9.4.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 93/1

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2015/560 AL COMISIEI

din 15 decembrie 2014

de completare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (1), în special articolul 69,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (2), în special articolul 64 alineatul (6),

întrucât:

(1)

În partea II titlul I capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 sunt incluse norme privind un sistem de autorizații pentru plantările de viță-de-vie care abrogă și înlocuiesc, începând de la 1 ianuarie 2016, regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare prevăzut în partea II titlul I capitolul III secțiunea IVa subsecțiunea II din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (3). Acest capitol stabilește norme privind durata, gestionarea și controlul sistemului de autorizații pentru plantările de viță-de-vie și împuternicește Comisia să adopte acte delegate privind gestionarea sistemului. Regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare prevăzut în partea II titlul I capitolul III secțiunea IVa subsecțiunea II din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se aplică în continuare până la 31 decembrie 2015, în conformitate cu articolul 230 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(2)

Articolul 62 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 stabilește cerința generală pentru statele membre de a acorda o autorizație pentru plantarea de viță-de-vie în urma prezentării unei cereri din partea producătorilor care intenționează să planteze sau să replanteze viță-de-vie. Alineatul (4) de la articolul respectiv prevede însă că anumite suprafețe sunt exceptate de la sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie și, prin urmare, de la această cerință generală. Este necesar să se stabilească norme privind condițiile de aplicare a exceptării respective. Suprafețele destinate unor scopuri experimentale sau plantărilor de viță-mamă pentru altoi ar trebui să fie utilizate doar în scopurile menționate, pentru a se evita eludarea noului sistem, iar produsele vitivinicole obținute de pe aceste suprafețe nu ar trebui comercializate, cu excepția cazului în care statele membre consideră că nu există riscuri de perturbare a pieței. Ar trebui să se permită continuarea experimentelor viticole și a plantărilor de viță-mamă pentru altoi existente, sub rezerva respectării normelor în vigoare, în scopul de a se asigura o tranziție fără probleme între regimul drepturilor de plantare și noul sistem de autorizații pentru plantările de viță-de-vie. Suprafețele ale căror produse viticole sau vinicole sunt destinate în exclusivitate consumului în gospodăria viticultorului ar trebui să beneficieze de o astfel de exceptare având în vedere faptul că, în anumite condiții, acestea nu contribuie la perturbări ale pieței. Din același motiv, exceptarea respectivă ar trebui extinsă și la organizațiile care nu desfășoară activități comerciale ce îndeplinesc aceleași condiții. Suprafețele cultivate de un producător care a pierdut o anumită suprafață plantată cu viță-de-vie ca urmare a unor măsuri de expropriere în interesul public, adoptate în temeiul dreptului național ar trebui, de asemenea, să beneficieze de exceptare, dat fiind faptul că pierderea terenului plantat cu viță-de-vie este, în astfel de cazuri, independentă de voința producătorului. Ar trebui însă prevăzută o condiție referitoare la aria maximă a noii suprafețe, astfel încât să se evite compromiterea obiectivelor generale ale sistemului de autorizații pentru plantările de viță-de-vie.

(3)

La articolul 64 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 sunt prevăzute norme privind acordarea de autorizații pentru plantări noi și sunt stabilite criterii de eligibilitate și de prioritate pe care le pot aplica statele membre. Ar trebui stabilite condiții specifice care să fie asociate anumitor criterii de eligibilitate și de prioritate, cu scopul de a crea condiții echitabile pentru punerea lor în aplicare, precum și cu scopul de a evita eludarea sistemului de autorizații de către producătorii cărora le sunt acordate acestea. Totodată, ar trebui adăugate trei criterii noi: un criteriu nou de eligibilitate referitor la însușirea frauduloasă a reputației indicațiilor geografice protejate; un criteriu nou de prioritate favorabil producătorilor care respectă normele sistemului și care nu și-au abandonat plantațiile viticole de pe exploatații; și un criteriu nou de prioritate favorabil organizațiilor fără scop lucrativ care au un scop social și care au primit terenuri confiscate în cazul unor acte de terorism și al altor tipuri de acte criminale. Noul criteriu de eligibilitate răspunde nevoii de a proteja reputația anumitor indicații geografice într-un mod similar cu protejarea reputației anumitor denumiri de origine, asigurându-se că acestea nu sunt amenințate de realizarea unor plantări noi. Primul criteriu nou de prioritate îi favorizează pe unii solicitanți pe baza istoricului acestora care indică faptul că solicitanții respectivi respectă normele sistemului de autorizații și nu depun cereri de autorizații pentru plantări noi în timp ce dețin suprafețe plantate cu viță-de-vie scoase din producție pentru care ar putea fi acordate autorizații pentru replantare. Al doilea criteriu nou de prioritate urmărește să avantajeze organizațiile fără scop lucrativ care au un scop social și care au primit terenuri confiscate în cazul unor acte de terorism și al altor tipuri de acte criminale, pentru a se promova utilizarea în scopuri sociale a terenului care, în caz contrar, ar putea risca să fie scos din producție.

(4)

Luând în considerare articolul 118 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și pentru a ține seama de diferențele naturale și socioeconomice, precum și de strategiile de creștere diferite aplicate de actorii economici în acele zone diferite dintr-un anumit teritoriu, ar trebui să se permită statelor membre să aplice, în mod diferit la nivel regional, pentru arii specifice eligibile pentru o denumire de origine protejată, pentru arii specifice eligibile pentru o indicație geografică protejată sau pentru arii fără o indicație geografică, criteriile de eligibilitate și de prioritate menționate la articolul 64 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, precum și noile criterii de eligibilitate și de prioritate care urmează să fie adăugate prin prezentul regulament. Ar trebui ca aceste diferențe în aplicarea criteriilor în cauză în diferitele zone ale unui anumit teritoriu să se bazeze întotdeauna pe diferențele dintre zonele respective.

(5)

Pentru a trata cazurile de eludare neanticipate prin prezentul act, statele membre ar trebui să adopte măsuri pentru a evita eludarea criteriilor de eligibilitate sau de prioritate de către solicitanții autorizațiilor în cazul în care acțiunile acestora nu fac deja obiectul dispozițiilor speciale privind evitarea eludării prevăzute în prezentul regulament în ceea ce privește criteriile specifice de eligibilitate și de prioritate.

(6)

Articolul 66 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 prevede posibilitatea coexistenței unor culturi de viță-de-vie pe care producătorul s-a angajat să le defrișeze și a unor culturi nou-plantate. În scopul de a se evita neregulile, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a se asigura, prin mijloace adecvate, că angajamentul de efectuare a defrișării, inclusiv cerința de a constitui o garanție care să însoțească acordarea unei autorizații pentru replantare anticipată, este pus în practică. În plus, este necesar să se precizeze că, în cazul în care defrișarea nu se realizează în termenul de patru ani stabilit prin dispoziția respectivă, plantele de viță-de-vie cultivate pe suprafața care face obiectul angajamentului ar trebui considerate neautorizate.

(7)

Articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 permite statelor membre să restricționeze replantarea în cazul suprafețelor eligibile pentru producția de vinuri cu denumiri de origine protejate sau cu indicații geografice protejate, pe baza unei recomandări din partea unor organizații profesionale recunoscute și reprezentative. Justificările sau motivele unor astfel de decizii de restricționare ar trebui definite în scopul de a clarifica limitele domeniului lor de aplicare, asigurându-se, în același timp, coerența sistemului și evitându-se eludarea sa. În special, ar trebui să se asigure că natura automată a acordării de autorizații pentru replantări, stabilită la articolul 66 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, nu afectează posibilitatea statelor membre de a limita eliberarea de autorizații pentru suprafețe specifice în conformitate cu articolul 63 alineatul (2) litera (b) și cu articolul 63 alineatul (3). Cu toate acestea, ar trebui să se precizeze faptul că anumite cazuri specifice nu pot fi considerate o eludare a sistemului.

(8)

Articolul 64 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 prevede sancțiunile administrative aplicabile în cazul neconformității cu criteriile de eligibilitate, cu angajamentele și cu alte obligații care decurg din aplicarea legislației agricole sectoriale. Pentru a asigura efectul de descurajare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a conferi un caracter proporțional acestor sancțiuni, în funcție de valoarea comercială a vinurilor produse de pe plantațiile viticole în cauză. În conformitate cu articolul 71 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, ar trebui să se prevadă sancțiuni administrative pentru plantările neautorizate, astfel încât să se asigure un efect de descurajare. Valoarea minimă a sancțiunilor în cauză ar trebui să corespundă venitului mediu anual pe hectar de suprafață cultivată cu viță-de-vie la nivelul Uniunii, măsurată în marja brută pe hectar a suprafețelor cultivate cu viță-de-vie. Ar trebui fixată o majorare progresivă pornind de la această valoare minimă, în funcție de durata nerespectării. Ar trebui, de asemenea, să se dea statelor membre posibilitatea de a aplica sancțiuni minime mai ridicate pentru producătorii dintr-o anumită zonă, în cazul în care valoarea minimă stabilită la nivelul Uniunii este mai mică decât venitul mediu anual estimat pe hectar pentru zona în cauză. Această majorare a valorii minime a sancțiunilor ar trebui să fie proporțională cu venitul mediu anual estimat pe hectar din zona în care este situată suprafața neautorizată cultivată cu viță-de-vie,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Suprafețele exceptate de la sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie

(1) Sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie prevăzut în partea II titlul I capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 nu se aplică plantării sau replantării suprafețelor menționate la articolul 62 alineatul (4) din regulamentul în cauză care îndeplinesc condițiile pertinente prevăzute la alineatele (2), (3) și (4) din prezentul articol.

(2) Plantarea sau replantarea suprafețelor destinate unor scopuri experimentale sau plantărilor de viță-mamă pentru altoi face obiectul unei notificări prealabile transmise autorităților competente. Notificarea trebuie să includă toate informațiile relevante privitoare la suprafețele respective și la perioada în care va avea loc experimentul sau la perioada în care vor fi în producție plantările de viță-mamă pentru altoi. Prelungirea perioadelor respective trebuie, de asemenea, notificată autorităților competente.

În cazul în care se consideră că nu există niciun fel de riscuri de perturbare a pieței, statele membre pot decide ca, în cursul perioadelor menționate la primul paragraf, strugurii produși pe suprafețele în cauză, precum și produsele vitivinicole obținute din strugurii respectivi să poată fi comercializate. La sfârșitul acestor perioade, producătorul trebuie:

(a)	să obțină o autorizație în conformitate cu articolul 64 sau 68 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 pentru suprafața în cauză, astfel încât strugurii produși pe această suprafață și produsele vitivinicole obținute din strugurii respectivi să poată fi comercializate; sau

(b)	să defrișeze suprafața respectivă pe propria cheltuială, în conformitate cu articolul 71 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

Suprafețele destinate experimentelor sau plantărilor de viță-mamă pentru altoi plantate înainte de 1 ianuarie 2016 în urma acordării unor drepturi de plantare nouă continuă să respecte, după data menționată, toate condițiile definite pentru utilizarea unor astfel de drepturi până la sfârșitul perioadei de desfășurare a experimentului sau al perioadei în care are loc producția culturilor de viță-mamă pentru altoi pentru care au fost acordate drepturile. După expirarea acestor perioade, se aplică normele prevăzute la primul și la al doilea paragraf.

(3) Plantarea sau replantarea suprafețelor ale căror produse vinicole sau viticole sunt destinate în exclusivitate consumului în gospodăria viticultorului face obiectul următoarelor condiții:

(a)	suprafețele în cauză nu depășesc 0,1 ha;

(b)	viticultorul respectiv nu participă la producția comercială de vin sau la producția comercială a altor produse vitivinicole.

În sensul prezentului alineat, statele membre pot considera că anumite organizații fără activitate comercială sunt echivalente ale gospodăriei viticultorului.

Statele membre pot decide ca plantările menționate la primul paragraf să facă obiectul unei notificări.

(4) Un producător care a pierdut o anumită suprafață plantată cu viță-de-vie ca urmare a unor măsuri de expropriere în interesul public, adoptate în temeiul dreptului național, are dreptul de a planta o nouă suprafață cu condiția ca această suprafață nou-plantată să nu depășească 105 %, în termeni de cultură pură, din suprafața pierdută. Suprafața nou-plantată se înregistrează în registrul viticol.

(5) Defrișarea suprafețelor care beneficiază de exceptarea menționată la alineatele (2) și (3) nu duce la obținerea unei autorizații de replantare în temeiul articolului 66 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. O astfel de autorizație se acordă însă în cazul defrișării suprafețelor nou-plantate în temeiul exceptării menționate la alineatul (4).

Articolul 2

Criterii pentru acordarea de autorizații

(1) În cazul în care statele membre aplică criteriul de eligibilitate enumerat la articolul 64 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, se aplică normele prevăzute în partea A din anexa I la prezentul regulament.

De asemenea, statele membre pot aplica criteriul obiectiv și nediscriminatoriu suplimentar potrivit căruia cererea nu prezintă un risc semnificativ de însușire frauduloasă a reputației unor anumite indicații geografice protejate, care se prezumă, cu excepția cazului în care prezența unui astfel de risc este demonstrată de autoritățile publice. Normele referitoare la aplicarea acestui criteriu suplimentar sunt prevăzute în partea B din anexa I.

(2) În cazul în care, la acordarea de autorizații pentru plantări noi, decid să aplice unul sau mai multe dintre criteriile de eligibilitate menționate la articolul 64 alineatul (1) literele (a)_(c) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și criteriul suplimentar menționat la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre pot aplica criteriile în cauză la nivel național sau la un nivel teritorial inferior.

(3) În cazul în care statele membre aplică unul sau mai multe dintre criteriile de prioritate enumerate la articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, se aplică normele prevăzute în părțile A-H din anexa II la prezentul regulament.

Statele membre pot aplica, de asemenea, criteriile obiective și nediscriminatorii suplimentare referitoare la comportamentul anterior al producătorului și al organizațiilor fără scop lucrativ care au un scop social și care au primit terenuri confiscate în cazul unor acte de terorism și al altor tipuri de acte criminale. Normele referitoare la aplicarea acestor criterii suplimentare sunt prevăzute în anexa II partea I.

(4) În cazul în care, la acordarea de autorizații pentru plantări noi, decid să aplice unul sau mai multe dintre criteriile de prioritate menționate la articolul 64 alineatul (2) literele (a)-(h) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și criteriile suplimentare prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol, statele membre pot aplica astfel de criterii în mod uniform la nivel național sau în diverse grade de importanță în zone diferite ale statelor membre.

(5) Utilizarea unuia sau a mai multora dintre criteriile enumerate la articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 drept criterii de eligibilitate la unul dintre nivelurile geografice menționate la articolul 63 alineatul (2) este considerată ca fiind justificată în mod corespunzător pentru scopurile vizate la articolul 64 alineatul (1) litera (d) dacă utilizarea respectivă urmărește soluționarea unei probleme specifice care afectează sectorul vitivinicol la nivelul geografic în cauză, problemă care poate fi rezolvată numai prin aplicarea unei astfel de restricții.

(6) Fără a aduce atingere normelor prevăzute în anexele I și II în ceea ce privește anumite criterii de eligibilitate și de prioritate, statele membre trebuie să adopte, atunci când este necesar, măsuri suplimentare în scopul de a se evita eludarea, de către solicitanții de autorizații, a criteriilor de eligibilitate și de prioritate incluse în anexele menționate.

Articolul 3

Autorizațiile pentru replantarea anticipată

Statele membre pot condiționa acordarea unei autorizații către un producător care se angajează să defrișeze o suprafață plantată cu viță-de-vie în conformitate cu articolul 66 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 de cerința constituirii unei garanții.

În orice caz, dacă producătorii nu efectuează defrișarea până la sfârșitul celui de-al patrulea an de la data la care au fost realizate noile plantări de viță-de-vie, se aplică articolul 71 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce privește suprafața care face obiectul angajamentului și care nu a fost defrișată.

Articolul 4

Restricții privind replantarea

Statele membre pot restricționa replantările în temeiul articolului 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 în cazul în care respectiva suprafață care urmează a fi replantată se situează într-o zonă pentru care eliberarea de autorizații pentru plantări noi este limitată în conformitate cu articolul 63 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și cu condiția ca decizia să fie justificată de necesitatea de a se evita un risc bine demonstrat de devalorizare semnificativă a unei anumite denumiri de origine protejate sau a unei anumite indicații geografice protejate.

Riscul de devalorizare semnificativă menționat la primul paragraf nu există în cazul în care:

(a)

suprafața specifică urmând a fi replantată este situată în aceeași arie cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată ca și suprafața defrișată, iar replantarea viței-de-vie este conformă cu caietul de sarcini pentru aceeași denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată ca și suprafața defrișată;

(b)	replantarea vizează producția de vinuri fără indicație geografică, cu condiția ca solicitantul să își asume aceleași angajamente ca și cele prevăzute la punctul 2 din părțile A și B din anexa I la prezentul regulament în ceea ce privește noile plantări.

Articolul 5

Sancțiunile și recuperarea costurilor

Statele membre impun sancțiuni financiare producătorilor care nu respectă obligația prevăzută la articolul 71 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

Cuantumul minim al sancțiunii financiare este:

(a)	6 000 EUR pe hectar dacă producătorul defrișează toate plantările neautorizate în termen de patru luni de la data la care îi este notificată neregula, astfel cum se menționează la articolul 71 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

(b)	12 000 EUR pe hectar dacă producătorul defrișează toate plantările neautorizate în primul an de la expirarea perioadei de patru luni;

(c)	20 000 EUR pe hectar dacă producătorul defrișează toate plantările neautorizate după primul an de la expirarea perioadei de patru luni.

Dacă venitul anual obținut în zona în care se găsesc plantațiile viticole în cauză este estimat la peste 6 000 EUR pe hectar, statele membre pot majora sumele minime stabilite la al doilea paragraf proporțional cu venitul mediu anual pe hectar estimat pentru zona respectivă.

În cazul în care statul membru asigură defrișarea plantării neautorizate prin mijloace proprii, costul aferent imputat producătorului în temeiul articolului 71 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 se calculează în mod obiectiv, ținând seama de costurile muncii, de utilizarea utilajelor și a transportului sau de alte costuri suportate. Aceste costuri se adaugă la sancțiunea aplicabilă.

Articolul 6

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptată la Bruxelles, 15 decembrie 2014.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 671.

(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 549.

(3) Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (JO L 299, 16.11.2007, p. 1).

ANEXA I

Norme privind criteriul de eligibilitate enumerat la articolul 64 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și criteriul suplimentar menționat la articolul 2 alineatul (1) din prezentul regulament

A. Criteriul menționat la articolul 64 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013

Criteriul menționat la articolul 64 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 este considerat respectat dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

1.	suprafața (suprafețele) care urmează a fi nou-plantată (nou-plantate) este (sunt) destinată (destinate) producției de vinuri care poartă denumirea de origine protejată specifică a ariei în cauză; sau

dacă suprafața (suprafețele) care urmează a fi nou-plantată (nou-plantate) nu este (nu sunt) destinată (destinate) producției de vinuri care poartă denumirea de origine protejată specifică, solicitantul își asumă următoarele angajamente:

(a)	că nu va utiliza sau nu va comercializa strugurii produși pe suprafețele nou-plantate respective pentru producția de vinuri cu o denumire de origine protejată, în cazul în care suprafețele în cauză sunt situate în arii eligibile în acest scop;

(b)	că nu va defrișa și nu va replanta suprafața în scopul de a conferi suprafeței replantate un caracter eligibil pentru producția de struguri pentru vinuri cu denumirea de origine protejată specifică.

Solicitanții trebuie să își asume angajamentele menționate la punctul 2 de la primul paragraf pentru o perioadă limitată de timp, care urmează să fie stabilită de statul membru și care nu poate depăși data de 31 decembrie 2030.

B. Criteriul suplimentar menționat la articolul 2 alineatul (1) din prezentul regulament

Criteriul suplimentar menționat la articolul 2 alineatul (1) din prezentul regulament este considerat respectat dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

1.	suprafața (suprafețele) care urmează a fi nou-plantată (nou-plantate) este (sunt) destinată (destinate) producției de vinuri care poartă indicația geografică protejată specifică a ariei în cauză; sau

dacă suprafața (suprafețele) care urmează a fi nou-plantată (nou-plantate) nu este (nu sunt) destinată (destinate) producției de vinuri care poartă indicația geografică protejată specifică, solicitantul își asumă următoarele angajamente:

(a)	că nu va utiliza sau nu va comercializa niciun strugure produs pe suprafețele nou-plantate respective pentru producția de vinuri cu o indicație geografică protejată, în cazul în care suprafețele în cauză sunt situate în arii eligibile în acest scop;

(b)	că nu va defrișa și nu va replanta suprafața în scopul de a conferi suprafeței replantate un caracter eligibil pentru producția de struguri pentru vinuri cu indicația geografică protejată specifică.

ANEXA II

Norme privind criteriile de prioritate enumerate la articolul 64 alineatul (2) literele (a)-(h) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și criteriile suplimentare menționate la articolul 2 alineatul (3) din prezentul regulament

A. Criteriul menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013

Se consideră că persoanele juridice, indiferent de forma lor juridică, respectă acest criteriu dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(a)

persoana fizică ce înființează, pentru prima dată, plantări de viță-de-vie și se instalează ca șef al exploatației („operator nou-venit”) exercită în mod efectiv și pe termen lung controlul asupra persoanei juridice în ceea ce privește deciziile legate de gestionare, de beneficii și de riscuri financiare. În cazul în care mai multe persoane fizice, inclusiv persoana (persoanele) care nu este (nu sunt) operator(i) nou-venit (nou-veniți), participă la capitalul sau la gestionarea persoanei juridice, nou-venitul trebuie să fie capabil să exercite un astfel de control efectiv pe termen lung fie singur, fie împreună cu alte persoane; sau

(b)	dacă o persoană juridică este controlată de o altă persoană juridică exclusiv sau în comun, condițiile prevăzute la litera (a) se aplică oricărei persoane fizice care exercită un control asupra celeilalte persoane juridice.

Condițiile prevăzute la literele (a) și (b) de la primul paragraf se aplică mutatis mutandis unui grup de persoane fizice, indiferent de statutul juridic acordat unui astfel de grup și membrilor săi prin dreptul național.

Statele membre pot decide să adauge condiția suplimentară ca solicitantul să fie o persoană fizică cu o vârstă maximă de 40 de ani în anul depunerii cererii („tânăr producător”).

Se consideră că persoanele juridice menționate la punctul 1 îndeplinesc condiția suplimentară menționată la primul paragraf de la prezentul punct dacă persoana fizică menționată la punctul 1 literele (a) și (b) de la primul paragraf nu are o vârstă mai mare de 40 de ani în anul depunerii cererii.

Condițiile prevăzute la al doilea paragraf se aplică mutatis mutandis unui grup de persoane fizice menționat la punctul 1 al doilea paragraf.

Statele membre pot cere ca solicitanții să se angajeze ca, pe o perioadă de cinci ani, să nu arendeze sau să nu vândă suprafața (suprafețele) nou-plantată (nou-plantate) unei alte persoane fizice sau juridice.

În cazul în care solicitantul este o persoană juridică sau un grup de persoane fizice, statele membre pot, de asemenea, să ceară solicitantului ca, pe durata unei perioade de cinci ani, să nu transfere exercitarea efectivă și pe termen lung a controlului asupra exploatației în ceea ce privește deciziile legate de gestionare, de beneficii și de riscuri financiare către o altă persoană (alte persoane), cu excepția cazului în care persoana respectivă (persoanele respective) îndeplinește (îndeplinesc) condițiile menționate la punctele 1 și 2 care s-au aplicat la momentul acordării autorizațiilor.

B. Criteriul menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013

Criteriul menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 este considerat respectat dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

Solicitantul se angajează să respecte, pe durata unei perioade minime cuprinse între cinci și șapte ani, normele privind producția ecologică prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (1) și, dacă este aplicabil, în Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei (2), pentru suprafața (suprafețele) care urmează să fie nou-plantată (nou-plantate) sau pentru întreaga exploatație agricolă. Această perioadă nu trebuie să depășească data de 31 decembrie 2030.

Statele membre pot considera criteriul respectat în cazul în care solicitanții sunt deja viticultori (3) la momentul depunerii cererii și au aplicat efectiv normele privind producția ecologică menționate la primul paragraf întregii suprafețe plantate cu viță-de-vie din exploatația respectivă timp de cel puțin cinci ani înainte de depunerea cererii.

Solicitantul se angajează să respecte una dintre următoarele orientări sau unul dintre următoarele sisteme de certificare care depășesc standardele obligatorii aplicabile, stabilite în temeiul titlului VI capitolul I din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, pentru o perioadă minimă cuprinsă între cinci și șapte ani, care nu trebuie să depășească în niciun caz data de 31 decembrie 2030:

(a)

orientări specifice pentru anumite culturi sau sectoare cu privire la gestionarea integrată a dăunătorilor, care sunt adecvate pentru viticultură în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) din Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), dacă există orientări de acest gen;

(b)	sisteme naționale de certificare pentru producția integrată care sunt adecvate pentru viticultură;

(c)

sisteme naționale sau regionale de certificare în materie de mediu care certifică conformitatea cu legislația de mediu în raport cu calitatea solului și/sau a apei, cu biodiversitatea, cu conservarea peisajului, cu atenuarea efectelor schimbărilor climatice și/sau cu adaptarea la schimbările climatice și care sunt aplicabile viticulturii.

Sistemele de certificare menționate la literele (b) și (c) de la primul paragraf trebuie să certifice că fermierul respectă, pe exploatația sa, practici care sunt în conformitate cu normele definite la nivel național pentru producția integrată sau cu obiectivele menționate la litera (c) de la primul paragraf. Această certificare trebuie să fie realizată de organismele de certificare care sunt acreditate în conformitate cu capitolul II din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (5) și să fie conformă cu standardele armonizate relevante pentru „Evaluarea conformității – Cerințe pentru organisme care certifică produse, procese și servicii” sau pentru „Evaluarea conformității – Cerințe pentru organismele care efectuează audituri și certificarea sistemelor de management”.

Statele membre pot considera criteriul respectat în cazul în care solicitanții sunt deja viticultori la momentul depunerii cererii și au aplicat efectiv orientările sau sistemele de certificare menționate la primul paragraf întregii suprafețe plantate cu viță-de-vie din exploatația respectivă timp de cel puțin cinci ani înainte de depunerea cererii.

În cazul în care programul (programele) de dezvoltare rurală ale statelor membre include (includ) un anumit tip de operațiune (operațiuni) în materie de „agromediu și climă” prevăzut la articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6) aplicabil suprafețelor plantate cu viță-de-vie cu relevanță pentru zona specifică indicată în cerere, și cu condiția să fie disponibile fonduri suficiente, solicitantul este eligibil și se angajează să depună o cerere pentru tipul respectiv de operațiune (operațiuni) pentru suprafața care urmează să fie nou-plantată, precum și să respecte angajamentele stabilite în programul (programele) de dezvoltare rurală în cauză pentru tipul specific de operațiune (operațiuni) în materie de „agromediu și climă”.

Parcela (parcelele) agricolă (agricole) specifică (specifice) identificată (identificate) într-o astfel de cerere este (sunt) situată (situate) pe pante cu terase.

Statele membre pot solicita, de asemenea, ca producătorii să se angajeze că, pe o perioadă minimă cuprinsă între cinci și șapte ani, nu vor defrișa și nu vor replanta suprafețe care nu respectă condițiile în cauză. Această perioadă nu trebuie să depășească data de 31 decembrie 2030.

C. Criteriul menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013

Criteriul menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 este considerat respectat dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

1.	parcela (parcelele) agricolă (agricole) specifică (specifice) identificată (identificate) în cerere au intrat în posesia solicitantului ca urmare a schimburilor cu altă (alte) parcelă (parcele) plantată (plantate) cu viță-de-vie în cadrul unui proiect de consolidare a terenurilor;

parcela (parcelele) agricolă (agricole) identificată (identificate) în cerere nu este (nu sunt) plantată (plantate) cu viță-de-vie sau este (sunt) cultivată (cultivate) cu viță-de-vie care ocupă o suprafață mai restrânsă decât cea (cele) pierdută (pierdute) ca rezultat al implementării unui astfel de proiect de consolidare a terenurilor;

3.	suprafața totală pentru care se solicită autorizația nu depășește diferența, dacă există, dintre suprafața plantată cu viță-de-vie de pe parcela (parcelele) agricolă (agricole) deținută (deținute) anterior și cea identificată în cerere.

D. Criteriul menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013

Criteriul menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 este considerat respectat dacă parcela (parcelele) agricolă (agricole) specifică (specifice) identificată (identificate) în cerere se situează într-unul dintre următoarele tipuri de zone:

1.	zone afectate de secetă, cu raportul dintre precipitațiile anuale și evapotranspirația potențială anuală mai mic de 0,5;

2.	zone cu o adâncime redusă a rădăcinilor, mai mică de 30 cm;

3.	zone cu o textură și un caracter pietros nefavorabile ale solului, conform definiției și pragurilor stabilite în anexa III la Regulamentul (UE) nr. 1305/2013;

4.	zone cu pante abrupte care depășesc cel puțin 15 %;

5.	zone situate în regiuni muntoase aflate la o altitudine mai mare de 500 m cel puțin, fiind excluse câmpiile înalte;

zone situate în regiunile ultraperiferice ale Uniunii menționate la articolul 349 din TFUE și în insulele mici din Marea Egee, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 229/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (7) sau în insulele mici cu o suprafață totală care nu depășește 250 km2 și sunt caracterizate de constrângeri structurale sau socioeconomice.

Statele membre pot solicita, de asemenea, ca producătorii să se angajeze că, pe o perioadă minimă cuprinsă între cinci și șapte ani, nu vor defrișa și nu vor replanta suprafețe care nu se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice. Această perioadă nu trebuie să depășească data de 31 decembrie 2030.

Statele membre pot să decidă, cel târziu până în 2018, excluderea uneia sau a mai multora dintre suprafețele enumerate la primul paragraf din motive de respectare a acestui criteriu de prioritate atunci când statele membre nu sunt în măsură să evalueze această conformitate într-un mod eficace.

E. Criteriul menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013

Criteriul menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 este considerat respectat dacă sustenabilitatea economică a proiectului respectiv este stabilită pe baza uneia sau a mai multora dintre următoarele metodologii standard de analiză financiară pentru proiecte de investiții agricole:

1.	Valoarea actualizată netă (VAN)

2.	Rata internă de rentabilitate (RIR)

3.	Raportul costuri-beneficii (RCB)

4.	Perioada de rambursare (PR)

5.	Beneficiul net suplimentar (BNS)

Metodologia se aplică într-un mod adaptat la tipul de solicitant.

Totodată, statele membre trebuie să ceară solicitantului să înființeze noua plantare de viță-de-vie în conformitate cu caracteristicile tehnice identificate în cerere.

F. Criteriul menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013

Criteriul menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 este considerat respectat dacă potențialul de creștere a competitivității este stabilit pe baza uneia dintre considerațiile următoare:

suprafețele care urmează să fie nou-plantate de un viticultor existent pot genera economii de scară ca urmare a unei scăderi semnificative a costurilor unitare specifice suprafeței nou-plantate în raport cu media plantațiilor viticole deja existente în exploatația agricolă sau cu situația medie din regiune;

suprafețele care urmează să fie nou-plantate de un viticultor existent ar putea genera o mai bună adaptare la cererea de pe piață datorită unei creșteri a prețurilor obținute pentru produs sau unei creșteri a piețelor de desfacere în raport cu plantațiile viticole deja existente în exploatația agricolă sau cu situația medie din regiune;

3.	suprafețele care urmează să fie nou-plantate de un nou-venit în sector pot permite utilizarea unui model de producție agricolă care este mai profitabil decât media din regiune.

Statele membre pot furniza mai multe detalii despre considerațiile enumerate la punctele 1, 2 și 3 de la primul paragraf.

Totodată, statele membre trebuie să ceară solicitantului să înființeze noua plantare de viță-de-vie în conformitate cu caracteristicile tehnice identificate în cerere.

G. Criteriul menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013

Criteriul menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 este considerat respectat dacă parcela (parcelele) agricolă (agricole) care urmează a fi plantată (plantate) este situată (sunt situate) în interiorul ariei geografice de producție a unei denumiri de origine protejate existente sau a unei indicații geografice protejate existente, dacă strugurii care urmează a fi produși sunt destinați unor vinuri cu o denumire de origine protejată sau cu o indicație geografică protejată și dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

1.	parcela (parcelele) agricolă (agricole) care urmează a fi plantată (plantate) beneficiază de caracteristici pedoclimatice mai bune în comparație cu o medie a altor parcele agricole cu plantații viticole care respectă caietul de sarcini al indicației geografice în aceeași regiune;

soiul (soiurile) de struguri sau clona (clonele) aferentă (aferente) care urmează a fi plantat(e) este (sunt) mai bine adaptat(e) la caracteristicile pedoclimatice specifice ale parcelei (parcelelor) agricole care urmează a fi plantată (plantate) în comparație cu parcelele agricole cu plantații viticole care respectă caietul de sarcini al indicației geografice, cu caracteristici pedoclimatice similare și situate în aceeași regiune, însă plantate cu alte soiuri sau cu alte clone ale aceluiași soi (acelorași soiuri);

soiul (soiurile) de struguri sau clona (clonele) aferentă (aferente) care urmează a fi plantat(e) contribuie la creșterea diversității soiurilor de struguri sau a clonelor soiurilor existente în aceeași arie geografică de producție a denumirii de origine protejate sau a indicației geografice protejate;

sistemul (sistemele) de conducere a viței-de-vie care urmează a fi folosit(e) sau structura plantațiilor de viță-de-vie care urmează să fie stabilită pe suprafața (suprafețele) nou-plantată (nou-plantate) are (au) potențialul de a conduce la o calitate mai bună a strugurilor comparativ cu sistemele de conducere și/sau cu structurile utilizate în mod predominant în aceeași arie geografică de producție a denumirii de origine protejate sau a indicației geografice protejate.

Statele membre pot furniza mai multe detalii despre condițiile enumerate la punctele 1-4 de la primul paragraf.

Totodată, statele membre trebuie să ceară solicitantului să înființeze noua plantare de viță-de-vie în conformitate cu caracteristicile tehnice identificate în cerere.

Statele membre pot aplica acest criteriu de prioritate cererilor de noi plantări într-o arie care a fost delimitată în dosarul tehnic ce însoțește o cerere de protecție a unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice, care face obiectul procedurii naționale preliminare sau care se află în perioada de examinare de către Comisie. În acest caz, condițiile enumerate la punctele 1-4 de la primul paragraf se aplică mutatis mutandis.

H. Criteriul menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013

Criteriul menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 este considerat respectat dacă dimensiunea exploatației solicitantului la momentul depunerii cererii respectă pragurile care urmează a fi stabilite de statele membre la nivel național sau regional pe baza unor criterii obiective. Aceste praguri se stabilesc după cum urmează:

1.	nu mai puțin de 0,5 hectare pentru exploatațiile de dimensiuni mici;

2.	nu mai puțin de 50 de hectare pentru exploatațiile de dimensiuni medii.

Statele membre pot, de asemenea, să solicite îndeplinirea uneia sau a mai multora dintre următoarele condiții:

1.	dimensiunea exploatației solicitantului va fi majorată ca urmare a noii plantări;

2.	solicitantul deține deja o suprafață plantată cu viță-de-vie, care nu beneficiază de exceptările prevăzute la articolul 62 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, la momentul depunerii cererii.

Pragurile menționate la punctele 1 și 2 de la primul paragraf trebuie comunicate Comisiei.

I. Criteriile suplimentare menționate la articolul 2 alineatul (3) din prezentul regulament

I. „Comportamentul anterior al producătorului”

Criteriul suplimentar menționat la articolul 2 alineatul (3) din prezentul regulament este considerat respectat dacă solicitantul nu a plantat viță-de-vie fără autorizație, conform dispozițiilor articolului 71 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, sau fără a fi avut un drept de plantare, conform dispozițiilor articolelor 85a și 85b din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

Statele membre pot, de asemenea, să solicite îndeplinirea uneia sau a mai multora dintre următoarele condiții:

1.	nicio autorizație acordată anterior solicitantului în conformitate cu articolul 64 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 nu a expirat din cauza neutilizării;

2.	solicitantul nu s-a făcut vinovat de nerespectarea vreunuia dintre angajamentele menționate în anexa I în părțile A și B, în prezenta anexă în părțile A, B, D, E, F și G și în prezenta parte la punctul II;

3.	solicitantul nu deține suprafețe plantate cu viță-de-vie care nu mai sunt în producție de cel puțin opt ani.

II. „Organizații fără scop lucrativ care au un scop social și care au primit terenuri confiscate în cazul unor acte de terorism și al altor tipuri de acte criminale”

Criteriul suplimentar menționat la articolul 2 alineatul (3) din prezentul regulament este considerat respectat dacă solicitantul este o persoană juridică, indiferent de forma sa juridică, și dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

1.	solicitantul este o organizație fără scop lucrativ a cărei activitate are doar un scop social;

2.	solicitantul utilizează terenurile confiscate numai pentru a-și atinge scopurile sociale, în temeiul articolului 10 din Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului (8).

Statele membre pot cere totodată ca solicitanții care respectă acest criteriu să se angajeze ca, pe o perioadă care urmează să fie fixată de statele membre, să nu arendeze sau să nu vândă suprafața (suprafețele) nou-plantată (nou-plantate) unei alte persoane fizice sau juridice. Această perioadă nu trebuie să depășească data de 31 decembrie 2030.

(1) Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 (JO L 189, 20.7.2007, p. 1).

(2) Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei din 5 septembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice în ceea ce privește producția ecologică, etichetarea și controlul (JO L 250, 18.9.2008, p. 1).

(3) Conform definiției de la articolul 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 436/2009 al Comisiei din 26 mai 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 al Consiliului în ceea ce privește registrul viticol, declarațiile obligatorii și colectarea de informații pentru monitorizarea pieței, documentele de însoțire a transporturilor de produse și registrele care trebuie păstrate în sectorul vitivinicol (JO L 128, 27.5.2009, p. 15).

(4) Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor (JO L 309, 24.11.2009, p. 71).

(5) Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30).

(6) Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 487).

(7) Regulamentul (UE) nr. 229/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 martie 2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea insulelor mici din Marea Egee și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1405/2006 al Consiliului (JO L 78, 20.3.2013, p. 41).

(8) Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană (JO L 127, 29.4.2014, p. 39).

9.4.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 93/12

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2015/561 AL COMISIEI

din 7 aprilie 2015

de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

întrucât:

(1)

În partea II titlul I capitolul III, Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 conține norme privind un sistem de autorizații pentru plantările de viță-de-vie, norme care, începând din 1 ianuarie 2016, abrogă și înlocuiesc regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare prevăzut în partea II titlul I capitolul III secțiunea IVa subsecțiunea II din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (3). Partea II titlul I capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 stabilește norme privind durata, gestionarea și controlul sistemului de autorizații pentru plantări de viță-de-vie și împuternicește Comisia să adopte acte de punere în aplicare privind gestionarea și controlul sistemului de autorizații. Regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare prevăzut în partea II titlul I capitolul III secțiunea IVa subsecțiunea II din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se aplică în continuare până la 31 decembrie 2015, în conformitate cu articolul 230 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(2)

Articolul 62 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 stabilește obligația generală a statelor membre de a acorda o autorizație pentru plantarea de viță-de-vie la depunerea unei cereri de către producătorii care intenționează să planteze sau să replanteze viță-de-vie. Articolul 63 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 prevede un mecanism de garantare pentru plantări noi, prin care statele membre trebuie să acorde în fiecare an autorizații pentru plantări noi care corespund unui procent de 1 % din suprafața totală cultivată în mod real cu viță-de-vie pe teritoriul lor, dar în cadrul căruia se pot stabili limite inferioare pe baza unor justificări solide. Articolul 64 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 stabilește norme privind acordarea de autorizații pentru plantări noi și stabilește criterii de eligibilitate și de prioritate pe care statele membre le pot aplica.

(3)

La nivelul Uniunii ar trebui stabilite norme pentru procedura care trebuie urmată de statele membre în ceea ce privește deciziile referitoare la mecanismul de garantare și la alegerea criteriilor de eligibilitate și de prioritate. Normele respective ar trebui să includă termene limită până la care trebuie să fie luate deciziile și implicațiile în cazul în care nu sunt luate anumite decizii.

(4)

Pentru a oferi claritate și o aplicare consecventă în toate statele membre și regiunile viticole, normele referitoare la acordarea de autorizații pentru plantări noi ar trebui să includă, de asemenea, prelucrarea cererilor, procedura de selecție și acordarea autorizațiilor în fiecare an. În acest mod, producătorii fac obiectul unor norme similare la nivelul Uniunii atunci când solicită autorizații pentru plantări noi. Normele respective vizează asigurarea unei funcționări transparente, echitabile și prompte a sistemului, adaptate la nevoile sectorului vitivinicol. De asemenea, normele trebuie să prevină situațiile în care solicitanții se confruntă cu inegalități nejustificate, întârzieri excesive sau sarcini administrative disproporționate. În special, întrucât începutul anului vinicol este la 1 august, acordarea de autorizații pentru plantări noi până la această dată pare bine adaptată la necesitățile sectorului vitivinicol și permite efectuarea plantărilor de viță-de-vie în același an calendaristic. Ar trebui să se stabilească o dată adecvată pentru a se asigura că toate deciziile relevante adoptate de statul membru sunt aduse la cunoștința publicului în timp util, înainte de lansarea invitației de depunere a cererilor, și pentru a se permite producătorilor să cunoască foarte bine normele aplicabile înainte de a depune o cerere.

(5)

În cazul în care numărul total al hectarelor solicitate în cererile eligibile depășește, în general, numărul hectarelor puse la dispoziție de statele membre, acest lucru poate duce la situația în care o mare parte dintre solicitanții individuali obțin doar o parte din hectarele pe care le solicită și, prin urmare, nu utilizează autorizațiile corespunzătoare, fiind supuși în consecință unor sancțiuni. Pentru a aborda astfel de situații, este oportun să nu se impună astfel de sancțiuni dacă autorizațiile acordate corespund unei suprafețe sub un anumit procentaj din suprafața solicitată. De asemenea, pentru a se evita pierderea autorizațiilor corespunzătoare, ar trebui să se prevadă posibilitatea ca statele membre fie să le transfere în anul următor, fie să le redistribuie în același an între solicitanții ale căror cereri nu au fost pe deplin satisfăcute și care nu au respins autorizațiile acordate.

(6)

Articolul 66 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și articolele 3 și 4 din Regulamentul delegat (UE) 2015/560 al Comisiei (4) stabilesc norme privind acordarea de autorizații pentru replantări în aceeași exploatație. De asemenea, ar trebui stabilite norme la nivelul Uniunii în ceea ce privește procedura de urmat de către statele membre atunci când acestea acordă autorizațiile de replantări și intervalul de timp în care statele membre trebuie să acorde astfel de autorizații. Pentru a permite producătorilor să abordeze constrângerile privind replantarea în cadrul aceleiași exploatații din motive fitosanitare, de mediu sau operaționale, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a permite producătorilor să depună o cerere într-un termen rezonabil, dar limitat, după defrișare. În plus, având în vedere sarcina administrativă pentru statele membre și pentru producători determinată de depunerea și prelucrarea cererilor de autorizații de replantare, ar trebui să existe, de asemenea, posibilitatea de a se aplica o procedură simplificată în cazurile specifice în care suprafața care urmează să fie replantată corespunde suprafeței defrișate sau în cazurile în care nu sunt stabilite restricții privind replantările.

(7)

Articolul 68 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 stabilește norme de acordare a autorizațiilor pe baza conversiei drepturilor de plantare acordate înainte de 31 decembrie 2015. De asemenea, ar trebui să se stabilească norme la nivelul Uniunii în ceea ce privește procedura care trebuie urmată de către statele membre pentru acordarea unor astfel de autorizații. Ar trebui să se stabilească un calendar pentru prezentarea și tratarea cererilor, astfel încât statele membre să poată primi și prelucra cererile de conversie într-un mod adecvat și în timp util.

(8)

Articolul 62 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 prevede că autorizațiile se acordă pentru o suprafață specifică din exploatația producătorului, identificată într-o cerere. În cazuri justificate în mod corespunzător, solicitanții ar trebui să aibă posibilitatea de a schimba suprafața specifică pe parcursul perioadei de valabilitate a autorizației. Totuși, această posibilitate ar trebui exclusă în unele cazuri, pentru a se preveni eludarea sistemului de autorizații pentru plantări de viță-de-vie.

(9)

Articolul 63 alineatul (4), articolul 64 alineatul (3), articolul 71 alineatul (3) și articolul 145 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 instituie obligația statelor membre de a notifica Comisiei anumite aspecte ale punerii în aplicare a sistemului de autorizații pentru plantări de viță-de-vie. Ar trebui stabilite cerințe pentru a se facilita transmiterea de informații de către statele membre cu privire la toate aspectele relevante legate de gestionarea și controlul sistemului în cauză, permițându-se o monitorizare adecvată a punerii sale în aplicare.

(10)

Articolul 62 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 prevede necesitatea de a se stabili dispoziții de control privind punerea în aplicare a sistemului de autorizații pentru plantări de viță-de-vie. Sunt necesare norme generale privind controlul, pentru a se preciza faptul că principalul instrument de verificare a respectării sistemului este registrul plantațiilor viticole, iar controalele trebuie efectuate în conformitate cu principiile generale prevăzute la articolul 59 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. Normele respective ar trebui să ofere un cadru general pentru ca statele membre să elaboreze dispoziții mai detaliate la nivel național, cu scopul de a evita plantările neautorizate și de a se asigura că sunt respectate normele sistemului de autorizații, inclusiv respectarea termenului limită pentru utilizarea autorizațiilor și pentru defrișare în cazul replantării anticipate, precum și respectarea angajamentelor asumate de producători pentru a obține autorizațiile.

(11)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru organizarea comună a piețelor agricole,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Autorizații pentru plantări de viță-de-vie

Autorizațiile pentru plantări de viță-de-vie prevăzute în partea II titlul I capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 se acordă începând cu 2016, în conformitate cu prezentul regulament.

Autorizațiile se referă la plantări noi, la replantări și la drepturi de plantare care urmează să fie convertite.

Autorizațiile pentru plantări noi prevăzute la articolul 64 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 se acordă anual.

Articolul 2

Deciziile anterioare privind suprafețele care urmează să fie puse la dispoziție pentru plantări noi

(1) Dacă decid să limiteze suprafața totală disponibilă pentru plantări noi care urmează să fie alocată sub formă de autorizații, în conformitate cu articolul 63 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, statele membre aduc la cunoștința publicului deciziile respective și justificările corespunzătoare până la 1 martie.

(2) Dacă statele membre iau în considerare recomandările unor organizații profesionale sau ale unor grupuri de producători interesate, menționate la articolul 65 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, recomandările respective trebuie prezentate cu suficient timp acordat pentru examinarea acestora înainte ca statul membru în cauză să ia decizia menționată la alineatul (1). De asemenea, recomandările sunt aduse la cunoștința publicului.

Articolul 3

Criteriile de acordare a autorizațiilor pentru plantări noi

Dacă statele membre decid să utilizeze criteriile de acordare a autorizațiilor pentru plantări noi prevăzute la articolul 64 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, deciziile respective sunt aduse la cunoștința publicului până la 1 martie.

Deciziile menționate la primul paragraf se referă la:

(a)

aplicarea unuia sau mai multora dintre criteriile enumerate la articolul 64 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, inclusiv justificarea corespunzătoare în cazul în care statele membre decid să aplice articolul 64 alineatul (1) litera (d), precum și la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/560;

(b)

numărul hectarelor disponibile pentru acordarea de autorizații la nivel național:

(i)	în mod proporțional;

(ii)	în conformitate cu criteriile de prioritate enumerate la articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, precum și la articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2015/560.

Dacă intenționează să aplice criteriile de prioritate menționate în prezentul articol al doilea paragraf litera (b) punctul (ii), statele membre definesc care dintre criteriile de prioritate vor fi aplicate. Statele membre pot decide, de asemenea, să atribuie o importanță diferită fiecăruia dintre criteriile de prioritate alese. Astfel de decizii permit statelor membre să stabilească un clasament al cererilor individuale la nivel național pentru acordarea numărului de hectare menționat la litera (b) punctul (ii), pe baza conformității cererilor cu criteriile de prioritate alese.

Articolul 4

Normele standard pentru plantări noi

Dacă statele membre nu aduc la cunoștința publicului deciziile relevante în termenele limită prevăzute la articolele 2 și 3, pentru anul respectiv se aplică următoarele reguli privind acordarea autorizațiilor pentru plantări noi:

(a)	disponibilitatea autorizațiilor pentru plantări noi corespunde cu 1 % din suprafața totală cultivată efectiv cu viță-de-vie pe teritoriul lor, în conformitate cu articolul 63 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și fără alte limite;

(b)	distribuția proporțională a hectarelor între toți solicitanții eligibili, pe baza suprafeței pentru care au solicitat autorizația, în cazul în care cererile depășesc suprafața pusă la dispoziție.

Statele membre se asigură că informațiile privind normele aplicabile în temeiul primului paragraf sunt aduse la cunoștința publicului.

Articolul 5

Depunerea de cereri pentru plantări noi

(1) Odată ce deciziile menționate la articolele 2 și 3 sau informațiile menționate la articolul 4 al doilea paragraf sunt aduse la cunoștința publicului, și nu mai târziu de 1 mai, statele membre deschid perioada de depunere a cererilor individuale, care este de cel puțin o lună.

(2) Cererile identifică mărimea și localizarea specifice ale suprafeței din exploatația solicitantului pentru care urmează să se acorde autorizația. Dacă nu sunt stabilite limite în conformitate cu articolul 2 și nu sunt stabilite criterii în conformitate cu articolul 3, statele membre pot scuti solicitanții de obligația de a indica în cerere localizarea specifică a suprafeței din exploatația solicitantului pentru care urmează să se acorde autorizația. Statele membre pot cere solicitanților informații suplimentare, în cazul în care acestea sunt relevante pentru punerea în aplicare a sistemului de autorizații.

(3) Dacă statele membre decid să utilizeze anumite criterii pentru acordarea de autorizații pentru plantări noi, se aplică următoarele norme:

(a)

criteriile de eligibilitate menționate la articolul 64 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/560: cererile indică produsul (produsele) viticol(e) pe care solicitantul intenționează să le producă pe suprafața (suprafețele) nou plantată (plantate), precizând dacă solicitantul intenționează să producă unul sau mai multe dintre următoarele produse:

(i)	vinuri cu denumire de origine protejată;

(ii)	vinuri cu indicație geografică protejată;

(iii)

vinuri fără indicație geografică, inclusiv cu o indicație privind soiul de struguri de vinificație;

(b)

criteriul de prioritate menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013: cererile includ informații de natură economică care demonstrează sustenabilitatea economică a proiectului respectiv, pe baza uneia sau a mai multor metodologii standard de analiză financiară pentru proiecte de investiții agricole prevăzute în partea E a anexei II la Regulamentul delegat (UE) 2015/560;

(c)

criteriul de prioritate menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013: cererile includ informații de natură economică care demonstrează potențialul de creștere a competitivității pe baza considerațiilor prevăzute în partea F a anexei II la Regulamentul delegat (UE) 2015/560;

(d)

criteriul de prioritate menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013: cererile includ informații care demonstrează potențialul de îmbunătățire a produselor cu indicații geografice, pe baza uneia dintre condițiile stabilite în partea G a anexei II la Regulamentul delegat (UE) 2015/560;

(e)

criteriul de prioritate menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013: cererile includ informații care demonstrează că, la momentul depunerii cererii, dimensiunea exploatației solicitantului respectă pragurile care urmează să fie stabilite de statele membre pe baza dispozițiilor prevăzute în partea H a anexei II la Regulamentul delegat (UE) 2015/560;

(f)

dacă statele membre impun solicitanților să își asume angajamentele menționate în părțile A și B ale anexei I, în părțile A, B, D, E, F, și G și în partea I din secțiunea II ale anexei II la Regulamentul delegat (UE) 2015/560 în raport cu criteriile respective, cererile includ angajamentele în cauză.

În cazul în care oricare dintre elementele menționate la literele (a)-(f) din primul paragraf poate fi colectat direct de statele membre, statele membre pot scuti solicitanții de includerea respectivelor elemente în cererile lor.

(4) După expirarea perioadei de depunere prevăzute la alineatul (1), statele membre informează solicitanții ineligibili cu privire la ineligibilitatea cererilor lor, în temeiul deciziei privind criteriile de eligibilitate adoptată de statele membre în conformitate cu articolul 3. Cererile respective sunt excluse din etapele ulterioare ale procedurii.

Articolul 6

Acordarea de autorizații pentru plantări noi

(1) Dacă suprafața totală vizată de cererile eligibile depuse nu depășește suprafața (suprafețele) pusă(e) la dispoziție în conformitate cu articolul 2 alineatul (1), statele membre acordă autorizațiile în măsura totală solicitată de producători.

(2) În cazul în care suprafața totală vizată de cererile eligibile depuse depășește suprafața (suprafețele) pusă(e) la dispoziție în conformitate cu articolul 2 alineatul (1), statele membre aplică procedura de selecție prevăzută în anexa I.

Cel târziu la 1 august, statele membre acordă autorizațiile solicitanților selectați în funcție de rezultatul procedurii de selecție. În cazul în care cererile eligibile nu au fost pe deplin satisfăcute, solicitanții sunt informați cu privire la motivele unei astfel de decizii.

(3) În cazul în care autorizația acordată corespunde cu mai puțin de 50 % din suprafața solicitată în cererea respectivă, solicitantul poate refuza autorizația în termen de o lună de la data acordării ei.

În acest caz, solicitantul nu face obiectul sancțiunilor administrative prevăzute la articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Statele membre pot decide ca numărul de hectare corespunzător să fie pus la dispoziție în același an, cel târziu la 1 octombrie, pentru autorizațiile care urmează să fie acordate solicitanților cărora li s-a acordat doar o parte din suprafața solicitată în conformitate cu rezultatul procedurii de selecție menționate la alineatul (2) și care nu au refuzat autorizațiile corespunzătoare. De asemenea, statele membre pot decide să pună la dispoziție hectarele respective în anul următor, pe lângă procentul de 1 % din suprafața totală cultivată cu viță-de-vie prevăzută la articolul 63 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

Articolul 7

Restricțiile privind acordarea de autorizații pentru replantări

(1) Dacă decid să limiteze acordarea de autorizații pentru replantări în zonele eligibile pentru producția de vinuri cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată, în conformitate cu articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și cu articolul 4 din Regulamentul delegat (UE) 2015/560, statele membre trebuie să aducă deciziile la cunoștința publicului până la 1 martie.

Organizațiile profesionale sau grupurile de producători interesate prevăzute la articolul 65 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 prezintă recomandări care trebuie luate în considerare de statul membru în temeiul articolului respectiv, acordându-se suficient timp pentru examinarea acestora, înaintea luării deciziei menționate la primul paragraf. Statul membru în cauză aduce la cunoștința publicului recomandările respective.

(2) Deciziile menționate la alineatul (1) se aplică timp de un an de la data la care au fost aduse la cunoștința publicului.

Dacă o recomandare a unei organizații profesionale sau a unui grup de producători interesat se face pentru o perioadă de timp mai mare de un an, dar nu mai mare de trei ani, astfel cum se prevede la articolul 65 al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, deciziile în cauză se pot aplica, de asemenea, pentru o perioadă de timp de cel mult trei ani.

Dacă organizațiile profesionale sau grupurile de producători interesate nu prezintă recomandările relevante cu timp suficient acordat pentru examinarea acestora în conformitate cu alineatul (1) sau dacă statele membre nu aduc la cunoștința publicului deciziile relevante până la 1 martie, statele membre autorizează în mod automat replantarea, astfel cum se prevede la articolul 8.

Articolul 8

Procedura de acordare a autorizațiilor pentru replantări

(1) Cererile de autorizații pentru replantări menționate la articolul 66 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 pot fi depuse în orice moment în cursul aceluiași an vinicol în care are loc defrișarea. Totuși, statele membre pot decide că cererile de autorizații pentru replantări pot fi depuse până la sfârșitul celui de-al doilea an vinicol ulterior celui în care a avut loc defrișarea. În cazul în care nu sunt respectate perioadele de timp menționate, statele membre nu acordă o autorizație pentru replantare.

Cererile identifică mărimea și localizarea specifice ale suprafeței (suprafețelor) defrișate și a suprafeței (suprafețelor) care urmează să fie replantate în exploatația aceluiași solicitant pentru care se acordă autorizația. Dacă nu sunt stabilite restricții în conformitate cu articolul 7, iar solicitantul nu și-a asumat niciunul dintre angajamentele menționate în părțile A și B punctul 2 litera (b) din anexa I și în partea B punctul 4 și partea D din anexa II la Regulamentul delegat (UE) 2015/560, statele membre pot scuti solicitanții de obligația de a indica în cerere localizarea specifică a suprafeței (suprafețelor) care urmează să fie replantată (replantate) și pentru care se acordă autorizația. Statele membre pot cere solicitanților informații suplimentare, în cazul în care acestea sunt relevante pentru punerea în aplicare a sistemului de autorizații.

Statele membre acordă autorizații în mod automat în termen de trei luni de la depunerea cererilor. Cu toate acestea, statele membre pot decide să aplice perioadele prevăzute la articolele 5 și 6 pentru depunerea cererilor și, respectiv, pentru acordarea de autorizații pentru plantări noi.

(2) În cazul în care suprafața care urmează să fie replantată corespunde aceleiași suprafețe defrișate sau în cazul în care nu sunt stabilite restricții în conformitate cu articolul 7 alineatul (1), se poate aplica o procedură simplificată la nivel național sau pentru anumite zone de pe teritoriul statului membru. În acest caz, autorizația pentru replantare poate fi considerată acordată la data când a fost defrișată suprafața. În acest scop, producătorul în cauză prezintă, cel târziu până la sfârșitul anului vinicol în care a fost efectuată defrișarea, o comunicare ex post care înlocuiește cererea de autorizare.

(3) Cererile de autorizații pentru replantări menționate la articolul 66 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 pot fi depuse în orice moment al anului.

Cererile identifică mărimea și localizarea specifice ale suprafeței (suprafețelor) care urmează a fi defrișată (defrișate) și a suprafeței (suprafețelor) care urmează să fie replantată (replantate) în exploatația aceluiași solicitant pentru care se acordă autorizația. Cererile includ, de asemenea, angajamentul de a defrișa suprafața plantată cu viță-de-vie cel târziu până la sfârșitul celui de al patrulea an de la data plantării noilor plante de viță-de-vie. Statele membre pot cere solicitanților informații suplimentare, în cazul în care acestea sunt relevante pentru punerea în aplicare a sistemului de autorizații.

Statele membre acordă autorizații în mod automat în termen de trei luni de la depunerea cererii. Cu toate acestea, statele membre pot decide să aplice perioadele prevăzute la articolele 5 și 6 pentru depunerea cererilor și, respectiv, pentru acordarea de autorizații pentru plantări noi.

Articolul 9

Procedura de acordare a autorizațiilor în conformitate cu dispozițiile tranzitorii

(1) Începând cu 15 septembrie 2015, producătorii prezintă cererile de conversie a drepturilor de plantare în autorizații, în conformitate cu articolul 68 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

Cererile identifică mărimea și localizarea specifice ale suprafeței din exploatația solicitantului pentru care urmează să se acorde autorizația. Statele membre pot scuti solicitanții de obligația de a indica în cerere localizarea specifică a suprafeței din exploatația solicitantului pentru care se acordă autorizația. Statele membre pot cere solicitanților informații suplimentare, în cazul în care acestea sunt relevante pentru punerea în aplicare a sistemului de autorizații.

(2) Dacă, în conformitate cu articolul 68 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, decid să prelungească termenul pentru prezentarea cererii de conversie a drepturilor de plantare în autorizații până la o dată ulterioară datei de 31 decembrie 2015, statele membre aduc decizia la cunoștința publicului cel târziu până la 14 septembrie 2015.

În acest caz, cererile de conversie pot fi depuse de către producător în orice moment începând de la 15 septembrie 2015 și până la sfârșitul perioadei de timp stabilite de statele membre în temeiul primului paragraf.

(3) După verificarea valabilității în continuare a drepturilor de plantare pentru care a fost solicitată conversia în conformitate cu alineatele (1) și (2), statele membre acordă în mod automat autorizațiile. Perioada dintre depunerea cererii de conversie și acordarea autorizațiilor nu trebuie să depășească trei luni. Totuși, dacă cererea este depusă înainte de 31 decembrie 2015, termenul de trei luni începe la 1 ianuarie 2016.

Articolul 10

Modificarea suprafeței specifice pentru care se acordă autorizația

În cazuri justificate în mod corespunzător, statele membre pot decide, la cererea solicitantului, că o plantare de viță-de-vie se poate realiza pe o suprafață a exploatației care este diferită de suprafața specifică pentru care a fost acordată autorizația, cu condiția ca noua suprafață să aibă aceeași dimensiune în hectare și ca autorizația să fie valabilă în continuare, în conformitate cu articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

Primul paragraf nu se aplică în cazul în care autorizațiile au fost acordate pe baza respectării unor criterii specifice de eligibilitate sau de prioritate legate de locația indicată în cerere, iar cererea de modificare indică o nouă suprafață specifică în afara respectivei locații.

Articolul 11

Notificări

(1) Începând din 2016, statele membre prezintă Comisiei în fiecare an, până la 1 martie:

(a)	comunicarea privind suprafețele viticole menționată la articolul 145 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, referitoare la situația la data de 31 iulie a anului vinicol anterior. Comunicarea se efectuează în forma prevăzută în anexa II la prezentul regulament;

(b)	notificările prevăzute la articolul 63 alineatul (4) și la articolul 64 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Notificările se efectuează în forma prevăzută în anexa III la prezentul regulament;

(c)	o notificare cu privire la restricțiile stabilite de statele membre în ceea ce privește replantările în aceeași exploatație menționate la articolul 7 din prezentul regulament. Notificarea se efectuează în forma prevăzută în anexa VI (tabelul A) la prezentul regulament;

(d)	o listă națională actualizată a organizațiilor profesionale sau a grupurilor de producători interesate menționată la articolele 2 și 7 din prezentul regulament;

(e)

comunicarea cu privire la mărimea totală a suprafețelor stabilite ca fiind plantate cu viță-de-vie fără o autorizație, precum și la suprafețele neautorizate care au fost defrișate, în conformitate cu articolul 71 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Comunicarea respectivă se referă la anul vinicol precedent. Prima comunicare trebuie prezentată pentru prima dată cel târziu până la 1 martie 2017 și se referă la perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2016 și 31 iulie 2016. Comunicarea se efectuează sub forma prevăzută în anexa IV la prezentul regulament;

(f)

în cazul în care statele membre hotărăsc să aplice criteriul de prioritate menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, pragurile stabilite în ceea ce privește dimensiunea minimă și cea maximă ale exploatațiilor, în conformitate cu partea H din anexa II la Regulamentul delegat (UE) 2015/560.

(2) Începând din 2016, statele membre prezintă Comisiei, în fiecare an, până la 1 noiembrie:

(a)

o notificare cu privire la cererile de autorizații pentru plantări noi solicitate, cu privire la autorizațiile acordate efectiv în cursul anului vinicol precedent în temeiul articolului 6 alineatul (1) sau (2) din prezentul regulament, precum și cu privire la autorizațiile refuzate de solicitanți, precum și cele acordate altor solicitanți înainte de 1 octombrie, în temeiul articolului 6 alineatul (3) din prezentul regulament. Notificările se efectuează în forma prevăzută în anexa V la prezentul regulament;

(b)

o notificare cu privire la autorizațiile de replantări acordate în cursul anului vinicol precedent, în conformitate cu articolul 8 din prezentul regulament. Prima notificare se efectuează cel târziu până la 1 noiembrie 2016 și se referă la perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2016 și 31 iulie 2016. Notificarea se efectuează în forma prevăzută în anexa VI (tabelul B) la prezentul regulament;

(c)

o notificare cu privire la autorizațiile acordate în cursul anului vinicol precedent, pe baza conversiei drepturilor de plantare valabile, în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament. Notificarea se efectuează sub forma prevăzută în anexa VII (tabelul B) și se realizează numai până la data de 1 noiembrie a anului următor după expirarea termenului de conversie prevăzut la articolul 68 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 sau a termenului limită stabilit de statul membru în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din prezentul regulament.

(3) Statele membre care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 67 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 notifică Comisiei până la 31 iulie 2015 decizia de a nu pune în aplicare sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie, în temeiul articolului 67 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(4) Statele membre notifică Comisiei până la 15 septembrie 2015 termenul limită pentru conversia drepturilor de plantare în autorizații în temeiul articolului 9 alineatul (2) din prezentul regulament. Notificarea se efectuează în forma prevăzută în anexa VII (tabelul A) la prezentul regulament;

(5) Notificările, comunicările și depunerea listelor prevăzute în prezentul articol se efectuează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei (5).

(6) Dacă un stat membru nu respectă alineatele (1)-(4) sau dacă informațiile relevante par incorecte, Comisia poate suspenda parțial sau total plățile lunare menționate la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 în ceea ce privește sectorul vitivinicol, până la momentul efectuării unei notificări corecte.

(7) Statele membre păstrează informațiile transmise în conformitate cu prezentul articol timp de cel puțin zece ani vinicoli după anul vinicol în care au fost transmise acestea.

(8) Obligațiile prevăzute în prezentul articol nu aduc atingere obligațiilor statelor membre prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1337/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (6).

Articolul 12

Controale

(1) Statele membre aplică controale în măsura în care acestea sunt necesare pentru a se asigura aplicarea corectă a normelor privind sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie prevăzute în partea II titlul I capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, în Regulamentul delegat (UE) 2015/560 și în prezentul regulament.

(2) Pentru a verifica respectarea normelor menționate la alineatul (1), statele membre utilizează registrul plantațiilor viticole menționat la articolul 145 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(3) Articolul 59 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 se aplică mutatis mutandis sistemului de autorizații pentru plantări de viță-de-vie.

Articolul 13

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 7 aprilie 2015.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 671.

(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 549.

(4) Regulamentul delegat (UE) 2015/560 al Comisiei din 15 decembrie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie (a se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial).

(5) Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei din 31 august 2009 de stabilire a normelor detaliate pentru comunicarea Comisiei de către statele membre a informațiilor și documentelor cu privire la implementarea organizării comune a piețelor, la sistemul de plăți directe, la promovarea produselor agricole și la regimul aplicabil regiunilor ultraperiferice și insulelor mici din Marea Egee (JO L 228, 1.9.2009, p. 3).

(6) Regulamentul (UE) nr. 1337/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2011 referitor la statisticile europene privind culturile permanente și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 357/79 și a Directivei 2001/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 347, 30.12.2011, p. 7).

ANEXA I

Procedura de selecție menționată la articolul 6 alineatul (2)

A. ALOCAREA PROPORȚIONALĂ

Numărul total al hectarelor disponibile pentru plantări noi pe care statele membre au decis să le aloce în mod proporțional tuturor solicitanților, la nivel național, în conformitate cu articolul 3 litera (b) punctul (i), se împarte între cererile eligibile individuale, conform următoarei formule, respectând în același timp eventualele limite menționate la articolul 2:

A1 = Ar * (% Pr * Tar/Tap)

A1	=	autorizație acordată unui solicitant individual în mod proporțional (în hectare);
Ar	=	suprafața solicitată de producător în cererea sa (în hectare);
% Pr	=	proporția din totalul disponibil care urmează să fie acordată în mod proporțional;
Tar	=	suprafața totală pusă la dispoziție în autorizații (în hectare);
Tap	=	totalul tuturor cererilor depuse de producători (în hectare).

B. ALOCAREA CONFORM CRITERIILOR DE PRIORITATE

Partea din numărul total de hectare disponibil pentru plantări noi pe care statele membre au decis să o aloce la nivel național în conformitate cu criteriile de prioritate selectate, astfel cum se menționează la articolul 3 litera (b) punctul (ii), se împarte între cererile eligibile individuale după cum urmează:

(a)

Statele membre aleg criteriile de prioritate la nivel național și pot să acorde aceeași importanță tuturor criteriilor selectate sau să le atribuie o pondere diferită. Statele membre pot să aplice o astfel de ponderare în mod uniform la nivel național sau să modifice ponderarea criteriilor în funcție de zonele de pe teritoriul statului membru.

În cazul în care statele membre atribuie aceeași importanță tuturor criteriilor selectate la nivel național, fiecăruia dintre criterii i se atribuie o valoare de unu (1).

În cazul în care statele membre atribuie criteriilor selectate la nivel național o pondere diferită, fiecăruia dintre criterii i se atribuie o valoare care variază între zero (0) și unu (1), iar suma tuturor valorilor individuale trebuie să fie întotdeauna egală cu unu (1).

În cazul în care ponderea criteriilor variază în funcție de zona de pe teritoriul statului membru, fiecăruia dintre criterii i se atribuie o valoare individuală care variază între zero (0) și unu (1) pentru fiecare dintre zone. În acest caz, suma tuturor ponderilor individuale ale criteriilor selectate pentru fiecare dintre zone trebuie să fie întotdeauna egală cu unu (1).

(b)

Statele membre evaluează fiecare cerere individuală eligibilă pe baza respectării criteriilor de prioritate selectate. Pentru a evalua nivelul de conformitate cu fiecare dintre criteriile de prioritate, statele membre stabilesc o scară unică la nivel național, pe baza căreia atribuie un număr de puncte fiecărei cereri în raport cu fiecare dintre criteriile respective.

Scara unică pre-definește numărul de puncte care urmează să fie atribuit în raport cu nivelul de conformitate cu fiecare dintre criterii, detaliind, de asemenea, numărul de puncte care se atribuie în raport cu fiecare dintre elementele fiecărui criteriu specific.

(c)

Statele membre stabilesc un clasament al cererilor individuale la nivel național, pe baza numărului total de puncte atribuite fiecărei cereri în parte în funcție de conformitatea sau nivelul de conformitate menționat la litera (b) și, dacă este cazul, importanța criteriilor menționate la litera (a). În acest scop, statele membre utilizează următoarea formulă:

Pt = W1 * Pt1 + W2 * Pt2 + … + Wn * Ptn

Pt	=	totalul de puncte acordat unei cereri individuale specifice
W1, W2…, Wn	=	ponderea criteriilor 1, 2, …, n
Pt1, Pt2…, Ptn	=	nivelul de conformitate a cererii cu criteriile 1, 2, … n

În zonele în care ponderea este zero pentru toate criteriile de prioritate, toate cererile eligibile primesc valoarea maximă a scării în ceea ce privește nivelul de conformitate.

(d)

Statele membre acordă autorizații solicitanților individuali utilizând ordinea stabilită în clasamentul menționat la litera (c), până la epuizarea hectarelor care trebuie alocate în conformitate cu criteriile de prioritate. Trebuie să se atribuie, sub formă de autorizații, numărul total de hectare solicitat de către un solicitant înainte de acordarea unei autorizații următorului solicitant conform clasificării.

În cazul în care hectarele disponibile se epuizează pe o poziție a clasamentului pe care se află mai multe cereri cu același număr de puncte, hectarele rămase se alocă cererilor respective în mod proporțional.

(e)

Dacă limita pentru o anumită regiune sau zonă eligibilă pentru o denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată sau pentru o zonă fără indicație geografică este atinsă atunci când se acordă autorizații în conformitate cu partea A și cu partea B literele (a), (b), (c) și (d), nu se mai satisfac cereri care provin din regiunea sau zona respectivă.

ANEXA II

Comunicarea menționată la articolul 11 alineatul (1) litera (a)

Tabel

Inventarul suprafețelor viticole

Statul membru:
Data comunicării:
Anul vinicol:
Zone/Regiuni	Suprafețe plantate efectiv cu viță-de-vie (ha) care sunt eligibile pentru producția de (*3):
	vin cu denumire de origine protejată (DOP) (*1)	vin cu indicație geografică protejată (IGP) (*2)		vin fără DOP/IGP și situat într-o zonă DOP/IGP	vin fără DOP/IGP și situat în afara unei zone DOP/IGP	Total
	vin cu denumire de origine protejată (DOP) (*1)	dintre care sunt incluse în coloana (2)	dintre care nu sunt incluse în coloana (2)	vin fără DOP/IGP și situat într-o zonă DOP/IGP	vin fără DOP/IGP și situat în afara unei zone DOP/IGP	Total
(1)	(2)	(3)	(4)	(5)	(6)	(7)
1
2
…
Totalul statului membru
N.B.: valori care urmează să fie introduse în coloana (7) = (2) + (4) + (5) + (6).

Termenul limită pentru comunicare: 1 martie (pentru prima dată: până la 1 martie 2016).

(*1) Aceste suprafețe pot fi eligibile, de asemenea, pentru producția de vin cu IGP sau de vin fără indicație geografică.

(*2) Aceste suprafețe pot fi eligibile, de asemenea, pentru producția de vin cu DOP și de vin fără indicație geografică (coloana 3) sau numai pentru producția de vin cu IGP și de vin fără indicație geografică (coloana 4). Niciuna dintre suprafețele raportate în coloanele 3 și 4 nu ar trebui să fie incluse în coloanele 5 și 6.

(*3) Datele se referă la data de 31 iulie a anului vinicol precedent.

ANEXA III

Notificările menționate la articolul 11 alineatul (1) litera (b)

Tabelul A

Autorizații pentru plantări noi – procentaj

Statul membru:
Data notificării:
Anul:
Suprafața totală (ha) plantată efectiv (la cea mai recentă dată de 31 iulie):
Procentajul care urmează să fie aplicat la nivel național:
Suprafața totală (ha) pentru plantări noi la nivel național, pe baza procentajului decis:
Justificări privind limitarea procentului la nivel național (în cazul în care este sub 1 %):
Suprafața totală (ha) transferată din anul precedent, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3):
Suprafața totală (ha) care urmează să fie pusă la dispoziție pentru plantări noi la nivel național:

Termenul limită pentru notificare: 1 martie (pentru prima dată: 1 martie 2016).

Tabelul B

Autorizații pentru plantări noi – limitări geografice

Statul membru:

Data notificării:

Anul:

Dacă este cazul, limitele stabilite la nivelul geografic relevant:

A.	pe regiune, după caz

Suprafața care face obiectul limitării

regiunea 1

regiunea 2

…

B.	pe „sub-regiune”, după caz

Suprafața care face obiectul limitării

sub-regiunea 1

sub-regiunea 2

…

C.	pe zonă DOP/IGP, după caz

Suprafața care face obiectul limitării

zona DOP/IGP nr. 1

zona DOP/IGP nr. 2

…

D.	pe zonă fără DOP/IGP, după caz

Suprafața care face obiectul limitării

zona fără DOP/IGP nr. 1

zona fără DOP/IGP nr. 2

…

N.B.: Tabelul este însoțit de justificările aferente menționate la articolul 63 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1308/2013.

Termenul limită pentru notificare: 1 martie (pentru prima dată: 1 martie 2016).

Tabelul C

Autorizații pentru plantări noi – Deciziile privind criteriile de eligibilitate la nivelul geografic relevant aduse la cunoștința publicului

Statul membru:
Data notificării:
Anul:
Criteriile de eligibilitate, după caz:
Criteriile de eligibilitate menționate la articolul 64 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și la articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul delegat (UE) 2015/560	Selectate de statele membre: Da/Nu	În caz afirmativ, se indică nivelul geografic relevant, după caz:
Articolul 64 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013		regiune, sub-regiune, zona (non) DOP/IGP nr. 1; regiune, sub-regiune, zona (non) DOP/IGP nr. 2; …
Articolul 64 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013		regiune, sub-regiune, zona (non) DOP/IGP nr. 1; regiune, sub-regiune, zona (non) DOP/IGP nr. 2; …
Articolul 64 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013		zona DOP nr. 1; zona DOP nr. 2; …
Articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul delegat (UE) 2015/560		zona IGP nr. 1; zona IGP nr. 2; …
Articolul 64 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013	Selectate de statele membre: Da/Nu	În caz afirmativ, pentru articolul 64 alineatul (1) litera (d), se indică nivelul geografic specific, după caz:
Criteriile de prioritate menționate la articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013	Selectate de statele membre: Da/Nu
Articolul 64 alineatul (2) litera (a)		regiune, sub-regiune, zona (non) DOP/IGP nr. 1; regiune, sub-regiune, zona (non) DOP/IGP nr. 2; …
Articolul 64 alineatul (2) litera (b)		regiune, sub-regiune, zona (non) DOP/IGP nr. 1; regiune, sub-regiune, zona (non) DOP/IGP nr. 2; …
Articolul 64 alineatul (2) litera (c)		regiune, sub-regiune, zona (non) DOP/IGP nr. 1; regiune, sub-regiune, zona (non) DOP/IGP nr. 2; …
Articolul 64 alineatul (2) litera (d)		regiune, sub-regiune, zona (non) DOP/IGP nr. 1; regiune, sub-regiune, zona (non) DOP/IGP nr. 2; …
Articolul 64 alineatul (2) litera (e)		regiune, sub-regiune, zona (non) DOP/IGP nr. 1; regiune, sub-regiune, zona (non) DOP/IGP nr. 2; …
Articolul 64 alineatul (2) litera (f)		regiune, sub-regiune, zona (non) DOP/IGP nr. 1; regiune, sub-regiune, zona (non) DOP/IGP nr. 2; …
Articolul 64 alineatul (2) litera (g)		regiune, sub-regiune, zona (non) DOP/IGP nr. 1; regiune, sub-regiune, zona (non) DOP/IGP nr. 2; …
Articolul 64 alineatul (2) litera (h)		regiune, sub-regiune, zona (non) DOP/IGP nr. 1; regiune, sub-regiune, zona (non) DOP/IGP nr. 2; …
N.B.: În caz afirmativ pentru articolul 64 alineatul (1) litera (d), tabelul este însoțit de justificările aferente menționate la articolul 64 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și la articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) 2015/560.

Termenul limită pentru notificare: 1 martie (pentru prima dată: 1 martie 2016).

Tabelul D

Autorizații pentru plantări noi – Deciziile privind distribuția proporțională și criteriile de prioritate la nivelul geografic relevant aduse la cunoștința publicului

Statul membru:
Data comunicării:
Anul:
Suprafața totală (ha) care urmează să fie pusă la dispoziție pentru plantări noi la nivel național:

1. Distribuție proporțională, după caz:

Procentajul din suprafață care urmează să fie acordat în mod proporțional la nivel național:
Numărul de hectare:

2. Criteriile de prioritate, după caz:

Procentajul din suprafață care urmează să fie acordat în conformitate cu criteriile de prioritate la nivel național:
Numărul de hectare:
Informații pe scala unică stabilită la nivel național pentru a evalua nivelul de conformitate al cererilor individuale cu criteriile de prioritate selectate (intervalul de valori, minim și maxim …):

2.1. Dacă criteriile de prioritate se aplică la nivel național, fără diferențiere în funcție de zonă

Criteriile de prioritate alese și importanța aferentă:

Criteriile de prioritate menționate la articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013

și

la articolul 2 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul delegat (UE) 2015/560:

Articolul 64 alineatul (2) lit. (a) (*1)

Articolul 64 alineatul (2) lit. (a) (*2)

Articolul 64 alineatul (2) lit. (b)

Articolul 64 alineatul (2) lit. (c)

Articolul 64 alineatul (2) lit. (d)

Articolul 64 alineatul (2) lit. (e)

Articolul 64 alineatul (2) lit. (f)

Articolul 64 alineatul (2) lit. (g)

Articolul 64 alineatul (2) lit. (h)

Articolul 2 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul delegat (UE) 2015/560 (*3)

Articolul 2 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul delegat (UE) 2015/560 (*4)

Importanța (0-1):

2.2. Dacă criteriile de prioritate se aplică la nivel național, cu diferențiere în funcție de zonă

2.2.1. Zona 1: (se descriu limitele teritoriale ale zonei 1)

Criteriile de prioritate alese și importanța aferentă:

(Dacă nu este selectat niciun criteriu pentru această zonă specifică, se indică zero în toate coloanele de mai jos)

Criteriile de prioritate menționate la articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013

și

la articolul 2 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul delegat (UE) 2015/560:

Articolul 64 alineatul (2) lit. (a) (*5)

Articolul 64 alineatul (2) lit. (a) (*6)

Articolul 64 alineatul (2) lit. (b)

Articolul 64 alineatul (2) lit. (c)

Articolul 64 alineatul (2) lit. (d)

Articolul 64 alineatul (2) lit. (e)

Articolul 64 alineatul (2) lit. (f)

Articolul 64 alineatul (2) lit. (g)

Articolul 64 alineatul (2) lit. (h)

Articolul 2 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul delegat (UE) 2015/560 (*7)

Articolul 2 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul delegat (UE) 2015/560 (*8)

Importanța (0-1):

…

2.2.n. Zona n: (se descriu limitele teritoriale ale zonei n)

Criteriile de prioritate alese și importanța aferentă:

(Dacă nu este selectat niciun criteriu pentru această zonă specifică, se indică zero în toate coloanele de mai jos)

Criteriile de prioritate menționate la articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013

și

la articolul 2 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul delegat (UE) 2015/560:

Articolul 64 alineatul (2) lit. (a) (*9)

Articolul 64 alineatul (2) lit. (a) (*10)

Articolul 64 alineatul (2) lit. (b)

Articolul 64 alineatul (2) lit. (c)

Articolul 64 alineatul (2) lit. (d)

Articolul 64 alineatul (2) lit. (e)

Articolul 64 alineatul (2) lit. (f)

Articolul 64 alineatul (2) lit. (g)

Articolul 64 alineatul (2) lit. (h)

Articolul 2 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul delegat (UE) 2015/560 (*11)

Articolul 2 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul delegat (UE) 2015/560 (*12)

Importanța (0-1):

Termenul limită pentru notificare: 1 martie (pentru prima dată: 1 martie 2016).

(*1) Operator nou (N.B.: criteriile „operator nou” și „producător tânăr” nu pot fi alese în același timp, doar unul dintre acestea se poate aplica).

(*2) Producător tânăr.

(*3) Comportamentul anterior al producătorului.

(*4) Organizații non-profit cu scop social care au primit terenuri confiscate în cazuri de terorism și alte tipuri de infracțiuni.

(*5) Operator nou (N.B.: criteriile „operator nou” și „producător tânăr” nu pot fi alese în același timp, doar unul dintre acestea se poate aplica).

(*6) Producător tânăr.

(*7) Comportamentul anterior al producătorului.

(*8) Organizații non-profit cu scop social care au primit terenuri confiscate în cazuri de terorism și alte tipuri de infracțiuni.

(*9) Operator nou (N.B.: criteriile „operator nou” și „producător tânăr” nu pot fi alese în același timp, doar unul dintre acestea se poate aplica).

(*10) Producător tânăr.

(*11) Comportamentul anterior al producătorului.

(*12) Organizații non-profit cu scop social care au primit terenuri confiscate în cazuri de terorism și alte tipuri de infracțiuni.

ANEXA IV

Comunicarea menționată la articolul 11 alineatul (1) litera (e)

Tabel

Suprafețele plantate fără autorizații corespunzătoare după 31 decembrie 2015 și suprafețele defrișate în conformitate cu articolul 71 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1308/2013

Statul membru:
Data comunicării:
Anul vinicol sau perioada vinicolă (1):
Zone/Regiuni	Suprafețele (ha) plantate fără autorizație de plantare corespunzătoare după 31.12.2015:
Zone/Regiuni	Suprafețele defrișate de producători în cursul anului vinicol	Suprafețele defrișate de statul membru în cursul anului vinicol	Inventarul suprafețelor totale cu plantări neautorizate, încă nedefrișate la sfârșitul anului vinicol
(1)	(2)	(3)	(4)
1
2
…
Totalul statului membru:

Termenul limită pentru comunicare: 1 martie.

(1) Pentru prima comunicare, ce trebuie prezentată până la 1 martie 2017, datele se referă la perioada 1.1.2016-31.7.2016; pentru toate comunicările ulterioare, datele se referă la anul vinicol precedent comunicării.

ANEXA V

Notificările menționate la articolul 11 alineatul (2) litera (a)

Tabelul A

Autorizațiile pentru plantări noi cerute de solicitanți

Statul membru:
Data notificării:
Anul:
Zone/Regiuni	Numărul de hectare solicitate pentru plantări noi care sunt situate într-o zonă eligibilă pentru producția de:
Zone/Regiuni	vin DOP (*1)	vin IGP (*2)	doar vin fără DOP/IGP	Total
(1)	(2)	(3)	(4)	(5)
1
2
…
Totalul statului membru
Dacă se aplică limitări la nivelul geografic relevant [articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013]:
pe zonă (non) DOP/IGP relevantă:	Suprafața solicitată (ha)
(1)	(2)
zona (non) DOP/IGP nr. 1
zona (non) DOP/IGP nr. 2
…..

Termenul limită pentru notificare: 1 noiembrie (pentru prima dată: până la 1 noiembrie 2016).

Tabelul B

Autorizații pentru plantări noi acordate efectiv și suprafețele refuzate

Statul membru:
Data comunicării:
Anul în cauză:
Zone/Regiuni	Numărul hectarelor acordate efectiv pentru plantări noi care sunt situate într-o zonă eligibilă pentru producția de:							Suprafața refuzată de solicitanți [articolul 6 alineatul (3)] (ha)
	vin DOP (*3)	vin IGP (*4)		doar vin fără DOP/IGP		Total
(1)	(2)	(3)		(4)		(5)		(6)
1
2
…
Totalul statului membru
Suprafața refuzată de solicitanți [articolul 6 alineatul (3)]:
Dacă se aplică limitări la nivelul geografic relevant [articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013]:
pe zonă (non) DOP/IGP relevantă:	Suprafața acordată (ha)		Suprafața refuzată de solicitanți [articolul 6 alineatul (3)] (ha)		Suprafața solicitată și neacordată de statul membru (ha) deoarece:
					depășește limitele stabilite		nu îndeplinește criteriile de eligibilitate
(1)	(2)		(3)		(4)		(5)
zona (non) DOP/IGP nr. 1
zona (non) DOP/IGP nr. 2
…

Termenul limită pentru notificare: 1 noiembrie (pentru prima dată: până la 1 noiembrie 2016).

(*1) Astfel de suprafețe pot fi eligibile, de asemenea, pentru producția de vin IGP sau de vin fără indicație geografică; niciuna dintre suprafețele raportate în coloana 2 nu trebuie să fie inclusă în coloana 3.

(*2) Astfel de suprafețe pot fi eligibile, de asemenea, pentru producția de vin fără indicație geografică, dar nu de vin DOP; niciuna dintre suprafețele raportate în coloana 3 nu trebuie să fie inclusă în coloana 4.

(*3) Astfel de suprafețe pot fi eligibile, de asemenea, pentru producția de vin IGP sau de vin fără indicație geografică; niciuna dintre suprafețele raportate în coloana 2 nu trebuie să fie inclusă în coloana 3.

(*4) Astfel de suprafețe pot fi eligibile, de asemenea, pentru producția de vin fără indicație geografică, dar nu de vin DOP; niciuna dintre suprafețele raportate în coloana 3 nu trebuie să fie inclusă în coloana 4.

ANEXA VI

Notificările menționate la articolul 11 alineatul (1) litera (c) și la articolul 11 alineatul (2) litera (b)

Tabelul A

Autorizații pentru replantări – restricțiile aplicate

Statul membru:
Data comunicării:
Anul:
după caz, se indică restricțiile privind replantările pentru zonele DOP/IGP relevante stabilite de statul membru în conformitate cu articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și cu articolul 4 din Regulamentul delegat (UE) 2015/560:
zona DOP, după caz		Amploarea restricției (T (1)/P (2))
zona DOP nr. 1
zona DOP nr. 2
…
zona IGP, după caz		Amploarea restricției (T (1)/P (2))
zona IGP nr. 1
zona IGP nr. 2
…
Informații suplimentare considerate utile pentru a clarifica aplicarea unor astfel de restricții:

Termenul limită pentru notificare: 1 martie (pentru prima dată: până la 1 martie 2016).

Tabelul B

Autorizațiile pentru replantări acordate efectiv

Statul membru:
Data notificării:
Anul vinicol:
Zone/Regiuni	Numărul hectarelor acordate efectiv pentru replantări în zone care sunt eligibile pentru producția de:
Zone/Regiuni	vin DOP (*3)	vin IGP (*4)	vin fără DOP/IGP	Total
(1)	(2)	(3)	(4)	(5)
1
2
…
Totalul statului membru

Termenul limită pentru notificare: 1 noiembrie (pentru prima dată: până la 1 noiembrie 2016).

N.B.:

Pentru prima notificare, ce trebuie prezentată până la 1 noiembrie 2016, datele se referă la perioada 1.1.2016-31.7.2016; pentru toate notificările ulterioare, datele se referă la anul vinicol precedent notificării.

(*1)

Totală (T): restricția este absolută, replantările care ar intra în conflict cu restricțiile stabilite sunt complet interzise.

(*2)

Parțială (P): restricția nu este absolută, replantările care ar intra în conflict cu restricțiile stabilite sunt permise parțial, în măsura stabilită de statul membru.

ANEXA VII

Notificările menționate la articolul 11 alineatul (4) și la articolul 11 alineatul (2) litera (c)

Tabelul A

Drepturile de plantare acordate înainte de 31 decembrie 2015 și convertite în autorizații – termenul limită pentru conversie

Statul membru:
Data notificării:
Termenul limită pentru conversie:

Termenul limită pentru notificare: doar o singură comunicare până la 15 septembrie 2015.

Tabelul B

Drepturile de plantare acordate înainte de 31 decembrie 2015 și convertite în autorizații – autorizații acordate efectiv

Statul membru:
Data notificării:
Anul vinicol:
Zone/Regiuni	Numărul hectarelor acordate efectiv în zone care sunt eligibile pentru producția de:
Zone/Regiuni	vin DOP (*1)	vin IGP (*2)	vin fără DOP/IGP	Total
(1)	(2)	(3)	(4)	(5)
1
2
…
Totalul statului membru

Termenul limită pentru notificare: 1 noiembrie (pentru prima dată: până la 1 noiembrie 2016)

N.B.:

Acest tabel trebuie să fie transmis pentru fiecare an vinicol (de la 1 august din anul n-1 până la 31 iulie din anul notificării) până la data de 1 noiembrie a anului următor expirării termenului prevăzut la articolul 68 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 sau a termenului limită stabilit de statul membru în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din prezentul regulament și indicat în tabelul A din prezenta anexă.

9.4.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 93/43

DIRECTIVA (UE) 2015/565 A COMISIEI

din 8 aprilie 2015

de modificare a Directivei 2006/86/CE în ceea ce privește anumite cerințe tehnice pentru codificarea țesuturilor și a celulelor umane

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2004/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru donarea, obținerea, controlul, prelucrarea, conservarea, stocarea și distribuirea țesuturilor și a celulelor umane (1), în special articolul 28,

întrucât:

(1)	Directiva 2004/23/CE prevede că statele membre trebuie să asigure trasabilitatea țesuturilor și a celulelor umane de la donator la primitor și invers.

(2)

Pentru a facilita trasabilitatea, este necesar să se stabilească un cod unic de identificare aplicat țesuturilor și celulelor distribuite în Uniune (denumit în continuare „Codul European Unic”) care să ofere informații privind principalele caracteristici și proprietăți ale țesuturilor și celulelor respective.

(3)

Pentru a se asigura o aplicare uniformă a Codului European Unic în întreaga Uniune, ar trebui să fie stabilite obligațiile autorităților competente din statele membre și ale centrelor de țesuturi pentru aplicarea Codului European Unic. Doar această abordare va garanta o aplicare consecventă și coerentă a codului în Uniune.

(4)

Trasabilitatea de la donator la primitor și invers ar trebui asigurată prin codificarea țesuturilor și celulelor, precum și prin documentele de însoțire. În ceea ce privește primitorul, Codul European Unic oferă informații referitoare la donare și la centrul de țesuturi responsabil pentru procurarea țesuturilor și a celulelor. În ceea ce privește donatorul, centrul de țesuturi responsabil pentru procurarea de țesuturi și de celule poate urmări țesuturile și celulele umane distribuite pentru a fi utilizate la oameni solicitând ca următorii operatori din cadrul lanțului de furnizare să ofere informații cu privire la utilizarea țesuturilor și a celulelor pe baza elementelor de identificare a donării din Codul European Unic, astfel cum figurează în documentele de însoțire.

(5)	Formatul Codului European Unic ar trebui să fie armonizat pentru a facilita aplicarea acestuia de către centrele mici și mari, acordând, în același timp, o anumită flexibilitate centrelor pentru a continua să utilizeze codurile existente.

(6)	Un Cod European Unic care să permită donarea și identificarea produsului ar trebui alocat tuturor țesuturilor și celulelor distribuite pentru a fi utilizate la oameni, inclusiv celor importate din țări terțe. Statele membre pot permite anumite scutiri de la aplicarea codului.

(7)

În cazul în care țesuturile și celulele sunt excluse sau sunt scutite de aplicarea Codului European Unic, statele membre ar trebui să se asigure că trasabilitatea adecvată a acestor țesuturi și celule este garantată de-a lungul întregului lanț, de la donare și procurare, până la utilizarea la oameni.

(8)

În situațiile în care sunt puse în circulație țesuturi și celule în alt scop decât pentru distribuție (cum ar fi, de exemplu, transferul la un alt operator pentru prelucrare suplimentară cu sau fără restituire), ca o cerință minimă, secvența de identificare a donării ar trebui să se aplice cel puțin în documentația însoțitoare. În cazul în care țesuturile și celulele sunt transferate de la un centru de țesuturi la un alt operator doar pentru stocare și/sau în vederea distribuirii ulterioare, centrul de țesuturi poate deja să aplice Codul European Unic pe eticheta lor finală în plus față de secvență de identificare a donării, care ar trebui să se aplice cel puțin în documentația însoțitoare.

(9)

În cazul țesuturilor și al celulelor prelevate de la un donator decedat de către echipele de procurare care funcționează pentru două sau mai multe centre de țesuturi, statele membre asigură un sistem de trasabilitate corespunzător pentru procurările respective. Acest lucru poate fi asigurat prin elaborarea unui sistem central de atribuire a numerelor unice de donare pentru fiecare eveniment de donare înregistrat la nivel național, sau prin impunerea obligației ca toate centrele de țesuturi să asigure legături de trasabilitate solide între numerele de identificare a donărilor atribuite de fiecare centru de țesuturi care procură sau primește țesuturi și celule provenite de la același donator decedat.

(10)

Comisia ar trebui să asigure punerea în aplicare a Codului European Unic prin furnizarea unor instrumente adecvate pentru autoritățile competente din statele membre și pentru centrele de țesuturi. Autoritățile competente din statele membre ar trebui să actualizeze registrul pentru centrele de țesuturi, prin care să se reflecte orice modificări ale acreditărilor, desemnărilor, autorizațiilor sau licențelor acordate centrelor de țesuturi, iar Comisia ar trebui să asigure actualizarea registrului de țesuturi și celule ori de câte ori trebuie incluse noi produse. În acest scop, Comisia ar trebui să consulte un grup de experți, în particular experți desemnați de autoritățile competente ale statelor membre.

(11)

Pentru secvența de identificare a donării din Codul European Unic, centrul importator de țesuturi ar trebui să utilizeze codul alocat centrului de țesuturi în Compendiul UE al centrelor de țesuturi și ar trebui să aloce un număr unic al donării în cazul în care numărul de donare care figurează pe produsul importat nu este unic la nivel mondial.

(12)	Amestecarea țesuturilor sau a celulelor este permisă în unele state membre. Prin urmare, punerea în aplicare a Codului European Unic în cazul amestecării este, de asemenea, reglementată prin prezenta directivă.

(13)	La sfârșitul perioadei de transpunere ar trebui introdus un regim tranzitoriu pentru țesuturile și celulele deja stocate.

(14)	Prezenta directivă nu împiedică statele membre să mențină sau să introducă măsuri mai stricte cu privire la codificarea țesuturilor și a celulelor, cu condiția ca dispozițiile din tratat să fie îndeplinite.

(15)	Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 29 din Directiva 2004/23/CE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 2006/86/CE a Comisiei (2) se modifică după cum urmează:

La articolul 2, se adaugă următoarele litere (k)-(y):

„(k)

«Cod European Unic» sau «SEC» (Single European Code) înseamnă codul unic de identificare aplicat țesuturilor și celulelor distribuite în Uniune. Codul European Unic constă într-o secvență de identificare a donării și o secvență de identificare a produsului, astfel cum se specifică în anexa VII la prezenta directivă;

(l)	«secvență de identificare a donării» înseamnă prima parte din Codul European Unic format din codul centrelor de țesuturi din UE și din numărul unic al donării;

(m)

«Codul centrelor de țesuturi din UE» înseamnă identificatorul unic pentru centrele de țesuturi acreditate, desemnate, autorizate sau titulare ale unei licențe din Uniune. Codul centrului de țesuturi constă dintr-un cod de țară ISO și din numărul centrului de țesuturi stabilit în Compendiul UE al centrelor de țesuturi, după cum se precizează în anexa VII la prezenta directivă;

(n)	«numărul unic al donării» înseamnă numărul unic atribuit unei donări specifice de țesuturi și de celule în conformitate cu sistemul instituit în fiecare stat membru pentru alocarea unor astfel de numere, după cum se precizează în anexa VII la prezenta directivă;

(o)	«secvența de identificare a produsului» înseamnă a doua parte din Codul European Unic formată din codul produsului, numărul sublotului și data expirării acestuia;

(p)

«codul produsului» înseamnă identificatorul tipului specific de țesut și de celulă în cauză. Codul produsului constă în identificatorul sistemului de codificare al produsului care indică sistemul de codificare utilizat de centrul de țesuturi («E» pentru EUTC, «A» pentru ISBT128, «B» pentru Eurocode) și numărul produsului conținând țesuturi și celule prevăzut în respectivul sistem de codificare pentru tipul de produs, astfel cum este definit în anexa VII la prezenta directivă;

(q)	«numărul sublotului» înseamnă numărul unic de identificare care caracterizează țesuturile și celulele cu același număr unic de donare și același cod de produs și care provin din același centru de țesuturi, astfel cum este definit în anexa VII la prezenta directivă;

(r)	«data expirării» înseamnă data până la care țesuturile și celulele pot fi utilizate terapeutic, astfel cum este definită în anexa VII la prezenta directivă;

(s)	«Platforma de codificare a UE» înseamnă platforma TI găzduită de Comisie, care cuprinde Compendiul UE al centrelor de țesuturi și Compendiul UE al produselor din țesuturi și celule;

(t)

«Compendiul UE al centrelor de țesuturi» înseamnă registrul tuturor centrelor de țesuturi care sunt autorizate, titulare de licență, desemnate sau acreditate de autoritatea sau autoritățile competente din statele membre și care conține informații despre aceste centre de țesuturi, astfel cum se menționează în anexa VIII la prezenta directivă;

(u)	«Compendiul UE al produselor din țesuturi și celule» înseamnă registrul tuturor tipurilor de țesuturi și de celule aflate în circulație în Uniune și respectivele coduri de produse din cadrul celor trei sisteme de codificare permise (EUTC, ISBT128 și Eurocode);

(v)	«EUTC» înseamnă sistemul de codificare de produse pentru țesuturi și celule elaborat de Uniune, constând dintr-un registru al tuturor tipurilor de țesuturi și de celule care circulă în Uniune și din codurile de produse corespunzătoare acestora;

(w)	«punerea în circulație» înseamnă distribuția pentru utilizarea la oameni sau transferul la un alt operator, de exemplu, pentru prelucrare suplimentară, cu sau fără restituire;

(x)

«în același centru» înseamnă că toate etapele, de la procurare la utilizarea la oameni, sunt efectuate sub responsabilitatea aceleiași persoane, în cadrul aceluiași sistem de gestionare a calității și a aceluiași sistem de trasabilitate, în cadrul unui centru medical care cuprinde cel puțin un centru de țesuturi acreditat, desemnat, autorizat sau titular al unei licențe și o organizație responsabilă pentru utilizarea la oameni situată situate la aceeași adresă;

(y)	«amestecare» înseamnă contactul fizic sau amestecarea într-un singur recipient, a țesuturilor sau a celulelor provenind din mai multe procurări de la același donator sau de la doi sau mai mulți donatori.”

Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 9

Trasabilitate

(1) Statele membre se asigură că țesuturile și celulele sunt trasabile în special prin documente și prin utilizarea Codului European Unic de la procurare până la utilizarea la oameni sau la eliminare și viceversa. Țesuturile și celulele folosite în medicamentele pentru terapii avansate sunt trasabile în temeiul prezentei directive cel puțin până la transferul la producătorul medicamentelor pentru terapii avansate.

(2) Statele membre se asigură că centrele de țesuturi și organizațiile responsabile pentru utilizarea la oameni păstrează datele menționate în anexa VI timp de cel puțin 30 de ani, într-un mediu de stocare corespunzător și lizibil.

(3) În cazul țesuturilor și al celulelor prelevate de la un donator decedat de către echipele de procurare care funcționează pentru două sau mai multe centre de țesuturi, statele membre asigură un sistem de trasabilitate corespunzător pentru procurările respective.”

Articolul 10 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 10

Sistemul european de codificare

(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatele (2) și (3) ale prezentului articol, un Cod European Unic se aplică tuturor țesuturilor și celulelor distribuite pentru utilizare la oameni. Pentru alte situații în care țesuturile și celulele sunt puse în circulație, ca o cerință minimă, secvență de identificare a donării se aplică cel puțin în documentația însoțitoare.

(2) Alineatul (1) nu se aplică la:

(a)	celulele reproducătoare provenite din donări între parteneri;

(b)	țesuturile și celulele distribuite direct pentru transplantare imediată la primitor, astfel cum se menționează la articolul 6 alineatul (5) din Directiva 2004/23/CE;

(c)	țesuturile și celulele importate în Uniune în caz de urgență, autorizate direct de autoritatea sau de autoritățile competente, astfel cum se menționează la articolul 9 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/23/CE.

(3) Statele membre pot, de asemenea, acorda scutiri de la îndeplinirea cerinței prevăzute la alineatul (1) pentru:

(a)	țesuturile și celulele altele decât celulele reproductive provenite din donări între parteneri, atunci când aceste țesuturi și celule rămân în același centru;

(b)

țesuturile și celulele care sunt importate în Uniune, atunci când aceste țesuturi și celule rămân în același centru de la import până la utilizare terapeutică, cu condiția ca centrul să cuprindă un centru de țesuturi autorizat, desemnat, acreditat sau titular al unei licențe pentru desfășurarea de activități de import.”

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 10a

Formatul Codului European Unic

(1) Codul European Unic prevăzut la articolul 10 alineatul (1) respectă specificațiile prevăzute în prezentul articol și în anexa VII.

(2) Codul European Unic este prezentat într-un format lizibil și este precedat de acronimul «SEC». Utilizarea în paralel a altor sisteme de etichetare și de trasabilitate este posibilă.

(3) Codul European Unic este tipărit împreună cu secvența de identificare a donării și secvența de identificare a produsului, separate printr-un singur spațiu sau pe două rânduri succesive.

Articolul 10b

Cerințe referitoare la aplicarea Codului European Unic

(1) Statele membre se asigură că următoarele cerințe minime sunt respectate de către centrele de țesuturi, inclusiv de centrele importatoare de țesuturi, astfel cum sunt definite în Directiva (UE) 2015/566 a Comisiei (*1):

(a)	se alocă un Cod European Unic tuturor țesuturilor și celulelor care necesită aplicarea acestui cod cel târziu înainte de distribuirea lor pentru utilizarea la oameni;

(b)

se alocă o secvență de identificare a donării după procurarea țesuturilor și celulelor, sau atunci când sunt primite de la o organizație de procurare sau atunci când țesuturile și celulele sunt importate de la un furnizor dintr-o țară terță. Secvența de identificare a donării include:

1.	codul UE al centrului de țesuturi, astfel cum a fost alocat în Compendiul UE al centrelor de țesuturi;

un număr unic al donării alocat de către centrul de țesuturi, cu excepția cazului în care un astfel de număr este alocat în mod centralizat la nivel național sau este un număr unic la nivel mondial, astfel cum este utilizat de către sistemul de codificare ISBT128. În cazul în care amestecarea de țesuturi și de celule este permisă, produsului final i se alocă un nou număr de identificare a donării; trasabilitatea donărilor individuale este asigurată de centrul de țesuturi în care se efectuează amestecarea;

(c)	nu se modifică secvența de identificare a donării odată ce aceasta este alocată țesuturilor și celulelor puse în circulație, cu excepția cazului în care este necesar să se corecteze o eroare de codificare; orice corecție necesită o documentație corespunzătoare;

(d)	se utilizează unul dintre sistemele autorizate de codificare a produselor și numerele corespunzătoare ale produselor conținând țesuturi și celule incluse în Compendiul UE al produselor din țesuturi și celule cel târziu înainte de distribuirea lor pentru utilizarea la oameni;

(e)	se utilizează un număr corespunzător pentru subloturi și data expirării. Pentru țesuturile și celulele pentru care nu este definită data de expirare, aceasta este cel târziu de 00000000 înainte de distribuirea lor pentru utilizarea la oameni;

(f)

se aplică Codul European Unic pe eticheta produsului în cauză într-o manieră indelebilă și permanentă și se menționează codul respectiv în documentele de însoțire relevante cel mai târziu înainte de distribuirea lor pentru utilizarea la oameni. Centrul de țesuturi poate încredința această sarcină unei sau unor părți terțe, cu condiția ca centrul de țesuturi să asigure conformitatea cu prezenta directivă, în special în ceea ce privește unicitatea codului. În cazul în care dimensiunea etichetei împiedică aplicarea Codului European Unic pe etichetă, codul va fi clar corelat cu țesuturile și celulele ambalate cu o astfel de etichetă prin intermediul documentelor de însoțire;

(g)

se notifică autoritatea sau autoritățile competente atunci când:

1.	informațiile incluse în Compendiul UE al centrelor de țesuturi necesită o actualizare sau corectare;

2.	Compendiul UE al produselor din țesuturi și celule necesită o actualizare;

3.	centrul de țesuturi constată o situație de neconformitate semnificativă cu cerințele referitoare la Codul European Unic cu privire la țesuturile și celulele primite de la alte centre de țesuturi din UE;

(h)	se adoptă măsurile necesare în cazul aplicării incorecte a Codului European Unic pe etichetă.

(2) Statele membre se asigură că următoarele cerințe minime sunt aplicate de către toate autoritățile competente:

(a)

se asigură alocarea unui număr unic de centru de țesuturi tuturor centrelor de țesuturi autorizate, desemnate, acreditate sau titulare ale unei licențe în statul membru respectiv. În cazul în care un centru de țesuturi are diferite adrese fizice, însă are un singur sistem de alocare a numerelor unice de donare, el poate fi considerat ca fiind unul și același centru de țesuturi. În cazul în care un centru de țesuturi utilizează două sau mai multe sisteme de alocare a unui număr unic de donare, unei astfel de entități i se alocă numere separate de centre de țesături corespunzătoare numărului de sisteme de alocare utilizat;

(b)

se decide ce sistem sau sisteme se utilizează pentru alocarea unui număr unic de donare în statul membru respectiv. Sistemele de alocare permise includ sistemele naționale de stabilire a alocării centralizate a numărului național unic de donare, sistemele care necesită ca fiecare centru de țesuturi să aloce numere unice de donare sau sistemele internaționale care alocă numere de donare unice la nivel mondial care sunt compatibile cu Codul European Unic;

(c)	se monitorizează și se asigură aplicarea Codului European Unic în statul membru respectiv;

(d)

se asigură validarea datelor referitoare la centrele de țesuturi incluse în Compendiul UE al centrelor de țesuturi pentru statul lor membru și se actualizează fără întârziere nejustificată compendiul, în special în următoarele situații:

1.	atunci când un nou centru de țesuturi este autorizat, desemnat, acreditat sau i se acordă o licență;

2.	atunci când informațiile privind centrul de țesuturi se modifică sau nu sunt înregistrate în mod corect în Compendiul UE al centrelor de țesuturi;

atunci când detaliile privind acreditarea, desemnarea, autorizarea sau acordarea unei licențe unui centru de țesuturi, astfel cum sunt enumerate în anexa VIII la prezenta directivă, se modifică, inclusiv:

—	acreditarea, desemnarea, autorizarea sau acordarea unei licențe pentru un nou tip de țesut sau de celule;

—	acreditarea, desemnarea, autorizarea sau acordarea unei licențe pentru o nouă activitate prevăzută;

—	detaliile cu privire la orice condiții și/sau scutiri adăugate la o autorizație;

—	suspendarea, parțială sau integrală, a unei anumite acreditări, desemnări, autorizații sau licențe pentru un anumit tip de activitate sau pentru un anumit tip de țesuturi sau de celule;

—	retragerea, parțială sau integrală, a acreditării, desemnării, autorizației sau licenței unui centru de țesuturi;

—	situațiile în care un centru de țesuturi își încetează în mod voluntar, parțial sau integral, activitatea sau activitățile pentru care a fost autorizat, acreditat, desemnat sau i s-a acordat licență.

Fără întârzieri nejustificate înseamnă după nu mai târziu de zece zile lucrătoare pentru orice modificări care afectează în mod substanțial autorizația, acreditarea, desemnarea sau licența centrelor de țesuturi în cauză.

Atunci când un centru de țesuturi este autorizat de către două sau mai multe autorități competente pentru diferite tipuri de țesuturi și de celule sau pentru activități diferite, fiecare autoritate competentă actualizează informațiile referitoare la acele activități pentru care este responsabilă;

(e)

se informează autoritățile competente din alt stat membru în cazul în care ele constată informații incorecte în Compendiul UE al centrelor de țesuturi cu privire la celălalt stat membru sau în cazul în care ele constată o situație de neconformitate semnificativă cu dispozițiile referitoare la Codul European Unic în ceea ce privește celălalt stat membru;

(f)	se informează Comisia și celelalte autorități competente atunci când, în evaluarea lor, Compendiul UE al produselor din țesuturi și celule necesită o actualizare.

(3) Aplicarea Codului European Unic nu exclude aplicarea suplimentară a altor coduri în conformitate cu cerințele naționale ale statelor membre.

Articolul 10c

Accesibilitatea și întreținerea sistemului european de codificare

(1) Comisia găzduiește și întreține o platformă TI (denumită în continuare «platforma de codificare a UE») care conține:

(a)	Compendiul UE al centrelor de țesuturi;

(b)	Compendiul UE al produselor din țesuturi și celule.

(2) Comisia se asigură că informațiile cuprinse în platforma de codificare a UE sunt puse la dispoziția publicului înainte de 29 octombrie 2016.

(3) Comisia actualizează EUTC atunci când este necesar și asigură actualizarea generală a Compendiului UE al produselor din țesuturi și celule. Comisia consideră că este necesar să se încheie acorduri cu organizațiile care gestionează sistemele ISBT128 și Eurocode pentru a se asigura actualizarea cu regularitate a codurilor de produs și punerea acestora la dispoziția Comisiei pentru includerea în Compendiul UE al produselor din țesuturi și celule. În cazul în care astfel de organizații nu respectă termenii din memorandumurile de înțelegere, Comisia poate suspenda, parțial sau integral, viitoarea utilizare a codurilor lor de produs respective ținând seama de furnizarea suficientă de tip de produse în cauză în statele membre, inclusiv o perioadă de tranziție, și după consultarea experților statelor membre prin intermediul Grupului de experți ai autorităților competente în domeniul substanțelor de origine umană.

Articolul 10d

Perioada tranzitorie

Țesuturile și celulele deja stocate la 29 octombrie 2016 sunt scutite de la îndeplinirea obligațiile referitoare la Codul European Unic, cu condiția ca țesuturile și celulele să fie puse în circulație în Uniune în termen de cinci ani de la data respectivă și cu condiția asigurării unei trasabilități complete prin mijloace alternative. Pentru țesuturile și celulele care rămân în stoc și care sunt puse în circulație doar după expirarea acestei perioade de cinci ani și pentru care aplicarea Codului European Unic nu este posibilă, în special pentru că țesuturile și celulele sunt stocate în condiții de congelare la temperaturi foarte mici, centrele de țesuturi utilizează procedurile aplicabile produselor cu etichete mici, astfel cum se prevede la articolul 10b alineatul (1) litera (f).

(*1) Directiva (UE) 2015/566 a Comisiei din 8 aprilie 2015 de punere în aplicare a Directivei 2004/23/CE în ceea ce privește procedurile de verificare a standardelor echivalente în materie de calitate și de siguranță ale țesuturilor și celulelor importate (JO L 93, 9.4.2015, p. 56).” "

5.	Anexele se modifică în conformitate cu anexa I la prezenta directivă.

6.	Se adaugă o nouă anexă VIII, al cărei text este prezentat în anexa II la prezenta directivă.

Articolul 2

Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 29 octombrie 2016. Statele membre comunică Comisiei textul acestor acte. Statele membre aplică legislația începând de la 29 aprilie 2017.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat prin prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 8 aprilie 2015.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 102, 7.4.2004, p. 48.

(2) Directiva 2006/86/CE a Comisiei din 24 octombrie 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la cerințele de trasabilitate, notificarea reacțiilor și a incidentelor adverse grave, precum și la anumite cerințe tehnice pentru codificarea, prelucrarea, conservarea, stocarea și distribuirea țesuturilor și a celulelor umane (JO L 294, 25.10.2006, p. 32).

ANEXA I

Anexele la Directiva 2006/86/CE se modifică după cum urmează:

Anexa II partea E se modifică după cum urmează:

(a)

la punctul 1, se adaugă următoarea literă (g):

„(g)	Codul European Unic, astfel cum este aplicabil țesuturilor și celulelor distribuite pentru utilizare la oameni, sau secvența de identificare a donării, astfel cum este aplicabilă țesuturilor și celulelor puse în circulație, altele decât cele distribuite pentru utilizare la oameni.”

;

(b)

la punctul 1, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul în care oricare dintre informațiile de la literele (d), (e) și (g) de mai sus nu pot fi incluse pe eticheta recipientului primar, ele trebuie indicate pe o foaie separată care însoțește recipientul primar. Această foaie se ambalează împreună cu recipientul primar într-un mod care să garanteze că rămân împreună.”

;

(c)

la punctul 2, se adaugă următoarea literă (j):

„(j)	pentru țesuturile și celulele importate, țara de procurare și țara exportatoare (dacă este diferită de țara de procurare).”

Anexele III și IV se înlocuiesc cu următorul text:

„ANEXA III

NOTIFICAREA REACȚIILOR ADVERSE GRAVE

PARTEA A

Notificarea rapidă a reacțiilor adverse grave suspectate

Centrul de țesuturi

Codul UE al centrului de țesuturi (dacă este aplicabil)

Identificarea raportului

Data raportării (an/lună/zi)

Persoana afectată (primitor sau donator)

Data și locul procurării sau utilizării la om (an/lună/zi)

Numărul unic de identificare al donării

Data reacției adverse grave suspectate (an/lună/zi)

Tipul de țesuturi și de celule implicate în reacțiile adverse grave suspectate

Codul European Unic al țesuturilor sau celulelor implicate în reacția adversă gravă suspectată (dacă este cazul)

Tipul de reacție adversă gravă suspectată/reacții adverse grave suspectate

PARTEA B

Concluziile anchetei privind reacțiile adverse grave

Centrul de țesuturi

Codul UE al centrului de țesuturi (dacă este cazul)

Identificarea raportului

Data confirmării (an/lună/zi)

Data reacției adverse grave (an/lună/zi)

Numărul unic de identificare al donării

Confirmarea reacției adverse grave (da/nu)

Codul European Unic al țesuturilor sau al celulelor implicate în reacția adversă gravă confirmată (dacă este aplicabil)

Modificarea tipului de reacție adversă gravă (Da/Nu). Dacă Da, a se preciza

Deznodământul clinic (în cazul în care este cunoscut)

—	Recuperare completă

—	Sechele minore

—	Sechele grave

—

Deces

Rezultatul anchetei și concluzia finală

Recomandări privind măsurile preventive și corective

„ANEXA IV

NOTIFICAREA EVENIMENTELOR ADVERSE GRAVE

PARTEA A

Notificarea rapidă a evenimentelor adverse grave suspectate

Centrul de țesuturi
Codul UE al centrului de țesuturi (dacă este aplicabil)
Identificarea raportului
Data raportării (an/lună/zi)
Data apariției evenimentului advers grav (an/lună/zi)
Evenimentul advers grav care poate afecta calitatea și siguranța țesuturilor și celulelor din cauza unei probleme privind:	Specificația
	Defecte ale țesuturilor și celulelor	Defectarea echipamentului	Eroarea umană	Altele (precizați)
Procurarea
Testarea
Transportul
Prelucrarea
Stocarea
Distribuția
Materialele
Altele (precizați)

PARTEA B

Concluziile anchetei privind evenimentele adverse grave

Centrul de țesuturi

Codul UE al centrului de țesuturi (dacă este aplicabil)

Identificarea raportului

Data confirmării (an/lună/zi)

Data apariției evenimentului advers grav (an/lună/zi)

Analiza cauzei primordiale (detalii)

Măsurile corective adoptate (detalii)

”

Anexele VI și VII se înlocuiesc cu următorul text:

„ANEXA VI

Datele minime care trebuie păstrate în conformitate cu articolul 9 alineatul (2)

A. DE CĂTRE CENTRELE DE ȚESUTURI

Identificarea donatorului

Identificarea donării, care va include cel puțin:

—	identificarea organizației de procurare (inclusiv datele de contact) sau a centrului de țesuturi

—	numărul unic al donării

—	data procurării

—	locul procurării

—	tipul donării (de exemplu, un țesut/mai multe țesuturi; autoloagă/alogenă; donator în viață/donator decedat).

Identificarea produsului, care va include cel puțin:

—	identificarea centrului de țesuturi

—	tipul de țesut și de celulă/produs (nomenclatură de bază)

—	numărul lotului (în cazul constituirii unui lot)

—	numărul sublotului (dacă este aplicabil)

—	data de expirare (dacă este aplicabil)

—	starea țesuturilor/celulelor (de exemplu, în carantină, corespunzător pentru utilizare etc.)

—	descrierea și originea produselor, a etapelor de prelucrare aplicate, a materialelor și aditivilor care vin în contact cu țesuturile și celulele și care au un efect asupra calității și/sau siguranței lor

—	identificarea unității de întocmire a etichetei finale

Codul European Unic (dacă este aplicabil)

Identificarea utilizării la oameni, care va include cel puțin:

—	data distribuției/eliminării

—	identificarea medicului sau a utilizatorului/unității final(e)

B. DE CĂTRE ORGANIZAȚIILE RESPONSABILE PENTRU UTILIZAREA LA OAMENI

Identificarea centrului furnizor de țesuturi

Identificarea medicului sau a utilizatorului/unității final(e)

Tipul de țesuturi și de celule

Identificarea produsului

Identificarea primitorului

Data cererii

Codul European Unic (dacă este aplicabil)

„ANEXA VII

STRUCTURA CODULUI EUROPEAN UNIC

SECVENȚA DE IDENTIFICARE A DONĂRII			SECVENȚA DE IDENTIFICARE A PRODUSULUI
CODUL UE AL CENTRULUI DE ȚESUTURI		NUMĂRUL UNIC AL DONĂRII	CODUL PRODUSULUI		NUMĂRUL SUBLOTULUI	DATA DE EXPIRARE (AAAALLZZ)
Codul ISO al țării	Numărul centrului de țesuturi		Identificatorul sistemului de codificare a produselor	Numărul produsului
2 caractere alfabetice	6 caractere alfanumerice	13 caractere alfanumerice	1 caracter alfanumeric	7 caractere alfanumerice	3 caractere alfanumerice	8 caractere numerice

”

ANEXA II

„ANEXA VIII

Date care trebuie înregistrate în Compendiul UE al centrelor de țesuturi

A. Informații privind centrul de țesuturi

Denumirea centrului de țesuturi

Codul național sau internațional al centrului de țesuturi

Numele organizației în care se află centrul de țesuturi (dacă este aplicabil)

Adresa centrului de țesuturi

Date de contact publicabile: adresa de e-mail funcțională, numărul de telefon și de fax

B. Detalii privind autorizarea, acreditarea, desemnarea sau acordarea licenței centrului de țesuturi

Denumirea autorității sau autorităților competente care au acordat autorizația, acreditarea, desemnarea sau licența

Denumirea autorității sau autorităților naționale competente responsabile de întreținerea Compendiului UE al centrelor de țesuturi

Numele titularului autorizației, acreditării, desemnării sau licenței (dacă este aplicabil)

Țesuturile și celulele pentru care a fost acordată autorizația, acreditarea, desemnarea sau licența

Activitățile desfășurate în mod efectiv pentru care a fost acordată autorizația, acreditarea, desemnarea sau licența

Statutul autorizației, acreditării, desemnării sau licenței (autorizare, suspendare, retragere, parțială sau integrală, încetare voluntară a activității)

Detalii cu privire la orice condiții și scutiri adăugate la autorizație (dacă este aplicabil)”

9.4.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 93/56

DIRECTIVA (UE) 2015/566 A COMISIEI

din 8 aprilie 2015

de punere în aplicare a Directivei 2004/23/CE în ceea ce privește procedurile de verificare a standardelor echivalente în materie de calitate și de siguranță ale țesuturilor și celulelor importate

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

întrucât:

(1)

Directiva 2004/23/CE stabilește standardele în materie de calitate și siguranță pentru donarea, procurarea, testarea, prelucrarea, conservarea, stocarea și distribuirea tuturor țesuturilor și celulelor umane destinate utilizării la oameni, precum și pentru donarea, procurarea și testarea țesuturilor și celulelor umane conținute în produse fabricate destinate utilizării la oameni, în cazurile în care produsele respective fac obiectul altor acte legislative ale Uniunii, astfel încât să se asigure un nivel înalt de protecție a sănătății umane în cadrul Uniunii.

(2)

Pe plan mondial, schimburile de țesuturi și celule au loc din ce în ce mai des și, în consecință, Directiva 2004/23/CE prevede că importurile de țesuturi și de celule sunt efectuate de centre de țesuturi acreditate, desemnate, autorizate sau titulare ale unei licențe acordată de statele membre în acest sens. Excepțiile de la această cerință sunt prevăzute la articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2004/23/CE, prin care se permite ca autoritățile competente să autorizeze, în mod direct, importul de țesuturi și de celule specifice în condițiile prevăzute la articolul 6 din Directiva 2006/17/CE a Comisiei (2) sau în caz de urgență. Aceste excepții sunt utilizate în mod regulat dar neexhaustiv, permițând importul de celule stem hematopoietice provenind din măduva osoasă, din sângele periferic sau din sângele prelevat din cordonul ombilical, care sunt folosite în tratamentul mai multor afecțiuni cu risc letal iminent.

(3)

În plus, Directiva 2004/23/CE obligă statele membre și centrele care importă țesuturi să asigure că importurile de țesuturi și de celule respectă standarde în materie de calitate și de siguranță echivalente cu cele prevăzute în Directiva 2004/23/CE și solicită stabilirea de proceduri pentru a verifica echivalența standardelor în materie de calitate și siguranță ale importurilor de țesuturi și de celule. Procedurile respective ar trebui să fie stabilite prin prezenta directivă, fără a aduce atingere legislației Uniunii în domeniul vamal.

(4)

În special, este necesar să se prevadă autorizarea și programele de inspecție care să reflecte procesul de verificare în vigoare pentru activitățile legate de țesuturi și de celule efectuate în cadrul Uniunii. De asemenea, este necesar să se prevadă procedurile de urmat de către centrele importatoare de țesuturi în relațiile lor cu furnizorii lor din țări terțe.

(5)

Cu excepția importurilor autorizate în mod direct de autoritățile competente în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2004/23/CE, toate importurile de țesuturi și de celule din țări terțe trebuie realizate prin intermediul centrelor importatoare de țesuturi. În cazul în care autoritățile competente autorizează, în mod direct, importurile în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2004/23/CE, responsabilitatea de a asigura faptul că astfel de importuri îndeplinesc standarde în materie de calitate și siguranță echivalente cu cele prevăzute în directiva respectivă revine autorităților competente.

(6)

În mod normal, țesuturile și celulele ar trebui să fie importate de băncile sau unitățile de țesuturi din spitale care sunt acreditate, desemnate, autorizate sau care sunt titulare ale unei licențe pentru a funcționa ca centre importatoare de țesuturi, în scopul activităților lor de import. Băncile sau unitățile de țesuturi din spitale ar trebui considerate ca fiind centre importatoare de țesuturi în cazul în care ele sunt părți la un acord contractual cu un furnizor dintr-o țară terță pentru importul de țesuturi și de celule. În cazul în care o organizație care oferă servicii de intermediere este parte la un acord contractual cu un furnizor dintr-o țară terță pentru a facilita importul de țesuturi și de celule, dar nu și pentru a efectua importul în sine, ea nu ar trebui să fie considerată a fi un centru importator de țesuturi. Statele membre pot alege să reglementeze astfel de servicii în afara domeniului de aplicare a prezentei directive.

(7)

În cazul în care alte organisme, precum organizații responsabile pentru utilizarea la oameni, producători de medicamente pentru terapii avansate, medici practicanți sau persoane fizice, sunt parte la un acord contractual cu un furnizor dintr-o țară terță pentru importul de țesuturi și de celule, ele ar trebui considerate ca fiind centre importatoare de țesuturi. Ele trebuie să fie conforme cu cerințele din prezenta directivă, precum și cu toate dispozițiile relevante din Directiva 2004/23/CE, și să fie acreditate, desemnate, autorizate sau titulare ale unei licențe pentru a funcționa ca centre importatoare de țesuturi, în scopul activităților lor de import, de către autoritățile competente relevante. În cazul în care, ulterior importului, ele realizează, de asemenea, testarea, prelucrarea, conservarea, stocarea sau distribuirea țesuturilor și a celulelor importate, ele trebuie să fie, de asemenea, acreditate, desemnate, autorizate sau titulare ale unei licențe acordate de către autoritățile competente relevante în vederea desfășurării activităților respective și să îndeplinească cerințele din Directiva 2004/23/CE. Alternativ, ele pot să obțină țesuturi și celule provenind din țări terțe de la băncile sau unitățile de țesuturi din spitalele situate pe teritoriul Uniunii care sunt acreditate, desemnate, autorizate sau titulare ale unei licențe pentru a funcționa ca centre importatoare de țesuturi de către autoritățile lor competente relevante.

(8)

În cazul în care centrele importatoare de țesuturi sunt, de asemenea, acreditate, desemnate, autorizate sau titulare ale unei licențe pentru a funcționa ca centre de țesuturi pentru activitățile pe care le desfășoară în cadrul Uniunii, statele membre pot să își alinieze procedurile de autorizare, inspectare și raportare cu condiția ca procedurile prevăzute în prezenta directivă să fie respectate.

(9)

Pentru a facilita distribuirea în Uniune a țesuturilor și a celulelor importate, inclusiv în cazul în care această distribuire este transfrontalieră, autoritatea sau autoritățile competente ar trebui să emită certificatul prin care se atestă acreditarea, desemnarea, autorizarea sau licența ca centru importator de țesuturi.

(10)

Măsurile de inspecție joacă un rol important în verificarea echivalenței țesuturilor și celulelor importate cu standardele în materie de calitate și de siguranță stabilite în Directiva 2004/23/CE. Prin urmare, statele membre sunt încurajate, după caz, să inspecteze, de asemenea, furnizorii din țări terțe și să coopereze cu alte state membre în care este posibil ca țesuturile și celulele importate să fie distribuite. Statele membre în care sunt situate centrele importatoare de țesuturi păstrează responsabilitatea de a decide cu privire la măsurile cele mai potrivite care trebuie luate și la deciziile prin care se stabilește dacă este necesară inspectarea la fața locului a furnizorilor din țări terțe.

(11)

Manualul operațional privind inspecțiile destinat autorităților competente a fost actualizat pentru a ține seama de inspecțiile efectuate în centrele importatoare de țesuturi și la furnizorii acestora din țări terțe și este pus la dispoziția statelor membre sub forma unui document de orientare, atunci când acestea aplică astfel de măsuri de inspecție.

(12)

Centrele importatoare de țesuturi ar trebui să verifice dacă standardele privind calitatea și siguranța țesuturilor și a celulelor pe care le importă în Uniune sunt echivalente cu standardele în materie de calitate și de siguranță stabilite în Directiva 2004/23/CE. Acordurile scrise cu furnizorii din țări terțe și documentația care trebuie depusă și pusă la dispoziția autorităților competente constituie elemente esențiale pentru asigurarea faptului că această verificare are loc și, în special, cea a trasabilității produselor până la donator, asigurând respectarea principiului donării voluntare și neremunerate, în conformitate cu Directiva 2004/23/CE. Centrele importatoare de țesuturi sunt, de asemenea, încurajate să realizeze audituri ale furnizorilor lor din țări terțe, ca parte a acestui proces de verificare.

(13)

Centrele importatoare de țesuturi ar trebui să garanteze aplicarea Codului European Unic la țesuturile și celulele importate în conformitate cu Directiva 2006/86/CE a Comisiei (3), fie îndeplinind ele însele această sarcină, fie prin delegarea acesteia unor furnizori din țări terțe ca parte a termenilor din acordurile scrise încheiate cu acești furnizori.

(14)

Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a scuti importurile singulare de la îndeplinirea cerințelor prevăzute în prezenta directivă în ceea ce privește documentarea și acordurile scrise. Aceste importuri singulare ar trebui, cu toate acestea, să fie efectuate de centre importatoare de țesuturi care sunt acreditate, desemnate, autorizate sau titulare ale unei licențe și, ca regulă generală, nu ar trebui să provină în mod regulat sau repetat de la același furnizor dintr-o țară terță. Utilizarea unor astfel de scutiri ar trebui să se limiteze la situațiile în care o persoană (sau mai multe persoane) are (au) sau a(u) avut țesuturi și celule stocate într-o țară terță pentru utilizarea viitoare a acestora, în special în cazuri de donări de celule reproductive între parteneri, de donări autoloage sau de donări direcționate către rude apropiate, și care, ulterior, dorește (doresc) ca astfel de țesuturi sau celule să fie importate în Uniune în beneficiul lor. În mod normal, un astfel de import de orice tip specific de țesuturi sau de celule nu ar trebui să aibă loc mai mult de o singură dată pentru un anumit primitor și nu ar trebui să includă țesuturi sau celule destinate unor terți.

(15)	Prezenta directivă nu împiedică statele membre să mențină sau să introducă măsuri mai stricte referitoare la importurile de țesuturi și de celule, în special pentru a garanta respectarea principiului donării voluntare și neremunerate, cu condiția ca dispozițiile din tratat să fie respectate.

(16)	Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru reglementarea țesuturilor și celulelor, instituit prin articolul 29 alineatul (3) din Directiva 2004/23/CE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Domeniul de aplicare

(1) Prezenta directivă se aplică importurilor în Uniune de:

(a)	țesuturi și celule umane destinate utilizării la oameni; precum și

(b)	de produse fabricate, derivate din țesuturi și celule umane destinate utilizării la oameni, în cazurile în care produsele respective nu fac obiectul altor acte cu putere de lege ale Uniunii.

(2) În cazul în care țesuturile și celulele umane care urmează a fi importate sunt destinate a fi utilizate exclusiv în produsele fabricate care fac obiectul unor alte acte cu putere de lege ale Uniunii, prezenta directivă se aplică numai donării, procurării și testării care au loc în afara Uniunii, precum și contribuirii la asigurarea trasabilității produselor de la donator la primitor și invers.

(3) Prezenta directivă nu se aplică:

(a)	importurilor de țesuturi și de celule menționate la articolul 9 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/23/CE, care sunt autorizate în mod direct de autoritatea competentă sau de autoritățile competente;

(b)	importurilor de țesuturi și de celule menționate la articolul 9 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/23/CE, care sunt autorizate în mod direct în caz de urgențe;

(c)	sângelui și componentelor sanguine, astfel cum sunt definite în Directiva 2002/98/CE;

(d)	organelor sau părților de organe, astfel cum sunt definite în Directiva 2004/23/CE.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

(a)

„urgență” înseamnă orice situație neprevăzută în care, în practică, nu există o altă alternativă decât importul de urgență de țesuturi și de celule din țări terțe, în Uniune, pentru a fi aplicate imediat unui primitor cunoscut sau unor primitori cunoscuți a cărui (căror) sănătate ar fi grav amenințată în lipsa unui astfel de import;

(b)

„centru importator de țesuturi” înseamnă o bancă sau o unitate de țesuturi dintr-un spital sau dintr-un alt organism cu sediul pe teritoriul Uniunii, care este parte la un acord contractual cu un furnizor dintr-o țară terță pentru a importa în Uniune țesuturi și celule provenind dintr-o țară terță destinate utilizării la oameni;

(c)

„import singular” înseamnă importul oricărui tip specific de țesut sau de celulă care este destinat uzului personal al unui primitor cunoscut sau al unor primitori cunoscuți de către centrul importator de țesuturi și de către furnizorul din țara terță înainte de efectuarea importului. În mod normal, un astfel de import de orice tip specific de țesuturi sau de celule nu ar trebui să aibă loc mai mult de o singură dată pentru un anumit primitor. Importurile provenind de la același furnizor dintr-o țară terță care au loc pe bază regulată sau repetată nu se consideră a fi „importuri singulare”;

(d)

„furnizor dintr-o țară terță” înseamnă un centru de țesuturi sau un alt organism, cu sediul într-o țară terță, care este responsabil pentru exportul către Uniune al țesuturilor și celulelor pe care le furnizează unui centru importator de țesuturi. Un furnizor dintr-o țară terță poate efectua, de asemenea, una sau mai multe dintre activitățile care au loc în afara Uniunii, de donare, procurare, testare, prelucrare, conservare, stocare sau distribuire a țesuturilor și celulelor importate în Uniune.

CAPITOLUL II

OBLIGAȚII ALE AUTORITĂȚILOR STATELOR MEMBRE

Articolul 3

Acreditarea, desemnarea, autorizarea sau acordarea unei licențe centrelor importatore de țesuturi

(1) Fără a aduce atingere articolului 1 alineatul (3), statele membre se asigură că toate importurile de țesuturi și de celule din țări terțe sunt efectuate prin intermediul centrelor importatoare de țesuturi acreditate, desemnate, autorizate sau titulare ale unei licențe acordate de o autoritate competentă sau de autorități competente în scopul acestor activități.

(2) Autoritatea sau autoritățile competente, după ce au obținut informațiile prevăzute în anexa I la prezenta directivă și au verificat dacă centrul importator de țesuturi îndeplinește cerințele prezentei directive, acreditează, desemnează, autorizează sau acordă licență centrului importator de țesuturi de a importa țesuturi și celule și indică orice condiții care se aplică, precum orice restricții privind tipurile de țesuturi și de celule care urmează să fie importate sau privind furnizorii din țări terțe care urmează să fie utilizați. Autoritatea sau autoritățile competente eliberează centrului importator de țesuturi acreditat, desemnat, autorizat sau căruia i-a(u) acordat licență certificatul prevăzut în anexa II la prezenta directivă.

(3) Centrul importator de țesuturi nu își poate modifica activitățile de import în mod semnificativ fără autorizarea prealabilă în scris din partea autorității sau a autorităților competente. În special, orice modificări privind tipul de țesuturi și de celule importate, privind activitățile întreprinse în țări terțe care pot influența calitatea și siguranța țesuturilor și ale celulelor importate sau privind furnizorii din țări terțe utilizați sunt considerate modificări substanțiale. În cazul în care un centru importator de țesuturi realizează un import singular de țesuturi sau de celule provenind de la un furnizor dintr-o țară terță care nu face obiectul acreditării, desemnării, autorizării sau acordării unei licențe existente, un astfel de import nu este considerat a fi o modificare substanțială în cazul în care centrul importator de țesuturi este autorizat să importe același tip de țesuturi sau de celule de la un furnizor sau de la furnizori dintr-o altă țară terță.

(4) Autoritatea sau autoritățile competente pot suspenda sau retrage, integral sau parțial, acreditarea, desemnarea, autorizația sau licența unui centru importator de țesuturi în cazul în care, în mod particular, inspecțiile sau alte măsuri de control demonstrează că centrul respectiv nu mai îndeplinește cerințele prevăzute în prezenta directivă.

Articolul 4

Inspecții și alte măsuri de control

(1) Statele membre se asigură că autoritatea sau autoritățile competente organizează inspecții și aplică alte măsuri de control în centrele importatoare de țesuturi și, dacă este cazul, la furnizorii acestora din țările terțe și că centrele importatoare de țesuturi pun în aplicare controalele necesare pentru a asigura echivalența standardelor în materie de calitate și de siguranță aplicabile țesuturilor și celulelor care urmează să fie importate cu standardele stabilite în Directiva 2004/23/CE. Intervalul dintre inspecțiile efectuate la oricare centru importator de țesuturi nu poate depăși doi ani.

(2) Aceste inspecții sunt efectuate de funcționari ai autorității sau autorităților competente care:

(a)	sunt împuterniciți să inspecteze centrele importatoare de țesuturi și, dacă este cazul, activitățile oricăror furnizori din țări terțe;

(b)

evaluează și verifică procedurile și activitățile desfășurate în centrele importatoare de țesuturi și în facilitățile furnizorilor din țări terțe care sunt relevante pentru asigurarea echivalenței standardelor în materie de calitate și de siguranță aplicabile țesuturilor și celulelor care urmează să fie importate cu standardele stabilite în Directiva 2004/23/CE;

(c)	examinează orice documente sau alte înregistrări care sunt relevante pentru această evaluare și verificare.

(3) Pe baza unei cereri justificate în mod corespunzător din partea unui alt stat membru sau a Comisiei, statele membre furnizează informații privind rezultatele inspecțiilor și ale altor măsuri de control referitoare la centrele importatoare de țesuturi și la furnizorii din țări terțe.

(4) La cererea justificată în mod corespunzător a unui alt stat membru în care țesuturile și celulele importate sunt distribuite, statele membre în care sunt importate țesuturile și celulele iau în considerare efectuarea de inspecții sau aplicarea altor măsuri de control privind centrele importatoare de țesuturi și activitățile oricăror furnizori din țări terțe. Statul membru în care este situat centrul importator de țesuturi decide cu privire la măsurile adecvate care trebuie luate în urma consultării statului membru care a depus o astfel de cerere.

(5) În cazul în care, în urma unei astfel de cereri, are loc o inspecție la fața locului, autoritatea sau autoritățile competente ale statului membru în care este situat centrul importator de țesuturi convin cu autoritatea sau autoritățile competente ale statului membru care a făcut o astfel de cerere dacă statul membru care a făcut o astfel de cerere participă la inspecție și în ce mod. Decizia finală privind orice astfel de participare revine statului membru în care este situat centrul importator de țesuturi. Motivele care stau la baza oricărei decizii de a refuza o astfel de participare se explică statului membru care a făcut o astfel de cerere.

CAPITOLUL III

OBLIGAȚIILE CENTRELOR IMPORTATOARE DE ȚESUTURI

Articolul 5

Cereri de acreditare, desemnare, autorizare sau de acordare de licență pentru a funcționa ca centru importator de țesuturi

(1) Odată ce au luat măsuri pentru a se asigura că toate importurile de țesuturi și de celule respectă standardele în materie de calitate și de siguranță echivalente cu cele prevăzute în Directiva 2004/23/CE și că se poate stabili traseul de la donator la primitor și invers al țesuturilor și celulelor importate, centrele importatoare de țesuturi solicită o acreditare, desemnare, autorizație sau licență pentru a funcționa ca centru importator de țesuturi prin:

(a)	furnizarea către autoritatea sau autoritățile competente a informațiilor și documentației necesare, astfel cum se prevede în anexa I la prezenta directivă;

(b)	punerea la dispoziție și, atunci când se solicită de către autoritatea sau autoritățile competente, furnizarea documentației menționate în anexa III la prezenta directivă.

(2) Statele membre pot alege să nu aplice cerințele privind documentația prevăzute în anexa I partea F și în anexa III la prezenta directivă importurilor singulare, astfel cum sunt definite la articolul 2 din prezenta directivă, cu condiția ca ele să dispună de măsuri naționale adecvate și în vigoare pentru a reglementa astfel de importuri. Respectivele măsuri naționale asigură următoarele:

(a)	trasabilitatea de la donator la primitor și invers; precum și

(b)	faptul că țesuturile și celulele importate nu sunt transplantate altor persoane decât primitorilor cărora le sunt destinate.

Articolul 6

Informații actualizate

(1) Centrele importatoare de țesuturi solicită aprobarea prealabilă în scris din partea autorității sau a autorităților competente pentru orice modificare substanțială planificată a activităților lor de import, în special acele modificări substanțiale descrise la articolul 3 alineatul (3), și informează autoritatea sau autoritățile competente cu privire la decizia lor de a înceta, parțial sau integral, activitățile lor în domeniul importurilor.

(2) Centrele importatoare de țesuturi notifică, fără întârziere, autorității sau autorităților competente informații cu privire la orice evenimente sau reacții adverse grave, suspectate sau prezente, raportate lor de furnizori din țări terțe și care ar putea influența calitatea și siguranța țesuturilor și celulelor pe care le importă. Informațiile prevăzute în anexele III și IV la Directiva 2006/86/CE se includ în astfel de notificări.

(3) Centrul importator de țesuturi notifică, fără întârziere, autorității sau autorităților competente informații cu privire la:

(a)	orice retragere sau suspendare, parțială sau integrală, a autorizației unui furnizor dintr-o țară terță de export de țesuturi și de celule; precum și la

(b)	orice altă decizie luată din motive de neconformitate de către autoritatea sau autoritățile competente din țara în care își are sediul furnizorul din țara terță și care pot fi relevante pentru calitatea și siguranța țesuturilor și ale celulelor importate.

Articolul 7

Acorduri scrise

(1) Centrele importatoare de țesuturi trebuie să dispună de acorduri scrise cu furnizorii din țări terțe în cazul în care oricare dintre activitățile de donare, procurare, testare, prelucrare, conservare, stocare sau export în Uniune de țesuturi și celule care urmează să fie importate în Uniune sunt efectuate în afara Uniunii.

Statele membre pot alege să nu aplice această cerință la importurile singulare, astfel cum sunt definite la articolul 2 din prezenta directivă, cu condiția ca ele să dispună de măsuri naționale adecvate și în vigoare pentru a reglementa astfel de importuri. Respectivele măsuri naționale asigură următoarele:

(a)	trasabilitatea de la donator la primitor și invers; precum și

(b)	faptul că țesuturile și celulele importate nu sunt transplantate altor persoane decât primitorilor cărora le sunt destinate.

(2) Acordul scris între centrul importator de țesuturi și furnizorul dintr-o țară terță trebuie să specifice cerințele în materie de calitate și de siguranță pe care trebuie să le îndeplinească pentru a asigura echivalența standardelor în materie de calitate și de siguranță aplicabile țesuturilor și celulelor care urmează să fie importate cu standardele stabilite în Directiva 2004/23/CE. În special, acordul scris include cel puțin conținutul menționat în anexa IV la prezenta directivă.

(3) Acordul scris stabilește dreptul autorității sau autorităților competente să inspecteze activitățile, inclusiv instalațiile, furnizorilor din orice țară terță pe durata acordului scris și pentru o perioadă de doi ani după încheierea acesteia.

(4) Centrele importatoare de țesuturi furnizează copii ale acordurilor scrise cu furnizorii din țări terțe autorității sau autorităților competente ca parte a cererii lor de acreditare, desemnare, autorizare sau de acordare a unei licențe.

Articolul 8

Registrul centrelor importatoare de țesuturi

(1) Centrele importatoare de țesuturi păstrează un registru conținând date privind activitățile lor, inclusiv privind tipurile și cantitățile de țesuturi și de celule importate, precum și privind originea și destinația acestora. Acest registru trebuie să includă, de asemenea, aceleași informații pentru orice importuri singulare efectuate. Raportul anual menționat la articolul 10 alineatul (1) din Directiva 2004/23/CE include informații referitoare la respectivele activități.

(2) Autoritatea sau autoritățile competente includ centrele importatoare de țesuturi în registrul centrelor de țesuturi, care este accesibil publicului, prevăzut la articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2004/23/CE.

(3) Informațiile privind acreditările desemnările, autorizațiile sau licențele acordate centrelor importatoare de țesuturi sunt, de asemenea, disponibile prin intermediul rețelei de registre menționate la articolul 10 alineatul (3) din Directiva 2004/23/CE.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 9

Transpunerea

(1) Statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 29 octombrie 2016. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Statele membre aplică aceste acte începând cu 29 aprilie 2017.

(2) Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 10

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 11

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 8 aprilie 2015.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 102, 7.4.2004, p. 48.

(2) Directiva 2006/17/CE a Comisiei din 8 februarie 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește anumite cerințe tehnice pentru donarea, obținerea și testarea țesuturilor și a celulelor umane (JO L 38, 9.2.2006, p. 40).

(3) Directiva 2006/86/CE a Comisiei din 24 octombrie 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la cerințele de trasabilitate, notificarea reacțiilor și a incidentelor adverse grave, precum și la anumite cerințe tehnice pentru codificarea, prelucrarea, conservarea, stocarea și distribuirea țesuturilor și a celulelor umane (JO L 294, 25.10.2006, p. 32).

ANEXA I

Cerințe minime privind informațiile și documentele care trebuie furnizate de centrele importatoare de țesuturi solicitante atunci când solicită acreditarea, desemnarea, autorizația sau licența în scopul desfășurării de activități de import

Atunci când depun o cerere de acreditare, de desemnare, de autorizare sau de acordare a unei licențe în scopul desfășurării de activități de import, centrele importatoare de țesuturi solicitante, exceptând cazul în care au furnizat deja informații în cadrul unor cereri anterioare de acreditare, desemnare, autorizare sau de acordare a unei licențe pentru a funcționa ca centru de țesuturi sau centru importator de țesuturi, furnizează cele mai recente informații și, pentru partea F, documentația referitoare la următoarele:

A. Informații generale privind centrul importator de țesuturi (CIT)

1.	Denumirea CIT (denumirea societății).

2.	Adresa fizică a CIT.

3.	Adresa poștală a CIT (dacă este diferită).

Statutul CIT solicitant: Ar trebui să se indice dacă aceasta este prima cerere de acreditare, desemnare, autorizare sau acordare de licență ca CIT sau, după caz, dacă este vorba despre o cerere de reînnoire. În cazul în care solicitantul este deja acreditat, desemnat, autorizat sau titular al unei licențe pentru a funcționa ca centru de țesuturi, ar trebui să fie indicat codul din compendiu al centrului de țesuturi.

5.	Denumirea unității solicitante (în cazul în care diferă de denumirea societății).

6.	Adresa fizică a unității solicitante.

7.	Adresa poștală a unității solicitante (dacă este diferită).

8.	Denumirea centrului de primire a importurilor (în cazul în care diferă de denumirea societății și a unității solicitante).

9.	Adresa fizică a centrului de primire.

10.	Adresa poștală a centrului de primire (dacă este diferită).

B. Datele de contact pentru cerere

1.	Numele persoanei de contact pentru cerere.

2.	Numărul de telefon.

3.	Adresa de e-mail.

4.	Numele persoanei responsabile (dacă este diferită de persoana de contact).

5.	Numărul de telefon.

6.	Adresa de e-mail.

7.	Adresa URL a site-ului CIT (dacă este disponibilă).

C. Detalii privind țesuturile și celulele care urmează să fie importate

1.	O listă cu tipurile de țesuturi și de celule care urmează să fie importate, inclusiv cu importurile singulare de tipuri specifice de țesuturi sau de celule.

2.	Denumirea produsului (dacă este cazul, în conformitate cu lista generică a UE) pentru toate tipurile de țesuturi și de celule care urmează să fie importate.

3.	Denumirea comercială (în cazul în care diferă de denumirea produsului) pentru toate tipurile de țesuturi și de celule care urmează să fie importate.

4.	Numele furnizorului din țara terță pentru fiecare tip de țesuturi și de celule care urmează să fie importate.

D. Locul de desfășurare a activităților

1.	O listă în care se precizează care dintre activitățile de donare, procurare, testare, prelucrare, conservare sau stocare sunt efectuate înainte de importul de către furnizorul din țara terță, pe tipuri de țesuturi sau de celule.

2.	O listă în care se precizează care dintre activitățile de donare, procurare, testare, prelucrare, conservare sau stocare sunt efectuate înainte de importul de către subcontractanții furnizorului din țara terță, pe tipuri de țesuturi sau de celule.

3.	O listă cu toate activitățile desfășurate de CIT ulterior importului, pe tipuri de țesuturi sau de celule.

4.	Numele țărilor terțe în care au loc activitățile anterior importului, pe tipuri de țesuturi sau de celule.

E. Detalii privind furnizorii din țări terțe

1.	Denumirea furnizorului (furnizorilor) din țara terță (denumirea societății).

2.	Numele persoanei de contact.

3.	Adresa fizică.

4.	Adresa poștală (dacă este diferită).

5.	Numărul de telefon, inclusiv prefixul internațional.

6.	Numărul de telefon în caz de urgență (dacă este diferit).

7.	Adresa de e-mail.

F. Documentele care trebuie să însoțească cererea

1.	O copie a acordului scris cu furnizorul (furnizorii) din țara terță.

2.	O descriere detaliată a fluxului țesuturilor și celulelor importate de la procurarea lor până la primirea lor în centrul importator de țesuturi.

O copie a certificatului de autorizație de export a furnizorului din țara terță sau, în cazul în care un certificat specific de autorizație de export nu este eliberat, certificarea de către autoritatea sau autoritățile competente din țara terță prin care se autorizează activitățile furnizorului din țara terță în sectorul țesuturilor și celulelor, inclusiv exporturile. Aceste documente trebuie să cuprindă, de asemenea, datele de contact ale autorității sau autorităților competente din țara terță. În țările terțe în care aceste documente nu sunt disponibile, se furnizează forme alternative de documente, cum ar fi rapoartele auditurilor furnizorului din țara terță.

ANEXA II

Certificatul de acreditare, de desemnare, de autorizare sau de licență care trebuie să fie eliberat de către autoritatea sau autoritățile competente pentru centrele importatoare de țesuturi

Textul imaginii

Textul imaginii

ANEXA III

Cerințe minime privind documentele care trebuie să fie puse la dispoziția autorității sau autorităților competente de către centrele de țesuturi care intenționează să importe țesuturi și celule din țări terțe

Cu excepția importurilor singulare, astfel cum sunt definite la articolul 2 din prezenta directivă, care au fost scutite de la aceste cerințe privind documentația, centrul importator de țesuturi solicitant, cu excepția cazului în care a furnizat deja informații ca parte din cererile anterioare de acreditare, desemnare, autorizare sau acordare de licență pentru a funcționa ca centru importatoare de țesuturi sau ca centru de țesuturi, pune la dispoziție, atunci când i se solicită de către autoritatea sau autoritățile competente, versiunea cea mai recentă a următoarelor documente referitoare la solicitant și la furnizorul (furnizorii) său (săi) dintr-o țară terță.

A. Documentația privind centrul importator de țesuturi

1.	O fișă de descriere a postului persoanei responsabile și detaliile referitoare la calificările sale relevante și la sesiunile de formare relevantă la care a participat, astfel cum se prevede în Directiva 2004/23/CE;

2.	o copie a etichetei recipientului primar, a etichetei de reambalare, a etichetei ambalajului extern și a etichetei containerului de transport;

o listă de versiuni relevante și actualizate ale procedurilor standard de operare (PSO) cu privire la activitățile de import ale centrului, inclusiv ale POS privind aplicarea Codului Unic European, primirea și stocarea țesuturilor și celulelor importate în centrul importator de țesuturi, gestionarea evenimentelor și reacțiilor adverse, gestionarea rechemărilor și trasabilitatea de la donator la primitor.

B. Documentația referitoare la furnizorul sau furnizorii din țara terță

O descriere detaliată a criteriilor utilizate pentru identificarea și evaluarea donatorului, a informațiilor furnizate donatorului sau familiei donatorului, a modului în care s-a obținut consimțământul din partea donatorului sau a familiei donatorului și dacă donarea este sau nu voluntară și neremunerată;

2.	informații detaliate privind centrul (centrele) de testare utilizat(e) de furnizorii din țări terțe și privind testele efectuate în astfel de centre;

3.	informații detaliate cu privire la metodele utilizate în cursul prelucrării țesuturilor și celulelor, inclusiv detalii referitoare la validarea pentru procedura de prelucrare critică;

4.	o descriere detaliată a facilităților, echipamentelor și materialelor critice și a criteriile utilizate pentru controlul calității și controlul mediului pentru fiecare activitate desfășurată de către furnizorul din țara terță;

5.	informații detaliate privind condițiile pentru punerea în circulație a țesuturilor și a celulelor de către furnizorul sau furnizorii din țara terță;

6.	detalii privind orice subcontractanți utilizați de către furnizorii din țări terțe, inclusiv denumirile, adresa și activitatea desfășurată;

7.	un rezumat al celei mai recente inspecții efectuate la furnizorul din țara terță de către autoritatea sau autoritățile competente ale țării terțe, inclusiv data inspecției, tipul inspecției și principalele concluzii;

8.	un rezumat al celui mai recent audit efectuat la furnizorul din țara terță de către centrul importator de țesuturi sau în numele acestuia;

9.	orice acreditare națională sau internațională relevantă.

ANEXA IV

Cerințe minime cu privire la conținutul unor acorduri scrise între centrele importatoare de țesuturi și furnizorii lor din țări terțe

Cu excepția importurilor singulare definite la articolul 2 din prezenta directivă, care au fost scutite de la îndeplinirea acestor cerințe, acordul scris între centrul importator de țesuturi și furnizorul dintr-o țară terță trebuie să conțină cel puțin următoarele dispoziții.

Informații detaliate privind specificațiile centrului importator de țesuturi, menite să asigure că standardele în materie de calitate și de siguranță stabilite în Directiva 2004/23/CE sunt îndeplinite și că rolurile și responsabilitățile convenite ale fiecărei părți în garantarea faptului că țesuturile și celulele importate respectă standarde echivalente de calitate și de siguranță;

2.	o clauză care să asigure că furnizorul din țara terță oferă centrului importator de țesuturi informațiile prevăzute în anexa III B la prezenta directivă;

o clauză care să asigure că furnizorul din țara terță informează centrul importator de țesuturi cu privire la orice evenimente sau reacții adverse grave suspectate sau prezente care pot influența calitatea și siguranța țesuturilor și a celulelor importate sau care urmează a fi importate de către centrul importator de țesuturi;

o clauză care să asigure că furnizorul din țara terță informează centrul importator de țesuturi cu privire la orice modificare substanțială a activităților sale, inclusiv orice retragere sau suspendare, parțială sau integrală, a autorizației sale de a exporta țesuturi și celule sau alte astfel de decizii privind cazuri de neconformitate luate de către autoritatea sau autoritățile competente ale țării terțe, care pot influența calitatea și siguranța țesuturilor și a celulelor importate sau care urmează a fi importate de către centrul importator de țesuturi;

o clauză care să garanteze autorității sau autorităților competente dreptul de a inspecta activitățile furnizorului din țara terță, inclusiv prin inspecții la fața locului, în cazul în care dorește sau doresc acest lucru, ca parte a inspectării centrului importator de țesuturi. Clauza ar trebui, de asemenea, să garanteze centrului importator de țesuturi dreptul să verifice în mod regulat furnizorul său din țara terță;

6.	condițiile convenite care trebuie îndeplinite pentru transportul de țesuturi și de celule între furnizorul din țara terță și centrul importator de țesuturi;

o clauză care să asigure că datele referitoare la donator privind țesuturile și celulele importate sunt păstrate de către furnizorul din țara terță sau de subcontractanții acestuia, în conformitate cu normele de protecție a datelor din UE, timp de 30 de ani de la procurare și că există dispoziții adecvate de păstrare a acestora în cazul în care furnizorul din țara terță și-ar înceta activitatea;

8.	dispoziții privind revizuirea regulată și, dacă este necesar, revizuirea acordului scris, inclusiv pentru a reflecta orice modificări ale cerințelor privind standardele în materie de de calitate și de siguranță ale UE prevăzute în Directiva 2004/23/CE;

9.	o listă cu toate procedurile operaționale standard ale furnizorului din țara terță legate de calitatea și siguranța țesuturilor și a celulelor importate și un angajament de a le pune la dispoziție la cerere.

9.4.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 93/72

DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2015/569 A COMISIEI

din 7 aprilie 2015

de modificare a anexelor la Decizia de punere în aplicare 2011/630/UE în ceea ce privește echivalența șeptelurilor de bovine oficial indemne de tuberculoză din statele membre și din Noua Zeelandă și informațiile din modelul de certificat de sănătate animală privind cantitatea de material seminal

[notificată cu numărul C(2015) 2187]

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 88/407/CEE a Consiliului din 14 iunie 1988 de stabilire a cerințelor de sănătate animală aplicabile în schimburile intracomunitare și la importul de material seminal de animale domestice din specia bovină (1), în special articolul 8 alineatul (1), articolul 10 alineatul (2) primul paragraf, articolul 10 alineatul (3) și articolul 11 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Anexa I la Decizia de punere în aplicare 2011/630/UE a Comisiei (2) stabilește o listă a țărilor terțe sau a părților acestora din care statele membre trebuie să autorizeze importurile de material seminal de la animale domestice din specia bovină (denumit în continuare „material seminal”). Noua Zeelandă este inclusă în lista respectivă. În plus, în partea 1 secțiunea A din anexa II la decizia de punere în aplicare respectivă se stabilește modelul de certificat de sănătate animală pentru importul și tranzitul prin Uniune de material seminal expediat din centrul de colectare a materialului seminal în care a fost colectat materialul seminal.

(2)

Directiva 64/432/CEE a Consiliului (3) stabilește normele pentru comerțul cu bovine în interiorul Uniunii și prevede programe de monitorizare și eradicare a anumitor boli care afectează animalele respective, inclusiv tuberculoza. Noua Zeelandă a solicitat să se recunoască faptul că programul său de combatere a tuberculozei bovine este echivalent cu programele de monitorizare și eradicare a tuberculozei bovine care sunt puse în aplicare de statele membre în conformitate cu condițiile prevăzute în anexa A secțiunea I din Directiva 64/432/CEE. Informațiile furnizate de Noua Zeelandă privind programul său de combatere a tuberculozei bovine demonstrează că statutul privind tuberculoza bovină al unui șeptel de bovine clasificat ca „C2” în cadrul Strategiei naționale de gestionare a organismelor dăunătoare din Noua Zeelandă pentru tuberculoza bovină este echivalent cu statutul privind tuberculoza bovină al unui șeptel de bovine care este recunoscut într-un stat membru ca fiind un „șeptel de bovine oficial indemn de tuberculoză” în conformitate cu condițiile stabilite în anexa A secțiunea I din Directiva 64/432/CEE.

(3)

Prin urmare, lista țărilor terțe sau a părților acestora din care statele membre trebuie să autorizeze importurile de material seminal stabilită în anexa I și modelul de certificat de sănătate animală stabilit în partea 1 secțiunea A din anexa II la Decizia de punere în aplicare 2011/630/UE ar trebui modificate pentru a reflecta condițiile speciale prin care Uniunea recunoaște echivalența clasificării șeptelurilor de bovine ca „C2” în cadrul programului de combatere a tuberculozei bovine pus în aplicare de Noua Zeelandă cu condițiile stabilite în anexa A secțiunea I din Directiva 64/432/CEE pentru un șeptel de bovine dintr-un stat membru recunoscut ca fiind un „șeptel de bovine oficial indemn de tuberculoză”.

(4)

Pentru a reduce și mai mult sarcina administrativă a medicului veterinar al centrului și al medicului veterinar oficial, este oportun să se elimine informația privind cantitatea totală de paiete de material seminal din transport de la punctul I.28 din modelul de certificat de sănătate animală prevăzut în partea 1 secțiunea A din anexa II la Decizia de punere în aplicare 2011/630/UE, întrucât această informație este deja menționată la punctul I.20 din modelul de certificat de sănătate animală respectiv.

(5)

În plus, este necesar să se introducă în tabelul de la punctul I.28 din modelul de certificat de sănătate animală prevăzut în partea 1 secțiunea A din anexa II la Decizia de punere în aplicare 2011/630/UE o coloană în care să se menționeze informații privind cantitatea de paiete de material seminal colectate la o anumită dată de la un taur donator identificat care respectă condițiile speciale pentru boala limbii albastre și pentru boala hemoragică epizootică.

(6)	Prin urmare, anexele I și II la Decizia de punere în aplicare 2011/630/UE trebuie modificate în consecință.

(7)

Pentru a se evita perturbarea importurilor în Uniune de transporturi de material seminal de la animale domestice din specia bovină, utilizarea certificatelor de sănătate animală emise în conformitate cu partea 1 secțiunea A din anexa II la Decizia de punere în aplicare 2011/630/UE în versiunea sa anterioară intrării în vigoare a prezentei decizii ar trebui să fie autorizată pentru o perioadă de tranziție, cu condiția respectării anumitor condiții.

(8)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Anexele la Decizia de punere în aplicare 2011/630/UE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Pentru o perioadă de tranziție până la 30 iunie 2015, transporturile de material seminal de la animale domestice din specia bovină însoțite de un certificat de sănătate animală corespunzător emis cel târziu la 1 iunie 2015 în conformitate cu modelul de certificat de sănătate animală prevăzut în partea 1 secțiunea A din anexa II la Decizia de punere în aplicare 2011/630/UE în versiunea sa anterioară intrării în vigoare a prezentului regulament pot continua să fie introduse în Uniune.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 7 aprilie 2015.

Pentru Comisie

Vytenis ANDRIUKAITIS

Membru al Comisiei

(1) JO L 194, 22.7.1988, p. 10.

(2) Decizia de punere în aplicare 2011/630/UE a Comisiei din 20 septembrie 2011 privind importul în Uniune de material seminal de la animale domestice din specia bovină (JO L 247, 24.9.2011, p. 32).

(3) Directiva 64/432/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind problemele de inspecție veterinară care afectează schimburile intracomunitare cu bovine și porcine (JO 121, 29.7.1964, p. 1977/64).

ANEXĂ

Anexele la Decizia de punere în aplicare 2011/630/UE se modifică după cum urmează:

Anexa I se înlocuiește cu următorul text:

„ANEXA I

Lista țărilor terțe sau a părților acestora din care statele membre trebuie să autorizeze importuri de material seminal de la animale domestice din specia bovină

Codul ISO	Numele țării terțe	Observații
Codul ISO	Numele țării terțe	Descrierea teritoriului (dacă este cazul)	Garanții suplimentare
AU	Australia		Garanțiile suplimentare referitoare la testare stabilite la punctele II.5.4.1 și/sau II.5.4.2 din modelul de certificat de sănătate animală prevăzut în partea 1 secțiunea A a anexei II sunt obligatorii.
CA	Canada (*1)	Teritoriul descris ca CA-1 în partea 1 a anexei I la Regulamentul (UE) nr. 206/2010
CH	Elveția (*2)
CL	Chile
GL	Groenlanda
IS	Islanda
NZ	Noua Zeelandă (*3)
PM	Saint-Pierre și Miquelon
US	Statele Unite		Garanțiile suplimentare referitoare la testare stabilite la punctele II.5.4.1 și/sau II.5.4.2 din modelul de certificat de sănătate animală prevăzut în partea 1 secțiunea A a anexei II sunt obligatorii.

În partea 1 a anexei II, secțiunea A se înlocuiește cu următorul text:

„SECȚIUNEA A

Modelul 1 – Certificat de sănătate animală aplicabil în cazul importului și tranzitului prin Uniune de material seminal de la animale domestice din specia bovină colectat, tratat și depozitat în conformitate cu Directiva nr. 88/407/CEE a Consiliului, expediat din centrul de colectare a materialului seminal în care a fost colectat materialul seminal

Textul imaginii

Textul imaginii

Textul imaginii

ȚARA

Material seminal de la animale din specia bovină – secțiunea A

II. Informații privind sănătatea

II.a. Numărul de referință al certificatului

II.b.

Subsemnatul, medic veterinar oficial, certific faptul că:

II.1.

(numele țării exportatoare sau al părții acesteia) (2)

nu a fost infectată cu pestă bovină și cu febră aftoasă în decursul celor 12 luni imediat anterioare colectării materialului seminal destinat exportului și până la data expedierii acestuia în Uniune și nu a avut loc nicio vaccinare împotriva acestor boli în decursul aceleiași perioade.

II.2. Centrul (3) menționat la rubrica I.11 în care a fost colectat materialul seminal destinat exportului:

II.2.1. îndeplinește condițiile stabilite în capitolul I punctul 1 din anexa A la Directiva 88/407/CEE;

II.2.2. funcționează și este supravegheat în condițiile stabilite în capitolul II punctul 1 din anexa A la Directiva 88/407/CEE.

II.3. Centrul în care a fost colectat materialul seminal destinat exportului nu a fost infectat cu rabie, tuberculoză, bruceloză, antrax și pleuropneumonie contagioasă bovină în cursul celor 30 de zile care au precedat data colectării materialului seminal destinat exportului și în cursul celor 30 de zile de după colectare (în cazul materialului seminal proaspăt până la data expedierii în Uniune).

II.4. Bovinele care se află la centrul de colectare a materialului seminal:

(8) II.4.1. provin din șepteluri care îndeplinesc condițiile prevăzute în capitolul I punctul 1 litera (b) din anexa B la Directiva 88/407/CEE;

II.4.2. provin din șepteluri sau au fost născute din femele care respectă condițiile prevăzute în capitolul I punctul 1 litera (c) din anexa B la Directiva 88/407/CEE sau au fost testate la vârsta de cel puțin 24 de luni în conformitate cu capitolul II punctul 1 litera (c) din anexa B la directiva menționată anterior;

II.4.3. au fost supuse testelor solicitate în conformitate cu dispozițiile capitolului I punctul 1 litera (d) din anexa B la Directiva 88/407/CEE în decursul celor 28 de zile premergătoare perioadei de izolare în carantină;

II.4.4. au satisfăcut cerințele de izolare în carantină și de testare stabilite în capitolul I punctul 1 litera (e) din anexa B la Directiva 88/407/CEE;

II.4.5. au fost supuse, cel puțin o dată pe an, testelor de rutină prevăzute în capitolul II din anexa B la Directiva 88/407/CEE.

II.5. Materialul seminal destinat exportului a fost obținut de la tauri donatori care:

II.5.1. satisfac condițiile prevăzute în anexa C la Directiva 88/407/CEE;

(1) fie [II.5.2. au rămas în țara exportatoare pentru cel puțin șase luni înainte de colectarea materialului seminal destinat exportului;

(1) fie [II.5.2. au rămas în țara exportatoare pentru cel puțin 30 de zile înainte de colectarea materialului seminal de la momentul intrării și au fost importați din (2) în decursul unei perioade de mai puțin de șase luni înaintea colectării materialului seminal și au satisfăcut condițiile de sănătate animală aplicabile animalelor donatoare de material seminal destinat exportului către Uniunea Europeană;]

II.5.3. îndeplinesc cel puțin una dintre condițiile de mai jos în ceea ce privește boala limbii albastre, astfel cum se precizează în tabel la rubrica I.28:

(1) fie [II.5.3.1. au fost ținuți într-o țară sau zonă indemnă de virusul bolii limbii albastre timp de cel puțin 60 de zile înaintea colectării materialului seminal și pe parcursul colectării acestuia;]

(1) și/sau [II.5.3.2. au fost ținuți, pe parcursul unei perioade indemne sezonier de virusul bolii limbii albastre, într-o zonă indemnă sezonier, timp de cel puțin 60 de zile înaintea colectării materialului seminal și pe parcursul colectării acestuia;]

(1) și/sau [II.5.3.3. au fost ținuți în unități protejate de vectori cel puțin timp de 60 de zile înaintea colectării materialului seminal și pe parcursul colectării acestuia;]

(1) și/sau [II.5.3.4. au fost supuși unui test serologic de depistare a anticorpilor la serogrupul de virusuri ale bolii limbii albastre, efectuat în conformitate cu Manualul de teste de diagnostic și vaccinuri pentru animale terestre al OIE, cu rezultate negative, cel puțin o dată la 60 de zile pe parcursul perioadei de colectare și între 21 și 60 de zile după colectarea finală pentru acest transport de material seminal;]

Partea II: Certificare

Textul imaginii

ȚARA

Material seminal de la animale din specia bovină – secțiunea A

II. Informații privind sănătatea

II.a. Numărul de referință al certificatului

II.b.

(1) și/sau [II.5.3.5. au fost supuși unui test de identificare a agentului pentru virusul bolii limbii albastre, efectuat în conformitate cu Manualul de teste de diagnostic și vaccinuri pentru animale terestre al OIE, cu rezultate negative, efectuat pe probe de sânge prelevate la începutul și la sfârșitul colectării pentru acest transport de material seminal și cel puțin o dată la 7 zile (test de izolare a virusului) sau cel puțin o dată la 28 de zile, dacă este efectuat cu reacția de polimerizare în lanț (PCR), pe parcursul colectării pentru acest transport de material seminal;]

II.5.4. îndeplinesc cel puțin una dintre condițiile de mai jos în ceea ce privește boala hemoragică epizootică (BHE), astfel cum se precizează în tabel la rubrica I.28:

(1) fie [II.5.4.1. au fost ținuți în țara exportatoare care, conform constatărilor oficiale, este indemnă de boala hemoragică epizootică (BHE);]

(1) (5) și/sau [II.5.4.2. au fost ținuți în țara exportatoare în care, conform constatărilor oficiale, există următoarele serotipuri de boală hemoragică epizootică (BHE): și au fost supuși, cu rezultate negative în fiecare caz, următoarelor teste efectuate într-un laborator autorizat:

(1) fie [II.5.4.2.1. unui test serologic (4) pentru depistarea anticorpilor la serogrupul de viru- suri BHE, efectuat pe probe de sânge prelevate de două ori, la intervale de cel mult 12 de luni, înainte de colectare și cu nu mai puțin de 21 de zile după colectare pentru acest transport de material seminal.]]

(1) și/sau [II.5.4.2.2. unui test serologic (4) pentru depistarea anticorpilor la serogrupul de viru- suri BHE, efectuat pe probe prelevate la intervale de cel mult 60 de zile în perioada de colectare a materialului seminal, precum și între 21 și 60 de zile după ultima colectare pentru acest transport de material seminal.]]

(1) și/sau [II.5.4.2.3. unui test de identificare a agentului (4), efectuat pe probe de sânge prelevate la începutul și la sfârșitul perioadei de colectare și cel puțin o dată la 7 zile (test de izolare a virusului) sau cel puțin o dată la 28 zile, dacă este efectuat cu PCR, în timpul perioadei de colectare pentru acest transport de material seminal.]]

II.6. Materialul seminal destinat exportului a fost colectat după data la care centrul a fost autorizat de către autoritățile naționale competente ale țării exportatoare.

II.7. Materialul seminal destinat exportului a fost tratat, depozitat și transportat în condiții care respectă dispozițiile Directivei 88/407/CEE.

Note:

Partea I:

Rubrica I.6: Persoana responsabilă de încărcătură în UE: această rubrică se completează doar în cazul unui certificat pentru marfă în tranzit.

Rubrica I.11: Locul de origine corespunde centrului de colectare a materialului seminal care a fost inclus, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din Directiva 88/407/CEE, în lista publicată pe site-ul Comisiei:

http://ec.europa.eu/food/animal/semen_ova/bovine/index_en.htm și în care a fost colectat materialul seminal.

Rubrica I.22: Numărul de pachete corespunde numărului de containere.

Rubrica I.23: Se menționează numărul de identificare al containerului și numărul sigiliului.

Rubrica I.26: Se completează în funcție de tipul de certificat, și anume de tranzit sau de import.

Rubrica I.27: Se completează în funcție de tipul de certificat, și anume de tranzit sau de import.

Rubrica I.28: Specie: se alege între «Bos taurus», «Bison bison» sau «Bubalus bubalis», după caz.

Identitatea donatorului corespunde identificării oficiale a animalului.

Data colectării este indicată sub următorul format: zz/ll/aaaa.

Cantitatea corespunde numărului de paiete de material seminal colectate la o anumită dată de la un taur donator identificat care respectă condițiile speciale în ceea ce privește boala limbii albastre și BHE.

Textul imaginii

ȚARA

Material seminal de la animale din specia bovină – secțiunea A

II. Informații privind sănătatea

II.a. Numărul de referință al certificatului

II.b.

Partea II:

(1) Se elimină mențiunea care nu corespunde.

(2) Numai țările terțe sau părțile acestora care figurează pe lista din anexa I la Decizia de punere în aplicare 2011/630/UE.

(3) Numai centrele de colectare a materialului seminal care au fost incluse, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din Directiva 88/407/CEE, în lista publicată pe site-ul Comisiei:

http://ec.europa.eu/food/animal/semen_ova/bovine/index_en.htm

(4) Standardele pentru testele de depistare a virusului BHE sunt descrise în capitolul referitor la boala limbii albastre (2.1.3) din Manualul de teste de diagnostic și vaccinuri pentru animale terestre.

(5) Obligatoriu pentru Australia, Canada și Statele Unite.

(6) Referitor la fiecare paietă sau lot de paiete, a se preciza condiția aplicabilă (de exemplu II.5.3.1).

(7) Referitor la fiecare paietă sau lot de paiete, a se preciza condiția aplicabilă (de exemplu II.5.4.1 sau II.5.4.2.1).

(8) Pentru Noua Zeelandă, care figurează cu mențiunea «XII» în coloana 6 din partea 1 a anexei I la Regulamentul (UE) nr. 206/2010 al Comisiei (JO L 73, 20.3.2010, p. 1), șeptelurile de bovine oficial indemne de tuberculoză sunt considerate echivalente cu șeptelurile de bovine din statele membre recunoscute ca fiind oficial indemne de tuberculoză pe baza condițiilor prevăzute la punctele 1 și 2 din anexa A secțiunea I din Directiva 64/432/CEE a Consiliului.

— Semnătura și ștampila trebuie să fie de culoare diferită de cea a textului tipărit.

Medic veterinar oficial

Numele (cu majuscule): Calificarea și titlul:

Data: Semnătura:

Ștampila:

”

(*1) Modelul de certificat care trebuie să fie utilizat pentru importurile provenite din Canada este stabilit în Decizia 2005/290/CE a Comisiei din 4 aprilie 2005 de stabilire a unor certificate simplificate pentru importul de material seminal de animale din specia bovină și de carne proaspătă de animale din specia porcină din Canada și de modificare a Deciziei 2004/639/CE (numai pentru materialul seminal colectat în Canada), în conformitate cu Acordul dintre Comunitatea Europeană și Guvernul Canadei cu privire la măsurile sanitare pentru protecția sănătății publice și animale în comerțul cu animale vii și produse de origine animală, astfel cum a fost aprobat prin Decizia 1999/201/CE a Consiliului.

(*2) Modelele de certificate care trebuie să fie utilizate pentru importurile din Elveția sunt stabilite în anexa D la Directiva 88/407/CEE a Consiliului, cu adaptările prevăzute în anexa 11 apendicele 2 capitolul VII(B) punctul 4 din Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind comerțul cu produse agricole, aprobat prin Decizia 2002/309/CE, Euratom a Consiliului și a Comisiei privind Acordul de cooperare științifică și tehnologică din 4 aprilie 2002 privind încheierea a șapte acorduri cu Confederația Elvețiană.

(*3) În scopul importului în Uniune de material seminal de la animale domestice din specia bovină, statutul privind tuberculoza bovină al unui șeptel de bovine clasificat ca «C2» în cadrul Strategiei naționale de gestionare a organismelor dăunătoare din Noua Zeelandă pentru tuberculoza bovină este echivalent cu statutul privind tuberculoza bovină al unui șeptel de bovine care este recunoscut într-un stat membru ca fiind un «șeptel de bovine oficial indemn de tuberculoză», în conformitate cu condițiile stabilite la punctele 1 și 2 din anexa A secțiunea I din Directiva 64/432/CEE.”

9.4.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 93/82

ORIENTAREA (UE) 2015/571 A BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 6 noiembrie 2014

de modificare a Orientării BCE/2014/15 privind statisticile monetare și financiare (BCE/2014/43)

CONSILIUL GUVERNATORILOR BĂNCII CENTRALE EUROPENE,

având în vedere Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în special articolele 5.1, 12.1 și 14.3,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2533/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind colectarea informațiilor statistice de către Banca Centrală Europeană (1),

având în vedere Directiva 86/635/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale și conturile consolidate ale băncilor și ale altor instituții financiare (2),

având în vedere Orientarea BCE/2010/20 din 11 noiembrie 2010 privind cadrul juridic al procedurilor contabile și al raportării financiare din Sistemul European al Băncilor Centrale (3),

întrucât:

(1)

Este necesar să se actualizeze modul de elaborare a statisticilor privind emisiunile de valori mobiliare astfel încât să includă actualizările aduse Sistemului european de conturi 2010 și este necesar să se înceapă elaborarea de statistici privind emisiunile de valori mobiliare de către societățile vehicul investițional angajate în operațiuni de securitizare (denumite în continuare „SVI”) în acest cadru.

(2)

Este de asemenea necesar să se modifice cerințele de raportare aplicabile operațiunilor de plată care implică instituții financiare nemonetare, astfel cum sunt prevăzute în Orientarea BCE/2014/15 (4), pentru a se asigura astfel înregistrarea adecvată a anumitor instrumente și servicii de plată naționale care nu sunt prevăzute în mod expres de Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5),

ADOPTĂ PREZENTA ORIENTARE:

Articolul 1

Modificări la anexa II la Orientarea BCE/2014/15

Anexa II la Orientarea BCE/2014/15 se modifică după cum urmează:

1.	Partea 12 se înlocuiește cu textul din anexa la prezenta orientare

În partea 16, tabelul 3 se înlocuiește cu următorul text:

	„Trimise		Primite
Posturi pro memoria	Număr de operațiuni	Valoarea operațiunilor	Număr de operațiuni	Valoarea operațiunilor
Operațiuni pe tip de instrument de plată
Transferuri credit
Inițiate electronic
din care:
Inițiate sub forma unei plăți singulare
din care:
Plăți electronice bazate pe servicii bancare electronice	Geo 1	Geo 1	—	—
Creditare în cont prin simpla înregistrare în cont	Geo 0	Geo 0	—	—
Debitare din cont prin simpla înregistrare în cont	Geo 0	Geo 0	—	—
			—	—
Remiteri de bani	Geo 3	Geo 3	Geo 2	Geo 2
Operațiuni prin dispozitiv de telecomunicații, digital sau informatic	Geo 1	Geo 1	Geo 2	Geo 2
Alte servicii (neincluse în Directiva privind serviciile de plată)	Geo 4	Geo 4	—	—”

3.	În partea 16, se adaugă următoarea definiție: „Alte servicii (neincluse în Directiva privind serviciile de plată)– servicii privind plățile, altele decât cele definite la articolul 4 punctul 3 din Directiva 2007/64/CE” .

Articolul 2

Producerea de efecte și punerea în aplicare

(1) Prezenta orientare produce efecte de la data notificării sale către băncile centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro.

(2) Băncile centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro iau măsurile necesare pentru respectarea anexei la prezenta orientare și pentru aplicarea acesteia de la data adoptării sale.

(3) Băncile centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro iau măsurile necesare pentru respectarea articolului 1 alineatul (2) din prezenta orientare și pentru aplicarea acestuia de la 1 ianuarie 2015.

Articolul 3

Destinatari

Prezenta orientare se adresează băncilor centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro.

Adoptată la Frankfurt pe Main, 6 noiembrie 2014.

Pentru Consiliul guvernatorilor BCE

Președintele BCE

Mario DRAGHI

(1) JO L 318, 27.11.1998, p. 8.

(2) JO L 372, 31.12.1986, p. 1.

(3) JO L 35, 9.2.2011, p. 31.

(4) Orientarea BCE/2014/15 din 4 aprilie 2014 privind statisticile monetare și financiare (JO L 340, 26.11.2014, p. 1).

(5) Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 97/5/CE (JO L 319, 5.12.2007, p. 1).

ANEXĂ

„PARTEA 12

Statistici privind emisiunile de valori mobiliare

Secțiunea 1: Introducere

Statisticile privind emisiunile de valori mobiliare în zona euro conțin două agregate principale:

—	toate emisiunile efectuate de către rezidenții din zona euro în orice monedă; și

—	toate emisiunile efectuate în toată lumea în euro, atât la nivel național, cât și internațional.

Trebuie făcută o distincție principală în funcție de reședința emitentului, având în vedere că BCN din Eurosistem acoperă în mod colectiv toate emisiunile efectuate de rezidenții zonei euro (1). Banca Reglementelor Internaționale (BRI) raportează emisiunile din «restul lumii» (RL), care se referă la toți rezidenții din afara zonei euro (inclusiv organizații internaționale nerezidente ale zonei euro).

Tabelul de mai jos rezumă cerințele de raportare.

	Emisiuni de valori mobiliare
	De către rezidenții din zona euro (fiecare BCN raportează cu privire la propriii rezidenți)	De către rezidenții RL (BRI/BCN)
		State membre din afara zonei euro	Alte țări
În euro/monedă națională	Bloc A	Bloc B
În alte monede (*1)	Bloc C	Bloc D nu este necesar

Secțiunea 2: Cerințe de raportare

Tabelul 1

Formularul de raportare Bloc A pentru BCN

	EMITENȚI REZIDENȚI NAȚIONALI//EURO/MONEDE NAȚIONALE
	Solduri	Emisiuni brute	Răscumpărări	Emisiuni nete (*3)
	A1	A2	A3	A4
1. TITLURI DE NATURA DATORIEI PE TERMEN SCURT (*2)
Total	S1	S68	S135	S202
BCE/BCN	S2	S69	S136	S203
IFM, altele decât băncile centrale	S3	S70	S137	S204
AIF	S4	S71	S138	S205
Din care SVI	S5	S72	S139	S206
Auxiliari financiari	S6	S73	S140	S207
Instituții financiare captive	S7	S74	S141	S208
Societăți de asigurare și fonduri de pensii	S8	S75	S142	S209
Societăți nefinanciare	S9	S76	S143	S210
Administrația centrală	S10	S77	S144	S211
Administrațiile statelor federale și administrațiile locale	S11	S78	S145	S212
Fonduri de securitate socială	S12	S79	S146	S213

2. TITLURI DE NATURA DATORIEI PE TERMEN LUNG (*2)
Total	S13	S80	S147	S214
BCE/BCN	S14	S81	S148	S215
IFM, altele decât băncile centrale	S15	S82	S149	S216
AIF	S16	S83	S150	S217
Din care SVI	S17	S84	S151	S218
Auxiliari financiari	S18	S85	S152	S219
Instituții financiare captive	S19	S86	S153	S220
Societăți de asigurare și fonduri de pensii	S20	S87	S154	S221
Societăți nefinanciare	S21	S88	S155	S222
Administrația centrală	S22	S89	S156	S223
Administrațiile statelor federale și administrațiile locale	S23	S90	S157	S224
Fonduri de securitate socială	S24	S91	S158	S225

2.1. din care emisiuni cu rată fixă:
Total	S25	S92	S159	S226
BCE/BCN	S26	S93	S160	S227
IFM, altele decât băncile centrale	S27	S94	S161	S228
AIF	S28	S95	S162	S229
Din care SVI	S29	S96	S163	S230
Auxiliari financiari	S30	S97	S164	S231
Instituții financiare captive	S31	S98	S165	S232
Societăți de asigurare și fonduri de pensii	S32	S99	S166	S233
Societăți nefinanciare	S33	S100	S167	S234
Administrația centrală	S34	S101	S168	S235
Administrațiile statelor federale și administrațiile locale	S35	S102	S169	S236
Fonduri de securitate socială	S36	S103	S170	S237

2.2. din care emisiuni cu rată variabilă:
Total	S37	S104	S171	S238
BCE/BCN	S38	S105	S172	S239
IFM, altele decât băncile centrale	S39	S106	S173	S240
AIF	S40	S107	S174	S241
Din care SVI	S41	S108	S175	S242
Auxiliari financiari	S42	S109	S176	S243
Instituții financiare captive	S43	S110	S177	S244
Societăți de asigurare și fonduri de pensii	S44	S111	S178	S245
Societăți nefinanciare	S45	S112	S179	S246
Administrația centrală	S46	S113	S180	S247
Administrațiile statelor federale și administrațiile locale	S47	S114	S181	S248
Fonduri de securitate socială	S48	S115	S182	S249

2.3. din care obligațiuni cu cupon zero:
Total	S49	S116	S183	S250
BCE/BCN	S50	S117	S184	S251
IFM, altele decât băncile centrale	S51	S118	S185	S252
AIF	S52	S119	S186	S253
Din care SVI	S53	S120	S187	S254
Auxiliari financiari	S54	S121	S188	S255
Instituții financiare captive	S55	S122	S189	S256
Societăți de asigurare și fonduri de pensii	S56	S123	S190	S257
Societăți nefinanciare	S57	S124	S191	S258
Administrația centrală	S58	S125	S192	S259
Administrațiile statelor federale și administrațiile locale	S59	S126	S193	S260
Fonduri de securitate socială	S60	S127	S194	S261

3. ACȚIUNI COTATE (*4)
Total	S61	S128	S195	S262
BCE/BCN	S62	S129	S196	S263
IFM, altele decât băncile centrale	S63	S130	S197	S264
AIF	S64	S131	S198	S265
Auxiliari financiari	S65	S132	S199	S266
Societăți de asigurare și fonduri de pensii	S66	S133	S200	S267
Societăți nefinanciare	S67	S134	S201	S268

Tabelul 2

Formularul de raportare Bloc C pentru BCN

	EMITENȚI REZIDENȚI NAȚIONALI//ALTE MONEDE
	Solduri	Emisiuni brute	Răscumpărări	Emisiuni nete
	C1	C2	C3	C4
4. TITLURI DE NATURA DATORIEI PE TERMEN SCURT
Total	S269	S335	S401	S467
BCE/BCN	S270	S336	S402	S468
IFM, altele decât băncile centrale	S271	S337	S403	S469
AIF	S272	S338	S404	S470
Din care SVI	S273	S339	S405	S471
Auxiliari financiari	S274	S340	S406	S472
Instituții financiare captive	S275	S341	S407	S473
Societăți de asigurare și fonduri de pensii	S276	S342	S408	S474
Societăți nefinanciare	S277	S343	S409	S475
Administrația centrală	S278	S344	S410	S476
Administrațiile statelor federale și administrațiile locale	S279	S345	S411	S477
Fonduri de securitate socială	S280	S346	S412	S478

5. TITLURI DE NATURA DATORIEI PE TERMEN LUNG
Total	S281	S347	S413	S479
BCE/BCN	S282	S348	S414	S480
IFM, altele decât băncile centrale	S283	S349	S415	S481
AIF	S284	S350	S416	S482
Din care SVI	S285	S351	S417	S483
Auxiliari financiari	S286	S352	S418	S484
Instituții financiare captive	S287	S353	S419	S485
Societăți de asigurare și fonduri de pensii	S288	S354	S420	S486
Societăți nefinanciare	S289	S355	S421	S487
Administrația centrală	S290	S356	S422	S488
Administrațiile statelor federale și administrațiile locale	S291	S357	S423	S489
Fonduri de securitate socială	S292	S358	S424	S490

5.1. din care emisiuni cu rată fixă:
Total	S293	S359	S425	S491
BCE/BCN	S294	S360	S426	S492
IFM, altele decât băncile centrale	S295	S361	S427	S493
AIF	S296	S362	S428	S494
Din care SVI	S297	S363	S429	S495
Auxiliari financiari	S298	S364	S430	S496
Instituții financiare captive	S299	S365	S431	S497
Societăți de asigurare și fonduri de pensii	S300	S366	S432	S498
Societăți nefinanciare	S301	S367	S433	S499
Administrația centrală	S302	S368	S434	S500
Administrațiile statelor federale și administrațiile locale	S303	S369	S435	S501
Fonduri de securitate socială	S304	S370	S436	S502

5.2. din care emisiuni cu rată variabilă:
Total	S305	S371	S437	S503
BCE/BCN	S306	S372	S438	S504
IFM, altele decât băncile centrale	S307	S373	S439	S505
AIF	S308	S374	S440	S506
Din care SVI	S309	S375	S441	S507
Auxiliari financiari	S310	S376	S442	S508
Instituții financiare captive	S311	S377	S443	S509
Societăți de asigurare și fonduri de pensii	S312	S378	S444	S510
Societăți nefinanciare	S313	S379	S445	S511
Administrația centrală	S314	S380	S446	S512
Administrațiile statelor federale și administrațiile locale	S315	S381	S447	S513
Fonduri de securitate socială	S316	S382	S448	S514

5.3. din care obligațiuni cu cupon zero:
Total	S317	S383	S449	S515
BCE/BCN	S318	S384	S450	S516
IFM, altele decât băncile centrale	S319	S385	S451	S517
AIF	S320	S386	S452	S518
Din care SVI	S321	S387	S453	S519
Auxiliari financiari	S322	S388	S454	S520
Instituții financiare captive	S323	S389	S455	S521
Societăți de asigurare și fonduri de pensii	S324	S390	S456	S522
Societăți nefinanciare	S325	S391	S457	S523
Administrația centrală	S326	S392	S458	S524
Administrațiile statelor federale și administrațiile locale	S327	S393	S459	S525
Fonduri de securitate socială	S328	S394	S460	S526

6. ACȚIUNI COTATE
Total	S329	S395	S461	S527
IFM, altele decât băncile centrale	S330	S396	S462	S528
AIF	S331	S397	S463	S529
Auxiliari financiari	S332	S398	S464	S530
Societăți de asigurare și fonduri de pensii	S333	S399	S465	S531
Societăți nefinanciare	S334	S400	S466	S532

Tabelul 3

Formularul de raportare privind posturile pro memoria Bloc A pentru BCN

	EMITENȚI REZIDENȚI NAȚIONALI//EURO/MONEDE NAȚIONALE
	Solduri	Emisiuni brute	Răscumpărări	Emisiuni nete
	A1	A2	A3	A4
6. ACȚIUNI COTATE
Instituții financiare captive	S533	S544	S555	S566

7. ACȚIUNI NECOTATE
Total	S534	S545	S556	S567
IFM, altele decât băncile centrale	S535	S546	S557	S568
AIF	S536	S547	S558	S569
Societăți de asigurare și fonduri de pensii	S537	S548	S559	S570
Societăți nefinanciare	S538	S549	S560	S571

8. ALTE PARTICIPAȚII
Total	S539	S550	S561	S572
IFM, altele decât băncile centrale	S540	S551	S562	S573
AIF	S541	S552	S563	S574
Societăți de asigurare și fonduri de pensii	S542	S553	S564	S575
Societăți nefinanciare	S543	S554	S565	S576

1. Domiciliul emitentului

Emisiunile efectuate de filialele aflate în proprietatea unor nerezidenți ai țării raportoare care operează pe teritoriul economic al țării raportoare trebuie clasificate ca emisiuni ale unităților rezidente în țara raportoare.

Emisiunile efectuate de sediile principale situate pe teritoriul economic al țării raportoare care operează la nivel internațional trebuie, de asemenea, considerate emisiuni ale unităților rezidente. Emisiunile efectuate de sediile principale sau filialele situate în afara teritoriului economic al țării raportoare, dar aflate în proprietatea rezidenților țării raportoare, trebuie considerate emisiuni ale nerezidenților. De exemplu, emisiunile Volkswagen Brazilia sunt considerate ca fiind efectuate de unitățile rezidente în Brazilia și nu pe teritoriul țării raportoare. În lipsa unei prezențe fizice a întreprinderii, rezidența acesteia este determinată în funcție de teritoriul economic a cărui legislație este respectată pentru constituirea sau înregistrarea întreprinderii respective (2).

Pentru a evita contabilizările duble sau lacunele, raportarea emisiunilor efectuate de entități cu scop special (ESS) trebuie abordată în mod bilateral, implicând agenții raportori în cauză. BCN, și nu BRI, trebuie să raporteze emisiunile efectuate de ESS care îndeplinesc criteriile de rezidență prevăzute în SEC 2010 și sunt clasificate ca rezidenți ai zonei euro.

2. Defalcarea sectorială a emitenților

Emisiunile trebuie clasificate în funcție de sectorul care își asumă obligația aferentă valorile mobiliare emise. Clasificarea sectorială cuprinde următoarele douăsprezece tipuri de emitenți:

—

BCE/BCN;

—

alte IFM;

—

AIF;

—	din care societăți vehicul investițional angajate în securitizare;

—	auxiliari financiari;

—	instituții financiare captive;

—	societăți de asigurare și fonduri de pensii (3);

—	societăți nefinanciare;

—	administrație centrală;

—	administrațiile statelor federale și administrațiile locale;

—	fonduri de securitate socială;

—	instituții internaționale.

Valorile mobiliare emise prin ESS, atunci când responsabilitatea finală aferentă emisiunii este asumată de către organizația mamă și nu de către ESS, trebuie atribuite organizației mamă și nu ESS. De exemplu, emisiunile unei ESS a «Ajax Electronics», o societate nefinanciară cu sediul într-o țară din zona euro denumită «țara A», ar trebui să fie alocate sectorului societăți nefinanciare și raportate de către țara A. Cu toate acestea, ESS și societatea sa mamă trebuie să fie rezidente în aceeași țară. Deci, dacă societatea-mamă nu este un rezident al țării raportoare, ESS trebuie tratată ca un rezident fictiv al țării raportoare, iar sectorul emitent trebuie să corespundă activității economice a SEE. De exemplu, dacă «ACME Motors» ar fi o societate nefinanciară rezidentă în Japonia, având ca obiect de activitatea producția de automobile, iar «ACME Motor Finance» ar fi o filială rezidentă într-o țară din zona euro denumită «țara B», emisiunile ACME Motor Finance ar trebui să fie atribuite instituțiilor financiare captive din țara B, întrucât societatea-mamă ACME Motors nu este rezidentă în aceeași țară. Singura excepție în acest caz o constituie ESS deținute de administrația publică, caz în care valoarea mobiliară este înregistrată ca fiind emisă de administrația publică din țara societății-mamă (4).

O societate publică ce este privatizată prin emisiune de acțiuni cotate trebuie alocată sectorului societăți nefinanciare. În mod asemănător, o instituție de credit (IC) publică ce este privatizată trebuie alocată sectorului IFM, altele decât băncile centrale. Emisiunile efectuate de gospodăriile populației sau instituțiile fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației trebuie clasificate ca emisiuni ale societăților nefinanciare.

3. Scadența emisiunilor

Titlurile de natura datoriei pe termen scurt cuprind valorile mobiliare a căror scadență inițială este de un an sau mai puțin, chiar dacă sunt emise în cadrul unor facilități pe termen mai lung.

Titlurile de natura datoriei pe termen lung cuprind valorile mobiliare a căror scadență inițială este mai mare de un an. Emisiunile cu scadențe opționale, din care cea mai târzie este mai mare de un an, precum și emisiunile cu scadențe nedeterminate, sunt clasificate ca fiind pe termen lung.

Nu este necesară folosirea unei categorii de scadență de doi ani, precum în cazul statisticilor privind bilanțul IFM.

4. Clasificarea titlurilor de natura datoriei pe termen lung în funcție de rata dobânzii

Titlurile de natura datoriei pe termen lung se divid în:

Titluri de natura datoriei cu rată a dobânzii fixă, respectiv titluri de natura datoriei care sunt emise și răscumpărate la valoarea nominală și titluri de natura datoriei emise cu o reducere sau cu o primă față de valoarea lor nominală.

Titluri de natura datoriei cu rată a dobânzii variabilă, respectiv titluri de natura datoriei în cazul cărora rata cuponului și/sau principalul suport sunt legate de un indice general al prețurilor pentru bunuri și servicii (precum indicele prețurilor de consum), de o rată a dobânzii sau de prețul unui activ, ceea ce determină ca plata cuponului la valoarea nominală să fie variabilă pe durata vieții titlului. În scopul elaborării statisticilor privind emisiunile de titluri, titlurile de natura datoriei cu rată a dobânzii mixtă sunt clasificate drept titluri de natura datoriei cu rată a dobânzii variabilă (5).

Obligațiunile cu cupon zero emise cu un discont, respectiv intrumentele pentru care nu există plăți ale dobânzilor și care sunt emise cu o reducere semnificativă față de valoarea nominală. Majoritatea disconturilor reprezintă echivalentul dobânzii acumulate pe parcursul vieții obligațiunii.

5. Clasificarea emisiunilor

Emisiunile sunt analizate în funcție de două mari categorii: (a) titluri de natura datoriei (6); și (b) acțiuni cotate (7). Titlurile de valoare emise prin plasamente private sunt incluse, în măsura în care este posibil. Titlurile de pe piața monetară fac parte, fără a se face nicio diferențiere, din titlurile de natura datoriei. Acțiunile necotate (8) și alte participații (9) pot fi raportate în mod voluntar ca două posturi pro memoria separate. Acțiunile/unitățile emise de fondurile de piață monetară și de alte fonduri de investiții sunt excluse.

Lista de mai jos reprezintă o enumerare neexhaustivă a instrumentelor acoperite de statisticile privind emisiunea de valori mobiliare:

(a)

Titluri de natura datoriei

(i)

Titluri de natura datoriei pe termen scurt

Se includ cel puțin următoarele instrumente.

—	Bonuri de tezaur și alte efecte pe termen scurt emise de administrația publică.

—	Efecte negociabile pe termen scurt emise de societăți financiare și nefinanciare. Se folosesc o varietate de noțiuni pentru a desemna astfel de efecte, inclusiv efecte de comerț, bonuri comerciale, bilete la ordin, bonuri de comerț, bonuri de schimb și certificate de depozit.

—	Titluri de valoare pe termen scurt emise în cadrul facilităților de emisiune de bilete subscrise pe termen lung.

—	Acceptări bancare.

(ii)

Titluri de natura datoriei pe termen lung

Această categorie include cel puțin următoarele instrumente, care sunt enumerate cu titlu exemplificativ.

—	Oligațiuni la purtător.

—	Oligațiuni subordonate.

—	Oligațiuni cu scadențe opționale, ultima fiind de peste un an.

—	Oligațiuni emise pe o perioadă nedeterminată sau perpetue.

—	Obligațiuni cu dobânda variabilă.

—	Oligațiuni convertibile.

—	Obligațiuni garantate.

—	Valori mobiliare indexate în cazul cărora valoarea principalului este legată de un indice de preț, de prețul unei mărfi sau de un indice al cursului de schimb.

—	Obligațiuni cu discont mare, care sunt caracterizate prin plăți ale cupoanelor mici și care sunt emise la un discont față de valoarea la vedere.

—	Obligațiuni cu cupon zero.

—	Euroobligațiuni.

—	Obligațiuni globale.

—	Obligațiuni care fac obiectul unui plasament privat.

—	Valori mobiliare rezultate în urma conversiei creditelor.

—	Credite devenite negociabile de facto.

—

Obligațiuni negarantate și credite convertibile în acțiuni, indiferent dacă sunt acțiuni ale societății emitente sau acțiuni ale altei societăți, atât timp cât nu au fost convertite. Opțiunea de conversie, considerată a fi un instrument financiar derivat, este exclusă atunci când poate fi separată de obligațiunea suport.

—	Acțiuni sau participații care asigură un venit fix, dar nu conferă dreptul de a participa la distribuirea valorii reziduale a societății în caz de dizolvare, inclusiv acțiuni preferențiale neparticipative.

—	Active financiare emise în cadrul securitizării creditelor, ipotecilor, creanțelor aferente cardurilor de credit, conturilor de primit și altor active.

Se exclud următoarele instrumente:

—	Operațiunile cu valori mobiliare în cadrul contractelor de report.

—	Emisiunile de valori mobiliare nenegociabile.

—	Credite nenegociabile.

(b)

Acțiuni cotate

Acțiunile cotate includ următoarele:

—	Acțiuni de capital emise de societățile cu răspundere limitată.

—	Acțiuni răscumpărate ale societăților cu răspundere limitată.

—	Acțiuni de dividend emise de societățile cu răspundere limitată.

—	Acțiuni sau participații preferențiale sau privilegiate care conferă dreptul de participare la distribuirea valorii reziduale în momentul dizolvării societății. Acestea pot fi cotate sau necotate la o bursă recunoscută.

—

Plasamente private, atunci când este posibil.

Dacă o societate este privatizată, iar administrația publică păstrează o parte din acțiunile societății privatizate, dar restul acțiunilor este cotat pe o piață reglementată, întreaga valoare a capitalului societății este înregistrată la valorile în circulație corespunzătoare acțiunilor cotate, deoarece, în mod potențial, toate acțiunile ar putea fi tranzacționate în orice moment la valoarea de piață. Se aplică același principiu dacă o parte a acțiunilor este vândută unor mari investitori și doar partea rămasă, respectiv cea care variază liber, este tranzacționată la bursa de valori.

Acțiunile cotate exclud:

—	acțiunile oferite spre vânzare, dar care nu sunt cumpărate în momentul emiterii;

—	obligațiunile negarantate și creditele convertibile în acțiuni, care se includ imediat ce sunt convertite în acțiuni;

—	participațiile asociaților cu răspundere nelimitată în societăți în comandită;

—	participațiile administrației publice la capitalul organizațiilor internaționale constituite juridic în societăți pe acțiuni;

—	emisiunile de acțiuni gratuite, numai la data emisiunii, și emisiunile de acțiuni divizate; totuși, acțiunile gratuite și acțiunile divizate sunt incluse în mod nediferențiat în stocul total de acțiuni cotate.

6. Moneda emisiunii

Obligațiunile în două monede trebuie clasificate în funcție de moneda în care este exprimată obligațiunea. Obligațiunile în două monede sunt definite ca obligațiunile care sunt programate pentru a fi răscumpărate sau în cazul cărora cuponul este plătit într-o monedă diferită de cea în care este exprimată valoarea nominală a obligațiunii. Dacă o obligațiune globală este emisă în mai multe monede, fiecare parte trebuie raportată ca o emisiune separată, în funcție de moneda emisiunii. Atunci când emisiunile sunt exprimate în două monede, de exemplu, 70 % în euro și 30 % în dolari americani, componentele relevante ale emisiunii trebuie raportate separat, dacă este posibil, în funcție de moneda în care sunt exprimate. Prin urmare, în exemplul dat, un procentaj de 70 % din emisiune trebuie raportat ca emisiuni în euro/monedă națională (10) și 30 % ca emisiuni în alte monede. Atunci când nu este posibilă identificarea separată a componentelor valutare ale unei emisiuni, defalcarea efectivă operată de țara raportoare trebuie indicată în notele explicative.

7. Momentul înregistrării emisiunii

O emisiune se consideră efectuată în momentul în care emitentul primește plata și nu atunci când sindicatul își asumă angajamentul.

8. Reconcilierea stocurilor și fluxurilor

BCN trebuie să furnizeze informații cu privire la solduri, emisiuni brute, răscumpărări și emisiuni nete de titluri de natura datoriei pe termen scurt și pe termen lung și cu privire la acțiunile cotate.

Tabelul de mai jos ilustrează legătura dintre stocuri (respectiv solduri) și fluxuri (respectiv emisiuni brute, răscumpărări și emisiuni nete). În practică, legătura este mai complexă datorită variațiilor în evaluarea prețului și cursului de schimb, dobânzii reinvestite (respectiv acumulate), reclasificărilor, revizuirilor și altor ajustări.

(i)	Emisiuni în circulație la sfârșitul perioadei de raportare	≈	Emisiuni în circulație la sfârșitul perioadei de raportare precedente	+	Emisiuni brute în cursul perioadei de raportare	–	Răscumpărări în cursul perioadei de raportare	+	Reclasificări și alte modificări
(ii)	Emisiuni în circulație la sfârșitul perioadei de raportare	≈	Emisiuni în circulație la sfârșitul perioadei de raportare precedente	+	Emisiuni nete în cursul perioadei de raportare			+	Reclasificări și alte modificări

(a) Emisiuni brute

Emisiunile brute în cursul perioadei de raportare trebuie să includă toate emisiunile de titluri de natura datoriei și acțiuni cotate în cadrul cărora emitentul vinde valori mobiliare nou create pentru a obține numerar. Acestea privesc crearea de noi instrumente în mod regulat. Momentul încheierii unei emisiuni este definit ca momentul în care este efectuată plata; din acest motiv, înregistrarea emisiunilor trebuie să reflecte cât se poate de precis momentul plății corespunzătoare emisiunii suport.

În cazul acțiunilor cotate, emisiunile brute acoperă acțiunile nou create care sunt emise pentru obținerea de numerar de către societăți cotate pentru prima dată la bursă, inclusiv societățile nou create sau societățile private care devin societăți publice. Emisiunile brute acoperă, de asemenea, acțiunile nou create emise în schimbul numerarului în cursul privatizării societăților publice, atunci când acțiunile societății sunt cotate la bursă. Trebuie exclusă emisiunea de acțiuni gratuite (11). Emisiunile brute nu trebuie raportate în cazul unei listări unice a societății la bursă în cadrul căreia nu se mobilizează capital nou.

Schimbul sau transferul de valori mobiliare existente în cursul unei preluări sau al unei fuziuni nu este acoperit (12) în emisiunile brute sau răscumpărările raportate, cu excepția instrumentelor noi create și emise în schimbul numerarului de către o entitate rezidentă în zona euro.

Emisiunile de valori mobiliare care pot fi convertite ulterior în alte instrumente trebuie înregistrate ca emisiuni în categoria corespunzătoare instrumentului inițial; în momentul conversiei, acestea trebuie înregistrate ca fiind răscumpărate din această categorie de instrumente la o valoare identică, iar apoi tratate ca emisiuni brute într-o nouă categorie (13).

(b) Răscumpărări

Răscumpărările în cursul perioadei de raportare includ toate răscumpărările de titluri de natura datoriei și acțiuni cotate de către emitent, în cadrul cărora investitorul primește numerar în schimbul valorilor mobiliare. Răscumpărările privesc eliminarea regulată a instrumentelor. Acestea cuprind toate titlurile de natura datoriei ajunse la scadență, precum și răscumpărările anticipate. Sunt incluse și răscumpărările acțiunilor proprii de către o societate, dacă societatea fie răscumpără toate acțiunile în schimbul numerarului înainte de a-și modifica forma juridică, fie răscumpără o parte din propriile acțiuni în schimbul numerarului, iar ulterior le anulează, ducând la o reducere de capital. Răscumpărările acțiunilor proprii de către o societate nu sunt incluse în cazul în care acestea reprezintă investiții ale unei societăți în propriile sale acțiuni (14).

Răscumpărările nu trebuie raportate în cazul unei singure delistări la bursă.

Emisiunile nete reprezintă soldul tuturor emisiunilor brute efectuate minus toate răscumpărările care au avut loc în cursul perioadei de raportare.

Soldurile corespunzătoare acțiunilor cotate trebuie să cuprindă valoarea de piață a tuturor acțiunilor cotate ale entităților rezidente. Din acest motiv, soldurile corespunzătoare acțiunilor cotate raportate de o țară din zona euro pot crește sau scădea ca urmare a relocalizării unei entități listate. Acest tratament se aplică și în cazul unei preluări sau fuziuni în cadrul căreia nu sunt create și emise instrumente în schimbul numerarului și/sau acestea nu sunt răscumpărate în schimbul numerarului și anulate. Pentru a evita dubla numărare sau lacunele în privința titlurilor de natura datoriei și a acțiunilor cotate în cazul relocalizării unui emitent într-o altă țară de reședință, BCN relevante trebuie să coordoneze în mod bilateral momentul raportării unui astfel de eveniment.

9. Evaluare

Valoarea unei emisiuni de valori mobiliare cuprinde o componentă de preț și, atunci când o emisiune este exprimată într-o monedă diferită de cea în care se face raportarea, o componentă valutară.

BCN trebuie să raporteze titlurile de natura datoriei pe termen scurt la valoarea la vedere (15) și acțiunile cotate la valoarea de piață. În privința titlurilor de natura datoriei pe termen lung, pentru evaluare pot fi folosite diferite metode în funcție de tipul de rată a dobânzii, ceea ce determină o evaluare mixtă a totalului. De exemplu, emisiunile cu rată fixă a dobânzii și emisiunile cu rată variabilă a dobânzii sunt evaluate în mod tipic la valoarea la vedere, iar obligațiunile cu cupon zero la valoarea nominală. În general, valoarea relativă a obligațiunilor cu cupon zero este mică, motiv pentru care lista de coduri nu prevede o valoare determinată prin evaluare mixtă; valoarea totală a titlurilor de natura datoriei pe termen lung este raportată la valoarea la vedere. Acolo unde amploarea fenomenului este semnificativă, se folosește valoarea «Z» pentru «nespecificat». În general, oriunde există o situație în care are loc o evaluare mixtă, BCN furnizează detalii în privința atributelor, în conformitate cu atributele prevăzute în anexa III.

(a)

Evaluarea prețului

Stocurile și fluxurile aferente acțiunilor cotate trebuie raportate la valoarea de piață.

Se face excepție de la înregistrarea stocurilor și fluxurilor de titluri de natura datoriei la valoarea la vedere în privința obligațiunilor cu discont mare și a celor cu cupon zero, în cazul cărora soldurile și emisiunile brute sunt înregistrate la valoarea nominală, respectiv prețul cu discont din momentul emisiunii plus dobânda acumulată, și a răscumpărărilor la scadență la valoarea la vedere. Valoarea nominală a soldurilor corespunzătoare obligațiunilor cu cupon zero se poate calcula după cum se arată mai jos.

unde

A	=	valoarea nominală = suma plătită efectiv și dobânda acumulată;
E	=	prețul cu discont la momentul emisiunii (suma plătită la momentul emisiunii);
P	=	valoarea la vedere (rambursată la scadență);
T	=	timpul până la scadență de la data emisiunii (în zile);
t	=	timpul trecut de la data emisiunii (în zile).

Pot exista anumite diferențe între procedurile de evaluare a prețului folosite în diferite țări.

Metoda de evaluare a prețului din SEC 2010, conform căreia este necesară înregistrarea fluxurilor aferente titlurilor de natura datoriei și acțiunilor la valoarea de tranzacție și a stocurilor la valoarea de piață, nu se aplică în acest context.

În cazul obligațiunilor cu discont mare și al obligațiunilor cu cupon zero, BCN raportoare trebuie să calculeze dobânda acumulată atunci când este posibil.

(b)

Moneda raportării și evaluarea cursului de schimb

BCN trebuie să raporteze la BCE toate datele exprimate în euro, inclusiv seriile istorice. Pentru conversia în euro a valorilor mobiliare emise de rezidenții naționali în alte monede (Blocul C) (16), BCN trebuie să urmeze cât se poate de aproape principiile privind evaluarea cursului de schimb bazate pe SEC 2010 (17), astfel cum se stabilește mai jos.

(i)	Emisiunile în circulație trebuie convertite în euro/monedă națională la cursul de schimb mediu relevant al pieței, prevalent la sfârșitul perioadei de raportare, respectiv la închiderea activității în ultima zi lucrătoare din perioada de raportare.

(ii)

Emisiunile brute și răscumpărările trebuie convertite în euro/monedă națională folosind cursul de schimb mediu al pieței, prevalent în momentul plății. Dacă nu este posibilă identificarea cursului de schimb exact aplicabil în vederea conversiei, se poate folosi un curs de schimb cât se poate de apropiat de cursul mediu al pieței din momentul plății.

10. Utilizarea consecventă a conceptelor

Legăturile dintre statisticile privind emisiunile de valori mobiliare și statisticile privind bilanțul IFM au în vedere instrumentele negociabile emise de către IFM. Conceptele sunt folosite în mod consecvent în cazul sferei de acoperire a instrumentelor și al IFM care le emit, precum și în cazul alocării de instrumente unor benzi de scadență și al defalcărilor pe monede. Există diferențe între statisticile privind emisiunile de valori mobiliare și statisticile privind bilanțul IFM în ceea ce privește principiile de evaluare (respectiv, în ceea ce privește titlurile de natura datoriei, valoarea la vedere în cazul celor dintâi și valoarea de piață în cazul celor din urmă). Cu excepția diferențelor de evaluare și a compensărilor propriilor dețineri de titluri de valoare în cadrul bilanțului IFM pentru fiecare țară, soldul valorilor mobiliare emise de IFM raportate în contextul statisticilor privind emisiunile de valori mobiliare corespunde postului 11 («titluri de natura datoriei emise») din pasivul bilanțului IFM. Titlurile de natura datoriei pe termen scurt, astfel cum sunt definite în contextul statisticilor privind emisiunile de valori mobiliare, corespund titlurilor de natura datoriei emise cu scadență de până la un an. Titlurile de natura datoriei pe termen lung, astfel cum sunt definite în contextul statisticilor privind emisiunile de valori mobiliare, sunt egale cu suma titlurilor de natura datoriei emise cu scadență de peste un an și până la doi ani și a titlurilor de natura datoriei emise cu scadență de peste doi ani.

BCN trebuie să verifice sfera de acoperire a statisticilor privind emisiunile de valori mobiliare și a statisticilor privind bilanțul IFM și să indice BCE orice diferențe conceptuale. Se efectuează trei tipuri de verificări ale consecvenței pentru emisiunile efectuate de: (a) BCN în euro/monedă națională; (b) IFM, altele decât băncile centrale în euro/monedă națională; și (c) IFM, altele decât băncile centrale în alte monede. Între statisticile privind emisiunile de valori mobiliare și statisticile privind bilanțul IFM pot exista diferențe conceptuale, deoarece statisticile privind emisiunile de valori mobiliare și statisticile privind bilanțul IFM provin din sisteme naționale de raportare cu scopuri diferite.

11. Cerințe privind datele

Sunt așteptate declarații statistice din partea fiecărei țări și pentru fiecare serie de timp aplicabilă. BCN trebuie să notifice în mod prompt BCE, în scris, cu explicații în cazul în care un anumit post nu se aplică într-o anumită țară. BCN pot fi scutite temporar de la raportarea unei serii de timp dacă fenomenul de bază nu există. De asemenea, BCN trebuie să notifice acest eveniment sau orice alte devieri de la sistemul de raportare descris în anexa III. În plus, acestea trebuie să informeze BCE atunci când sunt trimise revizuiri, împreună cu explicațiile cu privire la natura acestor revizuiri.

Secțiunea 3: Note explicative naționale

Fiecare BCN trebuie să transmită un raport conținând descrierea datelor furnizate în contextul acestui exercițiu. Raportul trebuie să conțină tematicile descrise mai jos și să urmeze cât se poate de aproape structura propusă. BCN trebuie să furnizeze informații suplimentare cu privire la situațiile în care datele raportate nu respectă prezenta orientare sau atunci când nu au furnizat datele solicitate, precum și motivele pentru aceasta. Raportul nu trebuie transmis mai târziu decât transmiterea datelor.

1. Sursele datelor/sistemul de colectare a datelor: trebuie transmise detalii cu privire la sursele datelor folosite în vederea elaborării statisticilor privind emisiunea de valori mobiliare: surse administrative pentru emisiunile guvernamentale, raportare directă din partea IFM și a altor instituții, ziare, furnizori de date precum International Finance Review etc. BCN trebuie să indice dacă datele sunt colectate și stocate pentru fiecare emisiune în parte, precum și criteriile lor. În mod alternativ, BCN trebuie să indice dacă datele sunt colectate și stocate în mod nediferențiat ca valori emise de emitenți individuali în cursul perioadei de raportare, de exemplu, pentru sistemele de colectare directă a datelor. BCN trebuie să furnizeze informații privind criteriile folosite în cadrul raportării directe pentru identificarea agenților raportori și a informațiilor care trebuie transmise.

2. Proceduri de compilare: metoda folosită pentru compilarea datelor în cadrul acestui exercițiu trebuie descrisă pe scurt, de exemplu, agregarea informațiilor cu privire la emisiunile individuale de valori mobiliare, aranjamentele aplicabile seriilor de timp existente și dacă sunt publicate sau nu.

3. Domiciliul emitentului: BCN trebuie să menționeze dacă este posibilă aplicarea în întregime a definiției rezidenței date de SEC 2010 (și FMI) în cadrul clasificării emisiunilor. Dacă acest lucru nu este posibil sau posibil doar în parte, BCN trebuie să acorde explicații complete cu privire la criteriile efectiv folosite.

4. Defalcarea sectorială a emitenților: BCN trebuie să indice abaterile de la clasificarea emitenților în conformitate cu defalcarea sectorială definită la secțiunea 2 punctul 2. Notele trebuie să dea explicații cu privire la derogările identificate și la zonele gri.

5. Moneda emisiunii: dacă nu este posibilă identificarea separată a componentelor valutare ale unei emisiuni, BCN trebuie să explice derogările de la reguli. În plus, BCN care nu pot să facă distincție în cazul tuturor valorilor mobiliare între emisiuni în moneda locală, în euro/alte monede naționale și în alte monede trebuie să descrie categoria în care au încadrat astfel de emisiuni și să indice valoarea totală a emisiunilor care nu au fost alocate în mod corespunzător în vederea ilustrării proporției denaturării.

6. Clasificarea emisiunilor: BCN trebuie să furnizeze informații cuprinzătoare cu privire la tipul de valori mobiliare acoperite de datele naționale, inclusiv termenii și condițiile naționale. Dacă se știe că sfera de acoperire este parțială, BCN trebuie să explice lacunele existente. În special, BCN trebuie să furnizeze informațiile de mai jos.

— Plasamente private: BCN trebuie să indice dacă sunt sau nu sunt acoperite de datele raportate.

— Acceptări bancare: dacă sunt negociabile și incluse în datele raportate corespunzătoare titlurilor de natura datoriei pe termen scurt, BCN raportoare trebuie să explice în notele explicative naționale procedurile naționale pentru înregistrarea acestor instrumente și natura lor.

— Acțiuni cotate: BCN trebuie să indice dacă acțiunile necotate sau alte participații sunt acoperite de datele raportate, cu o estimare a valorii acțiunilor necotate și/sau a altor participații în vederea ilustrării proporției denaturării. BCN trebuie să indice în notele explicative naționale orice lacune de care au cunoștință în sfera de acoperire a acțiunilor cotate.

7. Analiza pe instrumente a titlurilor de natura datoriei pe termen lung: dacă suma obligațiunilor cu rată fixă, rată variabilă și cupon zero nu corespunde totalului titlurilor de natura datoriei pe termen lung, BCN trebuie să indice tipul și valoarea valorilor mobiliare pe termen lung pentru care nu este disponibilă o astfel de defalcare.

8. Scadența emisiunilor: dacă nu se pot aplica în mod strict definițiile date termenului scurt și termenului lung, BCN trebuie să indice abaterile din cadrul datelor raportate.

9. Răscumpărări: BCN trebuie să menționeze modul în care deduc informațiile privind răscumpărările și dacă informațiile sunt colectate prin raportare directă sau sunt calculate în funcție de valoarea reziduală.

10. Evaluarea prețului: BCN trebuie să precizeze în detaliu în notele explicative naționale procedura de evaluare folosită pentru (a) titlurile de natura datoriei pe termen scurt; (b) titlurile de natura datoriei pe termen lung; (c) obligațiunile cu discont; și (d) acțiunile cotate. Trebuie explicată orice diferență de evaluare în cazul stocurilor și fluxurilor.

11. Frecvența raportării, termenele și intervalul de timp: BCN trebuie să precizeze măsura în care datele compilate în cadrul acestui exercițiu au fost furnizate cu respectarea cerințelor pentru utilizatori, respectiv cu un termen de cinci săptămâni pentru date lunare. Trebuie, de asemenea, indicată întinderea seriilor de timp furnizate. Trebuie raportate orice rupturi ale seriilor, de exemplu, diferențele cu privire la sfera de acoperire a valorilor mobiliare în timp.

12. Revizuiri: BCN trebuie să furnizeze scurte note explicative cu privire la orice revizuiri și să clarifice motivul și amploarea acestora.

13. Sfera de acoperire estimată pe instrument emis de rezidenții naționali: BCN trebuie să transmită estimări naționale cu privire la sfera de acoperire a valorilor mobiliare din fiecare categorie de emisiuni ale rezidenților naționali, respectiv emisiuni de valori mobiliare pe termen scurt, valori mobiliare pe termen lung și acțiuni cotate, în moneda locală, în euro/alte monede naționale, inclusiv ECU, și în alte monede, în conformitate cu tabelul de mai jos. Estimările privind «sfera de acoperire în %» trebuie să indice cota de valori mobiliare acoperite în cadrul fiecărei categorii de instrumente sub formă de procente din emisiunea totală, care trebuie raportate la clasa corespunzătoare în conformitate cu normele de raportare. La «observații» pot fi furnizate descrieri scurte. BCN trebuie să indice și orice modificări cu privire la sfera de acoperire ca urmare a aderării la uniunea monetară.

Sfera de acoperire în %:

Observații:

Emisiuni în euro/monede naționale

Monedă locală

STS

LTS

QUS

Euro/monede naționale altele decât moneda locală inclusiv ECU

STS

LTS

În alte monede

STS

LTS

STS	=	valori mobiliare pe termen scurt.
LTS	=	valori mobiliare pe termen lung.
QUS	=	acțiuni cotate.

Secțiunea 4: Cerințe aplicabile Băncii Reglementelor Internaționale

Obligațiile de raportare pentru BRI urmează aceleași principii cu cele aplicabile în cazul BCN, care au fost subliniate în secțiunile 1-3, cu excepția celor de mai jos:

Tabelul 4

Formularul de raportare Bloc B pentru BRI

	EMITENȚI REZIDENȚI RL//EURO/MONEDE NAȚIONALE
	Solduri	Emisiuni brute	Răscumpărări
	B1	B2	B3
9. TITLURI DE NATURA DATORIEI PE TERMEN SCURT
Total	S577	S642	S707
BCN	S578	S643	S708
IFM, altele decât băncile centrale	S579	S644	S709
AIF	S580	S645	S710
Din care SVI	S581	S646	S711
Auxiliari financiari	S582	S647	S712
Instituții financiare captive	S583	S648	S713
Societăți de asigurare și fonduri de pensii	S584	S649	S714
Societăți nefinanciare	S585	S650	S715
Administrația centrală	S586	S651	S716
Administrațiile statelor federale și administrațiile locale	S587	S652	S717
Fonduri de securitate socială	S588	S653	S718
Organizații internaționale	S589	S654	S719

10. TITLURI DE NATURA DATORIEI PE TERMEN LUNG
Total	S590	S655	S720
BCN	S591	S656	S721
IFM, altele decât băncile centrale	S592	S657	S722
AIF	S593	S658	S723
Din care SVI	S594	S659	S724
Auxiliari financiari	S595	S660	S725
Instituții financiare captive	S596	S661	S726
Societăți de asigurare și fonduri de pensii	S597	S662	S727
Societăți nefinanciare	S598	S663	S728
Administrația centrală	S599	S664	S729
Administrațiile statelor federale și administrațiile locale	S600	S665	S730
Fonduri de securitate socială	S601	S666	S731
Organizații internaționale	S602	S667	S732

10.1. din care emisiuni cu rată fixă:
Total	S603	S668	S733
BCN	S604	S669	S734
IFM, altele decât băncile centrale	S605	S670	S735
AIF	S606	S671	S736
Din care SVI	S607	S672	S737
Auxiliari financiari	S608	S673	S738
Instituții financiare captive	S609	S674	S739
Societăți de asigurare și fonduri de pensii	S610	S675	S740
Societăți nefinanciare	S611	S676	S741
Administrația centrală	S612	S677	S742
Administrațiile statelor federale și administrațiile locale	S613	S678	S743
Fonduri de securitate socială	S614	S679	S744
Organizații internaționale	S615	S680	S745

10.2. din care emisiuni cu rată variabilă:
Total	S616	S681	S746
BCN	S617	S682	S747
IFM, altele decât băncile centrale	S618	S683	S748
AIF	S619	S684	S749
Din care SVI	S620	S685	S750
Auxiliari financiari	S621	S686	S751
Instituții financiare captive	S622	S687	S752
Societăți de asigurare și fonduri de pensii	S623	S688	S753
Societăți nefinanciare	S624	S689	S754
Administrația centrală	S625	S690	S755
Administrațiile statelor federale și administrațiile locale	S626	S691	S756
Fonduri de securitate socială	S627	S692	S757
Organizații internaționale	S628	S693	S758

10.3. din care obligațiuni cu cupon zero:
Total	S629	S694	S759
BCN	S630	S695	S760
IFM, altele decât băncile centrale	S631	S696	S761
AIF	S632	S697	S762
Din care SVI	S633	S698	S763
Auxiliari financiari	S634	S699	S764
Instituții financiare captive	S635	S700	S765
Societăți de asigurare și fonduri de pensii	S636	S701	S766
Societăți nefinanciare	S637	S702	S767
Administrația centrală	S638	S703	S768
Administrațiile statelor federale și administrațiile locale	S639	S704	S769
Fonduri de securitate socială	S640	S705	S770
Organizații internaționale	S641	S706	S771

Scadența emisiunilor

În ceea ce privește scadența, BRI consideră toate efectele comerciale în euro și alte euronote create în cadrul unui program pe termen scurt ca instrumente pe termen scurt, iar toate instrumentele emise în baza unei documentații pe termen lung ca fiind instrumente pe termen lung, indiferent de scadența lor inițială.

Defalcarea sectorială a emitenților

BRI respectă corelările dintre defalcarea sectorială a emitenților disponibilă în baza de date a BRI și clasificările solicitate în formularele de raportare, după cum se arată în următorul tabel.

Defalcare sectorială din baza de date a BRI		Clasificare din formularele de raportare
Bancă centrală	→	BCN și BCE
Bănci comerciale	→	IFM
AIF	→	AIF
Administrația centrală	→	Administrația centrală
Alte agenții ale administrației de stat	→	Administrațiile statelor federale și administrațiile locale
Societăți	→	Societăți nefinanciare
Instituții internaționale	→	Instituții internaționale (RL)

Clasificarea emisiunilor

Următoarele instrumente conținute în baza de date a BRI sunt clasificate ca titluri de natura datoriei în cadrul statisticilor privind emisiunea de valori mobiliare:

—	certificate de depozit;

—	efectele de comerț;

—	bonurile de trezorerie;

—	obligațiunile;

—	efectele de comerț în euro;

—	obligațiunile pe termen mediu;

—	alte efecte pe termen scurt.

Evaluare

Actualele norme de evaluare ale BRI prevăd valoarea la vedere pentru titlurile de natura datoriei și prețul de emisiune pentru acțiunile cotate.

BRI raportează la BCE în dolari SUA toate emisiunile în euro/monede naționale (Blocul B) efectuate de rezidenții din RL, folosind cursul de schimb de la sfârșitul perioadei pentru valorile în circulație și cursul de schimb mediu al perioadei respective pentru emisiuni și răscumpărări. BCE convertește toate datele în euro folosind același principiu aplicat inițial de BRI. Pentru perioadele anterioare datei de 1 ianuarie 1999 trebuie folosit ca substitut cursul de schimb între ECU și dolarul SUA.”

(1) În cazul în care agenții raportori se confruntă cu un aspect de ordin metodologic care nu este prevăzut în mod expres în prezenta orientare, aceștia trebuie să aplice Sistemul european de conturi naționale și regionale revizuit (denumit în continuare «SEC 2010») prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind Sistemul european de conturi naționale și regionale din Uniunea Europeană (JO L 174, 26.6.2013, p. 1).

(*1) «Alte monede» se referă la toate celelalte monede, inclusiv monedele naționale ale statelor membre din afara zonei euro.

(*2) Titlurile de natura datoriei, altele decât acțiunile, se referă la «valori mobiliare, altele decât acțiunile, cu excluderea instrumentelor financiare derivate».

(*3) Emisunile nete sunt solicitate numai în cazul în care BCN nu pot să transmită emisiunile nete sau răscumpărările.

(*4) Acțiunile cotate se referă la «acțiuni cotate, cu excluderea acțiunilor/unităților fondurilor de investiții și ale fondurilor de piață monetară».

(2) A se vedea punctul 2.07 din SEC 2010.

(3) În practică, fondurile de pensii nu emit titluri de natura datoriei.

(4) A se vedea punctele 2.17-2.20 din SEC 2010.

(5) A se vedea punctul 5.102 din SEC 2010.

(6) Categoria F.3 din SEC 2010.

(7) Categoria F.511 din SEC 2010.

(8) Categoria F.512 din SEC 2010.

(9) Categoria F.519 din SEC 2010.

(10) Blocul A pentru BCN și Blocul B pentru BRI.

(11) Nu este definită ca o tranzacție financiară; a se vedea punctele 5.158 și 6.59 din SEC 2010 și secțiunea 5 litera (b) din prezenta parte.

(12) Operațiune pe o piață secundară care implică schimbarea deținătorului care nu este acoperită de aceste statistici.

(13) Considerată ca două tranzacții financiare; a se vedea punctele 5.96 și 6.25 din SEC 2010 și secțiunea 5 litera (a) punctul (ii) din prezenta parte.

(14) Operațiunea pe o piață secundară care implică schimbarea deținătorului nu este acoperită de aceste statistici.

(15) Pentru mai multe informații cu privire la definiția «valorii la vedere», a «valorii de piață» și a «valorii nominale», a se vedea punctele 5.90, 7.38 și, respectiv, 7.39 din SEC 2010.

(16) Începând cu 1 ianuarie 1999, nu este necesară evaluarea cursului de schimb pentru valorile mobiliare emise de rezidenții naționali în euro (parte din Blocul A), iar valorile mobiliare emise de rezidenții naționali în euro/monede naționale (restul din Blocul A) se convertesc în euro prin aplicarea cursurilor de schimb stabilite în mod irevocabil la 31 decembrie 1998.

(17) A se vedea punctul 6.64 din SEC 2010.

		ISSN 1977-0782
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 93

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 58 9 aprilie 2015

Cuprins		II Acte fără caracter legislativ	Pagina
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul delegat (UE) 2015/560 al Comisiei din 15 decembrie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie	1
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/561 al Comisiei din 7 aprilie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie	12
	*	Regulamentul (UE) 2015/562 al Comisiei din 8 aprilie 2015 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 347/2012 al Comisiei de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 661/2009 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cerințele de omologare de tip pentru anumite categorii de autovehicule în legătură cu sistemele avansate de frânare de urgență	35
		Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/563 al Comisiei din 8 aprilie 2015 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume	39
		Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/564 al Comisiei din 8 aprilie 2015 de stabilire a coeficientului de atribuire aplicabil cantităților care fac obiectul cererilor de licențe de import depuse în perioada 30-31 martie 2015 în cadrul contingentului tarifar deschis de Regulamentul (CE) nr. 1918/2006 pentru uleiul de măsline originar din Tunisia și de suspendare a depunerii de cereri pentru astfel de licențe pentru luna aprilie 2015	41
		DIRECTIVE
	*	Directiva (UE) 2015/565 a Comisiei din 8 aprilie 2015 de modificare a Directivei 2006/86/CE în ceea ce privește anumite cerințe tehnice pentru codificarea țesuturilor și a celulelor umane ( 1 )	43
	*	Directiva (UE) 2015/566 a Comisiei din 8 aprilie 2015 de punere în aplicare a Directivei 2004/23/CE în ceea ce privește procedurile de verificare a standardelor echivalente în materie de calitate și de siguranță ale țesuturilor și celulelor importate ( 1 )	56
		DECIZII
	*	Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/567 a Comisiei din 7 aprilie 2015 de modificare a anexei I la Decizia 2003/467/CE în ceea ce privește declararea Lituaniei ca stat membru oficial indemn de tuberculoză cu privire la efectivele de bovine [notificată cu numărul C(2015) 2161] ( 1 )	69
	*	Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/568 a Comisiei din 7 aprilie 2015 de modificare a anexei I la Decizia de punere în aplicare 2012/725/UE în ceea ce privește definiția lactoferinei bovine [notificată cu numărul C(2015) 2173]	71
	*	Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/569 a Comisiei din 7 aprilie 2015 de modificare a anexelor la Decizia de punere în aplicare 2011/630/UE în ceea ce privește echivalența șeptelurilor de bovine oficial indemne de tuberculoză din statele membre și din Noua Zeelandă și informațiile din modelul de certificat de sănătate animală privind cantitatea de material seminal [notificată cu numărul C(2015) 2187] ( 1 )	72
	*	Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/570 a Comisiei din 7 aprilie 2015 de aprobare a planurilor de eradicare a pestei porcine africane la porcii sălbatici din anumite zone din Estonia și din Letonia [notificată cu numărul C(2015) 2200]	80
		ORIENTĂRI
	*	Orientarea (UE) 2015/571 a Băncii Centrale Europene din 6 noiembrie 2014 de modificare a Orientării BCE/2014/15 privind statisticile monetare și financiare (BCE/2014/43)	82

(EUR/100 kg)
Codul NC	Codul țării terțe (1)	Valoarea forfetară de import
0702 00 00	AL	102,3
	MA	105,2
	TR	122,2
	ZZ	109,9
0707 00 05	MA	39,8
	MK	97,3
	TR	142,0
	ZZ	93,0
0709 93 10	MA	81,5
	TR	165,8
	ZZ	123,7
0805 10 20	CL	64,9
	EG	46,5
	IL	74,2
	MA	64,0
	TN	54,5
	TR	66,7
	ZZ	61,8
0805 50 10	TR	49,5
0805 50 10	ZZ	49,5
0808 10 80	BR	98,4
	CL	96,7
	MK	28,2
	US	238,8
	ZA	123,2
	ZZ	117,1
0808 30 90	AR	133,9
	CL	141,7
	CN	106,3
	ZA	127,4
	ZZ	127,3

Codul ISO	Stat membru
BE	Belgia
CZ	Republica Cehă
DK	Danemarca
DE	Germania
EE	Estonia
FR	Franța
LV	Letonia
LT	Lituania
LU	Luxemburg
HU	Ungaria
NL	Țările de Jos
AT	Austria
PL	Polonia
SI	Slovenia
SK	Slovacia
FI	Finlanda
SE	Suedia”