3.2.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 27/1

(1)

Regulamentul (CE) nr. 2532/98 al Consiliului (4) se întemeiază pe articolul 132 alineatul (3) din TFUE și pe articolul 34.3 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „statutul”), care împuternicesc Consiliul să stabilească limitele și condițiile în care Banca Centrală Europeană (BCE) poate impune întreprinderilor amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu pentru neîndeplinirea obligațiilor care decurg din regulamentele și deciziile sale. Prin urmare, conținutul Regulamentului (CE) nr. 2532/98 ar trebui să se limiteze la încălcări ale regulamentelor și deciziilor adoptate de BCE. În cazul încălcărilor dreptului direct aplicabil al Uniunii, altul decât regulamentele și deciziile adoptate de BCE, ar trebui să se aplice dispozițiile relevante prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 (5).

(2)

BCE a aplicat Regulamentul (CE) nr. 2532/98 pentru a impune sancțiuni în diferitele sale domenii de competență, inclusiv, în special, pentru punerea în aplicare a politicii monetare a Uniunii, operarea sistemelor de plăți și colectarea de informații statistice.

(3)

Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 a conferit BCE o serie de atribuții de supraveghere și a împuternicit-o să impună instituțiilor de credit pe care le supraveghează: (a) sancțiuni administrative pecuniare, atunci când aceste instituții încalcă o cerință în temeiul dreptului Uniunii direct aplicabil, în legătură cu care se pun la dispoziția autorităților competente sancțiuni administrative pecuniare în temeiul dreptului relevant al Uniunii; și (b) sancțiuni în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2532/98 în cazul încălcării regulamentelor sau deciziilor BCE (denumite în continuare în mod colectiv „sancțiuni administrative”).

(4)

Articolul 18 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 prevede că, în scopul îndeplinirii atribuțiilor care îi sunt conferite prin regulamentul menționat, în caz de încălcare a regulamentelor sau deciziilor BCE, BCE poate impune sancțiuni în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2532/98.

(5)

În această privință, anumite dispoziții din Regulamentul (CE) nr. 2532/98 nu sunt corelate cu o gamă largă de dispoziții prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, care sunt direct relevante pentru competențele BCE de a impune sancțiuni în cazul unei încălcări a regulamentelor și deciziilor BCE. Prin urmare, este necesar să se identifice normele din Regulamentul (CE) nr. 2532/98 care ar trebui modificate atunci când se referă la impunerea de sancțiuni de către BCE în cazul unei încălcări a regulamentelor sau deciziilor BCE care au legătură cu atribuțiile de supraveghere ale acesteia.

(6)

Pe baza competenței sale de a pune în aplicare atribuțiile de supraveghere care îi sunt atribuite prin tratate, prevăzute la articolul 34 din Protocolul nr. 4 privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, BCE a adoptat Regulamentul (UE) nr. 468/2014 (6). În vederea organizării atribuției BCE de a asigura respectarea normelor prevăzute în dreptul direct aplicabil al Uniunii, Regulamentul (UE) nr. 468/2014 precizează în continuare, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 și în conformitate cu drepturile și principiile fundamentale prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cadrul pentru sancțiunile administrative prevăzute la articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013. De asemenea, acesta stabilește norme privind impunerea de sancțiuni administrative în cazul unei încălcări a unui regulament sau a unei decizii a BCE. Regulamentul (UE) nr. 468/2014 este un instrument de punere în aplicare a legislației secundare. În consecință, în caz de conflict între dispozițiile prevăzute în regulamentul respectiv și dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 2532/98, Regulamentul (CE) nr. 2532/98 prevalează.

(7)

BCE ar trebui să publice deciziile de impunere a unor sancțiuni în cazul unei încălcări a unui regulament sau a unei decizii a BCE în materie de supraveghere, cu excepția cazului în care o astfel de publicare ar pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau ar cauza, în măsura în care se poate stabili acest lucru, daune disproporționate pentru întreprinderea în cauză.

(8)

Limita superioară a unei amenzi pe care BCE o poate impune unei întreprinderi pentru nerespectarea unui regulament sau a unei decizii a BCE în domeniul supravegherii nu ar trebui să fie diferită de limita superioară a unei amenzi pe care BCE o poate impune unei întreprinderi pentru o încălcare a dreptului direct aplicabil al Uniunii, pentru a asigura consecvența în abordarea încălcărilor de gravitate similară. Toate amenzile impuse de BCE în exercitarea atribuțiilor de supraveghere ale acesteia ar trebui, prin urmare, să facă obiectul acelorași limite superioare.

(9)

BCE ar trebui să poată impune întreprinderilor penalități cu titlu cominatoriu, pentru a le constrânge să respecte regulamentele sau deciziile BCE în domeniul supravegherii sau să înceteze o încălcare continuată a acestora. Limita superioară a penalităților cu titlu cominatoriu ar trebui să fie proporțională cu limita superioară a amenzilor aplicabile în domeniul supravegherii.

(10)

Articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 stabilește principiul separării, prin care BCE îndeplinește atribuțiile care îi sunt conferite prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 separat de atribuțiile sale legate de politica monetară și de orice alte atribuții și fără să aducă atingere acestora. Acest principiu se aplică fără restricție tuturor atribuțiilor asumate de BCE. Pentru a consolida acest principiu al separării, a fost instituit un Consiliu de supraveghere în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, care, printre altele, este responsabil de pregătirea proiectelor complete de decizii ale Consiliului guvernatorilor BCE în domeniul supravegherii. În plus, deciziile luate de Consiliul guvernatorilor BCE fac obiectul controlului efectuat de către comitetul administrativ de control, în condițiile prevăzute la articolul 24 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013. Ținând seama de principiul separării și de instituirea Consiliului de supraveghere și a comitetului administrativ de control, ar trebui aplicate două proceduri distincte: (a) atunci când BCE are în vedere impunerea de sancțiuni în exercitarea atribuțiilor de supraveghere ale acesteia, deciziile în acest sens sunt luate de Consiliul guvernatorilor BCE pe baza unui proiect complet de decizie al Consiliului de supraveghere și sub rezerva controlului efectuat de către comitetul administrativ de control; și (b) atunci când BCE are în vedere impunerea de sancțiuni în exercitarea atribuțiilor sale care nu țin de domeniul supravegherii, deciziile în acest sens sunt luate de Comitetul executiv al BCE și fac obiectul controlului efectuat de către Consiliul guvernatorilor BCE.

(11)

Datorită complexității investigării încălcărilor din domeniul supravegherii, competența de a impune și a executa sancțiuni legate de atribuțiile de supraveghere ale BCE ar trebui să facă obiectul unor termene mai lungi decât cele prevăzute pentru sancțiunile legate de atribuțiile BCE care nu țin de domeniul supravegherii. Suspendarea și întreruperea acestor termene ar trebui reglementată în consecință, ținând seama și de faptul că procedurile de constatare a unei încălcări în domeniul supravegherii se pot suprapune cu anchete penale și cu proceduri penale bazate pe aceleași fapte.

(12)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 2532/98 ar trebui modificat în consecință,

1.

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

2.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 1a

Principii generale și domeniu de aplicare

(1)   Prezentul regulament se aplică impunerii de către BCE a unor sancțiuni asupra întreprinderilor pentru neîndeplinirea obligațiilor care decurg din deciziile sau regulamentele BCE.

(2)   Normele care se aplică în cazul impunerii de către BCE, în exercitarea atribuțiilor sale de supraveghere, a unor sancțiuni în cazul unei încălcări a unui regulament sau a unei decizii a BCE beneficiază de derogare de la normele prevăzute la articolele 2-4 în măsura prevăzută la articolele 4a-4c.

(3)   BCE publică orice decizie de impunere asupra unei întreprinderi a unor sancțiuni, în cazul unei încălcări a unui regulament sau a unei decizii a BCE în domeniul supravegherii, indiferent dacă împotriva respectivei decizii a fost sau nu formulată o cale de atac.

BCE publică o astfel de decizie pe site-ul său, fără întârzieri nejustificate, și după ce decizia a fost notificată întreprinderii în cauză. Publicarea include informații privind tipul și natura încălcării, precum și identitatea întreprinderii în cauză, cu excepția cazului în care publicarea în acest mod:

În aceste circumstanțe, deciziile privind sancțiunile se publică sub formă anonimizată. Alternativ, în cazul în care astfel de circumstanțe ar putea înceta într-un termen rezonabil, publicarea în temeiul prezentului alineat poate fi amânată pentru un astfel de termen.

În cazul în care este în desfășurare o cale de atac la Curtea de Justiție cu privire la o decizie de impunere a unei sancțiuni, BCE, fără întârzieri nejustificate, publică și informații privind situația căii de atac în cauză și rezultatul acesteia pe site-ul internet oficial al acesteia.

BCE se asigură că informațiile publicate în temeiul acestui alineat rămân pe site-ul oficial al acesteia o perioadă de cel puțin cinci ani.”

3.

La articolul 2, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   De fiecare dată când încălcarea constă în neîndeplinirea unei obligații, aplicarea unei sancțiuni nu scutește întreprinderea de îndeplinirea obligației respective, cu excepția cazului în care decizia adoptată în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) sau cu articolul 4b prevede explicit contrariul.”

4.

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

5.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 4a

Norme specifice referitoare la limitele superioare ale sancțiunilor impuse de BCE în exercitarea atribuțiilor de supraveghere ale acesteia

(1)   Prin derogare de la articolul 2 alineatul (1), în caz de încălcări legate de decizii și regulamente adoptate de BCE în exercitarea atribuțiilor sale de supraveghere, limitele în care BCE poate impune amenzi și penalități cu titlu cominatoriu sunt următoarele:

(2)   În sensul alineatului (1):

Articolul 4b

Norme de procedură specifice referitoare la sancțiunile impuse de BCE în exercitarea atribuțiilor de supraveghere ale acesteia

(1)   Prin derogare de la articolul 3 alineatele (1)-(8) din prezentul regulament, normele prevăzute la prezentul articol se aplică încălcărilor referitoare la deciziile și regulamentele adoptate de BCE în exercitarea atribuțiilor sale de supraveghere.

(2)   În cazul în care BCE, în îndeplinirea atribuțiilor sale în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1024/2013, consideră că există un motiv pentru a suspecta că una sau mai multe încălcări ale unui regulament sau ale unei decizii a BCE, astfel cum se prevede la articolul 18 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, sunt sau au fost comise de o întreprindere care are sediul principal într-un stat membru din zona euro, BCE efectuează investigațiile relevante, în conformitate cu următoarele dispoziții.

(3)   La încheierea unei investigații și înainte ca o propunere de proiect complet de decizie să fie pregătită și transmisă Consiliului de supraveghere, BCE, în capacitatea sa de a investiga încălcări în domeniul supravegherii, notifică în scris întreprinderii respective constatările din cadrul investigației efectuate și orice obiecție față de acestea.

În notificarea menționată la primul paragraf, BCE, în capacitatea sa de a investiga încălcări în domeniul supravegherii, informează întreprinderea în cauză cu privire la dreptul acesteia de a transmite observații în scris către BCE cu privire la faptele și obiecțiile ridicate față de entitate stabilite în notificare, inclusiv dispozițiile individuale a căror încălcare este suspectată, și se stabilește un termen rezonabil pentru efectuarea unor astfel de observații. BCE nu este obligată să țină seama de observațiile scrise făcute după expirarea termenului stabilit de BCE în capacitatea sa de a investiga încălcări în domeniul supravegherii.

BCE, în capacitatea sa de a investiga încălcări în domeniul supravegherii, poate, de asemenea, după notificarea în conformitate cu primul paragraf, să invite întreprinderea în cauză să participe la o audiere. Părțile care fac obiectul investigației pot fi reprezentate și/sau asistate la audiere de avocați sau de alte persoane calificate. Audierile nu sunt publice.

Se garantează dreptul întreprinderii în cauză, care face obiectul anchetei, de a avea acces la dosar. Acest drept nu se referă și la informații confidențiale.

(4)   Consiliul de supraveghere propune Consiliului guvernatorilor un proiect complet de decizie, care stabilește dacă întreprinderea în cauză a comis sau nu o încălcare și care să specifice sancțiunile care trebuie aplicate, dacă este cazul, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013.

(5)   Întreprinderea în cauză are dreptul de a solicita un control al comitetului administrativ de control cu privire la decizia luată de Consiliul guvernatorilor în temeiul alineatului (4), în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013.

Articolul 4c

Termene specifice pentru sancțiunile impuse de BCE în exercitarea atribuțiilor sale de supraveghere

(1)   Prin derogare de la articolul 4, dreptul de a lua o decizie de impunere a unei sancțiuni în cazul unei încălcări a unei decizii sau a unui regulament al BCE privind atribuțiile sale de supraveghere expiră la cinci ani de la comiterea încălcării sau, în cazul unei încălcări continuate, la cinci ani de la încetarea încălcării.

(2)   Orice măsură luată de BCE în scopul investigației sau al procedurilor referitoare la o încălcare determină întreruperea termenului prevăzut la alineatul (1). Termenul de prescripție se întrerupe la data la care acțiunea este notificată entității supravegheate în cauză. După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen. Cu toate acestea, termenul nu depășește o perioadă de zece ani de la comiterea încălcării sau, în cazul unei încălcări continuate, zece ani de la încetarea acesteia.

(3)   Termenele descrise în alineatele anterioare pot fi prelungite în cazul în care:

(4)   Dreptul BCE de a executa o decizie de impunere a unei sancțiuni expiră la cinci ani de la luarea respectivei decizii. Orice acțiune a BCE care are scopul de a executa plata sau termenii și condițiile de plată prevăzute de sancțiunea impusă determină întreruperea cursului prescripției pentru executarea respectivă.

(5)   Termenul de prescripție pentru executarea sancțiunilor se suspendă:

3.2.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 27/7

(1)

Articolul 5 din Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014 al Comisiei (2) stabilește condițiile în care, în conformitate cu principiul proporționalității, cheltuielile efectuate după expirarea termenelor de plată sunt considerate eligibile pentru plăți din partea Uniunii.

(2)

Din motive de securitate juridică și de claritate, este necesar să se adauge la dispozițiile deja prevăzute la articolul 5 din Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014 condițiile care se aplică plăților directe efectuate în exercițiul financiar 2015, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (3). În acest scop, este necesar să se facă referire în special la plafoanele corespunzătoare stabilite pentru statele membre în ceea ce privește anul calendaristic 2014 în Regulamentul (CE) nr. 73/2009, făcându-se distincție între statele membre care aplică schema de plată unică și cele care aplică schema de plată unică pe suprafață. În plus, pentru a ține cont de situația specifică referitoare la aplicarea disciplinei financiare, ar trebui să se facă trimitere la dispozițiile articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în ceea ce privește plățile pentru anul calendaristic 2013, precum și la dispozițiile articolului 26 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 în ceea ce privește plățile pentru anul calendaristic 2014.

(3)

Este necesar să se clarifice articolul 12 alineatul (8) din Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014, deoarece textul acestuia ar putea determina Comisia să aplice, în mod neintenționat, o corecție forfetară mai mică decât riscul pentru bugetul Uniunii. Prin urmare, articolul 12 alineatul (8) din regulamentul respectiv ar trebui reformulat astfel încât să indice în mod clar faptul că, în cazul în care anumite elemente obiective demonstrează că pierderea maximă pentru fonduri este mai mică decât pierderea care ar rezulta din aplicarea unei rate forfetare mai mici decât cea propusă de Comisie, Comisia trebuie să aplice acea rată forfetară mai mică, atunci când decide în ceea ce privește sumele care trebuie excluse de la finanțarea din partea Uniunii.

(4)

Prin urmare, Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014 ar trebui modificat în consecință,

1.

la articolul 5, se adaugă următorul alineat (3a):

„(3a)   Prin derogare de la alineatul (2), în cursul exercițiului financiar 2015, în cazul plăților directe enumerate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului, se aplică următoarele condiții:

Atunci când se verifică dacă s-a respectat condiția prevăzută la primul paragraf litera (b) sau (c) din prezentul alineat, nu se iau în considerare cuantumurile rambursărilor menționate la articolul 26 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

2.

la articolul 12, alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

„(8)   Dacă statul membru prezintă elemente obiective care nu îndeplinesc cerințele prevăzute la alineatele (2) și (3) din prezentul articol, dar care demonstrează că pierderea maximă pentru fonduri este mai mică decât cea care ar rezulta în urma aplicării unei rate forfetare mai mici decât cea propusă, Comisia utilizează acea rată forfetară mai scăzută pentru a decide în ceea ce privește sumele care trebuie excluse de la finanțarea din partea Uniunii în temeiul articolului 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.”

3.2.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 27/9

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

3.2.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 27/12

(1)

La data de 10 noiembrie 2008, Letonia a notificat Comisia cu privire la un pachet de măsuri de ajutor de stat în favoarea AS Parex banka („Parex banka”), conceput în scopul susținerii stabilității sistemului financiar. La 24 noiembrie 2008, Comisia a aprobat temporar măsurile respective (2) („prima decizie de salvare”), pe baza angajamentului Letoniei de a prezenta un plan de restructurare pentru Parex banka în termen de șase luni.

(2)

În urma cererilor transmise de Letonia, Comisia a aprobat două seturi de modificări ale măsurilor de ajutor destinate Parex banka, prin deciziile din 11 februarie 2009 (3) („a doua decizie de salvare”) și 11 mai 2009 (4) („a treia decizie de salvare”).

(3)

La 11 mai 2009, Letonia a notificat un plan de restructurare pentru Parex banka. Prin decizia din 29 iunie 2009 (5), Comisia a ajuns la concluzia preliminară că măsurile de restructurare notificate constituie ajutor de stat acordat Parex banka și a exprimat îndoieli cu privire la compatibilitatea acestui ajutor cu piața internă. În consecință, Comisia a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din tratat și a solicitat Letoniei să furnizeze informațiile necesare pentru evaluarea compatibilității ajutorului.

(4)

În perioada cuprinsă între 11 mai 2009 și 15 septembrie 2010 au avut loc mai multe schimburi de informații și discuții între Letonia și Comisie cu privire la restructurarea Parex banka. Pe parcursul acestei perioade, Letonia a actualizat planul de restructurare a Parex banka de mai multe ori.

(5)

Planul de restructurare viza scindarea Parex banka într-o bancă nou înființată numită AS Citadele banka („Citadele”), așa-numita „bancă bună”, care urma să preia toate activele de bază și unele dintre activele neesențiale (6), și o așa-numită „bancă rea” („Reverta” (7)), care urma să păstreze activele neesențiale rămase și activele neperformante. Scindarea a avut loc la 1 august 2010.

(6)

Prin decizia din 15 septembrie 2010 (8) („decizia finală privind Parex”), Comisia a aprobat planul de restructurare a Parex banka, pe baza angajamentelor asumate de autoritățile letone și prezentate la 3 septembrie 2010.

(7)

Prin Decizia din 10 august 2012 („decizia de modificare”) (9), Comisia a aprobat modificarea a trei angajamente incluse în decizia finală privind Parex, în urma unei cereri depuse de Letonia. Prin aceste modificări: (1) s-a prelungit termenul-limită pentru vânzarea împrumuturilor CSI (10) până la 31 decembrie 2014; (2) s-a majorat limita cerințelor minime privind adecvarea capitalului admisă pentru Citadele la nivelul băncii și al grupului; și (3) s-a permis reportarea plafoanelor de credit neutilizate în anii anteriori, respectându-se, în același timp, plafoanele inițiale ale cotei de piață.

(8)

Comisia remarcă faptul că, la 5 iunie 2014, Letonia a acceptat, în mod excepțional, ca această decizie să fie adoptată în limba engleză.

(9)

La 1 octombrie 2013, Letonia a transmis o nouă cerere de modificare a Deciziei finale privind Parex, solicitând amânarea termenului-limită de cesionare a activității de gestionare de patrimoniu a băncii Citadele (11). Pe parcursul evaluării acestei cereri de modificare, Comisia a constatat că Letonia a acordat ajutor de stat pentru Parex și Citadele, pe lângă măsurile de ajutor aprobate de Comisie.

(10)

În perioada cuprinsă între […] (12) și 4 martie 2014 au avut loc mai multe schimburi de informații între Letonia și Comisie cu privire la aceste măsuri de ajutor suplimentare. Letonia a transmis informații și documente la 30 octombrie 2013, 31 ianuarie 2014 și 4 martie 2014 (inclusiv un plan de restructurare revizuit pentru Parex banka).

(11)

Începând cu 11 noiembrie 2013, Comisia a primit, de asemenea, informări lunare referitoare la progresele înregistrate de Letonia în ceea ce privește vânzarea băncii Citadele, proces demarat în octombrie 2013.

(12)

Prin Decizia din 16 aprilie 2014 („decizia de deschidere”) (13), Comisia a informat Letonia că, după examinarea informațiilor furnizate de autoritățile letone, a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („tratatul”). În decizia de deschidere, Comisia a invitat, de asemenea, părțile interesate să prezinte observații privind ajutorul, iar ca răspuns a primit o singură observație, la 23 mai 2014.

(13)

Letonia a informat Comisia că, în mod excepțional, acceptă adoptarea prezentei decizii în limba engleză, din motive de urgență.

(14)

Parex banka a fost a doua bancă din Letonia ca mărime, deținând active totale în valoare de 3,4 miliarde LVL (4,9 miliarde EUR) la 31 decembrie 2008. Parex banka a fost înființată în 1992. În luna noiembrie 2008, Letonia a achiziționat 84,83 % din capitalul băncii de la principalii doi acționari, la un preț total de achiziție simbolic de 2 LVL (aproximativ 3 EUR), măsură de ajutor de stat aprobată de Comisie prin prima și a doua decizie de salvare. După recapitalizarea aprobată prin deciziile de salvare, Letonia și-a majorat participația la Parex banka la aproximativ 95 % prin injectarea unei sume suplimentare de 140,75 milioane LVL, care a avut loc în luna mai 2009, măsură aprobată de Comisie prin a treia decizie de salvare.

(15)

În aprilie 2009, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) a achiziționat 25 % din capitalul Parex banka plus o acțiune. În urma scindării Parex banka, în 2010, într-o „bancă bună” și o „bancă rea” și după modificările ulterioare de la nivelul structurii acționariatului, acționarii Citadele sunt în prezent Letonia (75 %) și BERD (25 %), iar acționarii Reverta sunt Letonia (84,15 %), BERD (12,74 %) și alții (3,11 %).

(16)

O descriere detaliată a Parex banka până la momentul adoptării Deciziei finale privind Parex poate fi găsită în considerentele 11-15 din decizia respectivă.

(17)

Parex banka a fost autorizată să primească o serie de măsuri de ajutor, aprobate de Comisie prin prima, a doua și a treia decizie de salvare („deciziile de salvare”), precum și prin decizia finală privind Parex.

(18)

Planul de restructurare aprobat de Comisie prin decizia finală privind Parex prevedea ca ajutorul pentru salvare aprobat anterior de Comisie să fie prelungit până la sfârșitul perioadei de restructurare și împărțit între Citadele și Reverta. Decizia finală privind Parex a aprobat și un ajutor de restructurare suplimentar pentru Reverta și Citadele. De asemenea, această decizie prevedea un mecanism de utilizare a ajutorului, aprobat provizoriu prin deciziile de salvare, după scindarea Parex banka, care presupunea:

(19)

Din raportul prezentat la 29 august 2013 de mandatarul însărcinat cu monitorizarea (18) și din documentele și informațiile transmise de Letonia începând cu luna octombrie 2013 a rezultat că Letonia a pus în aplicare următoarele măsuri fără notificarea prealabilă a Comisiei:

(20)

Luând în considerare informațiile referitoare la prima și la a doua măsură, de care dispunea la momentul adoptării deciziei de deschidere, Comisia a avut îndoieli serioase că acestea ar putea fi considerate compatibile cu piața internă, având în vedere următoarele:

(21)

În mod similar, la momentul adoptării deciziei de deschidere nu fuseseră prezentate suficiente argumente care să demonstreze compatibilitatea celei de a treia măsuri.

(22)

Din motivele de mai sus, în temeiul articolului 13 alineatul (1) și al articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului (21) Comisia a inițiat procedura oficială de investigare a ajutorului ilegal acordat prin prima, a doua și a treia măsură descrise la considerentul 19.

(23)

Letonia nu și-a îndeplinit nici angajamentul prevăzut în decizia finală privind Parex de a cesiona activitatea de gestionare de patrimoniu a băncii Citadele până la 30 iunie 2013 fără un mandatar însărcinat cu cesionarea sau până la 31 decembrie 2013 cu un mandatar însărcinat cu cesionarea („a patra măsură”) (22). Prin urmare, angajamentul de a cesiona activitatea de gestionare de patrimoniu a băncii Citadele până la termenele-limită respective a fost încălcat.

(24)

În decizia de deschidere, Comisia a concluzionat că nerespectarea angajamentului descris în considerentul 21 constituie o utilizare abuzivă a ajutorului. Prin urmare, Comisia a decis să inițieze o procedură oficială de investigare privind utilizarea abuzivă a ajutorului, în temeiul articolului 16 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999.

(25)

După adoptarea deciziei de deschidere, Comisia a primit observații de la o singură persoană fizică, care nu a furnizat elemente care să demonstreze că are statutul de parte interesată, respectiv parte ale cărei interese proprii ar putea fi afectate de măsura în cauză (de exemplu concurenți sau asociații comerciale (23)) sau că acționează în numele unei părți interesate.

(26)

Observațiile primite vizau pretinse ilegalități în care ar fi fost implicată Parex banka, fără să se refere însă la prima, a doua sau a treia măsură pusă în aplicare de Letonia pentru Parex banka, Citadele sau Reverta, și nici la a patra măsură. În esență, observațiile făceau referire la fapte și informații care nu erau direct relevante pentru aplicarea normelor privind ajutorul de stat în cazul vizat. Prin urmare, pentru realizarea evaluării din prezenta decizie, acestea au fost înregistrate și avute în vedere ca informații generice de pe piață.

(27)

În urma adoptării deciziei de deschidere, la 26 mai 2014 Letonia a transmis observații menite să elimine îndoielile Comisiei cu privire la compatibilitatea primei, celei de a doua și celei de a treia măsuri, precum și cu privire la încălcarea angajamentului de a cesiona activitatea de gestionare de patrimoniu a băncii Citadele.

(28)

La 30 mai 2014, Letonia a prezentat și un plan de restructurare actualizat, în care au fost incluse informațiile și măsurile compensatorii indicate în secțiunile 5.1-5.5 din prezenta decizie.

(29)

În urma unei cereri de informații transmise de către Comisie, Letonia a prezentat elemente suplimentare privind a doua măsură, la 23 iunie 2014.

(30)

În observațiile prezentate la 26 mai 2014, Letonia susține că adoptarea primei măsuri a fost necesară pentru a permite Parex banka să respecte cerințele normative aplicabile în materie de solvabilitate, prevenind astfel un colaps iremediabil al sistemului bancar fragil și în mare măsură interconectat și interdependent al Letoniei.

(31)

Letonia afirmă că, la momentul adoptării primei decizii de salvare, autoritățile letone dispuneau de informații limitate referitoare la situația financiară efectivă a Parex banka și la calitatea activelor acesteia. Prin urmare, în cererea inițială adresată Comisiei în vederea aprobării măsurilor de ajutor de stat, Letonia s-a angajat să acorde împrumuturi subordonate cu scadența de cinci ani, întrucât aceasta era scadența minimă necesară pentru ca împrumuturile subordonate să reprezinte fonduri proprii de nivel 2 în conformitate cu dispozițiile relevante ale legislației letone.

(32)

În continuare, Letonia susține că, pentru o mai bună evaluare a poziției financiare a Parex banka, a solicitat societății PricewaterhouseCoopers să efectueze un proces de diligență cu privire la Parex banka, care s-a finalizat la 26 ianuarie 2009, după adoptarea primei decizii de salvare.

(33)

În același timp, Letonia subliniază faptul că piața a fost foarte dinamică în perioada 2008-2009, iar calitatea împrumuturilor se deteriora mai rapid decât se estimase. Această situație în curs de deteriorare a determinat adoptarea de către Comisie a trei decizii de salvare vizând Parex banka și furnizarea de către Letonia a mai multor versiuni ale planului de restructurare pentru Parex banka, ultima dintre acestea fiind notificată la 11 mai 2009 („planul de restructurare din 2009”).

(34)

În acest context, Letonia argumentează că ipotezele și proiecțiile cuprinse în deciziile de salvare s-au perimat în scurt timp, din cauza schimbărilor rapide din mediul economic, generate în principal de criza financiară globală și de scăderea încrederii pieței în Parex banka. Astfel, Letonia a concluzionat că o scadență de cinci ani pentru împrumuturile subordonate pe care le-a acordat în favoarea Parex banka nu mai era suficientă pentru a stabiliza fragilul sistem bancar leton. Într-adevăr, s-a dovedit că Parex banka, o bancă sistemică la acea vreme, avea nevoie de împrumuturi subordonate cu o scadență de peste cinci ani pentru a îndeplini cerințele privind solvabilitatea și în special cerințele privind adecvarea capitalului.

(35)

Conform cadrului normativ (bazat pe standardele Basel II (24)) aplicabil în cazul Parex banka la momentul emiterii împrumuturilor subordonate, numai 80 % din împrumuturile cu scadența la cinci ani în valoare de 50,27 milioane LVL (adică doar 40,22 milioane LVL) s-ar fi calificat drept fonduri proprii de nivel 2. Mai exact, în scopuri de reglementare trebuia ca la valoarea împrumuturilor subordonate să se aplice anual un factor de actualizare (sau de amortizare) cumulat pentru a reflecta diminuarea valorii instrumentelor respective în calitate de componente pozitive ale capitalului reglementat. Ca urmare, din valoarea unui împrumut cu scadența la cinci ani, numai 80 % este eligibil la început pentru stabilirea adecvării capitalului; numai 60 % este eligibil la începutul celui de al doilea an și așa mai departe.

(36)

În sprijinul observațiilor transmise, Letonia a furnizat calcule comparative care arată că, dacă împrumuturile subordonate ar fi fost acordate de Letonia cu scadența la numai cinci ani, acestea nu ar fi fost pe deplin eligibile ca fonduri proprii de nivel 2 încă de la crearea lor.

(37)

Stabilirea scadenței împrumuturilor subordonate acordate de Letonia pentru Parex banka la șapte ani s-a dovedit necesară pentru ca întreaga sumă de 50,27 milioane LVL aferentă împrumuturilor subordonate acordate de stat să se încadreze la fonduri proprii de nivel 2 pe perioada 2009-2010, astfel încât Parex banka să își poată atinge ținta privind gradul de adecvare a capitalului. Tabelul 1 ilustrează valoarea fondurilor proprii de nivel 2 eligibile deținute de Parex banka la sfârșitul fiecărui an, pe baza scadenței împrumutului subordonat în valoare de 50,27 milioane LVL acordat în mai 2009.

Tabelul 1

Scadența împrumutului subordonat emis în luna mai 2009 și calificarea acestuia ca fonduri proprii de nivel 2 (milioane LVL)

(38)

Letonia precizează că, la 9 iunie 2009, Nomura International (desemnată de Letonia în martie 2009 pentru organizarea vânzării Parex banka) a prezentat autorităților letone o strategie de vânzare pentru Parex banka cu un calendar foarte agresiv, procesul de vânzare fiind planificat a se încheia în 2010. Prin urmare, era necesar ca Parex banka să respecte în continuare toate cerințele de capital aplicabile, cel puțin până la sfârșitul anului 2010.

(39)

În fine, Letonia susține că, dacă scadența împrumutului subordonat ar fi fost de numai cinci ani, planul de restructurare din 2009 ar fi trebuit să includă alte măsuri, menite să crească în alt mod gradul de adecvare a capitalului Parex banka (de exemplu, injecții de capital nou, prelungirea imediată a scadenței împrumuturilor subordonate etc.). În absența unor astfel de măsuri, deponenții ar fi rămas neprotejați, iar stabilitatea sistemului financiar leton ar fi fost amenințată în mod semnificativ.

(40)

În ceea ce privește a doua măsură, Letonia afirmă că prelungirea ulterioară a scadenței împrumutului subordonat a fost necesară din cauza modificărilor cu caracter normativ care au avut loc în 2013. Mai exact, la 1 martie 2013 Citadele a fost informată de Comisia Financiară și a Pieței de Capital (Financial and Capital Market Commission — FCMC) din Letonia că rata de adecvare a capitalului grupului trebuia să ajungă la un minim de 10 % în termeni absoluți până la sfârșitul anului 2013, iar rata recomandată pentru eliminarea riscurilor existente și a celor potențiale era de […]. Până în luna martie 2013, rata minimă impusă pentru adecvarea capitalului fusese de 8,4 %.

(41)

Letonia susține că a doua măsură a fost adoptată cu bunăcredință, întrucât autoritățile letone au considerat că măsura este conformă cu principiul investitorului în economia de piață și nu produce pierderi pecuniare pentru stat.

(42)

În continuare, Letonia declară că, la momentul adoptării celei de a doua măsuri, a considerat cu bună-credință, împreună cu Citadele, că posibilitatea prelungirii scadenței împrumutului subordonat în cauză fusese prevăzută în deciziile relevante ale Comisiei și în planul de restructurare.

(43)

Letonia susține că orice investitor de pe piață care s-ar fi aflat în poziția de acționar majoritar al băncii Citadele ar fi depus toate eforturile pentru a menține, în măsura posibilului, valoarea investiției sale și ar fi fost înclinat să adopte și să pună în aplicare măsurile necesare pentru a preveni diminuarea valorii contabile a participației sale ca urmare a nerespectării de către bancă a cerințelor de capital. În cazul în care Citadele nu ar fi respectat cerințele mai stricte privind adecvarea capitalului impuse de FCMC la acea vreme, stabilitatea, viabilitatea și vandabilitatea băncii ar fi fost periclitate, afectând, în ultimă instanță, posibilitatea unei vânzări în condiții financiare bune.

(44)

Letonia prezintă și un scenariu contrafactual, în care a doua măsură nu ar fi fost acordată. În scenariul contrafactual, rata de capital recomandată nu ar fi fost respectată, întrucât rata de adecvare a capitalului ar fi fost sub 9,3 % la 31 decembrie 2013, în timp ce nivelul minim solicitat era de 10 %.

(45)

Letonia susține, de asemenea, că măsurile alternative de creștere a gradului de adecvare a capitalului pentru Citadele (și anume o majorare a capitalului sau emiterea de noi împrumuturi subordonate) nu erau fezabile. Mai exact, Letonia afirmă că ar fi fost imposibil ca Citadele să obțină împrumuturi subordonate de la investitori terți în 2013, dat fiind angajamentul autorităților letone de a cesiona Citadele într-un termen scurt (până la 31 decembrie 2014). Incertitudinea legată de potențialul achizitor și de strategia viitoare a acestuia ar fi determinat furnizorii de împrumuturi subordonate să solicite o opțiune de vânzare pentru fiecare dintre împrumuturile subordonate pe care le-ar fi acordat băncii Citadele (clauza de transfer al controlului) (25). Aceasta ar fi însemnat efectiv că scadența reală a unor astfel de împrumuturi subordonate la emitere ar fi fost considerată a fi mai scurtă de cinci ani și, prin urmare, împrumuturile nu s-ar fi încadrat ca fonduri proprii de nivel 2.

(46)

Ca urmare a unei cereri de informații adresate de către Comisie, menită să clarifice dacă Letonia s-a adresat BERD cu privire la o eventuală prelungire de către aceasta a scadenței împrumuturilor subordonate acordate băncii Citadele, autoritățile letone au furnizat informații la 23 iunie 2014. Prin aceste informații, autoritățile letone confirmă că înainte de a acorda a doua măsură nu s-au adresat BERD pentru a-i propune să prelungească scadența împrumuturilor subordonate pe care le deține. În acest context, autoritățile letone reiterează faptul că a doua măsură trebuia să fie adoptată pentru a preveni încălcarea iminentă de către Citadele a noilor cerințe de capital mai stricte.

(47)

Letonia susține că a fost nevoită să prelungească fără întârziere scadența datoriei subordonate pe care o deținea în legătură cu Citadele și că nu a negociat o prelungire comparabilă pentru datoria subordonată deținută și de BERD.

(48)

Letonia afirmă că decizia sa în această privință a fost conturată de următoarele trei elemente:

(49)

Letonia și Reverta recunosc că, începând cu luna decembrie 2010, sprijinul pentru asigurarea lichidității acordat în favoarea Parex banka (și ulterior Reverta) de către Letonia a depășit plafonul de lichidități autorizat, stabilit în considerentul 55 din decizia finală privind Parex. Decizia de deschidere a indicat că, la data de 31 decembrie 2013, sprijinul în curs pentru asigurarea lichidității acordat în favoarea Reverta se ridica la 362,52 milioane LVL, depășind cu 55,52 milioane LVL plafonul de lichiditate de 307 milioane LVL stabilit în scenariul cel mai pesimist.

(50)

Letonia afirmă că inițial, în decizia finală privind Parex, Comisia autorizase conversia în capital a unui sprijin pentru asigurarea lichidității Parex banka în valoare de 218,7 milioane LVL. Suma care urma să fie convertită a fost ulterior redusă, în decizia de modificare, la 118,7 milioane LVL. În cazul în care sprijinul pentru asigurarea lichidității în valoare de 118,7 milioane LVL ar fi fost convertit în capital, sprijinul pentru asigurarea lichidității ar fi fost redus și s-ar fi încadrat în limitele autorizate. Însă au fost convertite în capital numai 49,5 milioane LVL din cele 118,7 milioane LVL aferente sprijinului pentru asigurarea lichidității. Letonia prezintă acest factor ca fiind cauza principală a nivelului excedentar de lichiditate.

(51)

În plus, Letonia afirmă că sprijinul excedentar a fost cauzat și de întârzierile înregistrate în generarea de numerar în raport cu ratele de generare de numerar preconizate la momentul adoptării Deciziei finale privind Parex. Din cauza unor creanțe incerte, plățile au întârziat și, în consecință, recuperarea numerarului a fost întârziată cu aproximativ doi ani. Letonia consideră că acest fenomen este temporar și estimează că sprijinul excedentar pentru asigurarea lichidității va dispărea în anii 2015-2016.

(52)

Cu toate acestea, Letonia și Reverta recunosc abaterea de la sumele autorizate pentru ajutor, generată de dificultățile întâmpinate în alocarea adecvată a ajutorului de stat între sprijinul autorizat pentru asigurarea lichidității și contribuțiile la capital, în urma adoptării deciziei de modificare.

(53)

În plus, autoritățile letone precizează că, în cazul în care ar fi fost menținută licența bancară a Parex banka (în prezent Reverta), Letonia ar fi trebuit să injecteze mai mult capital în Parex banka decât se preconizase inițial (într-adevăr, nivelul minim al capitalului necesar conform normelor privind solvabilitatea depășea nivelul maxim al sprijinului pentru capital în valoare de 218,7 milioane LVL autorizat prin decizia finală privind Parex). Pe baza planului de restructurare inițial transmis Comisiei, valoarea economică realizată din vânzarea de active și conversia sumei de 218,7 milioane LVL nu ar fi fost suficientă pentru ca Parex banka (Reverta) să respecte cerințele reglementare de adecvare a capitalului.

(54)

Prin urmare, dacă licența ar fi fost menținută, Parex banka (Reverta) ar fi avut nevoie de capital suplimentar. În urma retragerii licenței bancare, nivelul ajutorului suplimentar a fost limitat la suma necesară pentru procesul de lichidare.

(55)

Potrivit Letoniei, după data de 31 decembrie 2011 nu mai era necesară convertirea în capital a sprijinului pentru asigurarea lichidității, deoarece licența bancară a Reverta fusese retrasă. În timpul comunicărilor care au precedat adoptarea Deciziei de modificare, Letonia a informat Comisia cu privire la planul său de a nu converti în capital sprijinul pentru asigurarea lichidității după 31 decembrie 2011, deși nu și-a confirmat intenția de a pune efectiv în aplicare această măsură, nu a identificat consecințele tehnice ale renunțării la conversie și nici nu le-a comunicat în mod expres Comisiei. În special, Letonia nu a menționat faptul că, în urma renunțării la conversia în capital, fondurile care fuseseră deja acordate ca sprijin pentru asigurarea lichidității nu ar scădea atât de rapid cum impunea decizia finală privind Parex.

(56)

Întrucât până la 31 decembrie 2011 numai suma de 49,5 milioane LVL din sprijinul pentru asigurarea lichidității fusese convertită efectiv în capital, iar suma de 69,2 milioane LVL nu a fost convertită în capital, nivelul sprijinului pentru asigurarea lichidității s-a menținut la un nivel mai ridicat decât cel aprobat cu aproximativ aceeași sumă.

(57)

Potrivit Letoniei, păstrarea sprijinului pentru asigurarea lichidității și evitarea convertirii acestuia în capital au fost, așadar, măsurile cel mai puțin oneroase pentru autoritățile letone și de fapt au redus ajutorul de stat la minimul necesar.

(58)

Letonia și Reverta confirmă faptul că Reverta nu mai are nevoie de fonduri noi. Dată fiind valoarea mai redusă a sprijinului pentru asigurarea lichidității convertit în capital, Letonia estimează că Reverta va păstra [300-500] de milioane LVL din sprijinul pentru asigurarea lichidității până la sfârșitul anului 2014, [250-300] de milioane LVL până la sfârșitul anului 2015 și [200-250] de milioane LVL până la sfârșitul anilor 2016 și 2017 (la lichidarea Reverta). Prin urmare, potrivit Letoniei, sprijinul pentru asigurarea lichidității va depăși plafonul autorizat inițial, deoarece: (i) a fost convertită în capital o sumă mai mică din sprijinul pentru asigurarea lichidității; și (ii) se preconizează că lichidarea portofoliului Reverta va genera mai puține încasări în numerar decât se prevăzuse inițial.

(59)

În urma noii proiecții privind numerarul, care reflectă dificultățile întâmpinate în recuperarea activelor, Letonia estimează că Reverta va avea o poziție de capital negativă egală cu [250-300] de milioane LVL la sfârșitul procesului de lichidare (31 decembrie 2017).

(60)

Letonia a demarat procesul de vânzare a băncii Citadele în 2011, pentru a-și respecta angajamentele asumate și consemnate în decizia finală privind Parex. Prima încercare de vânzare a avut loc cu sprijinul Nomura International în calitate de consilier, dar, din cauza unor turbulențe semnificative în zona euro, generate de criza financiară și economică din Grecia, precum și de colapsul băncilor Snoras și Krajbanka în Lituania și Letonia, această încercare a eșuat.

(61)

În plus, în februarie 2013 Letonia a solicitat efectuarea unui studiu specific de către un expert independent […] privind, printre altele, impactul vânzării activității de gestionare de patrimoniu la data specificată în angajamente. Expertul a demonstrat că valoarea celor două entități separate (activitatea de gestionare de patrimoniu și partea rămasă din Citadele) era mai mică decât valoarea băncii Citadele ca întreg. În consecință, privarea Citadele de activitatea de gestionare de patrimoniu ar fi diminuat valoarea contabilă a băncii și ar fi afectat, astfel, valoarea pentru acționari. Prin diferite proiecții, expertul a demonstrat că, fără activitatea de gestionare de patrimoniu, „profitul din exploatare al băncii ar scădea”, […] iar […] acesteia s-ar deteriora.

(62)

Potrivit Letoniei, pe baza studiului expertului, cesionarea activității de gestionare de patrimoniu separat de restul băncii Citadele în 2013 ar fi afectat viabilitatea băncii și, prin urmare, vandabilitatea acesteia. Capacitatea băncii de a atrage actori privați care să investească în Citadele la un preț rezonabil ar fi fost semnificativ redusă. Prin urmare, în 2013 a început un al doilea proces de vânzare a băncii Citadele ca întreg, cu asistență din partea Société Générale și Linklaters LLP în calitate de consilieri externi. Cele două metode de vânzare avute în vedere în prezent sunt: fuziune și achiziție și ofertă publică inițială.

(63)

Pentru a asigura compatibilitatea cu piața internă, în conformitate cu normele Uniunii privind ajutorul de stat, a măsurilor de ajutor suplimentare acordate de Letonia băncilor Parex banka, Citadele și Reverta prin intermediul primei, celei de a doua și celei de a treia măsuri, precum și a eșecului înregistrat în cesionarea activității de gestionare de patrimoniu a băncii Citadele până la termenul-limită asumat (a patra măsură), Letonia a propus o serie de angajamente, care sunt prezentate în considerentele 64-73.

(64)

Letonia și Citadele se angajează să depună toate eforturile necesare pentru a obține, cât mai curând și în orice caz înainte de […], oferte ferme pentru vânzarea întregii participații deținute de Republica Letonia în cadrul băncii Citadele (inclusiv activitatea de gestionare de patrimoniu). Vânzarea se va finaliza până la data de […] cel târziu. Republica Letonia (împreună cu consilierul acesteia) decide structura și modalitățile adecvate pentru operațiunea de vânzare (de exemplu, vânzare comercială sau ofertă publică inițială), cu condiția ca Republica Letonia să cesioneze, în cele din urmă, întreaga sa participație deținută în cadrul băncii Citadele până la […] cel târziu. În cazul unei oferte publice inițiale, Republica Letonia se angajează să convină cu FCMC până la data de […] asupra unui prospect ferm.

(65)

Letonia și Citadele se angajează, de asemenea, să numească un mandatar însărcinat cu cesionarea dacă până la data de […] nu se primesc oferte ferme de cumpărare sau, în cazul unei oferte publice inițiale cu același obiectiv, dacă nu se convine asupra unui prospect cu FCMC. În acest caz, Republica Letonia va întreprinde măsurile necesare pentru a asigura numirea și începerea activității mandatarului însărcinat cu cesionarea până la data de […]. Se înțelege că și consilierul financiar pentru vânzarea băncii Citadele ar putea fi numit mandatar însărcinat cu cesionarea începând cu […]. Dacă este numit un mandatar însărcinat cu cesionarea, Letonia și Citadele se angajează să primească oferte de cumpărare ferme și irevocabile pentru toate părțile până la […] și să încheie un acord obligatoriu și irevocabil pentru vânzarea întregii participații deținute de Republica Letonia în cadrul băncii Citadele până la […], care să fie semnat până la […] cel târziu.

(66)

În plus, Letonia și Citadele se angajează ca, începând cu […], Citadele să […] noua activitate, iar activitatea rămasă a băncii Citadele să […], dacă Republica Letonia nu a încheiat un acord obligatoriu și irevocabil până la […], care să prevadă finalizarea până la […] a vânzării întregii participații deținute de Republica Letonia în cadrul băncii Citadele, sau dacă oferta publică inițială nu permite Republicii Letonia să vândă întreaga participație pe care o deține în cadrul băncii Citadele până la […].

(67)

Letonia și Citadele se angajează să încheie tranzacția de vânzare-cumpărare pentru vânzarea întregii participații pe care Republica Letonia o deține în cadrul băncii Citadele până la […]. Dacă vânzarea respectivei participații nu se finalizează până la […], acestea se angajează ca Citadele să […] noua activitate, iar activitatea rămasă a băncii Citadele să fie […].

(68)

În cazul în care Citadele este […] în oricare dintre evenimentele menționate în considerentele 64-67, orice părți din activitatea băncii Citadele care prezintă interes pentru terți pot fi vândute și transferate de Republica Letonia și/sau de Citadele către acești terți (fără a aduce atingere principiilor […] și fără noi măsuri de ajutor de stat).

(69)

În ceea ce privește Reverta, decizia de modificare a autorizat conversia în capital a unor depozite de stat și dobânzi (sprijin pentru asigurarea lichidității) în valoare totală de 118,7 milioane LVL. Deoarece, până în prezent, au fost convertite în capital numai 49,5 milioane LVL din sprijinul pentru asigurarea lichidității, Letonia propune reducerea imediată și permanentă a valorii maxime totale a capitalului pe care Letonia îl poate acorda băncii Reverta, de la 118,7 milioane LVL la 49,5 milioane LVL.

(70)

Letonia recunoaște că, pentru a asigura compatibilitatea primei, a celei de a doua și a celei de a treia măsuri cu piața internă, sunt necesare măsuri consolidate de repartizare a sarcinilor. Aceste măsuri ar garanta, printre altele, că nici un terț nu beneficiază în mod necuvenit de ajutorul de stat suplimentar acordat băncilor Reverta și Citadele.

(71)

În acest scop, Letonia se angajează să consolideze angajamentele anterioare privind repartizarea sarcinilor, prin implicarea acționarilor majoritari anteriori ai Parex banka, a întreprinderilor afiliate acestora și a altor creditori („creditorii subordonați istorici”) care au acordat împrumuturi subordonate („împrumuturile subordonate istorice”).

(72)

Reverta a depășit sumele destinate asigurării lichidității autorizate în decizia finală privind Parex și din cauză că a plătit dobânzi la împrumuturile subordonate istorice. În cazul în care Reverta nu ar fi plătit aceste dobânzi sau dacă valoarea contabilă a împrumuturilor subordonate istorice ar fi fost redusă imediat după adoptarea Deciziei finale privind Parex, probabil că Letonia nu ar fi fost nevoită să pună în aplicare prima, a doua și a treia măsură în proporția în care acestea au fost aplicate efectiv.

(73)

Având în vedere cele de mai sus, Letonia se oferă să își clarifice și să își consolideze angajamentele în ceea ce privește principalul și dobânda aferente împrumuturilor subordonate istorice, după cum urmează:

(74)

La 6 iunie 2014, Letonia a răspuns la observațiile părții terțe primite de Comisie. Letonia susține că afirmațiile conținute în observații sunt nefondate și irelevante în raport cu decizia de deschidere. Letonia respinge afirmațiile părții terțe și solicită Comisiei să nu le ia în considerare.

(75)

Conform articolului 107 alineatul (1) din tratat, sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(76)

Calificarea unei măsuri drept ajutor de stat impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: (a) măsura trebuie să fie finanțată prin intermediul resurselor de stat; (b) măsura trebuie să acorde un avantaj selectiv care ar putea favoriza anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri; (c) măsura trebuie să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența și să poată afecta schimburile comerciale dintre statele membre.

(77)

Faptul că Letonia a acordat Parex banka împrumuturi subordonate care implicau ajutor de stat a fost stabilit în prima decizie de salvare, când Comisia a aprobat emiterea de împrumuturi subordonate cu scadența la cinci ani ca măsură de ajutor compatibilă. La momentul respectiv, Comisia a decis că un investitor în economia de piață nu ar fi acordat împrumuturi subordonate cu scadența la cinci ani (26).

(78)

Împrumuturile subordonate care au fost acordate efectiv de Letonia în favoarea Parex banka erau identice cu măsura care a fost aprobată de Comisie, cu excepția faptului că aveau o scadență mai îndelungată, ceea ce a generat un avantaj suplimentar pentru Parex banka.

(79)

Datoria subordonată cu scadența la șapte ani ar fi oferit debitorului un avantaj mai mare decât datoria subordonată cu scadența la cinci ani, întrucât la orice investiție riscul investitorului crește odată cu prelungirea scadenței investiției. La momentul la care a fost acordată datoria subordonată cu scadența la șapte ani, probabilitatea ca un investitor în economia de piață să acorde datoria respectivă în condiții de scadență prelungită ar fi fost și mai redusă decât în cazul unei scadențe la cinci ani. Din acest motiv, scadența mai îndelungată a datoriei subordonate a reprezentat un avantaj suplimentar pentru Parex banka față de forma datoriei subordonate aprobată în deciziile de salvare și în decizia finală privind Parex. Întrucât întrunirea tuturor celorlalte cerințe pentru existența ajutorului de stat a fost deja stabilită în prima decizie de salvare, prima măsură reprezintă ajutor de stat suplimentar.

(80)

La data de 27 iunie 2013, Letonia a acordat băncii Citadele o prelungire suplimentară de 18 luni a scadenței pentru împrumuturi subordonate în valoare de 37 de milioane LVL (dintr-un total de 45 de milioane LVL deținut de Letonia la momentul respectiv).

(81)

În decizia de deschidere, în absența unor argumente noi, Comisia a apreciat că un investitor în economia de piață nu ar fi acordat o astfel de prelungire a scadenței, deoarece aceasta prezenta riscuri suplimentare față de forma anterioară a împrumuturilor subordonate. Prin urmare, Comisia a considerat că scadența mai îndelungată a datoriei subordonate reprezintă un avantaj suplimentar acordat băncii Citadele de către stat față de forma datoriei subordonate aprobată în deciziile de salvare și în decizia finală privind Parex, constituind, așadar, un ajutor suplimentar.

(82)

Letonia a susținut că un investitor de piață ar fi optat în mod rațional pentru măsuri specifice de menținere a gradului de adecvare a capitalului băncii pentru a menține valoarea investiției sale. Prin urmare, Letonia afirmă, în esență, că cea de a doua măsură nu a conferit băncii Citadele niciun avantaj, deoarece furnizarea de sprijin suplimentar a fost conformă cu principiul operatorului economic privat în economia de piață.

(83)

Comisia nu contestă faptul că principiul operatorului economic privat în economia de piață se aplică în cazul tranzacțiilor precum a doua măsură. Totuși, Comisia reamintește că instanțele judecătorești ale Uniunii au subliniat faptul că, dacă un stat membru invocă, în cursul procedurii administrative, criteriul respectiv, în caz de incertitudine, acestuia îi revine sarcina de a dovedi fără echivoc și pe baza unor elemente obiective și verificabile că măsura adoptată poate fi asociată statului care acționează ca acționar și că pot fi necesare, în această privință, în special elemente care să demonstreze că decizia respectivă este întemeiată pe evaluări economice comparabile cu evaluările pe care, în acele condiții, un investitor privat rațional aflat într-o situație cât mai apropiată de situația acestui stat membru le-ar fi efectuat înainte de a realiza investiția menționată, în scopul de a determina rentabilitatea viitoare a unei astfel de investiții (27).

(84)

În acest context, Comisia consideră că afirmația Letoniei potrivit căreia aceasta a acționat în conformitate cu principiul operatorului economic privat în economia de piață nu a fost susținută cu argumente și cu o analiză detaliată.

(85)

În primul rând, Comisiei nu i-a fost furnizat niciun element care să confirme că Letonia și-ar fi evaluat investiția în Citadele în perioada adoptării deciziei sale de punere în aplicare a celei de a doua măsuri. Un investitor de piață care ar fi acționat în calitate de acționar ar fi evaluat valoarea Citadele pentru a stabili valoarea actualizată a investiției sale în banca respectivă înainte (deci fără aplicarea celei de a doua măsuri) și după punerea în aplicare a celei de a doua măsuri și ar fi comparat cele două valori. Comisia consideră că un investitor de piață orientat către profit ar fi început prin a stabili valoarea actualizată a investiției sale în banca respectivă, iar apoi ar fi stabilit dacă valoarea curentă a investiției ar fi protejată în cazul prelungirii suplimentare a scadenței împrumuturilor subordonate. În cazul în care rezultatul analizei ar fi arătat că valoarea ar fi putut fi protejată sau chiar sporită, atunci, ca etapă ulterioară, un investitor de piață orientat către profit ar fi comparat costul de oportunitate al protejării (sau chiar al creșterii) valorii cu diferența de valoare.

(86)

Dacă ar fi efectuat o astfel de analiză, Letonia ar fi trebuit să demonstreze că acordarea unei scadențe prelungite era o măsură eficace cel puțin pentru a proteja valoarea investiției, iar apoi ar fi trebuit să arate că respectivul cost de oportunitate aferent aplicării unei astfel de măsuri era mai mic decât creșterea valorii. Numai dacă respectivele costuri de oportunitate aferente acordării unei scadențe suplimentare ar fi fost mai mici decât menținerea valorii care rezultă din cea de a doua măsură, Comisia ar putea accepta că Letonia a acționat în conformitate cu principiul operatorului economic privat în economia de piață. Totuși, Letonia nu a furnizat nici o evaluare curentă a valorii investiției, nici o analiză care să demonstreze că respectivele costuri de oportunitate aferente acordării unei scadențe suplimentare sunt mai mici decât menținerea valorii care rezultă din punerea în aplicare a celei de a doua măsuri.

(87)

Din acest motiv, Comisia apreciază că cea de a doua măsură nu poate fi considerată conformă cu comportamentul unui operator economic privat în economia de piață care s-ar afla într-o situație comparabilă cu cea a Letoniei din luna iunie 2013.

(88)

În al doilea rând și în orice caz, principiile stabilite pentru punerea în aplicare a principiului operatorului economic privat în economia de piață impun ca această comparație cu comportamentul unui investitor economic privat rațional să fie realizată într-o situație cât mai apropiată de cea în care se află statul membru (28). În consecință, la evaluarea valorii investiției sale în Citadele, Letonia ar fi trebuit să țină seama de angajamentele consemnate în decizia finală privind Parex cu privire la vânzarea băncii Citadele. În luna iunie 2013, când a fost pusă în aplicare a doua măsură, angajamentele respective includeau obligația de a cesiona Citadele până la 31 decembrie 2014, precum și obligația de a cesiona Citatele fără activitatea de gestionare de patrimoniu (întrucât activitatea de gestionare de patrimoniu trebuia cesionată separat dacă nu era vândută până la 30 iunie 2013). Având în vedere faptul că, la 27 iunie 2013, când a fost acordată prelungirea scadenței, nu se găsise niciun cumpărător pentru activitatea de gestionare de patrimoniu, concluzia unui investitor privat ar fi fost că nu era posibilă vânzarea activității de gestionare de patrimoniu împreună cu Citadele până la termenul de 30 iunie 2013 stabilit în decizia finală privind Parex și, prin urmare, cele două entități trebuiau vândute separat.

(89)

În plus, un acționar privat al băncii aflat într-o situație cât mai apropiată de cea a statului membru în cauză nu ar fi avut niciun motiv să presupună că îndeplinirea angajamentelor respective ar fi abandonată sau amânată, dat fiind că orice astfel de modificări necesită aprobarea Comisiei. Prin urmare, la stabilirea valorii investiției în iunie 2013, nu s-ar fi putut neglija importanța obligațiilor respective, întrucât nu se putea presupune că Comisia ar aproba o modificare a unei obligații anterior perioadei în care Letonia își asumase angajamentul de a le îndeplini.

(90)

În consecință, pentru a decide în favoarea sau în defavoarea acordării scadenței prelungite, printre parametrii de evaluare a valorii investiției Letoniei în Citadele în iunie 2013 trebuie să se numere și angajamentele consemnate în decizia finală privind Parex. Letonia nu a furnizat elemente care să dovedească faptul că a luat în considerare toți parametrii respectivi sau că valoarea investiției sale la acel moment, obținută prin luarea în considerare a parametrilor, este mai mare decât costul de oportunitate aferent acordării prelungirii scadenței. Inclusiv din acest motiv, Comisia apreciază că cea de a doua măsură nu poate fi considerată compatibilă cu comportamentul unui operator economic privat în economia de piață care s-ar afla într-o situație comparabilă cu cea a Letoniei în luna iunie 2013.

(91)

În al treilea rând, chiar dacă Letonia ar fi efectuat o analiză suficient de detaliată a celei de a doua măsuri ca mijloc de menținere a valorii investiției sale în Citadele astfel cum se prezenta aceasta în iunie 2013 și chiar dacă ar fi integrat în această analiză constrângerile generate de vânzarea iminentă a băncii Citadele și de cesionarea separată a activității de gestionare de patrimoniu, pe care un operator economic privat în economia de piață le-ar fi luat în considerare, afirmațiile Letoniei referitoare la costurile implicate de cea de a doua măsură și la valoarea investiției în Citadele, pe care măsura respectivă trebuia teoretic să o mențină, tot nu sunt plauzibile.

(92)

Pe de o parte, deși Letonia susține că cea de a doua măsură nu a implicat niciun cost pentru stat, această afirmație nu este susținută de informații suplimentare sau de probe privind evaluarea costurilor efectuată de Letonia la momentul acordării celei de a doua măsuri. O astfel de analiză a costurilor de oportunitate și a altor tipuri de costuri legate de a doua măsură ar fi fost o condiție prealabilă pentru un investitor privat care ar fi intenționat să ia o decizie rațională referitoare la prelungirea scadenței împrumutului subordonat. Absența unei evaluări a costurilor conduce Comisia la concluzia că un investitor privat nu ar fi putut evalua oportunitatea celei de a doua măsuri din punct de vedere al maximizării profitului.

(93)

Pe de altă parte, deși Letonia susține că cea de a doua măsură a menținut valoarea investiției sale în Citadele, această afirmație nu este susținută de caracteristicile pe care le prezenta investiția deținută de statul membru în Citadele în iunie 2013. Comisia remarcă faptul că, pentru un investitor orientat spre profit, valoarea curentă a unei investiții depinde de perspectiva unor fluxuri viitoare de venit pe care le-ar genera investiția respectivă (sub forma dividendelor, de exemplu), în combinație cu valoarea capitalului investiției la momentul respectiv (care poate fi derivată, de exemplu, din prețul pe care l-ar plăti un cumpărător pentru investiția acționarului la momentul respectiv sau din valoarea scontată în timp a prețului pe care l-ar plăti un cumpărător pentru investiția acționarului în viitor). Toți indicii de care dispune Comisia arată că investiția Letoniei în Citadele în iunie 2013 a avut o valoare scăzută, dacă nu chiar negativă.

(94)

În ceea ce privește posibilele fluxuri viitoare de venit din investiția Letoniei în Citadele, nu s-a furnizat nicio dovadă care să arate că, în iunie 2013, acționarii ar fi putut aștepta dividende din partea Citadele în vreun moment din viitorul apropiat. Orice evaluare efectuată de un acționar privat al băncii, aflat într-o situație cât mai apropiată de cea a statului membru în cauză, cu privire la veniturile preconizate rezultate din distribuirea de dividende ar fi fost legată de obligația de a cesiona Citadele până la 31 decembrie 2014. În plus, studiul descris în considerentul 61 a stabilit că, fără activitatea de gestionare de patrimoniu, Citadele ar fi început să producă pierderi, concluzie care ar fi redus și mai mult perspectiva obținerii unor beneficii din distribuția de dividende, dat fiind că, la 27 iunie 2013, un operator economic privat în economia de piață ar fi trebuit să presupună în mod necesar că Citadele și activitatea de gestionare de patrimoniu vor fi cesionate separat.

(95)

Ca atare, la acordarea prelungirii scadenței nu exista nicio dovadă că Citadele ar fi putut (având în vedere profiturile preconizate și rata capitalului) să distribuie dividende înainte de 31 decembrie 2014, întrucât rata capitalului de 10,3 % planificată a fi atinsă la 31 decembrie 2013 abia ar fi depășit rata capitalului minimă impusă de 10 % și ar fi fost cu mult sub rata capitalului de […] %, recomandată de FCMC pentru eliminarea riscurilor existente și potențiale ale Citadele. Prin urmare, un investitor privat ar fi luat în considerare faptul că, în iunie 2013, probabilitatea ca acționarii să aștepte distribuirea de dividende de la Citadele în viitorul apropiat era scăzută.

(96)

În ceea ce privește valoarea capitalului investiției Letoniei în Citadele în iunie 2013, studiul prezentat de autoritățile letone, descris în considerentul 61 și întocmit în februarie 2013, arată că Citadele ar fi fost afectată negativ de cesionarea separată a activității de gestionare de patrimoniu. Un investitor privat aflat într-o situație cât mai apropiată de cea a Letoniei din iunie 2013 ar fi ținut seama de faptul că, în urmă cu aproximativ patru luni, un expert independent stabilise că valoarea de vânzare a Citadele fără activitatea de gestionare de patrimoniu ar fi fost mai scăzută decât valoarea celor două entități combinate. În consecință, investitorul privat ar fi avut nevoie de motive convingătoare în ceea ce privește maximizarea randamentului ajustat în funcție de risc pentru a-și asuma riscuri suplimentare prin acordarea prelungirii scadenței împrumuturilor subordonate. Totuși, Letonia nu a furnizat nicio dovadă a motivelor convingătoare care ar fi convins un operator economic privat în economia de piață să își asume riscurile suplimentare respective la acel moment. Prin urmare, chiar dacă prelungirea scadenței ar fi fost acordată, nu existau dovezi care să arate că Citadele ar fi putut fi vândută fără activitatea de gestionare de patrimoniu la […], ceea ce conduce Comisia la concluzia că, în iunie 2013, Letonia nu avea […] în investiția sa care să fie menținută, care era […] pentru acordarea celei de a doua măsuri.

(97)

Și din aceste motive suplimentare, Comisia apreciază că cea de a doua măsură nu poate fi considerată compatibilă cu comportamentul unui operator economic privat în economia de piață care s-ar afla într-o situație comparabilă cu cea a Letoniei din luna iunie 2013.

(98)

În al patrulea și ultimul rând, Comisia remarcă și faptul că BERD, care în iunie 2013 era singurul acționar al Citadele în afară de statul leton, nu a prelungit scadența împrumutului său subordonat în curs acordat băncii Citadele, iar Letonia nu s-a adresat niciodată Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru a discuta despre participarea acesteia în cadrul celei de a doua măsuri, astfel cum se precizează în considerentele 46-48. Absența oricărei încercări de a discuta despre repartizarea sarcinilor implicate de costul celei de a doua măsuri, dacă aceasta urma să fie un mijloc de menținere a valorii investițiilor în Citadele, reprezintă un indiciu suplimentar că cea de a doua măsură nu era conformă cu cerințele principiului operatorului economic privat în economia de piață.

(99)

În această privință, Comisia reamintește în primul rând faptul că, potrivit scrisorii FCMC, Citadele dispunea de 10 luni (1 martie-31 decembrie 2013) pentru a se conforma noilor cerințe privind rata de adecvare a capitalului. În acest context, Comisia consideră că un acționar majoritar ar fi exploatat întreaga perioadă de 10 luni pentru a identifica o soluție adecvată pentru a îndeplini noua cerință de capital cu minimizarea costurilor proprii. Prin urmare, argumentul Letoniei privind facilitarea vânzării Citadele nu explică motivul pentru care aceasta a adoptat cea de a doua măsură fără nicio încercare de a se adresa acționarului minoritar al băncii Citadele în termen de patru luni de la scrisoarea FCMC, în loc să exploateze în mai mare măsură perioada de până la zece luni care ar fi putut fi utilizată.

(100)

În plus, chiar dacă participarea BERD la prelungirea scadenței ar fi condus la o măsură cu alte caracteristici decât caracteristicile celei de a doua măsuri, Letonia nu furnizează dovezi care să arate că această altă măsură, luată cu implicarea BERD, ar fi fost mai puțin eficace decât cea de a doua măsură sau ar fi fost mai costisitoare pentru acționarul majoritar comparativ cu costurile implicate de a doua măsură.

(101)

În ceea ce privește argumentul Letoniei potrivit căruia prelungirea de către BERD a scadenței împrumutului său subordonat ar fi creat o sarcină suplimentară la momentul vânzării băncii Citadele, autoritățile letone nu au prezentat niciun element care să arate că o astfel de prelungire ar fi creat într-adevăr costuri suplimentare. Nu s-a efectuat niciun studiu specific privind costurile cesionării băncii Citadele după cea de a doua măsură comparativ cu costurile unei vânzări ipotetice a băncii Citadele după o prelungire la care ar fi luat parte și BERD, pentru a justifica afirmația Letoniei potrivit căreia ar fi existat o sarcină suplimentară. Comisia consideră că orice operator economic privat care ar analiza modalitățile de menținere a valorii investiției sale în Citadele ar putea, cel puțin, să facă trimitere la o evaluare realizată în aceeași perioadă cu privire la costurile alternative ale vânzării ulterioare, pe care le-ar fi generat prelungirea, de către acționarul minoritar al Citadele, a duratei împrumuturilor sale subordonate la banca respectivă.

(102)

În sfârșit, după cum s-a indicat la considerentul 48 litera (c), Letonia explică faptul că a crezut că BERD ar fi fost de acord să prelungească scadența împrumuturilor sale acordate băncii Citadele. În această situație, chiar dacă implicarea BERD ar fi complicat lucrurile, Comisia consideră că un acționar majoritar privat care ar fi analizat posibilitatea prelungirii scadenței datoriei subordonate proprii existente în favoarea Citadele s-ar fi adresat măcar acționarului minoritar, care deținea la rândul său o datorie subordonată la Citadele, pentru a vedea dacă acesta ar fi fost dispus: (i) să împartă costurile acordării unui sprijin suplimentar băncii Citadele prin prelungirea scadenței împrumuturilor sale; sau (ii) să încheie un acord alternativ direct cu acționarul majoritar pentru a acoperi costurile implicate de a doua măsură pentru acționarul majoritar. Aplicând principiul operatorului economic privat în economia de piață, Comisia consideră inacceptabil ca acționarul majoritar al unei întreprinderi să suporte toate costurile aferente protejării valorii tuturor investițiilor în întreprinderea respectivă, protejând astfel și valoarea investiției acționarului minoritar, fără ca măcar să se adreseze acestuia în vederea obținerii unei contribuții din partea sa.

(103)

Luând în considerare toți acești factori, absența oricărei încercări de a se adresa Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare în perioada 1 martie 2013-27 iunie 2013 reprezintă încă un indiciu că cea de a doua măsură nu a fost derulată în conformitate cu cerințele principiului operatorului economic privat în economia de piață.

(104)

Pentru fiecare dintre cele patru motive indicate în considerentele 85-103 se poate afirma că nu s-a stabilit fără echivoc și pe baza unor elemente obiective și verificabile că cea de a doua măsură poate fi atribuită unui stat membru care ar acționa în calitate de acționar privat. În această situație, Comisia nu poate accepta faptul că Citadele ar fi putut obține, în circumstanțe corespunzătoare unor condiții de piață normale, același avantaj precum cel care i-a fost pus la dispoziție prin intermediul resurselor de stat, sub forma celei de a doua măsuri.

(105)

Letonia a pus în aplicare cea de a doua măsură pentru banca Citadele, care este și va fi activă pe piețe deschise concurenței internaționale. Prin urmare, orice avantaj conferit din resurse de stat ar afecta concurența în sectorul bancar și ar avea un impact asupra comerțului din interiorul UE. În plus, această măsură este selectivă, întrucât numai Citadele beneficiază de ea. Măsura este finanțată prin intermediul resurselor de stat. Potrivit precizărilor Letoniei indicate în considerentul 45, în iunie 2013 un operator terț în economia de piață nu ar fi acordat o măsură similară celei de a doua măsuri în condiții comparabile. Prin urmare, Comisia confirmă evaluarea sa provizorie anterioară inclusă în decizia de deschidere, potrivit căreia cea de a doua măsură reprezintă ajutor de stat suplimentar.

(106)

În ceea ce privește sprijinul pentru asigurarea lichidității acordat băncii Reverta, acesta a fost inițial aprobat în cadrul măsurilor de ajutor de stat compatibile, aprobate în prima decizie de salvare, și a avut forma unor depozite de stat. La momentul respectiv, Comisia a luat notă de faptul că Parex banka nu dispunea de garanții lichide și că Letonia depusese fondurile, ținând seama de nevoile de lichiditate ale băncii, într-un moment în care niciun investitor de piață nu dorea să furnizeze lichidități având în vedere situația fragilă a Parex banka (29).

(107)

În urma deciziei finale privind Parex (și a scindării într-o „bancă bună” și o „bancă rea”), ajutorul pentru asigurarea lichidității a fost transferat ulterior către Citadele și Reverta. Citadele a rambursat deja întreaga parte care i-a revenit din acest sprijin. Băncii Reverta i s-a solicitat să limiteze cuantumul sprijinului pentru asigurarea lichidității primit, astfel cum se indică la considerentul 19 litera (c). Totuși, cuantumul sprijinului pentru asigurarea lichidității acordat efectiv băncii Reverta depășește chiar și nivelurile prevăzute în scenariul cel mai pesimist care a fost aprobat în decizia finală privind Parex. Acest sprijin suplimentar pentru asigurarea lichidității oferă băncii Reverta un avantaj suplimentar față de ajutorul aprobat în deciziile de salvare și în decizia finală privind Parex. Letonia nu a susținut că ar fi acționat ca un creditor de pe piață atunci când a acordat această lichiditate și nici nu a prezentat elemente care ar permite Comisiei să concluzioneze că Reverta ar fi putut, în circumstanțe corespunzătoare unor condiții de piață normale, să obțină același avantaj precum cel care i-a fost pus la dispoziție prin intermediul resurselor de stat, sub forma celei de a treia măsuri. În afara cantității, niciuna dintre celelalte caracteristici ale sprijinului pentru asigurarea lichidității nu a fost modificată; prin urmare, Comisia concluzionează că măsura constituie ajutor de stat.

(108)

Pe baza considerentelor 106 și 107, întrucât constituie în mod clar un avantaj suplimentar față de măsurile de ajutor aprobate, se concluzionează că majorarea sprijinului pentru asigurarea lichidității reprezintă ajutor suplimentar [dat fiind că toate celelalte criterii menționate la articolul 107 alineatul (1) din tratat sunt încă îndeplinite].

(109)

Articolul 107 alineatul (3) litera (b) din tratat autorizează Comisia să constate că ajutorul este compatibil cu piața internă dacă este destinat să „remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru”.

(110)

Dată fiind importanța sistemică a Parex banka (care a fost una din principalele bănci ale Letoniei) și importanța activităților sale de creditare pentru economia letonă la momentul aprobării măsurilor de ajutor, Comisia a acceptat ideea că nesoluționarea dificultăților cu care se confrunta banca ar fi antrenat consecințe grave pentru economia letonă.

(111)

Prin urmare, în deciziile de salvare și în decizia finală privind Parex, măsurile de ajutor aprobate pentru Parex banka au fost evaluate în conformitate cu articolul 107 alineatul (3) litera (b) din tratat, precum și pe baza comunicărilor (30) adoptate în contextul crizei financiare care erau în vigoare la momentul acordării ajutorului.

(112)

Comisia consideră că ajutorului suplimentar acordat prin prima și cea de a doua măsură i se aplică același temei juridic, având în vedere calendarul punerii lor în aplicare și caracteristicile similare celor ale măsurilor de ajutor aprobate.

(113)

În ceea ce privește a treia măsură, evaluarea compatibilității trebuie efectuată de Comisie pe baza criteriilor actualizate stabilite în Comunicarea privind sectorul bancar (31), publicată în 2013. Într-adevăr, orice ajutor integral sau parțial acordat fără autorizarea Comisiei [și, prin urmare, cu încălcarea articolului 108 alineatul (3) din tratat] după publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a Comunicării privind sectorul bancar din 2013 trebuie examinat pe baza respectivei comunicări. Întrucât cea de a treia măsură a fost aplicată neîntrerupt începând cu anul 2011 și până în prezent, se poate concluziona că ajutorul a fost acordat parțial după 1 august 2013, data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a Comunicării privind sectorul bancar din 2013.

(114)

Împrumutul subordonat acordat Parex banka de către Letonia a avut, de la data emiterii sale (22 mai 2009), o scadență de șapte ani (și anume până la 21 mai 2016), depășind astfel scadența maximă de cinci ani stabilită în prima decizie de salvare și confirmată ulterior în decizia finală privind Parex. Măsura nu a fost notificată Comisiei.

(115)

În ceea ce privește această măsură de ajutor suplimentar, constând într-o scadență a împrumuturilor subordonate care depășește termenul stabilit în decizii, Comisia are îndoieli că a aceasta a fost menținută la nivelul minim necesar și, prin urmare, nu a putut concluziona că au fost îndeplinite toate criteriile privind compatibilitatea.

(116)

În decizia de deschidere, Comisia a reamintit că împrumutul subordonat aprobat pentru Parex banka cu o scadență de cinci ani fusese evaluat în deciziile de salvare ca fiind limitat la minimul necesar din punct de vedere al cuantumului și al scadenței. Pe baza acestei concluzii, împrumutul subordonat cu scadența la cinci ani fusese așadar calificat drept compatibil în deciziile de salvare și în decizia finală privind Parex.

(117)

Pe baza argumentelor prezentate în deciziile de salvare și în decizia finală privind Parex și în absența unor argumente noi, Comisia a exprimat îndoieli cu privire la compatibilitatea scadenței extinse a împrumuturilor subordonate emise cu o scadență de șapte ani în loc de cinci ani, astfel cum se aprobase inițial.

(118)

În lumina noilor argumente prezentate de Letonia în urma adoptării deciziei de deschidere, prezentate în secțiunea 5.1, Comisia se află în situația de a reevalua dacă împrumuturile subordonate cu scadența la șapte ani acordate de Letonia pentru Parex banka îndeplinesc cerința de compatibilitate a ajutorului de stat în ceea ce privește limitarea la minimul necesar.

(119)

Conform Comunicării din 2008 privind sectorul bancar, o măsură de ajutor trebuie să fie, în suma și în forma sa, necesară îndeplinirii obiectivului urmărit. Aceasta înseamnă că injecția de capital trebuie să fie în cuantumul minim necesar pentru a îndeplini acest obiectiv. Obiectivul acordării către Parex banka a unui împrumut subordonat care să corespundă unor fonduri proprii de nivel 2 a fost acela de a ajuta banca să respecte în continuare cerințele privind rata de adecvare a capitalului și să se asigure că dispune de suficient capital pentru a rezista mai bine în cazul unor eventuale pierderi, astfel încât să se evite o perturbare gravă a economiei letone.

(120)

În prima decizie de salvare, cerințele minime luate în considerare de către Comisie pentru ca împrumuturile subordonate să fie eligibile ca fonduri proprii de nivel 2 pentru Parex banka s-au bazat pe legislația letonă aplicabilă, astfel cum a fost transmisă de Letonia (32). Astfel, s-a stabilit că scadența minimă pentru ca împrumutul subordonat să reprezinte fonduri proprii de nivel 2 era de cinci ani. Evaluarea respectivă nu a fost modificată prin nicio decizie ulterioară.

(121)

După ce a trecut în revistă informațiile suplimentare furnizate de Letonia și reflectate în considerentele 30-39, Comisia recunoaște că au existat constrângeri suplimentare care au modificat caracteristicile pe care trebuia să le aibă împrumuturile subordonate necesare pentru a fi pe deplin eligibile ca fonduri proprii de nivel 2 până în 2010.

(122)

Comisia remarcă mai ales faptul că impactul criteriilor din cadrul Basel II asupra cuantumului împrumuturilor subordonate primite de Parex banka în 2009, eligibile ca fonduri proprii de nivel 2, a reprezentat un element fundamental pentru stabilirea scadenței minime inițiale a împrumuturilor subordonate. Luarea în considerare în mod adecvat a factorului de amortizare din Basel II a fost necesară pentru atingerea obiectivului final al măsurii de ajutor, și anume acela de a asigura capitalizarea suficientă pentru Parex banka și de a evita o perturbare gravă a economiei letone la momentul acordării împrumutului subordonat inițial.

(123)

Comisia consideră că, dacă ipotezele și proiecțiile prezentate de Letonia la momentul adoptării deciziilor de salvare ar fi reflectat în mod adecvat și complet amortizarea datoriei subordonate în conformitate cu normele Basel II, astfel cum sunt prezentate în considerentul 37, acestea ar fi condus la o evaluare diferită a scadenței împrumuturilor subordonate și la concluzia că scadența de șapte ani reprezenta minimul necesar, și nu cea de cinci ani.

(124)

Comisia reamintește, de asemenea, faptul că evaluarea compatibilității ajutorului în cadrul celei de a treia decizii de salvare s-a bazat, printre altele, pe angajamentul autorităților letone de a vinde participația deținută în cadrul Parex banka cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de trei ani de la acordarea primelor măsuri de salvare către Parex banka (33), adică nu mai târziu de 2011.

(125)

Având în vedere aceste circumstanțe, Comisia consideră că stabilirea scadenței inițiale la șapte ani poate fi considerată minimul necesar pentru a permite împrumuturilor subordonate furnizate de Letonia să se califice pe deplin ca fonduri proprii de nivel 2 și pentru a asigura atingerea de către Parex banka a ratei țintă de adecvare a capitalului, din motive legate de menținerea stabilității în sistemul bancar leton, precum și de respectarea angajamentului de a vinde banca.

(126)

În decizia de deschidere, Comisia și-a exprimat îndoiala cu privire la faptul că ajutorul suplimentar reprezentat de prelungirea cu 18 luni a scadenței împrumuturilor subordonate ar putea fi considerat compatibil, deoarece evaluarea existentă indica faptul că o scadență de cinci ani a datoriei subordonate asigura limitarea la minimul necesar și deoarece nu au fost prezentate argumente noi pentru justificarea compatibilității.

(127)

Având în vedere informațiile prezentate de Letonia după adoptarea deciziei de deschidere, Comisia remarcă faptul că în 2013 au avut loc modificări cu caracter normativ (34) referitoare la cerințele minime de capital.

(128)

În această privință, Comisiei i s-a prezentat scrisoarea adresată băncii Citadele de către FCMC la 1 martie 2013. Scrisoarea reprezintă reacția organismului de reglementare bancară la un raport intern de evaluare a gradului de adecvare a capitalului pe care Citadele l-a transmis FCMC cu privire la situația sa financiară la data de 30 iunie 2012.

(129)

Scrisoarea din 1 martie 2013 atrage atenția în primul rând asupra faptului că, potrivit documentelor de politică ale FCMC, toate băncile trebuie să își mențină rata de adecvare a capitalului la peste 10 %. În continuare, în scrisoare se afirmă că, „dacă rata de adecvare a capitalului unei bănci și al unui grup de consolidare scade sub 10 %, se consideră că banca și grupul de consolidare nu sunt suficient capitalizate, iar FCMC poate impune măsuri corective, de exemplu restricționând operațiunile băncii”. În cazul băncii Citadele și al grupului său de consolidare, în scrisoare se adaugă că, pentru a acoperi riscurile existente și potențiale generate de operațiunile băncii Citadele, până la sfârșitul anului 2013 rata de adecvare a capitalului grupului trebuie să atingă […] %.

(130)

Pe baza acestei scrisori, Comisia acceptă faptul că Citadele trebuia să aibă la sfârșitul anului 2013 o rată de adecvare a capitalului de cel puțin peste 10 % pentru a-și continua operațiunile în întregime.

(131)

Comisia reamintește faptul că obiectivul final al acordării ajutorului de stat sub formă de împrumuturi subordonate, astfel cum se prevede în deciziile de salvare și în decizia finală privind Parex, era acela de a asigura o capitalizare suficientă a Parex banka (Citadele după 2010), pentru a evita o perturbare gravă a economiei letone.

(132)

Prin urmare, Comisia este de acord cu faptul că, în iunie 2013, Letonia a fost nevoită să adopte măsuri corective pentru a evita riscurile care ar fi fost generate de incapacitatea băncii Citadele de a se conforma creșterii neașteptate a cerințelor de supraveghere. Pentru a elimina eventualul deficit de capital în raport cu noile cerințe, singurele opțiuni posibile ar fi fost:

(133)

Tabelul 2 ilustrează un scenariu comparativ între situațiile în care, toți ceilalți parametri rămânând egali, scadența împrumuturilor subordonate s-ar fi prelungit în 2013 (așa cum s-a întâmplat prin cea de a doua măsură) sau s-ar fi menținut în aceleași condiții în care împrumuturile au fost emise inițial. Pe baza calculului, Comisia constată că menținerea scadenței împrumuturilor subordonate ar fi determinat, în situația în care toți ceilalți factori s-ar fi menținut constanți, incapacitatea băncii Citadele de a ajunge la o rată de adecvare a capitalului de 10 % la sfârșitul anului 2013.

Tabelul 2

Comparație între nivelul ratei de adecvare a capitalului în cazul prelungirii scadenței și în cazul menținerii acesteia

(134)

Dat fiind că:

Comisia este de acord că cea de a doua măsură a reprezentat o soluție eficientă și eficace pentru îndeplinirea noilor cerințe privind adecvarea capitalului băncii Citadele și că prelungirea acordată reprezenta minimul necesar în vederea atingerii acestui obiectiv. Această soluție nu a implicat transferuri noi de numerar (dar a fost nevoie ca Letonia să se abțină de la a recupera fonduri care, în alte condiții, ar fi trebuit să i se ramburseze) și, în același timp, a răspuns cerinței în materie de supraveghere pe baza nevoii de protecție a stabilității financiare.

(135)

De asemenea, Comisia subliniază în mod pozitiv că, începând cu 31 decembrie 2013, rata de adecvare a capitalului băncii Citadele s-a situat ușor peste nivelul minim impus de 10 % (36), ceea ce confirmă opinia sa că prelungirea de 18 luni acordată a fost limitată la minimul necesar.

(136)

Începând din 2011, Letonia a acordat băncii Reverta un sprijin pentru asigurarea lichidității care a depășit limitele maxime aprobate de Comisie în decizia finală privind Parex, atât pentru scenariul de referință, cât și pentru scenariul cel mai pesimist. Aceste limite sunt reamintite în tabelul 3 (37). Cuantumurile efective ale sprijinului pentru asigurarea lichidității de care a beneficiat Reverta (comunicate de Letonia în planul de restructurare revizuit prezentat în luna ianuarie 2014), astfel cum sunt indicate în tabelul 4, au depășit în mod constant cuantumurile prevăzute în decizia finală privind Parex.

Tabelul 3

Plafoanele de lichiditate pentru Reverta indicate în decizia finală privind Parex

Tabelul 4

Cuantumurile efective ale lichidității de care a beneficiat Reverta

(137)

Sprijinul pentru asigurarea lichidității acordat băncii Reverta a fost inițial aprobat în cadrul măsurilor de ajutor de stat compatibile incluse în prima decizie de salvare, sub forma unor depozite de stat.

(138)

În urma adoptării Deciziei finale privind Parex (și a scindării Parex banka într-o „bancă bună” și o „bancă rea”), ajutorul pentru asigurarea lichidității a fost transferat către Citadele și Reverta. Citadele a rambursat deja întreaga cotă din sprijinul pentru asigurarea lichidității, în timp ce Reverta a fost nevoită să limiteze sumele aferente sprijinului pentru asigurarea lichidității pe care le-a primit. Totuși, cuantumul sprijinului pentru asigurarea lichidității acordat efectiv băncii Reverta depășește toate nivelurile aprobate în decizia finală privind Parex.

(139)

Evaluarea planului de restructurare din decizia finală privind Parex s-a bazat pe ipotezele prezentate la acel moment cu privire la intrările de lichiditate estimate pentru Reverta, care i-ar fi permis acesteia să înceapă să ramburseze sprijinul pentru asigurarea lichidității acordat sub forma depozitelor de stat până la nivelurile prestabilite în decizia finală privind Parex (38).

(140)

Sumele care se preconizează că vor rămâne neplătite, conform descrierii din decizia finală privind Parex, se situează între [0-100] milioane LVL (scenariul de referință) și [100-200] milioane LVL (scenariul cel mai pesimist). Totuși, potrivit celor mai recente proiecții privind fluxurile de numerar prezentate de Letonia, se estimează că sprijinul pentru asigurarea lichidității furnizat va depăși limita stabilită în decizia finală privind Parex până în 2017, astfel cum se prezintă în tabelul 5:

Tabelul 5

Lichiditatea excedentară acordată pentru Reverta în raport cu planul de restructurare din 2010

(141)

Comisia înțelege că, având în vedere următoarele dificultăți:

numerarul a fost recuperat cu o întârziere de doi ani (potrivit considerentului 45), comparativ cu ceea ce se stabilise la momentul adoptării Deciziei finale privind Parex. Această întârziere a necesitat majorarea sprijinului acordat de stat.

(142)

Prin urmare, nevoia suplimentară de sprijin pentru asigurarea lichidității a fost generată de înrăutățirea situației financiare a Reverta, comparativ cu ceea ce se preconizase în decizia finală privind Parex. Comisia remarcă faptul că sprijinul furnizat pentru asigurarea lichidității a sporit treptat în ultimii ani, în paralel cu dificultățile întâmpinate de Reverta în recuperarea activelor.

(143)

Potrivit celor prezentate la considerentul 56, Letonia susține că, întrucât numai 49,5 milioane LVL din cele 118,7 milioane LVL aferente sprijinului pentru asigurarea lichidității au fost convertite în capital, restul de 69,2 milioane LVL au generat o depășire a sprijinului pentru asigurarea lichidității egală cu aproximativ aceeași sumă.

(144)

Totuși, Comisia reamintește faptul că, potrivit considerentului 63 litera (b) din decizia finală privind Parex, numai depozitele de stat pot fi convertite în capital. Așadar, potrivit Comisiei, convertirea în capital a unui nivel mai scăzut de lichiditate nu determină în mod automat un nivel excedentar al sprijinului pentru asigurarea lichidității.

(145)

Comisia observă în continuare faptul că băncii Reverta i se retrăsese licența bancară în 2011, ceea ce a exclus nevoia de a converti mai multe lichidități în capital pentru a respecta rata de solvabilitate prevăzută în norme. Comisia remarcă în consecință că încetarea aplicării cerințelor de capital (39) permitea Letoniei să acorde băncii Reverta un ajutor de recapitalizare mai mic decât suma maximă a recapitalizării aprobată în decizii.

(146)

Având în vedere dificultățile întâmpinate de Reverta în recuperarea activelor și suma limitată a capitalizării necesare în urma retragerii licenței bancare, Comisia concluzionează că sprijinul pentru asigurarea lichidității primit de Reverta s-a limitat la minimul necesar pentru gestionarea ordonată a procesului de lichidare a activelor.

(147)

Comisia concluzionează, de asemenea, că sprijinul suplimentar pentru asigurarea lichidității respectă cerința referitoare la repartizarea sarcinilor prevăzută în Comunicarea privind sectorul bancar din 2013. În special, Comisia remarcă faptul că, în conformitate cu punctul 77 din Comunicarea privind sectorul bancar din 2013, valoarea contabilă a capitalului propriu al foștilor acționari ai Parex banka a fost redusă integral și că, în prezent, Letonia s-a angajat să împiedice furnizarea unui alt ajutor suplimentar în favoarea titularilor datoriei subordonate.

(148)

Autoritățile letone declară că, având în vedere condițiile de piață dificile din prezent, Letonia nu a putut găsi cumpărători interesați de activitatea de gestionare de patrimoniu a băncii Citadele în termenul stabilit, situație care se va prelungi chiar și în orizontul de timp previzibil.

(149)

Autoritățile letone reamintesc faptul că vânzarea băncii Citadele a fost identificată, printre alte angajamente, ca măsură esențială în vederea soluționării situației de denaturare a concurenței create de măsurile de ajutor. Totuși, dată fiind înrăutățirea situației financiare a băncii Citadele în raport cu ceea ce se prevedea la momentul adoptării Deciziei finale privind Parex, cesionarea Citadele nu a putut fi realizată în termenul prevăzut.

(150)

În plus, Letonia susține că vânzarea activității de gestionare de patrimoniu împreună cu Citadele va spori interesul actorilor de pe piață față de Citadele și că prelungirea perioadei de cesionare va facilita reprivatizarea Citadele.

(151)

Comisia acceptă faptul că situația financiară a băncii Citadele este mai nefavorabilă decât se preconiza în planul de restructurare inițial. Această evaluare este, de asemenea, confirmată de mandatarul însărcinat cu monitorizarea (40) și este reflectată în indicatorii din tabelul 6:

Tabelul 6

Comparație a principalilor indicatori financiari în raport cu planul de restructurare

Având în vedere nivelul mai scăzut al profitabilității băncii Citadele comparativ cu planul inițial de restructurare, Comisia înțelege dificultățile cesionării băncii Citadele într-un termen scurt.

(152)

Comisia reamintește faptul că angajamentul de vânzare a activității de gestionare de patrimoniu, împreună cu angajamentul de vânzare chiar a băncii Citadele, au fost incluse în decizia finală privind Parex pentru a se limita denaturarea concurenței, întrucât concurenții aveau posibilitatea să liciteze pentru ele. (41)

(153)

Comisia subliniază în mod pozitiv faptul că, în urma adoptării Deciziei finale privind Parex, Citadele a început un proces de vânzare pentru a testa interesul actorilor de pe piață și, de asemenea, a numit un expert independent care să elaboreze strategia optimă de vânzare, conform celor menționate la considerentele 61 și 62, prin aceasta încercând, cu bună-credință, să îndeplinească angajamentele respective.

(154)

Comisia ia notă de faptul că, în prezent, Letonia solicită o prelungire a termenului-limită pentru finalizarea vânzării activității de gestionare de patrimoniu față de termenele-limită pe care s-a angajat să le respecte în 2009. Letonia solicită modificarea Deciziei finale privind Parex astfel încât termenul-limită inițial al cesionării activității de gestionare de patrimoniu să fie amânat, în vederea vânzării acestei activități împreună cu Citadele, pe baza angajamentelor suplimentare stabilite în considerentele 64-68.

(155)

În vederea aprobării de către Comisie a unor modificări la deciziile sale finale, modificările trebuie să se bazeze pe angajamente noi care pot fi considerate echivalente celor prevăzute inițial (42). În acest caz, măsurile de ajutor vor rămâne compatibile în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din tratat numai dacă echilibrul general al deciziei inițiale nu este afectat. Pentru a menține echilibrul inițial, angajamentele modificate nu ar trebui să afecteze negativ viabilitatea beneficiarului ajutorului, întregul set de angajamente rămânând cel puțin echivalent în ceea ce privește repartizarea sarcinii și măsurile compensatorii, ținând seama de cerințele comunicărilor aplicabile ale Comisiei.

(156)

În această privință, Comisia evaluează pozitiv setul de angajamente prezentat de Letonia și menționat în considerentele 64-73, întrucât acesta contribuie la combaterea eventualelor denaturări ale concurenței generate de prima, a doua, a treia și a patra măsură, precum și la asigurarea unei repartizări adecvate a sarcinii între părțile interesate ale beneficiarilor.

(157)

În secțiunea 4 din Comunicarea privind restructurarea se solicită aplicarea unor măsuri eficiente și proporționale care să limiteze denaturarea concurenței.

(158)

Decizia finală privind Parex a inclus mai multe măsuri de acest tip, printre care era esențial angajamentul Letoniei de a ceda sau de a asigura cesionarea băncii Citadele până la 31 decembrie 2015 (43). Comisia a considerat angajamentele de a vinde Citadele în termenul respectiv, împreună cu restructurarea generală și reducerea prezenței pe piață a Citadele, ca fiind suficiente și adecvate pentru evitarea denaturării concurenței care rezultă din ajutorul de stat acordat pentru Parex banka.

(159)

În decizia de deschidere, Comisia a considerat că atât scadența inițială mai îndelungată a datoriei subordonate, cât și prelungirea cu 18 luni a acesteia, pusă în aplicare în 2013, au reprezentat avantaje suplimentare pentru Parex banka, comparativ cu forma datoriei subordonate aprobate în deciziile de salvare și în decizia finală privind Parex.

(160)

În acest context, Comisia salută angajamentul Letoniei de a devansa termenul-limită pentru finalizarea vânzării băncii Citadele de la 31 decembrie 2015 la […], ca măsură de compensare a avantajului suplimentar generat de scadența mai îndelungată a împrumuturilor subordonate. Accelerarea vânzării Citadele contribuie la menținerea unor condiții de concurență echitabile.

(161)

În plus, Comisia remarcă faptul că Letonia a prezentat un angajament clar de a […] în cazul în care vânzarea nu se va realiza în termenul-limită mai scurt. Acest angajament asigură o protecție suplimentară (care nu a fost inclusă, în mod expres, în planul inițial de restructurare), pentru a asigura o atenuare adecvată a denaturării concurenței, întrucât Citadele va […] într-un termen mai scurt de […].

(162)

De asemenea, Comisia remarcă faptul pozitiv că Letonia s-a angajat să reducă încă o dată valoarea capitalului care poate fi acordat pentru Reverta de către autoritățile letone, astfel cum se menționează în considerentul 69.

(163)

Secțiunea 3 din Comunicarea privind restructurarea prevede că băncile și părțile interesate ale acestora ar trebui să contribuie cât mai mult la costurile de restructurare pentru a limita la minim ajutorul și pentru a combate denaturarea concurenței și hazardul moral.

(164)

În această privință, Comisia ia notă de măsurile compensatorii suplimentare propuse de Letonia pentru a garanta că terții nu vor beneficia de ajutorul suplimentar primit de Reverta, și anume de angajamentul privind consolidarea aranjamentelor de repartizare a sarcinii descris în considerentele 70-73.

(165)

Letonia se angajează ca Citadele și Reverta (anterior Parex banka), precum și întreprinderile afiliate acestora, să nu plătească dobânzi, dividende sau cupoane la instrumentele de capital existente (inclusiv acțiuni preferențiale, acțiuni preferențiale de clasă B și instrumente de nivel 2 de rang superior și inferior) (datorate ori acumulate) și să nu exercite niciun drept de cumpărare în relație cu cele de mai sus, față de niciun acționar sau titular de creanțe subordonat, în afara statului leton sau a BERD, până la data și cu condiția rambursării integrale a ajutorului de stat acordat băncii Reverta și/sau băncii Citadele și numai dacă există o obligație legală în acest sens. În consecință, Letonia se angajează de asemenea să elimine orice astfel de obligații legale cât mai curând posibil, cel târziu până la 30 aprilie 2015. Drept urmare, titularii instrumentelor de capital existente nu vor primi nicio plată, întrucât respectivele instrumente de capital nu dispun de un cupon obligatoriu și, în cadrul lichidării băncii Reverta (care va avea loc până la sfârșitul anului 2017), acestea se clasează după datoria cu rang prioritar. Întrucât Reverta are un capital negativ, va fi practic imposibil ca titularilor instrumentelor de capital respective să li se acorde plăți sau rambursări.

(166)

În plus, pe lângă angajamentele menționate în considerentul 165, Letonia se angajează de asemenea să nu ramburseze nicio datorie exigibilă (principal) din împrumuturile subordonate istorice până la data și cu condiția rambursării integrale a ajutorului de stat acordat băncii Reverta/Citadele, în cuantumul necesar pentru a acoperi valoarea negativă a activelor nete ale băncii Reverta și cu condiția furnizării unui temei juridic. În acest scop, datoria exigibilă (principalul) din împrumuturile subordonate istorice: (i) fie va face obiectul unui ordin cu caracter obligatoriu, conform căruia nicio plată aferentă împrumuturilor subordonate istorice nu devine scadentă sau plătibilă; fie (ii) va fi convertită în fonduri proprii de nivel 1 fără drept de vot; fie (iii) valoarea contabilă va fi redusă. În această privință, având în vedere faptul că, în prezent, legislația națională nu prevede un temei juridic adecvat care să permită îndeplinirea angajamentului respectiv, Letonia se obligă în continuare să adopte toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a dispozițiilor legale necesare pentru conformarea cu angajamentul vizat, până la 30 aprilie 2015 cel târziu.

(167)

Comisia salută angajamentele Letoniei menționate în considerentele 165 și 166 întrucât acestea urmăresc limitarea plăților aferente datoriei principale și a dobânzilor datorate în legătură cu împrumuturile subordonate istorice și cu instrumentele de capital ale băncilor Reverta și Citadele, ceea ce asigură o repartizare suplimentară a sarcinii.

(168)

În consecință, Comisia constată că măsurile compensatorii propuse, menționate în secțiunea 5.5, pot fi considerate adecvate și echivalente (din punct de vedere al eficienței) celor propuse anterior de Letonia și aprobate de Comisie în decizia finală privind Parex, astfel cum a fost modificată prin decizia de modificare. Într-adevăr, măsurile compensatorii propuse urmăresc același obiectiv de limitare a denaturării concurenței și sunt bine orientate, întrucât vizează să limiteze denaturarea concurenței pe piețele pe care operează Citadele.

(169)

Prin urmare, Comisia concluzionează că angajamentele modificate sunt echivalente cu cele inițiale din punct de vedere al redresării viabilității, al repartizării sarcinii și al atenuării denaturării concurenței. Înlocuirea angajamentelor inițiale cu angajamente noi nu afectează compatibilitatea ajutorului cu piața internă, stabilită în decizia finală privind Parex, astfel cum a fost modificată prin decizia de modificare.

(170)

Comisia regretă faptul că Letonia a pus în aplicare în mod ilegal prima, a doua și a treia măsură, încălcând articolul 108 alineatul (3) din TFUE, precum și faptul că Letonia nu a respectat angajamentul de a cesiona activitatea de gestionare de patrimoniu a băncii Citadele în termenul-limită prevăzut în decizia finală privind Parex (a patra măsură).

(171)

Totuși, din motivele prezentate mai sus și având în vedere angajamentele suplimentare asumate de Letonia și Citadele,

(a)

acordarea în favoarea Parex banka a unor împrumuturi subordonate cu o scadență inițială care depășește condițiile aprobate pentru măsura respectivă în deciziile de salvare și în decizia finală privind Parex (prima măsură);

(b)

prelungirea suplimentară, cu 18 luni, a scadenței împrumuturilor subordonate ale băncii Citadele în valoare de 37 de milioane LVL (a doua măsură);

(c)

acordarea pentru Reverta a unui sprijin pentru asigurarea lichidității care depășește limitele maxime aprobate de Comisie în decizia finală privind Parex (a treia măsură).

3.2.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 27/37

(1)

Prin scrisoarea din 19 august 2014, Polonia a notificat Comisiei anumite măsuri care urmează să fie adoptate în temeiul articolului 14 alineatul (1) din Directiva 2010/13/UE.

(2)

Comisia a verificat, în termen de trei luni de la respectiva notificare, compatibilitatea acestor măsuri cu dreptul Uniunii, în special în ceea ce privește proporționalitatea măsurilor și transparența procedurii naționale de consultare.

(3)

La analizarea măsurilor, Comisia a luat în considerare informațiile disponibile privind piața poloneză a audiovizualului, în special în ceea ce privește impactul asupra pieței serviciilor de televiziune.

(4)

Lista evenimentelor de importanță majoră pentru societate a fost întocmită de Polonia în mod clar și transparent, în urma unei ample consultări.

(5)

Pe baza datelor detaliate și a cotelor de audiență furnizate de autoritățile poloneze, serviciile Comisiei au verificat ca lista de evenimente elaborată de autoritățile poloneze în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2010/13/UE să întrunească cel puțin două dintre următoarele criterii considerate a fi indicatori fiabili ai importanței evenimentelor pentru societate: (i) un interes general deosebit în statul membru, nu numai o semnificație pentru cei care urmăresc de obicei sportul sau activitatea respectivă; (ii) o importanță culturală distinctă, general recunoscută, pentru populația din statul membru, în special printr-un rol de catalizator al identității culturale; (iii) implicarea echipei naționale în evenimentul în cauză, în contextul unei competiții sau al unui turneu de importanță internațională; și (iv) faptul că evenimentul este în mod tradițional difuzat de televiziunile gratuite și beneficiază de cote ridicate de audiență.

(6)

Lista notificată a evenimentelor de importanță majoră pentru societate conține atât evenimentele care sunt deja pe lista reglementată prevăzută la articolul 20b din Legea audiovizualului din 29 decembrie 1992, modificată prin Legea din 31 martie 2000, cât și alte evenimente care fac parte din proiectul de regulament al Consiliului Național al Audiovizualului cu privire la lista evenimentelor majore. Anumite evenimente sunt în general considerate drept evenimente de importanță majoră pentru societate, precum Jocurile Olimpice de vară și de iarnă, semifinalele și finala Cupei Mondiale de Fotbal și ale Campionatului European de Fotbal. Lista include și alte meciuri de fotbal desfășurate în cadrul acestor evenimente la care participă echipa națională a Poloniei, inclusiv meciurile de calificare. După cum au demonstrat autoritățile poloneze, aceste evenimente au atras cote ridicate de audiență și au fost în mod tradițional difuzate de posturile de televiziune gratuite. În plus, aceste evenimente prezintă un interes general deosebit în Polonia, fiind foarte populare în rândul publicului larg, nu doar al celor care urmăresc de obicei evenimentele sportive. Mai mult, la unele meciuri din cadrul Cupei Mondiale de Fotbal și al Campionatului European de Fotbal, inclusiv meciurile de calificare, participă și echipa națională a Poloniei.

(7)

Aceste meciuri de fotbal din cadrul campionatelor oficiale, al Ligii Campionilor și al Cupei UEFA, la care participă echipa națională a Poloniei sau clubul polonez, atrag cote ridicate de audiență, sunt în mod tradițional difuzate de posturile de televiziune gratuite și se bucură de o popularitate deosebită în Polonia.

(8)

Meciurile din campionatele mondiale și europene de volei masculin și feminin la care participă echipa națională a Poloniei, inclusiv turneele de calificare și Liga mondială de volei masculin, au atras cote ridicate de audiență și au fost în mod tradițional difuzate de posturile de televiziune gratuite. În plus, generează un interes general deosebit în Polonia, chiar și pentru publicul care nu urmărește în mod normal această disciplină. Aceste evenimente implică, de asemenea, participarea unei echipei naționale la un turneu internațional de importanță majoră. Acest interes este susținut de faptul că participanții polonezi au avut rezultate semnificative în cadrul acestor turnee.

(9)

Pe lângă faptul că atrag cote ridicate de audiență și sunt în mod tradițional difuzate de posturile de televiziune gratuite, semifinalele și finalele campionatelor mondiale și europene de handbal masculin generează un interes general deosebit în Polonia, chiar și pentru publicul care nu urmărește în mod normal această disciplină. Celelalte competiții din cadrul semifinalelor și finalelor campionatelor mondiale și europene de handbal masculin la care a participat echipa națională a Poloniei s-au bucurat, de asemenea, de cote ridicate de audiență și au fost în mod tradițional difuzate de posturile de televiziune gratuite. Mai mult, acestea generează un interes general deosebit în Polonia, chiar și pentru publicul care nu urmărește în mod normal această disciplină. De asemenea, implică participarea unei echipe naționale la un turneu internațional de importanță majoră, în cadrul căruia participanții polonezi au avut rezultate semnificative.

(10)

Pe lângă faptul că atrag cote ridicate de audiență și sunt în mod tradițional difuzate de posturile de televiziune gratuite, Campionatele Mondiale de Schi Nordic și evenimentele din cadrul Cupei Mondiale de Sărituri cu Schiurile și al Cupei Mondiale Feminine de Schi Fond generează un interes general deosebit în Polonia, chiar și pentru publicul care nu urmărește în mod normal această disciplină. De asemenea, aceste evenimente implică participarea unei echipe naționale la un turneu internațional de importanță majoră, în cadrul căruia participanții polonezi au avut rezultate semnificative.

(11)

Campionatele Mondiale de Atletism au beneficiat de cote ridicate de audiență și au fost în mod tradițional difuzate de posturile de televiziune gratuite. În plus, se bucură de un interes general deosebit în Polonia, chiar și din partea publicului care nu urmărește în mod normal disciplinele reprezentate la acest eveniment. Concurenții polonezi au avut rezultate semnificative la probele de săritură cu prăjina, aruncarea greutății și aruncarea discului.

(12)

Având în vedere modalitățile de difuzare a acestor evenimente de importanță majoră pentru societate, definiția noțiunii de „organism de radiodifuziune calificat”, rolul Consiliului Național al Audiovizualului în cadrul mecanismului de soluționare a litigiilor, prevăzut în caz de litigiu survenit în cursul implementării măsurilor, precum și data prevăzută pentru intrarea în vigoare a măsurilor finale adoptate de Polonia (12 luni de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene), măsurile desemnate nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului propus, și anume protejarea dreptului la informație și asigurarea accesului larg al publicului la prezentarea prin intermediul televiziunii a unor evenimente naționale sau internaționale, de importanță majoră pentru societate. Prin urmare, se poate concluziona că efectele asupra dreptului de proprietate, în conformitate cu articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, nu depășesc efectele intrinsec legate de includerea evenimentelor în cauză pe lista prevăzută la articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2010/13/UE.

(13)

Din aceleași motive, măsurile adoptate de Polonia par a fi proporționale pentru a justifica, prin invocarea motivului imperativ de interes general de a asigura accesul publicului larg la difuzarea unor evenimente de importanță majoră pentru societate, derogarea de la principiul fundamental al libertății de a presta servicii prevăzut la articolul 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). În plus, măsurile adoptate de Polonia nu constituie nicio discriminare sau împiedicare a accesului pe piață al altor organisme de radiodifuziune, titulari de drepturi sau agenți economici din statele membre.

(14)

Măsurile adoptate de Polonia sunt compatibile și cu normele Uniunii în materie de concurență, definiția organismelor de radiodifuziune calificate pentru a transmite evenimentele menționate bazându-se pe criterii obiective, care permit o concurență efectivă și potențială pentru achiziționarea drepturilor de difuzare a acestor evenimente. Mai mult, numărul evenimentelor enumerate nu este atât de disproporționat încât să denatureze concurența pe piețele din aval ale televiziunilor gratuite și cu plată. Prin urmare, se poate considera că efectele asupra liberei concurențe nu depășesc efectele intrinsec legate de includerea evenimentelor în cauză pe lista prevăzută la articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2010/13/UE.

(15)

Comisia a comunicat celorlalte state membre măsurile care urmează să fie luate de Polonia și a prezentat rezultatele acestei verificări comitetului instituit în temeiul articolului 29 din Directiva 2010/13/UE. Comitetul a adoptat un aviz favorabil,

3.2.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 27/42

(1)

În conformitate cu articolul 5 alineatul (1) literele (g), (j) și (k) din anexa VI la Decizia 2013/755/UE, măcinarea totală sau parțială a zahărului, cernerea și punerea în saci sunt considerate a fi operațiuni de prelucrare sau transformare insuficiente pentru a conferi caracterul de produs originar.

(2)

În 2002, Țările de Jos au solicitat o derogare de la regula de origine pentru produsele din sectorul zahărului încadrate la codurile NC 1701 11 90, 1701 99 10 și 1701 91 00 prelucrate în Antilele Olandeze, pentru o cantitate anuală de 3 000 de tone. Această cerere a fost aprobată, iar derogarea a luat sfârșit la 31 decembrie 2007.

(3)

În 2009, Țările de Jos au prezentat o cerere de prelungire a derogării acordate în 2002, precum și o cerere privind o nouă derogare. Cererea de prelungire a fost respinsă prin Decizia 2009/699/CE a Comisiei (2), în timp ce cererea privind noua derogare a fost aprobată, în limita cantităților pentru care au fost alocate licențe de import privind zahărul pentru Antilele Olandeze în 2009 și în 2010.

(4)

În 2010, Țările de Jos au solicitat o nouă derogare în ceea ce privește produsele din zahăr prelucrate în Antilele Olandeze, pentru perioada 2011-2013. Prin Decizia 2011/47/UE a Comisiei (3), derogarea a fost acordată în conformitate cu alineatele (1), (3) și (7) ale articolului 37 din anexa III la Decizia 2001/822/CE a Consiliului (4) și în anumite condiții, care aveau ca scop să echilibreze interesele legitime ale operatorilor din țările și teritoriile de peste mări (TTPM) cu obiectivele organizării comune a pieței Uniunii în sectorul zahărului.

(5)

La 11 februarie 2013, Țările de Jos au solicitat, în numele guvernului din Curaçao, o nouă derogare de la regulile de origine prevăzute în anexa III la Decizia 2001/822/CE pentru perioada 1 ianuarie 2013-31 decembrie 2013, data expirării Deciziei 2001/822/CE. Cererea viza o cantitate anuală totală de 5 500 de tone de produse din sectorul zahărului încadrate la codul NC 1701 14 90, descrise ca „zahăr bio”, originare din țări terțe și prelucrate în Curaçao pentru exportul către Uniune. Această cerere a fost retrasă în mod oficial de Țările de Jos la 17 aprilie 2013, deoarece activitățile de prelucrare descrise în cerere nu mai erau realizate în Antilele Olandeze. La 17 aprilie 2013, Țările de Jos au transmis o a doua cerere de derogare pentru 5 000 de tone de produse din zahăr, descrise ca fiind zahăr brut bio din trestie de zahăr încadrat la codul NC 1701 14 90, pentru perioada 1 ianuarie 2013-31 decembrie 2013. Această cerere a fost respinsă prin Decizia de punere în aplicare 2013/460/UE a Comisiei (5).

(6)

La 23 iunie 2014, guvernul din Curaçao a prezentat o cerere de derogare pentru 7 000 de tone de produse din zahăr anual, descrise ca fiind zahăr brut bio din trestie de zahăr, zahăr brut convențional din trestie de zahăr de la codul NC 1701 13 și amestecurile de zahăr de la codul NC 1701 99, 1806 10 și 2106 90 pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și 1 ianuarie 2018. La 1 septembrie 2014, guvernul din Curaçao a prezentat informații suplimentare în sprijinul cererii sale, precizând, printre altele, că derogarea este solicitată pentru perioada 1 octombrie 2014-1 ianuarie 2020.

(7)

Curaçao a explicat că, începând de la 1 ianuarie 2014, industria și-a încetat activitățile de prelucrare a zahărului, având în vedere faptul că Decizia 2013/755/UE nu oferă posibilitatea de a exporta către Uniune cu scutire de taxe vamale, deoarece activitățile de prelucrare ale industriei sunt considerate insuficiente pentru a conferi caracterul de produs originar. Cu toate acestea, industria este gata să investească în transformarea, ambalarea și comercializarea cu ridicata a produselor bio uscate pentru exportare în regiune după ce aceasta a generat suficient profit pentru a finanța aceste investiții. Obiectivul este să se înceapă aceste noi activități în a doua jumătate a anului 2015. Ca rezultat al acestor activități noi, industria se așteaptă ca numărul de angajați să crească.

(8)

Potrivit informațiilor transmise de Curaçao, la prețurile actuale ale pieței, un profit net după impozitare de 25,42 EUR per tonă poate fi obținut din exportul către Uniune a 2 000 de tone de zahăr bio dintr-o țară terță măcinat în Curaçao, cu condiția ca zahărul să poată fi importat în temeiul unui tratament preferențial, ca zahăr provenind din Curaçao.

(9)

Costurile de producție a zahărului din trestie de zahăr în Brazilia, inclusiv costurile administrative, sunt de 294 EUR per tonă de zahăr brut din trestie de zahăr. Pare improbabil ca valoarea costurilor pentru curățare, măcinare și ambalare a zahărului bio din trestie de zahăr în Curaçao, astfel cum au fost transmise Comisiei, să fie mai mari de 294 EUR per tonă, chiar și atunci când au fost luate în considerare costurile de transport către UE. În schimb, aceste costuri trebuie luate în considerare ca incluzând alte componente de costuri de regie și câștiguri. Pentru a asigura o activitate economică sustenabilă, costurile de producție din Curaçao, unde are loc doar o simplă prelucrare, inclusiv costurile de transport către Uniune, trebuie să fie mai mici sau egale cu costul de cultivare și prelucrare a zahărului din trestie de zahăr în Brazilia. Prin urmare, atunci când se consideră costul de 294 EUR per tonă drept un cost realist pentru curățarea, măcinarea și ambalarea zahărului brut bio din trestie de zahăr în Curaçao și transportarea sa către UE, poate fi obținut un profit după impozitare de 192 EUR per tonă. Generarea unui profit de doar 25,42 EUR pe tonă pentru zahărul din trestie de zahăr obținut după măcinarea zahărului dintr-o țară terță în Curaçao, cu acordarea, în același timp, a accesului scutit de taxe vamale în Uniune și scutirea de plata taxelor de import de 419 EUR per tonă de zahăr din țări terțe, este considerată disproporționată.

(10)

Derogarea este solicitată pentru 7 000 de tone de produse din zahăr, descrise ca fiind zahăr bio din trestie de zahăr, zahăr convențional din trestie de zahăr și amestecuri de zahăr. Cu toate acestea, cererea nu menționează prețul pectinei, al cazeinatului, al laptelui praf și al pudrei de cacao utilizate în producerea acestor amestecuri de zahăr necesare pentru a calcula profitul care poate fi obținut. Prin urmare, derogarea ar trebui acordată numai pentru zahărul brut bio din trestie de zahăr și pentru zahărul brut convențional din trestie de zahăr.

(11)

Curaçao explică faptul că derogarea ar permite industriei să își reînceapă activitățile și să își reactiveze ocuparea forței de muncă care contribuie la activitățile de export, generând valută. Acest sector contribuie, de asemenea, la veniturile publice prin îndeplinirea obligațiilor sale fiscale.

(12)

În perioada 2009-2013, Curaçao a beneficiat de derogările acordate prin Decizia 2001/822/CE, care au contribuit la generarea cifrei de afaceri necesare pentru a investi în diversificarea activității în direcția producției de produse care nu necesită o derogare de la regulile de origine. Potrivit informațiilor primite, investițiile au fost foarte scăzute în 2009, iar între 2010 și 2012 nu s-a realizat nicio investiție. Prin urmare, aceste derogări au contribuit doar la menținerea activităților de măcinare și ambalare, fără a contribui în mod durabil la dezvoltarea unei industrii existente sau la crearea uneia noi. Prin urmare, este necesar să se verifice la sfârșitul perioadei de valabilitate a derogării dacă profitul generat de derogare a fost efectiv investit în noi utilaje pentru producția de produse bio uscate și în ce măsură acesta a contribuit la crearea de noi locuri de muncă. Prin urmare, guvernul din Curaçao ar trebui să prezinte Uniunii dovezi certificate ale investițiilor făcute și cifrele privind ocuparea forței de muncă, pentru verificare.

(13)

Comisia consideră un profit net după impozitare de 192 EUR per tonă ca fiind un profit realist pentru curățarea, măcinarea și ambalarea zahărului brut bio din trestie de zahăr în Curaçao. Ar trebui, prin urmare, să fie posibil să se finanțeze investițiile preconizate de 300 000 EUR, astfel cum s-a comunicat de către guvernul din Curaçao, prin producția de 1 560 de tone de zahăr brut de trestie de zahăr. Prin urmare, este necesar ca derogarea să fie acordată pentru o cantitate de 780 de tone pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2015 și 31 martie 2016 și pentru 780 tone pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2016 și 31 martie 2017.

(14)

Prin scrisoarea din 21 noiembrie 2014, Comisia a solicitat ca autoritățile din Curaçao să ia act de evaluarea cererii de către Comisie și să își facă cunoscute opiniile. Data-limită pentru răspunsuri a fost stabilită la 3 decembrie 2014. La 3 decembrie 2014 s-a primit un răspuns din partea autorităților din Curaçao.

(15)

Sub rezerva îndeplinirii acelor condiții, derogarea nu este de natură să determine prejudicierea gravă a unui sector economic sau a unei industrii stabilite din Uniune.

(16)

Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei (6) prevede norme de gestionare a contingentelor tarifare. Aceste norme ar trebui aplicate gestionării cantității pentru care se acordă derogarea respectivă.

(17)

Comitetul pentru Codul vamal nu a emis un aviz în termenul stabilit de președinte,

—

„Derogare — [Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/164 a Comisiei]”;

—

„Dérogation — [Décision d'exécution (UE) 2015/164 de la Commission]”.