14.3.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 70/1

(1)

La 17 martie 2014, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE) nr. 269/2014.

(2)

Pe baza unei reexaminări de către Consiliu, rubricile din anexă referitoare la 50 de persoane ar trebui să fie modificate, iar rubrica referitoare la o persoană decedată ar trebui să fie eliminată.

(3)

Anexa I la Regulamentul (UE) nr. 269/2014 ar trebui modificată în consecință,

14.3.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 70/12

(1)

Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei (2), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1063/2010 (3) și prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 530/2013 (4), prevede o reformă a modului în care originea mărfurilor este certificată în cadrul sistemului generalizat de preferințe tarifare al Uniunii (denumit în continuare „SGP”). Reforma a introdus un sistem de autocertificare a originii mărfurilor de către exportatorii înregistrați în acest scop de către țările beneficiare sau de către statele membre, a cărui implementare a fost amânată până la 1 ianuarie 2017. Principiul care stă la baza reformei este că, dat fiind că exportatorii sunt cei mai în măsură să cunoască originea produselor lor, este oportun să se prevadă ca exportatorii să fie cei care să le furnizeze clienților atestatele de origine. Pentru a permite țărilor beneficiare și statelor membre să înregistreze exportatori, Comisia urmează să instituie un sistem electronic al exportatorilor înregistrați (denumit în continuare „sistemul REX”).

(2)

Au fost clarificate și alte cerințe ale sistemului REX. Aceste cerințe fac necesară modificarea unui număr de dispoziții referitoare la regulile de origine din cadrul SGP.

(3)

Norvegia și Elveția acordă, de asemenea, preferințe tarifare unilaterale importurilor provenite din țările beneficiare. În cursul discuțiilor purtate de Comisie cu Norvegia și Elveția, în conformitate cu autorizarea primită de Comisie din partea Consiliului de a renegocia cu aceste două țări acordurile existente (5) privind acceptarea reciprocă a atestatelor de origine înlocuitoare și extinderea cumulului bilateral la materialele originare din Norvegia și Elveția, s-a convenit ca și Norvegia și Elveția să aplice sistemul exportatorilor înregistrați și să utilizeze sistemul REX. Ar trebui ca aceeași posibilitate să fie oferită Turciei, după ce această țară va îndeplini anumite condiții stabilite în Regulamentul (CEE) nr. 2454/93. Prin urmare, ar trebui să fie introduse ajustările necesare pentru a asigura buna funcționare a cooperării dintre Uniune, Norvegia, Elveția și Turcia.

(4)

Un importator care utilizează un atestat de origine ar trebui să poată verifica validitatea numărului de exportator înregistrat al exportatorului înregistrat care l-a întocmit. Prin urmare, datele din cadrul sistemului REX ar trebui să fie publicate pe un site internet public.

(5)

Normele existente privind sistemul exportatorilor înregistrați urmează să devină aplicabile la 1 ianuarie 2017. Pentru a evita ca aceste norme să fie afectate în etapa de punere în aplicare, modificările introduse prin prezentul regulament ar trebui să devină aplicabile înainte de data respectivă.

(6)

În conformitate cu normele actuale, doar exportatorii din țările beneficiare și din Uniune sunt eligibili pentru înregistrare. Deoarece Norvegia și Elveția, precum și Turcia, odată ce această țară îndeplinește anumite condiții, vor aplica sistemul exportatorilor înregistrați, exportatorii lor ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a fi înregistrați pentru a avea dreptul de a întocmi atestate de origine în contextul cumulului bilateral sau de a întocmi atestate de origine înlocuitoare în contextul reexpedierii mărfurilor.

(7)

Normele actuale privind termenele pentru instituirea sistemului REX nu iau în considerare în mod suficient capacitatea țărilor beneficiare de a gestiona procedura de înregistrare și de a implementa acest sistem începând cu 2017. Prin urmare, ar trebui să fie prevăzute măsuri tranzitorii și o abordare graduală până la 31 decembrie 2019. De la 1 ianuarie 2020, pentru a avea dreptul la tratament tarifar preferențial în cadrul SGP, toate transporturile care conțin produse originare a căror valoare totală depășește 6 000 de euro vor trebui să fie însoțite de un atestat de origine întocmit de un exportator înregistrat.

(8)

Comisia, autoritățile competente ale țărilor beneficiare și autoritățile vamale din statele membre și din Norvegia și Elveția, precum și din Turcia, odată ce această țară îndeplinește anumite condiții, trebuie să aibă acces la datele înregistrate în sistem. Pentru a asigura protecția adecvată a datelor cu caracter personal, ar trebui stabilite norme detaliate privind în special sfera de aplicare a accesului la date și scopul prelucrării acestor date, precum și dreptul exportatorilor de a obține modificarea, ștergerea sau blocarea acestor date.

(9)

Prezentul regulament nu ar trebui să afecteze în niciun fel nivelul de protecție a persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor în temeiul dispozițiilor Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) și ale legislației naționale care transpune directiva menționată și, în special, nu modifică nici obligațiile statelor membre cu privire la prelucrarea datelor în temeiul Directivei 95/46/CE, nici obligațiile instituțiilor și organelor Uniunii cu privire la prelucrarea, în exercitarea competențelor lor, a datelor în temeiul Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (7).

(10)

Perioada de păstrare a datelor referitoare la un exportator înregistrat, a cărui înregistrare este revocată, ar trebui să fie determinată ținând cont de nevoia reală de păstrare a unor astfel de date și de perioada de păstrare deja stabilită în legislația statelor membre.

(11)

Normele referitoare la divizarea transporturilor ar trebui să fie adaptate în așa fel încât să se clarifice faptul că divizarea transporturilor poate avea loc numai dacă este efectuată de către exportatori sau sub răspunderea lor.

(12)

Condițiile de eliberare retroactivă a certificatelor de origine tip A ar trebui să prevadă cazul suplimentar în care destinația finală a produselor este determinată în timpul transportului sau depozitării produselor și după o eventuală divizare.

(13)

Deoarece statutul unor țări în cadrul sistemului SGP s-a schimbat la 1 ianuarie 2015 din țară beneficiară în țară eligibilă, autoritățile competente din țările respective nu vor mai fi în măsură să emită certificate tip A pentru mărfurile originare din altă țară din același grup regional care este în continuare o țară beneficiară, astfel cum o făceau anterior în conformitate cu articolul 86 alineatul (4) al doilea și al treilea paragraf. Pentru a permite exportatorilor de mărfuri din țările beneficiare să continue să își transporte fără întrerupere mărfurile pe rutele lor comerciale obișnuite, prin țările care și-au schimbat statutul, în perioada de la 1 ianuarie 2015 până la data intrării în vigoare a prezentului regulament, modificarea regulilor privind eliberarea retroactivă a certificatelor tip A ar trebui să se aplice cu efect retroactiv de la 1 ianuarie 2015.

(14)

Normele, procedurile și metodele actuale de cooperare administrativă aplicabile până la aplicarea sistemului exportatorilor înregistrați stipulează că țările beneficiare exportatoare, din proprie inițiativă sau la cererea autorităților vamale ale statelor membre, efectuează verificările necesare în cazul în care procedura de verificare sau orice altă informație disponibilă pare să indice că regulile de origine sunt încălcate. Aceeași obligație ar trebui să continue să se aplice și după aplicarea sistemului exportatorilor înregistrați.

(15)

Pentru a asigura securitatea juridică, normele tranzitorii privind aplicarea sistemului de autocertificare a originii de către exportatorii înregistrați, prevăzute în prezent în Regulamentul (UE) nr. 1063/2010 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2454/93, ar trebui să fie incluse direct în Regulamentul (CEE) nr. 2454/93.

(16)

O nouă poziție din Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, împreună cu normele sale, ar trebui să fie introdusă în partea II din anexa 13a, astfel încât să fie luate în considerare articolele de îmbrăcăminte netricotate sau necroșetate (poziția 62) care conțin părți tricotate sau croșetate.

(17)

În urma adăugării limbii spaniole la limbile în care poate fi întocmit un atestat de origine, anexa 13d menționată la articolul 95 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 ar trebui modificată prin adăugarea versiunii în limba spaniolă a atestatului de origine.

(18)

Anexa 17 ar trebui modificată pentru a introduce o toleranță admisă privind lățimea certificatelor de origine tip A pentru a fi conforme cu cerințele privind dimensiunile. În același timp, lista țărilor care acceptă certificate de origine tip A în scopul sistemului generalizat de preferințe tarifare al Uniunii ar trebui modificată prin adăugarea Croației.

(19)

Articolul 109 ar trebui să fie completat printr-o dispoziție privind mențiunea din caseta 7 a certificatului de circulație EUR. 1 și declarațiile pe factură care ar trebui să conțină indicații suplimentare care să clarifice cadrul legal conform căruia astfel de dovezi sunt eliberate sau întocmite.

(20)

Prin urmare, Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 ar trebui modificat în consecință.

(21)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Codului Vamal,

1.

Se adaugă articolul 66a după cum urmează:

„Articolul 66a

(1)   Articolele 68-71 și 90-97j se aplică de la data aplicării sistemului de autocertificare a originii de către exportatorii înregistrați («sistemul exportatorilor înregistrați») de către țările beneficiare și statele membre.

(2)   Articolele 97k – 97w se aplică atât timp cât țările beneficiare și statele membre eliberează certificate de origine tip A și, respectiv, certificate de circulație EUR.1, sau exportatorii lor întocmesc declarații pe factură, în conformitate cu articolele 91 și 91a.”

2.

Articolul 67 se modifică după cum urmează:

3.

La articolul 68, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Țările beneficiare prezintă Comisiei angajamentul menționat la alineatul (1) cu cel puțin trei luni înainte de data la care intenționează să înceapă înregistrarea exportatorilor.”

4.

Articolul 69 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 69

(1)   Țările beneficiare notifică Comisiei autoritățile situate pe teritoriul lor care:

Ele informează Comisia cu privire la denumirile, adresele și datele de contact ale autorităților menționate. Notificarea se transmite Comisiei cu cel puțin trei luni înainte de data la care țările beneficiare intenționează să înceapă înregistrarea exportatorilor.

(2)   Statele membre informează Comisia cu privire la denumirile, adresele și datele de contact ale autorităților lor vamale care:

Notificarea se transmite Comisiei până la 30 septembrie 2016.”

5.

Se adaugă articolele 69a, 69b și 69c după cum urmează:

„Articolul 69a

(1)   Comisia instituie sistemul REX și îl pune la dispoziție până la 1 ianuarie 2017.

(2)   Autoritățile competente ale țărilor beneficiare și autoritățile vamale ale statelor membre, după primirea formularului de cerere completat prevăzut în anexa 13c, alocă fără întârziere numărul de exportator înregistrat exportatorului sau, după caz, re-expeditorului de mărfuri și introduce în sistemul REX numărul de exportator înregistrat, datele de înregistrare și data de la care înregistrarea este valabilă în conformitate cu articolul 92 alineatul (5).

În cazul în care autoritățile competente consideră că informațiile furnizate în cerere sunt incomplete, acestea informează exportatorul fără întârziere.

Autoritățile competente ale țărilor beneficiare și autoritățile vamale ale statelor membre actualizează datele pe care le-au înregistrat. Acestea modifică datele menționate imediat după ce au fost informate de exportatorul înregistrat în conformitate cu articolul 93.

Articolul 69b

(1)   Comisia se asigură că accesul la sistemul REX este acordat în conformitate cu prezentul articol.

(2)   Comisia are acces să consulte toate datele.

(3)   Autoritățile competente ale unei țări beneficiare au acces să consulte datele privind exportatorii înregistrați de către acestea.

(4)   Autoritățile vamale ale statelor membre au acces să consulte datele înregistrate de acestea, de către autoritățile vamale ale altor state membre și de către autoritățile competente din țările beneficiare, precum și de cele din Norvegia, Elveția și Turcia. Accesul la date menționat are loc în scopul efectuării verificării declarațiilor în conformitate cu articolul 68 din Codul Vamal sau al controlului declarațiilor în conformitate cu articolul 78 alineatul (2) din Codul Vamal.

(5)   Comisia acordă acces securizat la sistemul REX autorităților competente ale țărilor beneficiare.

În măsura în care prin acordul menționat la articolul 97g, Norvegia și Elveția au convenit cu Uniunea să utilizeze același sistem REX, Comisia acordă acces securizat la sistemul REX autorităților vamale din aceste țări. Un acces securizat la sistemul REX va fi, de asemenea, acordat Turciei după ce această țară îndeplinește anumite condiții.

(6)   În cazul în care o țară sau un teritoriu a fost eliminat din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012, autoritățile competente din țara beneficiară își păstrează accesul la sistemul REX atât cât este necesar pentru a le permite să își îndeplinească obligațiile care le revin în temeiul articolului 71.

(7)   Comisia pune următoarele date la dispoziția publicului, cu acordul dat de exportator prin semnarea casetei 6 din formularul prevăzut în anexa 13c:

Refuzul de a semna caseta 6 nu constituie un motiv pentru refuzarea înregistrării exportatorului.

(8)   Comisia pune întotdeauna următoarele date la dispoziția publicului:

Articolul 69c

(1)   Datele înregistrate în sistemul REX se prelucrează numai în scopul aplicării sistemului astfel cum se prevede în prezenta secțiune.

(2)   Exportatorii înregistrați primesc informațiile prevăzute la articolul 11 alineatul (1) literele (a)-(e) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 sau la articolul 10 din Directiva 95/46/CE. În plus, aceștia primesc, de asemenea, următoarele informații:

Exportatorii înregistrați primesc aceste informații prin intermediul unei notificări anexate cererii de obținere a statutului de exportator înregistrat, astfel cum se prevede în anexa 13c.

(3)   Fiecare autoritate competentă din țările beneficiare menționate la articolul 69 alineatul (1) litera (a) și fiecare autoritate vamală din statele membre menționate la articolul 69 alineatul (2) litera (a) care a introdus date în sistemul REX este considerată ca fiind operatorul responsabil cu prelucrarea acestor date.

Comisia se consideră ca fiind operator asociat în ceea ce privește prelucrarea tuturor datelor pentru a garanta faptul că exportatorii înregistrați vor obține toate drepturile lor.

(4)   Drepturile exportatorilor înregistrați cu privire la prelucrarea datelor care sunt stocate în sistemul REX enumerate în anexa 13c și prelucrate în cadrul sistemelor naționale se exercită în conformitate cu legislația în materie de protecție a datelor care transpune Directiva 95/46/CE din statul membru care stochează datele lor.

(5)   Statele membre care copiază în sistemele lor naționale datele din sistemul REX la care au acces, păstrează actualizate datele copiate.

(6)   Drepturile exportatorilor înregistrați cu privire la prelucrarea datelor lor de înregistrare de către Comisia Europeană se exercită în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(7)   Orice cerere formulată de un exportator înregistrat de exercitare a dreptului de acces, rectificare, ștergere sau blocare a datelor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 se depune la operatorul de date și este prelucrată de acesta.

În cazul în care un exportator înregistrat a depus o astfel de cerere Comisiei fără să fi încercat să își obțină drepturile de la operatorul de date, Comisia transmite această cerere operatorului de date a exportatorului înregistrat.

În cazul în care exportatorul înregistrat nu a reușit să își obțină drepturile de la operatorul de date, exportatorul înregistrat prezintă o astfel de cerere către Comisie, care acționează în calitate de operator. Comisia are dreptul de a rectifica, de a șterge sau de a bloca datele.

(8)   Autoritățile naționale de supraveghere a protecției datelor și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, fiecare acționând în conformitate cu competențele sale, cooperează și asigură o supraveghere coordonată a datelor de înregistrare.

Autoritățile menționate, fiecare acționând în conformitate cu competențele sale, fac schimb de informații relevante, își oferă reciproc asistență la efectuarea auditurilor și inspecțiilor, examinează dificultățile de interpretare sau de aplicare a prezentului regulament, examinează problemele survenite la aplicarea supravegherii independente sau la exercitarea drepturilor persoanelor vizate, redactează propuneri armonizate pentru soluții comune la orice probleme survenite și promovează cunoașterea drepturilor privind protecția datelor, după caz.”

6.

Articolele 70 și 71 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 70

Comisia publică pe site-ul său de internet datele de la care țările beneficiare încep aplicarea sistemului exportatorilor înregistrați. Comisia actualizează aceste informații.

Articolul 71

În cazul în care o țară sau un teritoriu a fost eliminat din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012, obligația de a oferi cooperarea administrativă prevăzută la articolele 69, 69a, 86 alineatul (10) și 97g se aplică în continuare pentru acea țară sau acel teritoriu pe o perioadă de trei ani de la data eliminării din anexa respectivă.”

7.

Articolul 74 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 74

(1)   Produsele declarate în vederea punerii în liberă circulație în Uniunea Europeană sunt aceleași cu cele exportate din țara beneficiară din care se consideră că sunt originare. Ele nu au fost supuse niciunei modificări, transformări sau oricărei alte operațiuni în afara celor necesare păstrării lor în stare bună sau a adăugării sau aplicării de marcaje, etichete, sigilii sau orice alte documente pentru a asigura respectarea cerințelor interne specifice, aplicabile în Uniune, înainte de a fi declarate în vederea punerii în liberă circulație.

(2)   Produsele importate într-o țară beneficiară în scopul cumulului în temeiul articolelor 84, 85 sau 86 sunt aceleași cu cele exportate din țara din care se consideră că sunt originare. Ele nu au fost supuse niciunei modificări, transformări sau oricărei alte operațiuni în afara celor necesare păstrării lor în stare bună înainte de a fi declarate în vederea regimului vamal relevant în țara de import.

(3)   Depozitarea produselor sau a transporturilor este permisă cu condiția ca acestea să rămână sub supraveghere vamală în țara sau țările de tranzit.

(4)   Este permisă divizarea transporturilor dacă este efectuată de către exportator sau sub răspunderea acestuia, cu condiția ca mărfurile în cauză să rămână sub supraveghere vamală în țara sau țările de tranzit.

(5)   Se consideră că dispozițiile de la alineatele (1)-(4) sunt respectate, cu excepția cazurilor în care autoritățile vamale au motive să creadă contrariul; în astfel de cazuri, autoritățile vamale pot solicita declarantului să facă dovada conformității, care poate fi prezentată prin orice mijloace, inclusiv documente contractuale de transport, cum ar fi conosamente, sau dovezi factuale sau concrete bazate pe marcarea sau numerotarea coletelor sau orice alte dovezi legate de mărfurile în sine.”

8.

La articolul 84, se adaugă al doilea paragraf cu următorul text:

„Subsecțiunile 2 și 7 se aplică mutatis mutandis exporturilor din Uniune către o țară beneficiară în scopul cumulului bilateral.”

9.

Articolul 86 se modifică după cum urmează:

10.

La articolul 88, alineatul (1) se elimină.

11.

În partea I titlul IV capitolul 2 secțiunea 1, titlul subsecțiunii 5 se înlocuiește cu următorul text:

„Subsecțiunea 5

Proceduri la export în țara beneficiară și în Uniunea Europeană aplicabile de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistrați”

12.

Articolele 90-95 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 90

(1)   Sistemul se aplică în următoarele cazuri:

(2)   Valoarea produselor originare dintr-un transport este valoarea tuturor produselor originare dintr-un transport care fac obiectul unui atestat de origine întocmit în țara de export.

Articolul 91

(1)   Țările beneficiare încep înregistrarea exportatorilor la 1 ianuarie 2017.

Cu toate acestea, în cazul în care țara beneficiară nu este în măsură să înceapă înregistrarea la acea dată, aceasta informează Comisia în scris până la 1 iulie 2016 cu privire la faptul că înregistrarea exportatorilor este amânată până la 1 ianuarie 2018 sau 1 ianuarie 2019.

(2)   O perioadă de 12 luni de la data la care țara beneficiară începe înregistrarea exportatorilor, autoritățile competente din țara beneficiară respectivă continuă să elibereze certificate de origine tip A la cererea exportatorilor care încă nu sunt înregistrați la momentul depunerii cererii de certificat.

Fără a aduce atingere articolului 97k alineatul (5), certificatele de origine tip A eliberate în conformitate cu primul paragraf din prezentul alineat pot fi admise în Uniune ca dovadă de origine, dacă sunt eliberate înainte de data înregistrării exportatorului în cauză.

Autoritățile competente ale unei țări beneficiare care întâmpină dificultăți în ceea ce privește încheierea procesului de înregistrare în termenul de 12 luni precizat mai sus, pot cere Comisiei prelungirea acestuia. O astfel de prelungire nu poate depăși șase luni.

(3)   Exportatorii dintr-o țară beneficiară, înregistrați sau nu, întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora nu depășește 6 000 EUR, începând cu data de la care țara beneficiară intenționează să înceapă înregistrarea exportatorilor.

După înregistrare, exportatorii întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora depășește 6 000 EUR, începând cu data de la care înregistrarea lor este valabilă în conformitate cu articolul 92 alineatul (5).

(4)   Toate țările beneficiare trebuie să aplice sistemul exportatorilor înregistrați cel târziu de la 30 iunie 2020.

Articolul 91a

(1)   La 1 ianuarie 2017, autoritățile vamale ale statelor membre încep înregistrarea exportatorilor și a re-expeditorilor mărfurilor stabiliți pe teritoriile lor.

(2)   Începând cu 1 ianuarie 2018, autoritățile vamale din toate statele membre încetează eliberarea certificatelor de circulație EUR.1 în scopul cumulului în temeiul articolului 84.

(3)   Până la 31 decembrie 2017, autoritățile vamale ale statelor membre eliberează certificate de circulație EUR.1 sau certificate de origine tip A înlocuitoare la cererea exportatorilor sau a re-expeditorilor de mărfuri care încă nu sunt înregistrați. Aceasta se aplică, de asemenea, în cazul în care produsele originare trimise către Uniune sunt însoțite de atestate de origine întocmite de un exportator înregistrat într-o țară beneficiară.

(4)   Exportatorii din Uniune, înregistrați sau nu, întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora nu depășește 6 000 EUR, începând cu 1 ianuarie 2017.

După înregistrare, exportatorii întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora depășește 6 000 EUR, începând cu data de la care înregistrarea lor este valabilă în conformitate cu articolul 92 alineatul (5).

(5)   Re-expeditorii de mărfuri care sunt înregistrați pot întocmi atestate de origine înlocuitoare din data de la care este valabilă înregistrarea lor în conformitate cu articolul 92 alineatul (5). Această dispoziție se aplică indiferent dacă mărfurile sunt însoțite de un certificat de origine tip A eliberat în țara beneficiară, de o declarație pe factură sau de un atestat de origine întocmit de către exportator.

Articolul 92

(1)   Pentru a deveni exportator înregistrat, un exportator trebuie să depună o cerere la autoritatea competentă din țara beneficiară din care mărfurile urmează să fie exportate și din care mărfurile sunt considerate originare sau în care mărfurile au suferit o prelucrare care nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 86 alineatul (4) primul paragraf sau la articolul 86 alineatul (6) litera (a).

Cererea se depune utilizându-se formularul care figurează în anexa 13c și conține toate informațiile solicitate în acesta.

(2)   Pentru a deveni exportator înregistrat, un exportator sau un re-expeditor de mărfuri stabilit într-un stat membru trebuie să depună o cerere la autoritățile vamale ale statului membru respectiv, utilizând formularul care figurează în anexa 13c.

(3)   Exportatorii sunt înregistrați în comun în scopul exportului în cadrul sistemului generalizat de preferințe al Uniunii și în al Norvegiei, al Elveției și al Turciei, după ce aceasta din urmă îndeplinește anumite condiții.

Un număr de exportator înregistrat se atribuie exportatorului de către autoritățile competente din țara beneficiară în vederea exportului în cadrul SGP al Uniunii, Norvegiei, Elveției și Turciei, după ce aceasta din urmă îndeplinește anumite condiții, în măsura în care aceste țări au recunoscut țara în care a avut loc înregistrarea ca țară beneficiară.

(4)   Cererea de obținere a statutului de exportator înregistrat trebuie să conțină toate datele menționate în anexa 13c.

(5)   Înregistrarea este valabilă de la data la care autoritățile competente ale unei țări beneficiare sau autoritățile vamale ale unui stat membru primesc o cerere completă de înregistrare, în conformitate cu alineatul (4).

(6)   Autoritățile competente ale unei țări beneficiare sau autoritățile vamale ale unui stat membru informează exportatorul sau, după caz, re-expeditorul mărfurilor cu privire la numărul de exportator înregistrat atribuit respectivului exportator sau re-expeditor de mărfuri și cu privire la data de la care înregistrarea este valabilă.

Articolul 92a

În cazul în care se adaugă o țară la lista țărilor beneficiare enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012, Comisia activează automat în sistemul său înregistrările tuturor exportatorilor înregistrați în țara respectivă, cu condiția ca datele de înregistrare ale exportatorilor să fie disponibile în cadrul sistemului REX și să fie valabile cel puțin pentru SGP al Norvegiei, Elveției sau Turciei, după ce aceasta din urmă îndeplinește anumite condiții.

În acest caz, un exportator care este deja înregistrat cel puțin în sistemul SGP al Norvegiei, al Elveției sau al Turciei, după ce această țară îndeplinește anumite condiții, nu trebuie să depună o cerere la autoritățile sale competente pentru a se înregistra în sistemul Uniunii.

Articolul 93

(1)   Exportatorii înregistrați informează imediat autoritățile competente ale țării beneficiare sau autoritățile vamale ale statului membru cu privire la modificarea informațiilor pe care le-au furnizat în scopul înregistrării lor.

(2)   Exportatorii înregistrați care nu mai îndeplinesc condițiile pentru a exporta mărfuri în cadrul sistemului sau care nu mai intenționează să exporte mărfuri în cadrul sistemului, informează în acest sens autoritățile competente din țara beneficiară respectivă sau autoritățile vamale din statul membru respectiv.

(3)   Autoritățile competente ale unei țări beneficiare sau autoritățile vamale ale unui stat membru revocă înregistrarea în cazul în care exportatorul înregistrat:

(4)   Autoritățile competente dintr-o țară beneficiară sau autoritățile vamale dintr-un stat membru pot revoca înregistrarea în cazul în care exportatorul înregistrat nu își menține actualizate datele de înregistrare.

(5)   Revocarea înregistrării va produce efecte numai în viitor, și anume pentru atestatele de origine întocmite după data revocării. Revocarea înregistrării nu are niciun efect asupra valabilității atestatelor de origine întocmite înainte de informarea exportatorului înregistrat cu privire la revocare.

(6)   Autoritatea competentă a unei țări beneficiare sau autoritățile vamale ale unui stat membru informează exportatorul înregistrat cu privire la revocarea înregistrării sale și cu privire la data de la care revocarea produce efecte.

(7)   Exportatorul sau re-expeditorul de mărfuri dispune de căi de atac în cazul revocării înregistrării sale.

(8)   Revocarea unui exportator înregistrat se anulează în cazul unei revocări involuntare. Exportatorul sau re-expeditorul de mărfuri este autorizat să utilizeze numărul de exportator înregistrat care îi este atribuit în momentul înregistrării.

(9)   Exportatorii sau re-expeditorii de mărfuri a căror înregistrare a fost revocată pot depune o nouă cerere pentru a deveni exportator înregistrat în conformitate cu articolul 92. Exportatorii sau re-expeditorii de mărfuri a căror înregistrare a fost revocată în conformitate cu alineatele (4) și (5) pot fi înregistrați din nou numai dacă dovedesc autorității competente a țării beneficiare sau autorităților vamale ale statului membru care i-a înregistrat faptul că au remediat situația care a condus la revocarea înregistrării lor.

(10)   Datele referitoare la o înregistrare revocată se păstrează în sistemul REX de către autoritatea competentă a țării beneficiare sau de către autoritățile vamale ale statului membru care le-a introdus în sistemul respectiv maximum zece ani calendaristici după anul calendaristic în care a avut loc revocarea. După trecerea celor zece ani calendaristici, autoritatea competentă a țării beneficiare sau autoritățile vamale ale statului membru șterg aceste date.

Articolul 93a

(1)   Comisia revocă toate înregistrările exportatorilor înregistrați într-o țară beneficiară în cazul în care țara beneficiară este eliminată de pe lista țărilor beneficiare enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012 sau dacă preferințele tarifare acordate țării beneficiare au fost retrase temporar în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 978/2012.

(2)   În cazul în care o țară este reintrodusă în lista respectivă sau retragerea temporară a preferințelor tarifare acordate țării beneficiare ia sfârșit, Comisia reactivează înregistrările tuturor exportatorilor înregistrați în țara respectivă, cu condiția ca datele de înregistrare ale exportatorilor să fie disponibile în sistem și să fi rămas valabile cel puțin pentru SGP al Norvegiei, Elveției sau Turciei, după ce aceasta din urmă îndeplinește anumite condiții. În caz contrar, exportatorii se înregistrează din nou în conformitate cu articolul 92.

(3)   În cazul revocării înregistrărilor tuturor exportatorilor înregistrați într-o țară beneficiară în conformitate cu alineatul (1), datele privind înregistrările revocate se păstrează în sistemul REX cel puțin zece ani calendaristici după anul calendaristic în care a avut loc revocarea. După perioada de zece ani și dacă țara beneficiară nu mai este o țară beneficiară mai mult de zece ani pentru Uniune, Norvegia, Elveția sau Turcia, după ce aceasta din urmă îndeplinește anumite condiții, Comisia va șterge datele privind înregistrările revocate din sistemul REX.

Articolul 94

(1)   Exportatorii, înregistrați sau nu, îndeplinesc următoarele obligații:

Registrele și atestatele de origine menționate pot fi păstrate în format electronic, dar trebuie să permită trasabilitatea materialelor utilizate la fabricarea produselor exportate și confirmarea caracterului originar al acestora.

(2)   Obligațiile prevăzute la alineatul (1) se aplică și furnizorilor care prezintă exportatorilor declarația furnizorului ce atestă caracterul originar al mărfurilor pe care le furnizează.

(3)   Re-expeditorii de mărfuri, indiferent dacă sunt înregistrați sau nu, care întocmesc atestate de origine înlocuitoare în conformitate cu articolul 97d păstrează atestatele de origine inițiale pe care le-au înlocuit timp de cel puțin trei ani de la sfârșitul anului calendaristic în care a fost întocmit atestatul de origine înlocuitor sau pe o perioadă mai lungă, dacă legislația națională prevede acest lucru.

Articolul 95

(1)   Exportatorul întocmește un atestat de origine atunci când produsele care fac obiectul atestatului sunt exportate, dacă produsele respective pot fi considerate originare din țara beneficiară în cauză sau din altă țară beneficiară în conformitate cu articolul 86 alineatul (4) al doilea paragraf sau cu articolul 86 alineatul (6) primul paragraf litera (b).

(2)   Un atestat de origine poate fi întocmit și după efectuarea exportului produselor în cauză («atestat retroactiv»). Un astfel de atestat retroactiv se acceptă în cazul în care este prezentat autorităților vamale din statul membru de depunere a declarației vamale de punere în liberă circulație, în termen de maximum doi ani după efectuarea importului.

În cazul în care divizarea unui transport are loc în conformitate cu articolul 74 și termenul de doi ani menționat la primul paragraf este respectat, atestatul de origine poate fi întocmit retroactiv de exportatorul din țara exportatoare a produselor. Această dispoziție se aplică mutatis mutandis în cazul în care divizarea unui transport are loc în altă țară beneficiară sau în Norvegia, Elveția sau, după caz, Turcia.

(3)   Atestatul de origine este prezentat de către exportator clientului său din Uniune și conține informațiile prevăzute în anexa 13d. Acesta se întocmește în engleză, franceză sau spaniolă.

Atestatul se poate întocmi pe orice document comercial care permite identificarea exportatorului respectiv și a mărfurilor în cauză.

(4)   Alineatele (1)-(3) se aplică mutatis mutandis atestatelor de origine întocmite în Uniune în scopul cumulului bilateral.

Articolul 95a

(1)   În scopul stabilirii originii materialelor utilizate în cadrul cumulului bilateral sau regional, exportatorul unui produs fabricat utilizând materiale originare dintr-o țară cu care este posibil cumulul se bazează pe atestatul de origine prezentat de furnizorul materialelor respective. În aceste cazuri, atestatul de origine întocmit de exportator cuprinde, după caz, mențiunea «EU cumulation», «regional cumulation», «Cumul UE», «cumul regional» sau «Acumulación UE», «Acumulación regional».

(2)   În scopul stabilirii originii materialelor utilizate în cadrul aplicării unui cumul în temeiul articolului 85, exportatorul unui produs fabricat utilizând materiale originare de la o parte cu care este autorizat cumulul se bazează pe dovada de origine prezentată de furnizorul materialelor respective, cu condiția ca dovada să fi fost eliberată în conformitate cu regulile de origine din cadrul SGP al Norvegiei, al Elveției sau, în caz că este aplicabil, al Turciei, după caz. În acest caz, atestatul de origine întocmit de exportator cuprinde mențiunea «Norway cumulation», «Switzerland cumulation», «Turkey cumulation», «Cumul Norvège», «Cumul Suisse», «Cumul Turquie» sau «Acumulación Noruega», «Acumulación Suiza», «Acumulación Turquía».

(3)   În scopul stabilirii originii materialelor utilizate în cadrul aplicării cumulului extins în temeiul articolului 86 alineatele (7) și (8), exportatorul unui produs fabricat utilizând materiale originare de la o parte cu care este autorizat cumulul extins se bazează pe dovada de origine prezentată de furnizorul materialelor respective, cu condiția ca dovada să fi fost eliberată în conformitate cu dispozițiile acordului de liber schimb relevant încheiat între Uniune și partea în cauză.

În acest caz, atestatul de origine întocmit de exportator cuprinde mențiunea «extended cumulation with country x», «cumul étendu avec le pays x» sau «Acumulación ampliada con el país x».”

13.

La articolul 96, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Un atestat de origine este valabil timp de douăsprezece luni de la data întocmirii.”

14.

În subsecțiunea 6, înaintea articolului 97, se adaugă următorul articol:

„Articolul 96a

Pentru ca importatorii să fie eligibili să depună cereri pentru a beneficia de sistem la prezentarea unui atestat de origine, mărfurile trebuie să fi fost exportate la sau după data la care țara beneficiară din care se exportă mărfurile a început înregistrarea exportatorilor în conformitate cu articolul 91.”

15.

În partea I titlul IV capitolul 2 secțiunea 1, titlul subsecțiunii 6 se înlocuiește cu următorul text:

„Subsecțiunea 6

Proceduri la punerea în liberă circulație în Uniunea Europeană aplicabile de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistrați”

16.

În partea I titlul IV capitolul 2 secțiunea 1, titlul subsecțiunii 7 se înlocuiește cu următorul text:

„Subsecțiunea 7

Controlul originii aplicabil de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistrați”

17.

În partea I titlul IV capitolul 2 secțiunea 1, titlul subsecțiunii 8 se înlocuiește cu următorul text:

„Subsecțiunea 8

Alte dispoziții aplicabile de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistrați”

18.

Articolul 97 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 97

(1)   În cazul în care un declarant solicită acordarea unui tratament preferențial în cadrul sistemului, acesta face referire la atestatul de origine în declarația vamală de punere în liberă circulație. Referința la atestatul de origine va fi data eliberării sale în format aaaallzz, unde aaaa este anul, ll este luna, iar zz este ziua. În cazul în care valoarea totală a produselor originare expediate depășește 6 000 EUR, declarantul indică și numărul exportatorului înregistrat.

(2)   Dacă declarantul solicită aplicarea sistemului în conformitate cu alineatul (1) fără a deține un atestat de origine la momentul acceptării declarației vamale pentru punerea în liberă circulație, respectiva declarație este considerată incompletă în sensul articolului 253 alineatul (1) și tratată ca atare.

(3)   Înainte de a declara mărfurile în vederea punerii în liberă circulație, declarantul se asigură că mărfurile respectă dispozițiile prezentei secțiuni, verificând, în special:

19.

Articolul 97d se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 97d

(1)   În cazul în care produsele nu au fost încă puse în liberă circulație, atestatul de origine poate fi înlocuit cu unul sau mai multe atestate de origine înlocuitoare, întocmite de re-expeditorul mărfurilor, cu scopul de a expedia toate sau o parte din produse în alt loc de pe teritoriul vamal al Uniunii sau, după caz, în Norvegia, Elveția sau Turcia, după ce aceasta din urmă îndeplinește anumite condiții.

Atestatele de origine înlocuitoare pot fi întocmite doar în cazul în care atestatul de origine inițial a fost întocmit în conformitate cu articolele 95 și 96 și anexa 13d.

(2)   Re-expeditorii trebuie să fie înregistrați în scopul întocmirii de atestate de origine înlocuitoare pentru produse originare care urmează să fie expediate în alt loc de pe teritoriul Uniunii, atunci când valoarea totală a produselor originare din transportul inițial care urmează să fie divizat depășește 6 000 EUR.

Cu toate acestea, re-expeditorilor neînregistrați le este permisă întocmirea de atestate de origine înlocuitoare, atunci când valoarea totală a produselor originare din transportul inițial care urmează să fie divizat depășește 6 000 EUR, în cazul în care aceștia anexează o copie a atestatului de origine inițial întocmit în țara beneficiară.

(3)   Numai re-expeditorii înregistrați în sistemul REX pot întocmi atestate de origine înlocuitoare în ceea ce privește produsele originare care urmează să fie trimise către Norvegia, Elveția sau Turcia, după ce această țară îndeplinește anumite condiții. Această dispoziție se aplică indiferent de valoarea produselor originare conținute în transportul inițial și indiferent dacă țara de origine este enumerată în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012.

(4)   Un atestat de origine înlocuitor este valabil douăsprezece luni de la data întocmirii atestatului de origine inițial.

(5)   În cazul în care un atestat de origine este înlocuit, re-expeditorul indică următoarele pe atestatul de origine inițial:

Atestatul de origine inițial se marchează cu cuvântul «Replaced», «Remplacée» sau «Sustituida».

(6)   Re-expeditorul indică următoarele pe atestatul de origine înlocuitor:

Atestatul de origine înlocuitor se marchează cu mențiunea «Replacement statement», «Attestation de remplacement» sau «Comunicación de sustitución».

(7)   Alineatele (1)-(6) se aplică atestatelor care înlocuiesc atestate de origine înlocuitoare.

(8)   Subsecțiunea 7 din prezenta secțiune se aplică mutatis mutandis atestatelor de origine înlocuitoare.

(9)   În cazul produselor care beneficiază de preferințele tarifare în temeiul unei derogări acordate în conformitate cu articolul 89, atestatul înlocuitor prevăzut la prezentul articol poate fi întocmit numai dacă produsele respective sunt destinate Uniunii.”

20.

La articolul 97h se adaugă următorul alineat (3):

„(3)   În cazul în care verificarea prevăzută la alineatul (1) sau orice alte informații disponibile oferă indicii că sunt încălcate regulile de origine, țara beneficiară exportatoare, din proprie inițiativă sau la cererea autorităților vamale ale statelor membre sau a Comisiei efectuează investigațiile necesare sau dispune efectuarea de urgență a unor investigații pentru identificarea și prevenirea unor asemenea încălcări. În acest sens, Comisia sau autoritățile vamale ale statelor membre pot participa la investigațiile respective.”

21.

Articolul 97i se elimină.

22.

În partea I titlul IV capitolul 2, titlul secțiunii 1A se înlocuiește cu următorul text:

„Proceduri și metode de cooperare administrativă aplicabile cu privire la exporturile care utilizează certificate de origine tip A, declarații pe factură și certificate de circulație EUR.1.”

23.

La articolul 97l:

24.

La articolul 97p, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6)   În cazul produselor care beneficiază de preferințe tarifare în temeiul unei derogări acordate în conformitate cu dispozițiile articolului 89, procedura prevăzută la prezentul articol se aplică numai dacă produsele sunt destinate Uniunii.”

25

La articolul 109, se adaugă al doilea paragraf cu următorul text:

„Caseta 7 din certificatele de circulație EUR.1 sau declarațiile pe factură conțin mențiunea «Autonomous trade measures» sau «Mesures commerciales autonomes».”

26.

Anexa 13a se modifică în conformitate cu anexa I la prezentul regulament.

27.

Anexele 13c și 13d se înlocuiesc cu textul din anexa II la prezentul regulament.

28.

Anexa 17 se modifică în conformitate cu anexa III la prezentul regulament.

1.

Articolul 2 se elimină.

2.

La articolul 3, alineatele (3), (4) și (5) se elimină.

14.3.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 70/36

(1)

Cartea albă intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor” (2) a indicat faptul că 10 % din populația Europei este expusă la o poluare fonică semnificativă provenind din sectorul transportului feroviar, în special din sectorul transportului de marfă. Zgomotul reprezintă o externalitate localizată, care afectează persoanele ce locuiesc în apropierea liniilor de cale ferată. Reducerea zgomotului la sursa producerii acestuia este soluția cea mai rentabilă. Prin înlocuirea saboților de frână din fontă cu saboți de frână din materiale compozite se poate ajunge la reduceri ale zgomotului de până la 10 dB. Prin urmare, trebuie încurajată și urmată practica de sprijinire a modernizării vagoanelor cu cea mai rentabilă și cea mai silențioasă tehnologie de frânare.

(2)

Prezentul regulament are ca scop stimularea acestei modernizări a vagoanelor, prin permiterea rambursării costurilor relevante legate de instalarea saboților de frână din materiale compozite.

(3)

Articolul 31 alineatul (5) din Directiva 2012/34/UE a autorizat Comisia să adopte măsuri de punere în aplicare care să stabilească modalitățile de urmat în ceea ce privește aplicarea tarifării pentru costul efectelor produse de zgomot, inclusiv durata aplicării, și care permit ca diferențierea tarifelor de utilizare a infrastructurii să țină seama, după caz, de sensibilitatea zonei afectate, în special în ceea ce privește numărul persoanelor afectate și compunerea trenului, cu un impact asupra nivelului de emisii de zgomot [„tarife de acces la calea ferată, modulate în funcție de zgomot” sau „NDTAC” (noise-differentiated track access charges)].

(4)

Prezentul regulament stabilește astfel de modalități și oferă un cadru juridic corespunzător pe baza căruia administratorii de infrastructură ar trebui să introducă și să aplice o schemă de stabilire a NDTAC (denumită în continuare „schema”) Acest cadru juridic ar trebui să garanteze întreprinderilor feroviare, deținătorilor de vagoane și altor părți interesate o securitate juridică și stimulente suficiente pentru ca aceștia să își modernizeze vagoanele. Prin urmare, modalitățile stabilite prin prezentul regulament vizează durata schemei, nivelul stimulentelor și măsurile aferente.

(5)

În scopul asigurării expertizei și asistenței necesare, Comisia a instituit, în 2011, un grup de lucru la nivel de experți în materie de NDTAC. Grupul a fost format din reprezentanți ai statelor membre interesate, ai administratorilor de infrastructură, ai întreprinderilor feroviare, ai deținătorilor de vagoane și ai societății civile, contribuția sa fiind una valoroasă.

(6)

Statele membre ar trebui să fie libere să decidă dacă administratorul de infrastructură ar trebui să modifice tarifele de utilizare a infrastructurii, în conformitate cu prezentul regulament, pentru a ține seama de costul efectelor produse de zgomot.

(7)

Vagoanele care respectă dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 1304/2014 al Comisiei (3) privind specificațiile tehnice de interoperabilitate cu privire la subsistemul „material rulant – zgomot”, precum și modificările sale ulterioare („STI privind zgomotul”), ar trebui considerate „silențioase”. Vagoanele care nu respectă STI privind zgomotul ar trebui considerate „zgomotoase”. Dacă în urma reînnoirii sau a modernizării unui vagon, acesta este echipat cu saboți de frână din materiale compozite certificați și dacă vagonului în curs de evaluare nu i se adaugă nicio altă sursă de zgomot, ar trebui să se presupună că cerințele STI privind zgomotul sunt respectate.

(8)

Există vagoane care nu pot fi echipate cu saboți de frână din materiale compozite din cauza caracteristicilor tehnice ale acestora. Aceste vagoane nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(9)

În vederea menținerii competitivității sectorului feroviar, schema în cauză ar trebui să ia forma unei reduceri minime obligatorii sau a unui bonus pentru întreprinderile feroviare care utilizează vagoane modernizate. În același scop, procedurile administrative ar trebui menținute la strictul necesar.

(10)

Pentru a ține seama de sensibilitatea zonei afectate de zgomot, în special în ceea ce privește amploarea populației afectate, administratorii de infrastructură ar trebui să aibă posibilitatea de a introduce o suprataxă (care constituie un malus) pentru întreprinderile feroviare care utilizează trenuri zgomotoase. Un malus poate fi introdus doar dacă se introduce și un bonus. Nivelul unui malus poate varia de la o linie și o secțiune de cale ferată la alta din motive bine întemeiate, în special în funcție de expunerea la zgomot a populației afectate. Pentru a nu afecta competitivitatea globală a sectorului feroviar, malus-ul ar trebui să aibă o valoare limitată și, în orice caz, nu ar trebui să depășească bonus-ul. Cu toate acestea, dacă perceperea de tarife pentru zgomot se aplică transportului rutier de marfă, în conformitate cu dreptul Uniunii, o astfel de limitare nu ar trebui pusă în practică.

(11)

Rezultatul reducerii eficace a zgomotului ca urmare a modernizării poate fi observat doar atunci când aproape toate vagoanele unui tren sunt silențioase. În plus, ar trebui să se promoveze o mai bună performanță acustică dincolo de strictul necesar, precum și inovarea în materie de reducere a zgomotului. Prin urmare, ar trebui să se autorizeze acordarea unor bonusuri pentru trenurile „silențioase” și pentru materialul rulant „foarte silențios”.

(12)

Dat fiind că unul dintre principalele obiective ale prezentului regulament este de a oferi stimulente pentru o modernizare rapidă, durata schemei în ceea ce privește bonusul ar trebui să fie limitată în timp și, în același timp, ar trebui să aibă o durată suficient de mare pentru a putea oferi sprijinul financiar necesar. Prin urmare, aplicarea schemei ar trebui să înceapă cât mai curând posibil și să se încheie în 2021. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a decide dacă administratorii de infrastructură ar trebui să aplice schema după data de începere propusă. Efectele schemelor existente la data intrării în vigoare a prezentului regulament ar trebui să fie recunoscute și luate în considerare prin prevederea unor dispoziții tranzitorii adecvate. Aplicarea unor astfel de scheme nu ar trebui în niciun caz să ducă la discriminare între întreprinderile feroviare.

(13)

În cazul în care progresele înregistrate în materie de modernizare nu sunt satisfăcătoare, statele membre ar trebui să fie autorizate să aplice un malus chiar și după încheierea duratei schemei, cu condiția să se aplice o măsură similară și în sectorul transportului rutier de marfă. Concepția acestui malus ar trebui să fie consecventă cu principiile de internalizare a costurilor externe generate de zgomot pentru toate modurile de transport de marfă, în special pentru transportul rutier.

(14)

Având în vedere că deținătorii de vagoane sunt, în general, cei în măsură să modernizeze vagoanele, în timp ce întreprinderile feroviare sunt cele care ar beneficia de bonus, stimulentele ar trebui îndreptate către cei care suportă costurile modernizării.

(15)

Diverse studii au evaluat costurile modernizării și stimulentele necesare pentru a permite continuarea măsurilor de modernizare cu ajutorul altor posibilități de finanțare. Pe baza studiului aferent analizei de impact a Comisiei, nivelul minim armonizat al bonusului ar trebui fixat la 0,0035 EUR per osie-km. O astfel de valoare a bonusului ar trebui să stimuleze modernizarea unui vagon care parcurge 45 000 km pe an timp de șase ani prin acoperirea a 50 % din costurile relevante. Întrucât se consideră că exploatarea unui vagon cu saboți de frână din materiale compozite conduce la cheltuieli de exploatare mai ridicate și având în vedere că un vagon poate parcurge, în practică, mai puțin de 45 000 km/an, valoarea bonusului ar putea fi majorată pentru a ține cont de aceste aspecte.

(16)

Pentru a crește viteza cu care se realizează modernizarea și pentru a reduce la minimum riscul unor eventuale consecințe negative pentru competitivitatea sectorului feroviar, deținătorii de vagoane și întreprinderile feroviare ar trebui să fie încurajate să profite de posibilitățile de finanțare publice europene pentru modernizare prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4) de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei. În același scop, statele membre care decid că administratorii de infrastructură sunt cei care trebuie să aplice schema ar trebui încurajate să pună la dispoziție fonduri naționale corespunzătoare.

(17)

În vederea asigurării unor condiții nediscriminatorii pentru toate întreprinderile feroviare și a evitării plății bonusurilor pentru utilizarea de vagoane care nu sunt eligibile să beneficieze de acestea, administratorii de infrastructură ar trebui să primească date cu privire la caracteristicile de zgomot ale vagoanelor. În vederea reducerii sarcinii administrative, ar trebui să se recurgă la registrele existente și la alte instrumente, dacă acestea sunt disponibile.

(18)

Administratorii de infrastructură responsabili cu aplicarea schemei ar trebui să coopereze pentru a simplifica și a armoniza procedurile referitoare la exploatarea schemei, cu scopul de a reduce sarcinile administrative și financiare pentru întreprinderile feroviare.

(19)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor Directivei 2012/34/UE în ceea ce privește finanțarea infrastructurii, atingerea echilibrului între veniturile și cheltuielile administratorului de infrastructură și accesul echitabil, nediscriminatoriu și transparent la infrastructură.

(20)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului menționat la articolul 62 alineatul (3) din Directiva 2012/34/UE,

(a)

vagoane care dețin o derogare de la prevederile STI privind zgomotul în conformitate cu articolul 9 din Directiva 2008/57/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5);

(b)

vagoane pentru care nu există saboți de frână din materiale compozite conforme cu STI privind vagoanele care să poată fi montați direct pe vagon fără modificarea sistemului de frânare sau fără efectuarea unor încercări specifice;

(c)

vagoane provenind din țări terțe, care circulă pe o rețea feroviară cu un ecartament de 1 520 sau de 1 524 mm și care fac obiectul unui caz specific în STI privind zgomotul sau care nu sunt incluse în domeniul de aplicare al acesteia.

1.

„schemă” înseamnă ansamblul dispozițiilor de stabilire a tarifelor de acces la calea ferată, modulate în funcție de zgomot, care urmează să fie adoptate și aplicate de către administratorii de infrastructură;

2.

„vagoane modernizate” înseamnă vagoane existente modernizate prin echiparea cu saboți de frână din materiale compozite, în conformitate cu cerințele prevăzute în STI privind zgomotul;

3.

„vagoane silențioase” înseamnă vagoane noi sau existente care respectă valorile limită de zgomot relevante prevăzute de STI privind zgomotul;

4.

„vagoane zgomotoase” înseamnă vagoane noi sau existente care nu respectă valorile limită de zgomot relevante prevăzute de STI privind zgomotul;

5.

„tren zgomotos” înseamnă un tren compus în proporție de peste 10 % din vagoane zgomotoase;

6.

„tren silențios” înseamnă un tren compus în proporție de peste 90 % din vagoane silențioase;

7.

„vagoane și locomotive foarte silențioase” înseamnă vagoane și locomotive cu emisii de zgomot cu cel puțin 3dB sub valorile stabilite în STI privind zgomotul;

8.

„bonus pentru vagoane modernizate” înseamnă o reducere obligatorie a tarifelor de acces la infrastructură pentru întreprinderile feroviare care utilizează vagoane modernizate;

9.

„bonus pentru tren” înseamnă o reducere opțională de care beneficiază întreprinderile feroviare pentru fiecare tren „silențios”;

10.

„bonus pentru vagoane sau locomotive foarte silențioase” înseamnă o reducere opțională de care beneficiază întreprinderile feroviare pentru fiecare vagon și locomotivă foarte silențioasă;

11.

„malus” înseamnă o majorare opțională a tarifelor de acces la infrastructură, care trebuie plătită de întreprinderile feroviare pentru fiecare tren zgomotos.

(a)

numărul de vagoane care au făcut obiectul bonusului prevăzut la articolul 4;

(b)

după caz, numărul de vagoane și de locomotive care au făcut obiectul bonusului prevăzut la articolul 6;

(c)

după caz, numărul de trenuri care au făcut obiectul bonusului prevăzut la articolul 5;

(d)

după caz, numărul de trenuri care au făcut obiectul malus-ului;

(e)

kilometrajul parcurs de vagoanele modernizate în statul membru în cauză;

(f)

kilometrajul estimat parcurs de trenurile silențioase și de cele zgomotoase în statul membru în cauză.

(a)

valoarea totală a bonusurilor acordate pentru vagoanele modernizate, pentru trenurile silențioase și pentru vagoanele și locomotivele foarte silențioase;

(b)

valoarea totală a malus-urilor colectate;

(c)

valoarea medie a bonusului și a malus-ului per osie-km.

14.3.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 70/43

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

14.3.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 70/45

(1)

Conturile Băncii Centrale Europene (BCE) și ale băncilor centrale naționale din Eurosistem sunt supuse auditării de către auditori externi independenți recomandați de Consiliul guvernatorilor BCE și aprobați de Consiliul Uniunii Europene.

(2)

Conform articolului 1 din Decizia 2014/509/UE a Consiliului (2), Lituania îndeplinește condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro, iar derogarea în favoarea Lituaniei menționată la articolul 4 din Actul de aderare din 2003 (3) este abrogată începând cu 1 ianuarie 2015.

(3)

Consiliul guvernatorilor BCE a recomandat numirea UAB PricewaterhouseCoopers ca auditor extern al Lietuvos bankas pentru exercițiile financiare 2015-2017.

(4)

Este oportun să se dea curs recomandării Consiliului Guvernatorilor BCE și să se modifice Decizia 1999/70/CE a Consiliului (4) în consecință,

14.3.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 70/47

(1)

La 17 martie 2014, Consiliul a adoptat Decizia 2014/145/PESC (1) privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei.

(2)

La 8 septembrie 2014, Consiliul a adoptat Decizia 2014/658/PESC (2), reînnoind măsurile respective pentru încă șase luni.

(3)

La 29 ianuarie 2015, Consiliul Afaceri Externe a convenit că măsurile ar trebui să fie reînnoite. Consiliul a reexaminat desemnările individuale. Rubricile care se referă la 50 de persoane ar trebui modificate, iar rubrica referitoare la o persoană decedată ar trebui eliminată.

(4)

Decizia 2014/145/PESC ar trebui modificată în consecință,

1.

La articolul 6, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Prezenta decizie se aplică până la 15 septembrie 2015.”

2.

Anexa se modifică conform anexei la prezenta decizie.

14.3.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 70/58

(1)

Prin instituirea unui Comitet de etică al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „Comitetul de etică”), Consiliul guvernatorilor urmărește să consolideze normele de etică deja existente și să îmbunătățească guvernanța corporativă la nivelul Băncii Centrale Europene (BCE), al Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), al Eurosistemului și al Mecanismului unic de supraveghere (MUS).

(2)

În ultimii ani, gradul de cunoaștere de către public a guvernanței corporative și normelor de etică a crescut. După instituirea MUS, aspectele legate de guvernanță au dobândit o semnificație mai mare pentru BCE. Nivelul ridicat al cunoașterii și al supravegherii de către public impune ca BCE să instituie și să respecte cu strictețe norme de etică avansate, care să protejeze integritatea BCE și să asigure evitarea riscurilor reputaționale.

(3)

Normele de etică destinate membrilor organelor implicate în procesele decizionale din cadrul BCE (denumiți în continuare „destinatarii”) ar trebui să se întemeieze pe principiile care se aplică personalului BCE și ar trebui să fie proporționale cu responsabilitățile destinatarilor respectivi. În consecință, diversele norme care constituie cadrul de etică al BCE, respectiv Codul de conduită pentru membrii Consiliului guvernatorilor (2), Codul suplimentar de criterii etice pentru membrii Comitetului Executiv (3), Codul de conduită pentru membrii Consiliului de supraveghere și Regulamentul BCE privind personalul, ar trebui să fie interpretate în mod consecvent.

(4)

Normele de etică trebuie să fie susținute de o monitorizare funcțională și de mecanisme și proceduri de raportare prin care să se realizeze o punere în aplicare adecvată și consecventă, în cadrul căreia Comitetul de etică va avea un rol esențial.

(5)

Pentru a se asigura interoperabilitatea eficientă între aspectele normelor de etică care sunt legate în principal de punerea în aplicare din punct de vedere operațional și cele care sunt legate în principal de elemente care au o natură instituțională și organizațională, ar trebui ca cel puțin unul dintre membrii Comitetului de audit al BCE (denumit în continuare „Comitetul de audit”) să fie și membru al Comitetului de etică.

(6)

Comitetul de etică ar trebui să includă un membru extern al Comitetului de audit. Membrii externi ai Comitetului de audit sunt selectați dintre înalți funcționari publici cu experiență în activitatea băncilor centrale.

14.3.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 70/61

1. (a)

La pagina 12, în anexa III, în tabelul „I. Angajamente orizontale”, capul de tabel:

(b)

La paginile 13-25, în anexa III, în tabelul „I. Angajamente orizontale”, capul de tabel:

2. (a)

La pagina 26, în anexa III, în tabelul „II. Angajamente sectoriale”, capul de tabel:

(b)

La paginile 27-111, în anexa III, în tabelul „II. Angajamente sectoriale”, capul de tabel:

3. (a)

La pagina 115, în anexa IV, în tabelul „I. Angajamente orizontale”, capul de tabel:

(b)

La paginile 116-125, în anexa IV, în tabelul „I. Angajamente orizontale”, capul de tabel:

4. (a)

La pagina 126, în anexa IV, în tabelul „II.1. Angajamente specifice privind serviciile financiare (prima parte)”, capul de tabel:

(b)

La paginile 127-142, în anexa IV, în tabelul „II.1. Angajamente specifice privind serviciile financiare (prima parte)”, capul de tabel:

5. (a)

La pagina 143, în anexa IV, în tabelul „II.2. Angajamente specifice privind serviciile financiare (partea a doua)”, capul de tabel:

(b)

La paginile 144-155, în anexa IV, în tabelul „II.2. Angajamente specifice privind serviciile financiare (partea a doua)”, capul de tabel:

14.3.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 70/65