27.2.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 56/1

(1)

Aprobarea substanței active Isaria fumosorosea tulpina Apopka 97, denumită anterior „Paecilomyces fumosoroseus tulpina Apopka 97, PFR 97 sau CG 170, ATCC20874”, așa cum este prevăzută în partea A din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (2), expiră la 31 decembrie 2015.

(2)

O cerere de reînnoire a includerii substanței active Isaria fumosorosea tulpina Apopka 97 în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului (3) a fost depusă în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1141/2010 al Comisiei (4), în termenul prevăzut la articolul respectiv.

(3)

Solicitantul a depus dosarele suplimentare necesare în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1141/2010. Cererea a fost considerată completă de către statul membru raportor.

(4)

Statul membru raportor a întocmit, în colaborare cu statul membru coraportor, un raport de evaluare a reînnoirii pe care l-a transmis, la data de 3 iunie 2013, Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) și Comisiei.

(5)

Autoritatea a comunicat solicitantului și statelor membre, pentru observații, raportul de evaluare a reînnoirii și a transmis Comisiei observațiile primite. De asemenea, autoritatea a pus la dispoziția publicului dosarul suplimentar rezumativ.

(6)

La 28 aprilie 2014, autoritatea a comunicat Comisiei concluzia sa cu privire la întrebarea dacă este de așteptat ca Isaria fumosorosea tulpina Apopka 97 să îndeplinească criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 (5). La 12 decembrie 2014, Comisia a prezentat proiectul de raport de reexaminare pentru Isaria fumosorosea tulpina Apopka 97 Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale.

(7)

În cazul uneia sau mai multor utilizări reprezentative ale cel puțin unui produs de protecție a plantelor s-a constatat îndeplinirea criteriilor de aprobare prevăzute la articolul 4. Prin urmare, se consideră a fi îndeplinite criteriile de aprobare respective.

(8)

De asemenea, Comisia a considerat că Isaria fumosorosea tulpina Apopka 97 este o substanță activă cu risc redus, în conformitate cu articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009. Isaria fumosorosea tulpina Apopka 97 nu este o substanță potențial periculoasă și îndeplinește condițiile stabilite la punctul 5 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009. Isaria fumosorosea tulpina Apopka 97 este un microorganism care, potrivit evaluării realizate de statul membru raportor și de autoritate și luând în considerare utilizările preconizate, este de așteptat să prezinte un risc redus pentru oameni, animale și mediu. În primul rând, nu au fost detectate micotoxine, iar substanțele produse de tulpină sunt identificate în mod clar și nu prezintă risc toxicologic. Prin urmare, riscul pentru operatori, lucrători, consumatori și mediu este considerat a fi redus. În al doilea rând, tulpina are o viabilitate redusă într-un mediu acvatic și nu este înrudită cu niciunul dintre agenții patogeni cunoscuți ai peștilor sau ai dafniilor. Prin urmare, riscul pentru organismele acvatice nețintă este considerat a fi redus. În cele din urmă, luând în considerare utilizările preconizate, nu se eliberează cantități concentrate ale microorganismelor în apele uzate, ceea ce indică un risc redus pentru metodele biologice de tratare a apelor uzate.

(9)

Prin urmare, este necesar să se reînnoiască aprobarea substanței active Isaria fumosorosea tulpina Apopka 97 și să se includă această substanță în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 ca substanță activă cu risc redus.

(10)

În conformitate cu articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, substanțele cu risc redus trebuie să fie obiectul unei liste separate în cadrul regulamentului menționat la articolul 13 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009. Prin urmare, este necesar să se adauge o parte D în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011. Prin urmare, regulamentul respectiv ar trebui modificat în consecință.

(11)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice începând cu ziua următoare datei de expirare a aprobării substanței active Isaria fumosorosea tulpina Apopka 97.

(12)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

27.2.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 56/6

(1)

Directiva 2006/74/CE a Comisiei (2) a inclus triclopirul ca substanță activă în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului (3), cu condiția ca statele membre în cauză să se asigure că notificatorul la cererea căruia triclopirul a fost inclus în respectiva anexă oferă informații de confirmare suplimentare cu privire la evaluarea riscului pentru păsări și mamifere în cazul unei expuneri acute și pe termen lung, precum și la riscul pentru organismele acvatice generat de expunerea la metabolitul 6-cloro-2-piridinol.

(2)

Substanțele active incluse în anexa I la Directiva 91/414/CEE sunt considerate ca fiind aprobate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 și sunt incluse în partea A din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (4).

(3)

Notificatorul a prezentat statului membru raportor Irlanda informații suplimentare pentru a confirma evaluarea riscurilor pentru păsări și mamifere și pentru organismele acvatice în intervalul de timp prevăzut pentru prezentarea informațiilor.

(4)

Irlanda a evaluat informațiile suplimentare transmise de notificator. Irlanda și-a prezentat evaluarea celorlalte state membre, Comisiei și Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) sub forma a două addendumuri la proiectul de raport de evaluare, la 25 ianuarie 2011 și 22 noiembrie 2013.

(5)

Comisia a considerat că informațiile suplimentare furnizate de notificator demonstrează că un risc inacceptabil pentru păsări și mamifere nu poate fi exclus decât prin impunerea unor restricții suplimentare.

(6)

Comisia a invitat notificatorul să își prezinte observațiile cu privire la raportul de examinare pentru triclopir.

(7)

Comisia a tras concluzia că informațiile de confirmare suplimentare solicitate nu au fost furnizate în totalitate și că riscul inacceptabil pentru păsări și mamifere nu poate fi exclus decât prin impunerea unor restricții suplimentare.

(8)

Se confirmă faptul că substanța activă triclopir este considerată a fi fost autorizată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009. Totuși, pentru a reduce la minimum expunerea păsărilor și a mamiferelor, este necesar să se modifice condițiile de utilizare a acestei substanțe active, în special prin restricționarea utilizării sale.

(9)

Prin urmare, anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 ar trebui modificată în consecință.

(10)

Ar trebui ca statelor membre să li se acorde timp pentru a modifica sau retrage autorizațiile pentru produsele de protecție a plantelor care conțin triclopir.

(11)

În ceea ce privește produsele de protecție a plantelor care conțin triclopir, în cazul în care statele membre acordă o perioadă de grație în conformitate cu articolul 46 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, această perioadă ar trebui să expire cel târziu la 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(12)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

27.2.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 56/9

(1)

Substanța activă Z,Z,Z,Z-7,13,16,19-izobutirat de docosatetraen-1-il a fost inclusă în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului (2) prin Directiva 2008/127/CE a Comisiei (3) în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24b din Regulamentul (CE) nr. 2229/2004 al Comisiei (4). De la înlocuirea Directivei 91/414/CEE prin Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, această substanță este considerată a fi autorizată în temeiul regulamentului respectiv și este menționată în partea A din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (5).

(2)

În conformitate cu articolul 25a din Regulamentul (CE) nr. 2229/2004, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, denumită în continuare „autoritatea”, a prezentat Comisiei, la 18 decembrie 2013, avizul său privind proiectul de raport de reexaminare pentru Z,Z,Z,Z-7,13,16,19-izobutirat de docosatetraen-1-il (6). Autoritatea a transmis notificatorului avizul său privind substanța activă Z,Z,Z,Z-7,13,16,19-izobutirat de docosatetraen-1-il.

(3)

Comisia a invitat notificatorul să prezinte comentarii privind proiectul de raport de reexaminare pentru Z,Z,Z,Z-7,13,16,19-izobutirat de docosatetraen-1-il. Proiectul de raport de reexaminare și avizul autorității au fost examinate de statele membre și de Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale și au fost finalizate la 12 decembrie 2014, sub forma raportului de reexaminare al Comisiei privind Z,Z,Z,Z-7,13,16,19-izobutirat de docosatetraen-1-il.

(4)

Se confirmă faptul că substanța activă Z,Z,Z,Z-7,13,16,19-izobutirat de docosatetraen-1-il trebuie considerată ca fiind autorizată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009.

(5)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 coroborat cu articolul 6 din respectivul regulament și ținând cont de cunoștințele științifice și tehnice actuale, este necesar să se modifice condițiile de autorizare a substanței active Z,Z,Z,Z-7,13,16,19-izobutirat de docosatetraen-1-il. În special, este necesar să fie solicitate informații de confirmare suplimentare.

(6)

Prin urmare, anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 ar trebui modificată în consecință.

(7)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

27.2.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 56/12

(1)

Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a instituit o taxă compensatorie provizorie la importurile de anumiți păstrăvi-curcubeu originari din Turcia, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1195/2014 al Comisiei (2) (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”).

(2)

Comisia a deschis ancheta în urma unei plângeri depuse la 3 ianuarie 2014 de către Asociația daneză de acvacultură (denumită în continuare „reclamantul”), în numele unor producători care reprezintă peste 25 % din producția totală a Uniunii de anumiți păstrăvi-curcubeu, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (denumit în continuare „avizul de deschidere”) (3). Astfel cum s-a menționat în considerentul 1 din regulamentul provizoriu, avizul de deschidere a făcut obiectul unei rectificări publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 4 septembrie 2014 (denumită în continuare „rectificarea”) (4).

(3)

În conformitate cu considerentul 23 din regulamentul provizoriu, ancheta privind subvențiile și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2013 și 31 decembrie 2013 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a cuprins perioada începând din 1 ianuarie 2010 și până la sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(4)

În urma comunicării faptelor și a considerentelor esențiale pe baza cărora s-a decis instituirea unei taxe compensatorii provizorii (denumită în continuare „comunicarea constatărilor provizorii”), mai multe părți interesate și-au exprimat în scris opiniile cu privire la constatările provizorii. Părțile care au adresat o cerere în acest sens au avut posibilitatea de a fi audiate.

(5)

Uniunea Exportatorilor Egeeni (denumită în continuare „AEA”) a solicitat o audiere cu consilierul-auditor în cadrul procedurilor comerciale (denumit în continuare „consilierul-auditor”). Audierea a avut loc la data de 26 noiembrie 2014. Presupusa modificare a definiției produsului prin intermediul rectificării, includerea păstrăvilor-curcubeu afumați în definiția produsului și determinarea reprezentativității au fost discutate în cursul audierii. O a doua audiere cu consilierul-auditor a avut loc la data de 8 ianuarie 2015. În plus față de chestiunile abordate în cadrul audierii din 26 noiembrie 2014, s-a discutat despre metodologia aplicată pentru analiza prejudiciului și despre abordarea propusă în privința angajamentelor.

(6)

Observațiile prezentate oral și în scris de către părțile interesate au fost examinate și, după caz, constatările provizorii au fost modificate în consecință.

(7)

Comisia a informat toate părțile cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora a decis să instituie o taxă compensatorie definitivă la importurile de păstrăvi-curcubeu originari din Turcia și să perceapă definitiv sumele depuse cu titlu de taxă provizorie („comunicarea constatărilor definitive”). Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în cursul căreia au putut formula observații cu privire la această comunicare definitivă.

(8)

Observațiile prezentate de părțile interesate au fost examinate și, după caz, luate în considerare.

(9)

În urma comunicării constatărilor provizorii, AEA a invocat rectificarea la avizul de deschidere menționat în considerentul 2 și a afirmat că, prin această rectificare, Comisia a extins definiția produsului. Din cauza acestei presupuse extinderi, nu a putut fi exclusă posibilitatea ca unii exportatori turci să nu se fi prezentat la deschiderea anchetei și să nu fi completat formularul de eșantionare. Prin urmare, este posibil ca eșantionul de producători-exportatori să nu mai fie reprezentativ. După comunicarea constatărilor definitive, această parte a formulat aceeași observație, fără a furniza justificări sau explicații suplimentare.

(10)

Optsprezece grupuri de producători-exportatori din Turcia au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluse în eșantion. Volumul totalul al exporturilor către Uniune declarat de aceste societăți în cursul anului 2013 a reprezentat totalitatea exporturilor din Turcia către Uniune, astfel cum se indică în considerentul 14 din regulamentul provizoriu. Astfel cum se menționează în considerentul 15 din regulamentul provizoriu, în conformitate cu articolul 27 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat un eșantion de patru grupuri de producători-exportatori, pe baza celui mai mare volum reprezentativ de exporturi către Uniune. Eșantionul reprezintă 64 % din exporturile produsului în cauză către Uniune. Prin urmare, eșantionul este reprezentativ și afirmațiile părții în această privință au fost respinse.

(11)

În lipsa altor observații cu privire la eșantionare, se confirmă considerentele 9-17 din regulamentul provizoriu.

(12)

Unsprezece societăți sau grupuri de societăți au solicitat o examinare individuală în temeiul articolului 27 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(13)

Comisia a respins aceste solicitări, deoarece numărul producătorilor-exportatori este atât de ridicat încât o analiză individuală ar complica în mod inutil procedura și ar împiedica încheierea anchetei în timp util.

(14)

Astfel cum se indică în considerentul 24 din regulamentul provizoriu, produsul în cauză este păstrăvul-curcubeu (Oncorhynchus mykiss):

originar din Turcia și care se încadrează în prezent la codurile NC ex 0301 91 90, ex 0302 11 80, ex 0303 14 90, ex 0304 42 90, ex 0304 82 90 și ex 0305 43 00 (denumit în continuare „produsul în cauză”).

(15)

În urma comunicării constatărilor provizorii și astfel cum s-a menționat deja în considerentul 9, o parte interesată a afirmat că Comisia extinsese definiția produsului care face obiectul anchetei prin intermediul unei rectificări, fapt ce ar fi fost confirmat de articolul 1 alineatul (1) din regulamentul provizoriu. Partea respectivă a susținut că o astfel de extindere a definiției produsului este ilegală. Ea a adăugat că părțile interesate ar fi trebuit consultate cu privire la presupusa extindere a definiției produsului. După comunicarea constatărilor definitive, această parte a formulat aceeași observație, fără a furniza justificări sau explicații suplimentare.

(16)

Astfel cum se indică în considerentul 25 din regulamentul provizoriu, rectificarea nu a afectat definiția produsului, ci a avut un caracter pur editorial. Prin urmare, de la bun început, definiția produsului a acoperit păstrăvul-curcubeu porționat, în toate diferitele forme de prezentare. În cursul anchetei a devenit evident faptul că descrierea diferitelor forme de prezentare în definiția produsului este ambiguă și că au existat o serie de incoerențe între diferitele versiuni lingvistice publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, care necesitau clarificări. De exemplu, o interpretare literală a definiției produsului ar fi presupus ca peștii vii să fie eviscerați. Cu toate acestea, s-a putut observa că, în pofida acestei erori materiale, toate părțile interesate care au fost invitate să completeze chestionarele în cauză au declarat toate tipurile de produs și, prin urmare, s-a concluzionat că a existat, într-adevăr, o înțelegere comună a faptului că toate tipurile de produs au fost incluse în definiția produsului încă de la deschiderea actualei proceduri. Părțile interesate au fost informate prin e-mail imediat după publicarea rectificării, dar niciuna dintre ele nu a prezentat vreo observație și nu a invocat vreo încălcare a drepturilor lor la apărare. De asemenea, în cursul anchetei, producătorii-exportatori au comunicat Comisiei toate formele de prezentare fabricate în conformitate cu definiția produsului. Prin urmare, afirmațiile părții în această privință au fost respinse.

(17)

Două părți interesate au repetat că păstrăvul afumat ar trebui să fie exclus din definiția produsului. Ele au contestat concluzia Comisiei care figurează în considerentul 29 din regulamentul provizoriu, conform căreia diferitele forme de prezentare – „viu”, „refrigerat”, „congelat” sau „afumat” – incluse în definiția produsului în cauză au aceleași caracteristici fizice, tehnice și chimice esențiale și au făcut din nou referire la două anchete antidumping anterioare privind alte produse din pește (păstrăv-curcubeu mare și somon), încheiate în 2004 (5) și, respectiv, în 2005 (6), în cazul cărora produsele afumate nu erau incluse în definiția produsului. Părțile au prezentat informații cu privire la efectele procesului de afumare, care ar modifica caracteristicile menționate anterior. În plus, ele au afirmat încă o dată că structura costurilor fileurilor afumate ar fi foarte diferită de cea a altor forme de prezentare și că procesul de producție al fileurilor afumate presupune costuri de afumare importante.

(18)

După comunicarea constatărilor definitive, AEA a afirmat că Comisia nu precizase ce caracteristici fizice, tehnice și chimice esențiale ale păstrăvului afumat sunt considerate similare cu cele ale păstrăvului neafumat. AEA a adăugat că furnizase elemente de probă conform cărora, de exemplu, structura chimică, proprietățile organoleptice și valoarea nutrițională a păstrăvului afumat erau diferite de cele ale păstrăvului neafumat.

(19)

În pofida efectelor procesului de afumare, Comisia a considerat că principalele caracteristici esențiale detaliate în considerentul 29 din regulamentul provizoriu rămân similare și că excluderea produselor afumate din definiția produsului nu este justificată. Contrar celor afirmate de AEA, produsul în cauză, respectiv păstrăvul în diferitele sale forme de prezentare destinate consumului uman, își păstrează caracteristicile și calitățile chimice și nutriționale esențiale și atunci când este afumat. Informațiile furnizate de părți în ceea ce privește efectele procesului de afumare nu au demonstrat că aceste caracteristici esențiale menționate anterior s-ar schimba în mod fundamental în cursul procesului de afumare. Chestiunea a fost discutată, de asemenea, în cursul audierilor cu consilierul-auditor menționate în considerentul 5. În plus, toate categoriile de produs în cauză, inclusiv păstrăvul afumat, sunt incluse în capitolul 3 al Nomenclaturii combinate (7) și se disting în mod clar de preparatele din pește incluse în capitolul 16 al aceleiași nomenclaturi. În ceea ce privește structurile diferite ale costurilor, părțile în cauză nu și-au justificat afirmația. În plus, astfel cum s-a menționat deja în considerentul 30 din regulamentul provizoriu, ancheta a arătat că structura costurilor fileurilor afumate este, într-adevăr, similară cu cea a altor forme de prezentare. Principalul element de cost, reprezentând peste 50 % din costul total al fiecărei forme de prezentare era costul de creștere, care include în principal costul hranei pentru animale (făină și ulei de pește), costul energiei și costul icrelor sau al puietului. În orice caz, astfel cum se explică în considerentele 112 și 113 din regulamentul provizoriu, calculul subcotării a fost efectuat prin compararea prețurilor pe tip de produs. În cele din urmă, astfel cum s-a explicat deja în considerentul 31 din regulamentul provizoriu, în urma anchetelor anterioare nu s-a stabilit sau concluzionat în mod specific că produsele afumate ar trebui excluse din definiția produsului. Prin urmare, afirmațiile formulate în această privință au fost respinse.

(20)

După comunicarea constatărilor definitive, AEA și Guvernul Turciei au repetat că includerea păstrăvului afumat în definiția produsului în cadrul anchetei actuale ar fi contrară practicii anterioare și că Comisia nu a explicat în mod suficient presupusa deviere de la practica anterioară.

(21)

Astfel cum s-a explicat deja în considerentul 31 din regulamentul provizoriu, în urma anchetelor anterioare nu s-a stabilit sau concluzionat în mod specific că produsele afumate ar trebui excluse din definiția produsului. Într-adevăr, întrucât produsele afumate nu făceau obiectul plângerilor aflate la originea anchetelor anterioare, Comisia nu a analizat dacă ele ar fi putut fi incluse în domeniul de aplicare al acestor anchete în ipoteza în care ar fi fost incluse în plângere. Prin urmare, afirmația conform căreia actuala anchetă se îndepărtează de practica anterioară este incorectă și este, în consecință, respinsă.

(22)

În lipsa altor observații cu privire la produsul în cauză sau la produsul similar, se confirmă considerentele 24-32 din regulamentul provizoriu.

(23)

În lipsa oricăror observații cu privire la sprijinul acordat de stat pentru investițiile realizate în sectorul acvaculturii, se confirmă considerentele 38-49 din regulamentul provizoriu.

(24)

După comunicarea constatărilor provizorii, un producător-exportator inclus în eșantion și Guvernul Turciei au contestat metoda utilizată de Comisie pentru calcularea valorii medii a subvenției indirecte, ținând seama numai de producția de păstrăvi care beneficiază de plăți directe. Ei au solicitat utilizarea de către Comisie a cifrelor producției totale de păstrăvi în apele interioare, astfel cum au fost publicate de Institutul de statistică din Turcia (8) în septembrie 2014. După comunicarea constatărilor definitive, cele două părți și-au reiterat afirmația. Comisia consideră că datele furnizate privind producția totală de păstrăvi în apele interioare ale Turciei în cursul perioadei de anchetă sunt fiabile, chiar dacă au fost transmise după vizitele de verificare și, prin urmare, a acceptat această solicitare.

(25)

În consecință, valoarea medie a subvenției indirecte calculată în ceea ce privește achizițiile efectuate de doi producători-exportatori incluși în eșantion de la furnizori neafiliați a fost modificată de la 0,60 TRY/kg la 0,51 TRY/kg, fiind calculată pe baza unui „echivalent în pești întregi”, prin următorul calcul:

Această sumă a fost împărțită ulterior la producția totală de păstrăvi în apele interioare, minus producția de păstrăvi a producătorilor-exportatori incluși în eșantion (Özpekler, Kilic, GMS), astfel cum se indică în răspunsul Guvernului Turciei la chestionar.

(26)

În consecință, valoarea subvenției medii per kg calculată pe baza unui „echivalent în pești întregi” pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion a fost determinată pe baza valorii subvenției directe primite pentru activitatea de acvacultură și a valorii medii a subvenției acordate de Guvernul Turciei, respectiv 0,51 TRY/kg, calculată pe baza unui „echivalent în pești întregi” pentru achizițiile efectuate de la furnizori neafiliați, după caz. Avantajul total a fost, apoi, exprimat ca procent din valoarea CIF.

(27)

După comunicarea constatărilor provizorii, un producător-exportator inclus în eșantion a sugerat o metodă de calcul ușor modificată în ceea ce privește valoarea subvenției referitoare la materiile prime cumpărate de la un alt producător-exportator inclus în eșantion. Comisia a acceptat această sugestie și a actualizat în consecință tabelul care figurează în considerentul 33 de mai jos.

(28)

După comunicarea constatărilor provizorii și, ulterior, a constatărilor definitive, doi producători-exportatori incluși în eșantion au afirmat că Comisia instituise măsuri compensatorii în privința valorii subvenției directe care le fusese plătită, și nu în privința avantajului efectiv. Totuși, sumele primite ar constitui venituri impozabile. Rata aplicabilă a impozitului pe profit, care este de 20 % în Turcia, ar trebui, prin urmare, să fie dedusă din valoarea totală a subvenției directe primite. Articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază ar lăsa să se înțeleagă că „orice taxe de înscriere și alte costuri suportate, în mod necesar, pentru a avea drept la subvenție sau pentru a beneficia de aceasta” ar trebui să fie deduse din valoarea avantajului. Producătorii-exportatori au fost de părere că plata impozitului pe profit aplicabil este o condiție prealabilă pentru primirea fondurilor plătite acestora și că acest impozit ar trebui, prin urmare, să fie considerat un „alt cost” suportat pentru a avea drept la subvenție sau pentru a beneficia de aceasta.

(29)

Comisia a respins această afirmație. Nu există niciun temei juridic în regulamentul de bază care să vină în sprijinul metodologiei propuse. Taxele nu pot fi considerate costuri în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază. Plata impozitului pe profit este o obligație în temeiul legislației fiscale turce și se aplică tuturor societăților, indiferent dacă primesc sau nu subvenții. Contrar opiniei producătorilor-exportatori, primirea fondurilor nu este condiționată de plata impozitelor pe profit, ci de exercitarea efectivă a activității de acvacultură legate de produsul în cauză.

(30)

După comunicarea constatărilor provizorii și, ulterior, a constatărilor definitive, doi producători-exportatori incluși în eșantion au afirmat că, întrucât trebuiau să aștepte mult timp înainte de a primi plata subvențiilor, suportau cheltuieli financiare substanțiale în acest interval. Ei se așteptau, prin urmare, la o ajustare în sens descrescător de către Comisie a valorii avantajului primit, pentru a reflecta aceste costuri de finanțare. În această privință, producătorii-exportatori incluși în eșantion fac referire la considerentul 42 din regulamentul provizoriu, în care Comisia a constatat un avantaj constând în scutirile de la plata taxei pe valoarea adăugată (TVA) pentru utilajele achiziționate și a cuantificat acest avantaj descriindu-l drept „dobânda care s-ar plăti unei bănci comerciale pe perioada scursă până la rambursarea TVA-ului”.

(31)

Afirmația este neîntemeiată. De fapt, organismele administrative responsabile trebuie să stabilească procedurile și mecanismele de supraveghere necesare pentru a gestiona o schemă de subvenționare atât de importantă. Prin urmare, este normal ca, în cadrul unei astfel de scheme, la care au dreptul numeroși crescători din sectorul acvaculturii din Turcia, acordarea subvențiilor să dureze un anumit timp. Stabilirea unei analogii cu considerentul 42 din regulamentul provizoriu este înșelătoare. Avantajul legat de TVA descris în acest considerent este o schemă de subvenționare prevăzută de Guvernul Turciei, în timp ce eventualele cheltuieli de finanțare sunt costuri inerente suportate în mod normal, pentru care Guvernul Turciei nu prevede nicio compensație.

(32)

În lipsa altor observații cu privire la subvențiile directe și indirecte acordate producătorilor, se confirmă considerentele 50-64 din regulamentul provizoriu.

(33)

Ținând cont de observațiile formulate de părțile interesate după comunicarea constatărilor provizorii, marjele corespunzătoare subvențiilor directe și indirecte sunt următoarele:

(34)

După comunicarea constatărilor provizorii și, ulterior, a constatărilor definitive, un producător-exportator inclus în eșantion a afirmat că Comisia considerase un împrumut drept o subvenție pasibilă de măsuri compensatorii, deși acesta era destinat unei investiții fără legătură cu produsul în cauză.

(35)

Comisia a respins această afirmație. În cursul anchetei s-a stabilit că producătorul-exportator de păstrăvi-curcubeu primise un astfel de împrumut, pasibil de măsuri compensatorii deoarece era specific sectorului acvaculturii. Faptul că schema în cauză nu este specifică entității juridice care fabrică produsul supus anchetei a fost considerat irelevant, în măsura în care programul propriu-zis este specific și avantajele sale pot fi legate de fabricarea produsului în cauză. Chiar aceasta este situația în cazul de față, deoarece împrumutul subvenționat a redus costurile de finanțare globale ale producătorului, reducere de care beneficiază, de asemenea, produsul în cauză. Nu a fost prezentat niciun element de probă conform căruia gestionarea resurselor financiare de către producătorii-exportatori în cauză ar fi fost realizată în așa fel încât costurile globale de finanțare ale societății să nu fie afectate de acordarea împrumutului.

(36)

După comunicarea constatărilor provizorii, un alt producător-exportator inclus în eșantion a afirmat că Comisia se înșelase în ceea ce privește alocarea avantajului unui împrumut subvenționat între două entități juridice diferite din cadrul aceluiași grup, deoarece doar una dintre ele fabrică produsul în cauză.

(37)

Comisia a acceptat afirmația și a alocat avantajul pe baza cifrei de afaceri a entităților juridice respective. Avantajul alocat produsului în cauză este aproape nul și, prin urmare, nu ar trebui să se reflecte în valoarea globală a subvenției.

(38)

După comunicarea constatărilor provizorii și, ulterior, a constatărilor definitive, în ceea ce privește împrumuturile supuse unor măsuri compensatorii, un producător-exportator inclus în eșantion a contestat modul în care Comisia a calculat rata cifrei de afaceri utilizată pentru alocarea avantajelor la exporturile produsului în cauză către Uniune. El a susținut că, în vederea calculării ratei cifrei de afaceri pentru determinarea valorii împrumuturilor subvenționate, vânzările la export ale produsului în cauză ar trebui să fie împărțite la cifra de afaceri totală a societății, incluzând vânzările de păstrăvi și de alte produse vândute pe piața internă și exportate către UE.

(39)

Comisia a acceptat această afirmație. Totuși, în pofida acestei noi metodologii, marjele corespunzătoare împrumuturilor subvenționate au rămas aceleași.

(40)

În lipsa altor observații cu privire la împrumuturile subvenționate, se confirmă considerentele 65-81 din regulamentul provizoriu.

(41)

Ținând cont de observațiile formulate de părțile interesate după comunicarea constatărilor provizorii, marjele corespunzătoare împrumuturilor subvenționate sunt următoarele:

(42)

În lipsa oricăror observații cu privire la pool-ul de asigurări agricole și sprijinul pentru plata primelor de asigurare, se confirmă considerentele 82-90 din regulamentul provizoriu.

(43)

În lipsa oricăror observații cu privire la subvențiile pentru consultanță, se confirmă considerentul 91 din regulamentul provizoriu.

(44)

În lipsa oricăror observații cu privire la subvențiile pentru combustibil și pentru scoaterea din uz a navelor de pescuit, se confirmă considerentul 92 din regulamentul provizoriu.

(45)

După comunicarea constatărilor provizorii, două societăți incluse în eșantion au semnalat o eroare materială de rotunjire la calcularea marjelor globale de subvenție. Comisia a acceptat afirmația și a actualizat tabelul de mai jos în consecință.

(46)

În lipsa oricăror observații cu privire la metoda utilizată pentru calcularea marjelor globale de subvenție, se confirmă metoda descrisă în considerentele 93-98 din regulamentul provizoriu.

(47)

Ținând cont de observațiile formulate de părțile interesate, marjele de subvenție definitive aplicabile prețului net franco frontieră a Uniunii, înainte de vămuire, sunt următoarele:

(48)

După comunicarea constatărilor provizorii, o parte interesată a afirmat că Comisia ar fi exclus din producția totală a Uniunii datele producătorilor din Uniune care prelucrau pești vii cumpărați de la alți producători din Uniune. Ei au susținut că industria de prelucrare a peștelui din Uniune a fost, astfel, exclusă de facto din anchetă.

(49)

După comunicarea concluziilor definitive, această parte a formulat aceleași observații și a afirmat că Comisia ar fi trebuit să realizeze (i) fie o analiză integrată pe baza producției combinate totale a crescătorilor și a operatorilor din sectorul prelucrării din Uniune; fie (ii) o analiză în două etape, bazată pe o analiză segmentată inițială a prejudiciului segmentului crescătorilor, pe de o parte, și al operatorilor din sectorul prelucrării, pe de altă parte, urmată de o integrare în analiză a întregii industrii. Ea a afirmat că aceasta din urmă ar fi în conformitate cu jurisprudența din cauza CE/somon (9) și cu alte practici anterioare ale Comisiei (10). Totuși, partea respectivă nu a furnizat nicio estimare cu privire la efectele pe care le-ar putea avea aceste alte metode asupra analizei prejudiciului. În cele din urmă, aceeași parte interesată a susținut că metoda era incompatibilă cu faptul că importurile destinate unei prelucrări ulterioare sunt incluse atât în volumul importurilor, cât și în producția Uniunii.

(50)

După comunicarea constatărilor definitive, și Guvernul Turciei a afirmat că datele producătorilor din Uniune care prelucrează pești vii cumpărați de la alți producători din Uniune ar trebui incluse în producția totală a Uniunii.

(51)

În plus, Guvernul Turciei a susținut că volumul de producție utilizat pentru analiza prejudiciului este diferit de volumul de producție utilizat pentru analiza reprezentativității și, prin urmare, este potențial incorect. Guvernul Turciei și-a reiterat, de asemenea, observația referitoare la presupusele erori ale analizei reprezentativității.

(52)

Ancheta actuală vizează toți producătorii din Uniune de păstrăvi vii, proaspeți, congelați, sub formă de fileuri și afumați. Astfel cum se explică în considerentul 10 din regulamentul provizoriu, eșantionul de producători din Uniune includea diferite etape și tipuri de producție (producție de păstrăvi vii, proaspeți, congelați, sub formă de fileuri și afumați) și a fost considerat reprezentativ pentru industria din Uniune în ansamblu. Afirmația de mai sus potrivit căreia industria de prelucrare a peștelui ar fi fost exclusă de facto din analiză este, prin urmare, incorectă și a fost respinsă.

(53)

În plus, nu existau date disponibile care să-i fi permis Comisiei să realizeze o analiză segmentată a diferitelor etape și tipuri de producție. De asemenea, astfel cum se indică în considerentul 10 din regulamentul provizoriu, industria din Uniune are un grad ridicat de fragmentare (peste 700 de întreprinderi mici și mijlocii), motiv pentru care Comisia nu a putut să colecteze date referitoare la diferitele segmente. Prin urmare, analiza segmentată sugerată nu era posibilă în acest caz.

(54)

În cele din urmă, s-a decis să se includă importurile destinate unei prelucrări ulterioare în cifrele producției, pentru a se obține cea mai bună estimare a volumului producției. În orice caz, importurile produsului în cauză (cu excepția păstrăvului afumat) destinat unei prelucrări ulterioare au reprezentat mai puțin de 3 % din producția totală a Uniunii conform acestei metode de calcul și aplicarea unei alte metode constând în excluderea lor din cifrele de producție ale Uniunii nu ar fi avut, prin urmare, un impact semnificativ asupra acestui indicator de prejudiciu.

(55)

Diferența dintre volumul de producție calculat pentru analiza reprezentativității și cel calculat pentru analiza prejudiciului se datorează faptului că, în cursul anchetei, au devenit disponibile mai multe informații precise, în timp ce analiza reprezentativității a fost bazată pe o evaluare prudentă a elementelor de probă prima facie disponibile la momentul realizării ei. Comisia a răspuns, de asemenea, la întrebările specifice ale Guvernului Turciei referitoare la analiza reprezentativității prin intermediul unei comunicări individuale adresate acestuia la 18 decembrie 2014, precum și în cursul audierii cu consilierul-auditor din data de 8 ianuarie 2015. Prin urmare, argumentul conform căruia volumul de producție utilizat pentru analiza prejudiciului este potențial incorect din cauza existenței unor surse diferite pentru analiza reprezentativității și pentru cea a prejudiciului este respins.

(56)

Astfel cum se explică în considerentul 123 din regulamentul provizoriu, volumul producției s-a bazat pe datele furnizate de Federația Europeană a Producătorilor de Acvacultură (FEAP), care sunt colectate pe bază franco fermă și se referă la peștii vii recoltați în fiecare stat membru. Proporția importurilor destinate unei prelucrări ulterioare a fost adăugată la volumul producției de pești vii din Uniune, pe baza informațiilor colectate și verificate în cursul prezentei anchete. Având în vedere că volumul producției este calculat pe baza unui „echivalent în pești întregi”, nu există nicio diferență între calcularea sa pornind de la prima formă de vânzare, respectiv păstrăvul „viu”, sau de la ultima formă de vânzare posibilă, respectiv păstrăvul „prelucrat”. Astfel, dacă volumul de pești prelucrați ar fi fost adăugat la volumul de pești vii, astfel cum a sugerat partea interesată, acest lucru ar fi avut drept rezultat o dublă contabilizare. În pofida faptului că volumul total al producției s-a bazat în principal pe datele producției de pești vii pentru a se evita dubla contabilizare, metoda utilizată nu a exclus alte tipuri de producție ale Uniunii (producția de păstrăvi proaspeți, congelați, sub formă de fileuri și afumați) și factorii de prejudiciu se referă la întreaga industrie a Uniunii, respectiv la cea a peștilor vii și a prelucrării lor ulterioare. Prin urmare, spre deosebire de ceea ce a susținut partea în cauză, metoda utilizată pentru determinarea volumului total al producției Uniunii nu a exclus industria de prelucrare a păstrăvilor. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(57)

În orice caz, chiar presupunând că metoda propusă de partea interesată ar fi fost acceptată și datele producătorilor din Uniune care prelucrau pești vii ar fi fost adăugate la datele producătorilor de pești vii din Uniune, și chiar dacă acest lucru ar fi condus la supraestimarea anumitor indicatori de prejudiciu, precum volumul producției, volumul vânzărilor, capacitatea de producție și ocuparea forței de muncă, acești indicatori ar continua să arate aceleași tendințe în cursul perioadei examinate, deoarece volumele reproduse de industria de prelucrare sunt legate de volumele producției de pești vii.

(58)

În lipsa altor observații, se confirmă considerentele 99 și 100 din regulamentul provizoriu.

(59)

După comunicarea constatărilor provizorii și astfel cum s-a menționat deja în considerentul 48, o parte interesată a afirmat că Comisia a exclus datele producătorilor din Uniune care prelucrau pești vii cumpărați de la alți producători de pești vii din Uniune și a inclus doar volumul de producție al producătorilor din Uniune care importau peștii vii în vederea prelucrării ulterioare. Această parte a susținut că, prin urmare, consumul total al Uniunii ar fi subestimat. După comunicarea constatărilor definitive, aceeași parte și-a reiterat observația fără a furniza justificări suplimentare, cu excepția unui exemplu ipotetic referitor la cotele de piață, afirmând că metoda utilizată de Comisie pentru a determina consumul Uniunii ar fi ilogică în sine și ar conduce la o supraestimare a cotei de piață a importurilor din Turcia.

(60)

Astfel cum s-a explicat în considerentele 52 și 56, industria de prelucrare a peștelui din Uniune nu a fost în realitate exclusă din analiză. Cu toate acestea, datele referitoare la producție au fost stabilite în funcție de volumul de pești vii calculat pe baza unui „echivalent în pești întregi”, pentru a se evita dubla contabilizare. Același rezultat ar fi fost obținut în cazul în care volumul total al producției ar fi fost stabilit pe baza volumului de păstrăvi prelucrați convertit în „echivalent în pești întregi”. Totuși, dacă volumul de pești prelucrați ar fi fost adăugat la volumul de pești vii, astfel cum a sugerat partea interesată, acest lucru ar fi avut drept rezultat o dublă contabilizare și, în consecință, ar fi crescut în mod artificial volumul total de producție și consumul total al Uniunii. În același timp, astfel cum se explică în considerentul 57, acești indicatori ar arăta totuși aceleași tendințe în cursul perioadei examinate. Prin urmare, argumentele au fost respinse.

(61)

Impactul presupus asupra cotei de piață a importurilor din Turcia este abordat în considerentul 64.

(62)

În lipsa altor observații, se confirmă considerentele 101-105 din regulamentul provizoriu.

(63)

După comunicarea constatărilor definitive, o parte interesată a afirmat că Comisia a exclus datele producătorilor din Uniune care prelucrau pești vii cumpărați de la alți producători de pești vii din Uniune și a inclus doar volumul de producție al producătorilor din Uniune care importau peștii vii în vederea prelucrării ulterioare. Partea respectivă a afirmat că această metodă ar conduce la o supraestimare a cotei de piață a importurilor din Turcia. Astfel cum s-a menționat în considerentul 59, cu excepția unui exemplu ipotetic referitor la cotele de piață, partea nu a furnizat justificări în sprijinul afirmației sale.

(64)

Astfel cum s-a explicat în considerentul 60, datele referitoare la producție au fost stabilite în funcție de volumul de pești vii calculat pe baza unui „echivalent în pești întregi”, pentru a se evita dubla contabilizare. Dacă volumul de pești prelucrați ar fi fost adăugat la volumul de pești vii, astfel cum a sugerat partea interesată, acest lucru ar fi avut drept rezultat o dublă contabilizare și, în consecință, o subestimare a cotei de piață a importurilor din Turcia. În același timp, astfel cum se explică în considerentul 57, acești indicatori ar arăta totuși aceleași tendințe în cursul perioadei examinate. Prin urmare, argumentul se respinge.

(65)

În lipsa altor observații, se confirmă considerentele 106-108 din regulamentul provizoriu.

(66)

După comunicarea constatărilor provizorii, o parte a afirmat că prețurile de import ale produselor din Turcia nu ar trebui să fie stabilite pe baza unei valori medii, ci în funcție de tipul de produs, întrucât compoziția tipului de produs și ponderea unui anumit tip în această compoziție ar avea un impact semnificativ asupra prețului mediu. După comunicarea constatărilor definitive, această parte a formulat aceeași observație, fără a furniza justificări în sprijinul afirmației sale.

(67)

Pentru a se stabili și a se examina tendințele globale ale indicatorilor de prejudiciu în ceea ce privește prețurile produsului în cauză în cursul perioadei examinate, astfel cum se prevede la articolul 3 din regulamentul de bază, se consideră adecvată utilizarea unui preț de import mediu ponderat care să corespundă produsului în cauză, astfel cum este definit. De fapt, se colectează date detaliate numai pentru perioada de anchetă. Prin urmare, datele referitoare la un tip de produs nu sunt disponibile pentru întreaga perioadă examinată. În orice caz, prețul de import mediu ponderat ar permite examinarea tendinței aplicabile produsului în cauză. Faptul că o tendință ar putea fi diferită pentru anumite tipuri de produse nu poate infirma tendința generală. În sfârșit, prețul se ponderează pentru a lua în considerare chiar ponderea oricărui tip de produs în diferitele compoziții.

(68)

Pe de altă parte, în scopul determinării subcotării prețurilor în cursul perioadei de anchetă, astfel cum se explică în considerentele 112 și 113 din regulamentul provizoriu, Comisia a utilizat prețurile de vânzare medii ponderate pe tip de produs, facturate de producătorii din Uniune incluși în eșantion unor clienți neafiliați de pe piața Uniunii și ajustate la un nivel franco fabrică; și le-a comparat cu prețurile medii ponderate corespunzătoare, pe tip de produs, ale importurilor produsului în cauză provenind de la producătorii turci cooperanți incluși în eșantion, aplicabile primului client independent de pe piața Uniunii și stabilite pe o bază CIF (cost, asigurare și navlu), cu ajustări corespunzătoare pentru a ține cont de taxele vamale și de costurile posterioare importului.

(69)

Din motivele de mai sus, argumentul a fost respins.

(70)

După comunicarea constatărilor provizorii, aceeași parte a contestat faptul că Comisia nu realizase nicio ajustare pentru a ține cont de costurile posterioare importului. Ca urmare a acestei afirmații, Comisia a analizat informațiile disponibile și a utilizat costurile medii posterioare importului suportate de importatorul afiliat producătorului-exportator inclus în eșantion.

(71)

Prețurile au fost comparate în funcție de tip, având în vedere tranzacții la același nivel comercial, și ajustate în mod adecvat, când a fost necesar și după deducerea rabaturilor și a reducerilor. Rezultatul comparației a fost exprimat ca procentaj din cifra de afaceri a producătorilor din Uniune înregistrată în cursul perioadei de anchetă. Ținând cont de ajustarea descrisă în considerentul 70 de mai sus, marja de subcotare medie ponderată a importurilor provenind din țara în cauză pe piața Uniunii s-a situat între 2 % și 16 % (marja de subcotare medie a fost de 6 %).

(72)

În lipsa altor observații, se confirmă considerentele 109-111 și 114-117 din regulamentul provizoriu.

(73)

După comunicarea constatărilor provizorii, Guvernul Turciei a solicitat Comisiei să furnizeze informații cu privire la indicatorii de prejudiciu macroeconomici agregați doar la nivelul producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Această parte și-a reiterat afirmația după comunicarea constatărilor definitive. Conform practicii Comisiei, indicatorii macroeconomici sunt stabiliți și analizați la nivelul Uniunii, și nu la nivelul producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Într-adevăr, se consideră că, în ceea ce privește indicatorii macroeconomici, datele complete ale întregii industrii din Uniune, care includ și datele societăților incluse în eșantion, reflectă mai bine situația în cursul perioadei examinate decât datele care provin doar de la o parte a industriei. Prin urmare, această cerere a fost respinsă.

(74)

În lipsa altor observații, se confirmă considerentele 118-122 din regulamentul provizoriu.

(75)

După comunicarea constatărilor provizorii și astfel cum s-a menționat deja în considerentul 9, o parte interesată a afirmat că Comisia a exclus datele producătorilor din Uniune care prelucrau pești vii cumpărați de la alți producători de pești vii din Uniune și a inclus doar volumul de producție al producătorilor din Uniune care importau peștii vii în vederea prelucrării ulterioare. Această parte a susținut că volumul total al producției Uniunii ar fi, prin urmare, subestimat.

(76)

Astfel cum se explică în considerentul 52, Comisia a analizat întreaga industrie din Uniune, inclusiv producătorii de păstrăvi proaspeți, congelați, sub formă de fileuri și afumați și, astfel cum se explică în considerentele 56 și 60, volumul total al producției Uniunii nu a fost afectat de metoda utilizată de Comisie. Prin urmare, acest argument a fost respins.

(77)

Guvernul Turciei a susținut că datele FEAP vizau doar 13 state membre și că, din acest motiv, volumul total al producției Uniunii a fost subestimat.

(78)

Într-adevăr, datele FEAP nu includeau statele membre cu un volum total al producției sub 1 000 de tone („echivalent în pești întregi”) pe an, ceea ce, totuși, nu ar fi putut avea un impact semnificativ asupra tendințelor stabilite, având în vedere cantitățile reduse. În plus, această parte nu a demonstrat impactul potențial al includerii celorlalte state membre în datele globale. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(79)

După comunicarea constatărilor definitive, Guvernul Turciei a afirmat că cifrele de producție a două state membre (respectiv România și Bulgaria) fuseseră excluse, deși ele produseseră în realitate peste 1 000 de tone în 2011. Totuși, volumele de producție furnizate de Guvernul Turciei se referă în principal la producția de păstrăvi mari, care nu fac obiectul anchetei actuale. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(80)

După comunicarea constatărilor provizorii, o parte interesată a afirmat că respectiva capacitate de producție menționată în considerentul 124 din regulamentul provizoriu este incorectă, deoarece a fost calculată pe baza unui volum al producției stabilit în mod eronat, astfel cum s-a afirmat în considerentul 75. În plus, această parte interesată a afirmat că rata de utilizare a capacității nu ar trebui să se bazeze pe informațiile furnizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion, deoarece eșantionul cuprindea producători din Uniune care reprezentau diferite etape de producție (precum afumarea), în timp ce volumul de producție nu ar include decât păstrăvii vii. După comunicarea constatărilor definitive, această parte a afirmat că formula utilizată s-a bazat în mod eronat pe rata medie de utilizare a capacității a producătorilor incluși în eșantion, în loc să se bazeze, pe de o parte, pe datele specifice ale industriei peștilor vii și, pe de altă parte, pe cele ale industriei de prelucrare. Partea respectivă a adăugat că, în plus, nu au fost incluse datele industriei de prelucrare care cumpăra pești vii în Uniune, ceea ce ar fi avut un impact semnificativ asupra determinării capacității de producție globale a Uniunii. În cele din urmă, această parte a afirmat că determinarea capacității nu ar trebui în niciun caz să se bazeze pe o formulă, ci pe datele reale ale producătorilor din Uniune.

(81)

Astfel cum se menționează în considerentele 52, 56 și 60, Comisia nu a exclus industria de prelucrare a Uniunii din analiza sa și argumentul potrivit căruia volumul producției ar fi fost calculat în mod incorect a fost respins. În plus, astfel cum se explică în considerentul 53, nu existau date disponibile care să îi fi permis Comisiei să realizeze o analiză segmentată pe baza unor date referitoare la cele două industrii specifice. Din același motiv, determinarea capacității nu se putea baza pe datele reale a peste 700 de producători mici și mijlocii ai Uniunii. Astfel cum s-a explicat în considerentele 123 și 124 din regulamentul provizoriu, rata de utilizare a capacității stabilită de Comisie era în concordanță cu volumul de producție al Uniunii. Prin urmare, argumentul potrivit căruia capacitatea ar fi fost determinată pe baza unor cifre de producție totală incomplete și potrivit căruia rata de utilizare a capacității nu ar trebui să se bazeze pe informațiile furnizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion a fost, de asemenea, respins. În orice caz, chiar dacă metoda alternativă pentru calcularea volumului de producție propusă de partea interesată ar fi fost acceptată și datele industriei de prelucrare a Uniunii care cumpăra pești vii în Uniune ar fi fost adăugate la datele producătorilor de pești vii din Uniune, ceea ce ar fi avut drept rezultat dubla contabilizare evocată în considerentul 56, evoluția ratei de utilizare a capacității ar fi reflectat aceleași tendințe în cursul perioadei examinate. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(82)

În lipsa altor observații, se confirmă considerentele 123-128 din regulamentul provizoriu.

(83)

După comunicarea constatărilor provizorii și astfel cum s-a menționat deja în considerentul 9, o parte interesată a afirmat că Comisia a exclus datele producătorilor din Uniune care prelucrau pești vii cumpărați de la alți producători de pești vii din Uniune și a inclus doar volumul de producție al producătorilor din Uniune care importau peștii vii în vederea prelucrării ulterioare. Această parte a susținut că o parte a industriei de prelucrare din Uniune ar fi fost, ca atare, exclusă din analiză. Prin urmare, conform afirmațiilor părții respective, volumul de vânzări al industriei din Uniune ar fi subestimat și cota de piață calculată pe această bază ar fi incorectă. După comunicarea constatărilor definitive, aceeași parte și-a reiterat observațiile și a afirmat că Comisia ar fi trebuit să utilizeze celelalte metode descrise în considerentul 49, fără a demonstra pertinența acestei aprecieri.

(84)

Din motivele expuse în considerentele 52, 56 și 60, argumentul potrivit căruia volumul producției ar fi fost stabilit în mod incorect și o parte a industriei din Uniune nu ar fi fost luată în considerare în cadrul analizei a fost respins. În consecință, a fost respins și argumentul potrivit căruia volumul vânzărilor și cota de piață ar fi fost stabilite în mod incorect. Astfel cum se explică în considerentul 53, o analiză segmentată nu era posibilă, motiv pentru care a fost respinsă. Totuși, dacă metoda pentru calcularea volumului de vânzări propusă de partea interesată ar fi fost acceptată, acest lucru ar fi avut drept rezultat o dublă contabilizare și, în consecință, o supraestimare a volumului de vânzări și a cotei de piață a industriei din Uniune. În același timp, astfel cum se explică în considerentul 57, acești indicatori ar arăta totuși aceleași tendințe în cursul perioadei examinate. Prin urmare, argumentul se respinge.

(85)

În lipsa altor observații, se confirmă considerentele 129 și 133 din regulamentul provizoriu.

(86)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentul 134 din regulamentul provizoriu.

(87)

După comunicarea constatărilor provizorii și astfel cum s-a menționat deja în considerentul 9, o parte interesată a afirmat că Comisia a exclus datele producătorilor din Uniune care prelucrau pești vii cumpărați de la alți producători de pești vii din Uniune și că, prin urmare, ocuparea forței de muncă a fost subestimată. După comunicarea constatărilor definitive, această parte a afirmat că formula utilizată s-a bazat în mod eronat pe datele referitoare la ocuparea forței de muncă ale producătorilor incluși în eșantion, în loc să se bazeze pe date referitoare la aceste două industrii specifice. Partea respectivă a adăugat că, în plus, nu au fost incluse datele industriei de prelucrare care cumpăra pești vii în Uniune, ceea ce ar fi avut un impact semnificativ asupra determinării ratei globale de ocupare a forței de muncă a Uniunii. În cele din urmă, această parte a afirmat că determinarea ocupării forței de muncă nu ar trebui în niciun caz să se bazeze pe o formulă, ci pe datele reale ale producătorilor din Uniune.

(88)

Din motivele expuse în considerentele 52, 56 și 60, argumentul potrivit căruia o parte a industriei din Uniune nu ar fi fost luată în considerare în cadrul analizei a fost respins. În plus, astfel cum se explică în considerentul 53, nu existau date disponibile care să îi fi permis Comisiei să realizeze o analiză segmentată pe baza datelor specifice ale industriei peștilor vii, pe de o parte, și ale industriei de prelucrare, pe de altă parte. Din același motiv, determinarea ocupării forței de muncă nu se putea baza pe datele reale a peste 700 de producători mici și mijlocii ai Uniunii. Astfel cum s-a explicat în considerentul 136 din regulamentul provizoriu, cifra ocupării forței de muncă stabilită de Comisie era în concordanță cu volumul de producție al Uniunii. Într-adevăr, atunci când a stabilit datele referitoare la ocuparea forței de muncă, Comisia a luat în considerare întreaga industrie din Uniune, inclusiv industria de prelucrare. În consecință, a fost respins și argumentul potrivit căruia ocuparea forței de muncă ar fi fost stabilită în mod incorect. În orice caz, chiar dacă metoda alternativă pentru calcularea volumului de producție propusă de partea interesată ar fi fost acceptată și datele industriei de prelucrare a Uniunii care cumpăra pești vii în Uniune ar fi fost adăugate la datele producătorilor de pești vii din Uniune, ceea ce ar fi avut drept rezultat dubla contabilizare evocată în considerentul 56, evoluția ocupării forței de muncă ar fi reflectat aceleași tendințe în cursul perioadei examinate. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(89)

În lipsa altor observații, se confirmă considerentele 135-137 din regulamentul provizoriu.

(90)

După comunicarea constatărilor provizorii, o parte a afirmat că prețurile de vânzare ale industriei din Uniune nu ar trebui să fie stabilite pe baza unei valori medii, ci în funcție de tipul de produs, întrucât compoziția tipului de produs și ponderea unui anumit tip al produsului în cauză în această compoziție ar avea un impact semnificativ asupra prețului mediu de vânzare. După comunicarea constatărilor definitive, aceeași parte și-a reiterat observațiile fără a furniza justificări în sprijinul afirmației sale.

(91)

Totuși, prin analogie, din motivele expuse în considerentele 67 și 68, acest argument a fost respins.

(92)

În lipsa altor observații, se confirmă considerentele 140-142 din regulamentul provizoriu.

(93)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentele 143 și 144 din regulamentul provizoriu.

(94)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentul 145 din regulamentul provizoriu.

(95)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentele 146-151 din regulamentul provizoriu.

(96)

Pe baza analizei globale de mai sus a factorilor macroeconomici și microeconomici relevanți și în lipsa altor observații, se confirmă concluziile enunțate în considerentele 152-155 din regulamentul provizoriu, conform cărora întreaga industrie din Uniune, incluzând totalitatea etapelor și a tipurilor de producție (producție de păstrăvi vii, proaspeți, congelați, sub formă de fileuri și afumați), a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 8 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(97)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentele 157-161 din regulamentul provizoriu.

(98)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentele 162-165 din regulamentul provizoriu.

(99)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentele 166 și 168 din regulamentul provizoriu.

(100)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentele 169 și 170 din regulamentul provizoriu.

(101)

După comunicarea constatărilor provizorii, anumite părți interesate au reafirmat că prejudiciul important suferit de industria din Uniune a fost cauzat de concurența cu alte specii de pești. Părțile au citat studii (11) care ar demonstra, în opinia lor, că alte specii de pești se află în concurență cu păstrăvul-curcubeu porționat pe piața germană. Părțile interesate au susținut, de asemenea, că, pe lângă presupusa concurență cu păstrăvul mare, somonul și peștele pangasius, exista o concurență și cu codul, halibutul, macroul și sebasta, care ar fi cauzat prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(102)

Studiile menționate anterior, citate de părțile interesate, nu au furnizat niciun element de probă concludent în sprijinul acestor afirmații, nici în ceea ce privește piața germană, nici în privința pieței Uniunii în ansamblul său. Aceste afirmații au fost, de asemenea, contrazise de faptul că, în cursul perioadei examinate, importurile de păstrăvi-curcubeu din Turcia au crescut atât în ceea ce privește cota de piață, cât și în ceea ce privește volumul vânzărilor în Uniune.

(103)

În orice caz, presupusa concurență din partea altor specii de pești nu ar putea explica deteriorarea economică și financiară globală a industriei din Uniune și, în special, pierderea cotei de piață față de importurile din Turcia, care au crescut în cursul perioadei examinate.

(104)

Pe această bază, afirmațiile formulate în această privință au fost respinse.

(105)

În lipsa altor observații, se confirmă considerentele 171-175 din regulamentul provizoriu.

(106)

După comunicarea constatărilor provizorii, anumite părți interesate au reafirmat că analiza nu a luat în considerare impactul negativ al sarcinii administrative în statele membre.

(107)

Sarcina administrativă și de reglementare, inclusiv presupusele limitări în ceea ce privește utilizarea anumitor zone geografice în scopul acvaculturii în statele membre, au fost abordate în considerentele 176-178 din regulamentul provizoriu, ca alt factor care ar fi putut cauza un prejudiciu industriei din Uniune. Părțile în cauză nu și-au justificat afirmația și nu au furnizat informații suplimentare în această privință. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(108)

În lipsa altor observații, se confirmă considerentele 176-178 din regulamentul provizoriu.

(109)

După comunicarea constatărilor provizorii, anumite părți interesate au reafirmat că analiza nu a luat în considerare impactul negativ al presiunii exercitate asupra prețurilor și al puterii importante de negociere a sectorului comerțului cu amănuntul.

(110)

Presiunea exercitată asupra prețurilor și puterea de negociere a sectorului comerțului cu amănuntul au fost abordate în considerentele 179-181 din regulamentul provizoriu, ca alți factori care ar fi putut cauza un prejudiciu industriei din Uniune. Părțile în cauză nu și-au justificat afirmația și nu au furnizat informații suplimentare în această privință. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(111)

În lipsa altor observații, se confirmă considerentele 179-181 din regulamentul provizoriu.

(112)

După comunicarea constatărilor provizorii, anumite părți interesate au reafirmat că analiza nu a luat în considerare impactul negativ al altor factori asupra producătorilor individuali din Uniune (precum presupusele investiții excesive, problemele de mediu și litigiile).

(113)

Totuși, acești factori au fost abordați în considerentele 182-186 din regulamentul provizoriu. Părțile în cauză nu și-au justificat afirmația și nu au furnizat informații suplimentare în această privință. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(114)

În lipsa altor observații, se confirmă considerentele 182-186 din regulamentul provizoriu.

(115)

Pe baza celor de mai sus și în lipsa altor observații, se confirmă considerentele 187-189 din regulamentul provizoriu, potrivit cărora prejudiciul important suferit de industria din Uniune a fost cauzat de importurile care fac obiectul unor subvenții și potrivit cărora niciun alt factor, analizat atât individual, cât și colectiv, nu întrerupe legătura de cauzalitate.

(116)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentele 191-194 din regulamentul provizoriu.

(117)

În urma instituirii măsurilor provizorii, alți doi importatori s-au făcut cunoscuți și au susținut că instituirea unor taxe asupra păstrăvilor din Turcia i-ar afecta în mod negativ. Totuși, părțile respective nu și-au fundamentat afirmațiile. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(118)

În lipsa altor observații, se confirmă considerentele 195 și 198 din regulamentul provizoriu.

(119)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentele 199-203 din regulamentul provizoriu.

(120)

Pe baza celor de mai sus și în lipsa altor observații, se confirmă considerentul 204 din regulamentul provizoriu, conform căruia nu există motive imperioase care să conducă la concluzia că instituirea unor măsuri în cazul importurilor produsului în cauză originar din Turcia nu este în interesul Uniunii.

(121)

Pe baza concluziilor la care a ajuns Comisia în ceea ce privește subvenționarea, prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii, ar trebui instituite măsuri compensatorii definitive care să împiedice agravarea prejudiciului cauzat industriei din Uniune de importurile care fac obiectul unor subvenții.

(122)

Având în vedere ajustarea descrisă în considerentele 70 și 71 de mai sus, marjele de prejudiciu au fost revizuite astfel cum se explică în considerentul 127 de mai jos.

(123)

În lipsa altor observații, se confirmă considerentele 206-217 din regulamentul provizoriu.

(124)

Prin prisma celor de mai sus și în conformitate cu articolul 15 din regulamentul de bază, ar trebui instituite taxe compensatorii definitive în conformitate cu regula taxei celei mai mici menționată la articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază. Comisia a comparat marjele de prejudiciu și marjele de subvenție. Valoarea taxelor ar trebui stabilită la nivelul celei mai scăzute dintre aceste două marje.

(125)

Având în vedere gradul ridicat de cooperare din partea producătorilor-exportatori turci, taxa aplicabilă „tuturor celorlalte societăți” a fost stabilită la nivelul celei mai ridicate taxe instituite pentru întreprinderile din eșantion sau care au cooperat la anchetă. Taxa pentru „toate celelalte societăți” va fi aplicată societăților care nu au cooperat la anchetă.

(126)

În cazul societăților cooperante din Turcia neincluse în eșantion și enumerate în anexă, nivelul taxei definitive se stabilește la nivelul mediei ponderate a taxelor aplicabile societăților incluse în eșantion.

(127)

Pe baza celor de mai sus, nivelurile taxei compensatorii definitive, exprimate în procent din prețul CIF la frontiera Uniunii înainte de vămuire, ar trebui să fie următoarele:

(128)

Măsurile compensatorii de mai sus sunt stabilite sub formă de taxe ad valorem, adică proporțional cu valoarea importului.

(129)

Nivelurile individuale ale taxei compensatorii pentru fiecare societate, menționate în prezentul regulament, au fost stabilite pe baza constatărilor acestei anchete. Prin urmare, ele reflectă situația constatată în cazul societăților în cauză în cursul anchetei. Aceste niveluri ale taxei sunt aplicabile exclusiv importurilor produsului în cauză originar din țara în cauză și fabricat de entitățile juridice menționate.

(130)

Importurile de produs în cauză, fabricat de orice altă societate care nu este menționată în mod special în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entități afiliate societăților menționate în mod special, ar trebui să facă obiectul taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(131)

O societate poate solicita aplicarea acelorași niveluri individuale ale taxei compensatorii în cazul în care își schimbă denumirea ulterior. Cererea trebuie să fie adresată Comisiei (12). Cererea trebuie să conțină toate informațiile relevante cu ajutorul cărora se poate demonstra că modificarea nu afectează dreptul societății de a beneficia de rata taxei care i se aplică. Dacă schimbarea denumirii societății nu afectează dreptul acesteia de a beneficia de nivelul taxei care i se aplică, se va publica un aviz de informare cu privire la schimbarea denumirii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(132)

Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a taxelor compensatorii, taxa reziduală stabilită pentru toate celelalte societăți se va aplica nu doar producătorilor-exportatori necooperanți în cadrul prezentei anchete, ci și producătorilor care nu au efectuat exporturi către Uniune în perioada anchetei.

(133)

După publicarea regulamentului provizoriu, 15 producători-exportatori au oferit angajamente de preț în conformitate cu articolul 13 din regulamentul de bază.

(134)

Comisia a analizat cu atenție aceste oferte, ținând cont de contextul specific al relației cu Turcia. Comisia a considerat, totuși, că aceste angajamente nu ar fi practice în cadrul procedurii actuale, din cauza numărului ridicat de forme de prezentare ale produsului în cauză, a diferențelor de preț semnificative dintre aceste forme de prezentare și a riscului de compensare încrucișată datorat vânzării de alte produse acelorași clienți.

(135)

După comunicarea constatărilor definitive, o parte interesată (AEA) a afirmat că motivele pentru care angajamentele nu au fost considerate practice nu sunt corecte. În primul rând, ea a afirmat că numărul formelor de prezentare este limitat, că ele pot fi identificate în mod clar prin intermediul codurilor TARIC și că, dacă este necesar, anumite forme de prezentare pot fi grupate; ea a afirmat apoi că existența unor diferențe de preț ridicate între diferitele forme de prezentare nu ar face imposibile angajamentele, deoarece a fost posibil să se stabilească prețuri minime de import diferite pentru diferitele forme de prezentare; în cele din urmă, ea a afirmat că, în trecut, fuseseră acceptate angajamente similare în cazul altor produse din pește (somon) (13).

(136)

În primul rând, producătorii-exportatori incluși în eșantion care oferiseră angajamente și în cazul cărora Comisia dispunea de informații detaliate exportaseră șapte forme de prezentare diferite ale produsului în cauză în cursul perioadei de anchetă. Aceste forme de prezentare nu pot fi identificate în mod clar prin intermediul codurilor TARIC. În plus, eventuala grupare a unor forme de prezentare care implică prețuri diferite poate conduce la o compensare încrucișată între prețurile minime de import ale diferitelor forme de prezentare. În al doilea rând, dacă numărul ridicat de producători-exportatori și de forme de prezentare, combinat cu diferențele de preț semnificative dintre formele de prezentare, ar fi contrabalansat cu un număr ridicat de prețuri minime la import, așa cum sugerează partea interesată, acest lucru ar complica și mai mult monitorizarea angajamentelor. În al treilea rând, atenuarea riscului de compensare încrucișată prin controlul continuu al respectării unei clauze de a nu mai vinde alte produse acelorași clienți ar fi disproporționat de oneroasă și, prin urmare, nerealistă. În cele din urmă, în ceea ce privește cauza referitoare la somon, angajamentele acceptate la momentul respectiv s-au dovedit a fi nerealiste, fapt demonstrat de numeroasele retrageri din cursul perioadei de aplicare a măsurilor. Din motivele menționate mai sus, argumentele potrivit cărora angajamentele ar fi practice în cazul de față sunt respinse.

(137)

Prin urmare, angajamentele de preț oferite au fost respinse.

(138)

Având în vedere marjele de subvenție constatate și dat fiind nivelul prejudiciului cauzat industriei din Uniune, ar trebui percepute definitiv sumele depuse cu titlu de taxă compensatorie provizorie instituită de regulamentul provizoriu. Sumele depuse peste nivelurile definitive ale taxei compensatorii ar trebui să fie eliberate.

(139)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului (14),

—

viu, cântărind cel mult 1,2 kg fiecare; sau

—

proaspăt, refrigerat, congelat și/sau afumat:

—

nu a exportat în Uniune produsele descrise la articolul 1 alineatul (1) pe parcursul perioadei de anchetă (de la 1 ianuarie 2013 până la 31 decembrie 2013);

—

nu este afiliat niciunuia dintre exportatorii sau producătorii din Turcia care fac obiectul măsurilor instituite prin prezentul regulament;

—

a exportat efectiv în Uniune produsul în cauză după perioada de anchetă care stă la baza măsurilor sau și-a asumat obligația contractuală irevocabilă de a exporta o cantitate importantă în Uniune.

27.2.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 56/30

(1)

Regulamentul (CE) nr. 29/2009 al Comisiei (2) stabilește cerințele pentru introducerea coordonată a unor servicii de legături de date bazate pe comunicații de date aer-sol punct la punct.

(2)

Furnizorii de servicii de navigație aeriană și operatorii au raportat probleme tehnice în legătură cu punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 29/2009, în special deconectări, cunoscute ca „întreruperi la furnizor” (Provider Aborts – „PA”), ale comunicațiilor de date aer-sol existente care permit funcționarea serviciilor de legături de date („DLS”), care depășesc limitele corespunzătoare unor niveluri de performanță acceptabile. Acesta este motivul pentru care anumiți furnizori de servicii de navigație aeriană au luat deja măsuri de atenuare, care constau în restrângerea operațiunilor DLS la aeronave echipate cu sisteme electronice de bord specifice, prin intermediul așa-numitelor „liste albe”, astfel încât să se abordeze impacturile potențiale în materie de siguranță ale PA-urilor respective în cadrul funcționării serviciilor de legături de date.

(3)

La cererea Comisiei, Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (denumită în continuare „AESA”) a realizat o anchetă (3) în vederea identificării cauzei sau cauzelor principale ale acestor probleme tehnice și în vederea recomandării de măsuri pentru a le soluționa. Ancheta a relevat că ocurențele aleatorii de PA nu puteau fi atribuite unei singure cauze previzibile, ci mai degrabă unei combinații de factori legați de mediul frecvențelor radio și de implementarea actuală pe frecvență unică a infrastructurii de legături de date. S-a constatat că acest nivel excesiv de PA-uri aleatorii cauzează o degradare a performanțelor rețelei, ceea ce ar putea prezenta riscuri pentru siguranța aviației din cauza creșterii volumului de muncă al piloților și al controlorilor și din cauza creării de confuzii care duc la o incapacitate de conștientizare a situației.

(4)

AESA a concluzionat, în cadrul raportului său de anchetă, că nivelurile de performanță acceptabile pentru legăturile de date pot fi stabilite numai prin punerea în practică a unei infrastructuri cu mai multe frecvențe, care trebuie de asemenea optimizată pentru prevenirea interferențelor radio. AESA a recomandat elaborarea și implementarea a unui plan de acțiune în vederea investigării în continuare a problemelor tehnice identificate și a validării soluțiilor tehnice necesare. Cu toate acestea, măsurile menționate necesită timp și, prin urmare, AESA recomandă să se reconsidere data de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 29/2009 și termenele din regulamentul respectiv. AESA recomandă, de asemenea, ca implementarea planului de acțiune să fie realizată, de preferință, de organismul care gestionează punerea în practică menționat în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 409/2013 al Comisiei (4).

(5)

În plus, pentru a aborda în mod specific acel aspect al funcționării DLS legat de siguranța aviației, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 29/2009, la 23 mai 2014 AESA a emis Buletinul de informații privind siguranța nr. 2014-14, care recomandă ca operatorii să treacă de la transmisiunile de date la cele de voce atunci când se confruntă cu un nivel ridicat de AP.

(6)

În conformitate cu recomandările AESA, Comisia a dat instrucțiuni întreprinderii comune SESAR („ICS”) să elaboreze un proiect de plan de lucru pentru investigarea în continuare a problemelor identificate și pentru realizarea acțiunilor specifice recomandate de AESA. Planul de lucru, astfel cum a fost prezentat de ICS, include două etape de studii și acțiuni corective considerate necesare în ceea ce privește, în special, aspectele legate de infrastructurile terestre de legături de date, precum și găsirea și validarea de soluții tehnice la bord. Rezultatele preliminare și acțiunile corective sunt așteptate până în 2016, în timp ce validarea ulterioară ar putea necesita încă doi ani.

(7)

Prin urmare, data de la care se aplică Regulamentul (CE) nr. 29/2009 ar trebui amânată, în special din cauza deficiențelor și a dificultăților tehnice observate în cadrul performanței infrastructurii DLS puse în practică, care au condus deja la adoptarea anumitor măsuri de atenuare, precum și din cauza potențialului lor impact asupra siguranței aviației și având în vedere că se așteaptă ca studiile și acțiunile necesare pentru identificarea și remedierea acestora să fie finalizate în cursul anului 2018.

(8)

Din aceleași motive menționate la considerentul 7 și pentru a menține coerența cu cerințele stabilite în Regulamentul (CE) nr. 29/2009, anumite alte termene prevăzute în regulamentul respectiv ar trebui să fie, de asemenea, modificate.

(9)

Pentru a furniza și a exploata servicii de legături de date care se bazează pe capacitățile DLS terestre validate necesare, datele de aplicare a cerințelor referitoare la introducerea echipamentului terestru pentru spațiul aerian definit în părțile A și B din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 29/2009 ar trebui să fie modificate astfel încât să se asigure faptul că infrastructura terestră este disponibilă cu 24 de luni înainte de data de aplicare a cerințelor referitoare la partea aeriană. Cu toate acestea, statelor membre responsabile pentru spațiul aerian definit în partea B din anexa respectivă li s-a alocat deja o perioadă mai lungă de implementare a infrastructurii DLS terestre necesare. Prin urmare, în ceea ce privește datele de aplicare, nu mai este justificat să se facă distincție între spațiile aeriene definite în părțile A și B din anexa respectivă.

(10)

În plus, data până la care operatorii au obligația de a asigura faptul că aeronavele în cauză dispun de capacitatea de a exploata DLS în conformitate cu anexa II la Regulamentul (CE) nr. 29/2009 ar trebui adaptată, pentru a corespunde datei de aplicare modificate a regulamentului respectiv. Mai mult, nici în ceea ce privește această cerință referitoare la capacitatea de a exploata DLS nu se mai justifică să se facă distincție între aeronave pe baza datei certificatului lor individual de navigabilitate. Cu toate acestea, ar trebui păstrate exceptările de la această cerință pentru anumite categorii de aeronave, precum și norma specifică privind noi aeronave de stat de tip „transport”, iar datele relevante ar trebui ajustate în consecință, astfel încât să se mențină efectul practic al acestor norme. Numai în ceea ce privește scutirea referitoare la aeronavele care dețin un certificat individual de navigabilitate eliberat pentru prima dată înainte de 1 ianuarie 2014 și care sunt dotate cu echipament de legături de date certificat pe baza unuia dintre documentele Eurocae relevante, datele actuale ar trebui menținute, cel puțin pentru moment, în lipsa unor informații clare și convingătoare care să justifice ajustarea acestora.

(11)

Sub rezerva necesității de a aborda în mod adecvat orice problemă de siguranță a aviației care ar putea apărea în acest context, măsurile prevăzute în prezentul regulament, în special modificarea datei de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 29/2009, nu aduc atingere posibilităților existente în contextul modulării tarifelor de navigație aeriană menționate la articolul 16 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 391/2013 al Comisiei (5) sau al alocării de sloturi de management al fluxului de trafic aerian (ATFM) în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 255/2010 al Comisiei (6) de a ține seama de faptul că este posibil ca anumiți operatori să își fi echipat deja aeronavele sau să și le echipeze în mod voluntar, înainte de data de aplicare modificată a regulamentului, cu capacitatea de a exploata DLS și că anumiți furnizori de servicii de trafic aerian au implementat deja infrastructura DLS terestră.

(12)

În conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 441/2014 al Comisiei (7), spațiul aerian croat trebuie adăugat la spațiul aerian în care se aplică Regulamentul (CE) nr. 29/2009. Cu toate acestea, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 441/2014 se aplică doar de la 5 februarie 2016. Având în vedere actuala modificare a Regulamentului (CE) nr. 29/2009, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 441/2014 ar trebui abrogat, din motive de claritate, iar modificarea cuprinsă în regulamentul respectiv ar trebui introdusă în prezentul regulament.

(13)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 29/2009 ar trebui modificat în consecință.

(14)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru cerul unic, instituit prin articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 549/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (8),

1.

La articolul 1, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Prezentul regulament se aplică tuturor zborurilor din categoria traficului aerian general, în conformitate cu normele de navigație în spațiul aerian superior nivelului de zbor FL285, definit în părțile A și B din anexa I.”

2.

La articolul 3, alineatele (2), (3), (4) și (5) se înlocuiesc cu următorul text:

„(2)   Fără a aduce atingere alineatului (3), operatorii se asigură că aeronavele care efectuează zborurile menționate la articolul 1 alineatul (3) dispun de capacitatea de a exploata serviciile de legături de date definite în anexa II, începând de la 5 februarie 2020.

(3)   Alineatul (2) nu se aplică:

(4)   Statele membre care decid să echipeze noi aeronave de stat de tip «transport», ce intră în exploatare după 1 ianuarie 2019, cu capacitatea de a realiza legături de date pe baza unor standarde care nu sunt specifice cerințelor operațiunilor militare, se asigură că aceste aeronave dispun de capacitatea de a exploata serviciile de legături de date definite în anexa II.”

3.

La articolul 15 al doilea paragraf, cuvintele „7 februarie 2013” se înlocuiesc cu „5 februarie 2018”.

4.

În anexa I partea B, după „— Warszawa FIR;” se inserează următorul text: „— Zagreb FIR;”.

27.2.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 56/33

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

27.2.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 56/36

(1)

La 13 septembrie 2010, Consiliul a adoptat Decizia 2010/570/UE, Euratom de numire a membrilor în cadrul Comitetului Economic și Social European pentru perioada 21 septembrie 2010-20 septembrie 2015 (1).

(2)

Un loc de membru în cadrul Comitetului Economic și Social European a devenit vacant ca urmare a încheierii mandatului domnului Horst MUND,

27.2.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 56/37

(1)

La 13 septembrie 2010, Consiliul a adoptat Decizia 2010/570/UE, Euratom de numire a membrilor în cadrul Comitetului Economic și Social European pentru perioada 21 septembrie 2010-20 septembrie 2015 (1).

(2)

Trei locuri de membru în cadrul Comitetului Economic și Social European au devenit vacante ca urmare a încheierii mandatelor doamnei Heidi LOUGHEED, doamnei Siobhán EGAN și domnului Padraig WALSHE,

27.2.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 56/38

(1)

La 28 octombrie 2009, Comisia a adoptat o decizie negativă însoțită de recuperarea ajutorului acordat beneficiarilor unei scheme de ajutor din Spania care permitea aplicarea unor deduceri fiscale în legătură cu achiziționarea de titluri de participare în societăți nerezidente (denumită în continuare „prima decizie”) (2). Această decizie a fost limitată la achizițiile în interiorul Uniunii, iar Comisia a menținut deschisă procedura privind achizițiile în afara Uniunii, având în vedere faptul că autoritățile spaniole s-au angajat să transmită noi detalii privind presupusele obstacole în calea fuziunilor transfrontaliere în afara Uniunii.

(2)

La 12 ianuarie 2011, Comisia a adoptat o decizie negativă însoțită de recuperarea ajutorului acordat beneficiarilor în temeiul legislației contestate pentru achiziții realizate în afara UE (denumită în continuare „a doua decizie”) (3).

(3)

Cu toate acestea, Comisia a hotărât să restrângă domeniul de aplicare al obligației de recuperare prevăzute în prima și în a doua decizie, având în vedere existența unei încrederi legitime.

(4)

Prin e-mailul din 12 aprilie 2012, autoritățile spaniole au adus la cunoștința Comisiei faptul că la data de 21 martie 2012 autoritățile spaniole au adoptat o nouă interpretare administrativă obligatorie (4) (consulta vinculante) cu privire la schema de ajutor în cauză, care urma să se aplice, de asemenea, tranzacțiilor care au avut loc înainte de data respectivă.

(5)

În contextul procedurii de recuperare prevăzute în a doua decizie, Comisia a solicitat autorităților spaniole, prin scrisoarea din data de 4 iulie 2012, să clarifice o serie de aspecte legate de noua interpretare administrativă. Spania a transmis observațiile pe care le avea la data de 5 septembrie 2012.

(6)

În legătură cu această nouă interpretare administrativă, în octombrie 2012 Comisia a înregistrat, în Registrul ajutoarelor de stat, un nou caz din oficiu (5).

(7)

Prin scrisoarea din 29 octombrie 2012, Comisia a transmis Spaniei o cerere de informații. Autoritățile spaniole au furnizat, la 5 decembrie 2012, informațiile solicitate. La 12 decembrie 2012 a avut loc o reuniune tehnică la care au participat reprezentanți ai Comisiei și ai autorităților spaniole. În urma acestei reuniuni, la 19 decembrie 2012, Comisia a trimis Spaniei o nouă scrisoare, în contextul procedurii de recuperare, în care își exprima, de asemenea, îndoielile cu privire la legitimitatea noii interpretări administrative. Spania a transmis, la 14 februarie 2013, observațiile pe care le avea.

(8)

La 26 aprilie 2013, Comisia a trimis o scrisoare autorităților spaniole, solicitându-le să revizuiască noua interpretare administrativă a schemei de ajutor din perspectiva normelor privind ajutoarele de stat. La 31 mai 2013, autoritățile spaniole au răspuns la scrisoarea Comisiei.

(9)

Prin scrisoarea din 21 iunie 2013, serviciile Comisiei au informat autoritățile spaniole cu privire la faptul că Comisia avea în vedere posibilitatea emiterii unui ordin de suspendare a oricărui ajutor ilegal acordat în temeiul noii interpretări administrative, invitându-le să își prezinte observațiile cu privire la acest aspect. La 26 iunie 2013, Spania a solicitat o prelungire a termenului stabilit inițial de către Comisie. Cererea a fost respinsă în aceeași zi. Spania și-a prezentat observațiile cu privire la ordinul de suspendare prin scrisoarea din 1 iulie 2013.

(10)

Având în vedere faptul că schema modificată nu a fost notificată în temeiul articolului 108 alineatul (3) din tratat și fusese deja pusă în aplicare înainte de obținerea aprobării preliminare a Comisiei în temeiul articolul 107 din tratat, măsura a fost înregistrată în Registrul ajutoarelor de stat al Comisiei ca ajutor nenotificat, cu numărul SA.35550 (13/NN).

(11)

Prin scrisoarea din 17 iulie 2013, Comisia a adus la cunoștința autorităților spaniole faptul că a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în ceea ce privește ajutorul în cauză.

(12)

Decizia Comisiei de inițiere a procedurii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (6). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile.

(13)

Comisia a primit observații din partea autorităților spaniole și a cinci părți interesate. Comisia a transmis Spaniei observațiile părților terțe interesate, oferindu-i posibilitatea de a răspunde la acestea. Observațiile Spaniei au fost primite prin scrisorile din 25 noiembrie 2013 și 20 decembrie 2013.

(14)

Prin scrisoarea din 26 martie 2014, Comisia a transmis Spaniei o cerere de informații. Autoritățile spaniole au furnizat, la 7 mai 2014, informațiile solicitate.

(15)

Temeiul juridic al schemei de ajutor în cauză îl reprezintă Legea privind impozitarea societăților comerciale din Spania (Real Decreto Legislativo 4/2004, de 5 de marzo, por el que se aprueba el texto refundido de la Ley del Impuesto sobre Sociedades, denumită în continuare „TRLIS”), în special articolul 12 alineatul (5) coroborat cu articolul 21.

(16)

Articolul 12 alineatul (5) din TRLIS, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2002, a introdus, pentru societățile rezidente în Spania, posibilitatea de a deduce, din baza impozabilă a societăților, fondul comercial financiar care provine din achiziționarea de titluri de participare în societăți nerezidente ale căror venituri pot beneficia de scutirea fiscală prevăzută la articolul 21 din TRLIS [fostul articolul 20a LIS].

(17)

Fondul comercial financiar este definit la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS ca fiind acea parte a sumei corespunzătoare diferenței dintre prețul de achiziționare a titlului de participare și valoarea sa contabilă la data achiziției care nu a fost înregistrată la categoria bunuri și drepturi ale societății nerezidente. Această parte a diferenței este deductibilă din baza impozabilă, în limita unui plafon maxim anual echivalent cu a douăzecea parte din valoarea sumei corespunzătoare. Acest lucru nu aduce atingere normelor contabile aplicabile.

(18)

Articolul 21 din TRLIS stabilește cerințele pe care ar trebui să le îndeplinească veniturile societății nerezidente pentru ca societatea rezidentă să poată aplica deducerea prevăzută la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS:

(19)

Merită menționat faptul că, deși la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS se face trimitere la articolul 21 din TRLIS, acesta din urmă a fost conceput inițial pentru a stabili condițiile de scutire de la plata impozitului pe profit a dividendelor și a veniturilor din surse străine care provin din achiziționarea de titluri de participare în societăți nerezidente, cu scopul de a evita dubla impozitare internațională (10).

(20)

Fondul comercial financiar este un concept fiscal care a fost introdus de legiuitorul spaniol în articolul 12 alineatul (5) din TRLIS și care este legat de noțiunea contabilă de fond comercial.

(21)

Prin fond comercial se înțelege o imobilizare necorporală care reprezintă valoarea numelui unei societăți cu o bună reputație, relațiile bune cu clienții, competențele angajaților și alți factori similari despre care se preconizează că se vor materializa, în viitor, în câștiguri superioare câștigurilor aparente. Din punct de vedere contabil, fondul comercial se calculează ca diferența dintre prețul de achiziție al unei societăți și valoarea contabilă a activelor sale nete.

(22)

În conformitate cu informațiile prezentate de autoritățile spaniole, faptul că prețul plătit pentru un titlu de participare într-o societate depășește valoarea sa contabilă poate avea două cauze: 1. valoarea adăugată intrinsecă a activelor societății comerciale; 2. achitarea unui preț excesiv, deoarece s-a preconizat obținerea unor venituri mai mari în viitor. Ultima categorie corespunde fondului comercial financiar.

(23)

În conformitate cu articolul 12 alineatul (5) din TRLIS, diferența dintre prețul de achiziție al unui titlu de participare și valoarea sa contabilă la data achiziției ar trebui să fie înregistrată la categoria bunuri și drepturi ale societății nerezidente, în conformitate cu criteriile prevăzute în Decretul regal 1815/1991 privind consolidarea contabilă. Fondul comercial financiar reprezintă acea parte a sumei corespunzătoare diferenței menționate care nu a fost înregistrată la categoria bunuri și drepturi ale societății nerezidente. Fondul comercial financiar poate fi dedus din baza impozabilă în limita unui plafon maxim anual egal cu a douăzecea parte din valoarea acestuia.

(24)

Prin urmare, pentru a determina suma aferentă fondului comercial financiar care poate fi dedusă din baza impozabilă, este necesar să se aplice următoarele etape:

(25)

Prin achiziție directă se înțelege achiziționarea de către o societate comercială a unor titluri de participare în capitalurile proprii ale unei alte societăți. Prin achiziție indirectă se înțelege achiziționarea de către o societate comercială a unor titluri de participare în capitalurile proprii ale unei filiale sau ale unei subfiliale, ca urmare a unei achiziții directe anterioare. Prin urmare, societatea care achiziționează dobândește, în mod indirect, titluri de participare în filiale sau subfiliale.

(26)

Cu toate acestea, având în vedere informațiile furnizate de autoritățile spaniole și de părțile terțe interesate, Comisia observă faptul că, în cazul de față, divergențele se referă la achiziționarea indirectă de titluri de participare ca urmare a unei achiziționări directe de titluri de participare într-o societate holding nerezidentă. Societățile holding sunt, de fapt, societăți al căror scop principal este să dețină acțiuni ale altor societăți care desfășoară activități economice. Societățile holding nu desfășoară activități economice și, prin urmare, nu pot genera un fond comercial (și, în consecință, nu pot genera un fond comercial financiar). Fondul comercial este generat la niveluri subiacente de societăți care desfășoară activități economice. Prin urmare, problema în discuție, în cazul de față, constă în a stabili dacă titlurile de participare obținute în mod indirect, în urma unei achiziții directe de titluri de participare într-o societate holding nerezidentă, pot beneficia de deducerea prevăzută la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS.

(27)

Titlul articolului 12 este: „Ajustări de valoare: diminuarea valorii activelor”. Articolul 12 alineatul (5) a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2002. Acesta a fost inclus în Legea spaniolă 43/1995 din 27 decembrie privind impozitarea societăților comerciale prin articolul 2 alineatul (5) din Legea 24/2001 din 27 decembrie (11). Ulterior, articolul 12 alineatul (5) din TRLIS a fost încorporat în Decretul legislativ regal 4/2004 din 5 martie, care a prevăzut elaborarea unei versiuni consolidate a Legii spaniole privind impozitarea societăților comerciale (12).

(28)

Articolul 12 alineatul (5) din TRLIS a fost modificat de mai multe ori de la includerea sa în Legea spaniolă privind impozitarea societăților comerciale. Versiunea inițială a articolului 12 alineatul (5) din TRLIS introdus prin Legea 24/2001 stabilea că diferența dintre prețul de achiziție al titlului de participare și valoarea sa contabilă la momentul achiziției trebuie să fie înregistrată la categoria bunuri și drepturi ale societății nerezidente, în conformitate cu prevederile Decretului regal 1815/1991 din 20 decembrie privind consolidarea contabilă. În 2007, trimiterea la „Decretul regal 1815/1991 din 20 decembrie privind consolidarea contabilă” a fost înlocuită cu o trimitere la „metoda integrării globale prevăzută la articolul 46 din Codul comercial și alte norme de punere în aplicare”.

(29)

Potrivit autorităților spaniole, această modificare a fost rezultatul adoptării Legii 16/2007 din 4 iulie privind revizuirea și adaptarea normelor contabile în vederea armonizării acestora cu legislația UE (13). Adoptarea Legii nr. 16/2007 a atras după sine o serie de modificări ale unor legi și dispoziții, cum ar fi articolul 12 alineatul (5) din TRLIS. Având în vedere că, în urma modificărilor legislației în materie de contabilitate, a fost necesar ca Decretul regal 1815/1991 să facă obiectul unor derogări și actualizări, s-a făcut trimitere la Codul comercial, un act legislativ de rang superior. Autoritățile spaniole au explicat că modificarea susmenționată este de natură strict tehnică: acesta nu a modificat normele de consolidare și nici nu a influențat modul în care se calculează fondul comercial financiar. Autoritățile spaniole afirmă că pentru calcularea fondului comercial financiar s-a utilizat întotdeauna metoda integrării globale și că acest principiu contabil a fost inclus atât în Decretul regal 1815/1991, cât și în articolul 46 din Codul comercial spaniol.

(30)

În urma adoptării primei și a celei de a doua decizii, Spania a adăugat un nou paragraf la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS, în scopul conformării cu aceste două decizii ale Comisiei. Cu toate că articolul 12 alineatul (5) din TRLIS a fost declarat ajutor ilegal și incompatibil, acesta nu a fost abrogat în mod formal, deoarece putea fi încă pus în aplicare de beneficiarii care aveau așteptări legitime privind faptul că ajutorul acordat nu urma să fie recuperat și cărora li se aplica perioada de tranziție prevăzută în prima și în a doua decizie.

(31)

Spania a inserat o a treia liniuță la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS, prin care se stipula că deducerea fondului comercial financiar nu se aplică achizițiilor de titluri de participare în societăți nerezidente în UE care au fost efectuate începând cu 21 decembrie 2007 [fără a aduce atingere articolului 1 alineatul (3) din Decizia Comisiei din 28 octombrie 2009 și articolului 1 alineatul (3) din Decizia Comisiei din 12 ianuarie 2011 în ceea ce privește achizițiile care au făcut obiectul unei obligații irevocabile înainte de 21 decembrie 2007]. Cu toate acestea, în ceea ce privește achiziționarea de pachete majoritare de titluri de participare în entități care își au sediul în țări din afara UE, în perioada cuprinsă între 21 decembrie 2007 și 21 mai 2011 (data publicării celei de a doua decizii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene), deducerile s-ar putea aplica în cazul în care se dovedește că există obstacole juridice explicite în ceea ce privește combinările transfrontaliere de întreprinderi în sensul articolului 1 alineatele (4) și (5) din a doua decizie a Comisiei din 12 ianuarie 2011.

(32)

În principala prevedere legală, și anume articolul 12 alineatul (5) din TRLIS, nu se specifică dacă deducerea fondului comercial financiar poate să se aplice achizițiilor directe și indirecte de titluri de participare. Cu toate acestea, în articolul 21 din TRLIS se face referire la achizițiile directe și indirecte prin enumerarea cerințelor pe care ar trebui să le îndeplinească veniturile societății care nu își are sediul în Spania pentru ca societatea cu sediul în Spania să poată aplica deducerea prevăzută la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS.

(33)

În cursul procedurii administrative care a condus la adoptarea deciziei de inițiere din 2007, autoritățile spaniole au transmis explicații Comisiei potrivit cărora practica administrativă consecventă a autorităților fiscale spaniole (Dirección General de Tributos, denumită în continuare „DGT”), precum și jurisprudența Tribunalului Economic și Administrativ (Tribunal Económico y Administrativo Central, denumit în continuare „TEAC”) au permis deducerea fondului comercial financiar numai în cazurile în care acest fond a fost generat de achizițiile directe de titluri de participare (14). Motivele invocate de autoritățile spaniole au fost următoarele:

(34)

În cursul procedurii oficiale de investigare care a condus la adoptarea prezentei decizii, autorităților spaniole li s-a cerut să transmită o listă a interpretărilor administrative (consultas) ale administrației fiscale care aveau legătură cu aplicarea articolului 12 alineatul (5) din TRLIS. Autoritățile spaniole au transmis (15) o copie a interpretărilor administrative 1490-02 din 4 octombrie 2002 și V0391-05 din 10 martie 2005 (16). Aceste interpretări administrative confirmă faptul că, de la adoptarea articolului 12 alineatul (5) din TRLIS, DGT a exclus în mod explicit din domeniul de aplicare al articolului menționat achizițiile indirecte de titluri de participare care au rezultat în urma achizițiilor directe de titluri de participare într-o societate holding.

(35)

Autorităților spaniole li s-a solicitat, de asemenea, să transmită o listă a jurisprudenței TEAC în care s-a făcut trimitere la aplicarea articolului 12 alineatul (5) din TRLIS. Autoritățile spaniole au transmis (17) copiile a patru rezoluții ale TEAC (18) care au confirmat excluderea, din domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS, a achizițiilor indirecte care rezultă din achizițiile directe de titluri de participare într-o societate holding. Motivele care au stat la baza excluderii, în interpretările administrative (consultas) ale DGT și în rezoluțiile TEAC, a achizițiilor indirecte din domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS sunt sintetizate în cele ce urmează:

(36)

Practica administrativă consecventă a autorităților spaniole, prin care s-a permis deducerea fondului comercial financiar care decurge în mod exclusiv din achiziționarea directă de titluri de participare în societăți care desfășoară activități economice, a continuat să se aplice chiar și după adoptarea primei și celei de a doua decizii (20).

(37)

La 21 martie 2012, ca urmare a unei cereri din partea unei societăți spaniole privind emiterea unui aviz în materie fiscală, DGT a adoptat consulta vinculante V0608-12 (21), care prevede că articolul 12 alineatul (5) din TRLIS permite deducerea fondului comercial financiar nu numai în cazul achizițiilor directe de titluri de participare în societăți care desfășoară activități economice, ci și în cazul achizițiilor indirecte de titluri de participare care au rezultat din achizițiile directe precedente de titluri de participare în societăți holding.

(38)

În interpretarea susmenționată, DGT a recunoscut că s-a abătut de la interpretarea sa inițială cu privire la aplicarea articolului 12 alineatul (5) din TRLIS în cazurile de achiziții indirecte de titluri de participare. În consecință, DGT a modificat criteriul care a stat la baza răspunsurilor anterioare la întrebările adresate de societățile spaniole cu privire la acest aspect.

(39)

În plus, prin rezoluția din 26 iunie 2012 (22), TEAC a susținut poziția adoptată de DGT cu privire la aplicarea articolului 12 alineatul (5) din TRLIS în cazurile de achiziții indirecte de titluri de participare. Cu toate că această rezoluție se referea la un alt aspect și că societatea în cauză era alta decât cea menționată în consulta vinculante a DGT din 21 martie 2012, TEAC a recunoscut că s-a abătut de la doctrina sa anterioară prin extinderea domeniului de aplicare al deducerii fondului comercial financiar pentru a include achizițiile indirecte de titluri de participare care rezultă din achiziționarea directă a unei societăți holding.

(40)

TEAC recunoaște, de asemenea, ca s-a abătut de la doctrina sa anterioară. Potrivit TEAC, doctrina sa anterioară s-a întemeiat pe obligația prevăzută la articolul 15 din Decretul regal 1777/2004 din 30 iulie privind Regulamentul de punere în aplicare a legii spaniole privind impozitarea societăților comerciale, care se referea exclusiv la societatea dobândită prin achiziție directă. Cu toate acestea, având în vedere divergențele cu privire la interpretarea articolului 12 alineatul (5) din TRLIS și cele două decizii adoptate de Comisia Europeană, TEAC a fost nevoit să-și reexamineze doctrina precedentă. În esență, motivele invocate de DGT și TEAC pot fi sintetizate astfel:

(41)

Rezoluțiile 00/2842/2009 și 00/4871/2009 ale TEAC au fost contestate în fața Înaltei Curți (Audiencia Nacional), o instanță judecătorească specializată din Spania. În hotărârea sa din 6 de februarie 2014 (23), Audiencia Nacional nu a susținut noua interpretare administrativă și a confirmat criteriile utilizate inițial de către DGT și TEAC, conform cărora achizițiile indirecte de titluri de participare care rezultă în urma unei achiziții directe de titluri de participare într-o societate holding sunt excluse din domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS. În hotărârea sa, Audiencia Nacional consideră că fondul comercial și, prin urmare, fondul comercial financiar, pot fi generate doar în cadrul societăților care desfășoară activități economice. Societățile holding sunt întreprinderi al căror scop principal este să dețină acțiuni ale altor societăți care desfășoară activități economice. Având în vedere că societățile holding nu desfășoară activități economice, acestea nu pot genera un fond comercial (și, prin urmare, nici un fond comercial financiar).

(42)

Prin scrisoarea din 17 iulie 2013, Comisia a adus la cunoștința autorităților spaniole faptul că a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din TFUE cu privire la efectele noii interpretări administrative a articolului 12 alineatul (5) din TRLIS, care a fost introdusă de autoritățile spaniole după adoptarea primei și celei de a doua decizii.

(43)

În decizia sa de inițiere a procedurii oficiale de investigare, Comisia a considerat că această nouă interpretare administrativă pare să extindă domeniul de aplicare al măsurii care a făcut obiectul investigației Comisiei în prima și în a doua decizie, întrucât măsura s-ar aplica, în prezent, nu numai fondurilor comerciale financiare rezultate în urma achizițiilor directe de titluri de participare în societăți străine, ci și fondurilor comerciale financiare rezultate în urma achizițiilor indirecte.

(44)

Conform concluziilor preliminare ale Comisiei, noua interpretare administrativă a extins domeniul de aplicare al unei scheme de ajutoare care fusese deja declarată ilegală și incompatibilă și care nu a fost notificată Comisiei, constituind, prin urmare, ajutor ilegal. În consecință, Comisia și-a exprimat îndoielile că măsura în cauză ar putea fi considerată compatibilă cu piața internă.

(45)

Cu titlu preliminar, Comisia a considerat că ajutorul ar trebui recuperat și că încrederea legitimă recunoscută în prima și în a doua decizie nu poate fi extinsă (retroactiv) la situații (achiziții indirecte) care, ca urmare a practicii administrative consecvente a autorităților spaniole, nu au fost incluse, în momentul adoptării primei și a celei de a doua decizii, în domeniul de aplicare al măsurii contestate.

(46)

Comisia a decis să emită un ordin de suspendare, în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului (24), care obliga autoritățile spaniole să suspende acordarea oricărui ajutor până la adoptarea unei decizii definitive de către Comisie.

(47)

Decizia de inițiere a procedurii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (25). Comisia a invitat autoritățile spaniole și părțile interesate să își prezinte observațiile.

(48)

Comisia a primit observații din partea autorităților spaniole și a cinci părți terțe interesate, și anume Telefónica, Iberdrola, Santander, Abertis și Axa. Toate părțile interesate au sprijinit poziția autorităților spaniole.

(49)

Nici autoritățile spaniole, nici părțile interesate nu au împărtășit poziția Comisiei, potrivit căreia noua interpretare administrativă constituie un ajutor nou, considerând că încrederea legitimă s-ar aplica și în privința achizițiilor indirecte de titluri de participare care rezultă în urma unei achiziții directe de titluri de participare într-o societate holding.

(50)

Potrivit autorităților spaniole și celor cinci părți interesate, motivele în temeiul cărora noua interpretare administrativă nu constituie un ajutor nou sunt următoarele:

(51)

Autoritățile spaniole au făcut trimitere la interpretările administrative (consultas) inițiale 1490-02 din 4 octombrie 2002 și V0391-05 din 10 martie 2005 ale DGT, care au permis deducerea fondului comercial financiar în ceea ce privește achizițiile directe de titluri de participare în societăți nerezidente care desfășoară activități economice, cu condiția ca veniturile generate de societățile nerezidente să respecte cerințele articolului 21 din TRLIS. Autoritățile spaniole au explicat că, în temeiul argumentului care a stat la baza interpretării lor administrative inițiale a articolului 12 alineatul (5) din TRLIS, astfel cum s-a reflectat în cele două documente (consultas) menționate, conturile individuale ale unei societăți holding nu pot genera un fond comercial.

(52)

Autoritățile spaniole și părțile interesate susțin că interpretarea administrativă nu este o practică administrativă relevantă. Interpretările administrative ale DGT nu constituie izvoare de drept nici pentru instanțele judecătorești, nici pentru cetățeni; acestea au caracter obligatoriu doar pentru administrația fiscală. Acest lucru înseamnă că administrația fiscală are obligația de a aplica aceleași criterii în cazul în care contribuabilii sunt implicați în fapte și împrejurări identice. Mai mult, autoritățile spaniole au explicat că interpretarea administrativă 1490-02 nu are caracter obligatoriu pentru administrația fiscală, iar în ceea ce privește părțile terțe, aceasta are numai un caracter informativ. Consulta V0391-05 este obligatorie pentru administrația fiscală. În cazul în care există discrepanțe în ceea ce privește interpretarea criteriilor stabilite în interpretarea administrativă, contribuabilul poate înainta o cale de atac la instanțele competente. Prin urmare, instanțele naționale nu sunt obligate să respecte criteriile stabilite în interpretarea administrativă.

(53)

Potrivit autorităților spaniole, afirmația Comisiei din decizia de inițiere a procedurii, potrivit căreia „noua interpretare a Ministerului de Finanțe a fost confirmată printr-o rezoluție a TEAC din 26 iunie 2012”, este eronată. DGT și TEAC sunt instituții independente: DGT face parte din administrație, iar TEAC fost calificată drept instanță judecătorească de către Curtea Europeană de Justiție (26). TEAC revizuiește aplicarea legislației fiscale și stabilește doctrina și criteriile pe care celelalte organe administrative trebuie să le aplice. Părțile terțe interesate afirmă că TEAC nu este o instanță judecătorească, ci o entitate integrată în administrația fiscală, subordonată Ministerului de Finanțe. Acestea susțin, de asemenea, că doctrina TEAC nu face parte din ordinea juridică. Cu toate că această doctrină are caracter obligatoriu pentru administrația fiscală, ea este supusă controlului instanțelor judecătorești superioare.

(54)

Autoritățile spaniole și părțile terțe interesate susțin că interpretarea administrativă și criteriile pe care le prevede aceasta nu sunt definitive, putând fi oricând modificate, cu condiția ca modificările să fie justificate în mod obiectiv. În această privință, autoritățile spaniole fac referire la articolul 89 din Legea fiscală generală nr. 58/2003 din 17 decembrie, care stabilește efectele juridice ale interpretării în materie fiscală:

(55)

Mai mult, părțile terțe interesate susțin că interpretarea administrativă inițială nu poate fi definită ca o practică consolidată a administrației fiscale. Anumite părți terțe interesate afirmă că aceasta cuprinde doar patru interpretări administrative și o rezoluție a TEAC (27). În plus, unele părți terțe interesate susțin că, chiar înainte de adoptarea interpretării administrative a DGT și a rezoluției TEAC din 2012, interpretarea administrativă a fost modificată treptat, prin rezoluția TEAC din 1 iunie 2010 și hotărârea pronunțată de Audiencia Nacional la 13 octombrie 2011. Chestiuna analizată în rezoluția TEAC și în hotărârea Audiencia Nacional a avut legătură cu aplicarea articolului 12 alineatul (5) din TRLIS în cazul achizițiilor intragrup de titluri de participare. Hotărârea pronunțată de Audiencia Nacional la 13 octombrie 2011 a fost confirmată de Curtea Supremă a Spaniei printr-o hotărâre din 24 iunie 2013.

(56)

Autoritățile spaniole afirmă, de asemenea, că cererile formulate de societăți cu privire la deducerea fondului comercial financiar în cazul achizițiilor indirecte de titluri de participare nu au fost respinse sistematic, astfel cum a indicat Comisia în decizia de inițiere a procedurii din 2013. Nu se poate vorbi de un refuz sistematic, deoarece sistemul de colectare a impozitelor nu îi impune contribuabilului să solicite aplicarea articolului 12 alineatul (5) din TRLIS. Sistemul de percepere a impozitelor pe profit se bazează pe „autoevaluare” (autoliquidación), în virtutea căruia contribuabilul trebuie să parcurgă toate operațiunile fiscale, cum ar fi interpretarea legii, clasificarea operațiunilor fiscale și calcularea definitivă a impozitului datorat. Autoritatea fiscală nu intervine în acest proces. Cu toate acestea, operațiunile fiscale „de autoevaluare” pot fi verificate și monitorizate de către administrația fiscală, care stabilește, în final, cuantumul definitiv al impozitelor.

(57)

Autoritățile spaniole și părțile terțe interesate afirmă că, în ciuda interpretării administrative inițiale a DGT, societățile din Spania aplicau deducerea fondului comercial financiar în cazul achizițiilor indirecte de titluri de participare. Potrivit autorităților spaniole, contribuabilii care au considerat că aveau dreptul să aplice articolul 12 alineatul (5) din TRLIS în cazul achizițiilor indirecte au făcut acest lucru. Existența unei interpretări diferite a DGT nu a fost un impediment în calea aplicării articolului menționat: pe de o parte, contribuabilii care nu au făcut obiectul unui control fiscal au confirmat efectiv, după expirarea termenului de prescripție de patru ani, criteriile pe care le-au aplicat; pe de altă parte, acei contribuabili care au făcut obiectul unui control fiscal au avut posibilitatea să introducă, în fața instanțelor judecătorești superioare, o cale de atac împotriva criteriilor stabilite de către DGT.

(58)

Atât autoritățile spaniole, cât și părțile terțe interesate susțin că articolul 12 alineatul (5) din TRLIS nu a suferit modificări semnificative și că interpretarea administrativă cu privire la domeniul de aplicare al dispozițiilor nu poate fi considerată drept modificare a ajutorului. Faptul că această interpretare administrativă a fost modificată de către DGT nu afectează domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS.

(59)

Autoritățile spaniole și părțile terțe interesate susțin că noua interpretare administrativă nu a modificat domeniul de aplicare, deoarece articolul 12 alineatul (5) din TRLIS a făcut deja trimitere la articolul 21 alineatul (1a) din TRLIS, care prevedea dobândirea, prin achiziții directe și indirecte, a cel puțin 5 % din titlurile de participare. Această cerință nu s-a modificat de la introducerea articolului 12 alineatul (5) din TRLIS în Legea privind impozitarea societăților comerciale din Spania.

(60)

Una dintre părțile interesate contestă afirmația Comisiei din decizia de deschidere a procedurii, conform căreia o serie de situații cărora, inițial, nu li se aplica această măsură, au fost incluse în domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS. Părțile interesate consideră că achizițiile de titluri de participare în societăți holding au îndeplinit întotdeauna criteriile de eligibilitate prevăzute de această măsură și că litigiul privind domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS se rezumă la divergențele cu privire la metoda de calcul care urma să fie aplicată. Partea terță în cauză consideră că, în cazul de față, clarificarea acestui aspect este esențială.

(61)

Aceasta susține că normele de consolidare contabilă au justificat o interpretare radical diferită de cea adoptată inițial de DGT și TEAC. În conformitate cu normele de consolidare contabilă, fondul comercial financiar trebuie să fie calculat prin aplicarea metodei de consolidare prin integrare, care impune ca activele și pasivele tuturor întreprinderilor dependente deținute de o anumită entitate să fie tratate ca și cum ar aparține unei entități unice. În temeiul acestui principiu, titlurile de participare deținute de o societate holding într-o filială care desfășoară activități economice sunt eliminate, valoarea contabilă a acestor titluri fiind înlocuită cu valoarea de piață a activelor și a pasivelor societății care desfășoară activități economice. În consecință, după încorporarea activelor filialei în activele societății holding, în bilanțul consolidat al acesteia din urmă se înregistrează o sumă de rezervă egală cu diferența dintre valoarea de piață a activelor filialei care desfășoară activități economice și valoarea contabilă a acestora. Prin urmare, diferența dintre prețul plătit pentru titlurile de participare ale societății holding și valoarea netă a societății holding, după consolidarea integrală a activelor filialei sale care desfășoară activități economice, este înregistrată cu titlul de fond comercial financiar care aparține societății holding.

(62)

Conform acestei metode de calcul, activele societății holding și ale filialelor care desfășoară activități economice ar urma să fie tratate ca și cum ar aparține unei singure întreprinderi. Prin urmare, societatea holding ar putea deduce fondul comercial financiar în temeiul articolului 12 alineatul (5) din TRLIS.

(63)

Autoritățile spaniole și părțile terțe interesate recunosc, de asemenea, faptul că DGT și TEAC s-au abătut de la practica lor precedentă, conform căreia articolul 12 alineatul (5) din TRLIS se putea aplica doar achizițiilor directe de titluri de participare în societăți care desfășoară activități economice.

(64)

Autoritățile spaniole au explicat că motivele care au justificat faptul că DGT și TEAC s-au abătut de la interpretarea administrativă precedentă au fost următoarele:

(65)

Autoritățile spaniole și părțile terțe interesate susțin că noua interpretare administrativă, astfel cum a fost stabilită în interpretarea administrativă obligatorie V0608-12 din 21 martie 2012 și în Rezoluția TEAC din 26 iunie 2012, este coerentă cu prima și a doua decizie. Acest lucru este evidențiat de două aspecte:

(66)

În plus, autoritățile spaniole remarcă faptul că serviciile Comisiei au trimis, la 26 martie 2007, înainte de inițierea procedurii oficiale de investigare, o scrisoare oficială în care atrăgeau atenția asupra faptului că interpretarea administrativă cu privire la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS părea să fie prea restrictivă.

(67)

Autoritățile spaniole susțin că, în momentul adoptării interpretării administrative V0608-12 din 21 martie și a rezoluției TEAC din 26 iunie 2012, administrația fiscală și DGT au respectat principiul interpretării conforme cu legislația UE, principiul efectului direct și al supremației dreptului UE. Într-adevăr, autoritățile, judecătorii sau administrația unei țări ar trebui să aplice întotdeauna legislația națională în conformitate cu legislația UE și au obligația de a respecta principiul cooperării loiale prevăzut la articolul 4 din TFUE.

(68)

Având în vedere că deciziile adoptate de Comisia Europeană au un caracter obligatoriu pentru destinatarii acestora, DGT și TEAC au fost nevoite să își modifice criteriile administrative cu privire la interpretarea articolului 12 alineatul (5) din TRLIS. Prin urmare, interpretarea administrativă și rezoluția TEAC au fost pe deplin coerente cu conținutul și domeniul de aplicare al celor două decizii ale Comisiei, având în vedere că fondul comercial financiar generat în urma achizițiilor directe și indirecte efectuate în perioada în care Comisia a recunoscut existența încrederii legitime din partea beneficiarilor nu face obiectul recuperării și că au fost îndeplinite condițiile specifice cuprinse în prima și în a doua decizie.

(69)

Potrivit autorităților spaniole și părților terțe interesate, prin aplicarea, în cazul de față, a hotărârilor pronunțate de Curtea de Justiție în cauzele Kahla  (28) și Namur-Les Assurances de Credit  (29), Comisia ajunge la o concluzie eronată. Hotărârea pronunțată în cauza Kahla prevede că orice informație suplimentară solicitată de Comisie în scopul clarificării domeniului de aplicare al unei măsuri de ajutor face parte din regimul de ajutor notificat. În opinia autorităților spaniole, chiar dacă Comisia avea deja cunoștință de interpretarea administrativă care a exclus achizițiile indirecte din domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS, Comisia nu face referire la aceasta nici în prima, nici în a doua decizie. În plus, în pofida faptului că a avut cunoștință de interpretarea administrativă respectivă, Comisia a menționat achizițiile directe și indirecte în ambele decizii. Părțile interesate susțin că nu au fost la curent cu schimbul de scrisori dintre Comisie și autoritățile spaniole, în care s-a afirmat că, în practică, fondul comercial financiar putea să se aplice doar în cazul achizițiilor directe de titluri de participare.

(70)

În Hotărârea pronunțată în cauza Namur – Les Assurances, Curtea prevede că numai modificările care reprezintă schimbări substanțiale ale unei scheme de ajutor fac obiectul unei notificări suplimentare. Potrivit autorităților spaniole, dacă nu au fost modificate prevederile legale care includeau inițial măsura de ajutor, precum și limitele și modalitățile acesteia, nu poate fi vorba nici de modificarea unui ajutor existent, nici de un ajutor nou. Prin urmare, din hotărârea Curții se poate deduce că, având în vedere că nu au fost modificate prevederile legale în discuție, și anume articolul 12 alineatul (5) din TRLIS și articolul 21 alineatul (1) litera (a) din TRLIS, și nici modalitățile și limitele acestora, noua interpretare nu poate fi considerată drept ajutor de stat nou.

(71)

În plus, autoritățile spaniole și părțile terțe interesate susțin că Comisia a recunoscut, în prima și în a doua decizie, că întrebările parlamentare adresate de către unii deputați în Parlamentul European au condus la inițierea procedurii oficiale de investigare. Aceste întrebări se refereau, în mare parte, la achizițiile indirecte, adică achizițiile de titluri de participare în societăți holding nerezidente care dețineau, în același timp, titluri de participare în societăți nerezidente care desfășoară activități economice. Exemple de astfel de achiziții au fost achiziționarea societății O2 de către societatea Telefónica, a societății Scottish Power Ltd de către societatea Iberdrola și a Abbey National Bank de către Banco Santander. Prin urmare, Comisia avea cunoștință de faptul că domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS includea, de asemenea, achizițiile indirecte.

(72)

În plus, potrivit autorităților spaniole și părților terțe interesate, în comunicatul de presă prin care Comisia a anunțat inițierea, în 2007, a procedurii oficiale de investigare, s-a făcut referire la întrebările parlamentare în care erau menționate unele dintre aceste tranzacții, în special achiziționarea societății O2 de către societatea Telefónica, achiziționarea societății Scottish Power Ltd de către societatea Iberdrola și ofertele societăților Sacyr, Abertis și Cintra pentru concesionarea unor autostrăzi în Franța. În plus, Iberdrola susține că Comisia a autorizat operațiunea de fuziune (30) dintre Iberdrola și Scottish Power și că, din acest motiv, Comisia a fost la curent cu faptul că Iberdrola a dobândit acțiuni ale unei societăți holding care deține filiale care desfășoară activități economice.

(73)

Autoritățile spaniole și unele dintre părțile terțe interesate consideră că, în virtutea principiului egalității de tratament și al nediscriminării, situațiile de fapt comparabile nu pot fi tratate într-un mod diferit și situațiile de fapt diferite nu pot fi tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament diferențiat poate fi justificat în mod obiectiv.

(74)

Autoritățile spaniole și unele dintre părțile terțe interesate susțin că achiziționarea indirectă de titluri de participare în societăți nerezidente care desfășoară activități economice, realizată prin achiziționarea directă anterioară de titluri de participare într-o societate holding, este comparabilă cu achiziționarea directă de titluri de participare într-o societate care desfășoară activități economice. Prin urmare, concluziile formulate în prima și în a doua decizie ar trebui să se aplice atât achizițiilor directe, cât și celor indirecte. Acest lucru ar însemna că interpretarea administrativă care acoperă achizițiile indirecte ar trebui, de asemenea, să fie declarată drept ajutor ilegal și incompatibil și, în mod automat, Comisia ar trebui să admită existența încrederii legitime în ceea ce privește achizițiile indirecte de titluri de participare efectuate în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2002 și 21 decembrie 2007 (21 mai 2011), în conformitate cu condițiile stabilite la articolul 1 din prima și a doua decizie.

(75)

Părțile terțe interesate fac referire, de asemenea, la principiul neutralității fiscale. Principiul neutralității fiscale impune aplicarea unui tratament egal investițiilor, indiferent de mijloacele prin care sunt efectuate acestea. În cazul achizițiilor indirecte de titluri de participare, se poate genera un fond comercial financiar numai dacă achizițiile indirecte de titluri de participare devin achiziții directe printr-o operațiune de fuziune în urma căreia societatea rezidentă achiziționează societatea nerezidentă. Având în vedere dificultățile privind combinările de întreprinderi internaționale, pentru a se genera un fond comercial nu ar trebui să fie necesar să se efectueze o fuziune cu o societate nerezidentă care desfășoară activități economice. Din același motiv, nu ar trebui să fie necesar să se efectueze o operațiune de fuziune pe mai multe niveluri între societatea-mamă și societatea holding nerezidentă, care, în același timp, a fuzionat cu filiala sa care desfășoară activități economice. În consecință, în virtutea principiului neutralității fiscale, articolul 12 alineatul (5) din TRLIS ar trebui să se aplice atât achizițiilor directe, cât și achizițiilor indirecte.

(76)

Autoritățile spaniole și părțile terțe interesate contestă, de asemenea, afirmația din decizia de inițiere din 2013 referitoare la efectele retroactive ale interpretării administrative. Potrivit autorităților spaniole, retroactivitatea se poate aplica doar în ceea ce privește dispozițiile legale sau actele juridice care produc efecte juridice asupra terților. Potrivit Curții Supreme spaniole, o interpretare administrativă, cum ar fi avizul în materie fiscală, nu este un act juridic, ci un simplu act procedural. Avizele în materie fiscală nu pot fi contestate de contribuabili, acestea având un scop pur informativ. Dat fiind că nu pot genera efecte juridice, acestea nu pot avea un efect retroactiv. Părțile terțe interesate au convenit asupra faptului că măsura în discuție nu se aplică retroactiv. În primul rând, contribuabilii prezintă interpretări în materie fiscală pentru impozitele care nu au fost încă stabilite și percepute. În al doilea rând, numeroși contribuabili nu au ținut cont de criteriile inițiale stabilite în interpretarea administrativă și au aplicat deducerea fondului comercial financiar, prevăzută la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS, în cazul achizițiilor indirecte de titluri de participare.

(77)

În opinia autorităților spaniole, în cazul în care Comisia stabilește că noua interpretare administrativă privind articolul 12 alineatul (5) din TRLIS constituie ajutor nou ilegal, concluziile cu privire la încrederea legitimă, formulate la articolul 1 din prima și a doua decizie, ar trebui să se aplice, de asemenea, achizițiilor indirecte de titluri de participare.

(78)

Autoritățile spaniole invocă articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, care prevede că Comisia nu solicită recuperarea ajutorului în cazul în care aceasta ar contraveni unui principiu general de drept comunitar, pentru a susține că, în cazul în speță, ajutorul nu face obiectul unei recuperări, având în vedere existența unei încrederi legitime.

(79)

Potrivit autorităților spaniole și părților interesate, următoarele acte ale Comisiei au stat la baza încrederii legitime a beneficiarilor ajutorului:

(80)

Autoritățile spaniole consideră că existența unei interpretări administrative restrictive anterioare cu privire la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS nu afectează încrederea legitimă a beneficiarilor care au efectuat achiziții indirecte de titluri de participare. Acest lucru se datorează faptului că articolul 12 alineatul (5) din TRLIS este o dispoziție clară, care include o referință la normele de consolidare a conturilor și vizează să încurajeze întreprinderile spaniole să efectueze investiții în străinătate, cu condiția ca acestea să exercite o oarecare influență asupra activităților societății dobândite și ca aceasta din urmă să desfășoare activități economice.

(81)

Potrivit părților terțe interesate, discuțiile interne dintre Comisie și autoritățile spaniole din cadrul procedurii oficiale de investigare nu afectează încrederea legitimă a beneficiarilor unei măsuri de ajutor. Aceste discuții interne ar putea declanșa efecte juridice față de terți în cazul în care ar fi redate în textul deciziilor.

(82)

Părțile terțe interesate susțin că Comisia a încălcat principiul estoppel, potrivit căruia Comisia nu poate acționa împotriva propriilor acte sau măsuri. Comisia s-a referit în mod constant, în prima și în a doua decizie, la achizițiile indirecte. Prin urmare, Comisia nu poate să modifice garanția acordată inițial prin măsura juridică în cauză, argumentând că administrația fiscală a revizuit interpretarea dispoziției menționate.

(83)

Părțile terțe interesate susțin de asemenea că Comisia a încălcat principiul securității juridice. În cele două decizii, Comisia nu numai că face, în repetate rânduri, referire la achizițiile directe și indirecte, ci, mai mult, nu se referă la interpretarea administrativă a articolului 12 alineatul (5) din TRLIS. Părțile terțe interesate sunt de părere că, pe baza textului deciziilor, un operator diligent și avizat ar fi putut considera că domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS includea achizițiile indirecte.

(84)

Autoritățile spaniole iau act de faptul că toate părțile terțe interesate împărtășesc același punct de vedere și sprijină argumentele prezentate în răspunsurile autorităților spaniole.

(85)

Autoritățile spaniole reiterează că noua interpretare administrativă a DGT prezentată în consulta V0608/12 din 21 martie 2012 și Rezoluția TEAC din 26 din iunie 2012 nu constituie un ajutor nou. Nici răspunsurile la avizele în materie fiscală, nici rezoluțiile TEAC nu produc efecte juridice.

(86)

Hotărârea adoptată de Curtea Supremă spaniolă la 24 iunie 2013 demonstrează că la calculul fondului comercial financiar ar trebui să se ia în considerare normele privind consolidarea contabilă, indiferent dacă societățile nerezidente achiziționate prezintă conturi consolidate sau individuale. Cu toate că obiectul acestei hotărâri nu a constat în a stabili dacă articolul 12 alineatul (5) din TRLIS se aplică achizițiilor directe sau indirecte, faptul că este necesar să se facă trimitere la normele contabile înseamnă că, în sensul articolului 12 alineatul (5) din TRLIS, achizițiile directe și indirecte ar trebui să fie tratate în mod similar.

(87)

Cele cinci părți interesate susțin, în observațiile lor, că, în declarațiile privind impozitul pe profit, pentru achizițiile indirecte au aplicat deducerea fondului comercial financiar. Prin urmare, noua interpretare administrativă nu a afectat domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS.

(88)

În prima și în a doua decizie, Comisia a recunoscut existența încrederii legitime pe baza răspunsurilor la întrebările parlamentare cu solicitare de răspuns scris transmise de domnul Erik Mejier și doamna Sharon Bowles. Răspunsurile nu sugerează că se limitau la achizițiile directe de titluri de participare. Dimpotrivă, răspunsurile la întrebările parlamentare menționate se refereau la anumite achiziții indirecte.

(89)

În plus, principiul încrederii legitime are scopul de a proteja beneficiarii unui pretins ajutor de stat, nu statul membru. Prin urmare, beneficiarii ajutorului (și nu statul membru) sunt cei care ar trebui să stabilească dacă măsurile adoptate de Comisie ar putea să dea naștere unei încrederi legitime.

(90)

Prin inițierea procedurii de investigare actuale, Comisia intenționează să își revizuiască propriile măsuri, încălcând principiul securității juridice și principiul estoppel.

(91)

Autoritățile spaniole readuc în atenția Comisiei faptul că nu s-a stabilit definitiv caracterul de ajutor de stat al ajutorului prevăzut la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS, acesta făcând obiectul unei examinări de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

(92)

Conform concluziilor din prima și a doua decizie a Comisiei, articolul 12 alineatul (5) din TRLIS constituia o schemă de ajutor de stat ilegal și incompatibil, atât în ceea ce privește achizițiile din UE, cât și în ceea ce privește achizițiile din afara UE. În special, Comisia a stabilit că măsura în litigiu, care permite societăților spaniole să deducă fondul comercial financiar care decurge din achiziționarea, în proporție de cel puțin 5 %, a unor titluri de participare într-o societate străină, a constituit un avantaj selectiv, care nu a fost justificat de logica sistemului fiscal. În plus, s-a considerat că măsura nu a fost compatibilă cu piața internă (32). Comisia face trimitere la raționamentul prezentat în deciziile menționate pentru a demonstra că măsura în cauză constituia un ajutor de stat ilegal incompatibil.

(93)

Autoritățile spaniole nu au introdus o acțiune în anulare împotriva primei sau celei de a doua decizii. Cu toate acestea, pe rolul Tribunalului există un număr mare de litigii introduse de terți (33).

(94)

Prezenta decizie abordează exclusiv efectele noii interpretări administrative cu privire la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS, care a fost introdusă de autoritățile spaniole după adoptarea primei si celei de a doua decizii.

(95)

Prima și a doua decizie au avut ca scop evaluarea compatibilității cu piața internă a schemei de ajutoare din Spania, astfel cum a fost prezentată de autoritățile spaniole în cursul procedurii administrative care a dus la adoptarea primei și a celei de a doua decizii. Conform primei și celei de a doua decizii, schema de ajutoare [articolul 12 alineatul (5) din TRLIS] „aplicată ilegal de Spania” (34) a fost declarată ilegală și incompatibilă.

(96)

Potrivit unei jurisprudențe constante, domeniul de aplicare al unei decizii trebuie să fie stabilit ținând cont nu numai de formularea exactă a deciziei respective, ci și de schema de ajutoare în sine, astfel cum a fost descrisă de statul membru în cauză (35). În cauza Kahla Thüringen, Curtea a statuat că orice cerere de informații suplimentare din partea Comisiei, care vizează clarificarea domeniului de aplicare al unei scheme de ajutoare, precum și informațiile transmise de statele membre ca răspuns la această cerere, trebuie să fie considerate ca făcând parte integrantă din schema de ajutoare de stat (36).

(97)

Autoritățile spaniole au explicat, în scrisoarea din 4 iunie 2007 (37), că practica administrativă relevantă permitea deducerea fondului comercial financiar numai în cazul achizițiilor directe de titluri de participare în societăți care desfășoară activități economice.

(98)

Acest lucru este evidențiat, de asemenea, de interpretările administrative coerente ale DGT și TEAC, în vigoare în perioada cuprinsă între 2002 și 2012. Indiferent de formularea dispozițiilor relevante ale TRLIS, în momentul adoptării primei și celei de a doua decizii, DGT și TEAC aplicau, în mod sistematic și consecvent, articolul 12 alineatul (5) din TRLIS exclusiv achizițiilor directe de titluri de participare în societăți care desfășoară activități economice. Această interpretare s-a aplicat începând cu 1 ianuarie 2002, data la care a intrat în vigoare articolul 12 alineatul (5) din TRLIS.

(99)

Mai mult, noua interpretare administrativă a articolului 12 alineatul (5) din TRLIS, introdusă de autoritățile spaniole în martie 2012, a extins domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS, având în vedere că, în prezent, această măsură s-ar aplica nu numai fondurilor comerciale financiare care provin din achizițiile directe de titluri de participare în societăți nerezidente, ci și fondurilor comerciale financiare care provin din achizițiile indirecte de titluri de participare în societăți nerezidente, prin dobândirea de titluri de participare într-o societate holding.

(100)

Este important să se sublinieze că, în cazul de față, problema care se pune nu este aceea de a se stabili dacă ajutorul ar putea fi considerat drept ajutor existent. Într-adevăr, conform concluziilor din prima și din a doua decizie, măsura examinată [articolul 12 alineatul (5) din TRLIS, astfel cum a fost pus în aplicare de autoritățile spaniole] a constituit ajutor de stat ilegal și incompatibil. Prin urmare, noua interpretare administrativă nu ar putea fi considerată drept ajutor existent. În schimb, în cazul de față este important să se determine dacă domeniul de aplicare al primei și al celei de a doua decizii a inclus, de asemenea, achizițiile indirecte de titluri de participare care provin dintr-o achiziție anterioară de titluri de participare a unei societăți holding.

(101)

Din motivele expuse mai jos, Comisia consideră că niciunul dintre argumentele prezentate de autoritățile spaniole și de părțile terțe interesate nu demonstrează faptul că măsura nu constituie un ajutor nou.

(102)

Pentru a-și susține argumentația potrivit căreia măsura nu ar echivala cu un nou ajutor, autoritățile spaniole și părțile terțe interesate susțin, în esență, că interpretarea administrativă anterioară nu a fost definitivă, că aceasta putea fi atacată în instanță și că nu a constituit o practică uniformă.

(103)

Aceste argumente sunt irelevante în ceea ce privește prezenta decizie. Într-adevăr, Comisia, în cadrul primei și a celei de a doua decizii, a examinat o schemă de ajutor de stat, astfel cum a fost pusă în aplicare de către autoritățile spaniole. Împrejurarea că regimul ar putea fi modificat sau transformat (fie de administrație, fie de instanțe) la un moment dat în viitor nu are nicio incidență asupra domeniului de aplicare a anchetei și, prin urmare, a deciziilor.

(104)

În orice caz, a trebuit ca argumentele prezentate de autoritățile spaniole să fie respinse din următoarele motive suplimentare:

(105)

În ceea ce privește argumentul potrivit căruia interpretarea administrativă inițială nu s-a înscris în practica relevantă și consolidată a administrației fiscale, Comisia constată că toate avizele de tip consultas emise de DGT și toate rezoluțiile adoptate de TEAC puse la dispoziție de autoritățile spaniole evidențiază o abordare sistematică și consecventă constând în a exclude din domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS achizițiile indirecte de titluri de participare care constituie rezultatul unei achiziții directe de titluri de participare într-o societate holding.

(106)

Autoritățile spaniole și părțile terțe interesate susțin, la rândul lor, că interpretarea administrativă inițială nu constituie o practică administrativă relevantă și definitivă, întrucât aceasta nu constituie un izvor de drept și poate fi oricând atacată în fața instanțelor competente.

(107)

În opinia Comisiei, faptul că interpretarea administrativă și rezoluțiile adoptate de TEAC pot fi atacate în fața instanțelor judiciare superioare nu înseamnă că aceste consultas – și în special rezoluțiile TEAC – nu produc efecte juridice pentru operatorul tradițional. Astfel cum se prevede la articolul 89 din Legea fiscală generală nr. 58/2003 din 17 decembrie, răspunsurile oferite la o cerere de emitere a unui aviz fiscal produc efecte obligatorii pentru administrația fiscală. Aceasta înseamnă că administrația fiscală este obligată să utilizeze aceleași criterii atunci când există fapte și circumstanțe identice între contribuabili. Prin urmare, un operator prudent și diligent s-ar aștepta ca administrația fiscală să aplice o abordare consecventă atunci când există fapte și circumstanțe identice între contribuabili.

(108)

Autoritățile spaniole și unele dintre părțile terțe interesate susțin că interpretarea administrativă inițială nu este o practică administrativă constantă, întrucât criteriile prevăzute într-o interpretare administrativă pot suferi în orice moment modificări suplimentare. Cu toate acestea, potrivit explicațiilor oferite de autoritățile spaniole, articolul 89 din Legea 58/2003 prevede că criteriile stabilite într-o interpretare administrativă trebuie aplicate într-un mod consecvent, în măsura în care respectivele criterii nu pot fi modificate prin jurisprudența sau legislația aplicabile. Comisia observă că toate avizele consultas emise de DGT și toate rezoluțiile adoptate de TEAC evidențiază existența unei practici constante în perioada 2002-2012, practică ce nu a fost modificată nici prin legislație, nici de jurisprudență.

(109)

Autoritățile spaniole și unele dintre părțile terțe interesate susțin că interpretarea administrativă a fost modificată treptat printr-o rezoluție a TEAC din iunie 2010 și printr-o hotărâre a Audiencia Nacional din 13 din octombrie 2011 (38), care a fost ulterior confirmată de Curtea Supremă a Spaniei printr-o hotărâre din 24 iunie 2013 (39). Comisia consideră că hotărârile menționate mai sus nu demonstrează existența unei modificări a tratamentului fiscal aplicat achizițiilor indirecte de titluri de participare în ceea ce privește aplicarea articolului 12 alineatul (5). Rezoluția TEAC și hotărârile pronunțate de Audiencia Nacional și de Curtea Supremă a Spaniei s-au referit la achizițiile intragrup de titluri de participare, care reprezintă o problemă diferită de cea în cauză. Niciuna dintre cele două hotărâri nu se referă în mod explicit la chestiunea achizițiilor indirecte de titluri de participare și nu abordează existența fondului comercial financiar ca atare, deoarece existența fondului comercial financiar a fost deja stabilită de instanță a quo și nu a mai făcut obiectul căii de atac. În acest sens, practica administrativă a autorităților fiscale spaniole în ceea ce privește procedura de recuperare a fost de a analiza mai întâi caracterul direct sau indirect al achizițiilor, indiferent dacă respectivele achiziții au fost efectuate la nivel intragrup, cu scopul de a stabili dacă acestea conduc sau nu la avantaje fiscale.

(110)

Autoritățile spaniole și părțile terțe interesate contestă, de asemenea, afirmația formulată de Comisie în decizia din 17 iulie 2013 de inițiere a procedurii, afirmație potrivit căreia deducerile fondului comercial financiar legate de achiziții indirecte de titluri de participare înscrise în declarațiile fiscale au fost refuzate în mod sistematic. Autoritățile spaniole și părțile terțe interesate susțin că deducerea nu a putut fi refuzată în mod sistematic, întrucât sistemul spaniol de colectare a taxelor se bazează pe un „sistem de autoevaluare” (așa-numita autoliquidación).

(111)

Comisia consideră că existența unui sistem de colectare a taxelor și impozitelor bazat pe autoevaluare nu exclude caracterul de nou ajutor al măsurii. Într-adevăr, faptul că sistemul spaniol de colectare a taxelor se bazează pe un sistem de „autoevaluare” nu garantează corectitudinea și, în definitiv, nici legalitatea fiecăreia dintre operațiunile fiscale efectuate de operatorul tradițional. Administrația fiscală dispune de competența de a verifica și monitoriza operațiunile fiscale de autoevaluare executate de către contribuabili. În realitate, deoarece autoritățile spaniole au indicat că, în cazul în care un contribuabil care a fi dedus fondurile comerciale financiare obținute ca urmare a unor achiziții indirecte a făcut obiectul unui control fiscal, administrația fiscală, fiind supusă obligației de a aplica aceleași criterii atunci când se confruntă cu situații în care există fapte și circumstanțe identice între contribuabili, nu ar fi acceptat deducerea fondului comercial financiar înscrisă în declarația fiscală a societății. Prin urmare, existența unui sistem fiscal de „autoevaluare” nu vine în contradicție cu argumentația Comisiei potrivit căreia cererile formulate de societăți cu privire la deducerea fondului comercial financiar în contextul achizițiilor indirecte de titluri de participare au fost respinse în mod sistematic.

(112)

Pe deasupra, faptul că anumiți contribuabili nu au luat în considerare actuala interpretare administrativă, deducând fondul comercial financiar rezultat în urma achizițiilor indirecte de titluri de participare, este irelevant în contextul prezentei analize. În temeiul articolului 89 din Legea nr. 58/2003, administrația fiscală are obligația de a utiliza criteriile prevăzute de interpretările fiscale atunci când există fapte și circumstanțe identice între contribuabili. Prin urmare, contribuabilii care au dedus fondul comercial financiar rezultat din achiziții indirecte și care, ulterior, au făcut obiectul unor inspecții fiscale ar fi trebuit să-și rectifice declarațiile fiscale.

(113)

În concluzie, avizele de tip consultas emise de DGT și rezoluțiile adoptate de TEAC confirmă faptul că, la momentul adoptării primei și a celei de a doua decizii și inclusiv după adoptarea lor (până în martie 2012), practica administrativă consecventă urmată de autoritățile spaniole consta în a aplica regimul fiscal în cauză doar în cazul achizițiilor directe de titluri de participare la societăți nerezidente care desfășoară activități economice, întrucât toate deducerile fiscale pentru achiziții indirecte de titluri de participare care au constituit rezultatul unei achiziții directe de titluri de participare într-o societate holding au fost refuzate în mod sistematic. În plus, Comisia consideră că caracterul de autoevaluare specific sistemului spaniol de colectare a taxelor și impozitelor nu schimbă faptul că noua interpretare administrativă a extins domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS.

(114)

Atât autoritățile spaniole, cât și părțile terțe interesate susțin că articolul 12 alineatul (5) din TRLIS nu a suferit modificări substanțiale și că nu se poate considera că interpretarea administrativă a domeniului de aplicare al unei dispoziții constituie o modificare substanțială a ajutorului. În plus, faptul că această interpretare administrativă a fost modificată de DGT și TEAC nu afectează domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS.

(115)

Cu toate acestea, nu există nicio îndoială că o extindere a domeniului de aplicare al avantajului fiscal (ceea ce ar putea presupune acordarea de ajutoare de stat în valoare de mai multe miliarde de euro) la achizițiile indirecte de titluri de participare constituie o modificare substanțială a domeniului de aplicare al regimului (40).

(116)

Într-adevăr, metoda de calcul a fondului comercial financiar a suferit o modificare, fiind redefinită astfel încât să pentru permită deducerea fondului comercial financiar rezultat în urma achizițiilor indirecte de titluri de participare în societăți nerezidente prin achiziția directă de titluri de participare într-o societate holding. Această modificare a metodei de calcul a extins în mod evident domeniului de aplicare al articolul 12 alineatul (5) din TRLIS.

(117)

Din avizele de tip consultas emise de DGT și din jurisprudența TEAC pusă la dispoziția Comisie de către autoritățile spaniole în cadrul procedurii administrative și al procedurii oficiale de investigare reiese că, de la adoptarea articolului 12 alineatul (5) din TRLIS, în 2002, până în 2012, a existat o practică administrativă consecventă în virtutea căreia au fost excluse din domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS achizițiile indirecte de titluri de participare rezultate din achiziționarea directă de titluri de participare într-o societate holding. În fond, doctrina DGT și jurisprudența TEAC și-au motivat interpretarea inițială pe baza raționamentului expus în continuare.

(118)

Fondul comercial este un activ necorporal generat atunci când o societate achiziționează o altă societate și corespunde diferenței dintre prețul de achiziție și valoarea contabilă a activelor nete ale societății în cauză. Într-adevăr, desfășurarea unei activități economice generează un activ necorporal, care decurge din portofoliul de clienți, din cunoștințele tehnice de specialitate, din resursele umane, din localizarea geografică și din prestigiul întreprinderii, toate aceste elemente concretizându-se printr-un preț de cumpărare mai mare decât cel stabilit ca valoare contabilă. Prin urmare, fondul comercial poate rezulta din achiziționarea directă a unei societăți care desfășoară activități economice, adică o societate care desfășoară în mod efectiv o activitate economică. Dimpotrivă, fondul comercial nu poate fi generat de o societate holding al cărei obiectiv principal este de a deține acțiunile în filiale care desfășoară activități economice (41).

(119)

Dacă prețul plătit pentru un titlu de participare într-o întreprindere depășește valoarea sa contabilă, această situație s-ar putea explica prin două motive diferite: 1. valoarea intrinsecă a activelor și drepturilor societății; sau 2. prețul excesiv plătit în speranța de a obține venituri mai mari în viitor. Această din urmă categorie corespunde fondului comercial financiar (42).

(120)

DGT și TEAC au aplicat următoarea abordare în patru etape pentru a calcula valoarea fondului comercial financiar, și anume diferența dintre prețul de achiziție și valoarea contabilă a titlurilor de participare neimputabilă patrimoniului net al societății rezidente:

(121)

În conformitate cu această metodă de calcul, în cazul în care o societate stabilită în Spania achiziționează titluri de participare la o societate holding nerezidentă care are drept activitate principală deținerea de acțiuni și gestionarea activelor altor societăți care desfășoară activități economice, diferența dintre prețul de achiziție și valoarea contabilă a patrimoniului net al societății holding trebuie înscrisă ca activ al societății holding în limita valorii de piață a activului în cauză. Deoarece activele unei societăți holding sunt participații la capitalul unor filiale nerezidente care desfășoară activități economice, valoarea de piață a activelor sale este egală cu cea a prețului de achiziție al acțiunilor și, prin urmare, nu ar putea genera niciun fond comercial financiar. Potrivit acestei interpretări, fondul comercial financiar nu poate apărea decât ca urmare a achiziției directe a unei societăți care desfășoară activități economice.

(122)

Interpretarea administrativă oferită de DGT la 21 martie 2012 și rezoluția ulterioară a TEAC din 26 iunie 2012 au extins domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS la achizițiile indirecte de titluri de participare care sunt rezultatul unei achiziții directe de titluri de participare într-o societate holding. Potrivit autorităților spaniole și uneia dintre părțile interesate, ar trebui să se aplice metoda de calcul a fondului comercial financiar expusă în continuare.

(123)

În cazul achiziționării indirecte de titluri de participare care sunt rezultatul unei achiziții directe de titluri de participare într-o societate holding, este necesar să se efectueze un exercițiu de consolidare, astfel încât fondul comercial generat în subfilialele și în filialele de la nivelurile subiacente să poată fi transferat la nivelul societății holding. Acest transfer se realizează prin eliminarea investiției de capitaluri proprii dintre societatea care achiziționează și societatea achiziționată. În acest scop, procesul de eliminare a investiției de capital ar trebui realizat în etape diferite, în conformitate cu articolul 30 din Decretul regal 1815/1991:

(124)

Fondul comercial financiar este acea parte a diferenței dintre prețul de achiziție al titlurilor de participare și noua valoare a capitalurilor proprii ale societății holding după consolidare care nu poate fi atribuită activelor societății holding. Aplicând această metodă de calcul, activele și pasivele tuturor filialelor deținute de o societate holding sunt tratate ca și cum ar fi activele și pasivele unei singure societăți.

(125)

Astfel, noua metodă de calcul prevăzută în avizele DGT și în rezoluțiile TEAC din 2012 necesită o simulare prealabilă (44) a unui exercițiu de consolidare, pentru a ca activele societății nerezidente care desfășoară activități economice (cea care generează fondul comercial) să poată fi transferate la nivelul societății holding în conformitate cu etapele stabilite la articolul 30 din Decretul regal 1815/1991. Această simulare a unui proces de consolidare permite ca diferența dintre prețul de achiziție al titlurilor de participare și valoarea lor contabilă să fie imputată activelor și drepturilor societății holding nerezidente. Diferența restantă ar constitui fondul comercial financiar care urmează să fie dedus din baza de impozitare. În definitiv, această metodă de calcul evită compensarea diferenței dintre prețul de achiziție și valoarea de piață a activelor (acțiunilor) societății holding, ceea ce împiedică generarea unui fond comercial financiar la nivelul societății holding.

(126)

Controversa cu privire la calcularea fondului comercial financiar ia naștere în urma trimiterii la normele în materie de consolidare, trimitere care apare la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS. Într-adevăr, această trimitere nu precizează care sunt normele contabile sau dispozițiile specifice în materie de contabilizare ce ar trebui aplicate pentru a se calcula valoarea finală a fondului comercial financiar:

„diferența dintre prețul de achiziție al unui titlu de proprietate și valoarea sa contabilă la data achizițiilor ar trebui să fie înregistrată la rubrica bunuri și drepturi din evidența contabilă a societății nerezidente, în temeiul prevederilor Decretul Regal 1815/1991 privind consolidarea contabilă.” [Sublinierea ne aparține.]

(127)

În rezoluțiile sale anterioare, TEAC a explicat că trimiterea la normele referitoare la consolidarea contabilă nu a urmărit decât să înregistreze diferența dintre prețul de achiziție al titlurilor de participare și valoarea contabilă a acestora la rubrica active și drepturi a societății nerezidente (45) și că, de fapt, articolul 12 alineatul (5) din TRLIS nu impune să se realizeze efectiv o consolidare a conturilor. Într-o rezoluție emisă de TEAC la 3 noiembrie 2011, se afirmă că „trimiterea la RD 1815/1991 (consolidarea normelor contabile) efectuată la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS urmărește doar să înregistreze diferența dintre prețul de achiziție al titlurilor de participare și valoarea lor contabilă în contul activelor și drepturilor societății nerezidente.”

(128)

Mai precis, în cazul achiziționării unor titluri de participare într-o societate holding, dezbaterea se concentrează asupra modalităților de stabilire a valorii contabile care ar trebui luată în considerare pentru a se calcula cuantumul fondului comercial financiar: valoarea contabilă care rezultă din conturile consolidate sau valoarea contabilă care rezultă din conturile individuale. Într-adevăr, valoarea aleasă poate conduce la un rezultat diferit: pe de o parte, în cazul în care se face trimitere la valoarea contabilă inclusă în conturile individuale, achiziția de titluri de participare într-o societate holding nu ar genera niciun fond comercial financiar; pe de altă parte, în cazul în care se face trimitere la valoarea contabilă inclusă în conturile consolidate, fondul comercial financiar ar fi generat la nivelul societății holding.

(129)

Din rezoluțiile TEAC se poate deduce că mai mulți contribuabili au primit deja solicitarea de a deduce fondul comercial financiar generat de titluri de participare achiziționate în mod indirect și situate la cel de-al doilea nivel sau la nivelurile subiacente, contribuabilii în cauză îndemnând administrația fiscală să ia în considerare valorile de referință înscrise în conturile consolidate ale grupului, în locul celor cuprinse în conturile individuale. Cu toate acestea, Comisia constată că DGT și TEAC au susținut în repetate rânduri, în interpretarea administrativă oferită și în rezoluțiile emise înainte de 2012, că valoarea contabilă care trebuie luată în considerare ar trebui să fie cea inclusă în conturile individuale.

(130)

TEAC, în mod deosebit, a susținut inițial că nu există nicio relație de echivalență între consolidarea fiscală și cea contabilă, după cum nu există nici între conceptul de grup consolidat în scopuri fiscale și cel de grup consolidat în scopuri contabile (46). Ca titlu de exemplu, TEAC se referă la modul în care legea spaniolă privind impozitarea societăților comerciale nu ia în considerare profiturile grupului cuprinse în situațiile financiare consolidate, ci totalitatea profiturilor individuale incluse în situațiile financiare individuale. Această situație se explică prin faptul că obiectivele urmărite de normele contabile și de cele fiscale sunt, în definitiv, diferite: situațiile financiare consolidate urmăresc să informeze cu privire la situația economică și financiară a unui grup, în timp ce, din punct de vedere fiscal, este important să se determine capacitatea economică a grupului care va fi impozitat (47). Dacă se iau în considerare situațiile financiare consolidate calcularea bazei de impozitare ar putea fi deformată. De exemplu, s-ar putea întâmpla ca investiția să fi fost realizată într-o perioadă în care societatea nu făcea parte dintr-un grup; sau, invers, se poate întâmpla și ca investiția să fie reflectată în situațiile consolidate chiar și după ce societatea nu a mai făcut parte din grup. Prin urmare, deși articolul 12 alineatul (5) din TRLIS nu exclude în mod explicit posibilitatea de a se lua în considerare valoarea contabilă reflectată în situațiile consolidate, valoarea contabilă la care se referă dispoziția menționată mai sus ar trebui să fie cea inclusă în conturile individuale ale societății nerezidente achiziționate. În caz contrar, dispoziția ar fi făcut trimitere în mod expres la normele contabile, cum este cazul altor dispoziții fiscale din legea spaniolă privind impozitul pe profit.

(131)

Comisia apreciază că metoda folosită la calcularea fondului comercial financiar care a stat la baza interpretării administrative reprezintă o parte inerentă a articolul 12 alineatul (5) din TRLIS, care definește domeniul său de aplicare și efectele sale juridice. Într-adevăr, TRLIS constituie, în sine, o metodă de calcul al fondului comercial financiar: aceasta precizează care sunt etapele ce trebuie urmate pentru a obține cuantumul care constituie fondul comercial financiar. Este evident că o modificare sau o transformare a acestei metode de calcul, ceea ce presupune o modificare substanțială a avantajului fiscal care decurge din dispoziția respectivă, ar putea avea un impact direct asupra efectelor juridice ale dispoziției.

(132)

Metoda de calcul utilizată inițial în mod sistematic de DGT și TEAC a concluzionat că ar trebui să se țină seama de valoarea contabilă reflectată în conturile individuale ale societății nerezidente achiziționate. Prin urmare, niciun fond comercial (și, în consecință, niciun fond comercial financiar) nu ar putea fi generat în contextul unei achiziții indirecte de titluri de participare rezultate dintr-o achiziție directă de titluri de participare ale unor societăți holding nerezidente. Practica administrativă inițială a permis numai deducerea fondului comercial financiar rezultat din achiziția directă de titluri de participare ale unor societăți care desfășoară activități economice.

(133)

Noua metodă de calcul inclusă în interpretarea administrativă oferită de DGT și în rezoluțiile TEAC din 2012 extinde limitele articolului 12 alineatul (5) din TRLIS, permițând deducerea fondului comercial financiar și în contextul achiziției indirecte de titluri de participare rezultate din achiziționarea directă de titluri de participare într-o societate holding; prin urmare, societăți care, la momentul primei și al celei de-a doua decizii, nu erau obligate să aplice măsura în ceea ce privește achizițiile indirecte, pot solicita în prezent deduceri pentru achizițiile respective.

(134)

Mai mult decât atât, Comisia constată că, permițându-se ca fondul comercial generat la nivelul al doilea sau la niveluri subiacente să fie transferat la nivelul societății holding, nu se respectă una dintre premisele articolului 12 alineatul (5) din TRLIS, și anume generarea unui fond comercial care rezultă din achiziționarea de titluri de participare într-o societate nerezidentă de către o societate spaniolă rezidentă. Într-adevăr, în acest caz, fondul comercial ar fi generat la cel de-al doilea nivel sau la niveluri subiacente în cazul în care cele două societăți nu sunt stabilite în Spania. [Sublinierea ne aparține.]

(135)

În concluzie, deși nu s-au adus modificări formulării de la articolul 12 alineatul (5) și de la articolul 21 din TRLIS, Comisia consideră că noua interpretare administrativă a articolului 12 alineatul (5) din TRLIS, care se bazează pe noua metodă de calcul menționată anterior, constituie o modificare substanțială a schemei, deoarece extinde domeniul inițial de aplicare a dispoziției, permițând deducerea fondului comercial financiar și în cazul achizițiilor indirecte de titluri de participare rezultate din achiziționarea directă de titluri de participare într-o societate holding.

(136)

Autoritățile spaniole și părțile terțe interesate au recunoscut (48) că, până la modificarea interpretării administrative, în 2012, deducerea prevăzută la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS s-a aplicat, practic, numai în cazul achizițiilor directe de titluri de participare în societăți nerezidente. Autoritățile spaniole și părțile terțe interesate au prezentat o serie de motive pentru a justifica modificarea practicii administrative legate de punerea în aplicare a articolului 12 alineatul (5) din TRLIS.

(137)

Totuși, presupusele motive nu sunt pertinente în cazul de față. Într-adevăr, motivele pentru care a fost modificat, în 2012, regimul ajutoarelor de stat nu transformă sub nicio formă sfera de acțiune în care Comisia poate întreprinde proceduri de investigare și, prin urmare, nici domeniul de aplicare al primei și al celei de-a doua decizii care au fost adoptate în 2009 și, respectiv, în 2011.

(138)

În plus, motivele invocate inițial de autoritățile spaniole cu ocazia explicațiilor oferite cu privire la domeniul de aplicare al măsurii în cursul procedurii administrative care a condus la decizia de inițiere din 2007, precum și motivele expuse în interpretările administrative inițiale prezentate de DGT și în cadrul rezoluțiilor TEAC contrastează cu motivele invocate în cadrul actualei proceduri oficiale de investigare în sprijinul afirmației că noua interpretare administrativă nu are caracter de ajutor.

(139)

În subsidiar, motivele invocate de autoritățile spaniole și de părțile terțe interesate nu justifică în niciun caz o abatere de la interpretarea administrativă anterioară.

(140)

Astfel cum se menționează în observațiile prezentate de autoritățile spaniole, atât DGT, cât și TEAC, atunci când își justifică schimbările aduse interpretării lor administrative, fac trimitere la raționamentul care a stat la baza articolului 12 alineatul (5). Obiectivul acestei prevederi este de a încuraja internaționalizarea și societăților spaniole și investițiile realizate de acestea în străinătate. Excluderea achizițiilor indirecte nu ar fi în concordanță cu obiectivul respectiv.

(141)

Tratamentul fiscal diferențiat dintre achizițiile de titluri de participare realizate pe piața internă și cele realizate pe piața externă, prevăzut la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS, tratament care urmărește să încurajeze internaționalizarea societăților spaniole și investițiile realizate de acestea în străinătate, a fost declarat drept ajutor ilegal și incompatibil cu piața internă în prima și în a doua decizie. Comisia consideră că o modificare adusă practicii administrative nu se poate justifica prin finalitatea (internaționalizarea societăților spaniol) unei dispoziții [articolul 12 alineatul (5) din TRLIS] care a fost deja declarată ajutor ilegal și incompatibil cu piața internă în cadrul primei și al celei de a doua decizii.

(142)

Unul dintre argumentele invocate de autoritățile spaniole și de părțile terțe interesate pentru a contesta că noua interpretare administrativă a articolul 12 alineatul (5) din TRLIS constituie un nou ajutor constă în faptul că textul din prima și din cea de a doua decizie a Comisiei face referire atât la achiziția directă de titluri de participare, cât și la cea indirectă. Prin urmare, aceste voci consideră că noua interpretare administrativă concordă cu cele două decizii ale Comisiei.

(143)

Comisia nu este de acord cu argumentația potrivit căreia aceste trimiteri ar elimina caracterul de nou ajutor de stat al măsurii. Trimiterile care se fac în prima și în cea de a doua decizie la achizițiile directe și indirecte de titluri de participare se explică prin trimiterea încrucișată care se efectuează la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS la articolul 21 din TRLIS, care stipulează în mod explicit că proporția participării – directe sau indirecte – la capitalul societății nerezidente trebuie să fie de cel puțin 5 %. Nu este de competența Comisiei să stabilească în prima și în cea de-a doua decizie modul în care ar trebui să fie pusă în aplicare o prevedere din legea spaniolă privind impozitul pe profit; Comisia trebuie, mai degrabă, să stabilească dacă dispoziția constituie ajutor de stat, luând în considerare modul în care statul membru vizat o pune în aplicare la momentul notificării.

(144)

În plus, merită remarcat faptul că, pe parcursul procedurii oficiale de investigare care a condus la adoptarea primei și a celei de-a doua decizii, investigația a urmărit în principal să analizeze dacă articolul 12 alineatul (5) din TRLIS a constituit sau nu ajutor de stat, iar această apreciere nu a impus să se examineze dacă atât achizițiile directe, cât și cele indirecte au fost reglementate de articolul 12 alineatul (5) din TRLIS. Dezbaterea purtată pentru a se stabili dacă achizițiile indirecte de titluri de participare intrau sub incidența prevederii legislative menționate mai sus a început în contextul procedurii de recuperare, atunci când autoritățile spaniole au informat Comisia cu privire la modificarea practicii administrative anterioare. Faptul că, încă din primele etape și înainte să fie declanșată procedura oficială de investigare, Comisia a adresat întrebări în scris în cadrul unei scrisori de serviciu din 26 martie 2007 cu privire la domeniul de aplicare al articolul 12 alineatul (5) din TRLIS este irelevant în cadrul prezentei analize. În cazul de față este important să se stabilească modul în care autoritățile spaniole puneau în aplicare articolul 12 alineatul (5) din TRLIS la momentul adoptării primei și a celei de-a doua decizii.

(145)

În speță, merită să readucem în atenție, încă odată, jurisprudența stabilită de Curte prin hotărârea pronunțată în cauza Kahla (49), potrivit căreia domeniul de aplicare al unei decizii trebuie determinat nu doar prin referire la textul însuși al acestei decizii, ci ținându-se cont și de schema de ajutoare, astfel cum a fost descrisă de statul membru în cauză. În această privință, într-o scrisoare din data de 4 iunie 2007, autoritățile spaniole au oferit clarificări cu privire la faptul că domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS cuprinde numai achizițiile directe de titluri de participare în societăți nerezidente. Faptul că nici prima, nici cea de-a doua decizie nu fac trimitere în termeni expliciți la scrisoarea menționată mai sus nu schimbă cu nimic condițiile în care a fost pus în aplicare, încă de la adoptarea sa, articolul 12 alineatul (5) din TRLIS, și anume prin excluderea, din domeniul său de aplicare, a achizițiilor indirecte de titluri de participare.

(146)

De asemenea, din jurisprudența Curții stabilită prin hotărârea pronunțată în cauza Kahla, reiese că, în contextul adoptării noii interpretări administrative, autoritățile spaniole erau deja la curent cu informațiile cuprinse în scrisoarea trimisă Comisiei, scrisoare în care se afirma că numai achizițiile directe de titluri de participare puteau beneficia de deducerea prevăzută la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS. Autoritățile spaniole ar fi trebuit să se asigure că decizia este pusă în aplicare în conformitate cu informațiile pe care le oferiseră deja serviciilor Comisiei (50).

(147)

Comisia consideră că domeniul de aplicare al primei și al celei de a doua decizii nu este determinat doar de modul de redactare a deciziei, ci și de toate informațiile prezentate de autoritățile spaniole, care urmăreau să descrie modul în care a fost pusă în aplicare schema de ajutor la momentul în care au fost adoptate cele două decizii.

(148)

Răspunsul la întrebarea dacă părțile terțe interesate erau sau nu la curent cu schimbul de informații dintre autoritățile spaniole și Comisie este complet irelevant în încercarea de a stabili dacă noua practică administrativă constituie un ajutor nou. Deși nu s-a efectuat nicio modificare a formulării prevederii legale aflate în discuție, și anume articolul 12 alineatul (5) din TRLIS coroborat cu articolul 21 din TRLIS, Comisia consideră că au fost modificate limitele și modalitățile prevederii respective. Într-adevăr, noua interpretare administrativă extinde domeniul inițial de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS, permițând deducerea fondului comercial financiar în cazul achiziției indirecte de titluri de participare printr-o achiziție directă de titluri de participare într-o societate holding. Inițial, această situație nu a fost luată în considerare de interpretarea administrativă anterioară, care nu permitea decât deducerea fondului comercial financiar generat de achiziția directă de titluri de participare în societăți care desfășoară activități economice.

(149)

Curtea a stabilit, în hotărârea pronunțată în cauza Namur – Les Assurances  (51), că numai modificările care aduc schimbări substanțiale unei scheme de ajutor fac obiectul unor notificări suplimentare ca ajutor nou. Comisia consideră că noua interpretare administrativă constituie o modificare substanțială a regimului de ajutoare analizat de Comisie în prima și în cea de a doua decizie, având în vedere că limitările și modalitățile de interpretare a articolul 12 alineatul (5) din TRLIS au fost extinse la situații care nu au fost cuprinse inițial în domeniul de aplicare al prevederii. Mai mult decât atât, este de remarcat faptul că în cazul de față nu se urmărește să se stabilească dacă ajutorul ar putea fi considerat drept ajutor existent sau nou. Într-adevăr, concluziile formulate deja în prima și în cea de a doua decizie au fost că articolul 12 alineatul (5) din TRLIS a constituit un ajutor ilegal și incompatibil. Cu toate acestea, cu adevărat important în cazul de față este să se stabilească dacă domeniul de aplicare al primei și al celei dea doua decizii a cuprins și titlurile de participare indirecte care decurg dintr-o achiziție anterioară a unei societăți holding, pentru a se stabili existența ajutorului, compatibilitatea acestuia și existența unei încrederi legitime.

(150)

În plus, autoritățile spaniole și părțile terțe interesate susțin că măsura nu ar constitui un ajutor nou, întrucât o serie de achiziții care au avut loc înainte de inițierea procedurii, în 2007, au constituit achiziții indirecte de titluri de participare care au decurs dintr-o achiziție directă de titluri de participare într-o societate holding. Autoritățile spaniole și părțile terțe interesate pretind că trimiterile la aceste achiziții care figurează în comunicatul de presă referitor la inițierea procedurii, în 2007, și răspunsurile oferite de Comisie la întrebările cu solicitare de răspuns în scris, care i-au fost adresate de diverși deputați, demonstrează că Comisia avea cunoștință de caracterul indirect al acestor achiziții.

(151)

Deși achizițiile la care se face referire în răspunsurile la întrebările parlamentare cu solicitare de răspuns scris sau în comunicatul de presă din decizia de inițiere a procedurii din 2007 ar fi putut implica achiziționările indirecte, Comisia nu ar fi putut să cunoască – cel puțin pentru marea majoritate a operațiunilor – care a fost structura corporativă a societăților care au fost dobândite, și anume, dacă au fost dobândite întreprinderi holdinguri sau societăți de exploatare. După cum s-a indicat deja la punctul 128, în cazul de față s-a urmărit în principal să se stabilească dacă articolul 12 alineatul (5) din TRLIS a constituit un ajutor de stat ilegal, ca urmare a diferențelor de tratament fiscal dintre achizițiile de titluri de participare realizate pe piața internă și cele realizate pe piața externă și, prin urmare, nu a fost necesar să se analizeze structura corporativă a societății nerezidente achiziționate. Într-adevăr, nu s-a considerat că distincția dintre achizițiile directe și cele indirecte a prezentat vreo importanță în ceea ce privește evaluarea prevăzută în prima și în cea de a doua decizie. În ultimă instanță, o astfel de distincție nu ar fi schimbat evaluarea definitivă cu privire la caracterul de ajutor de stat al măsurii, evaluare prin care Comisia a declarat măsura ca fiind selectivă, din cauza caracteristicilor sale intrinseci, și anume prin faptul că nu permite amortizarea fondului comercial financiar în operațiuni efectuate între societăți rezidente în Spania.

(152)

În special, în ceea ce privește fuziunea dintre Iberdrola și Scottish Power, notificată Comisiei (52), ar trebui semnalat faptul că Comisia indicase cu claritate, la punctul 42 din decizia privind fuziunea, că, în sensul respectivei decizii, nu ar fi fost nici necesar, nici adecvat să se stabilească dacă articolul 12 alineatul (5) din TRLIS a constituit ajutor de stat. În orice caz, răspunsurile oferite de Comisie la întrebările parlamentare cu solicitare de răspuns scris au fost anterioare inițierii procedurii de investigare a regimului de ajutoare (53). Prin urmare, la momentul la care a oferit răspunsurile, Comisia nu putea lua poziție cu privire la această problemă și, de altfel, nici nu avea o astfel de poziție (54).

(153)

În concluzie, un aspect cu adevărat important în scopul evaluării ajutorului de stat îl constituie modul în care a fost pusă în aplicare măsura de către statul membru în cauză. În această privință, autoritățile spaniole au explicat că domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS a fost restrâns la achizițiile directe. Acest lucru este confirmat, de asemenea, de existența unei practici administrative consecvente și relevante, care a rămas în vigoare până în anul 2012. În această privință, Comisia observă că, după cum a subliniat Curtea, Comisia analizează regimul astfel cum este aplicat. În cazul de față, nu se poate contesta faptul că practica administrativă consecventă nu a permis deducerea fondului comercial financiar corespunzător achizițiilor indirecte.

(154)

Un alt argument invocat de autoritățile spaniole (55) este că articolul 12 alineatul (5) din TRLIS se referă la articolul 21 alineatul (1) litera (c) al doilea paragraf, în care s-a menționat în mod explicit că dividendele provenite din participări directe sau indirecte vor fi reglementate, la rândul lor, de prevederea respectivă. Prin urmare, faptul că societatea care desfășoară activități economice se situează la nivelul al doilea sau la un nivel superior nu ar trebui să împiedice aplicarea deducerii prevăzute la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS. Cu toate acestea, conform explicațiilor oferite de autoritățile spaniole în cursul procedurii administrative care a condus la adoptarea deciziei de inițiere a procedurii din 2007, unul dintre motivele pentru care achizițiile indirecte au fost excluse din domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS este că articolul 21 din TRLIS prevede, de asemenea, că societatea nerezidentă trebuie să desfășoare o activitate economică în străinătate și să fie supusă unui impozit similar cu impozitul pe profit. Această dispoziție își găsește justificarea în normele fiscale în materie de combatere a practicilor abuzive, prin care se urmărește să se evite ca societățile cu sediul în paradisuri fiscale sau în teritorii cu impozitare nulă să poată beneficia de deducerea în cauză. Având în vedere că nu desfășoară o activitate economică propriu-zisă, societățile holding au fost excluse din domeniul de aplicare al articolul 12 alineatul (5) din TRLIS.

(155)

Potrivit explicațiilor expuse în interpretările administrative inițiale prezentate de DGT și în cadrul rezoluțiilor TEAC, fondul comercial (și, prin urmare, fondul comercial financiar) nu poate fi generat la nivelul unei societăți holding, întrucât societățile holding nu desfășoară nicio activitate economică, astfel cum prevăd cerințele stabilite la articolul 21 din TRLIS. Prin urmare, la nivelul societății holding nu se poate obține niciun fond comercial financiar. Cu toate acestea, în 2012, DGT și TEAC au revenit asupra interpretării lor anterioare, susținând că cerința de a desfășura o activitate economică poate fi îndeplinită atunci când societatea care desfășoară activități economice se află la primul sau la cel de al doilea nivel ori la nivelurile următoare.

(156)

Deși articolul 21 din TRLIS face trimitere în mod explicit la achizițiile directe și indirecte, este adevărat și că articolul 21 litera (c) din TRLIS prevede că profiturile trebuie să provină din activități antreprenoriale desfășurate în străinătate. După cum a recunoscut Audiencia Nacional (56), în hotărârea sa din 6 februarie 2014, este clar că această afirmație nu este valabilă în cazul în care societatea nerezidentă care face obiectul achiziției este o societate holding, care are drept principal obiect de activitate deținerea de acțiuni în alte societăți care desfășoară activități economice.

(157)

Demn de remarcat este faptul că articolul 21 din TRLIS a fost conceput inițial pentru a stabili condițiile de scutire de la plata impozitului pe profit a dividendelor și a venitului de origine străină care provin din achiziționarea de titluri de participare în societăți nerezidente, cu scopul de a evita dubla impozitare internațională. Articolul 12 alineatul (5) face doar o trimitere încrucișată la această prevedere, în încercarea de a analiza dacă venitul provenit de la societatea nerezidentă absorbită îndeplinește aceste criterii, astfel încât societatea absorbantă să poată deduce fondul comercial financiar rezultat în urma operațiunii respective. Prin urmare, extrapolarea criteriilor stabilite la articolul 21 din TRLIS ar trebui realizată cu mențiunea că această prevedere urmărește să determine condițiile de scutire a dividendelor și venitului din surse aflate în străinătate.

(158)

Potrivit declarațiilor formulate de autoritățile spaniole în scrisoarea din 4 iunie 2007, administrația fiscală trebuie să monitorizeze aplicarea amortizării fondului comercial financiar. Acest control poate fi efectuat numai prin intermediul societății spaniole rezidente, în cadrul căreia administrația fiscală spaniolă poate să monitorizeze deducerea cu ușurință, deoarece titlurile de participare fac parte din activele societății spaniole rezidente. Sarcina administrației fiscale spaniole de monitorizare a fondului comercial ar fi îngreunată în cazurile în care acest fond a fost generat de societăți nerezidente aflate la niveluri următoare, atunci când titlurile de participare sunt înregistrate în activele societăților nerezidente care nu sunt obligate să informeze administrația fiscală spaniolă.

(159)

Într-adevăr, această necesitate de a monitoriza punerea în aplicare a deducerii care rezultă dintr-o investiție se reflectă în obligația prevăzută la articolul 15 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii privind impozitul pe venit (RD1777/2004), care prevede că trebuie oferite informații doar cu privire la societatea achiziționată în mod direct pentru a se obține aplicarea articolului 12 alineatul (5) din TRLIS. Dacă s-ar fi urmărit ca această deducere să fie aplicabilă și în cazul achizițiilor indirecte, ar fi fost logic să fie incluse și achizițiile indirecte. Comisia consideră că, prin limitarea obligației de informare la achizițiile directe, legiuitorul a exclus în mod intenționat achizițiile indirecte de titluri de participare din domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS. Acest lucru este confirmat și de către DGT, care recunoaște că s-a abătut de la doctrina sa anterioară, în pofida obligației de a oferi informații care este prevăzută la articolul 15 din Regulamentul RD1777/2004.

(160)

În plus, aspectul cu adevărat important în scopul evaluării prezentului ajutor de stat îl constituie modul în care a fost pusă în aplicare măsura de către statul membru în cauză. În această privință, Spania a oferit Comisiei explicații conform cărora autoritățile fiscale spaniole au permis numai deducerea fondului comercial financiar rezultat din achiziții directe de titluri de participare, ca urmare, în parte, a argumentului că articolul 21 din TRLIS prevede în mod clar obligația de a desfășura o activitate economică pentru a beneficia de aplicarea articolului 12 alineatul (5) din TRLIS. Această condiție este respectată numai de societățile care desfășoară activități economice, având în vedere că societățile holding nu desfășoară nicio activitate economică reală. Prin urmare, în lumina explicațiilor oferite de Spania cu privire la punerea în aplicare a prevederii, Comisia a considerat, la momentul adoptării primei și a celei de a doua decizii, că domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS a fost limitat la achizițiile directe de titluri de participare în societăți care desfășoară activități economice, fapt care a fost confirmat, de asemenea, prin existența unei practici administrative consecvente și relevante, care a fost menținută în vigoare până în anul 2012.

(161)

Comisia consideră că, în pofida trimiterilor pe care articolul 21 alineatul (1) litera (c) al doilea paragraf din TRLIS le face la achizițiile directe și indirecte, practica administrativă consecventă a DGT, care a fost confirmată și de TEAC, indică faptul că achizițiile indirecte de titluri de participare au fost excluse din domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS. Această situație decurge din faptul că societățile holding nu desfășoară nicio activitate economică în conformitate cu articolul 21 litera (c) din TRLIS, care impune ca profitul să provină din activități comerciale desfășurate în străinătate. Autoritățile spaniole revin asupra acestei poziții, susținând că la articolul 21 alineatul (1) litera (c) al doilea paragraf din TRLIS se face trimitere, și, în acest mod, extind domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS la situații care nu erau incluse la momentul adoptării primei și a celei de a doua decizii.

(162)

Autoritățile spaniole și unele dintre părțile terțe interesate afirmă că achizițiile indirecte de titluri de participare în societăți nerezidente care rezultă dintr-o achiziție de titluri de participare într-o societate holding sunt comparabile cu achizițiile directe de titluri de participare în societăți care desfășoară activități economice. Din acest motiv, și pentru a garanta principiul egalității de tratament și al nediscriminării, concluziile la care s-a ajuns în cadrul primei și al celei de a doua decizii ar trebui să fie aplicabile atât în cazul achiziției directe de titluri de participare, cât și în cazul achizițiilor indirecte de acest tip.

(163)

Părțile terțe interesate susțin, de asemenea, că, în conformitate cu principiul neutralității fiscale, investițiile realizate sub forma unei achiziții directe de titluri de participare în societăți care desfășoară activități economice și achizițiile indirecte de titluri de participare desfășurate prin intermediul unei societăți holding ar trebui să beneficieze de același tratament. Mai precis, părțile terțe interesate susțin că, având în vedere dificultățile legate de combinările internaționale de întreprinderi, nu ar trebui să fie necesar să se efectueze o operațiune de fuziune (acesta fiind singurul caz în care fondul comercial financiar ar putea rezulta din achiziția indirectă de titluri de participare) sau operațiuni de fuziune la mai multe niveluri.

(164)

În primul rând, merită să se amintească faptul că principiile privind egalitatea de tratament, al nediscriminarea și neutralitatea fiscală sunt irelevante în ceea ce privește domeniul de aplicare al primei și al celei de a doua decizii, și anume în încercarea de a stabili dacă domeniul de aplicare al deciziilor menționate anterior cuprinde și achizițiile indirecte.

(165)

În orice caz, Comisia constată că, din abordarea inițială inclusă în interpretările administrative ale DGT și în rezoluțiile TEAC anterioare anului 2012, reiese că achizițiile directe și indirecte de titluri de participare care rezultă dintr-o achiziție anterioară a unei societăți holding nu sunt comparabile în sensul articolului 12 alineatul (5) din TRLIS.

(166)

Raționamentul care a stat la baza tratamentului diferențiat în interpretarea administrativă inițială a fost că una dintre premisele articolului 12 alineatul (5) din TRLIS nu ar fi fost respectată în cazul achiziționării unor titluri de participare într-un holding și al achiziției indirecte ulterioare de titluri de participare în filiale care desfășoară activități economice. Într-adevăr, noțiunea fiscală de fond comercial financiar este strâns legată de noțiunea contabilă de fond comercial. Există un fond comercial atunci când prețul plătit pentru o societate depășește valoarea contabilă a patrimoniului său net. Această diferență ar putea apărea din două motive diferite: 1. valoarea intrinsecă a activelor și drepturilor societății; sau 2. prețul excesiv plătit ca urmare a unor perspective mai bune de a obține venituri mai mari în viitor. Această din urmă categorie corespunde fondului comercial financiar. Fondul comercial și, prin urmare, fondul comercial financiar pot apărea numai în cadrul societăților care desfășoară activități economice, întrucât acestea desfășoară o activitate economică. Holdingurile, a căror principală activitate constă în a deține acțiuni în filiale care desfășoară activități economice, nu desfășoară o veritabilă activitate economică și, prin urmare, nu pot genera niciun fond comercial. Acest lucru este demonstrat, de asemenea, de metoda de calcul utilizată în interpretările administrative inițiale, care sunt parte integrantă a articolului 12 alineatul (5) din TRLIS. În conformitate cu această metodă de calcul, valoarea de piață a activelor unei societăți holding (acțiuni la filiale nerezidente care desfășoară activități economice) corespunde prețului de achiziție al titlurilor de participare și, prin urmare, nu s-ar putea genera niciun fond comercial financiar. Faptul că există o compensare între prețul de achiziție și valoarea de piață a activelor societății holding (acțiuni) se explică printr-o caracteristică intrinsecă a societăților holding, și anume că activele lor sunt acțiuni ale altor filiale care desfășoară activități economice.

(167)

Autoritățile spaniole au explicat (57), în cadrul procedurii administrative care a condus la decizia de inițiere din 2007, că articolul 12 alineatul (5) din TRLIS prevede doar achiziționarea a 5 % din titlurile de participare la capitalul social al societății nerezidente, iar această proporție a participării nu presupune nici consolidarea cu societatea nerezidentă, nici consolidarea cu filialele de la nivelurile următoare. Abia în urma consolidării cu societatea-mamă absorbantă a societății holding și a filialelor sale care desfășoară activități economice ar putea fi generat, în situațiile financiare consolidate, fondul comercial.

(168)

În ceea ce privește dezbaterea dacă trebuie luate în considerare valorile cuprinse în situațiile financiare consolidate sau cele înscrise în conturile individuale, TEAC a susținut în mod constant că valorile de referință de care trebuie să se țină seama pentru calcularea fondului comercial financiar sunt cele stabilite în conturile individuale. TEAC a susținut în repetate rânduri că normele fiscale și cele contabile urmăresc scopuri diferite și că analiza informațiilor conținute în situațiile financiare consolidate în scopuri fiscale ar putea conduce la distorsiuni în interpretarea articolului 12 alineatul (5) din TRLIS.

(169)

În plus, autoritățile spaniole au explicat, de asemenea, că articolul 12 alineatul (5) constituie o metodă de amortizare a unei investiții a cărei gestionare trebuie monitorizată de către administrația fiscală. Controlul amortizării poate fi realizat numai prin intermediul societății spaniole rezidente, deoarece titlurile de participare, situate la primul nivel, fac parte din activele deținute de societatea spaniolă rezidentă. Sarcina administrației fiscale de control al fondului comercial financiar ar fi îngreunată în cazurile în care acest fond a fost generat de societăți nerezidente de la nivelul al doilea sau de la niveluri subiacente. Într-adevăr, în acest caz titlurile de participare sunt înregistrate la activele societăților nerezidente, care nu sunt supuse obligației de a informa administrația fiscală spaniolă.

(170)

În conformitate cu jurisprudența Curții, principiul general al egalității de tratament impune ca situațiile comparabile să nu fie tratate în mod diferit și ca situațiile diferite să nu fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv (58).

(171)

Comisia constată că excluderea achizițiilor indirecte din domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS, astfel cum s-a stabilit în interpretările administrative inițiale, nu pare să fie consecința unor motive arbitrare, ci a părut să se justifice prin natura și logica intrinsece ale prevederii, precum și prin capacitatea de gestionare a impozitului.

(172)

Comisia dorește să sublinieze că, în scopul prezentei evaluări a ajutorului de stat, nu este important să se stabilească dacă interpretarea administrativă inițială conduce la discriminare între achizițiile directe și cele indirecte sau dacă interpretarea respectivă încalcă principiul neutralității fiscale. După cum s-a stabilit anterior, nu este sarcina Comisiei să stabilească printr-o decizie modalitățile prin care ar trebui să fie pusă în aplicare o dispoziție națională. Comisiei îi revine obligația de a examina dacă dispoziția în cauză constituie ajutor de stat, ținând seama de modul în care dispoziția este pusă în aplicare de către autoritățile naționale la momentul la care aceasta este notificată. În cazul de față, este evident că interpretarea administrativă anterioară a fost modificată prin extinderea domeniului de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS la situații care nu au fost avute în vedere cu ocazia interpretării administrative inițiale.

(173)

Autoritățile spaniole și părțile terțe interesate contestă caracterul retroactiv al interpretării administrative. Autoritățile spaniole au menționat explicațiile oferite anterior (59), potrivit cărora, în cazul în care respectivele achiziții au fost efectuate până la 21 decembrie 2007, iar fondul comercial financiar aferent respectivelor achiziții face obiectul unei revizuiri, valoarea fondului comercial financiar rezultat din achiziții directe (și indirecte) va fi dedusă din baza fiscală. În ceea ce privește respectivele achiziții efectuate după data de 21 decembrie 2007, nu se va accepta deducerea fondului comercial financiar, indiferent dacă acest fond a fost generat prin achiziții directe sau indirecte.

(174)

Autoritățile spaniole au explicat că, în conformitate cu articolul 120 din Legea fiscală generală nr. 58/2003 din 17 decembrie, societățile care consideră că declarația fiscală le-a afectat în mod negativ interesele legitime ar putea solicita rectificarea declarației fiscale, conform procedurii în vigoare. Procedura prevăzută la articolele 126-129 din Decretul regal 1065/2007 din 27 iulie (60). În esență, o societate ar putea să solicite rectificarea declarației sale fiscale după ce a transmis-o și înainte ca administrația fiscală să adopte decizia de impunere definitivă (liquidación definitiva) sau, în lipsa acesteia, înainte de expirarea termenului de prescripție de care dispune administrația fiscală pentru a determina cuantumul impozitelor care trebuie colectate. În conformitate cu articolele 66 și 67 din Legea fiscală generală (LFG), rectificarea declarației fiscale poate fi solicitată în termen de patru ani de la data-limită de depunere a declarației fiscale.

(175)

Autoritățile spaniole au recunoscut că societățile care au efectuat achiziții indirecte de titluri de participare în societăți nerezidente până la 21 decembrie 2007 și care nu au inclus deducerea fondului comercial financiar rezultat în urma achizițiilor indirecte ar putea, în prezent, să-și rectifice declarațiile fiscale în scopul de a deduce valoarea fondului comercial financiar rezultat din achizițiile respective. Societățile care au inclus, în declarațiile fiscale anterioare, deducerea fondului comercial financiar rezultat în urma unor achiziții indirecte și care au făcut deja obiectul unei evaluări a administrației fiscale nu vor fi în măsură să solicite rectificarea declarațiilor fiscale prezentate deja; cu toate acestea, având în vedere că deducerea este aplicabilă pe o durată de 20 ani, nu se exclude posibilitatea ca aceste întreprinderi să deducă fondul comercial financiar în viitoarele declarații fiscale.

(176)

În primul rând, faptul că noua măsură administrativă are sau nu efect retroactiv nu produce nicio consecință juridică în ceea ce privește domeniul de aplicare al primei și al celei de a doua decizii, și anume în încercarea de a stabili dacă deciziile în cauză se aplică și în cazul achizițiilor indirecte.

(177)

În orice caz, noua interpretare administrativă are efecte juridice retroactive. Într-adevăr, noua interpretare administrativă din 21 martie 2012 poate fi aplicată în cazul achizițiilor care au fost efectuate înainte de data respectivă.

(178)

După ce s-a stabilit, cu titlu preliminar, că schema în cauză presupune acordarea unui ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, este necesar să se analizeze dacă se poate considera că schema modificată este compatibilă cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (2) și al articolului 107 alineatul (3) din TFUE. Autoritățile spaniole nu au prezentat niciun argument în această privință.

(179)

Comisia consideră că noua interpretare administrativă a articolului 12 alineatul (5) din TRLIS nu poate fi considerată compatibilă cu piața internă. În această privință, Comisia consideră că este valabilă aceeași argumentație ca și cea care a stat la baza primei și a celei de a doua decizii. Prin urmare, Comisia face trimitere la punctul 140 și punctele următoare din prima decizie și la punctul 166 și punctele următoare din cea dea doua decizie.

(180)

Îndeosebi în ceea ce privește aplicarea articolului 107 alineatul (3) litera (c), deducerile fiscale acordate în temeiul articolului 12 alineatul (5) din TRLIS nu sunt legate de investiții, de crearea de locuri de muncă sau de proiecte specifice. Deducerile fiscale scutesc societățile de taxe pe care acestea ar trebui să le suporte în mod normal și, prin urmare, trebuie considerate drept ajutoare pentru funcționare. Ca regulă generală, ajutoarele pentru funcționare nu se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE, întrucât ele denaturează concurența în sectoarele în care se acordă. Acestea nu pot fi considerate compatibile cu piața internă, întrucât nici nu facilitează dezvoltarea unor activități sau domenii economice, nici nu sunt limitate în timp, degresiv sau proporțional cu măsurile necesare în vederea remedierii situației economice specifice zonelor în cauză. În concluzie, Comisia consideră că măsura nu este compatibilă cu piața internă.

(181)

Comisia consideră că nu există niciun motiv pentru care să se abată de la considerațiile expuse în decizia de inițiere a procedurii. Într-adevăr, Comisia nu a încălcat nici principiul estoppel, nici principiul securității juridice.

(182)

Avizul de tip „consulta vinculante” din 21 martie 2012, care a introdus noua interpretare administrativă, este rezultatul unei opțiuni care le aparține autorităților spaniole. Acest act administrativ, care a dat naștere la o situație de ajutor nou acordat în mod ilegal fără să fi fost notificat în prealabil Comisiei, constituie un act emis de autoritățile spaniole, nu de Comisie. Prin urmare, principiul estoppel este irelevant.

(183)

În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului securității juridice, Comisia reamintește că, în conformitate cu jurisprudența CJUE, domeniul de aplicare al unei decizii privind ajutoarele de stat trebuie să fie determinat nu doar prin referire la textul însuși al respectivei decizii, ci ținându-se cont și de schema de ajutoare, astfel cum a fost descrisă și pusă în aplicare în mod concret de statul membru în cauză (61).

(184)

În acest sens, în cazul în care se poate constata o încălcare a acestui principiu, Comisia consideră că vinovată de încălcarea principiului securității juridice ar fi Spania. În plus, Comisia consideră că incertitudinea juridică, dacă este cazul, ar proveni din lipsa de precizie și claritate care caracterizează textul anumitor dispoziții ale schemei.

(185)

Măsura contestată a fost pusă în aplicare fără să fi fost notificată în prealabil Comisiei în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) din tratat. Prin urmare, măsura constituie ajutor de stat ilegal.

(186)

În cazul în care se constată că ajutorul de stat acordat în mod ilegal este incompatibil cu piața internă, consecința unei astfel de constatări este că ajutorul ar trebui recuperat de la beneficiari în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999. Prin recuperarea ajutorului, poziția competitivă care exista înainte de acordarea acestuia este restabilită în măsura în care acest lucru este posibil. Suma care urmează să fie recuperată ar trebui să fie suficientă pentru a elimina avantajul economic acordat beneficiarilor.

(187)

Niciun argument prezentat de autoritățile spaniole sau de cele treizeci de părți interesate nu a justificat o abatere generală de la acest principiu de bază. Prin urmare, ar trebui să se solicite recuperarea ajutorului incompatibil de către Spania.

(188)

Într-un anumit an, pentru un anumit beneficiar, valoarea ajutorului corespunde reducerii sarcinii fiscale acordate prin aplicarea articolului 12 alineatul (5) din TRLIS pentru achizițiile indirecte de titluri de participare în societăți nerezidente care desfășoară activități economice, atunci când aceste achiziții directe rezultă din achiziții de titluri de participare în societăți holding.

(189)

Autoritățile spaniole și părțile interesate susțin că încrederea legitimă recunoscută în prima și în cea de a doua decizie ar trebui să se aplice și în cazul achizițiilor indirecte de titluri de participare care rezultă dintr-o achiziție directă de titluri de participare într-o societate holding. În această privință, ele pretind că ar trebui recunoscută existența unei încrederi legitime, ca urmare a trimiterilor la achizițiile indirecte care apar în textul primei și al celei de a doua decizii, a răspunsurilor la întrebările parlamentare cu solicitare de răspuns scris și a faptului că în comunicatul de presă care a însoțit decizia de inițiere a procedurii din 2007 sunt menționate achizițiile.

(190)

Comisia nu este de acord cu argumentele prezentate de autoritățile spaniole și de părțile terțe interesate și consideră că încrederea legitimă recunoscută în prima și în cea de a doua decizie nu poate fi extinsă la situații (precum achizițiile indirecte de titluri de participare care rezultă din achiziția de titluri de participare într-o societate holding) care nu au fost incluse în domeniul de aplicare al măsurii la momentul adoptării acestor decizii. Într-adevăr, încrederea legitimă nu se poate întemeia decât pe elemente de fapt cunoscute la momentul adoptării unei decizii, și nu pe evenimente viitoare, precum introducerea unei noi interpretări administrative.

(191)

În conformitate cu jurisprudența consacrată (62), dreptul de a se baza pe principiul protecției încrederii legitime se aplică oricărei persoane care se află într-o situație în care o instituție a Uniunii Europene, prin faptul că a oferit persoanei respective asigurări precise, a determinat-o să aibă așteptări bine întemeiate. Astfel de asigurări, indiferent de forma în care sunt oferite, constituie informații precise, necondiționate și coerente.

(192)

Cu privire la lipsa unor restricții prevăzute în mod explicit în schema de ajutoare în cauză, nu se poate considera că aceasta reprezintă o declarație precisă, necondiționată și consecventă adresată de către Comisie întreprinderilor în cauză cu privire la aplicarea măsurii și în cazul achizițiilor indirecte de titluri de participare care rezultă din achiziția directă de titluri de participare într-o societate holding. Prin urmare, lipsa acestor restricții explicite nu poate crea așteptări legitime pe care să se poată baza întreprinderile în cauză atunci când consideră că măsura ar putea fi aplicată, în mod legal, și în cazul achizițiilor indirecte (63).

(193)

Chiar dacă ar fi fost adevărat că trimiterile la achizițiile indirecte care apar în prima și în cea de a doua decizie le-ar fi putut permite întreprinderilor în cauză să dobândească o încredere legitimă, este necesar să se examineze dacă încrederea întemeiată pe ipoteza respectivă este legitimă (64). Comisia apreciază că întreprinderile care au efectuat achiziții indirecte nu pot invoca încrederea legitimă atunci când pledează în favoarea argumentului că achizițiile indirecte de titluri de participare intrau sub incidența articolului 12 alineatul (5) din TRLIS, având în vedere că întreprinderile respective erau perfect conștiente de practica administrativă a administrației fiscale și a TEAC, care a fost în vigoare până în 2012. Aceste întreprinderi erau la curent în legătură cu faptul că regimul fiscal comunicat Comisiei, și anume articolul 12 alineatul (5) din TRLIS, astfel cum a fost pus în aplicare la momentul respectiv, a exclus din domeniul său de aplicare achizițiile indirecte de titluri de participare care rezultă dintr-o achiziție directă de titluri de participare într-o societate holding.

(194)

Autoritățile spaniole susțin că existența unei interpretări administrative restrictive nu diminuează încrederea legitimă cu privire la aplicarea articolul 12 alineatul (5) din TRLIS pe care s-ar fi putut baza operatorii care au efectuat achiziții indirecte de titluri de participare care rezultă din achiziția directă de titluri de participare într-o societate holding. În acest sens, sunt invocate următoarele argumente: (1) articolul 12 alineatul (5) din TRLIS constituie o prevedere clară; (2) face trimitere în mod expres la articolul 21 din TRLIS, care menționează achizițiile directe și indirecte; (3) cuprinde o trimitere expresă la normele contabile consolidate; 4) vizează încurajarea investițiilor realizate la nivel internațional de către întreprinderile spaniole.

(195)

Comisia nu este de acord cu afirmația de mai sus. Articolul 12 alineatul (5) din TRLIS s-a dovedit a fi o dispoziție neclară, deoarece face trimitere în termeni vagi la consolidarea normelor contabile și extrapolează într-un mod lipsit de precizie criteriile prevăzute la articolul 21 din TRLIS. Într-adevăr, articolul 21 a fost conceput inițial cu scopul de a stabili condițiile referitoare la scutirea dividendelor și a veniturilor din surse aflate în străinătate. Trimiterea la achizițiile indirecte, care apare la articolul 21, contrastează cu cerința privind exercitarea unei activități economice de către societatea absorbită în mod direct. Pe deasupra, încrederea legitimă nu se poate întemeia pe raționamentul unei scheme de ajutoare, și anume articolul 12 alineatul (5) din TRLIS, care fusese deja declarată drept ajutor ilegal și incompatibil în cadrul primei și al celei de a doua decizii, ca urmare a diferențelor de tratament fiscal dintre achizițiile realizate pe piața internă și cele realizate pe piața externă de societăți rezidente în Spania. Comisia consideră că acest caracter imprecis și neclar al prevederii a condus la o controversă legată de interpretarea acesteia. De fapt, această controversă este consemnată în majoritatea avizelor de tip consultas emise de DGT și a rezoluțiilor adoptate de TEAC. Prin urmare, autoritățile spaniole nu pot pretinde că, în pofida interpretării administrative restrictive, articolul 12 alineatul (5) din TRLIS ar fi putut crea așteptări legitime din partea întreprinderilor care au efectuat achiziții indirecte de titluri de participare.

(196)

În ceea ce privește, mai precis, achiziționarea Scottish Power de către Iberdrola, Comisia observă că în decizia de fuzionare [COMP M. 4517)] s-a indicat în mod clar că nu a fost nici necesar, nici adecvat să se stabilească dacă articolul 12 alineatul (5) din TRLIS a constituit ajutor de stat (a se vedea punctul 42 din decizie) în sensul deciziei de fuzionare.

(197)

În ceea ce privește afirmațiile Spaniei și ale părților terțe interesate, potrivit cărora răspunsurile la întrebările parlamentare cu solicitare de răspuns scris au creat o încredere legitimă din partea beneficiarilor ajutorului, Comisia constată că întrebările parlamentare cu solicitare de răspuns scris nu s-au axat pe diferențierea dintre achizițiile directe și cele indirecte, ci au urmărit să stabilească dacă programul prevăzut la articolul 12 alineatul (5) ar putea constitui ajutor de stat. Prin urmare, din răspunsurile oferite de Comisie la întrebările parlamentare cu solicitare de răspuns scris, nu ar fi fost posibil să se concluzioneze că ar fi fost incluse atât achizițiile directe, cât și cele indirecte.

(198)

În ceea ce privește afirmația potrivit căreia prima și cea de a doua decizie ar crea noi așteptări legitime, întrucât ambele fac trimitere la achizițiile indirecte, Comisia reamintește că trimiterile respective au fost făcute doar pentru că prevederile legale naționale menționează atât achizițiile directe, cât și achizițiile indirecte. Mai precis, articolul 12 alineatul (5) din TRLIS face o trimitere încrucișată la articolul 21 din TRLIS, care impune ca cel puțin 5 % din titlurile de participare în societatea nerezidentă să fie deținute în mod direct sau indirect de către societatea spaniolă pe o perioadă neîntreruptă de un an. Faptul că autoritățile spaniole aplicau articolul 12 alineatul (5) din TRLIS doar în cazul achizițiilor directe nu este contestat nici de Spania, nici de către părțile terțe interesate. După cum s-a precizat mai sus, Comisia este îndreptățită, prin urmare, să se bazeze pe explicațiile furnizate de către statul membru în cauză și, în consecință, ar fi putut presupune în mod legitim că regimul a fost aplicat astfel cum a indicat statul membru.

(199)

Mai mult decât atât, Comisia consideră că, deși schimbul de informații dintre autoritățile spaniole și Comisie, în cadrul căruia s-a explicat că, în practică, putea fi dedus numai fondul comercial financiar rezultat în urma achizițiilor directe de titluri de participare în societăți care desfășoară activități economice, nu se reflectă în textul deciziilor, nu se creează o încredere legitimă din partea beneficiarilor ajutorului cu privire la faptul că articolul 12 alineatul (5) din TRLIS a acoperit și achizițiile indirecte. Beneficiarii ajutorului erau deja la curent cu practica administrativă consecventă și sistematică, în virtutea căreia achizițiile indirecte de titluri de participare prin achiziția de titluri de participare într-o societate holding erau excluse din domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS, practică ce a fost aplicată până în 2012.

(200)

În concluzie, încrederea legitimă recunoscută în prima și în cea de a doua decizie nu poate fi extinsă la situații care nu au fost incluse în domeniul de aplicare al măsurii contestate la momentul adoptării primei și a celei de a doua decizii.

(201)

Pe baza elementelor expuse anterior, Comisia consideră că noua interpretare administrativă, care a extins domeniul de aplicare al unei scheme care fusese deja declarată ajutor ilegal și incompatibil, fără a aduce acest lucru la cunoștința Comisiei, constituie un ajutor ilegal și incompatibil în sensul articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999.

(202)

Comisia consideră că măsura nu este compatibilă cu piața internă în conformitate cu articolul 107 alineatele (2) și (3) din tratat.

(203)

Ajutorul ar trebui recuperat de la beneficiari în temeiul articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999,

(a)

lista beneficiarilor care au primit ajutoare în temeiul schemei menționate la articolul 1 și cuantumul total al ajutoarelor primite de fiecare dintre aceștia în temeiul schemei în cauză;

(b)

cuantumul total (principal și dobânzi de recuperare) de recuperat de la fiecare beneficiar;

(c)

o descriere detaliată a măsurilor deja adoptate și a celor planificate în vederea conformării cu prezenta decizie;

(d)

documente care să demonstreze că beneficiarii au fost somați să ramburseze ajutorul.

27.2.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 56/68

(1)

Gripa aviară este o boală infecțioasă virală a păsărilor, inclusiv a păsărilor de curte. Infecția cu virusurile gripei aviare la păsările domestice cauzează două forme principale ale acestei boli, care se deosebesc prin virulența lor. Forma slab patogenă provoacă în general doar simptome ușoare, în timp ce forma înalt patogenă determină rate foarte mari ale mortalității la majoritatea speciilor de păsări de curte. Boala în cauză poate avea un impact major asupra profitabilității sectorului creșterii păsărilor de curte.

(2)

Gripa aviară este prezentă în principal la păsări, dar în anumite condiții pot apărea infecții și la om, cu toate că riscul este, în general, foarte mic.

(3)

În cazul apariției unui focar de gripă aviară, există riscul ca agentul infecțios să se răspândească la alte exploatații în care se cresc păsări de curte sau alte păsări ținute în captivitate. Prin urmare, focarul se poate răspândi de la un stat membru la altul sau la țări terțe, prin intermediul comerțului cu păsări vii sau cu produse obținute de la acestea.

(4)

Directiva 2005/94/CE a Consiliului (3) stabilește anumite măsuri preventive referitoare la supravegherea și la depistarea precoce a gripei aviare, precum și măsurile minime de control de aplicat în cazul apariției unui focar de gripă aviară la păsările de curte sau la alte păsări ținute în captivitate. Directiva respectivă prevede stabilirea unor zone de protecție și de supraveghere în eventualitatea apariției unui focar de gripă aviară înalt patogenă.

(5)

Germania a notificat Comisia cu privire apariția unui focar de gripă aviară înalt patogenă de subtipul H5N8 în exploatații necomerciale din landul Mecklenburg-Pomerania de Vest care dețin păsări de curte și a luat imediat măsurile necesare în temeiul Directivei 2005/94/CE, inclusiv stabilirea de zone de protecție și supraveghere, care ar trebui să fie definite în părțile A și B ale anexei la prezenta decizie.

(6)

Comisia, în colaborare cu Germania, a examinat măsurile respective și este satisfăcută de faptul că limitele zonelor de protecție și de supraveghere stabilite de către autoritatea competentă din statul membru respectiv se află la o distanță suficient de mare față de exploatațiile în care a fost confirmată apariția focarului.

(7)

Pentru a preveni orice perturbări inutile ale comerțului din Uniune și pentru a evita impunerea de către țări terțe a unor bariere nejustificate în calea comerțului, este necesară definirea rapidă, la nivelul Uniunii, a zonelor de protecție și de supraveghere stabilite în legătură cu gripa aviară înalt patogenă din Germania.

(8)

În consecință, în prezenta decizie ar trebui să fie definite zonele de protecție și de supraveghere din Germania și ar trebui să fie stabilită durata regionalizării respective, în cazul în care sunt aplicate măsurile de control al sănătății animale prevăzute de Directiva 2005/94/CE.

(9)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,