să producă în mod proporțional mai multe tipuri de produs în cauză cu permeabilitate mare decât tipuri convenționale, ca urmare și a primei faze de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 548/2014 al Comisiei (7) (Regulamentul privind proiectarea ecologică) (a se vedea mai jos).

(221)

În cazul în care nu s-ar impune taxe antidumping, ar fi incert dacă industria din Uniune ar fi capabilă să își dezvolte în continuare tipurile sale de GOES cu permeabilitate mare, care sunt necesare pentru punerea în aplicare a nivelului 1 din Regulamentul (UE) nr. 548/2014, luând în considerare pierderile acumulate suportate începând cu anul 2011.

(222)

Având în vedere capacitatea de producție liberă a producătorilor din Uniune și strategia lor actuală de a produce în viitorul apropiat proporțional mai multe tipuri cu permeabilitate mare decât tipuri convenționale, nu se consideră probabil ca industria din Uniune să nu aibă capacitate suficientă pentru a aproviziona industria utilizatorilor, în special cu anumite tipuri cu permeabilitate mare. În acest sens, producătorii din Uniune estimează că ei ar fi în măsură să producă 144 000 de tone de tipuri cu permeabilitate mare în cursul anului 2015.

(223)

Aceste estimări sunt contestate de către un utilizator, care a susținut că industria din Uniune poate produce doar până la 90 000 de tone de tipuri cu permeabilitate mare în cursul anului 2015. În absența unor dovezi suplimentare în sprijinul acestei afirmații, Comisia nu a putut verifica acuratețea acesteia în această etapă. Cu toate acestea, chiar dacă s-ar dovedi că estimările utilizatorului sunt corecte, și anume că producătorii din Uniune nu ar putea satisface în viitor cererea Uniunii de tipuri cu permeabilitate mare, doar acest singur element nu ar fi decisiv. Criteriul privind interesul Uniunii nu necesită ca cererea Uniunii să fie acoperită în totalitate de producția din Uniune. În orice caz, scopul taxei antidumping este acela de a restabili condiții de concurență echitabile pe piața Uniunii. Astfel, se estimează că importurile din țările în cauză vor continua să aprovizioneze piața Uniunii, deși la prețuri juste. Prin urmare, Comisia a concluzionat în mod provizoriu că nu există nicio probabilitate justificată ca instituirea măsurilor să ducă la o penurie de tipuri de GOES cu permeabilitate mare.

(224)

Această constatare nu aduce atingere examinărilor ulterioare menite a determina dacă anumite tipuri cu permeabilitate mare și/sau DR de o calitate deosebit de bună merită o analiză separată în etapa definitivă pe baza informațiilor suplimentare care urmează să fie transmise.

6.3.3.   Competitivitatea utilizatorilor din Uniune

(225)

Deoarece se estimează că importurile provenite din țările în cauză vor continua și întrucât există încă surse de aprovizionare alternative, deși într-o mai mică măsură, afirmația că instituirea de taxe antidumping ar determina industria din Uniune să ajungă în situație de monopol este nefondată. Industria din Uniune este formată din mai mult decât un singur producător, iar, până în prezent, producătorii au operat într-un mediu concurențial activ.

(226)

Anumite părți au susținut că situația de monopol a industriei din Uniune ar exista în mod specific pentru anumite tipuri specifice de produs în cauză și anume anumite tipuri cu permeabilitate mare care pot fi fabricate doar de către un număr limitat de producători din lume. În această privință, trebuie remarcat, mai întâi, faptul că, în scopul prezentei proceduri antidumping, toate tipurile de produs în cauză trebuie să fie considerate ca un singur produs. Ancheta, inclusiv analiza interesului Uniunii, ar trebui, prin urmare, să fie realizată asupra produsului în cauză în ansamblu și nu în mod individual, pentru anumite tipuri specifice.

(227)

În pofida celor menționate anterior, unele tipuri de produs în cauză cu permeabilitate mare au fost, într-adevăr, fabricate de către un număr limitat de producători din Uniune, SUA, Japonia, Coreea și RPC. Totuși, se preconizează că respectivele surse de aprovizionare vor rămâne disponibile după instituirea măsurilor, inclusiv cele din țările în cauză, deși la prețuri care nu reprezintă dumping sau cel puțin neprejudiciabile. Prin urmare, ar fi menținut un nivel suficient de concurență, inclusiv în ceea ce privește aceste tipuri de produse specifice.

(228)

În plus, se preconizează că măsurile vor avea doar un impact limitat, din următoarele motive. Efectul probabil al măsurilor propuse a fost estimat luând în considerare faptul că produsul în cauză, ca materie primă, reprezintă în medie în jur de 6-13 % din costul total de producție al unui transformator. O creștere de 30 % a prețului GOES ar putea cauza cel mult o creștere cu 3 % a costurilor unui transformator. Totuși, acesta este cel mai pesimist scenariu, deoarece se presupune că nu doar prețurile de import, ci și prețurile industriei din Uniune, vor crește cu 30 %. Un scenariu mai probabil este existența unui impact mult mai mic decât acesta, deoarece se poate estima că producătorii din Uniune ar dori să beneficieze de o anumită creștere a prețurilor în combinație cu creșterea economiilor de scară. În consecință, instituirea unor măsuri la nivelul propus are, probabil, doar un impact limitat asupra prețurilor transformatoarelor și asupra ocupării forței de muncă în industria utilizatorilor.

(229)

În plus, importurile la prețuri juste nu vor afecta utilizatorii în mod disproporționat, întrucât prețurile au scăzut în mod semnificativ în cursul perioadei luate în considerare. Chiar incluzând taxe de 30 %, prețurile vor continua să fie, în general, în jurul nivelurilor de preț din anul 2011. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că, în general, pe baza datelor colectate, majoritatea utilizatorilor cooperanți au fost profitabili în ceea ce privește produsul în cauză.

(230)

În cele din urmă, utilizatorii obțin o parte semnificativă din vânzările de GOES, inclusiv tipurile cu permeabilitate mare, realizate de industria din Uniune. Presiunea continuă asupra prețurilor cauzată de importurile care reprezintă dumping ar putea cauza închiderea fabricilor din Uniune. În lipsa măsurilor antidumping care să elimine impactul negativ al dumpingului prejudiciabil, nu se poate exclude faptul că utilizatorii ar deveni dependenți exclusiv de importuri, în special pentru tipurile cu permeabilitate mare, ceea ce ar dăuna, în mod cert, atât concurenței, cât și industriei utilizatoare.

6.3.4.   Concluzie cu privire la interesul utilizatorilor

(231)

Având în vedere cele de mai sus, se concluzionează în mod provizoriu că instituirea de măsuri ar fi împotriva interesului utilizatorilor. Cu toate acestea, Comisia nu a fost în măsură să accepte, în acest stadiu, afirmația că instituirea de măsuri ar conduce la o penurie de GOES cu permeabilitate mare. Ea a concluzionat, de asemenea, că competitivitatea industriei utilizatoare ar fi afectată în mod negativ prin instituirea măsurilor, deși cu un impact mai mic decât cel presupus asupra costurilor și asupra ocupării forței de muncă.

6.4.   Alți factori

(232)

O serie de părți interesate au ridicat problema din Directiva privind proiectarea ecologică care instituie un cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic, prin stabilirea unor cerințe minime obligatorii în materie de eficiență energetică a acestor produse. Scopul ei este de a reduce consumul de energie în Uniune prin sporirea eficienței aparatelor electrice.

(233)

Directiva privind proiectarea ecologică este pusă în aplicare prin regulamente specifice produselor, care se aplică direct în toate țările UE. Regulamentul privind proiectarea ecologică cuprinde noi cerințe de proiectare ecologică în ceea ce privește transformatoarele de putere mică, medie și mare. Articolul 1 din Regulamentul privind proiectarea ecologică stabilește domeniul de aplicare al acestuia (aplicabil pentru introducerea pe piață sau punerea în funcțiune a transformatoarelor de putere cu o putere minimă de 1 kVA utilizate în rețelele de transport și de distribuție a energiei electrice cu frecvență de 50 Hz sau în aplicații industriale). Regulamentul privind proiectarea ecologică se aplică doar transformatoarelor achiziționate după intrarea sa în vigoare. Nivelul 1 al acestui regulament ar fi aplicabil începând cu data de 1 iulie 2015. În general, se consideră că Regulamentul privind proiectarea ecologică va conduce la producție și la vânzări proporțional mai mari de tipuri de produs în cauză cu permeabilitate mare. Cu toate acestea, fabricarea transformatoarelor utilizând tipuri convenționale de produs în cauză ar continua, chiar dacă într-o măsură mai mică.

(234)

Prin urmare, standardele vizând produsele, obligatorii din punct de vedere juridic, au stabilit obiectivul de a asigura o aprovizionare suficientă, indiferent de originea lor, de GOES de înaltă calitate pentru producția și comercializarea transformatoarelor în Europa. În timp ce este cert că cererea pentru tipurile cu permeabilitate mare va crește, dimensiunea viitoare a acestei cereri este, totuși, în prezent, neclară, deoarece părțile interesate nu au trimis până în prezent niciun fel de estimare relevantă sprijinită de dovezi cu privire la această chestiune. Totuși, astfel cum s-a menționat mai sus, Comisia a concluzionat în mod provizoriu că nu există nicio probabilitate justificată pentru faptul că instituirea măsurilor ar conduce la o penurie de tipuri de GOES cu permeabilitate mare astfel încât să se submineze atingerea obiectivelor stabilite în directiva menționată.

6.5.   Concluzie privind interesul Uniunii

(235)

Având în vedere cele de mai sus, se concluzionează în mod provizoriu că impunerea de măsuri ar permite industriei din Uniune să revină la profitabilitate și să realizeze investițiile viitoare necesare pentru producerea și dezvoltarea tipurilor necesare pentru a îndeplini obiectivele în materie de eficiență ale Regulamentului privind proiectarea ecologică pentru 2021 (așa-numitul al doilea nivel al Regulamentului privind proiectarea ecologică).

(236)

În cazul în care nu s-ar impune măsuri, ar fi neclar dacă industria din Uniune ar fi capabilă să își dezvolte în continuare tipurile cu permeabilitate mare și în cele din urmă să supraviețuiască, luând în considerare și pierderile acumulate începând cu anul 2011, precum și randamentul ei negativ al investițiilor.

(237)

În ceea ce privește interesul utilizatorilor, instituirea unor măsuri la nivelul propus are, probabil, doar un impact limitat asupra prețurilor transformatoarelor și asupra ocupării forței de muncă în industria utilizatorilor.

(238)

În ceea ce privește obiectivul prevăzut în Regulamentul privind proiectarea ecologică, de a asigura o aprovizionare suficientă pe piața Uniunii cu GOES cu permeabilitate mare din motive de eficiență energetică, nu s-a stabilit în acest stadiu că acest obiectiv ar fi subminat de impunerea de măsuri.

(239)

Având în vedere cele de mai sus, în final Comisia a concluzionat, în această etapă a anchetei, că nu au existat motive covârșitoare care să susțină faptul că nu a fost în interesul Uniunii să se instituie măsuri asupra importurilor de GOES originare din țările în cauză. Această constatare nu aduce atingere examinărilor ulterioare menite a determina dacă anumite tipuri cu permeabilitate mare și/sau DR de o calitate deosebit de bună merită o analiză separată în etapa definitivă pe baza informațiilor suplimentare care urmează să fie transmise.

7.   MĂSURI ANTIDUMPING PROVIZORII

(240)

Pe baza concluziilor la care a ajuns Comisia în ceea ce privește dumpingul, prejudiciul, cauzalitatea și interesul Uniunii, ar trebui impuse măsuri provizorii pentru a împiedica agravarea prejudiciului cauzat industriei din Uniune de importurile care reprezintă dumping.

7.1.   Nivelul de eliminare a prejudiciului (marja de prejudiciu)

(241)

Pentru a determina nivelul măsurilor, Comisia a stabilit mai întâi valoarea taxei necesare pentru a elimina prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(242)

Prejudiciul ar fi eliminat dacă industria din Uniune a fost în măsură să își acopere costurile de producție și să obțină un profit înainte de impozitul pe vânzările de produs similar pe piața Uniunii care ar putea fi realizate în mod rezonabil în condiții normale de concurență de către o industrie de acest tip din sector și anume în absența importurilor care reprezintă dumping. Rentabilitatea industriei din Uniune a fost negativă atât în cursul întregii perioade luate în considerare, adică în perioada 2011-2013, cât și în PA. Reclamantul a solicitat Comisiei să utilizeze 14 % din cifra de afaceri, ceea ce a reprezentat profitul mediu înainte de impozitul pe vânzările realizate de producătorii din Uniune în 2010. Acest profit mediu obținut în 2010 a fost, totuși, considerat a fi excepțional de mare, luând în considerare și pierderile suportate începând cu anul 2011 și prețurile în creștere marcată, chiar și în 2010, ale produsului în cauză pe piața mondială. Prin urmare, o marjă de profit de 14 % nu poate fi considerată că a fost obținută în condiții de concurență normale.

(243)

Pe baza informațiilor disponibile, s-a constatat în mod preliminar că o marjă de profit de 5 % din cifra de afaceri ar putea fi considerată ca fiind un nivel corespunzător care ar putea fi realizat în absența importurilor care reprezintă dumping. Acest procent a fost, de asemenea, utilizat în ancheta anterioară (8), atunci când vânzările industriei din Uniune au devenit profitabile, având în vedere și cererea crescută din partea industriei din aval și un nivel satisfăcător al prețului. Industria din Uniune a obținut acest profit în 2001. Anii următori nu au putut fi luați în considerare, întrucât piața a fost afectată de importurile care reprezintă dumping.

(244)

În plus, Comisia face trimitere la considerentul 157 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/110 al Comisiei (9), în care s-a utilizat, de asemenea, o marjă de profit de 5 %. În acest sens, există cel puțin două trăsături comune în prezentul caz: în primul rând, ambele produse sunt fabricate în același sector al industriei, iar în al doilea rând, în ambele cazuri, rulourile laminate la cald reprezintă partea majoră a costurilor de producție.

(245)

Pe această bază, Comisia a calculat un preț neprejudiciabil al produsului similar pentru industria din Uniune prin adăugarea marjei de profit de 5 % menționată mai sus la costul de producție din cursul PA al producătorilor din Uniune cunoscuți.

(246)

Ulterior, Comisia a determinat nivelul de eliminare a prejudiciului pe baza unei comparații între prețul de import mediu ponderat al producătorilor-exportatori cooperanți din țările în cauză, ajustat în mod corespunzător în funcție de costurile de import și de taxele vamale, astfel cum a fost stabilit pentru calcularea subcotării prețurilor, și prețul mediu ponderat neprejudiciabil al produsului similar vândut de producătorii cunoscuți din Uniune pe piața Uniunii în cursul perioadei de anchetă. Orice diferențe rezultate din această comparație au fost exprimate ca procent din valoarea CIF de import medie ponderată.

7.2.   Măsuri provizorii

(247)

Ar trebui să se instituie măsuri antidumping provizorii asupra importurilor de produs în cauză originare din țările în cauză, în conformitate cu regula taxei mai mici prevăzută la articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază. Comisia a comparat marjele de prejudiciu și marjele de dumping. Valoarea taxelor ar trebui stabilită la nivelul cel mai mic între marjele de dumping și cele de prejudiciu.

(248)

Pe baza celor de mai sus, nivelurile taxelor antidumping provizorii, exprimate în raport cu prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte plata taxelor vamale, ar trebuie să fie după cum urmează:

Țară

Societate

Marjă de dumping

Marjă de prejudiciu

Taxă antidumping provizorie

RPC

Baoshan Iron & Steel Co., Ltd, Shanghai,

Wuhan Iron & Steel Co., Ltd, Wuhan

28,7 %

33,7 %

28,7 %

Toate celelalte societăți

 

 

28,7 %

Japonia

JFE Steel Corporation, Tokyo

47,1 %

34,2 %

34,2 %

Nippon Steel & Sumitomo Metal Corporation, Tokyo

52,2 %

35,9 %

35,9 %

Toate celelalte societăți

 

 

35,9 %

Coreea

POSCO, Seul

22,8 %

37,2 %

22,8 %

Toate celelalte societăți

 

 

22,8 %

Rusia

OJSC Novolipetsk Steel, Lipetsk,

VIZ Steel, Ekaterinburg

29,0 %

21,6 %

21,6 %

Toate celelalte societăți

 

 

21,6 %

SUA

AK Steel Corporation, Ohio

60,1 %

22,0 %

22,0 %

Toate celelalte societăți

 

 

22,0 %

(249)

Nivelurile taxei antidumping individuale aferente societăților, specificate în prezentul regulament, au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei anchete. Prin urmare, ele reflectă situația constatată pe parcursul prezentei anchete cu privire la aceste societăți. Aceste niveluri ale taxei sunt aplicabile exclusiv importurilor de produs în cauză originare din țările în cauză și fabricate de către entitățile juridice menționate. Importurile de produs în cauză fabricat de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, ar trebui să facă obiectul nivelului taxei aplicabil „tuturor celorlalte societăți”. Ele nu ar trebui să facă obiectul niciunei taxe antidumping individuale.

(250)

O societate poate solicita aplicarea acestor niveluri ale taxei antidumping individuale în cazul în care se modifică numele entității sau în cazul în care înființează o nouă entitate de producție sau de vânzare. Cererea trebuie să fie adresată Comisiei (10). Cererea trebuie să conțină toate informațiile relevante, inclusiv: modificările activităților societății care au legătură cu producția; vânzările pe piața internă și la export asociate cu, de exemplu, schimbarea denumirii sau modificări ale entităților care realizează producția și vânzarea. Comisia va actualiza lista societăților cărora li se aplică taxe antidumping individuale, dacă acest fapt se justifică.

(251)

Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a taxelor antidumping, taxa antidumping pentru toate celelalte societăți ar trebui să se aplice nu doar producătorilor-exportatori necooperanți în cadrul prezentei anchete, ci și producătorilor care nu au avut exporturi în Uniune în timpul perioadei de anchetă.

8.   DISPOZIȚII FINALE

(252)

În interesul unei bune administrări, Comisia va invita părțile interesate să prezinte observații scrise și/sau să solicite o audiere de către Comisie și/sau de către consilierul-auditor în cadrul procedurilor comerciale până la un termen stabilit.

(253)

Constatările privind instituirea taxelor provizorii sunt provizorii și ar putea fi modificate în etapa finală a anchetei,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Se instituie o taxă antidumping provizorie aplicabilă importurilor de produse laminate plate din oțeluri cu siliciu numite „magnetice” cu grăunți orientați, cu o grosime mai mare de 0,16 mm, încadrate în prezent la codurile NC ex 7225 11 00 și ex 7226 11 00 (coduri TARIC 7225 11 00 10, 7226 11 00 11 și 7226 11 00 91) și originare din Republica Populară Chineză, Japonia, Republica Coreea, Federația Rusă și Statele Unite ale Americii.

(2)   Nivelurile taxei antidumping provizorii aplicabile prețului net franco-frontiera Uniunii înainte de taxa vamală al produsului descris la alineatul (1) și fabricat de întreprinderile menționate în continuare se stabilesc după cum urmează:

Țară

Societate

Taxă antidumping provizorie

Cod adițional TARIC

Republica Populară Chineză

Baoshan Iron & Steel Co., Ltd, Shanghai; Wuhan Iron & Steel Co., Ltd, Wuhan

28,7 %

C039

Toate celelalte societăți

28,7 %

C999

Japonia

JFE Steel Corporation, Tokyo

34,2 %

C040

Nippon Steel & Sumitomo Metal Corporation, Tokyo

35,9 %

C041

Toate celelalte societăți

35,9 %

C999

Republica Coreea

POSCO, Seul

22,8 %

C042

Toate celelalte societăți

22,8 %

C999

Federația Rusă

OJSC Novolipetsk Steel, Lipetsk;VIZ Steel, Ekaterinburg

21,6 %

C043

Toate celelalte societăți

21,6 %

C999

Statele Unite ale Americii

AK Steel Corporation, Ohio

22,0 %

C044

Toate celelalte societăți

22,0 %

C999

(3)   Punerea în liberă circulație în Uniune a produsului menționat la alineatul (1) este condiționată de depunerea unei garanții echivalente cu valoarea taxei provizorii.

(4)   Dacă nu se specifică altfel, se aplică dispozițiile relevante în vigoare în materie de taxe vamale.

Articolul 2

(1)   În termen de 25 de zile calendaristice de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, părțile interesate pot:

solicita dezvăluirea faptelor și a considerațiilor esențiale pe baza cărora a fost adoptat prezentul regulament;

prezenta Comisiei observațiile lor în scris; și

solicita o audiere de către Comisie și/sau de către consilierul-auditor – în cadrul procedurilor comerciale.

(2)   În termen de 25 de zile calendaristice de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, părțile menționate la articolul 21 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 pot prezenta observații privind aplicarea măsurilor provizorii.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 1 se aplică pe o perioadă de șase luni.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 mai 2015.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)   JO L 343, 22.12.2009, p. 51.

(2)  Aviz de deschidere a unei proceduri antidumping privind importurile de produse laminate plate din oțeluri cu siliciu numite magnetice cu grăunți orientați, originare din Republica Populară Chineză, Japonia, Republica Coreea, Rusia și Statele Unite ale Americii (JO C 267, 14.8.2014, p. 6).

(3)  Al șaselea producător cunoscut din Uniune, Surahammars Bruks AB, este situat în Surahammar, Suedia, și este o filială deținută integral de Tata Steel UK Limited. Informațiile furnizate de fosta societate sunt incluse în datele referitoare la situația economică a industriei din Uniune de mai jos.

(4)  Pentru a masca natura mărfii importate în Țările de Jos în acest caz, importurilor le-a fost atribuit un cod confidențial de produs, în conformitate cu practica Eurostat (a se vedea: http://ec.europa.eu/eurostat/documents/64445/4439642/FAQ-XT-WEB-EN-final-January2012.pdf/2c387c03-5064-45bc-a949-2d3c75567973).

(5)   United States Trade Representative (Reprezentantul comercial al Statelor Unite).

(6)  Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (JO L 285, 31.10.2009, p. 10).

(7)  Regulamentul (UE) nr. 548/2014 al Comisiei din 21 mai 2014 privind punerea în aplicare a Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește transformatoarele de putere mici, medii și mari (JO L 152, 22.5.2014, p. 1).

(8)  Regulamentul (CE) nr. 1371/2005 al Consiliului din 19 august 2005 de instituire a unui drept antidumping definitiv asupra importurilor de produse laminate plate din oțeluri cu siliciu numite „magnetice” cu grăunți orientați din Statele Unite ale Americii și din Rusia și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 151/2003 al Consiliului de instituire a unui drept antidumping definitiv asupra importurilor unor tole numite „magnetice” cu grăunți orientați originare din Rusia (JO L 223, 27.8.2005, p. 1).

(9)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/110 al Comisiei din 26 ianuarie 2015 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de anumite tuburi și țevi sudate din fier sau oțel nealiat originare din Belarus, Republica Populară Chineză și Rusia și de încheiere a procedurii privind importurile de anumite tuburi și țevi sudate din fier sau oțel nealiat originare din Ucraina, ca urmare a unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului (JO L 20, 27.1.2015, p. 6).

(10)   Comisia Europeană, Direcția Generală Comerț, Direcția H, 1049 Bruxelles, Belgia.


13.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 120/44


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2015/764 AL COMISIEI

din 12 mai 2015

de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (1),

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate (2), în special articolul 136 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Valorile forfetare de import prevăzute la articolul 136 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 sunt stabilite în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 mai 2015.

Pentru Comisie,

pentru președinte

Jerzy PLEWA

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală


(1)   JO L 347, 20.12.2013, p. 671.

(2)   JO L 157, 15.6.2011, p. 1.


ANEXĂ

Valorile forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

(EUR/100 kg)

Codul NC

Codul țării terțe (1)

Valoarea forfetară de import

0702 00 00

AL

78,9

MA

88,9

MK

106,3

TR

69,0

ZZ

85,8

0707 00 05

AL

33,3

EG

191,6

TR

107,0

ZZ

110,6

0709 93 10

MA

110,7

TR

116,2

ZZ

113,5

0805 10 20

EG

52,0

IL

70,7

MA

51,9

MO

59,6

ZA

60,1

ZZ

58,9

0805 50 10

MA

83,0

TR

66,0

ZZ

74,5

0808 10 80

AR

99,8

BR

92,2

CL

117,0

MK

28,2

NZ

165,7

US

163,4

ZA

115,1

ZZ

111,6


(1)  Nomenclatura țărilor stabilită prin Regulamentul (UE) nr. 1106/2012 al Comisiei din 27 noiembrie 2012 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 471/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile comunitare privind comerțul exterior cu țările terțe, în ceea ce privește actualizarea nomenclatorului țărilor și teritoriilor (JO L 328, 28.11.2012, p. 7). Codul „ZZ” desemnează „alte origini”.


DECIZII

13.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 120/46


DECIZIA (UE) 2015/765 A CONSILIULUI

din 7 mai 2015

privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Comitetului mixt instituit prin Acordul între Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Guvernul Danemarcei și guvernul local al Insulelor Feroe, pe de altă parte, cu privire la înlocuirea Protocolului 3 la respectivul acord, privind definirea conceptului de „produse originare” și a metodelor de cooperare administrativă, cu un nou protocol care, în ceea ce privește regulile de origine, să facă trimitere la Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 207 alineatul (4) primul paragraf, coroborat cu articolul 218 alineatul (9),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)

Protocolul 3 la Acordul între Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Guvernul Danemarcei și guvernul local al Insulelor Feroe, pe de altă parte (1) (denumit în continuare „acordul”) se referă la definirea conceptului de „produse originare” și la metodele de cooperare administrativă (denumit în continuare „Protocolul 3”).

(2)

Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene (2) (denumită în continuare „convenția”) stabilește dispoziții cu privire la originea mărfurilor comercializate în temeiul acordurilor relevante încheiate între părțile contractante.

(3)

Uniunea și Regatul Danemarcei pentru Insulele Feroe au semnat convenția la 15 iunie 2011.

(4)

Uniunea și Regatul Danemarcei pentru Insulele Feroe și-au depus instrumentele de acceptare pe lângă depozitarul convenției la 26 martie 2012 și, respectiv, la 9 septembrie 2013. În consecință, în aplicarea articolului 10 alineatul (3) din convenție, convenția a intrat în vigoare pentru Uniune la 1 mai 2012 și pentru Insulele Feroe la 1 noiembrie 2013.

(5)

Articolul 6 din convenție prevede că fiecare parte contractantă urmează să ia măsurile adecvate pentru a asigura aplicarea efectivă a convenției. În acest sens, Comitetul mixt instituit prin acord ar trebui să adopte o decizie de înlocuire a Protocolului 3 cu un nou protocol care, în ceea ce privește regulile de origine, să facă trimitere la convenție.

(6)

Prin urmare, poziția Uniunii în cadrul Comitetului mixt ar trebui să se bazeze pe proiectul de decizie atașat,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Comitetului mixt instituit prin Acordul între Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Guvernul Danemarcei și guvernul local al Insulelor Feroe, pe de altă parte, cu privire la înlocuirea Protocolului 3 la respectivul acord, privind definirea conceptului de „produse originare” și a metodelor de cooperare administrativă, cu un nou protocol care, în ceea ce privește regulile de origine, să facă trimitere la Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene, se bazează pe proiectul de decizie a Comitetului mixt atașat la prezenta decizie.

Reprezentanții Uniunii în cadrul Comitetului mixt pot accepta modificări de natură tehnică ale proiectului de decizie a Comitetului mixt fără a mai fi necesară o nouă decizie a Consiliului.

Articolul 2

Decizia Comitetului mixt se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 7 mai 2015.

Pentru Consiliu

Președintele

E. RINKĒVIČS


(1)   JO L 53, 22.2.1997, p. 2.

(2)   JO L 54, 26.2.2013, p. 4.


PROIECT

DECIZIA NR. … A COMITETULUI MIXT UE-DANEMARCA/INSULELE FEROE

din

de înlocuire a Protocolului 3 la Acordul între Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Guvernul Danemarcei și guvernul local al Insulelor Feroe, pe de altă parte, privind definirea noțiunii de „produse originare” și metodele de cooperare administrativă

COMITETUL MIXT UE-DANEMARCA/INSULELE FEROE,

având în vedere Acordul între Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Guvernul Danemarcei și guvernul local al Insulelor Feroe, pe de altă parte (1), în special articolul 11,

având în vedere Protocolul 3 la Acordul între Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Guvernul Danemarcei și guvernul local al Insulelor Feroe, pe de altă parte, privind definirea conceptului de „produse originare” și a metodelor de cooperare administrativă,

întrucât:

(1)

Articolul 11 din Acordul între Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Guvernul Danemarcei și guvernul local al Insulelor Feroe, pe de altă parte (denumit în continuare „acordul”) face trimitere la Protocolul 3 la acord (denumit în continuare „Protocolul 3”), care stabilește regulile de origine și prevede cumulul de origine între Uniunea Europeană, Insulele Feroe și alte părți contractante la Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene (2) (denumită în continuare „convenția”).

(2)

Conform articolului 39 din Protocolul 3, Comitetul mixt instituit prin articolul 31 din acord poate decide să modifice dispozițiile protocolului.

(3)

Convenția urmărește să înlocuiască protocoalele privind regulile de origine aflate în prezent în vigoare în țările din zona pan-euro-mediteraneeană cu un act juridic unic.

(4)

Uniunea Europeană și Regatul Danemarcei pentru Insulele Feroe au semnat convenția la 15 iunie 2011.

(5)

Uniunea Europeană și Regatul Danemarcei pentru Insulele Feroe și-au depus instrumentele de acceptare pe lângă depozitarul convenției la 26 martie 2012 și, respectiv, la 9 septembrie 2013. În consecință, în aplicarea articolului 10 alineatul (3) din convenție, convenția a intrat în vigoare pentru Uniunea Europeană la 1 mai 2012 și pentru Insulele Feroe la 1 noiembrie 2013.

(6)

Prin urmare, Protocolul 3 ar trebui înlocuit cu un nou protocol care să facă trimitere la convenție,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Protocolul 3 la Acordul între Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Guvernul Danemarcei și guvernul local al Insulelor Feroe, pe de altă parte, privind definirea conceptului de „produse originare” și a metodelor de cooperare administrativă se înlocuiește cu textul prevăzut în anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Prezenta decizie se aplică de la …

Adoptată la …,

Pentru Comitetul mixt

Președintele


(1)   JO L 53, 22.2.1997, p. 2.

(2)   JO L 54, 26.2.2013, p. 4.

ANEXĂ

Protocolul 3

privind definirea conceptului de „produse originare” și metodele de cooperare administrativă

Articolul 1

Reguli de origine aplicabile

(1)   În scopul punerii în aplicare a prezentului acord, se aplică apendicele I și dispozițiile relevante din apendicele II la Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene (1) (denumită în continuare „convenția”).

(2)   Toate trimiterile la „acordul relevant” din apendicele I și din dispozițiile relevante din apendicele II la convenție se interpretează ca trimiteri la prezentul acord.

Articolul 2

Soluționarea litigiilor

(1)   În cazul în care litigiile survenite în legătură cu procedurile de verificare prevăzute la articolul 32 din apendicele I la convenție nu pot fi soluționate între autoritățile vamale care solicită verificarea și autoritățile vamale responsabile cu efectuarea verificării respective, aceste litigii sunt înaintate Comitetului mixt.

(2)   În toate cazurile, soluționarea litigiilor dintre importator și autoritățile vamale din țara importatoare se efectuează în conformitate cu legislația țării respective.

Articolul 3

Modificarea protocolului

Comitetul mixt poate decide modificarea dispozițiilor prezentului protocol.

Articolul 4

Retragerea din convenție

(1)   Dacă fie Uniunea Europeană, fie Regatul Danemarcei pentru Insulele Feroe notifică în scris depozitarului convenției intenția lor de a se retrage din convenție în conformitate cu articolul 9 din convenție, Uniunea Europeană și Regatul Danemarcei pentru Insulele Feroe încep imediat negocieri cu privire la regulile de origine în scopul punerii în aplicare a prezentului acord.

(2)   Până la intrarea în vigoare a respectivelor reguli de origine nou negociate, se aplică în continuare regulile de origine prevăzute în apendicele I și, după caz, dispozițiile relevante din apendicele II la convenție, aplicabile la momentul retragerii. Cu toate acestea, începând din momentul retragerii regulile de origine prevăzute în apendicele I și, după caz, dispozițiile relevante din apendicele II la convenție se interpretează astfel încât să permită cumulul bilateral doar între Uniunea Europeană și Insulele Feroe.

Articolul 5

Dispoziții tranzitorii – cumulul

În pofida articolului 16 alineatul (5) și articolului 21 alineatul (3) din apendicele I la convenție, în cazul în care cumulul implică numai statele AELS, Insulele Feroe, Uniunea Europeană, Turcia și participanții la procesul de stabilizare și de asociere, dovada originii poate fi constituită de un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau de o declarație de origine.


(1)   JO L 54, 26.2.2013, p. 4.


13.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 120/50


DECIZIA (UE) 2015/766 A COMISIEI

din 12 mai 2015

de actualizare a anexei A la Acordul monetar dintre Uniunea Europeană și Principatul Monaco

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Acordul monetar din 29 noiembrie 2011 dintre Uniunea Europeană și Principatul Monaco (1), în special articolul 11 alineatul (3),

întrucât:

(1)

Articolul 11 alineatul (2) din Acordul monetar dintre Uniunea Europeană și Principatul Monaco (denumit în continuare „acordul monetar”) prevede ca Principatul Monaco să aplice aceleași dispoziții ca cele adoptate de Republica Franceză pentru transpunerea actelor Uniunii referitoare la activitatea și controlul prudențial al instituțiilor de credit și la prevenirea riscurilor sistemice în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare, care figurează în anexa A la acordul monetar.

(2)

Anexa A la acordul monetar trebuie modificată de Comisie când apare o modificare a textelor în cauză și de fiecare dată când un text nou este adoptat de Uniunea Europeană.

(3)

Totodată, când se modifică anexa A la acordul monetar, ar trebui să se ia în considerare actele juridice și normele care au fost abrogate.

(4)

Ar trebui să se ia în considerare actele juridice adoptate de Uniunea Europeană până la 31 iulie 2014.

(5)

Prin urmare, anexa A la acordul monetar ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Anexa A la Acordul monetar dintre Uniunea Europeană și Principatul Monaco se înlocuiește cu textul din anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 12 mai 2015.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)   JO C 310, 13.10.2012, p. 1.


ANEXĂ

„ANEXA A

 

Legislație financiar-bancară

1

Directiva 86/635/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale și conturile consolidate ale băncilor și ale altor instituții financiare (JO L 372, 31.12.1986, p. 1)

 

Astfel cum a fost modificată prin:

2

Directiva 2001/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2001 de modificare a Directivelor 78/660/CEE, 83/349/CEE și 86/635/CEE în ceea ce privește normele de evaluare aplicabile conturilor anuale și conturilor consolidate ale anumitor forme de societăți comerciale, precum și ale băncilor și ale altor instituții financiare (JO L 283, 27.10.2001, p. 28)

3

Directiva 2003/51/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2003 de modificare a Directivelor 78/660/CEE, 83/349/CEE, 86/635/CEE și 91/674/CEE ale Consiliului privind conturile anuale și conturile consolidate ale anumitor forme de societăți, ale băncilor și ale altor instituții financiare și ale întreprinderilor de asigurare (JO L 178, 17.7.2003, p. 16)

4

Directiva 2006/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 de modificare a Directivei 78/660/CEE a Consiliului privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale, a Directivei 83/349/CEE a Consiliului privind conturile consolidate, a Directivei 86/635/CEE a Consiliului privind conturile anuale și conturile consolidate ale băncilor și ale altor instituții financiare și a Directivei 91/674/CEE a Consiliului privind situațiile financiare anuale și situațiile financiare consolidate ale întreprinderilor de asigurare (JO L 224, 16.8.2006, p. 1)

5

Directiva 89/117/CEE a Consiliului din 13 februarie 1989 privind obligațiile în materie de publicare a documentelor contabile anuale ale sucursalelor, stabilite într-un stat membru, ale instituțiilor de credit și instituțiilor financiare cu sediul social în afara statului membru respectiv (JO L 44, 16.2.1989, p. 40)

6

Directiva 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare (JO L 166, 11.6.1998, p. 45)

 

Astfel cum a fost modificată prin:

7

Directiva 2009/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de modificare a Directivei 98/26/CE privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare și a Directivei 2002/47/CE privind contractele de garanție financiară în ceea ce privește sistemele legate și creanțele private (JO L 146, 10.6.2009, p. 37)

8

Directiva 2010/78/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 de modificare a Directivelor 98/26/CE, 2002/87/CE, 2003/6/CE, 2003/41/CE, 2003/71/CE, 2004/39/CE, 2004/109/CE, 2005/60/CE, 2006/48/CE, 2006/49/CE și 2009/65/CE cu privire la competențele Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), ale Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale) și ale Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (JO L 331, 15.12.2010, p. 120)

9

Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, p. 1)

10

Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătățirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană și privind depozitarii centrali de titluri de valoare și de modificare a Directivelor 98/26/CE și 2014/65/UE și a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 (JO L 257, 28.8.2014, p. 1)

11

Directiva 2001/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind reorganizarea și lichidarea instituțiilor de credit (JO L 125, 5.5.2001, p. 15)

 

Astfel cum a fost modificată prin:

12

Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190)

13

Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iunie 2002 privind contractele de garanție financiară (JO L 168, 27.6.2002, p. 43)

 

Astfel cum a fost modificată prin:

14

Directiva 2009/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de modificare a Directivei 98/26/CE privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare și a Directivei 2002/47/CE privind contractele de garanție financiară în ceea ce privește sistemele legate și creanțele private (JO L 146, 10.6.2009, p. 37)

15

Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190)

16

Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar și de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE și 93/22/CEE ale Consiliului și a Directivelor 98/78/CE și 2000/12/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 35, 11.2.2003, p. 1)

 

Astfel cum a fost modificată prin:

17

Directiva 2005/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2005 de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 85/611/CEE, 91/675/CEE, 92/49/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului, precum și a Directivelor 94/19/CE, 98/78/CE, 2000/12/CE, 2001/34/CE, 2002/83/CE și 2002/87/CE, în scopul instituirii unei noi structuri de organizare pentru comitetele competente din domeniul serviciilor financiare (JO L 79, 24.3.2005, p. 9)

18

Directiva 2008/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2008 de modificare a Directivei 2002/87/CE privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a societăților de asigurări și a firmelor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar, în ceea ce privește competențele de executare conferite Comisiei (JO L 81, 20.3.2008, p. 40)

19

Directiva 2010/78/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 de modificare a Directivelor 98/26/CE, 2002/87/CE, 2003/6/CE, 2003/41/CE, 2003/71/CE, 2004/39/CE, 2004/109/CE, 2005/60/CE, 2006/48/CE, 2006/49/CE și 2009/65/CE cu privire la competențele Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), ale Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale) și ale Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (JO L 331, 15.12.2010, p. 120)

20

Directiva 2011/89/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 noiembrie 2011 de modificare a Directivelor 98/78/CE, 2002/87/CE, 2006/48/CE și 2009/138/CE în ceea ce privește supravegherea suplimentară a entităților financiare care aparțin unui conglomerat financiar (JO L 326, 8.12.2011, p. 113)

21

Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338), cu excepția titlului V din Directiva 2013/36/UE

22

Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului cu excepția articolelor 15, 31 și 33 din Titlul II (JO L 145, 30.4.2004, p. 1)

 

Astfel cum a fost modificată prin:

23

Directiva 2006/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 de modificare a Directivei 2004/39/CE privind piețele instrumentelor financiare, în ceea ce privește anumite termene limită (JO L 114, 27.4.2006, p. 60)

24

Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de modificare a Directivei 92/49/CEE a Consiliului și a Directivelor 2002/83/CE, 2004/39/CE, 2005/68/CE și 2006/48/CE în ceea ce privește normele de procedură și criteriile de evaluare aplicabile evaluării prudențiale a achizițiilor și majorărilor de participații în sectorul financiar (JO L 247, 21.9.2007, p. 1)

25

Directiva 2008/10/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2008 de modificare a Directivei 2004/39/CE privind piețele instrumentelor financiare, în ceea ce privește competențele de executare conferite Comisiei (JO L 76, 19.3.2008, p. 33)

26

Directiva 2010/78/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 de modificare a Directivelor 98/26/CE, 2002/87/CE, 2003/6/CE, 2003/41/CE, 2003/71/CE, 2004/39/CE, 2004/109/CE, 2005/60/CE, 2006/48/CE, 2006/49/CE și 2009/65/CE cu privire la competențele Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), ale Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale) și ale Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (JO L 331, 15.12.2010, p. 120)

 

Completată și pusă în aplicare prin:

27

Regulamentul (CE) nr. 1287/2006 al Comisiei din 10 august 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind obligațiile întreprinderilor de investiții de păstrare a evidenței și înregistrărilor, raportarea tranzacțiilor, transparența pieței, admiterea de instrumente financiare în tranzacții și definiția termenilor în sensul directivei în cauză (JO L 241, 2.9.2006, p. 1)

28

Directiva 2006/73/CE a Comisiei din 10 august 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind cerințele organizatorice și condițiile de funcționare ale întreprinderilor de investiții și termenii definiți în sensul directivei menționate (JO L 241, 2.9.2006, p. 26)

29

Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 97/5/CE (JO L 319, 5.12.2007, p. 1)

 

Astfel cum a fost modificată prin:

30

Directiva 2009/111/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 de modificare a Directivelor 2006/48/CE, 2006/49/CE și 2007/64/CE în ceea ce privește băncile afiliate instituțiilor centrale, anumite elemente ale fondurilor proprii, expunerile mari, reglementările privind supravegherea, precum și gestionarea crizelor (JO L 302, 17.11.2009, p. 97)

31

Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE (JO L 267, 10.10.2009, p. 7)

32

Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12)

 

Astfel cum a fost modificat prin:

33

Regulamentul (UE) nr. 1022/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2013 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) în ceea ce privește conferirea de atribuții specifice Băncii Centrale Europene în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (JO L 287, 29.10.2013, p. 5)

34

Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 60, 28.2.2014, p. 34)

35

Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190)

36

Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, p. 1)

 

Astfel cum a fost modificat prin:

37

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1)

38

Regulamentul delegat (UE) nr. 1002/2013 al Comisiei din 12 iulie 2013 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții cu privire la lista entităților care beneficiază de derogare (JO L 279, 19.10.2013, p. 2)

39

Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190)

 

Completat și pus în aplicare prin:

40

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1247/2012 al Comisiei din 19 decembrie 2012 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește formatul și frecvența rapoartelor de tranzacție transmise către registrele centrale de tranzacții în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 352, 21.12.2012, p. 20)

41

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1248/2012 al Comisiei din 19 decembrie 2012 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește formatul cererilor de înregistrare a registrelor centrale de tranzacții în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 352, 21.12.2012, p. 30)

42

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1249/2012 al Comisiei din 19 decembrie 2012 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește formatul evidențelor care trebuie păstrate de contrapărțile centrale în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 352, 21.12.2012, p. 32)

43

Regulamentul delegat (UE) nr. 876/2013 al Comisiei din 28 mai 2013 de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standarde tehnice de reglementare privind colegiile pentru contrapărțile centrale (JO L 244, 13.9.2013, p. 19)

44

Regulamentul delegat (UE) nr. 1003/2013 al Comisiei din 12 iulie 2013 de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la taxele aplicate registrelor centrale de tranzacții de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (JO L 279, 19.10.2013, p. 4)

45

Regulamentul delegat (UE) nr. 148/2013 al Comisiei din 19 decembrie 2012 de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare privind detaliile minime ale datelor care trebuie raportate registrelor centrale de tranzacții (JO L 52, 23.2.2013, p. 1)

46

Regulamentul delegat (UE) nr. 149/2013 al Comisiei din 19 decembrie 2012 de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare referitoare la dispozițiile în materie de compensare indirectă, obligația de compensare, registrul public, accesul la un loc de tranzacționare, contrapărțile nefinanciare și tehnicile de atenuare a riscurilor pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate prin CPC (JO L 52, 23.2.2013, p. 11)

47

Regulamentul delegat (UE) nr. 150/2013 al Comisiei din 19 decembrie 2012 de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții în ceea ce privește standarde tehnice de reglementare în care se precizează detaliile cererii de înregistrare ca registru central de tranzacții (JO L 52, 23.2.2013, p. 25)

48

Regulamentul delegat (UE) nr. 151/2013 al Comisiei din 19 decembrie 2012 de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții, în ceea ce privește standarde tehnice de reglementare care să precizeze datele care urmează să fie publicate și puse la dispoziție de registrele centrale de tranzacții și standarde operaționale pentru agregarea, compararea și accesarea datelor (JO L 52, 23.2.2013, p. 33)

49

Regulamentul delegat (UE) nr. 152/2013 al Comisiei din 19 decembrie 2012 de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare privind cerințele de capital pentru contrapărțile centrale (JO L 52, 23.2.2013, p. 37)

50

Regulamentul delegat (UE) nr. 153/2013 al Comisiei din 19 decembrie 2012 de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare privind cerințele pentru contrapărțile centrale (JO L 52, 23.2.2013, p. 41)

51

Regulamentul delegat (UE) nr. 285/2014 al Comisiei din 13 februarie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare referitoare la efectul direct, substanțial și previzibil al contractelor în Uniune și la prevenirea eludării normelor și a obligațiilor (JO L 85, 21.3.2014, p. 1)

52

Regulamentul delegat (UE) nr. 667/2014 al Comisiei din 13 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele procedurale referitoare la sancțiunile impuse registrelor centrale de tranzacții de către Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe, inclusiv normele referitoare la dreptul la apărare și dispozițiile temporale (JO L 179, 19.6.2014, p. 31)

53

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 484/2014 al Comisiei din 12 mai 2014 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare cu privire la capitalul ipotetic al unei contrapărți centrale în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 138, 13.5.2014, p. 57)

54

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1)

 

Completat și pus în aplicare prin:

55

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1423/2013 al Comisiei din 20 decembrie 2013 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare cu privire la cerințele de publicare a informațiilor privind fondurile proprii pentru instituții în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 355, 31.12.2013, p. 60)

56

Regulamentul delegat (UE) nr. 183/2014 al Comisiei din 20 decembrie 2013 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții, în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru precizarea modului de calcul al ajustărilor specifice și al ajustărilor generale pentru riscul de credit (JO L 57, 27.2.2014, p. 3)

57

Regulamentul delegat (UE) nr. 241/2014 al Comisiei din 7 ianuarie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la standardele tehnice de reglementare pentru cerințele de fonduri proprii în cazul instituțiilor (JO L 74, 14.3.2014, p. 8)

58

Regulamentul delegat (UE) nr. 342/2014 al Comisiei din 21 ianuarie 2014 de completare a Directivei 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la standardele tehnice de reglementare pentru aplicarea metodelor de calculare a cerințelor privind rata de adecvare a capitalului pentru conglomeratele financiare (JO L 100, 3.4.2014, p. 1)

59

Regulamentul delegat (UE) nr. 523/2014 al Comisiei din 12 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru stabilirea a ceea ce constituie legătura strânsă dintre valoarea obligațiunilor garantate ale unei instituții și valoarea activelor instituției (JO L 148, 20.5.2014, p. 4)

60

Regulamentul delegat (UE) nr. 525/2014 al Comisiei din 12 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la standardele tehnice de reglementare pentru definirea pieței (JO L 148, 20.5.2014, p. 15)

61

Regulamentul delegat (UE) nr. 526/2014 al Comisiei din 12 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la standardele tehnice de reglementare în vederea stabilirii marjei aproximative și a numărului limitat de portofolii mai mici pentru riscul de ajustare a evaluării creditului (JO L 148, 20.5.2014, p. 17)

62

Regulamentul delegat (UE) nr. 528/2014 al Comisiei din 12 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru alte riscuri decât riscul delta ale opțiunilor în cadrul abordării standardizate a riscului de piață (JO L 148, 20.5.2014, p. 29)

63

Regulamentul delegat (UE) nr. 529/2014 al Comisiei din 12 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru evaluarea gradului de importanță al extinderilor și al modificărilor abordării bazate pe modele interne de rating și ale abordării avansate de evaluare (JO L 148, 20.5.2014, p. 36)

64

Regulamentul delegat (UE) nr. 625/2014 al Comisiei din 13 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului prin intermediul unor standarde tehnice de reglementare care specifică cerințele aplicabile instituțiilor care acționează în calitate de investitori, sponsori, creditori inițiali și inițiatori în ceea ce privește expunerile la riscul de credit transferat (JO L 174, 13.6.2014, p. 16)

65

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014 al Comisiei din 16 aprilie 2014 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la raportarea în scopuri de supraveghere a instituțiilor în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 191, 28.6.2014, p. 1)

66

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 602/2014 al Comisiei din 4 iunie 2014 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare pentru a facilita convergența practicilor de supraveghere cu privire la punerea în aplicare a ponderilor de risc suplimentare în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 166, 5.6.2014, p. 22)

67

Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338), cu excepția titlului V din Directiva 2013/36/UE

 

Astfel cum a fost modificată prin:

68

Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 60, 28.2.2014, p. 34)

69

Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190)

 

Completată și pusă în aplicare prin:

70

Regulamentul delegat (UE) nr. 604/2014 al Comisiei din 4 martie 2014 de completare a Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare referitoare la criteriile calitative și cantitative corespunzătoare pentru identificarea categoriilor de personal ale căror activități profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al unei instituții (JO L 167, 6.6.2014, p. 30)

71

Regulamentul delegat (UE) nr. 527/2014 al Comisiei din 12 martie 2014 de completare a Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare referitoare la specificarea claselor de instrumente care reflectă în mod corespunzător calitatea creditului instituției în condiții de asigurare a continuității activității și care sunt adecvate pentru a fi utilizate în scopul remunerației variabile (JO L 148, 20.5.2014, p. 21)

72

Regulamentul delegat (UE) nr. 530/2014 al Comisiei din 12 martie 2014 de completare a Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului cu standarde tehnice de reglementare în care sunt definite mai detaliat expunerile semnificative și pragurile pentru abordările interne de calculare a riscului specific din portofoliul de tranzacționare (JO L 148, 20.5.2014, p. 50)

73

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 650/2014 al Comisiei din 4 iunie 2014 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește formatul, structura, conținutul și data publicării anuale a informațiilor pe care autoritățile competente trebuie să le publice în conformitate cu Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 185, 25.6.2014, p. 1)

74

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 710/2014 al Comisiei din 23 iunie 2014 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește condițiile de aplicare a procesului de adoptare a deciziei comune privind cerințele prudențiale specifice unei instituții, în conformitate cu Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 188, 27.6.2014, p. 19)

75

Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind schemele de garantare a depozitelor (JO L 173, 12.6.2014, p. 149)

76

Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190)”


13.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 120/58


DECIZIA (UE) 2015/767 A COMISIEI

din 12 mai 2015

de modificare a anexei la Acordul monetar dintre Uniunea Europeană și Sfântul Scaun – Statul Cetății Vaticanului

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Acordul monetar din 17 decembrie 2009 dintre Uniunea Europeană și Sfântul Scaun – Statul Cetății Vaticanului (1), în special articolul 8 alineatul (3),

întrucât:

(1)

Articolul 8 alineatul (1) din Acordul monetar dintre Uniunea Europeană și Sfântul Scaun – Statul Cetății Vaticanului (denumit în continuare „acordul monetar”) impune Statului Cetății Vaticanului obligația de a implementa actele juridice și normele Uniunii privind bancnotele și monedele euro, prevenirea spălării banilor, a fraudei și a falsificării mijloacelor de plată în numerar și fără numerar, medaliile și jetoanele și cerințele de raportare statistică. Actele și normele respective sunt enumerate în anexa la acordul monetar.

(2)

Anexa la acordul monetar trebuie modificată anual de către Comisie pentru a lua în considerare noile acte juridice și norme relevante ale Uniunii, precum și modificările actelor juridice și ale normelor existente.

(3)

Modificarea anexei la acordul monetar ar trebui, de asemenea, să ia în considerare actele juridice și normele care au fost abrogate.

(4)

Prin urmare, anexa la acordul monetar ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Anexa la Acordul monetar dintre Uniunea Europeană și Sfântul Scaun – Statul Cetății Vaticanului se înlocuiește cu textul anexei la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 12 mai 2015.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)   JO C 28, 4.2.2010, p. 13.


ANEXĂ

„ANEXĂ

 

Dispoziții juridice care trebuie implementate

Termen de implementare

 

Prevenirea spălării banilor

1

Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (JO L 309, 25.11.2005, p. 15)

Astfel cum a fost modificată prin:

31 decembrie 2010

2

Directiva 2008/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2008 de modificare a Directivei 2005/60/CE privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului, în ceea ce privește competențele de executare conferite Comisiei (JO L 76, 19.3.2008, p. 46)

Completată prin:

3

Decizia-cadru 2001/500/JAI a Consiliului din 26 iunie 2001 privind spălarea banilor, identificarea, urmărirea, înghețarea, sechestrarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunii (JO L 182, 5.7.2001, p. 1)

4

Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2005 privind controlul numerarului la intrarea sau ieșirea din Comunitate (JO L 309, 25.11.2005, p. 9)

5

Directiva 2006/70/CE a Comisiei din 1 august 2006 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește definiția «persoanelor expuse politic» și criteriile tehnice de aplicare a procedurilor simplificate de precauție privind clientela, precum și de exonerare pe motivul unei activități financiare desfășurate în mod ocazional sau la scară foarte limitată (JO L 214, 4.8.2006, p. 29)

6

Regulamentul (CE) nr. 1781/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 noiembrie 2006 cu privire la informațiile privind plătitorul care însoțesc transferurile de fonduri (JO L 345, 8.12.2006, p. 1)

7

Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană (JO L 127, 29.4.2014, p. 39)

31 decembrie 2016 (2)

 

Prevenirea fraudei și a falsificării

8

Decizia-cadru 2001/413/JAI a Consiliului din 28 mai 2001 de combatere a fraudei și a falsificării mijloacelor de plată, altele decât numerarul (JO L 149, 2.6.2001, p. 1)

31 decembrie 2010

9

Regulamentul (CE) nr. 1338/2001 al Consiliului din 28 iunie 2001 de definire a măsurilor necesare protecției monedei euro împotriva falsificării (JO L 181, 4.7.2001, p. 6)

Astfel cum a fost modificat prin:

31 decembrie 2010

10

Regulamentul (CE) nr. 44/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1338/2001 de definire a măsurilor necesare protecției monedei euro împotriva falsificării (JO L 17, 22.1.2009, p. 1)

11

Regulamentul (CE) nr. 2182/2004 al Consiliului din 6 decembrie 2004 privind medaliile și jetoanele similare monedelor euro (JO L 373, 21.12.2004, p. 1)

Astfel cum a fost modificat prin:

31 decembrie 2010

12

Regulamentul (CE) nr. 46/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2182/2004 privind medaliile și jetoanele similare monedelor euro (JO L 17, 22.1.2009, p. 5)

13

Directiva 2014/62/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind protecția prin măsuri de drept penal a monedei euro și a altor monede împotriva falsificării și de înlocuire a Deciziei-cadru 2000/383/JAI a Consiliului (JO L 151, 21.5.2014, p. 1)

31 decembrie 2016 (2)

 

Norme referitoare la bancnotele și monedele euro

14

Concluziile Consiliilor din 23 noiembrie 1998 și 5 noiembrie 2002 privind monedele de colecție

31 decembrie 2010

15

Concluziile Consiliului din 10 mai 1999 privind sistemul de management al calității pentru monedele euro

31 decembrie 2010

16

Comunicarea 2001/C 318/03 a Comisiei din 22 octombrie 2001 privind protecția prin drepturi de autor a desenului feței comune a monedelor euro [C(2001) 600 final] (JO C 318, 13.11.2001, p. 3)

31 decembrie 2010

17

Orientarea BCE/2003/5 a Băncii Centrale Europene din 20 martie 2003 privind aplicarea unor măsuri pentru combaterea reproducerilor neconforme de bancnote euro, precum și schimbul și retragerea bancnotelor euro (JO L 78, 25.3.2003, p. 20)

Astfel cum a fost modificată prin:

31 decembrie 2010

18

Orientarea BCE/2013/11 a Băncii Centrale Europene din 19 aprilie 2013 de modificare a Orientării BCE/2003/5 privind aplicarea unor măsuri pentru combaterea reproducerilor neconforme de bancnote euro, precum și schimbul și retragerea bancnotelor euro (JO L 118, 30.4.2013, p. 43)

31 decembrie 2014 (1)

19

Decizia BCE/2010/14 a Băncii Centrale Europene din 16 septembrie 2010 privind verificarea autenticității și a calității și repunerea în circulație a bancnotelor euro (JO L 267, 9.10.2010, p. 1)

Astfel cum a fost modificată prin:

31 decembrie 2012

20

Decizia BCE/2012/19 a Băncii Centrale Europene din 7 septembrie 2012 de modificare a Deciziei BCE/2010/14 privind verificarea autenticității și a calității și repunerea în circulație a bancnotelor euro (JO L 253, 20.9.2012, p. 19)

31 decembrie 2013 (1)

21

Regulamentul (UE) nr. 1210/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 decembrie 2010 privind autentificarea monedelor euro și procesarea monedelor euro improprii circulației (JO L 339, 22.12.2010, p. 1)

31 decembrie 2012

22

Regulamentul (UE) nr. 651/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind emiterea de monede euro (JO L 201, 27.7.2012, p. 135)

31 decembrie 2013 (1)

23

Decizia BCE/2013/10 a Băncii Centrale Europene din 19 aprilie 2013 privind cupiurile, specificațiile, reproducerea, preschimbarea și retragerea bancnotelor euro (JO L 118, 30.4.2013, p. 37)

31 decembrie 2014 (1)

24

Regulamentul (CE) nr. 729/2014 al Consiliului din 24 iunie 2014 privind valorile nominale și specificațiile tehnice ale monedelor euro ce urmează să intre în circulație (JO L 194, 2.7.2014, p. 1)

31 decembrie 2013 (2)


Secțiunea din anexa la acordul monetar în conformitate cu acordul ad-hoc al comitetului mixt privind o cerere din partea Sfântului Scaun și a Statului Cetății Vaticanului privind includerea normelor relevante aplicabile entităților care desfășoară activități financiare cu titlu profesional

 

Părțile relevante ale următoarelor instrumente juridice

Termen de implementare

25

Directiva 86/635/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale și conturile consolidate ale băncilor și ale altor instituții financiare (JO L 372, 31.12.1986, p. 1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2001 de modificare a Directivelor 78/660/CEE, 83/349/CEE și 86/635/CEE în ceea ce privește normele de evaluare aplicabile conturilor anuale și conturilor consolidate ale anumitor forme de societăți comerciale, precum și ale băncilor și ale altor instituții financiare (JO L 283, 27.10.2001, p. 28), Directiva 2003/51/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2003 de modificare a Directivelor 78/660/CEE, 83/349/CEE, 86/635/CEE și 91/674/CEE ale Consiliului privind conturile anuale și conturile consolidate ale anumitor forme de societăți, ale băncilor și ale altor instituții financiare și ale întreprinderilor de asigurare (JO L 178, 17.7.2003, p. 16) și Directiva 2006/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 de modificare a Directivei 78/660/CEE a Consiliului privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale, a Directivei 83/349/CEE a Consiliului privind conturile consolidate, a Directivei 86/635/CEE a Consiliului privind conturile anuale și conturile consolidate ale băncilor și ale altor instituții financiare și a Directivei 91/674/CEE a Consiliului privind situațiile financiare anuale și situațiile financiare consolidate ale întreprinderilor de asigurare (JO L 224, 16.8.2006, p. 1)

31 decembrie 2016 (2)

26

Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338)

31 decembrie 2017 (2)

27

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1)

31 decembrie 2017 (2)

 

Legislația privind colectarea de informații statistice

28

Orientarea BCE/2013/24 a Băncii Centrale Europene din 25 iulie 2013 privind cerințele de raportare statistică ale Băncii Centrale Europene în domeniul conturilor financiare trimestriale (JO L 2, 7.1.2014, p. 34)

31 decembrie 2016 (2)

29

Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 al Băncii Centrale Europene din 24 septembrie 2013 privind bilanțul sectorului instituții financiare monetare (BCE/2013/33) (JO L 297, 7.11.2013, p. 1)

31 decembrie 2016 (2)

30

Regulamentul (UE) nr. 1072/2013 al Băncii Centrale Europene din 24 septembrie 2013 privind statisticile referitoare la ratele dobânzii practicate de instituțiile financiare monetare (BCE/2013/34) (JO L 297, 7.11.2013, p. 51)

31 decembrie 2016 (2)

31

Orientarea BCE/2014/15 a Băncii Centrale Europene din 4 aprilie 2014 privind statisticile monetare și financiare (JO L 340, 26.11.2014, p. 1)

31 decembrie 2016 (2)


(1)  Aceste termene au fost stabilite de comun acord în cadrul Comitetului mixt din 2013.

(2)  Aceste termene au fost stabilite de comun acord în cadrul Comitetului mixt din 2014.”