(1)

Protocolul de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice („Protocolul de la Kyoto”) a intrat în vigoare la 16 februarie 2005 și conține angajamente cu caracter juridic obligatoriu privind reducerea emisiilor pentru prima perioadă de angajament, între 2008 și 2012, pentru părțile enumerate în anexa B. Uniunea a aprobat Protocolul de la Kyoto prin Decizia 2002/358/CE a Consiliului (1). Uniunea și statele sale membre au ratificat Protocolul de la Kyoto și au convenit să își îndeplinească în comun angajamentele asumate pentru prima perioadă de angajament. Islanda a ratificat Protocolul de la Kyoto la 23 mai 2002.

(2)

Consiliul, la reuniunea sa din 15 decembrie 2009, a salutat cererea Islandei de a-și îndeplini angajamentele în cadrul celei de a doua perioade de angajament în comun cu Uniunea și statele sale membre și a invitat Comisia să prezinte o recomandare de deschidere a negocierilor necesare cu privire la un acord cu Islanda care să fie în conformitate cu principiile și criteriile prevăzute în pachetul energie și schimbări climatice al Uniunii.

(3)

La Conferința privind schimbările climatice de la Doha din decembrie 2012, toate părțile la Protocolul de la Kyoto au convenit asupra Amendamentului de la Doha care stabilește o a doua perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto (care începe la 1 ianuarie 2013 și se încheie la 31 decembrie 2020). Amendamentul de la Doha aduce modificări la anexa B la Protocolul de la Kyoto, stabilind angajamente suplimentare obligatorii din punct de vedere juridic privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră care revin părților enumerate în respectiva anexă pentru cea de a doua perioadă de angajament și modifică și elaborează dispoziții suplimentare privind punerea în aplicare a angajamentelor care revin părților în cea de a doua perioadă de angajament.

(4)

Obiectivele pentru Uniune, statele sale membre și Islanda sunt înscrise în Amendamentul de la Doha, precizându-se, într-o notă de subsol, că aceste obiective se bazează pe interpretarea că vor fi îndeplinite în comun, în conformitate cu articolul 4 din Protocolul de la Kyoto. Uniunea, statele sale membre și Islanda au emis, de asemenea, o declarație comună cu ocazia adoptării Amendamentului de la Doha din 8 decembrie 2012, în care își exprimă intenția de a-și îndeplini în comun angajamentele pentru cea de a doua perioadă de angajament. Declarația a fost convenită în timpul unei reuniuni ad-hoc a miniștrilor UE la Doha și a fost aprobată de Consiliu la 17 decembrie 2012.

(5)

În aceeași declarație, Uniunea, statele sale membre și Islanda au declarat, de asemenea, în concordanță cu articolul 4 alineatul (1) din Protocolul de la Kyoto, care le permite părților să își îndeplinească în comun angajamentele asumate în temeiul articolului 3 din Protocolul de la Kyoto, că articolul 3 alineatul (7b) din Protocolul de la Kyoto va fi aplicat cantității atribuite comune în temeiul acordului privind îndeplinirea în comun a angajamentelor de către Uniune, statele sale membre, Croația și Islanda și nu va fi aplicat statelor membre, Croației și Islandei în mod individual.

(6)

Articolul 4 alineatul (1) din Protocolul de la Kyoto impune părților care convin să își îndeplinească în comun angajamentele în temeiul articolului 3 din Protocolul de la Kyoto să stabilească în acord nivelul de emisii respective alocate fiecăreia dintre părțile la acordul respectiv. Conform articolului 4 alineatul (2) din Protocolul de la Kyoto, părțile la un acord privind îndeplinirea în comun a angajamentelor au obligația de a notifica secretariatului Protocolului de la Kyoto condițiile acordului respectiv la data depunerii instrumentelor lor de ratificare sau de aprobare.

(7)

La 17 decembrie 2013, Consiliul a autorizat Comisia să înceapă negocierile pe marginea unui acord privind îndeplinirea în comun a angajamentelor între Uniune, statele sale membre și Islanda.

(8)

Comisia a negociat, în numele Uniunii, un acord între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Islanda, pe de altă parte, referitor la participarea Islandei la îndeplinirea în comun a angajamentelor asumate de Uniunea Europeană, de statele sale membre și de Islanda în cea de a doua perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice („acordul”).

(10)

Pentru a se asigura că obligațiile Islandei în îndeplinirea în comun a angajamentelor sunt stabilite și aplicate în mod nediscriminatoriu, tratând Islanda și statele membre în mod similar, nivelul emisiilor pentru Islanda a fost stabilit într-un mod consecvent atât cu angajamentul cuantificat privind reducerea emisiilor, înscris în coloana a treia din anexa B la Protocolul de la Kyoto, astfel cum a fost modificat prin Amendamentul de la Doha, cât și cu legislația Uniunii, inclusiv pachetul energie și schimbări climatice din 2009 și principiile și criteriile care stau la baza obiectivelor din legislația respectivă.

(11)

Acordul ar trebui semnat în numele Uniunii, sub rezerva încheierii sale la o dată ulterioară,

(1)

La 4 februarie 2011, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE) nr. 101/2011.

(2)

Pe baza unei reexaminări a listei din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 101/2011, ar trebui modificate mențiunile referitoare la trei persoane.

(3)

Anexa I la Regulamentul (UE) nr. 101/2011 ar trebui modificată în consecință,

(1)

Regulamentul (UE) nr. 43/2014 al Consiliului (2) stabilește cotele pentru 2014.

(2)

Conform informațiilor primite de Comisie, capturile din stocul menționat în anexa la prezentul regulament efectuate de nave care arborează pavilionul statului membru menționat în aceeași anexă sau care sunt înmatriculate în respectivul stat membru au epuizat cota alocată pentru 2014.

(3)

Prin urmare, este necesară interzicerea pescuitului din acest stoc,

(1)

Limita maximă de reziduuri (denumită în continuare „LMR”) pentru substanțele active din punct de vedere farmacologic destinate utilizării în Uniune în medicamentele de uz veterinar pentru animalele de la care se obțin alimente sau în produse biocide folosite în zootehnie se stabilește în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 470/2009.

(2)

Substanțele farmacologic active și clasificarea lor în ceea ce privește LMR aplicabile alimentelor de origine animală sunt prezentate în anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 al Comisiei (2).

(3)

Substanța metilprednisolon este inclusă în prezent în tabelul 1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 ca substanță permisă pentru bovine în ceea ce privește mușchii, țesutul adipos, ficatul, rinichii și laptele.

(4)

A fost înaintată Agenției Europene pentru Medicamente o cerere de extindere a rubricii actuale rezervate metilprednisolonului pentru ecvidee.

(5)

În conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 470/2009, Agenției Europene pentru Medicamente îi revine sarcina de a aprecia dacă LMR stabilite pentru o substanță farmacologic activă dintr-un anumit aliment pot fi utilizate în cazul unui alt aliment provenit de la animale din aceeași specie sau dacă LMR stabilite pentru o substanță farmacologic activă aplicabile uneia sau mai multor specii pot fi utilizate în cazul altor specii.

(6)

Comitetul pentru medicamente de uz veterinar a recomandat stabilirea unei LMR pentru metilprednisolonul administrat ecvideelor și extrapolarea, de la laptele de bovine la laptele de cabaline, a LMR pentru metilprednisolon.

(7)

Prin urmare, rubrica dedicată metilprednisolonului din tabelul 1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 ar trebui modificată pentru a include LMR pentru ecvidee, aplicabilă țesutului muscular, țesutului adipos, ficatului, rinichilor și laptelui.

(8)

Este necesar să se stabilească un termen rezonabil care să permită părților interesate în cauză să adopte eventuale măsuri necesare pentru a se conforma limitelor maxime nou stabilite ale reziduurilor.

(9)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru medicamentele de uz veterinar,

(1)

Limitele maxime pentru reziduurile (denumită în continuare „LMR”) de substanțe farmacologic active destinate utilizării în Uniune în medicamentele de uz veterinar la animalele de la care se obțin alimente sau în produsele biocide folosite în zootehnie se stabilesc în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 470/2009.

(2)

Substanțele farmacologic active și clasificarea lor în ceea ce privește LMR-urile aplicabile alimentelor de origine animală sunt prezentate în anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 al Comisiei (2).

(3)

Gamitromicina este în prezent inclusă în tabelul 1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 ca substanță admisibilă în grăsimea, ficatul și rinichii de bovine, cu excepția animalelor de la care se obține lapte destinat consumului uman.

(4)

Agenția Europeană pentru Medicamente a primit o cerere de includere a porcinelor în rubrica existentă referitoare la gamitromicină.

(5)

În conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 470/2009, Agenției Europene pentru Medicamente îi revine sarcina de a aprecia dacă LMR-urile stabilite pentru o substanță farmacologic activă dintr-un anumit aliment pot fi utilizate în cazul unui alt aliment provenit de la animale din aceeași specie sau dacă LMR-urile stabilite pentru o substanță farmacologic activă aplicabile uneia sau mai multor specii pot fi utilizate în cazul altor specii. Comitetul pentru medicamente de uz veterinar a concluzionat că extrapolarea la alte specii de la care se obțin alimente nu poate fi susținută pentru această substanță.

(6)

Prin urmare, rubrica referitoare la gamitromicină din tabelul 1 al anexei la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 ar trebui modificată pentru a include LMR-urile pentru porcine.

(7)

Este adecvat să se stabilească un termen rezonabil care să permită părților interesate în cauză să aplice măsurile eventual necesare pentru a se conforma LMR-urilor nou stabilite.

(8)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru medicamentele de uz veterinar,

(1)

Limita maximă de reziduuri (denumită în continuare „LMR”) pentru substanțele active din punct de vedere farmacologic destinate utilizării în Uniune în medicamentele de uz veterinar pentru animalele de la care se obțin alimente sau în produse biocide folosite în zootehnie se stabilește în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 470/2009.

(2)

Substanțele farmacologic active și clasificarea lor în ceea ce privește LMR-urile aplicabile alimentelor de origine animală sunt prezentate în anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 al Comisiei (2).

(3)

Doxiciclina este inclusă în prezent în tabelul 1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 ca substanță permisă pentru specii de bovine, porcine și păsări de curte, pentru mușchi, ficat și rinichi provenind de la speciile de bovine, cu excepția animalelor de la care se obține lapte destinat consumului uman, și pentru mușchi, piele și țesut adipos, ficat și rinichi provenind de la specii de porcine și păsări de curte, cu excepția animalelor de la care se obțin ouă destinate consumului uman.

(4)

O cerere de extindere a rubricii actuale referitoare la doxiciclină, pentru a include iepurii, a fost înaintată Agenției Europene pentru Medicamente.

(5)

În conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 470/2009, Agenției Europene pentru Medicamente îi revine sarcina de a aprecia dacă LMR-urile stabilite pentru o substanță farmacologic activă dintr-un anumit aliment pot fi utilizate în cazul unui alt aliment provenit de la animale din aceeași specie sau dacă LMR-urile stabilite pentru o substanță farmacologic activă aplicabile uneia sau mai multor specii pot fi utilizate în cazul altor specii. Comitetul pentru medicamente de uz veterinar a recomandat stabilirea unei LMR pentru doxiciclină pentru iepuri și extrapolarea LMR pentru doxiciclină de la specii de bovine, porcine, păsări de curte și iepuri la toate speciile de la care se obțin produse alimentare.

(6)

Prin urmare, rubrica pentru doxiciclină din tabelul 1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 ar trebui modificată pentru a include LMR pentru toate speciile de la care se obțin produse alimentare, în ceea ce privește mușchii, țesutul adipos, ficatul și rinichii, cu excepția animalelor de la care se obțin lapte sau ouă destinate consumului uman.

(7)

Este necesar să se stabilească un termen rezonabil care să permită părților interesate în cauză să adopte eventuale măsuri necesare pentru a se conforma limitelor maxime nou stabilite ale reziduurilor.

(8)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru medicamentele de uz veterinar,

(1)

Limita maximă de reziduuri (denumită în continuare „LMR”) pentru substanțele farmacologic active destinate utilizării în Uniune în medicamentele de uz veterinar pentru animalele de la care se obțin alimente sau în produse biocide folosite în zootehnie se stabilește în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 470/2009.

(2)

Substanțele farmacologic active și clasificarea lor în ceea ce privește LMR-urile aplicabile produselor alimentare de origine animală sunt stabilite în anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 al Comisiei (2).

(3)

Tulatromicina este în prezent inclusă în tabelul 1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 ca substanță permisă, la bovine și porcine, în mușchi, țesutul adipos (piele și țesut adipos în cazul porcinelor), ficat și rinichi, cu excepția animalelor de la care se obține lapte destinat consumului uman. LMR provizorie pentru această substanță, stabilită pentru bovine și porcine, expiră la 1 ianuarie 2015.

(4)

Agenția Europeană pentru Medicamente a primit o cerere de extindere a aplicării rubricii existente la ovine, în ceea ce privește mușchii, țesutul adipos, ficatul și rinichii.

(5)

În conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 470/2009, Agenția Europeană pentru Medicamente trebuie să ia în considerare utilizarea limitelor maxime de reziduuri stabilite pentru o substanță farmacologic activă într-un produs alimentar anume pentru alte alimente derivate din aceeași specie sau limitele maxime de reziduuri stabilite pentru o substanță farmacologic activă într-una sau mai multe specii, pentru specii diferite. Comitetul pentru medicamente de uz veterinar a recomandat extinderea LMR la ovine și extrapolarea LMR de la ovine la caprine.

(6)

Prin urmare, rubrica rezervată substanței tulatromicină din tabelul 1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 ar trebui modificată pentru a include LMR pentru ovine și caprine.

(7)

Este adecvat să se stabilească un termen rezonabil care să permită părților interesate în cauză să adopte eventualele măsuri necesare pentru a se conforma noii LMR.

(8)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru medicamentele de uz veterinar,

(1)

La articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1918/2006 al Comisiei (2) se stabilesc plafoanele lunare pentru cantitatea de ulei de măsline pentru care pot fi eliberate licențe de import în cadrul volumului global al contingentului prevăzut la alineatul (1) al respectivului articol.

(2)

Pentru a înlesni comerțul cu ulei de măsline între Uniune și Tunisia pentru anul de producție curent, este necesar să se deroge de la Regulamentul (CE) nr. 1918/2006 și să se autorizeze plafoane lunare diferite pentru perioada 1 februarie 2015-31 octombrie 2015 fără a aduce atingere volumului global al contingentului tarifar prevăzut la articolul 2 alineatul (1) din regulamentul menționat.

(3)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru organizarea comună a piețelor agricole,

—

câte 9 000 de tone pentru fiecare dintre lunile februarie și martie; și

—

câte 8 000 de tone pentru fiecare dintre lunile aprilie-octombrie.

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

(1)

Acordul de liber schimb între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Coreea, pe de altă parte (1) (denumit în continuare „acordul”) a fost semnat la data de 6 octombrie 2010.

(2)

În temeiul articolului 15.10 alineatul (5), acordul se aplică cu titlu provizoriu de la 1 iulie 2011, până la finalizarea procedurilor de încheiere a acestuia.

(3)

Articolul 15.1 din acord instituie un comitet pentru comerț care, printre altele, are sarcina de a se asigura că acordul funcționează corect și de a supraveghea activitățile tuturor comitetelor specializate.

(4)

În conformitate cu articolul 15.2 din acord, au fost instituite comitete specializate, sub auspiciile Comitetului pentru comerț. Comitetul pentru comerțul cu mărfuri, în conformitate cu articolul 2.16 din acord, este unul dintre aceste comitete specializate.

(5)

În temeiul punctului 2 din apendicele 2-A-1 din acord, Coreea poate folosi un sistem de licitație pentru administrarea și punerea în aplicare a contingentelor tarifare (denumite în continuare „CT”) aplicate de Coreea laptelui și smântânii, untului, mierii și portocalelor originare din Uniune în temeiul acordului. Termenii sistemului de licitație urmează să fie stabiliți de comun acord de către părți, în cadrul Comitetului pentru comerțul cu mărfuri.

(6)

În temeiul punctului 3 din apendicele 2-A-1 din acord, Coreea poate folosi un sistem de acordare a licențelor pentru administrarea și punerea în aplicare a anumitor CT. Părțile decid de comun acord în cadrul Comitetului pentru comerțul cu mărfuri asupra politicilor și procedurilor sistemului de acordare a licențelor, inclusiv asupra eligibilității de a primi cantități din CT, precum și asupra oricăror schimbări sau modificări la acestea.

(7)

Este necesar să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Comitetului pentru comerțul cu mărfuri în ceea ce privește regulile referitoare la administrarea CT.

(8)

Decizia comună va fi luată printr-un schimb de note între Uniune și Coreea, care urmează să fie semnate de un reprezentant al Comisiei în numele Uniunii.

(9)

Prin urmare, poziția Uniunii în cadrul Comitetului pentru comerțul cu mărfuri ar trebui să se bazeze pe proiectul de decizie a Comitetului pentru comerțul cu mărfuri anexat la prezenta decizie,

(1)

Printr-o scrisoare înregistrată la Secretariatul General al Comisiei la 13 februarie 2014, România a solicitat autorizarea de a aplica în continuare o măsură de derogare de la articolul 26 alineatul (1) litera (a) și de la articolul 168 din Directiva 2006/112/CE pentru a limita dreptul de deducere în ceea ce privește cheltuielile legate de anumite vehicule rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în interes de serviciu. Prin scrisoarea înregistrată la Comisie la 15 septembrie 2014, România și-a completat cererea cu un raport privind aplicarea Deciziei de punere în aplicare 2012/232/UE a Consiliului (2).

(2)

În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE, Comisia a informat celelalte state membre, printr-o scrisoare datată 12 noiembrie 2014, cu privire la cererea depusă de România. Printr-o scrisoare datată 13 noiembrie 2014, Comisia a informat România că dispune de toate informațiile necesare pentru a analiza solicitarea.

(3)

Articolul 168 din Directiva 2006/112/CE autorizează o persoană impozabilă să deducă taxa pe valoarea adăugată (TVA) percepută pentru furnizarea de bunuri și servicii primite de persoana respectivă în măsura în care bunurile și serviciile sunt utilizate în scopul operațiunilor sale impozabile. Articolul 26 alineatul (1) litera (a) din directiva respectivă prevede obligația de a declara TVA atunci când un activ folosit în cadrul unei activități economice este utilizat în folosul propriu de către o persoană impozabilă sau de către personalul acesteia sau, mai general, este utilizat în alte scopuri decât pentru desfășurarea activității sale.

(4)

Decizia de punere în aplicare 2012/232/UE a autorizat România să aplice o măsură de derogare în temeiul articolului 395 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE pentru limitarea la 50 % a dreptului de deducere a TVA aferent cumpărării, achiziționării intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului de vehicule rutiere motorizate și a TVA aferent cheltuielilor legate de vehiculele respective, inclusiv combustibilul, în cazul în care vehiculele nu sunt utilizate în mod exclusiv în scopuri profesionale.

(5)

Decizia de punere în aplicare 2012/232/UE a expirat la 31 decembrie 2014.

(6)

Pentru a asigura aplicarea neîntreruptă a măsurii de derogare, este oportun ca prezenta decizie să se aplice de la 1 ianuarie 2015.

(7)

În conformitate cu articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Decizia de punere în aplicare 2012/232/UE, România a prezentat Comisiei un raport cu privire la aplicarea respectivei decizii incluzând o examinare a limitării procentului care se aplică dreptului de deducere. Astfel cum a fost cazul derogării în vigoare până în prezent, România continuă să susțină că o rată de 50 % este justificabilă.

(8)

Se consideră că derogarea va avea doar un efect neglijabil asupra valorii globale a încasărilor din impozite colectate în etapa de consum final și nu va avea niciun impact negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii care provin din TVA. Prin urmare, România ar trebui să fie autorizată să aplice în continuare măsura respectivă pentru o perioadă limitată, până la 31 decembrie 2017.

(9)

În cazul în care România solicită o prelungire suplimentară a măsurii de derogare după 2017, ar trebui transmis Comisiei, până la 31 martie 2017, un nou raport împreună cu cererea de prelungire,

(1)

La 31 ianuarie 2011, Consiliul a adoptat Decizia 2011/72/PESC (1).

(2)

Măsurile restrictive prevăzute în Decizia 2011/72/PESC se aplică până la 31 ianuarie 2015. Pe baza unei reexaminări a deciziei respective, măsurile restrictive ar trebui prelungite până la 31 ianuarie 2016. Mențiunile care se referă la trei persoane ar trebui modificate.

(3)

Decizia 2011/72/PESC ar trebui modificată în consecință,

1.

Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:

2.

Anexa se modifică în conformitate cu anexa la prezenta decizie.

(1)

La 2 decembrie 2013 și, respectiv, la 6 mai 2014, furnizorul Robert Bosch GmbH („solicitantul”) a depus următoarele două cereri pentru aprobarea alternatoarelor eficiente Robert Bosch GmbH ca tehnologii inovatoare:

(2)

În conformitate cu articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011 al Comisiei (2), s-a verificat dacă cele două cereri sunt complete. Constatând că anumite informații relevante lipseau din cererea inițială referitoare la tehnologia inovatoare nr. 1, Comisia i-a cerut solicitantului să completeze această cerere. Solicitantul a furnizat informațiile la 6 mai 2014. Ambele cereri au fost considerate complete, iar perioada de evaluare a cererilor de către Comisie a început în ziua următoare datei primirii oficiale a acestora, adică la 7 mai 2014 în ambele cazuri.

(3)

Ambele cereri au fost evaluate în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 443/2009, cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011 și cu Orientările tehnice pentru elaborarea cererilor de aprobare a tehnologiilor inovatoare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 443/2009 („Orientările tehnice”) (3).

(4)

Cererea nr. 1 se referă la alternatorul de înaltă eficiență Robert Bosch GmbH cu diode de înaltă eficiență (HED). Alternatorul de înaltă eficiență cu HED utilizează modele optimizate de componente și diode de înaltă eficiență. Pe lângă noua tehnologie HED, alternatorul solicitantului are și un randament mai mare în comparație cu alternatorul de referință datorită: reducerii pierderilor în fier prin optimizarea oțelului și a laminării, optimizarea lungimii fierului și a secțiunii transversale a dinților, optimizarea întrefierului și optimizarea camerei rotorului cu poli în formă de gheare, precum și prin optimizarea rezistenței fazelor. Prin urmare, această tehnologie se deosebește de celelalte alternatoare de înaltă eficiență aprobate ca ecoinovație prin Decizia de punere în aplicare 2013/341/UE a Comisiei (4) și prin Decizia de punere în aplicare 2014/465/UE a Comisiei (5).

(5)

Cererea nr. 2 se referă la alternatorul de înaltă eficiență Robert Bosch GmbH cu SAR. Alternatorul de înaltă eficiență cu SAR are un randament de cel puțin 78 %. Principala creștere a randamentului se realizează prin introducerea redresării active utilizând MOSFET, respectiv tehnologia tranzistorului cu efect de câmp de tip metal-oxid-semiconductor. De asemenea, alternatorul de înaltă eficiență cu SAR al solicitantului are un randament mai mare în comparație cu alternatorul de referință datorită: reducerii pierderilor în fier prin optimizarea oțelului și a laminării, optimizarea lungimii fierului și a secțiunii transversale a dinților, optimizarea întrefierului și optimizarea camerei rotorului cu poli în formă de gheare, precum și prin optimizarea rezistenței fazelor. Prin urmare, această tehnologie se deosebește de celelalte alternatoare de înaltă eficiență aprobate ca ecoinovație prin Decizia de punere în aplicare 2013/341/UE și prin Decizia de punere în aplicare 2014/465/UE, precum și de alternatorul de înaltă eficiență cu HED, care face obiectul cererii nr. 1.

(6)

Comisia constată că informațiile furnizate în ambele cereri demonstrează că au fost îndeplinite condițiile și criteriile menționate la articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 443/2009 și la articolele 2 și 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011.

(7)

Solicitantul a demonstrat că cel mult 3 % dintre autoturismele noi înmatriculate în anul de referință 2009 sunt echipate cu alternatoare de înaltă eficiență de tipul celor descrise în cereri.

(8)

Pentru determinarea reducerii emisiilor de CO2 ca urmare a montării acestei tehnologii inovatoare pe vehicule, este necesară stabilirea vehiculului de referință cu care ar trebui comparat randamentul vehiculului echipat cu tehnologia inovatoare, în conformitate cu articolele 5 și 8 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011. Comisia consideră că, în cazul în care tehnologia inovatoare ar fi montată pe un nou tip de vehicul, un alternator cu randamentul de 67 % este o tehnologie de referință adecvată. Dacă alternatoarele eficiente Robert Bosch GmbH ar fi montate pe un tip de vehicul existent, tehnologia de referință ar trebui să fie alternatorul montat pe ultima versiune introdusă pe piață a tipului respectiv de vehicul.

(9)

În ambele cereri, solicitantul a furnizat o metodologie de testare a reducerii emisiilor de CO2 care include formule ce corespund formulelor descrise în Orientările tehnice pentru abordarea simplificată a alternatoarelor eficiente. Comisia consideră că metodologia de testare va duce la rezultate verificabile, repetabile și comparabile și că această metodologie poate demonstra, în mod realist și pe baza unor date statistice fiabile, beneficiile tehnologiei inovatoare în materie de reducere a emisiilor de CO2, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011.

(10)

Comisia constată că metodologia de testare a solicitantului și formulele utilizate de acesta pentru calcularea reducerii emisiilor de CO2 în ambele cazuri sunt identice în toate privințele cu metodologia specificată în anexa la Decizia de punere în aplicare 2013/341/UE. În consecință, Comisia consideră că metodologia prevăzută în Decizia de punere în aplicare 2013/341/UE ar trebui să fie folosită pentru determinarea reducerii emisiilor de CO2 ca urmare a utilizării alternatorului de înaltă eficiență Robert Bosch GmbH cu HED și a alternatorului de înaltă eficiență Robert Bosch GmbH cu SAR.

(11)

În acest context, Comisia consideră că solicitantul a demonstrat în mod satisfăcător faptul că reducerea emisiilor obținută datorită tehnologiei inovatoare este de cel puțin 1 g CO2/km.

(12)

Comisia remarcă faptul că reducerile emisiilor obținute cu ajutorul ambelor tehnologii inovatoare pot fi parțial demonstrate în cadrul ciclului de încercare standard și că reducerile totale finale care urmează să fie certificate ar trebui, prin urmare, determinate în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011.

(13)

Comisia constată că, în ambele cazuri, raportul de verificare a fost elaborat de TÜV SÜD Industrie Service GmbH, care este un organism independent și certificat, și că raportul confirmă constatările prezentate în cereri.

(14)

În acest context, Comisia consideră că nu ar trebui ridicate obiecții cu privire la aprobarea ambelor tehnologii inovatoare în cauză.

(15)

În scopul stabilirii codului general al ecoinovației care trebuie utilizat în documentația relevantă de omologare de tip în conformitate cu anexele I, VIII și IX la Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), ar trebui să se precizeze codurile individuale care urmează să fie utilizate pentru tehnologiile inovatoare aprobate prin prezenta decizie de punere în aplicare.

(16)

Orice producător care dorește să beneficieze de o reducere a emisiilor sale specifice medii de CO2, pentru a-și îndeplini obiectivul specific în materie de emisii grație reducerilor de emisii de CO2 obținute prin utilizarea tehnologiilor inovatoare aprobate prin prezenta decizie de punere în aplicare, ar trebui, în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011, să facă trimitere la prezenta decizie în cererea sa pentru obținerea unui certificat de omologare CE de tip pentru vehiculele în cauză,