LISTA ANEXELOR

Număr anexă	Titlu anexă	Număr pagină
I	Cerințe cu privire la construirea și montarea dispozitivelor de frânare și a mecanismelor de cuplare ale sistemului de frânare al remorcii	10
II	Cerințe aplicabile încercărilor și performanței sistemelor de frânare și dispozitivelor de cuplare a sistemului de frânare al remorcilor și ale vehiculelor echipate cu acestea	27
III	Cerințe cu privire la măsurarea timpului de răspuns	49
IV	Cerințe aplicabile surselor de energie și dispozitivelor de stocare a energiei ale sistemelor de frânare și ale mecanismelor de cuplare a sistemului de frânare al remorcilor, precum și vehiculelor echipate cu acestea	60
V	Cerințe aplicabile frânelor cu arc și vehiculelor echipate cu astfel de frâne	67
VI	Cerințe aplicabile sistemelor de frânare de parcare echipate cu un dispozitiv de blocare mecanică a cilindrilor de frână	70
VII	Cerințe privind încercările alternative asupra vehiculelor pentru care încercarea de tip I, de tip II sau de tip III nu este obligatorie	71
VIII	Cerințe aplicabile pentru încercarea sistemelor de frânare inerțiale, a dispozitivelor de frânare și a mecanismelor de cuplare a sistemului de frânare ale remorcii, precum și a vehiculelor echipate cu acestea în ceea ce privește frânarea	83
IX	Cerințe aplicabile vehiculelor cu propulsie hidrostatică și dispozitivelor de frânare și sistemelor de frânare ale acestora	98
X	Cerințe aplicabile aspectelor legate de siguranța sistemelor complexe de control electronic ale vehiculelor	104
XI	Cerințe și proceduri de încercare aplicabile sistemelor antiblocare, precum și vehiculelor echipate cu sistemele respective	105
XII	Cerințe aplicabile EBS ale vehiculelor cu sisteme de frânare cu aer comprimat sau ale vehiculelor cu comunicarea de date prin intermediul contactelor 6 și 7 ale prizei ISO 7638, precum și vehiculelor echipate cu astfel de EBS	121
XIII	Cerințe aplicabile racordurilor hidraulice de tipul cu conductă unică și vehiculelor echipate cu acestea	136

ANEXA I

Cerințe cu privire la construirea și montarea dispozitivelor de frânare și a mecanismelor de cuplare a sistemului de frânare al remorcii

1.   Definiții

În sensul prezentei anexe:

1.1.	„comanda forței de cuplare” înseamnă un sistem sau o funcție de echilibrare automată a coeficientului de frânare al tractorului și al vehiculului remorcat;

1.2.

„valoarea nominală necesară” înseamnă o caracteristică a comenzii forței de cuplare care stabilește un raport între semnalul la racordul de cuplare și coeficientul de frânare și care poate fi demonstrată în momentul omologării de tip, în limitele benzilor de compatibilitate specificate în apendicele 1 din anexa II;

1.3.	„rolele șenilei” înseamnă sistemul care transmite la sol greutatea vehiculului și a ansamblului șenilei prin intermediul benzii șenilei și care transmite cuplul de la sistemul motor al vehiculului la banda șenilei și poate produce o schimbare a direcției benzii aflate în mișcare;

1.4.	„ansamblul șenilei” înseamnă un sistem care conține cel puțin două role de șenilă, situate la o anumită distanță una față de cealaltă în același plan (în linie), în jurul cărora se deplasează o bandă de șenilă din metal sau cauciuc;

1.5.	„banda șenilei” înseamnă o bandă flexibilă continuă care poate absorbi forțele de tracțiune longitudinale.

2.   Cerințe de construcție și montaj

2.1.   Generalități

Viteza maximă prin construcție este considerat, în prezenta anexă, să fie în direcția înainte de deplasare a vehiculului, cu excepția cazurilor în care se menționează în mod explicit.

2.1.1.   Componentele, unitățile tehnice separate și piesele de schimb ale sistemului de frânare

2.1.1.1.   Componentele, unitățile tehnice separate și piesele de schimb ale echipamentului de frânare sunt proiectate, construite și montate astfel încât să permită vehiculului aflat în condiții normale de utilizare, în ciuda vibrațiilor la care poate fi supus, să fie în conformitate cu dispozițiile de mai jos.

2.1.1.2.   Componentele, unitățile tehnice separate și piesele de schimb ale echipamentului de frânare, în special, sunt proiectate, construite și montate astfel încât să poată rezista la fenomenele de corodare și de îmbătrânire la care sunt expuse.

2.1.1.3.   Garniturile de frână nu trebuie să conțină azbest.

2.1.1.4.   Nu este permisă instalarea niciunei componente, unități tehnice separate sau piese de schimb (de exemplu, supape) care ar permite modificarea performanței sistemului de frânare de către utilizatorul vehiculului într-un mod în care, în circulație, acesta să nu mai corespundă cerințele prezentului regulament. O componentă, o unitate tehnică separată și o piesă de schimb care pot fi acționate de producător exclusiv prin folosirea unei scule speciale sau utilizarea unui sigiliu care să împiedice modificările neautorizate sau ambele situații de mai sus sunt permise cu condiția ca utilizatorul vehiculului să nu poată modifica componenta, unitatea tehnică separată și piesa de schimb respective sau ca orice modificare efectuată de un utilizator să fie ușor de identificat de autoritățile de control.

2.1.1.5.   Un vehicul remorcat este echipat cu un dispozitiv automat de detectare a sarcinii, cu excepția următoarelor cazuri:

2.1.1.5.1.

În cazul în care, din motive tehnice, un vehicul remorcat având o viteză maximă prin construcție de cel mult 30 km/h nu poate fi echipat cu un dispozitiv automat de detectare a sarcinii, acesta poate fi echipat cu un dispozitiv care are cel puțin trei reglaje distincte pentru controlul forțelor de frânare.

2.1.1.5.2.

În cazul special în care un vehicul remorcat permite prin construcție realizarea a doar două condiții distincte de încărcare, „descărcat” și „încărcat”, vehiculul poate avea doar două reglaje distincte pentru controlul forțelor de frânare.

2.1.1.5.3.

Vehicule din categoria S ale căror dispozitive nu conțin nicio altă sarcină (incluzând materialul consumabil).

2.1.2.   Funcțiile sistemului de frânare

Sistemul de frânare îndeplinește următoarele funcții:

2.1.2.1.   Sistemul de frânare de serviciu

Trebuie să fie posibilă graduarea sistemului de frânare de serviciu. Conducătorul poate să efectueze această acțiune de frânare din poziția de conducere, fără să își ridice mâinile de pe dispozitivul de comandă a direcției.

2.1.2.2.   Sistemul de frânare de siguranță

Sistemul de frânare de siguranță permite oprirea vehiculului pe o distanță rezonabilă, în cazul defectării sistemului de frânare de serviciu. La tractoare, este posibilă graduarea acestei acțiuni de frânare. Conducătorul efectuează această acțiune de frânare din scaunul său, ținând cel puțin o mână pe dispozitivul de comandă a direcției. În sensul acestor dispoziții, se presupune că, la un moment dat, nu poate să apară mai mult de o singură defecțiune a sistemului de frânare de serviciu.

2.1.2.3.   Sistemul de frânare de parcare

Sistemul de frânare de parcare permite ca vehiculul să rămână staționar pe o pantă sau pe o rampă chiar și în absența conducătorului, elementele active ale sistemului de frânare fiind menținute în poziție doar printr-un dispozitiv mecanic. Conducătorul trebuie să poată obține această acțiune de frânare din scaunul său, sub rezerva cerințelor de la punctul 2.2.2.11 în cazul unui vehicul remorcat.

Sistemul de frânare de serviciu (cu aer comprimat sau hidraulic) al vehiculului remorcat și sistemul de frânare de parcare al tractorului pot fi operate simultan, în cazul în care conducătorul poate asigura, în orice moment, că acțiunea sistemului de frânare de parcare a ansamblului de vehicule, obținută numai prin acțiunea mecanică a sistemului de frânare de parcare, este suficientă.

2.1.3.   Cerințele relevante din apendicele 1 al anexei II se aplică vehiculelor și sistemelor de frânare ale acestora.

2.1.4.   Conexiunile, în ceea ce privește sistemele de frânare cu aer comprimat, între tractoare și vehicule remorcate

2.1.4.1.   Conexiunile sistemelor de frânare cu aer comprimat între tractoare și vehiculele remorcate trebuie să fie realizate în conformitate cu următoarele puncte: 2.1.4.1.1, 2.1.4.1.2 sau 2.1.4.1.3.

2.1.4.1.1.

un circuit pneumatic de alimentare și un circuit pneumatic de comandă;

2.1.4.1.2.

un circuit pneumatic de alimentare, un circuit pneumatic de comandă și un circuit electric de comandă;

2.1.4.1.3.

un circuit pneumatic de alimentare și un circuit electric de comandă. Până la adoptarea unor standarde tehnice uniforme de compatibilitate și siguranță, legăturile între tractoare și remorci prevăzute în dispozițiile de la prezentul punct nu sunt permise.

2.1.5.   Legăturile între tractoare și vehicule remorcate cu sisteme de frânare hidraulice

2.1.5.1.   Tipul conexiunilor

2.1.5.1.1   Circuitul de comandă hidraulic: acesta este circuitul de racordare care cuprinde racordul de tip tată de pe tractor și racordul de tip mamă de pe vehiculul remorcat. Racordurile trebuie să fie conforme cu ISO 5676:1983

2.1.5.1.2.   Circuitul hidraulic suplimentar: acesta este circuitul de racordare care cuprinde racordul de tip tată de pe tractor și racordul de tip mamă de pe vehiculul remorcat. Racordurile trebuie să fie conforme cu ISO 16028:2006, mărimea 10.

2.1.5.1.3.   Racordul ISO 7638:2003 (opțional). Racordul prevăzut de standardul ISO 7638:2003 poate fi utilizat pentru aplicații cu 5 sau 7 contacte, după caz.

Poziționarea racordurilor astfel cum este specificat la punctele 2.1.5.1.1 și 2.1.5.1.2 trebuie să fie realizată pe tractor astfel cum este ilustrat în figura 1.

Figura 1:

Conductele circuitului hidraulic

2.1.5.2.   Cu motorul pornit și cu sistemul de frânare de parcare al tractorului complet acționat:

2.1.5.2.1.

în circuitul suplimentar, presiunea este de 0+100 kPa și/sau

2.1.5.2.2.

în circuitul de comandă este generată o presiune cuprinsă între 11 500 kPa și 15 000 kPa.

2.1.5.3.   Cu motorul pornit și cu sistemul de frânare de parcare al tractorului complet decuplat, în circuitul suplimentar se înregistrează o presiune cuprinsă între valorile prevăzute la punctul 2.2.1.18.3.

2.1.5.4.   Cu motorul pornit și fără a acționa comanda frânei de pe tractor (situație în circulație sau în repaus), presiunea generată la racordul de cuplare al circuitului de comandă este cea prevăzută la punctul 2.2.1.18.2.

2.1.5.5.   Cu motorul pornit și cu dispozitivul de comandă al frânei de serviciu de pe tractor complet acționat, în circuitul de comandă este generată o presiune cuprinsă între 11 500 kPa și 15 000 kPa. Pentru a genera presiunea din circuitul de comandă în timpul acționării frânei de serviciu, tractorul trebuie să îndeplinească cerința de la punctul 3.6 din anexa III.

2.1.6.   Furtunurile și cablurile care fac legătura dintre tractoare și vehiculele remorcate fac parte din vehiculul remorcat.

2.1.7.   Nu sunt permise dispozitive de închidere care nu sunt acționate automat.

2.1.8.   Racorduri de încercare a presiunii

2.1.8.1.   În scopul determinării forțelor de frânare pe fiecare axă a vehiculului dezvoltate în timpul acționării unui sistem de frânare cu aer comprimat, trebuie montate racorduri de încercare a presiunii aerului:

2.1.8.1.1.

pe fiecare circuit independent al sistemului de frânare, în poziția cea mai accesibilă față de cilindrul de frână aflat în poziția cea mai defavorabilă din punctul de vedere al timpului de reacție prevăzut în anexa III;

2.1.8.1.2.

Într-un sistem de frânare care include un dispozitiv de modulare a presiunii aerului sau a presiunii hidraulice din transmisia hidraulică, astfel cum este precizat la punctul 6.2 din apendicele I la anexa II, situate în circuitul de presiune în aval și în amonte de acest dispozitiv, în cea mai apropiată poziție accesibilă. Dacă acest dispozitiv este comandat pneumatic, este necesar un racord de încercare suplimentar pentru simularea condițiilor existente în cazul unui vehicul încărcat. Dacă nu există un astfel de dispozitiv, se montează un singur racord de încercare a presiunii, echivalent racordului din aval menționat mai sus. Aceste racorduri de încercare se amplasează în poziții cât mai accesibile de la sol sau din interiorul vehiculului;

2.1.8.1.3.

în poziția cea mai accesibilă față de dispozitivul de stocare a energiei aflat în poziția cea mai defavorabilă în sensul punctului 2.4 din secțiunea A a anexei IV.

2.1.8.1.4.

pe fiecare circuit independent al sistemului de frânare, astfel încât să fie posibilă verificarea presiunii de intrare și ieșire ale circuitului complet de transmisie;

2.1.8.1.5.

racordurile de încercare a presiunii sunt conforme cu clauza 4 din standardul ISO 3583:1984.

2.2.   Cerințele sistemelor de frânare

2.2.1.   Vehicule din categoriile T și C

2.2.1.1.   Setul sistemelor de frânare cu care este echipat un vehicul satisface cerințele stabilite pentru sistemele de frânare de serviciu, de siguranță și de parcare.

În scopul asistării conducătorului auto la frânare (pentru a permite frânarea diferențială în circulație), sistemul de frânare de serviciu al tractorului poate fi compus din două circuite de frânare independente, fiecare fiind conectat la o pedală de frână separată situată în dreapta sau în stânga.

În cazul în care funcția de frânare diferențială este activată, nu trebuie să fie posibilă deplasarea la viteze mai mari de 40 km/h; la viteze de peste 40 km/h, funcția de frânare diferențială trebuie dezactivată. Aceste două operațiuni se asigură prin mijloace automate.

În cazul în care modul diferențial este activat, acționarea sistemului de frânare al vehiculului remorcat nu este necesară dacă viteza este mai mică sau egală cu 12 km/h.

În cazul tractoarelor la care pedalele separate pot fi conectate manual, conducătorul trebuie să poată verifica cu ușurință, de la locul său de conducere, dacă aceste pedale sunt conectate sau nu.

2.2.1.2.   Echipamentele care asigură frânarea de serviciu, de siguranță și de parcare pot avea componente comune, cu condiția ca ele să îndeplinească următoarele condiții:

2.2.1.2.1.

Trebuie să existe cel puțin două dispozitive de comandă, fiecare corespunzând unui sistem diferit de frânare, independente unul față de celălalt și ușor accesibile conducătorului din poziția sa normală de condus. Pentru toate categoriile de vehicule, fiecare dispozitiv de comandă a frânei (excluzând dispozitivul de comandă a sistemului de frânare de anduranță) este proiectat astfel încât să revină în poziția total decuplat când este eliberat. Această cerință nu se aplică în cazul dispozitivului de comandă a frânei de parcare (sau acelei părți dintr-un dispozitiv de comandă combinat) atunci când acesta este blocat mecanic în poziția cuplat sau este utilizat pentru frânarea de siguranță sau în ambele cazuri.

2.2.1.2.2.

Dispozitivul de comandă a sistemului de frânare de serviciu este independent de cel al sistemului de frânare de parcare.

2.2.1.2.3.

În cazul în care sistemele de frânare de siguranță și de serviciu au același dispozitiv de control, eficacitatea legăturii dintre acesta și alte componente ale sistemului de acționare nu se deteriorează după o anumită perioadă de folosire.

2.2.1.2.4.

În cazul în care sistemele de frânare de siguranță și de serviciu au același dispozitiv de comandă, sistemul de frânare de parcare este proiectat astfel încât să poată fi acționat atunci când vehiculul se află în mișcare. Această cerință nu se aplică atunci când sistemul de frânare de serviciu poate fi acționat, chiar și parțial, prin intermediul unei comenzi auxiliare.

2.2.1.2.5.

În cazul unei defecțiuni a oricărei componente, alta decât frânele sau componentele menționate la punctul 2.2.1.2.7, sau în cazul oricărei alte defecțiuni a sistemului de frânare de serviciu (defecțiune, epuizarea parțială sau totală a unei rezerve de energie), sistemul de frânare de siguranță sau acea parte a sistemului de frânare de serviciu care nu a fost afectată, poate opri vehiculul, în condițiile prevăzute pentru frânarea de siguranță.

2.2.1.2.6.

În mod special, atunci când sistemul de frânare de siguranță și cel de serviciu au un dispozitiv de comandă și un sistem de transmisie comun: 2.2.1.2.6.1. în cazul în care sistemul de frânare de serviciu este acționat de forța musculară a conducătorului asistată de una sau mai multe rezerve de energie, performanța frânării de siguranță trebuie să poată fi asigurată, în cazul unei defecțiuni a unei surse de energie auxiliare, de forța musculară a conducătorului și de rezervele de energie neafectate de defecțiune, dacă acestea există, forța aplicată dispozitivului de control nedepășind limita maximă prevăzută. 2.2.1.2.6.2. În cazul în care transmisia și forța frânării de serviciu depind exclusiv de utilizarea, controlată de către conducător, a unei rezerve de energie, există cel puțin două rezerve de energie complet independente, fiecare fiind prevăzută cu transmisie proprie, de asemenea, independentă; fiecare poate să acționeze asupra frânelor de la doar două sau mai multe roți selectate în așa fel încât să poată asigura singure gradul prescris de frânare de siguranță, fără punerea în pericol a stabilității vehiculului în timpul frânării; în plus, fiecare dintre aceste rezerve de energie este prevăzută cu un dispozitiv de avertizare. Cel puțin unul dintre rezervoarele de aer ale fiecărui circuit de frânare secundar trebuie să conțină un dispozitiv de evacuare și golire, amplasat într-o poziție adecvată și ușor accesibilă. 2.2.1.2.6.3. În cazul în care transmisia și forța frânării de serviciu depind exclusiv de folosirea unei rezerve de energie, o singură rezervă de energie pentru transmisie este considerată suficientă, cu condiția ca frânarea de siguranță să fie asigurată de forța musculară a conducătorului care acționează dispozitivul de comandă a frânei de serviciu și cu respectarea cerințelor de la punctul 2.2.1.5.

2.2.1.2.7.

Anumite piese, cum ar fi pedala și suportul său, pompa centrală de frână și pistonul (pistoanele) acesteia (la sistemele hidraulice), robinetul distribuitor (la sistemele hidraulice sau pneumatice), legătura dintre pedală și pompa centrală de frână sau robinetul distribuitor, cilindrii de frână și pistoanele lor (la sistemele hidraulice sau pneumatice), și ansamblurile pârghie-camă ale frânelor, nu sunt considerate ca putând fi avariate în cazul în care sunt de dimensiuni mari, sunt ușor accesibile pentru reparații și prezintă caracteristici de siguranță cel puțin egale cu cele prevăzute pentru alte componente esențiale (cum ar fi sistemul de direcție) ale vehiculului. În cazul în care defectarea oricărei astfel de piese ar face imposibilă frânarea vehiculului cu o performanță cel puțin egală cu cea prevăzută pentru sistemul de frânare de siguranță, acea piesă se realizează din metal sau dintr-un material cu caracteristici asemănătoare și nu este supusă deformării în funcționarea normală a sistemelor de frânare.

2.2.1.3.   Dacă există dispozitive de control separate pentru sistemele de frânare de serviciu și de siguranță, acționarea simultană a dispozitivelor de control nu trebuie să ducă la inoperabilitatea ambelor sisteme de frânare, de serviciu și de siguranță, nici atunci când ambele sisteme de frânare sunt în stare bună de funcționare, nici atunci când unul dintre ele nu funcționează.

2.2.1.4.   Atunci când se utilizează o altă energie decât forța musculară a conducătorului, nu este nevoie să existe mai mult de o astfel de sursă de energie (pompă hidraulică, compresor de aer etc.), dar mijloacele prin care este acționat dispozitivul care constituie sursa respectivă trebuie să fie cât mai sigure posibil.

2.2.1.4.1.   În cazul defectării oricărei părți a mecanismului de transmisie a sistemului de frânare a vehiculului constituit din două circuite de frânare de serviciu care îndeplinesc cerințele de la punctul 2.2.1.25, alimentarea părții neafectate de defecțiune continuă să fie asigurată, acolo unde este necesar, în scopul opririi vehiculului cu un grad de eficacitate prevăzut pentru frânarea reziduală și/sau de siguranță. Această condiție este satisfăcută cu ajutorul unor mijloace automate.

2.2.1.4.2.   În plus, dispozitivele de stocare situate în aval de acest dispozitiv sunt proiectate astfel încât, în cazul unei întreruperi a furnizării de energie, după patru acționări complete ale dispozitivului de comandă a sistemului de frânare de serviciu, conform condițiilor de încercare prevăzute la punctul 1.2 din secțiunea A sau la punctul 1.2 din secțiunea B sau la punctul 1.2 din secțiunea C din anexa IV, în funcție de tipul sistemului de frânare, să fie încă posibilă oprirea vehiculului la a cincea acționare cu un grad de eficacitate prevăzut pentru frânarea de siguranță.

2.2.1.4.3.   În cazul sistemelor de frânare hidraulice cu energie stocată, cerințele de la punctele 2.2.1.4.1 și 2.2.1.4.2 sunt considerate ca fiind îndeplinite dacă sunt respectate cerințele de la punctul 1.2.2 din partea C a anexei IV la prezentul regulament.

2.2.1.4.4.   În cazul unui sistem de frânare de serviciu compus dintr-un singur circuit de frânare de serviciu trebuie ca, în cazul defectării sau nedisponibilității sursei de energie, să fie posibilă oprirea vehiculului cu ajutorul comenzii sistemului de frânare de serviciu, cu un grad de eficacitate prescris pentru frânarea secundară.

2.2.1.5.   Cerințele de la punctele 2.2.1.2, 2.2.1.4 și 2.2.1.25 sunt îndeplinite fără folosirea unui dispozitiv automat a cărui ineficacitate ar putea trece neobservată ca urmare a faptului că piesele care sunt în mod normal în poziție de repaus nu sunt activate decât în cazul defectării sistemului de frânare.

2.2.1.6.   La vehiculele cu o viteză maximă prin construcție de cel mult 30 km/h, sistemul de frânare de serviciu trebuie să acționeze asupra tuturor roților de pe cel puțin o axă. În toate celelalte cazuri, sistemul de frânare de serviciu acționează asupra tuturor roților vehiculului. Cu toate acestea, în cazul vehiculelor cu o axă frânată și o cuplare automată a forței motoare la toate celelalte axe în timpul frânării, toate roțile trebuie să fie frânate.

Pentru vehiculele din categoria C, această condiție este considerată a fi îndeplinită în cazul în care toate rolele șenilelor vehiculului sunt frânate. Pentru vehiculele din categoria C cu o viteză prin construcție mai mică de 30 km/h, această condiție se consideră a fi îndeplinită dacă cel puțin o rolă de șenilă de pe fiecare latură a vehiculului este frânată.

Pentru vehiculele echipate cu scaun tip șa și ghidon, frânarea de serviciu poate acționa fie pe axa față, fie pe axa spate, cu condiția ca cerințele de performanță prevăzute la punctul 2 din anexa II la prezentul regulament să fie îndeplinite.

În cazul tractoarelor articulate din categoria Ta, în cazul în care o axă este frânată și diferențialul este montat între frâna de serviciu și roți, toate roțile axei respective trebuie să fie frânate atunci când activarea sistemului de frânare de serviciu blochează automat diferențialul pe axa respectivă.

2.2.1.6.1.   Performanța circuitului hidraulic și a ansamblurilor de furtunuri în cazul vehiculelor cu o axă frânată și o cuplare automată a forței motoare pe toate axele în timpul frânării.

Conductele de transmisie exclusiv hidraulice trebuie să poată suporta o presiune cel puțin egală cu de patru ori presiunea maximă normală de serviciu (T) specificată de către constructor. Racordurile flexibile trebuie să se supună standardelor ISO 1402:1994, 6605:1986 și 7751: 1991.

2.2.1.7.   În cazul în care sistemul de frânare de serviciu acționează asupra tuturor roților sau rolelor șenilelor vehiculului, acțiunea trebuie să fie corespunzător distribuită între axe. În cazul în care acest fapt se realizează prin intermediul unui dispozitiv care modulează presiunea din conducta de frână, această modulare trebuie să respecte cerințele de la punctul 6 din apendicele 1 al anexei II și de la punctul 2.1.8.

2.2.1.7.1.   În cazul vehiculelor cu mai mult de două axe, pentru a se evita blocarea roților sau uzarea garniturilor de frână, forța de frânare a anumitor axe poate fi redusă automat la zero atunci când încărcătura transportată este mult redusă, cu condiția ca vehiculul să îndeplinească cerințele de performanță prevăzute în anexa II.

2.2.1.8.   Acțiunea sistemului de frânare de serviciu se distribuie simetric între roțile sau rolele șenilelor aceleiași axe, în raport cu planul median longitudinal al vehiculului.

2.2.1.9.   Sistemele de frânare de serviciu și de parcare trebuie să acționeze asupra suprafețelor de frânare permanent conectate la roți prin componente de o rezistență adecvată. Nu este posibilă deconectarea unei suprafețe de frânare de pe roți; cu toate acestea, orice astfel de deconectare este permisă în cazul sistemului de frânare de parcare, cu condiția ca acesta să fie manevrat exclusiv de către conducător, din scaunul său, printr-un sistem care să nu poată fi activat ca urmare a unei scurgeri. Atunci când mai mult de o axă face obiectul frânării în cazul vehiculelor din categoriile T și C cu o viteză maximă prin construcție de cel mult 60 km/h, o axă poate fi decuplată, cu condiția ca activarea sistemului de frânare de serviciu să recupleze automat acestă axă și ca, în cazul unei defecțiuni a alimentării cu energie sau al unei defecțiuni la transmisia comenzii dispozitivului de comandă pentru recuplare, să fie asigurată posibilitatea recuplării automate.

2.2.1.10.   Este posibilă compensarea uzurii frânelor de serviciu prin intermediul unui sistem de reglare manuală. Pentru vehiculele din categoriile Tb și Cb, uzura frânelor de serviciu este compensată cu ajutorul unui sistem de reglare automată. În plus, dispozitivul de comandă și componentele transmisiei și ale frânelor au o cursă de rezervă și, dacă este necesar, mijloace corespunzătoare de compensare astfel încât, atunci când frânele se supraîncălzesc sau când garniturile de frână ating un anumit grad de uzură, performanța frânării să fie asigurată fără a fi necesară reglarea imediată.

Nu este necesar ca vehiculele din categoriile Ta și Ca să fie echipate cu un sistem de reglare automată destinat compensării uzurii frânelor. Cu toate acestea, în cazul în care unele vehicule din aceste categorii sunt echipate cu un sistem care permite compensarea uzurii frânelor printr-un dispozitiv de reglare automată, sistemul respectiv îndeplinește aceleași cerințe ca cele corespunzătoare categoriilor Tb și Cb.

2.2.1.10.1.   După o încălzire a acestora urmată de o răcire, dispozitivele de reglare automată, în cazul în care sunt instalate, au capacitatea de a asigura rularea liberă, astfel cum este prevăzut la punctul 2.3.4 din anexa II în urma încercării de tip I menționate la punctul 1.3 din anexa respectivă.

Trebuie să fie posibilă verificarea acestei stări de uzură a garniturilor de frână de serviciu, din exterior sau de sub vehicul, utilizând exclusiv sculele sau dispozitivele cu care este echipat în mod normal vehiculul; de exemplu, prin asigurarea unor orificii de inspecție adecvate sau prin alte mijloace. Sunt acceptate, de asemenea, dispozitive acustice sau optice situate în apropierea scaunului conducătorului care să-l atenționeze pe acesta atunci când este necesară înlocuirea garniturilor.

2.2.1.10.2.   Cerințele de la punctele 2.2.1.10 și 2.2.1.10.1 nu se aplică frânelor imersate în ulei, care sunt proiectate să funcționeze pe întreaga durată de viață a vehiculului fără a fi întreținute.

2.2.1.11.   În cazul sistemelor de frânare hidraulică:

2.2.1.11.1.

Orificiile de umplere a rezervoarelor cu lichid trebuie să fie ușor accesibile; în plus, rezervoarele cu lichid de rezervă sunt fabricate astfel încât nivelul lichidului de rezervă să poată fi verificat fără să fie deschise rezervoarele. În cazul în care ultima condiție nu este îndeplinită, indicatorul de avertizare de culoare roșie menționat la punctul 2.2.1.29.1.1 atrage atenția conducătorului asupra oricărei scăderi a nivelului rezervei de lichid care ar putea cauza defectarea sistemului de frânare.

2.2.1.11.2.

O defecțiune a transmisiei hidraulice care nu permite obținerea performanței prescrise a sistemului de frânare de serviciu este semnalată conducătorului printr-un dispozitiv care include un semnal de avertizare, astfel cum este precizat la punctul 2.2.1.29.1.1. În mod alternativ, este permisă aprinderea acestui semnal atunci când lichidul din rezervor scade sub un anumit nivel specificat de producător.

2.2.1.11.3.

Tipul de lichid folosit în acționarea hidraulică a sistemelor de frânare este indicat de simbolul prezentat în figura 1 sau 2 din standardul ISO 9128:2006. Simbolul trebuie să fie plasat la cel mult 100 mm de orificiile de umplere ale rezervoarelor de lichid, în conformitate cu cerințele stabilite în temeiul articolului 17 alineatul (2) litera (k) și alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013. Producătorul poate oferi informații suplimentare. Această cerință se aplică numai vehiculelor care au o alimentare separată pentru lichidul sistemului de frânare.

2.2.1.12.   Dispozitive de avertizare

2.2.1.12.1.   Orice vehicul prevăzut cu un sistem de frânare de serviciu acționat de un rezervor de energie, în cazul în care performanța prevăzută a frânării de siguranță nu poate fi atinsă prin sistemul de frânare fără a se folosi energia înmagazinată, este prevăzut, pe lângă un eventual manometru, cu un dispozitiv de alarmă care emite un semnal optic sau acustic atunci când energia înmagazinată în oricare parte a sistemului scade la o valoare la care, fără a reîncărca rezervorul și indiferent de condițiile de încărcare a vehiculului, este posibilă acționarea dispozitivului de comandă a sistemului de frânare de serviciu a cincea oară după patru acționări complete și obținerea performanței prevăzute a frânei de siguranță (transmisia frânei de serviciu funcționând normal, iar frânele fiind reglate cât mai precis posibil). Dispozitivul de alarmă este conectat permanent și direct la circuit. Atunci când motorul funcționează în condiții normale și când nu există defecte în sistemul de frânare, avertizorul nu emite niciun semnal, cu excepția perioadei de încărcare a rezervorului (rezervoarelor) de energie după pornirea motorului.

2.2.1.12.1.1.   Cu toate acestea, în cazul vehiculelor considerate a fi în conformitate cu cerințele punctului 2.2.1.4.1 numai în virtutea îndeplinirii cerințelor punctului 1.2.2 din secțiunea C a anexei IV, avertizorul prezintă și un semnal acustic pe lângă cel optic. Nu este obligatoriu ca aceste avertizoare să acționeze simultan, cu condiția ca fiecare dintre ele să îndeplinească cerințele de mai sus și ca semnalul acustic să nu acționeze înaintea celui optic.

2.2.1.12.2.   Acest avertizor acustic poate fi oprit atunci când este acționat sistemul de frânare de parcare sau, la alegerea producătorului, atunci când selectorul este în poziția „parcare” în cazul transmisiei automate sau în ambele cazuri.

2.2.1.13.   Fără a aduce atingere dispozițiilor punctului 2.1.2.3, atunci când folosirea unei surse auxiliare de energie este esențială pentru funcționarea sistemului de frânare, rezerva de energie este suficientă încât să garanteze faptul că, dacă se oprește motorul, sau în cazul unei defecțiuni în producerea energiei, performanța frânării să fie suficientă pentru a opri vehiculul în condițiile prevăzute. Pe lângă acestea, dacă forța musculară aplicată de conducător sistemului de frânare de parcare este asistată de un alt dispozitiv, acționarea sistemului de frânare de parcare este asigurată, în cazul unui defecțiuni la nivelul acelui dispozitiv, dacă este necesar, prin folosirea unei rezerve de energie independentă de cea furnizată de dispozitivul respectiv. Această rezervă de energie poate fi cea destinată sistemului de frânare de serviciu.

2.2.1.14.   În cazul unui tractor la care este autorizată cuplarea unui vehicul remorcat echipat cu o frână comandată de conducătorul tractorului, sistemul de frânare de serviciu al tractorului trebuie să fie echipat cu un dispozitiv proiectat astfel încât, dacă sistemul de frânare al vehiculului remorcat se defectează sau dacă circuitul de alimentare (sau orice alt tip de conectare care poate fi adoptat) dintre tractor și vehiculul remorcat se rupe, să fie în continuare posibilă frânarea tractorului cu performanța prevăzută pentru sistemul de frânare de siguranță; în consecință, se prevede, în special, ca acest dispozitiv să fie montat în sistemul de frânare de serviciu al tractorului, asigurându-se că tractorul poate fi în continuare frânat cu ajutorul sistemului de frânare de serviciu cu o performanță prevăzută pentru sistemul de frânare de siguranță.

2.2.1.15.   Echipamentul auxiliar pneumatic sau hidraulic este alimentat automat cu energie astfel încât, în timpul funcționării sale, valorile prevăzute ale eficacității sale să poată fi atinse și, chiar și în situația unei avarii a sursei de energie, funcționarea echipamentului auxiliar să nu producă o scădere a rezervelor de energie care alimentează sistemele de frânare sub nivelul indicat la punctul 2.2.1.12.

2.2.1.16.   Un tractor autorizat să tracteze un vehicul din categoria R2, R3, R4 sau S2 trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

2.2.1.16.1.

În cazul în care se acționează sistemul de frânare de serviciu al tractorului, se acționează, de asemenea, treptat, frânele vehiculului remorcat (a se vedea de asemenea punctul 2.2.1.18.4).

2.2.1.16.2.

Atunci când se acționează sistemul de frânare de siguranță al tractorului, se realizează și o acțiune de frânare a vehiculului remorcat; În cazul tractoarelor din categoriile Tb și Cb, această acțiune de frânare este treptată.

2.2.1.16.3.

Dacă sistemul de frânare de serviciu al tractorului se defectează și în cazul în care acest sistem este alcătuit din cel puțin două secțiuni independente, secțiunea sau secțiunile neafectate de această defecțiune trebuie să poată acționa, parțial sau integral, frânele vehiculului remorcat. Această cerință nu se aplică în cazul în care cele două secțiuni independente cuprind o secțiune care frânează roțile din stânga și o secțiune care frânează roțile din dreapta, o astfel de proiectare având drept scop frânarea diferențială la efectuarea virajelor pe teren. În cazul în care, în această din urmă situație, sistemul de frânare de serviciu al tractorului nu funcționează, sistemul de frânare de siguranță trebuie să poată acționa complet sau parțial frânele vehiculului remorcat. Dacă această operațiune este efectuată cu ajutorul unei supape care se află în mod normal în repaus, aceasta poate fi încorporată doar dacă funcționarea ei corectă poate fi verificată ușor de către conducător, din interiorul sau din exteriorul vehiculului, fără folosirea unor unelte.

2.2.1.17.   Cerințe suplimentare în cazul tractoarelor autorizate să tracteze vehicule remorcate cu sisteme de frânare cu aer comprimat.

2.2.1.17.1.   În cazul unei defecțiuni (de exemplu, ruptură) la una dintre conductele de alimentare cu aer sau al întreruperii sau defectării circuitului electric de comandă, este totuși posibilă acționarea parțială sau integrală de către conducător a frânelor vehiculului remorcat, fie prin dispozitivul de comandă a sistemului de frânare de serviciu, fie prin dispozitivul de comandă a sistemului de frânare de siguranță, fie prin dispozitivul de comandă a sistemului de frânare de parcare, dacă ruptura sau scurgerea nu produce automat frânarea vehiculului remorcat cu performanța prevăzută la punctul 3.2.3 din anexa II.

2.2.1.17.2.   Se consideră că frânarea automată de la punctul 2.2.1.17.1 are loc atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

2.2.1.17.2.1.

Atunci când dispozitivul de comandă a frânei, desemnat dintre dispozitivele menționate la punctul 2.2.1.17.1, este acționat complet, presiunea din conducta de alimentare scade la 150 kPa în următoarele două secunde; în plus, atunci când dispozitivul de comandă a frânei este eliberat, circuitul de alimentare se presurizează din nou.

2.2.1.17.2.2.

Atunci când conducta de alimentare se golește cu cel puțin 100 kPa pe secundă, frâna automată a vehiculului remorcat intră în funcțiune înainte ca presiunea din conducta de alimentare să scadă la 200 kPa.

2.2.1.17.3.   În cazul defectării unuia dintre circuitele de comandă care conectează două vehicule echipate în conformitate cu punctul 2.1.4.1.2, circuitul de comandă neafectat asigură în mod automat forța de frânare prevăzută pentru vehiculul remorcat la punctul 3.2.3 din anexa II.

2.2.1.17.4.   În cazul sistemului de frânare de serviciu pneumatic compus din două sau mai multe secțiuni independente, orice scurgere între aceste secțiuni la dispozitivul de comandă sau în aval de acesta trebuie eliberată în mod continuu în atmosferă.

2.2.1.18.   Cerințe suplimentare în cazul tractoarelor autorizate să remorcheze vehicule cu sisteme de frânare hidraulică.

2.2.1.18.1.   Presiunea furnizată la ambele racordurilor de cuplare când motorul este oprit trebuie să fie întotdeauna 0 kPa.

2.2.1.18.2.   Presiunea la racordul de cuplare al circuitului de comandă când motorul este pornit și nu se aplică nicio forță prin dispozitivul de comandă a frânei trebuie să fie 0+200 kPa.

2.2.1.18.3.   Atunci când motorul este pornit, trebuie să fie posibilă generarea, la racordul de cuplare al circuitului suplimentar, a unei presiuni de cel puțin 1 500 kPa și de cel mult 3 500 kPa.

2.2.1.18.4.   Ca o derogare de la aplicarea cerinței de la punctul 2.2.1.16.1, o acțiune progresivă de frânare a vehiculului remorcat este necesară numai dacă sistemul de frânare de serviciu al tractorului este activat atunci când motorul este pornit.

2.2.1.18.5.   În cazul unei defecțiuni (de exemplu, ruptură sau scurgere) în circuitul suplimentar, trebuie să fie totuși posibilă acționarea parțială sau integrală de către conducător a frânelor vehiculului remorcat, fie prin dispozitivul de comandă a sistemului de frânare de serviciu, fie prin dispozitivul de comandă a sistemului de frânare de parcare, dacă ruptura sau scurgerea respectivă nu produce automat frânarea vehiculului remorcat cu performanța prevăzută la punctul 3.2.3 din anexa II.

2.2.1.18.6.   În cazul unei avarii (de exemplu, ruptură sau scurgere) a circuitului de comandă, presiunea în circuitul suplimentar scade până la 1 000 kPa în două secunde de la acționarea completă a dispozitivului de comandă a frânei de siguranță; în plus, la eliberarea dispozitivului de comandă a frânei de siguranță, circuitul suplimentar este presurizat din nou (a se vedea, de asemenea, punctul 2.2.2.15.3).

2.2.1.18.7.   Presiunea din circuitul suplimentar scade de la valoarea sa maximă la 0+300 kPa într-o secundă de la acționarea completă a dispozitivului de comandă a sistemului de frânare de parcare.

Pentru a verifica timpul de evacuare, circuitul suplimentar al simulatorului vehiculului remorcat, prevăzut la punctul 3.6.2.1 din anexa III, este conectat la circuitul suplimentar al tractorului.

Acumulatorii simulatorului sunt apoi încărcați la valoarea maximă generată de tractor, motorul acestuia fiind pornit, iar dispozitivul de purjare (punctul 1.1 din apendicele 2 al anexei III) fiind complet închis.

2.2.1.18.8.   Pentru a putea conecta și deconecta circuitele de legătură hidraulice inclusiv când motorul este pornit și sistemul de frânare de parcare este acționat, un dispozitiv adecvat poate fi montat pe tractor.

Acest dispozitiv trebuie proiectat și construit astfel încât presiunea în circuitele de legătură să fie readusă imediat în poziția de repaus în momentul în care dispozitivul de control (de exemplu, butonul) este eliberat (de exemplu, supapa revine automat în poziția normală de funcționare).

2.2.1.18.9.   Tractoarele care remorchează un vehicul din categoria R sau S și care pot respecta cerințele privind performanțele de frânare ale sistemului de frânare de serviciu și/sau ale sistemului de frânare de parcare și/sau ale sistemului de frânare automată numai cu ajutorul energiei stocate într-un dispozitiv de stocare a energiei hidraulice trebuie să fie echipate cu un conector ISO 7638:2003 pentru a putea indica nivelul scăzut de energie stocată de pe vehiculul remorcat, primită de acesta din urmă, astfel cum se prevede la punctul 2.2.2.15.1.1, prin semnalul de avertizare separat transmis prin intermediul contactului 5 al prizei electrice conforme cu standardul ISO 7638:2003 menționate la punctul 2.2.1.29.2.2 (a se vedea, de asemenea, punctul 2.2.2.15.1). Racordul prevăzut de standardul ISO 7638:2003 poate fi utilizat pentru aplicații cu 5 sau 7 contacte, după caz.

2.2.1.19.   În cazul unui tractor autorizat să remorcheze un vehicul din categoria R3, R4 sau S2, sistemul de frânare de serviciu al vehiculului remorcat poate fi acționat doar împreună cu sistemul de frânare de serviciu, de siguranță sau de parcare al tractorului. Cu toate acestea, aplicarea automată numai a frânelor vehiculului remorcat este permisă atunci când acționarea frânelor vehiculului remorcat este declanșată automat de către tractor în scopul exclusiv al stabilizării vehiculului.

2.2.1.19.1.   Prin derogare de la punctul 2.2.1.19, în vederea îmbunătățirii comportamentului vehiculului în circulație prin modificarea forței de cuplare dintre tractor și vehiculul remorcat, este permis ca frânele vehiculului remorcat să fie aplicate în mod automat pentru o perioadă de cel mult 5 secunde fără operarea sistemului de frânare de serviciu, de siguranță sau de parcare al tractorului.

2.2.1.20.   În cazul în care cerințele de la punctul 3.1.3 din anexa II pot fi îndeplinite numai prin respectarea condițiilor specificate la punctul 3.1.3.4.1.1 din anexa II, atunci

2.2.1.20.1.

în cazul unui sistem de frânare cu aer comprimat, trebuie transmisă o presiune de cel puțin 650 kPa în circuitul de comandă (sau valoarea digitală echivalentă a cererii) atunci când un singur dispozitiv de comandă este acționat în totalitate și acesta acționează inclusiv sistemul de frânare de parcare al tractorului. Acest fapt trebuie, de asemenea, să fie asigurat atunci când comutatorul de contact/pornire a fost decuplat și/sau cheia a fost scoasă din contact;

2.2.1.20.2.

în cazul unui sistem de frânare hidraulic, atunci când un dispozitiv de comandă unic este acționat integral, în circuitul suplimentar trebuie generată o presiune de 0+100 kPa.

2.2.1.21.   Sisteme de frânare antiblocare pentru tractoarele din categoria Tb

2.2.1.21.1.   Tractoarele din categoria Tb cu o viteză maximă prin construcție mai mare de 60 km/h trebuie să fie echipate cu sisteme antiblocare de categoria 1 în conformitate cu cerințele din anexa XI.

2.2.1.21.2.   Tractoarele din categoria Tb cu o viteză maximă prin construcție mai mare de 40 km/h și mai mică sau egală cu 60 km/h trebuie să fie echipate cu sisteme antiblocare de categoria 1 în conformitate cu cerințele din anexa XI

(a)	pentru noi tipuri de vehicule începând cu 1 ianuarie 2020 și

(b)	pentru noi vehicule începând cu 1 ianuarie 2021.

2.2.1.22.   Tractoarele autorizate să tracteze un vehicul echipat cu un sistem antiblocare se echipează, de asemenea, cu o priză electrică specială, conformă cu standardul ISO 7638:2003, pentru sistemul electric de comandă. Racordul prevăzut de standardul ISO 7638:2003 poate fi utilizat pentru aplicații cu 5 sau 7 contacte, după caz.

2.2.1.23.   Dacă tractoarele nemenționate la punctele 2.2.1.21.1 și 2.2.1.21.2 sunt prevăzute cu sisteme antiblocare, acestea sunt în conformitate cu dispozițiile anexei XI.

2.2.1.24.   Cerințele prevăzute în anexa X se aplică tuturor aspectelor legate de siguranța sistemelor de comandă electronică a vehiculelor, care furnizează sau fac parte din transmisia comenzilor funcției de frânare, inclusiv cele care utilizează sistemul (sistemele) de frânare pentru frânarea automată sau frânarea selectivă.

2.2.1.25.   În cazul tractoarelor din categoria Tb cu o viteză maximă prin construcție mai mare de 60 km/h, sistemul de frânare de serviciu este de așa natură încât, indiferent dacă este combinat cu sistemul de frânare de siguranță, în cazul unei defecțiuni a unei componente a transmisiei sale, să asigure frânarea unui număr suficient de roți atunci când este acționat dispozitivul de comandă a frânei de serviciu; roțile respective sunt selectate astfel încât performanța reziduală a sistemului de frânare de serviciu să îndeplinească cerințele stabilite la punctul 3.1.4 din anexa II.

Componenta sau componentele neafectate de defecțiune permit acționarea parțială sau totală a frânelor vehiculului remorcat.

2.2.1.25.1.   Defectarea unei componente a unui sistem hidraulic de transmisie este semnalată conducătorului cu ajutorul unui dispozitiv care include un semnal de avertizare, în conformitate cu punctul 2.2.1.29.1.1. În mod alternativ, este permisă aprinderea acestui semnal atunci când nivelul lichidului din rezervor este sub o anumită limită specificată de producător.

2.2.1.26.   Cerințe suplimentare speciale privind transmisia electrică a sistemului de frânare de parcare

2.2.1.26.1.   Tractoare cu o viteză maximă prin construcție mai mare de 60 km/h

2.2.1.26.1.1.   În cazul unei defecțiuni a transmisiei electrice, este eliminată orice posibilitate de acționare accidentală a sistemului de frânare de parcare.

2.2.1.26.1.2.   În cazul unei defecțiuni a transmisiei electrice a comenzii sau a întreruperii unui circuit al transmisiei electrice din afara unității (unităților) electronice de control, cu excepția sursei de energie, rămâne posibilă acționarea frânei de parcare de la postul conducătorului și, prin urmare, vehiculul încărcat poate fi menținut în poziție staționară pe o pantă cu înclinația de 8 %, ascendentă sau descendentă.

2.2.1.26.2.   Tractoare cu o viteză maximă prin construcție mai mică sau egală cu 60 km/h

2.2.1.26.2.1.   În cazul unei defecțiuni electrice a comenzii sau a unei ruperi a cablajului transmisiei electrice a comenzii din afara unității (unităților) de comandă, cu excepția sursei de energie,

2.2.1.26.2.1.1.

orice acționare accidentală a sistemului de frânare de parcare a vehiculului la o viteză mai mare de 10 km/h trebuie să fie împiedicată;

2.2.1.26.2.1.2.

trebuie să fie în continuare posibilă aplicarea sistemului de frânare de parcare de la scaunul conducătorului și, în acest mod, trebuie ca vehiculul să poată staționa încărcat pe o pantă de 8 %, ascendentă sau descendentă.

2.2.1.26.3.   Ca o soluție alternativă la cerințele privind performanța frânei de parcare în conformitate cu punctele 2.2.1.26.1.2 și 2.2.1.26.2.1, este permisă o acționare automată a frânei de parcare atunci când vehiculul este în repaus, cu condiția respectării cerinței de mai sus și dacă, după acționare, frâna de parcare rămâne cuplată indiferent de poziția cheii de contact. În această situație alternativă, sistemul de frânare de parcare este eliberat automat imediat ce conducătorul auto începe să pună din nou în mișcare vehiculul.

2.2.1.26.4.   De asemenea, decuplarea sistemului de frânare de parcare este posibilă prin utilizarea unor unelte și/sau a unui dispozitiv auxiliar aflat în dotarea vehiculului.

2.2.1.26.5.   O rupere a cablajului transmisiei electrice sau o defecțiune electrică la dispozitivul de comandă a sistemului de frânare de parcare se semnalează conducătorului prin intermediul indicatorului de avertizare de culoare galbenă menționat la punctul 2.2.1.29.1.2. Atunci când este cauzat de o rupere a cablajului transmisiei electrice a comenzii sistemului de frânare de parcare, acest semnal de avertizare de culoare galbenă se aprinde instantaneu imediat ce are loc ruperea sau, în cazul tractoarelor cu o viteză maximă prin construcție care nu depășește 60 km/h, cel târziu la acționarea comenzii de frânare corespunzătoare. În plus, o astfel de defecțiune electrică a dispozitivului de comandă sau o rupere a cablajului din exteriorul unității (unităților) electronice de control, cu excepția sursei de energie, este semnalată conducătorului prin lumina intermitentă a indicatorului de avertizare menționat la punctul 2.2.1.29.1.1, atât timp cât comutatorul de contact se află în poziția „pornit” și încă cel puțin 10 secunde după întreruperea contactului (poziția „oprit”), precum și atâta vreme cât dispozitivul de comandă se află simultan în poziția activat.

Cu toate acestea, dacă sistemul de frânare de parcare detectează cuplarea corectă a sistemului de frânare de parcare, lumina intermitentă a indicatorului de avertizare poate fi întreruptă, iar semnalul luminos permanent rămâne aprins pentru a indica cuplarea sistemului de frânare de parcare.

Atunci când acționarea frânei de parcare este indicată în mod normal de un semnal de avertizare separat, în conformitate cu toate cerințele de la punctul 2.2.1.29.3, acest semnal se utilizează astfel încât să satisfacă cerințele de mai sus aplicabile semnalului de lumină roșie.

2.2.1.26.6.   Echipamentele auxiliare pot fi alimentate cu energie electrică prin intermediul transmisiei electrice a sistemului de frânare de parcare, cu condiția ca energia disponibilă să fie suficientă pentru a permite acționarea sistemului de frânare de parcare și să alimenteze în plus toți ceilalți consumatori electrici ai vehiculului, în absența oricărei defecțiuni. În plus, în cazul în care sursa de energie este utilizată, de asemenea, de sistemul de frânare de serviciu, se aplică cerințele de la punctul 4.1.7 din anexa XII.

2.2.1.26.7.   După ce comutatorul de contact/pornire care controlează energia electrică pentru echipamentul de frânare este decuplat și/sau cheia este îndepărtată, trebuie să fie în continuare posibilă acționarea sistemului de frânare de parcare, în timp ce decuplarea acestuia trebuie împiedicată.

Eliberarea sistemului de frânare de parcare este permisă în cazul în care comanda trebuie deblocată mecanic pentru a permite eliberarea sistemului de frânare de parcare.

2.2.1.27.   Cerințele din anexa XII se aplică vehiculelor cu EBS sau vehiculelor cu „comunicarea datelor” prin intermediul contactelor 6 și 7 ale prizei ISO 7638:2003.

2.2.1.28.   Cerințe speciale privind controlul forței de cuplare

2.2.1.28.1.   Controlul forței de cuplare este permis numai la tractor.

2.2.1.28.2.   Controlul forței de cuplare reduce diferența între forțele frânării dinamice ale tractoarelor și ale vehiculelor remorcate. Controlul forței de cuplare se verifică în momentul omologării de tip. Metoda de verificare se stabilește de comun acord între producătorul vehiculului și serviciul tehnic, iar metoda de evaluare și rezultatele se anexează la raportul de omologare de tip.

2.2.1.28.2.1.   Controlul forței de cuplare poate influența coeficientul de frânare TM/FM (punctul 2 din apendicele 1 la anexa II) și/sau valoarea (valorile) cererii de frânare pentru vehiculul remorcat. În cazul unui tractor echipat cu două circuite de comandă, în conformitate cu punctul 2.1.4.1.2 din prezenta anexă, capacitatea de control a ambelor semnale se reglează în mod similar.

2.2.1.28.2.2.   Sistemul de control al forței de cuplare nu împiedică aplicarea presiunii (presiunilor) maxime de frânare.

2.2.1.28.3.   Vehiculul îndeplinește cerințele de compatibilitate în stare încărcată din apendicele 1 al anexei II, dar, pentru a îndeplini prevederile de la punctul 2.2.1.28.2, vehiculul se poate abate de la aceste cerințe atunci când sistemul de control al forței de cuplare este activ.

2.2.1.28.4.   O defecțiune a comenzii forței de cuplare se detectează și se semnalează conducătorului prin intermediul unui indicator de avertizare de culoare galbenă, similar celui menționat la punctul 2.2.1.29.1.2. În cazul unei defecțiuni, sunt îndeplinite cerințele relevante din apendicele 1 al anexei II.

2.2.1.28.5.   În cazul în care compensarea prin sistemul de control al forței de cuplare depășește cu 150 kPa (pneumatic) și, respectiv, 2 600 kPa (hidraulic) valoarea nominală necesară, până la o limită, în pm, de 650 kPa (sau valoarea numerică echivalentă necesară) și, respectiv, 11 500 kPa (hidraulic), acest fapt se semnalează prin intermediul indicatorului de avertizare de culoare galbenă menționat la punctul 2.2.1.29.1.2. Peste nivelul de 650 kPa și, respectiv, 11 500 kPa (hidraulic), indicatorul se aprinde în cazul în care compensarea conduce la deplasarea punctului de operare în exteriorul intervalului de compatibilitate în stare încărcată, astfel cum se specifică în apendicele 1 al anexei II, pentru tractoare.

2.2.1.28.6.   Un sistem de control al forței de cuplare controlează doar forțele de cuplare generate de sistemul de frânare de serviciu al tractorului și, respectiv, al vehiculului remorcat. Forțele de cuplare rezultate în urma utilizării sistemelor de frânare de anduranță nu sunt compensate nici de către sistemul de frânare de serviciu al tractorului, nici de către cel al vehiculului remorcat. Se consideră că sistemele de frânare de anduranță nu fac parte din sistemele de frânare de serviciu.

2.2.1.29.   Defectarea frânei și indicatorul de avertizare privind defecțiunea

Cerințele privind semnalele de avertizare optice, a căror funcție este de a indica conducătorului anumite deficiențe sau defecțiuni din cadrul echipamentului de frânare al tractorului sau al vehiculului remorcat, sunt stabilite la punctele 2.2.1.29.1-2.2.1.29.6.3. Funcția acestor semnale este în mod exclusiv indicarea deficiențelor sau defecțiunilor echipamentului de frânare. Cu toate acestea, semnalul de avertizare optică descris la punctul 2.2.1.29.6 poate fi folosit, de asemenea, pentru semnalarea deficiențelor sau defecțiunilor mecanismului de rulare.

2.2.1.29.1.   Tractoarele trebuie să poată semnaliza optic erorile și defecțiunile sistemului de frânare, după cum urmează:

2.2.1.29.1.1.

Un semnal de avertizare roșu, în conformitate cu cerințele stabilite în temeiul articolului 18 alineatul (2) literele (l), (s) și (q) și al articolului 4 din Regulamentul (UE) nr. 167/2013, care indică defecțiuni ale echipamentului de frânare al vehiculului, astfel cum este precizat la alte puncte ale prezentei anexe și în anexele V, VII, IX și XIII, care împiedică atingerea performanței prescrise a sistemului de frânare de serviciu sau funcționarea cel puțin a unuia dintre două circuite independente de frânare de serviciu.

2.2.1.29.1.2.

După caz, un semnal de avertizare galben, în conformitate cu cerințele stabilite în temeiul articolului 18 alineatul (2) literele (l), (s) și (q) și al articolului 4 din Regulamentul (UE) nr. 167/2013, care indică detectarea unei defecțiuni electrice a echipamentului de frânare al vehiculului, neindicată de semnalul de avertizarea menționat la punctul 2.2.1.29.1.1 de mai sus.

2.2.1.29.2.   Tractoarele echipate cu un circuit electric de comandă și/sau autorizate să tracteze un vehicul echipat cu transmisie electrică a comenzii, trebuie să aibă capacitatea de a emite un semnal de avertizare separat, în conformitate cu cerințele stabilite în temeiul articolului 18 alineatul (2) literele (l), (s) și (q) și al articolului (4) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013, pentru indicarea unei defecțiuni a transmisiei electrice a comenzii sistemului de frânare al vehiculului remorcat. Indicatorul este activat de vehiculul remorcat prin intermediul contactului 5 al prizei electrice conforme cu standardul ISO 7638:2003, iar semnalul transmis de vehiculul remorcat se afișează la bordul tractorului, în toate cazurile, fără nicio întârziere sau modificare semnificativă. Acest indicator de avertizare nu se aprinde atunci când se cuplează un vehicul remorcat fără circuit electric de comandă și/sau transmisie electrică a comenzii sau când nu este cuplat niciun vehicul remorcat. Această funcție este automată.

2.2.1.29.2.1.   În cazul în care un tractor echipat cu circuit electric de comandă este conectat electric la un vehicul remorcat dotat cu circuit electric de comandă, indicatorul de avertizare menționat la punctul 2.2.1.29.1.1 este utilizat și pentru a indica anumite defecțiuni specifice ale mecanismului de frânare al vehiculului remorcat, de fiecare dată când vehiculul remorcat furnizează informații corespunzătoare în acest sens prin intermediul componentei de transmisie de date a circuitului electric de comandă. Acest indicator există în plus față de indicatorul de avertizare menționat la punctul 2.2.1.29.2. Ca o opțiune alternativă, în locul utilizării indicatorului de avertizare specificat la punctul 2.2.1.29.1.1 și a semnalului de avertizare suplimentar menționat mai sus, un semnal de avertizare separat, în conformitate cu cerințele stabilite în temeiul articolului 18 alineatul (2) literele (l), (s) și (q) și al articolului (4) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013, poate fi emis pe tractor, pentru a semnala o astfel de defecțiune depistată la mecanismul de frânare al vehiculului remorcat.

2.2.1.29.2.2.   Pentru a putea indica nivelul scăzut de energie stocată pe vehiculul remorcat, în conformitate cu punctele 2.2.2.15.1.1 și 2.2.2.15.2, tractoarele echipate cu o priză conformă cu standardul ISO 7638:2003 trebuie să afișeze conducătorului indicatorul separat de avertizare de culoare galbenă menționat la punctul 2.2.1.29.2 în cazul în care semnalul este transmis la tractor și pe vehiculul remorcat prin intermediul contactului 5 al prizei electrice conforme cu standardul ISO 7638:2003.

2.2.1.29.3.   Cu excepția cazurilor în care este stabilit altfel:

2.2.1.29.3.1.

o eroare sau o defecțiune specificată este semnalată conducătorului auto cu ajutorul semnalului (semnalelor) de avertizare menționat(e) anterior, cel târziu la acționarea dispozitivului de comandă a sistemului de frânare corespunzătoare;

2.2.1.29.3.2.

indicatorul (indicatoarele) de avertizare rămâne (rămân) aprins(e) pe întreaga durată a avariei sau defecțiunii, în cazul în care comutatorul de contact se află în poziția „pornit”;

2.2.1.29.3.3.

semnalul de avertizare este constant (lumina nu este intermitentă).

2.2.1.29.4.   Semnalele de avertizare sunt vizibile inclusiv pe timp de zi; starea corespunzătoare a lămpii este ușor de verificat de către conducător din scaunul său; defectarea unei componente a dispozitivelor de avertizare nu duce la scăderea eficacității sistemului de frânare respectiv.

2.2.1.29.5.   Semnalul (semnalele) de avertizare menționat(e) mai sus se aprinde (aprind) atunci când echipamentul electric al vehiculului (și sistemul de frânare) este (sunt) alimentat(e). Atunci când vehiculul staționează, sistemul de frânare verifică faptul că niciuna dintre avariile sau defecțiunile menționate nu este prezentă înainte de stingerea semnalelor. Avariile sau defecțiunile specificate, care ar trebui să activeze semnalul de avertizare menționat mai sus, dar care nu sunt detectate în condiții de staționare, sunt memorate după detectare și afișate la pornire și de fiecare dată când comutatorul de demarare este în poziția pornit, atâta timp cât defecțiunea persistă.

2.2.1.29.6.   Erorile sau defecțiunile nespecificate sau alte informații privind frânele sau mecanismele de rulare ale tractorului pot fi semnalate prin intermediul indicatorului de avertizare menționat la punctul 2.2.1.29.1.2, cu condiția îndeplinirii următoarelor condiții:

2.2.1.29.6.1.

vehiculul staționează;

2.2.1.29.6.2.

după prima alimentare a sistemului de frânare și după ce semnalul indică acest lucru, urmând procedurile detaliate la punctul 2.2.1.29.5, nu au fost identificate deficiențe (sau defecțiuni) specificate, precum și

2.2.1.29.6.3.

deficiențele nespecificate sau alte informații sunt indicate doar prin aprinderea intermitentă a semnalului de avertizare. Semnalul de avertizare este însă întrerupt în momentul în care vehiculul depășește prima dată viteza de 10 km/h.

2.2.1.30.   Defecțiunile sistemelor electrice de transmisie a comenzii nu conduc la acționarea frânelor contrar intențiilor conducătorului.

2.2.1.31.   Tractoarele echipate cu transmisie hidraulică trebuie să fie conforme cu toate cerințele relevante din prezenta anexă sau din anexa IX.

2.2.2.   Vehicule din categoriile R și S

2.2.2.1.   Vehiculele din categoriile R1a, R1b (a căror sumă a maselor tehnic admise per axă nu depășește 750 kg), S1a, S1b (a căror sumă a maselor tehnic admise per axă nu depășește 750 kg) nu trebuie să fie prevăzute cu un sistem de frânare de serviciu. Cu toate acestea, în cazul în care vehiculele din aceste categorii sunt prevăzute cu un sistem de frânare de serviciu, acestea trebuie să îndeplinească aceleași cerințe ca cele corespunzătoare categoriei R2 sau S2, după caz.

2.2.2.2.   Vehiculele din categoriile R1b și S1b (în cazul în care suma maselor tehnic admise per axă depășește 750 kg) și R2 trebuie să fie prevăzute cu un sistem de frânare de serviciu de tip continuu sau semicontinuu sau de tip inerțial. Cu toate acestea, în cazul în care vehiculele din aceste categorii au un sistem de frânare de serviciu de tip continuu sau semicontinuu, acestea trebuie să îndeplinească aceleași cerințe cu cele din categoria R3.

2.2.2.3.   În cazul în care un vehicul remorcat aparține categoriei R3, R4 sau S2, sistemul de frânare de serviciu trebuie să fie de tipul continuu sau semicontinuu.

2.2.2.3.1.   Prin derogare de la cerința de la punctul 2.2.2.3, un sistem de frânare inerțială poate fi montat în următoarele condiții pe vehicule din categoriile R3a și S2a cu o masă maximă care nu depășește 8 000 kg:

2.2.2.3.1.1

viteza prin construcție este de maximum 30 km/h atunci când frânele nu acționează asupra tuturor roților;

2.2.2.3.1.2

viteza prin construcție este de maximum 40 km/h atunci când frânele acționează asupra tuturor roților;

2.2.2.3.1.3

o placă durabilă (cu diametrul de 150 mm) este montată în spatele remorcilor din categoria R3a, dotate cu frâne inerțiale, indicând viteza maximă prin construcție. Pe această placă este aplicată inscripția 30 km/h sau 40 km/h, după caz, respectiv 20 sau 25 mph în statele membre în care este folosit în continuare sistemul imperial.

2.2.2.4.   Sistemul de frânare de serviciu:

2.2.2.4.1.

acționează cel puțin asupra a două roți ale fiecărei axă în cazul vehiculului remorcat din categoriile Rb și Sb;

2.2.2.4.2.

acțiunea este distribuită corespunzător între axe;

2.2.2.4.3.

conține, în cel puțin unul dintre rezervoarele de aer, dacă acestea există, un dispozitiv de evacuare și golire, amplasat într-o poziție adecvată și ușor accesibilă.

2.2.2.5.   Acțiunea sistemului de frânare de serviciu se distribuie simetric între roțile sau rolele șenilelor aceleiași axe, în raport cu planul median longitudinal al vehiculului remorcat.

2.2.2.5.1.   Cu toate acestea, în cazul unui vehicul cu sarcini sensibil diferite pe roți în stânga și în dreapta vehiculului, acțiunea sistemului de frânare se poate abate în consecință de la modul de distribuție simetrică a forței de frânare.

2.2.2.6.   Defecțiunile sistemelor electrice de transmisie a comenzii nu conduc la acționarea frânelor contrar intențiilor conducătorului.

2.2.2.7.   Suprafețele de frânare necesare pentru obținerea eficacității prevăzute sunt în contact continuu cu roțile, fie în mod rigid, fie prin componente rezistente.

2.2.2.8.   Uzura frânelor trebuie să poată fi ușor compensată printr-un sistem de reglare manuală sau automată. În afară de aceasta, dispozitivul de comandă și componentele transmisiei și frânelor trebuie să dispună de o rezervă de cursă și, dacă este necesar, de mijloace de compensare adecvate astfel încât, atunci când frâna se încălzește sau când garniturile au atins un anumit grad de uzură, performanța frânării să fie asigurată fără să fie necesară reglarea imediată.

2.2.2.8.1.   Reglarea pentru compensarea uzurii este automată pentru frânele de serviciu. Totuși, montarea dispozitivelor de reglare automată este opțională pentru vehiculele din categoriile R1, R2, R3a, S1 și S2a. După o încălzire urmată de o răcire, frânele echipate cu dispozitive de reglare automată au capacitatea de a asigura o rulare liberă, astfel cum este precizat la punctul 2.5.6 din anexa II, în urma încercării de tip I sau III, după caz, descrise în anexa menționată mai sus.

2.2.2.8.1.1.   În cazul vehiculelor remorcate din categoriile:

—	R3a, R4a, S2a; și

—	R3b, R4b, S2b a căror sumă a maselor tehnic admise per axă nu depășește 10 000 kg,

cerințele de performanță de la punctul 2.2.2.8.1 sunt considerate a fi îndeplinite dacă se respectă cerințele de la punctul 2.5.6 din anexa II. Până la definirea unor proceduri uniforme de încercare prin care se evaluează corect funcția dispozitivului de reglare automată a frânelor, cerința privind rularea liberă este considerată a fi îndeplinită atunci când se observă o rulare liberă în timpul tuturor încercărilor de frânare prevăzute pentru remorca în cauză.

2.2.2.8.1.2.   În cazul vehiculelor remorcate din categoriile R3b, R4b, S2b a căror sumă a maselor tehnic admise per axă depășește 10 000 kg, cerințele de performanță de la punctul 2.2.2.8.1 sunt considerate a fi îndeplinite dacă se respectă cerințele de la punctul 2.5.6 din anexa II.

2.2.2.9.   Sistemul de frânare este construit astfel încât vehiculul remorcat să fie oprit automat în cazul unei decuplări care are loc în timp ce vehiculul remorcat este în mișcare.

2.2.2.9.1.   Vehiculele din categoriile R1 și S1 care nu au un sistem de frânare trebuie să fie echipate, pe lângă dispozitivul de cuplare principal, cu un dispozitiv de cuplare secundar (lanț, cablu etc.) care, în cazul separării cuplajului principal, să aibă capacitatea de a împiedica bara de tracțiune să atingă solul și de a păstra într-o oarecare măsură direcția vehiculului remorcat.

2.2.2.9.2.   Vehiculele din categoriile R1, R2, R3a, S1 și S2a echipate cu un sistem de frânare inerțial trebuie dotate cu un dispozitiv (lanț, cablu etc.) care, în cazul separării dispozitivului de cuplare, să poată acționa frânele vehiculului remorcat.

2.2.2.9.3.   Astfel cum este specificat la punctele 2.1.5.1.1 și 2.1.5.1.2, la vehiculele remorcate care au un sistem de frânare hidraulic, circuitele de legătură se decuplează, pe tractor sau pe vehiculul remorcat, cu o scurgere nesemnificativă în timpul separării cuplajului. Forța de decuplare a unui circuit de legătură unic nu trebuie să depășească valorile specificate în ISO 5675:2008. Abătându-se de la valorile prevăzute la punctul 4.2.4 din standardul menționat mai sus, forța de decuplare pentru ambele circuite nu depășește 2 500 N.

2.2.2.10.   La toate vehiculele remorcate care trebuie să fie prevăzute cu un sistem de frânare de serviciu, frâna de parcare este asigurată chiar și când vehiculul remorcat este separat de tractor. Trebuie să fie posibil ca o persoană aflată pe sol să poată acționa sistemul de frânare de parcare.

2.2.2.11.   În cazul în care vehiculul remorcat este prevăzut cu un dispozitiv care întrerupe acționarea sistemului de frânare, altul decât sistemul de frânare de parcare, dispozitivul respectiv este proiectat și construit astfel încât să fie readus imediat în poziția de repaus, odată cu reluarea alimentării vehiculului remorcat cu aer comprimat sau cu ulei hidraulic sau cu energie electrică.

2.2.2.12.   Pe fiecare vehicul remorcat echipat cu un sistem de frânare hidraulic, sistemul de frânare trebuie să fie proiectat astfel încât, atunci când circuitul suplimentar se deconectează, sistemul de frânare de parcare sau de serviciu să fie aplicat automat.

2.2.2.13.   Vehiculele din categoriile R3, S4 și S2 satisfac condițiile specificate la punctul 2.2.1.17.2.2 pentru sistemele de frânare cu aer comprimat, respectiv la punctul 2.2.2.15.3 pentru sistemele de frânare hidraulice.

2.2.2.14.   Atunci când echipamentul auxiliar este alimentat cu energie din sistemul de frânare de serviciu, sistemul de frânare de serviciu trebuie protejat pentru a se asigura că presiunea din dispozitivul (dispozitivele) de stocare a(le) sistemului de frânare de serviciu este menținută la un nivel egal cu cel puțin 80 % din presiunea necesară a circuitului de comandă sau din valoarea digitală echivalentă a cererii, astfel cum este precizat la punctele 2.2.3.2 și, respectiv, 2.2.3.3 din anexa II.

2.2.2.15.   În plus față de cele menționate mai sus, vehiculele remorcate cu sisteme de frânare hidraulică trebuie să respecte următoarele cerințe:

2.2.2.15.1.

În cazul în care un vehicul remorcat respectă cerințele sistemului de frânare de serviciu și/sau ale sistemului de frânare de parcare și/sau ale frânării automate numai cu ajutorul energiei stocate într-un dispozitiv de stocare a energiei hidraulice, vehiculul remorcat acționează automat frânele sau rămâne frânat atunci când nu este conectat electric (cheia de contact a tractorului este în poziția „pornit”) cu sursa de energie disponibilă la priza conformă cu ISO 7638:2003 (a se vedea, de asemenea, punctul 2.2.1.18.9). Racordul prevăzut de standardul ISO 7638:2003 poate fi utilizat pentru aplicații cu 5 sau 7 contacte, după caz. 2.2.2.15.1.1. Atunci când presiunea din dispozitivele de stocare a energiei hidraulice scade sub o anumită presiune, declarată de producător în certificatul de omologare de tip, sub care performanța (performanțele) la frânare prevăzută (prevăzute) nu este (sunt) asigurată (asigurate), această presiune joasă este indicată conducătorului prin intermediul semnalului de avertizare separat specificat la punctul 2.2.1.29.2.2 via contactul 5 al prizei electrice conforme cu standardul ISO 7638:2003. Această presiune nu depășește 11 500 kPa

2.2.2.15.2.

Dacă presiunea din circuitul suplimentar scade la 1 200 kPa, frâna automată a vehiculului remorcat intră în acțiune (a se vedea, de asemenea, punctul 2.2.1.18.6).

2.2.2.15.3.

Pe vehiculul remorcat poate fi instalat un dispozitiv pentru a debloca temporar frânele în cazul în care nu este disponibil un tractor adecvat. Circuitul suplimentar se conectează la dispozitivul respectiv în scopul acestei acțiuni temporare. În momentul în care circuitul suplimentar este deconectat de la acest dispozitiv, frânele trebuie să revină automat la starea aplicată.

2.2.2.16.   Vehiculele remorcate cu o viteză maximă prin construcție mai mare de 60 km/h din categoriile R3b, R4b și S2b sunt echipate cu un sistem antiblocare în conformitate cu anexa XI. De asemenea, în cazul în care masa maximă admisă a vehiculului remorcat depășește 10 t, este permis numai un sistem antiblocare din categoria A.

2.2.2.17.   Dacă autovehiculele remorcate nemenționate la punctul 2.2.2.16 sunt prevăzute cu sisteme antiblocare, acestea sunt în conformitate cu cerințele anexei XI.

2.2.2.18.   Vehiculele remorcate echipate cu un circuit electric de comandă și vehiculele remorcate din categoria R3b sau R4b echipate cu un sistem antiblocare trebuie să fie dotate cu o priză electrică specială pentru sistemul de frânare și sistemul antiblocare sau doar pentru unul dintre aceste două sisteme, în conformitate cu ISO 7638:2003. Secțiunile transversale ale conductorului specificate în ISO 7638:2003 pentru remorcă pot fi reduse dacă remorca este echipată cu o siguranță proprie. Calibrul acestei siguranțe împiedică, în conductori, trecerea oricărui curent electric cu o intensitate mai mare decât cea normală. Această derogare nu se aplică remorcilor echipate pentru a tracta o altă remorcă. Semnalele de avertizare corespunzătoare defecțiunilor detectate la remorcă prevăzute de prezentul regulament se activează prin priza susmenționată. Cerințele care se aplică vehiculelor remorcate în ceea ce privește transmiterea avertizărilor privind defecțiunile sunt cele prevăzute pentru tractoare la punctele 2.2.1.29.3, 2.2.1.29.4, 2.2.1.29.5 și 2.2.1.29.6, după caz.

Aceste vehicule sunt inscripționate în mod permanent, în conformitate cu cerințele stabilite în temeiul articolului 17 alineatul (2) litera (k) și alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013, pentru a indica funcționalitatea sistemului de frânare atunci când priza conformă cu ISO 7638:2003 este conectată și deconectată. Marcajul se poziționează astfel încât să fie vizibil atunci când se realizează conectările pneumatică și electrică.

2.2.2.18.1.   Este permisă conectarea sistemului de frânare la o sursă de alimentare suplimentară celei disponibile prin intermediul prizei conforme cu ISO 7638:2003 de mai sus. Cu toate acestea, atunci când este disponibilă o sursă de curent electric suplimentară, se aplică următoarele dispoziții:

2.2.2.18.1.1.

În toate cazurile, sursa de energie conformă cu ISO 7638:2003 este sursa principală de energie a sistemului de frânare, indiferent dacă este conectată o sursă de alimentare suplimentară. Sursa suplimentară are rolul de sistem de rezervă în cazul defectării sursei de alimentare conforme cu ISO 7638:2003;

2.2.2.18.1.2.

aceasta nu perturbă funcționarea sistemului de frânare în modurile normal și de avarie;

2.2.2.18.1.3.

în cazul unei defecțiuni a sursei de alimentare conforme cu ISO 7638:2003, energia consumată de sistemul de frânare nu depășește capacitatea maximă a sursei suplimentare.

2.2.2.18.1.4.

vehiculul remorcat nu este prevăzut cu inscripții sau etichete care să indice că acesta este echipat cu o sursă de energie suplimentară;

2.2.2.18.1.5

nu este permisă dotarea vehiculului remorcat cu un dispozitiv de avertizare care semnalizează defecțiunile la sistemul de frânare al vehiculului remorcat atunci când sistemul de frânare este alimentat de sursa suplimentară;

2.2.2.18.1.6.

atunci când există o sursă de alimentare suplimentară, este posibilă verificarea funcționării sistemului de frânare de la această sursă;

2.2.2.18.1.7.

în cazul unei întreruperi a alimentării cu energie electrică de la priza conformă cu ISO 7638:2003, cerințele privind semnalizarea defecțiunii de la punctul 4.2.3. din anexa XII și de la punctul 4.1. din anexa XI se aplică indiferent dacă sistemul de frânare este alimentat sau nu de la sursa suplimentară.

2.2.2.19.   În plus față de cerințele de la punctele 2.2.1.17.2.2 și 2.2.1.19, frânele vehiculului remorcat pot fi, de asemenea, acționate automat de către sistemul de frânare al vehiculului remorcat, după evaluarea informațiilor provenite de la aparatele de bord.

3.   Încercări

Încercările de frânare la care trebuie supuse vehiculele care fac obiectul omologării, precum și performanța de frânare necesară sunt descrise în anexa II.

ANEXA II

Cerințe aplicabile încercărilor și performanței sistemelor de frânare și dispozitivelor de cuplare a sistemului de frânare al remorcilor și ale vehiculelor echipate cu acestea

1.   Definiții

În sensul prezentei anexe:

1.1.	„grup de axe” înseamnă axe multiple atunci când distanța între una dintre axe și axa sa adiacentă este mai mică sau egală cu 2,0 m. În cazul în care distanța între una dintre axe și axa sa adiacentă este mai mare de 2,0 m, fiecare axă individuală este considerată drept un grup independent de axe.

1.2.	„curbele de aderență utilizate” ale unui vehicul înseamnă curbele care indică, în condiții de sarcină date, aderențele utilizate de fiecare axă i în funcție de factorul de frânare al vehiculului.

2.   Încercări de frânare

2.1.   Generalități

Viteza maximă prin construcție este considerată, în prezenta anexă, a fi în direcția înainte de deplasare a vehiculului, cu excepția cazurilor în care se menționează în mod explicit altfel.

2.1.1.   Performanța prevăzută pentru sistemele de frânare se bazează pe spațiul de frânare și pe decelerația medie rezultată a vehiculului sau numai pe una dintre aceste două valori. Performanța unui sistem de frânare se determină prin măsurarea spațiului de oprire în raport cu viteza inițială și prin măsurarea decelerației medii rezultate a vehiculului în timpul încercării sau numai una dintre aceste două valori. Atât distanța de oprire, cât și decelerația medie rezultată (sau doar una dintre aceste valori) sunt prescrise și măsurate în urma încercării care trebuie efectuată.

2.1.2.   Spațiul de frânare este distanța acoperită de vehicul din momentul în care conducătorul auto începe acționarea dispozitivului de comandă a sistemului de frânare și până când vehiculul se oprește; viteza inițială a vehiculului (v1) este viteza din momentul în care conducătorul începe acționarea dispozitivului de comandă al sistemului de frânare. Viteza inițială nu este mai mică de 98 % din viteza prevăzută pentru încercarea în cauză. Decelerația medie rezultată dm se calculează, în raport cu distanța dată de variația vitezei de la vb la ve, folosind formula următoare:

unde:

v1	=	viteza inițială a vehiculului, calculată astfel cum este precizat la primul paragraf
vb	=	viteza vehiculului la 0,8 v1, măsurată în km/h
ve	=	viteza vehiculului la 0,1 v1, măsurată în km/h
sb	=	distanța parcursă în intervalul v1 — vb, în metri
se	=	distanța parcursă în intervalul v1 — ve, în metri

Viteza și distanța sunt determinate folosind instrumente care au o precizie de ± 1 % la viteza prevăzută pentru încercare. dm poate fi determinată prin alte metode decât măsurarea vitezei și distanței; în acest caz, precizia valorii dm trebuie să se încadreze în intervalul ± 3 %.

2.1.3.   Pentru omologarea de tip a oricărui vehicul, performanța de frânare trebuie să fie măsurată în timpul încercărilor pe drum efectuate în următoarele condiții:

2.1.3.1.

Vehiculul trebuie să îndeplinească condițiile referitoare la masă prevăzute pentru fiecare tip de încercare, care trebuie specificate în raportul de încercare;

2.1.3.2.

Încercarea se efectuează la vitezele prevăzute pentru fiecare tip de încercare. Dacă viteza maximă prin construcție a vehiculului este inferioară vitezei prevăzute pentru o încercare, încercarea se efectuează la viteza maximă a vehiculului.

2.1.3.3.

În timpul încercărilor, forța aplicată dispozitivului de comandă a sistemului de frânare în scopul obținerii performanței prevăzute nu depășește 600 N în cazul dispozitivelor acționate cu piciorul sau 400 N în cazul dispozitivelor acționate cu mâna.

2.1.3.4.

Drumul trebuie să aibă o suprafață cu aderență bună, cu excepția situațiilor în care este prevăzut altfel.

2.1.3.5.

Încercările se efectuează în condiții în care intensitatea vântului este suficient de mică pentru a nu influența rezultatele.

2.1.3.6.

La începerea încercărilor, pneurile sunt reci și la presiunea prevăzută pentru sarcina suportată efectiv de roți atunci când vehiculul este în staționare.

2.1.3.7.

Performanța prevăzută este obținută fără devierea vehiculului de la traiectoria sa, fără vibrații anormale și fără blocarea roților. Blocarea roților este permisă în cazurile în care aceasta este menționată în mod specific.

2.1.4.   Comportamentul vehiculului în timpul frânării

2.1.4.1.   În încercările de frânare, în special în cele efectuate la viteză mare, se verifică comportamentul general al vehiculului la frânare.

2.1.4.2.   Comportamentul vehiculului la frânarea pe un drum cu aderență redusă.

Comportamentul la frânare al vehiculelor din categoriile Tb, R2b, R3b, R4b și S2b pe un drum cu aderență redusă îndeplinește condițiile menționate în apendicele 1 și, în cazul în care vehiculul este echipat cu ABS, inclusiv condițiile din anexa XI.

2.2.   Încercare la frânare de tip 0 (încercare obișnuită de performanță cu frânele la rece)

2.2.1.   Generalități

2.2.1.1.   Frânele trebuie să fie reci. O frână este considerată ca fiind rece dacă este îndeplinită una dintre condițiile următoare:

2.2.1.1.1.

Temperatura măsurată pe disc sau la exteriorul tamburului este mai mică de 100 °C.

2.2.1.1.2.

În cazul frânelor complet încorporate, inclusiv al frânelor imersate în ulei, temperatura măsurată la exteriorul carterului este mai mică de 50 °C.

2.2.1.1.3.

Frânele nu au fost utilizate timp de o oră înaintea încercării.

2.2.1.2.   În timpul încercării de frânare, o axă fără frână, în cazul în care poate fi debreiat, nu trebuie să fie cuplat cu o axă frânată. Cu toate acestea, în cazul tractoarelor cu o axă frânată și o cuplare automată a forței motoare la toate celelalte axe în timpul frânării, toate roțile trebuie să fie frânate.

2.2.1.3.   Încercarea este efectuată în următoarele condiții:

2.2.1.3.1.

Vehiculul se încarcă la masa maximă tehnic admisă precizată de producător, iar o axă nefrânată al acestuia este încărcat la masa sa maximă tehnic admisă. Roțile axei frânate sunt echipate cu cauciucurile cu cel mai mare diametru precizat de producător pentru tipul respectiv de vehicul în cazul în care acesta este încărcat la masa maximă tehnic admisă. Pentru vehiculele cu sistem de frânare pe toate roțile, axa din față este încărcată la masa maximă tehnic admisă.

2.2.1.3.2.

Încercarea este repetată pentru un vehicul neîncărcat; în cazul tractoarelor, acest fapt înseamnă că la bordul tractorului se află doar conducătorul și, după caz, o persoană responsabilă cu monitorizarea rezultatelor încercării.

2.2.1.3.3.

Limitele prevăzute pentru performanța minimă, atât pentru încercările cu vehiculul neîncărcat, cât și cu vehiculul încărcat, sunt cele menționate mai jos pentru fiecare categorie de vehicul, vehiculul satisface atât distanța de oprire prevăzută cât și decelerația medie rezultată prevăzută pentru respectiva categorie de vehicul, dar măsurarea ambilor parametri poate să nu fie absolut necesară.

2.2.1.3.4.

Drumul trebuie să fie plat.

2.2.2.   Încercare de tip 0 pentru vehicule din categoriile T și C

2.2.2.1.   Încercarea se efectuează la viteza maximă prin construcție a vehiculului, cu motorul decuplat. Această viteză poate face obiectul unei anumite marje de toleranță. Cu toate acestea, în orice caz, performanța minimă prescrisă este atinsă. Distanța maximă de oprire prescrisă (prin formula de calcul a distanței de oprire) se calculează efectiv prin intermediul vitezei reale de încercare.

2.2.2.2.   Pentru verificarea conformității cu dispozițiile de la punctul 2.2.1.2.4 din anexa I, se efectuează o încercare de tip 0 cu motorul decuplat, viteza inițială fiind cel puțin egală cu 98 % din viteza maximă prin construcție a vehiculului. Decelerația medie rezultată la aplicarea dispozitivului de comandă a sistemului de frânare de parcare sau la aplicarea unui dispozitiv de control auxiliar care permite cel puțin acționarea parțială a sistemului de frânare de serviciu și decelerația imediat înainte de oprirea vehiculului nu sunt mai mici de 1,5 m/s2 pentru o viteză de cel mult 30 km/h și, respectiv, 2,2 m/s2 pentru o viteză mai mare de 30 km/h. Încercarea se efectuează cu vehiculul încărcat. Forța exercitată asupra dispozitivului de comandă a frânării nu trebuie să depășească valorile specificate.

2.2.2.3.   În cazul vehiculelor echipate cu ghidon și scaun tip șa sau cu volan și banchetă sau scaune cu cupe amplasate pe unul sau mai multe rânduri, și care sunt, de asemenea, echipate cu o transmisie nedecuplabilă, în măsura în care acest fapt poate fi demonstrat de producător în momentul încercării sistemului de frânare, vehiculul este supus încercării de tip 0 cu motorul cuplat.

2.2.3.   Încercarea de tip 0 pentru vehicule din categoriile R și S:

2.2.3.1.   Performanța frânării vehiculului remorcat poate fi calculată fie cu ajutorul coeficientului de frânare al ansamblului tractor — vehicul remorcat și al forței axiale măsurate la dispozitivul de cuplare, fie, în anumite cazuri, cu ajutorul coeficientului de frânare al ansamblului tractor — vehicul remorcat, atunci când numai vehiculul remorcat este frânat. Motorul tractorului este decuplat în timpul încercării de frânare.

2.2.3.2.   În cazul în care vehiculul remorcat este prevăzut cu un sistem de frânare cu aer comprimat, presiunea în circuitul de alimentare nu depășește 700 kPa, iar presiunea în circuitul de comandă nu depășește următoarele valori în timpul încercării de frânare, în funcție de caracteristicile instalației:

2.2.3.2.1

650 kPa în circuitul pneumatic de comandă;

2.2.3.2.2

O valoare a semnalului digital în circuitul electric de comandă corespunzătoare presiunii de 650 kPa (astfel cum este definit în ISO 11992:2003, inclusiv în ISO 11992-2:2003 și în amendamentul acestuia Amd. 1:2007).

2.2.3.3.   În cazul în care vehiculul remorcat este echipat cu un sistem de frânare hidraulică:

2.2.3.3.1

Performanța minimă de frânare prescrisă este atinsă la o presiune care nu depășește 11 500 kPa la racordul de cuplare al circuitului de comandă.

2.2.3.3.2

Presiunea maximă transmisă la racordul de cuplare al circuitului de comandă nu depășește 15 000 kPa.

2.2.3.4.   Cu excepția cazurilor precizate la punctele 2.2.3.5 și 2.2.3.6, pentru a determina coeficientul de frânare al vehiculului remorcat este necesară măsurarea coeficientului de frânare al ansamblului tractor — vehicul remorcat și forța axială în dispozitivul de cuplare. Tractorul îndeplinește cerințele stabilite în apendicele 1 cu privire la relația dintre raportul TM/FM și presiunea pm,

unde:

TM	=	suma forțelor de frânare la circumferința tuturor roților tractoarelor
FM	=	reacțiunea statică normală totală a suprafeței drumului asupra roților tractoarelor
PM	=	presiunea la racordul de cuplare al circuitului de comandă

Factorul de frânare al vehiculului remorcat se calculează după următoarea formulă:

zR = zR + M + D/FR

unde:

zR	=	coeficientul de frânare al vehiculului remorcat,
zR + M	=	coeficientul de frânare al ansamblului tractor — vehicul remorcat,
D	=	forța axială la dispozitivul de cuplare (forța de tracțiune D > 0; forța de compresie D < 0)
FR	=	reacțiunea statică normală totală a suprafeței drumului asupra roților vehiculului remorcat

2.2.3.5.   În cazul în care un vehicul remorcat are un sistem de frânare continuu sau semicontinuu la care presiunea în cilindrii de frână nu variază în timpul frânării în pofida transferului sarcinii dinamice între axe, doar vehiculul remorcat poate fi frânat. Factorul de frânare zR al vehiculului remorcat se calculează cu următoarea formulă:

unde:

R	=	valoarea rezistenței la rulare: — 0,02 în cazul vehiculelor cu viteza maximă prin construcție de cel mult 40 km/h — 0,01 în cazul vehiculelor cu viteza maximă prin construcție de peste 40 km/h
FM	=	reacțiunea statică normală totală a suprafeței drumului asupra roților tractoarelor
FR	=	reacțiunea statică normală totală a suprafeței drumului asupra roților vehiculului remorcat

2.2.3.6.   Ca o soluție alternativă, evaluarea coeficientului de frânare a vehiculului remorcat se poate face prin frânarea doar a vehiculului remorcat. În acest caz, presiunea folosită este egală cu cea măsurată în cilindrii de frână la frânarea ansamblului.

2.3.   Încercare de tip I (încercarea de pierdere de performanță)

Acest tip de încercare se efectuează în conformitate cu cerințele de la punctul 2.3.1 sau 2.3.2, după caz.

2.3.1.   Cu frânări repetate

Tractoarele din categoriile T și C sunt supuse încercării de tip I cu frânări repetate.

2.3.1.1.   Sistemul de frânare de serviciu al tractoarelor care fac obiectul prezentului regulament este supus încercării prin acționarea și eliberarea frânelor în mod succesiv de un anumit număr de ori. Vehiculul este încărcat la capacitate maximă și supus încercării în conformitate cu condițiile precizate în tabelul următor:

Categoria de vehicule	Condiții
	v1 [km/h]	v2 [km/h]	Δt [sec]	n
T, C	80 % vmax	v1	60	20

unde

v1	=	viteza la începutul frânării
v2	=	viteza la sfârșitul frânării
vmax	=	viteza maximă prin construcție a vehiculului
n	=	număr de aplicări ale frânei
Δt	=	durata ciclului de frânare (timpul scurs între inițierea unei acționări a frânei și inițierea următoarei acționări).

2.3.1.1.1.   În cazul tractoarelor cu o viteză maximă prin construcție de cel mult 40 km/h, ca opțiune alternativă la condițiile de încercare indicate în tabelul de la punctul 2.3.1.1, pot fi aplicate condițiile din tabelul următor:

Categoria de vehicule	Condiții
	v1 [km/h]	v2 [km/h]	Δt [sec]	n
T, C	80 % vmax	0,05 v1	60	18

2.3.1.2.   În cazul în care caracteristicile vehiculului nu permit respectarea perioadei de timp prevăzute pentru Δt, durata poate fi mărită; în toate cazurile, pe lângă perioada de timp necesară pentru frânare și accelerare, este permisă o perioadă de 10 secunde la fiecare ciclu pentru stabilizarea vitezei v1.

2.3.1.3.   În aceste încercări, forța aplicată dispozitivului de comandă este reglată astfel încât să se atingă o decelerație medie rezultată de 3 m/s2 la prima acționare a frânelor. Aceasta forță rămâne constantă pe tot parcursul acționării repetate a frânelor.

2.3.1.4.   În timpul acționării frânelor, se folosește în permanență cea mai mare treaptă de viteză (cu excepția supramultiplicatorului etc.).

2.3.1.5.   Pentru mărirea vitezei după frânare, cutia de viteze se folosește astfel încât să se obțină viteza v1 în cel mai scurt timp posibil (accelerația maximă permisă de motor și de cutia de viteze).

2.3.1.6.   În cazul vehiculelor echipate cu dispozitive de reglare automată a frânelor, frânele se reglează înainte de încercarea de tip I de mai sus, în conformitate cu următoarea procedură, după caz:

2.3.1.6.1.

În cazul vehiculelor echipate cu frâne pneumatice, reglarea frânelor trebuie să permită funcționarea dispozitivului de reglare automată a frânelor. În acest scop, cursa elementului de acționare se reglează la: so ≥ 1,1 × sre-adjust (limita superioară nu depășește valoarea recomandată de producător) unde: S re-adjust este cursa de reajustare specificată de producătorul dispozitivului de reglare automată a frânei, însemnând cursa la care începe reajustarea cursei de deplasare a frânei, la o presiune a elementului de acționare egală cu 15 % din presiunea de funcționare a frânei, dar nu mai puțin de 100 kPa. Dacă, în urma unui acord cu serviciul tehnic, măsurarea cursei elementului de acționare nu este necesară, valoarea inițială se stabilește de comun acord cu serviciul tehnic. Pe baza condiției de mai sus, frâna se acționează succesiv de 50 de ori, cu o presiune a elementului de acționare egală cu 30 % din presiunea de funcționare a frânei, dar nu mai puțin de 200 kPa. După aceasta, frâna se acționează o singură dată, cu o presiune a elementului de acționare de minimum 650 kPa.

2.3.1.6.2.

În cazul vehiculelor echipate cu frâne hidraulice cu disc, nu sunt necesare cerințe privind reglarea.

2.3.1.6.3.

În cazul vehiculelor echipate cu frâne hidraulice cu tambur, reglarea frânelor este realizată în conformitate cu recomandările producătorului.

2.3.2.   Cu frânare continuă

2.3.2.1.   Sistemul de frânare de serviciu al vehiculelor din categoriile R1, R2, S1, R3a, R4a, S2a și R3b, R4b, S2b, a căror sumă a maselor tehnic admise per axă nu depășește 10 000 kg pentru ultimele trei categorii de vehicule

În cazul în care vehiculele menționate anterior R3a, R4a, S2a și R3b, R4b, S2, a căror sumă a maselor tehnic admise per axă nu depășește 10 000 kg pentru ultimele trei categorii de vehicule, nu au trecut cu succes, ca opțiune alternativă, încercarea de tip III în conformitate cu punctul 2.5, trebuie supuse încercării astfel încât, cu vehiculul încărcat, energia de intrare transmisă frânelor să fie echivalentă cu cea înregistrată, în același interval de timp, la un vehicul încărcat condus cu o viteză constantă de 40 km/h pe o pantă descendentă cu înclinația de 7 % pe o distanță de 1,7 km.

2.3.2.2.   Încercarea trebuie efectuată pe un drum orizontal, vehiculul remorcat fiind tractat de un vehicul agricol; în timpul încercării, forța aplicată dispozitivului de comandă este reglată astfel încât să mențină constantă rezistența vehiculului remorcat (7 % din sarcina maximă staționară pe axă a vehiculului remorcat). În cazul în care forța disponibilă pentru remorcare este insuficientă, încercarea poate fi efectuată la o viteză mai mică dar pe o distanță mai mare, conform tabelului următor:

Viteza (km/h)	Distanța (în m)
40	1 700
30	1 950
20	2 500
15	3 100

2.3.2.3.   În cazul vehiculelor remorcate echipate cu dispozitive de reglare automată a frânelor, frânele se reglează înainte de încercarea de tip I prevăzută mai sus, în conformitate cu procedura de la punctul 2.5.4.

2.3.3.   Performanța la cald

2.3.3.1.   La sfârșitul încercării de tip I (încercarea descrisă la punctul 2.3.1 sau încercarea descrisă la punctul 2.3.2), performanța la cald a sistemului de frânare de serviciu este măsurată în aceleași condiții (și în special la o forță constantă de comandă care nu depășește forța medie folosită), la fel ca pentru încercarea de tip 0 cu motorul decuplat (condițiile de temperatură pot fi diferite).

2.3.3.2.   În cazul tractoarelor, această performanță la cald nu este mai mică de 80 % din cea prevăzută pentru categoria în cauză și nici mai mică de 60 % din cea înregistrată la încercarea de tip 0 cu motorul decuplat.

2.3.3.3.   În cazul vehiculelor remorcate, forța de frânare la circumferința roților, pentru frânele încălzite, atunci când acestea sunt supuse încercării la 40 km/h, nu este mai mică de 36 % din forța corespunzătoare sarcinii staționare maxime pe roată dacă viteza maximă vmax a vehiculelor remorcate este mai mare de 30 km/h sau de 26 % dacă vmax ≤ 30 km/h, nici mai mică de 60 % din valoarea înregistrată la încercarea de tip 0 la aceeași viteză.

2.3.4.   Încercarea de rulare liberă

În cazul tractoarelor echipate cu dispozitive de reglare automată a frânelor, după efectuarea încercărilor specificate la punctul 2.3.3, se permite răcirea frânelor la o temperatură tipică a frânelor reci (adică de maximum 100 °C) și se verifică dacă vehiculul are capacitatea să ruleze liber prin îndeplinirea uneia dintre următoarele condiții:

2.3.4.1.

Roțile rulează liber (de exemplu, pot fi rotite cu mâna);

2.3.4.2.

Se constată că, atunci când vehiculul este condus la o viteză constantă v = 60 km/h cu frânele neacționate, temperaturile asimptotice ale tamburului/discului nu depășesc 80 °C, iar momentele frânării reziduale sunt considerate acceptabile.

2.4.   Încercarea de tip II (încercarea comportamentului la coborâre)

Pe lângă încercarea de tip I, tractoarele din categoriile Tb și Cb cu o masă maximă admisă care depășește 12 t sunt supuse, de asemenea, încercării de tip II.

2.4.1.   Tractorul încărcat este supus încercării în condiții în care energia aplicată este echivalentă cu cea înregistrată pe aceeași perioadă de timp la un tractor încărcat, condus cu o viteză medie de 30 km/h pe o pantă descendentă cu o înclinație de 6 % și pe o distanță de 6 km, într-o treaptă de viteză corespunzătoare și cu sistemul de frânare de anduranță cuplat, în cazul în care vehiculul este prevăzut cu un astfel de sistem. Treapta de viteză este aleasă astfel încât să nu permită motorului să depășească valoarea maximă a turației (min– 1) menționată de producător.

2.4.2.   Pentru vehiculele la care energia este absorbită doar prin acțiunea de frânare a motorului se permite o toleranță de ± 5 km/h a vitezei medii și se folosește o treaptă de viteză care să stabilizeze viteza la valoarea cea mai apropiată de 30 km/h pe o pantă cu o înclinație de 6 %. Dacă performanța acțiunii de frânare exclusive a motorului se determină prin măsurarea decelerației, aceasta este suficientă dacă decelerația medie este de cel puțin 0,5 m/s2.

2.4.3.   La sfârșitul încercării, performanța la cald a sistemului de frânare de serviciu se măsoară în aceleași condiții ca pentru încercarea de tip 0 cu motorul decuplat (condițiile de temperatură pot fi diferite). Această performanță la cald corespunde unei distanțe de oprire care nu depășește valorile următoare și o decelerație medie rezultată cel puțin egală cu valorile următoare, folosind o forță de acționare a dispozitivului de control care nu depășește 60 daN:

0,15 v + (1,33 v2/115)

(al doilea termen corespunzând unei decelerații medii rezultate dm = 3,3 m/s2);

2.5.   Încercarea de tip III (încercare de pierdere de performanță a frânelor) pentru vehicule încărcate din categoriile:

2.5.1.   R3b, R4b, S2b a căror sumă a maselor tehnic admise per axă nu depășește 10 000 kg

sau, alternativ, din categoriile

2.5.2.   R3a, R4a, S2a, atunci când aceste vehicule nu au fost supuse încercărilor în conformitate cu punctul 2.3.2.

2.5.3.   R3b, R4b, S2b a căror sumă a maselor tehnic admise per axă nu depășește 10 000 kg.

2.5.4.   Încercarea pe pistă

2.5.4.1.   Înainte de încercarea de tip III de mai jos, frânele se reglează în conformitate cu următoarele proceduri, după caz:

2.5.4.1.1

În cazul vehiculelor remorcate echipate cu frâne pneumatice, reglarea frânelor trebuie să permită funcționarea dispozitivului de reglare automată a frânelor. În acest scop, cursa elementului de acționare se reglează la: so ≥ 1,1 × sre-adjust (limita superioară nu depășește valoarea recomandată de producător) unde: sre-adjust este cursa de reajustare specificată de producătorul dispozitivului de reglare automată a frânei, adică cursa la care începe reajustarea cursei de deplasare a frânei, la o presiune a elementului de acționare de 100 kPa. Dacă, în urma unui acord cu serviciul tehnic, măsurarea cursei elementului de acționare nu este necesară, valoarea inițială se stabilește de comun acord cu serviciul tehnic. Pe baza condiției de mai sus, frâna se acționează succesiv de 50 de ori, cu o presiune a elementului de acționare de 200 kPa. După aceasta, frâna se acționează o singură dată, cu o presiune a elementului de acționare de minimum 650 kPa.

2.5.4.1.2.

În cazul vehiculelor remorcate echipate cu frâne hidraulice cu disc, nu sunt considerate necesare cerințele privind reglările.

2.5.4.1.3

În cazul vehiculelor remorcate echipate cu frâne hidraulice cu tambur, reglarea frânelor are loc în conformitate cu recomandările producătorului.

2.5.4.2.   Condițiile pentru încercarea pe pistă sunt următoarele:

Număr de frânări	20
Durata ciclului de frânare	60 s
Viteza inițială la începutul frânării	60 km/h
Acționări ale frânei	În aceste încercări, forța aplicată dispozitivului de comandă este reglată astfel încât să se atingă o decelerație medie rezultată de 3 m/s2 în raport cu masa vehiculului remorcat PR la prima acționare a frânelor. Această forță rămâne constantă pe întreg parcursul acționării repetate a frânelor.

Coeficientul de frânare al vehiculului remorcat se calculează în conformitate cu punctul 2.2.3.5:

Viteza la sfârșitul frânării:

unde:

zR	=	coeficientul de frânare al vehiculului remorcat,
zR + M	=	coeficientul de frânare al ansamblului (tractor și vehicul remorcat),
R	=	valoarea rezistenței la rulare = 0,01
FM	=	reacțiunea statică normală totală dintre suprafața drumului și roțile tractorului (N)
FR	=	reacțiunea statică normală totală dintre suprafața drumului și roțile vehiculului remorcat (N),
F1	=	reacțiunea statică normală a părții masei vehiculului remorcat suportate de axa (axele) nefrânată(e) (N),
F2	=	reacțiunea statică normală a părții masei vehiculului remorcat suportate de axa (axele) frânată (frânate) (N),
PR	=	PR = FR/g
v1	=	viteza inițială (km/h),
v2	=	viteza finală (km/h).

2.5.5.   Performanța la cald

La sfârșitul încercării descrise la punctul 2.5.4, performanța la cald a sistemului de frânare de serviciu trebuie să fie măsurată în aceleași condiții ca cele existente la încercarea de tip 0, cu excepția următorilor parametri: temperatura și viteza inițială (egală cu 60 km/h în acest caz). În aceste condiții, forța de frânare la cald la circumferința roților nu este mai mică de 40 % din sarcina maximă staționară a roții și nu este mai mică de 60 % din cea înregistrată la încercarea de tip 0 la aceeași viteză.

2.5.6.   Încercarea de rulare liberă

După efectuarea încercărilor descrise la punctul 2.5.5, se permite răcirea frânelor la o temperatură tipică a frânelor reci (adică de maximum 100 °C) și se verifică dacă vehiculul remorcat are capacitatea să ruleze liber, prin îndeplinirea uneia dintre următoarele condiții:

2.5.6.1.

Roțile rulează liber (de exemplu, pot fi rotite cu mâna);

2.5.6.2.

Se constată că, atunci când vehiculul remorcat este condus la o viteză constantă v = 60 km/h cu frânele neacționate, temperaturile asimptotice ale tamburului/discului nu depășesc 80 °C, iar momentele frânării reziduale sunt considerate acceptabile.

3.   Performanțele sistemelor de frânare

3.1.   Vehicule din categoriile T și C

3.1.1.   Sisteme de frânare de serviciu

3.1.1.1.   În condiții de tip 0, sistemul de frânare de serviciu este supus încercării în condițiile ilustrate în următorul tabel:

	vmax ≤ 30 km/h	vmax > 30 km/h
v	= vmax	= vmax
s (metri)	≤ 0,15 v + v2/92	≤ 0,15 v + v2/130
dm	≥ 3,55 m/s2	≥ 5 m/s2
Comandă acționată cu piciorul (F)	≤ 600 N	≤ 600 N
Comandă acționată cu piciorul (F)	≤ 400 N	≤ 400 N

unde:

vmax	=	viteza maximă prin construcție a vehiculului
v	=	viteza de încercare prescrisă
s	=	distanța de oprire
dm	=	decelerația medie rezultată
F	=	forța aplicată dispozitivului de comandă

3.1.1.2.   În cazul unui tractor autorizat să tracteze un vehicul fără frâne din categoria R sau S, performanța minimă prevăzută pentru tractorul corespunzător (pentru încercarea de tip 0 cu motorul decuplat) se atinge cu vehiculul remorcat fără frâne cuplat la tractor și cu vehiculul remorcat fără frâne încărcat la masa maximă declarată de producătorul tractorului.

Performanța ansamblului se verifică prin calcule care fac referire la performanța maximă de frânare efectiv atinsă exclusiv de tractor în timpul încercării de tip 0 cu motorul decuplat, în situațiile cu tractorul încărcat și neîncărcat (opțional, și pentru o situație cu un tractor încărcat parțial, definită de către producătorul tractorului), folosind următoarea formulă (nu sunt necesare încercări practice cu un vehicul remorcat cuplat și fără frâne):

unde:

dM + R	=	decelerația medie rezultată a tractorului, calculată la cuplarea cu o remorcă nefrânată, în m/s2,
dM	=	decelerația medie rezultată maximă exclusiv a tractorului, obținută în timpul încercării de tip 0 cu motorul decuplat, în m/s2,
PM	=	masa tractorului (după caz, inclusiv orice balast și/sau încărcătură de susținere)
PM_laden	=	masa tractorului încărcat,
PM_par_laden	=	masa tractorului încărcat parțial,
PM_unladen	=	masa tractorului neîncărcat,
PR	=	o parte din sarcina maximă pe axa (axele) unui vehicul remorcat fără frână de serviciu care poate fi cuplat (astfel cum este declarată de către producătorul tractorului)
„PM + R”	=	ansamblul maselor (masa „PM” + masa declarată a unui vehicul remorcat fără frâne, PR)

3.1.1.2.1.   Performanța minimă necesară a ansamblului

Performanța minimă necesară a ansamblului este de cel puțin 4,5 m/s2 în cazul tractoarelor cu vmax > 30 km/h și de cel puțin 3,2 m/s2 în cazul tractoarelor cu vmax ≤ 30 km/h pentru condițiile încărcat și neîncărcat. La latitudinea producătorului de tractoare, serviciul tehnic poate efectua încă o încercare de tip 0 pentru o masă a tractorului încărcat parțial declarată de producător, în scopul de a stabili masa maximă autorizată a vehiculului remorcat nefrânat care îndeplinește cerințele minime de performanță pentru un astfel de „ansamblu de mase”.

Valorile măsurate „dm” pentru condițiile de încărcare susmenționate și valorile corespunzătoare „dM + R” calculate sunt înregistrate în raportul de încercare.

Valoarea maximă declarată pentru masa vehiculului remorcat nefrânat nu trebuie să depășească 3 500 kg.

3.1.2.   Sistemul de frânare de siguranță

Dispozitivul de comandă care acționează sistemul de frânare de siguranță, chiar dacă este folosit și pentru alte funcții de frânare, trebuie să asigure o distanță de oprire care să nu depășească următoarele valori și o decelerație medie rezultată cel puțin egală cu următoarele valori:

Tractoare cu vmax ≤ 30 km/h:	0,15 v + (v2/39)
(al doilea termen corespunde unei decelerații medii dm = 1,5 m/s2)

Tractoare cu vmax > 30 km/h:	0,15 v + (v2/57)
(al doilea termen corespunde unei decelerații medii dm = 2,2 m/s2)

Performanța prescrisă este obținută prin aplicarea la dispozitivul de comandă a unei forțe care nu depășește 600 N în cazul unui dispozitiv de comandă acționat cu piciorul sau 400 N în cazul unui dispozitiv acționat cu mâna. Dispozitivul de comandă trebuie să fie situat astfel încât să poată fi acționat ușor și rapid de către conducător.

3.1.3.   Sistemul de frânare de parcare

3.1.3.1.   Chiar dacă este combinat cu unul dintre celelalte dispozitive de frânare, sistemul de frânare de parcare este capabil să mențină un tractor încărcat în staționare pe o pantă sau o rampă ascendentă sau descendentă cu o înclinație de 18 %. Această cerință trebuie să fie îndeplinită chiar și în perioada de răcire. Perioada de răcire este considerată terminată atunci când frânele ajung la o temperatură mai mare cu 10 °C decât temperatura ambiantă.

3.1.3.2.   În cazul vehiculelor din categoria T4.3, chiar dacă sistemul de frânare de parcare este combinat cu unul dintre celelalte dispozitive de frânare, el este capabil să mențină un tractor încărcat în staționare pe o pantă sau o rampă ascendentă sau descendentă cu o înclinație de 40 %. Această cerință trebuie să fie îndeplinită chiar și în perioada de răcire. Perioada de răcire este considerată terminată atunci când frânele ajung la o temperatură mai mare cu 10 °C decât temperatura ambiantă.

3.1.3.3.   Încercarea privind performanța sistemului de frânare de parcare la cald și la rece

Pentru a verifica dacă frâna de parcare poate menține în staționare un tractor încărcat pe o pantă sau o rampă ascendentă sau descendentă conform cerințelor de la punctele 3.1.3.1 și 3.1.3.2, măsurătorile sunt efectuate în următoarele condiții:

—	se încălzesc frânele la o temperatură ≥ 100 °C (măsurată la suprafața de frecare a discului sau la suprafața exterioară a tamburului);

—	se efectuează încercarea statică la cald a sistemului de frânare de parcare la o temperatură ≥ 100 °C;

—	se efectuează încercarea statică la rece a sistemului de frânare de parcare la o temperatură ≤ temperatura ambiantă + 10 °C.

În cazul frânelor imersate în ulei, metoda folosită pentru efectuarea acestei verificări trebuie stabilită de comun acord de către producător și serviciul tehnic. Metoda de evaluare și rezultatele trebuie anexate la raportul de omologare de tip.

3.1.3.4.   La tractoarele autorizate să fie cuplate la vehicule remorcate, sistemul de frânare de parcare al tractorului trebuie să poată menține ansamblul de vehicule, având masa maximă tehnic admisă specificată de producătorul tractorului, în staționare pe o pantă de 12 %, ascendentă sau descendentă.

În cazul în care această cerință nu poate fi îndeplinită din cauza limitărilor fizice (de exemplu, aderență disponibilă limitată pneu/cale de rulare pentru ca tractorul să genereze forțe de frânare suficiente), cerința în cauză se consideră a fi îndeplinită în cazul în care cerința alternativă de la punctul 3.1.3.4 coroborat cu punctul 2.2.1.20 din anexa I este respectată.

3.1.3.4.1.   Cerința de la punctul 3.1.3.4 se consideră a fi îndeplinită atunci când este îndeplinită condiția 3.1.3.4.1.1 sau 3.1.3.4.1.2 de mai jos:

3.1.3.4.1.1

Chiar dacă motorul tractorului nu este pornit, ansamblul, având masa maximă admisă, trebuie să rămână staționar pe panta cu înclinația prescrisă atunci când activarea unui singur dispozitiv de către conducător, de pe scaunul său, a acționat sistemul de frânare de parcare al tractorului și sistemul de frânare de serviciu al vehiculului remorcat sau doar unul dintre aceste două sisteme de frânare.

3.1.3.4.1.2

Sistemul de frânare de parcare al tractorului poate menține în staționare tractorul cuplat la un vehicul remorcat nefrânat cu o masă egală cu cea mai mare „masă a ansamblului PM + R” menționată în raportul de încercare. „PM + R” = masa ansamblului (masa „PM” + masa declarată PR a vehiculului remorcat nefrânat) în conformitate cu punctul 3.1.1.2 și cu raportul de încercare. „PM” = masa tractorului (după caz, inclusiv orice balast sau încărcătură de susținere sau ambele).

3.1.3.5.   Este acceptat un sistem de frânare de parcare care trebuie să fie acționat de mai multe ori înainte de a atinge performanța prevăzută.

3.1.4.   Performanța reziduală a sistemului de frânare de serviciu după o defecțiune a mecanismului de transmisie

3.1.4.1.   În cazul categoriei de tractoare Tb având viteza maximă prin construcție mai mare de 60 km/h, performanța reziduală a sistemului de frânare de serviciu, în cazul unei defecțiuni la una dintre piesele mecanismului său de transmisie, corespunde unei distanțe de oprire care nu depășește valorile următoare și o decelerație medie rezultată cel puțin egală cu valorile următoare, atunci când forța de comandă nu depășește 70 daN, această forță fiind verificată prin încercarea de tip 0 cu motorul decuplat, începând de la următoarele viteze inițiale ale categoriei vehiculului respectiv:

v (km/h)	distanța de oprire a în stare ÎNCĂRCATĂ (m)	dm (m/s2)	distanța de oprire în stare NEÎNCĂRCATĂ (m)	dm (m/s2)
40		1,3		1,3

Această dispoziție nu se interpretează ca modificând dispozițiile referitoare la frânarea de siguranță.

3.1.4.2.   Verificarea eficacității reziduale a sistemului de frânare se efectuează prin simularea condițiilor reale de avarie a sistemului de frânare de serviciu.

3.2.   Vehicule din categoriile R și S

3.2.1.   Sistemul de frânare de serviciu

3.2.1.1.   Cerință privind încercările vehiculelor din categoria R1 sau S1

În cazul în care vehiculele remorcate din categoria R1 sau S1 sunt prevăzute cu un sistem de frânare de serviciu, performanța sistemului satisface cerințele prevăzute pentru categoria de vehicule R2 sau S2.

3.2.1.2.   Dispoziții privind încercările vehiculelor din categoria R2

În cazul în care sistemul de frânare de serviciu este de tip continuu sau semicontinuu, suma forțelor exercitate la circumferința roților frânate este egală cu cel puțin X % din sarcina maximă staționară pe roată.

X	=	50 în cazul vehiculelor cu o viteză maximă prin construcție de peste 30 km/h
X	=	35 în cazul vehiculelor cu o viteză maximă mai mică sau egală cu 30 km/h

În cazul în care vehiculul remorcat este prevăzut cu un sistem de frânare cu aer comprimat, presiunea în circuitul de comandă nu depășește 650 kPa (și/sau o valoare corespunzătoare a semnalului digital, astfel cum este definit în ISO 11992:2003, inclusiv în ISO 11992-2:2003 și în amendamentul său Amd.1:2007, în circuitul electric de comandă), iar presiunea în circuitul de alimentare nu depășește 700 kPa în timpul încercării frânei.

În cazul în care vehiculul remorcat este prevăzut cu un sistem de frânare cu aer comprimat, presiunea în circuitul de comandă nu depășește 11 500 kPa, iar presiunea în circuitul suplimentar este cuprinsă între 1 500 kPa și 1 800 kPa în timpul încercării frânei.

Viteza de încercare este egală cu 60 km/h sau viteza maximă prin construcție a vehiculului remorcat, reținându-se valoarea cea mai scăzută.

Dacă sistemul de frânare este de tip inerțial, acesta respectă condițiile din anexa VIII.

3.2.1.3.   Cerință privind încercările vehiculelor din categoria R3, R4 sau S2

Suma forțelor exercitate la circumferința roților frânate este egală cu cel puțin X % din sarcina maximă staționară pe roată.

X	=	50 în cazul vehiculelor remorcate din categoriile R3, R4 și S2 cu o viteză maximă prin construcție de peste 30 km/h
X	=	35 în cazul vehiculelor remorcate din categoriile R3a, R4a și S2a cu o viteză maximă prin construcție de cel mult 30 km/h

În cazul în care vehiculul remorcat este prevăzut cu un sistem de frânare cu aer comprimat, presiunea în circuitul de comandă nu depășește 650 kPa, iar presiunea în circuitul de alimentare nu depășește 700 kPa în timpul încercării frânei.

Viteza de încercare este egală cu 60 km/h sau cu viteza maximă prin construcție a vehiculului remorcat, reținându-se valoarea cea mai mică dintre cele două.

În cazul în care vehiculul remorcat este prevăzut cu un sistem de frânare cu aer comprimat, presiunea în circuitul de comandă nu depășește 11 500 kPa, iar presiunea în circuitul suplimentar este cuprinsă între 1 500 kPa și 1 800 kPa în timpul încercării frânei.

3.2.1.4.   În cadrul unui grup de axe, este permisă blocarea roților unei axe în timpul procedurii de încercare de tip 0. Această cerință nu este interpretată ca o abatere de la cerințele de la punctul 6.3.1 din anexa XI referitoare la blocarea roților controlate direct.

3.2.2.   Sistemul de frânare de parcare

3.2.2.1.   Sistemul de frânare de parcare cu care este prevăzut vehiculul remorcat este capabil să mențină în staționare vehiculul remorcat încărcat, atunci când acesta este separat de tractor, pe o rampă sau o pantă ascendentă sau descendentă cu o înclinație de18 %.

3.2.2.2.   Cerințele prevăzute la punctul 3.2.2.1 sunt îndeplinite inclusiv în timpul perioadei de răcire. Perioada de răcire este considerată terminată atunci când frânele ajung la o temperatură mai mare cu 10 °C decât temperatura ambiantă.

3.2.2.3.   Încercarea privind performanța sistemului de frânare de parcare la cald și la rece

Cerința de încercare specificată la punctul 3.1.3.3 se aplică în mod corespunzător.

3.2.3.   Sisteme de frânare automată

Performanța frânării automate, în cazul unei defecțiuni menționate la punctele 2.2.1.17 și 2.2.1.18 din anexa I, la încercarea vehiculului încărcat la o viteză de 40 km/h sau de 0,8 vmax (luându-se în calcul cea mai mică dintre aceste două valori) nu este mai mică de 13,5 % din sarcina maximă staționară a roții. Este permisă blocarea roților la niveluri de performanță de peste 13,5 %.

3.3.   Timpul de reacție pentru vehiculele din categoriile T, C, R și S

3.3.1.   Atunci când un vehicul este prevăzut cu un sistem de frânare de serviciu care este dependent total sau parțial de o sursă de energie, alta decât efortul muscular al conducătorului, sunt satisfăcute următoarele condiții:

3.3.1.1.

În cazul unei manevre de urgență, timpul scurs între momentul în care dispozitivul începe să fie activat și momentul în care forța de frânare asupra axei situată în poziția cea mai defavorabilă atinge nivelul corespunzător eficacității prevăzute nu depășește 0,6 secunde.

3.3.1.2.

În cazul vehiculelor prevăzute cu sisteme de frânare cu aer comprimat sau al vehiculelor remorcate cu sisteme de frânare hidraulice, dispozițiile de la punctul 3.3.1 sunt considerate ca fiind îndeplinite în cazul în care vehiculul se conformează dispozițiilor din anexa III.

3.3.1.3.

În cazul tractoarelor prevăzute cu sisteme de frânare hidraulică, dispozițiile de la punctul 3.3.1 sunt considerate ca fiind îndeplinite în cazul în care, în cazul unei manevre de urgență, decelerația vehiculului sau presiunea la cilindrul de frână aflat în situația cea mai puțin favorabilă atinge un nivel corespunzător performanței prevăzute în cel mult 0,6 secunde.

3.3.1.4.

În cazul tractoarelor la care una dintre axe este frânată și toate celelalte axe sunt angajate automat în mișcare în timpul frânării, cerința de la punctul 3.3.1 este considerată a fi îndeplinită dacă tractorul respectă atât distanța de oprire prescrisă, cât și decelerația medie rezultată prescrisă pentru categoria corespunzătoare de vehicule, în conformitate cu cerințele de la punctul 3.1.1.1, însă în acest caz este necesară măsurarea efectivă a ambilor parametri de mai sus.

ANEXA III

Cerințe cu privire la măsurarea timpului de răspuns

1.   Cerințe generale

1.1.   Timpul de răspuns pentru sistemele de frânare de serviciu se determină cu vehiculul staționar, presiunea fiind măsurată la deschiderea frânei care se află în poziția cea mai defavorabilă. La vehiculele echipate cu senzori de sarcină ai frânei, acestea se reglează în poziția „încărcat”.

1.2.   În timpul încercărilor, cursa cilindrilor de frână ai axelor este cea corespunzătoare frânelor reglate cel mai strâns.

1.3.   Timpii de răspuns obținuți în conformitate cu punctele 2.2, 2.3, 2.4, 2.6, 3.3, 3.4, 3.5, 3.6.5, 4.1, 4.5.1, 4.5.2, 4.5.3, 5.3.6, 6.2 sunt rotunjiți la cea mai apropiată zecime de secundă. În cazul în care cifra sutimilor este mai mare sau egală cu 5, atunci timpul de reacție se rotunjește prin adaos la zecimala imediat următoare.

1.4.   Diagramele din apendicele 1 și 2 prezintă exemple ale configurației corecte a simulatoarelor adecvate pentru reglare și utilizare.

2.   Tractoarele echipate cu sisteme de frânare cu aer comprimat

2.1.   La începutul fiecărei încercări, presiunea din dispozitivul de stocare a energiei este egală cu presiunea la care regulatorul restabilește alimentarea sistemului. La sistemele care nu sunt echipate cu regulator (de exemplu, compresoarele cu presiune limitată), presiunea din dispozitivul de stocare a energiei, la începutul fiecărei încercări, este egală cu 90 % din presiunea declarată de producător și precizată la punctul 1.2.2.1 din partea A a anexei IV, folosită pentru încercările prescrise în prezenta anexă.

2.2.   Timpii de răspuns în raport cu timpul de acționare (tf) se obțin dintr-o serie de acționări complete, începând de la un timp de acționare cât mai scurt posibil care este mărit apoi până la un timp de aproximativ 0,4 secunde. Valorile obținute se introduc într-o diagramă.

2.3.   Timpul de răspuns utilizat în scopurile încercării este cel corespunzător unui timp de acționare de 0,2 secunde. Acest timp de răspuns poate fi obținut din diagramă prin interpolare.

2.4.   În cazul unui timp de acționare de 0,2 secunde, timpul care se scurge între începutul acționării dispozitivului de comandă a sistemului de frânare și momentul în care presiunea din cilindrul de frână atinge 75 % din valoarea sa asimptotică nu trebuie să depășească 0,6 secunde.

2.5.   În cazul tractoarelor prevăzute cu un circuit de comandă pneumatic pentru vehicule remorcate, în mod suplimentar față de cerințele de la punctul 1.1, timpul de răspuns se măsoară la capătul unei conducte de 2,5 m lungime, cu un diametru interior de 13 mm, care se branșează la racordul de cuplare al circuitului de comandă al sistemului de frânare de serviciu. În timpul încercării, un volum de 385 ± 5 cm3 (considerat echivalent cu volumul unei conducte de 2,5 m lungime cu un diametru interior de 13 mm și la o presiune de 650 kPa) se conectează la racordul de cuplare al circuitului de alimentare. Lungimea și diametrul interior ale conductelor sunt indicate la punctul 2.4 din raportul de încercare.

2.6.   Timpul care se scurge de la începutul acționării pedalei de comandă și până în momentul când:

2.6.1.

Presiunea măsurată la racordul de cuplare al circuitului pneumatic de comandă;

2.6.2.

Valoarea semnalului digital în circuitul electric de comandă, măsurată conform ISO 11992: 2003, inclusiv conform ISO 11992-2:2003 și amendamentului său 1:2007, atinge x % din valoarea ei asimptotică, respectiv finală, și nu depășește valorile enumerate în tabelul de mai jos: x [procente] t [s] 10 75 0,2 0,4

2.7.   În mod suplimentar față de cerințele de la punctul 2.6, în cazul tractoarelor autorizate să remorcheze vehicule din categoria R3 sau R4 echipate cu sisteme de frânare cu aer comprimat, respectarea dispozițiilor de la punctul 2.2.1.17.2.1 din anexa I se verifică prin efectuarea următoarelor încercări:

2.7.1.

măsurarea presiunii la extremitatea unei conducte de 2,5 m lungime cu un diametru interior de 13 mm, care se branșează la racordul de cuplare al circuitului de alimentare;

2.7.2.

simularea unei defecțiuni a circuitului de comandă la racordul de cuplare;

2.7.3.

acționarea dispozitivului de comandă a sistemului de frânare de serviciu în 0,2 secunde, astfel cum este precizat la punctul 2.3.

3.   Tractoare echipate cu sisteme de frânare hidraulice

3.1.   Încercarea privind timpul de răspuns trebuie efectuată la o temperatură ambiantă cuprinsă între 15 °C și 30 °C.

3.2.   La începutul fiecărei încercări, presiunea din dispozitivul de stocare a energiei este egală cu presiunea la care regulatorul restabilește alimentarea sistemului. La sistemele care nu sunt echipate cu regulator (de exemplu, pompe hidraulice cu presiune limitată), presiunea din dispozitivul de stocare a energiei, la începutul fiecărei încercări, este egală cu 90 % din presiunea declarată de producător și precizată la punctul 1.2.1.2 din partea C a anexei IV, folosită pentru încercările prescrise în prezenta anexă.

3.3.   Timpii de răspuns în raport cu timpul de acționare (tf) se obțin dintr-o serie de acționări complete, începând de la un timp de acționare cât mai scurt posibil care este mărit apoi până la un timp de aproximativ 0,4 secunde. Valorile obținute se introduc într-o diagramă.

În cazul unui sistem de frânare de serviciu care este activat fără folosirea energiei sau doar cu un aport limitat de energie, se aplică o forță de comandă care asigură cel puțin performanța prescrisă a sistemului de frânare.

3.4.   Timpul de răspuns utilizat în scopurile încercării este cel corespunzător unui timp de acționare de 0,2 secunde. Acest timp de răspuns poate fi obținut din grafic prin interpolare.

3.5.   În cazul unui timp de acționare de 0,2 secunde, timpul care se scurge între începutul acționării dispozitivului de comandă a sistemului de frânare și momentul în care presiunea din cilindrul de frână atinge 75 % din valorile sale maxime nu depășește 0,6 secunde.

În cazul unui sistem de frânare de serviciu complet asistat în care presiunea în elementul de acționare al frânei atinge o presiune maximă temporară care apoi scade la valoarea presiunii stabilizate medii, această presiune stabilizată medie ar trebui luată în considerare la calculul valorii de 75 %.

3.6.   Tractoare echipate cu un circuit de comandă hidraulic pentru vehiculele remorcate

3.6.1.   În plus față de cerințele de la punctul 1.1, timpul de răspuns se măsoară cu un simulator de vehicul remorcat (a se vedea punctul 1 din apendicele 2) care se conectează la racordurile de cuplare ale circuitului de comandă hidraulic și ale circuitului suplimentar al tractorului.

3.6.2.   Simulatorul de vehicul remorcat are următoarele componente și caracteristici:

3.6.2.1.   Circuit suplimentar al simulatorului de vehicul remorcat

3.6.2.1.1.   Circuit suplimentar cu un racord de tip mamă conform cu ISO 16028:2006, având un orificiu cu diametrul de 0,6+ 0.2mm pentru a limita debitul acestuia în timpul încercării

3.6.2.1.2.   Acumulator cu piston (sau un dispozitiv echivalent) care prezintă următoarele caracteristici și respectă condițiile de încercare de mai jos:

3.6.2.1.2.1

Volum nominal de 1 000 cm3;

3.6.2.1.2.2

Presiune inițială de preîncărcare egală cu 1 000± 100 kPa pentru un volum dislocuit de 0 cm3;

3.6.2.1.2.3

Presiune maximă de 1 500 kPa pentru un volum dislocuit de 500± 5 cm3.

3.6.2.1.3.   Acumulatorul cu piston (sau un dispozitiv echivalent) este conectat la circuitul suplimentar prin intermediul unei racord cu un diametru interior de 12,5 mm, care constă într-o conductă flexibilă (în conformitate cu EN853:2007) de 1,0 m lungime.

3.6.2.1.4.   Un orificiu de încercare trebuie prevăzut cât mai aproape posibil de racordul de tip mamă conform cu ISO 16028:2006.

3.6.2.1.5   Pentru a putea purja simulatorul înaintea încercării și după aceasta, trebuie prevăzut un dispozitiv de purjare.

3.6.2.2.   Circuit de comandă al simulatorului de vehicul remorcat

3.6.2.2.1   Circuit de comandă cu racord de tip mamă conform cu ISO 5676:1983

3.6.2.2.2   Dispozitiv de stocare a energiei cu piston (sau un dispozitiv echivalent) care prezintă următoarele caracteristici și respectă condițiile de încercare de mai jos:

3.6.2.2.2.1

Presiune inițială de preîncărcare egală cu 500± 100 kPa pentru un volum dislocuit de 0 cm3;

3.6.2.2.2.2

Presiune de încercare intermediară de 2 200± 200 kPa pentru un volum dislocuit de 100± 3 cm3.

3.6.2.2.2.3

Presiune finală de 11 500± 200 kPa pentru un volum dislocuit de 140± 5 cm3.

3.6.2.2.3   Dispozitivul de stocare a energiei cu piston (sau un dispozitiv echivalent) este conectat la circuitul de comandă prin intermediul unei racord cu un diametru interior de 10 mm, care constă într-o conductă flexibilă (conformă cu EN853:2007) de 3,0 m lungime și o conductă rigidă de 4,5 m lungime.

3.6.2.2.4   Orificiile de încercare trebuie să fie prevăzute cât mai aproape posibil de dispozitivul de stocare a energiei cu piston (sau de un dispozitiv echivalent) și de racordul de tip mamă conform cu ISO 5676:1983.

3.6.2.2.5   Pentru a putea purja aerul din conductele de racordare înaintea încercării, trebuie prevăzut un dispozitiv de purjare.

3.6.3.   Încercarea este efectuată în următoarele condiții:

3.6.3.1.

conductele de conectare sunt purjate de aer înainte de încercare;

3.6.3.2.

turația motorului tractorului este cu 25 % mai mare decât turația la ralanti;

3.6.3.3.

dispozitivul de purjare al circuitului suplimentar al simulatorului de vehicul remorcat este complet deschis.

3.6.4.   În ceea ce privește măsurarea timpului de răspuns în conformitate cu punctele 3.3 și 3.4, forța asupra pedalei de frână are o valoare care permite să se obțină o presiune de cel puțin 11 500 kPa la racordul de cuplare al circuitului de comandă atunci când motorul se află la o turație cu 25 % mai mare decât turația la ralanti.

3.6.5.   În cazul unui timp de acționare de 0,2 secunde, timpul care se scurge între începutul acționării dispozitivului de comandă a sistemului de frânare și momentul în care presiunea măsurată la orificiul de încercare din apropierea dispozitivului de stocare a energiei cu piston (sau a dispozitivului echivalent) atinge 75 % din valoarea sa maximă în conformitate cu punctul 3.5 nu trebuie să depășească 0,6 secunde.

Cu toate acestea, valoarea maximă se referă în acest caz la presiunea măsurată la orificiul de încercare, nu la presiunea de frânare, așa cum este cazul la punctul 3.5.

4.   Vehicule remorcate echipate cu sisteme de frânare cu aer comprimat

4.1.   Timpii de răspuns ai vehiculului remorcat se măsoară fără tractor. Pentru a înlocui tractorul este necesar să se asigure un simulator la care să fie conectate racordurile de cuplare ale circuitului de comandă și circuitului pneumatic de comandă și/sau priza circuitului electric de comandă.

4.2.   Presiunea în conducta de alimentare este de 650 kPa.

4.3.   Simulatorul pentru circuitele pneumatice de comandă are următoarele caracteristici:

4.3.1.

Are un rezervor cu o capacitate de 30 litri, care este încărcat până la o presiune de 650 kPa înaintea fiecărei încercări și care nu se reîncarcă în timpul fiecărei încercări. La ieșirea dispozitivului de comandă a frânei, simulatorul are un orificiu cu un diametru cuprins între 4,0 și 4,3 mm inclusiv. Volumul conductei măsurat de la orificiu până la racordul de cuplare, inclusiv, este de 385 ± 5 cm3 (considerat echivalentul volumului unei conducte de 2,5 m lungime cu un diametru interior de 13 mm și având o presiune de 650 kPa). Presiunile în circuitul de comandă menționat la punctul 4.3.3 se măsoară imediat în aval de orificiu.

4.3.2.

Dispozitivul de comandă a sistemului de frânare este proiectat astfel încât performanța sa la utilizare să nu fie afectată de persoana care efectuează încercarea.

4.3.3.

Simulatorul se reglează, de exemplu, prin alegerea unui orificiu în conformitate cu punctul 4.3.1, astfel încât, dacă la acesta se cuplează un rezervor de 385 ± 5 cm3, timpul necesar pentru ca presiunea să crească de la 65 la 490 kPa (10 și, respectiv, 75 % din presiunea nominală de 650 kPa), să fie de 0,2 ± 0,01 secunde. În cazul în care rezervorul de mai sus este înlocuit cu un rezervor de 1 155 ± 15 cm3, timpul necesar pentru ca presiunea să crească de la 65 la 490 kPa, fără altă reglare ulterioară, este de 0,38 ± 0,02 secunde. Între aceste două valori ale presiunii, presiunea crește într-un mod aproximativ liniar. Aceste rezervoare se cuplează la racordul de cuplare fără a se utiliza conducte flexibile și au un diametru interior de cel puțin 10 mm.

4.3.4.

Diagramele din apendicele 1 prezintă un exemplu de configurație corectă a simulatorului pentru reglare și utilizare.

4.4.   Simulatorul de verificare a reacției la semnalele transmise prin circuitul electric de comandă are următoarele caracteristici:

4.4.1.

Simulatorul produce în circuitul electric de comandă un semnal digital de cerere, în conformitate cu ISO 11992-2:2003 și cu amendamentul său 1:2007 și transmite informațiile corespunzătoare vehiculului remorcat prin contactele 6 și 7 ale prizei conforme cu ISO 7638:2003. În scopul măsurării timpului de răspuns, simulatorul poate transmite vehiculului remorcat, la solicitarea producătorului, informații privind lipsa unui circuit pneumatic de comandă și privind faptul că semnalul de cerere din circuitul electric de comandă este generat de două circuite independente (a se vedea punctele 6.4.2.2.24 și 6.4.2.2.25 din ISO 11992-2:2003 și din amendamentul său 1:2007).

4.4.2.

Comanda sistemului de frânare este proiectată în așa fel încât performanța sa la utilizare să nu fie afectată de persoana care efectuează încercarea.

4.4.3.

În scopul măsurării timpului de răspuns, semnalul produs de simulatorul electric este echivalent cu o creștere a presiunii pneumatice liniare de la 0,0 la 650 kPa în 0,2 ± 0,01 secunde.

4.5.   Cerințe de performanță

4.5.1.   În cazul vehiculelor remorcate cu circuit pneumatic de comandă, intervalul de timp dintre momentul în care presiunea produsă de simulator în circuitul de comandă atinge 65 kPa și momentul în care presiunea din elementul de acționare al frânei vehiculului remorcat atinge 75 % din valoarea sa asimptotică nu trebuie să depășească 0,4 secunde.

4.5.1.1.   Vehiculele remorcate echipate cu un circuit pneumatic de comandă și transmisie electrică a comenzii trebuie supuse încercării asigurând alimentarea lor cu energie electrică prin priza conformă cu ISO 7638:2003 (5 sau 7 contacte).

4.5.2.   În cazul vehiculelor remorcate cu circuit electric de comandă, timpul care se scurge între momentul în care semnalul produs de simulator depășește echivalentul a 65 kPa și momentul în care presiunea din elementul de acționare a frânei vehiculului remorcat atinge 75 % din valoarea sa asimptotică nu trebuie să depășească 0,4 secunde.

4.5.3.   În cazul vehiculelor remorcate echipate cu un circuit pneumatic și un circuit electric de comandă, timpul de răspuns se măsoară independent pentru fiecare circuit de comandă, în conformitate cu procedura corespunzătoare descrisă la punctele 4.5.1.1 și 4.5.2.

5.   Vehicule remorcate echipate cu sisteme de frânare hidraulice

5.1.   Încercările trebuie efectuate la o temperatură ambiantă cuprinsă între 15 °C și 30 °C.

5.2.   Timpii de răspuns ai vehiculului remorcat se măsoară fără tractor. Pentru a simula tractorul, este necesar să se prevadă un simulator de tractor la care să fie conectate racordurile de cuplare ale circuitului de comandă și ale circuitului suplimentar. În cazul în care vehiculul remorcat este echipat cu o priză electrică, astfel cum este precizat la punctul 2.1.5.1.3 din anexa I, această priză trebuie să fie conectată inclusiv la simulatorul de tractor (a se vedea punctul 2 din apendicele 2).

5.3.   Simulatorul de tractor are următoarele caracteristici:

5.3.1.

Simulatorul de tractor trebuie să fie echipat cu tipurile de conexiuni specificate la punctele 2.1.5.1.1 și 2.1.5.1.3 din anexa I cu privire la tractor.

5.3.2.

În cazul în care simulatorul de tractor este activat (de exemplu, de un întrerupător electric): 5.3.2.1. la racordul de cuplare al circuitului de comandă trebuie să fie generată o presiune de 11 500+ 500 kPa, 5.3.2.2. la racordul de cuplare al circuitului suplimentar trebuie să existe o presiune de 1 500+ 300 kPa.

5.3.3.

În cazul în care circuitul de comandă al vehiculului remorcat nu este conectat, simulatorul de tractor trebuie să poată genera la racordul de cuplare al circuitului de comandă o presiune de 11 500 kPa într-un interval de 0,2 secunde de la activarea circuitului (de exemplu, de un întrerupător electric).

5.3.4.

Lichidul hidraulic utilizat în simulatorul de tractor are o viscozitate de 60± 3 mm2/s la o temperatură de 40± 3 °C (de exemplu, lichidul hidraulic conform cu SAE 10W30). În timpul încercării pe simulatorul de tractor, temperatura lichidului hidraulic nu trebuie să depășească 45 °C.

5.3.5.

În cazul în care vehiculul remorcat este echipat cu dispozitive de stocare a energiei hidraulice pentru a satisface cerințele privind sistemul de frânare de serviciu, dispozitivele de stocare a energiei se încarcă înainte de măsurarea timpilor de răspuns, la o presiune precizată de producător în raportul de încercare, astfel încât să fie atinsă performanța minimă prescrisă a sistemului de frânare de serviciu.

5.3.6.

În cazul în care simulatorul de tractor este conectat la circuitul de comandă al simulatorului de vehicul remorcat (astfel cum este specificat la punctul 3.6.2), simulatorul de tractor se etalonează astfel încât timpul scurs de la activarea simulatorului de tractor până în momentul în care presiunea în dispozitivul de stocare a energiei cu piston (sau în dispozitivul echivalent) al circuitului de comandă al simulatorului de vehicul remorcat atinge valoarea de 11 500 kPa să fie egal cu 0,6+ 0,1 secunde. Pentru a atinge această performanță, debitul simulatorului de tractor trebuie reglat (de exemplu, cu un regulator de debit). Conductele de conectare ale circuitului de comandă al simulatorului de vehicul remorcat sunt purjate de aer înaintea acestei etalonări.

5.3.7.

Dispozitivul de comandă al simulatorului de tractor este proiectat astfel încât performanța sa să nu fie afectată de persoana care efectuează încercarea.

5.4.   Cerințe de performanță

5.4.1.   În cazul în care simulatorul de tractor etalonat (a se vedea punctul 5.3.6) este conectat la vehiculul remorcat, timpul scurs între momentul în care simulatorul de tractor este activat (de exemplu, de un întrerupător electric) și momentul în care presiunea din cel mai defavorabil dispozitiv de acționare a frânei atinge 75 % din valoarea sa maximă nu trebuie să depășească 0,6 secunde.

În cazul unui sistem de frânare de serviciu, atunci când presiunea în dispozitivul de acționare a frânei atinge o valoare temporară maximă a presiunii care scade apoi la valoarea presiunii medii stabilizate, aceasta din urmă se ia în considerare pentru calculul valorii de 75 %.

6.   Tractoare echipate cu un sistem de frânare de serviciu cu frâne cu arc

6.1.   Măsurarea timpului de răspuns trebuie să fie efectuată cu frânele cu arc reglate cât mai precis posibil. Presiunea inițială din camera de comprimare a arcului, corespunzătoare acestei cerințe de încercare, trebuie specificată de producător.

6.2.   Timpul care se scurge de la activarea dispozitivului de comandă a frânei de serviciu (frânele complet eliberate) până la momentul în care presiunea în camera de compresie a arcului cilindrului de frână cel mai defavorabil atinge o presiune corespunzătoare unei valori egale cu 75 % din performanța de frânare prescrisă nu trebuie să depășească 0,6 secunde.

ANEXA IV

Cerințe aplicabile surselor de energie și dispozitivelor de stocare a energiei ale sistemelor de frânare și ale mecanismelor de cuplare a sistemului de frânare al remorcilor, precum și vehiculelor echipate cu acestea

1.   Definiții

În sensul prezentei anexe:

1.1.

„sistem de frânare hidraulică sau pneumatică cu energie stocată” înseamnă un sistem de frânare în care energia este furnizată de un lichid hidraulic sau de aerul sub presiune, înmagazinat în unul sau mai multe dispozitive de stocare a energiei alimentat de una sau mai multe pompe de presiune sau de un compresor (compresoare), fiecare dintre acestea fiind prevăzut cu un dispozitiv de limitare a presiunii la o valoare maximă (precizată de producător).

A.   SISTEME DE FRÂNARE CU AER COMPRIMAT

1.   Capacitatea dispozitivelor de stocare a energiei (rezervoare de energie)

1.1.   Cerințe generale

1.1.1.   Vehiculele la care funcționarea sistemului de frânare depinde de utilizarea aerului comprimat sunt prevăzute cu rezervoare a căror capacitate îndeplinește cerințele stabilite la punctele 1.2 și 1.3.

1.1.2.   Cu toate acestea, nu este obligatoriu ca rezervoarele să fie de o anumită capacitate în cazul în care sistemul de frânare este de așa natură încât, în absența oricărei rezerve de energie, este posibil să se obțină, cu dispozitivul de comandă a sistemului de frânare de serviciu, o performanță a frânării cel puțin egală cu cea prevăzută pentru sistemul de frânare de siguranță.

1.1.3.   Pentru verificarea conformității cu cerințele stabilite la punctele 1.2 și 1.3, frânele sunt reglate cât mai precis posibil.

1.2.   Vehicule din categoria T

1.2.1.   Rezervoarele frânelor cu aer comprimat ale vehiculelor se construiesc astfel încât, după opt acționări cu curse complete ale dispozitivului de comandă a sistemului de frânare de serviciu, presiunea rămasă în rezervorul de aer comprimat să nu fie mai mică decât presiunea necesară pentru a obține performanța de frânare de siguranță specificată.

1.2.2.   În cursul încercării trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:

1.2.2.1.

Presiunea inițială în rezervoare trebuie să fie cea indicată de către producător. Nivelul presiunii trebuie să permită atingerea eficacității prevăzute pentru sistemul de frânare de serviciu. Presiunea inițială trebuie să fie specificată în fișa de informații.

1.2.2.2.

Rezervorul sau rezervoarele nu trebuie să fie realimentate; de asemenea, rezervorul sau rezervoarele auxiliare trebuie să fie izolate.

1.2.2.3.

În cazul vehiculelor autorizate să tracteze un vehicul, circuitul de alimentare este blocat, iar la circuitul de comandă se cuplează un rezervor cu o capacitate de 0,5 litri. Presiunea din rezervor este epuizată înaintea fiecărei acționări a frânelor. După efectuarea încercării prevăzute la punctul 1.2.1, presiunea din circuitul de comandă nu trebuie să fie mai mică decât jumătate din presiunea obținută la prima acționare a frânei.

1.3.   Vehicule din categoriile R și S

1.3.1.   Rezervoarele montate pe vehiculele remorcate sunt de așa natură încât, după opt acționări cu curse complete ale sistemului de frânare de serviciu al tractorului, presiunea furnizată către piesele care o utilizează să nu scadă sub un nivel echivalent cu o jumătate din valoarea obținută la prima acționare a frânei și fără a acționa nici sistemul de frânare automată, nici sistemul de frânare de parcare al vehiculului remorcat.

1.3.2.   În cursul încercării sunt îndeplinite următoarele condiții:

1.3.2.1.

Presiunea din rezervoare la începutul încercării este de 850 kPa.

1.3.2.2.

Circuitul de comandă este deconectat; în plus, rezervoarele auxiliare sunt izolate.

1.3.2.3.

Rezervorul nu se reumple în cursul încercării.

1.3.2.4.

La fiecare acționare a frânei, presiunea din circuitul de comandă este de 750 kPa.

1.3.2.5.

La fiecare acționare a frânei, mărimea semnalului digital din circuitul electric de comandă corespunde unei presiuni pneumatice de 750 kPa.

2.   Capacitatea surselor de energie

2.1.   Dispoziții generale

Compresoarele îndeplinesc condițiile de mai jos:

2.2.   Simboluri specifice pentru această secțiune

2.2.1.

p1 presiunea corespunzătoare unei valori egale cu 65 % din presiunea p2 prevăzută la punctul 2.2.2.

2.2.2.

p2 reprezintă valoarea specificată de către producător și prevăzută la punctul 1.2.2.1.

2.2.3.

t1 reprezintă timpul necesar pentru ca presiunea relativă să crească de la 0 la p1; t2 reprezintă timpul necesar pentru ca presiunea relativă să crească de la 0 la p2.

2.3.   Condiții de măsurare

2.3.1.   În toate cazurile, turația compresorului este cea obținută atunci când motorul funcționează la turația corespunzătoare puterii sale maxime sau la turația permisă de către regulator.

2.3.2.   Rezervoarele auxiliare sunt izolate în cursul încercărilor pentru determinarea timpilor t1 și t2.

2.3.3.   La vehiculele destinate tractării de vehicule, vehiculul remorcat este reprezentat de un rezervor a cărui presiune maximă relativă p (exprimată în kPa/100) este cea care poate fi furnizată prin circuitul de alimentare al tractorului și al cărui volum V (exprimat în litri) se calculează cu formula p × V = 20 R (R fiind masa maximă admisă, exprimată în tone, pe axele vehiculului remorcat).

2.4.   Interpretarea rezultatelor

2.4.1.   Timpul t1 pentru dispozitivul de stocare a energiei cel mai defavorizat nu trebuie să depășească:

2.4.1.1.

trei minute, în cazul vehiculelor care nu sunt autorizate să tracteze un vehicul remorcat;

2.4.1.2.

șase minute, în cazul vehiculelor care sunt autorizate să tracteze un vehicul remorcat.

2.4.2.   Timpul t2 pentru rezervorul cel mai defavorizat nu trebuie să depășească:

2.4.2.1.

șase minute, în cazul vehiculelor care nu sunt autorizate să tracteze un vehicul remorcat;

2.4.2.2.

nouă minute, în cazul vehiculelor care sunt autorizate să tracteze un vehicul remorcat.

2.5.   Încercare suplimentară

2.5.1.   Atunci când vehiculul este echipat cu un rezervor sau cu rezervoare auxiliare cu o capacitate totală care depășește 20 % din capacitatea totală a rezervoarelor de frânare, se efectuează o încercare suplimentară în cursul căreia nu se efectuează nicio intervenție legată de funcționarea supapelor care reglează umplerea rezervorului (rezervoarelor) auxiliar(e). În cursul acestei încercări se verifică faptul că timpul t3 necesar pentru a obține o creștere a presiunii de la 0 la p2 în rezervoarele de frânare este mai mic de:

2.5.1.1.

opt minute, în cazul vehiculelor care nu sunt autorizate să tracteze un vehicul remorcat

2.5.1.2.

unsprezece minute, în cazul vehiculelor care sunt autorizate să tracteze un vehicul remorcat.

2.5.2.   Încercarea se efectuează în condițiile prevăzute la punctele 2.3.1 și 2.3.3.

2.6.   Tractoare

2.6.1.   Vehiculele care sunt autorizate să tracteze un vehicul remorcat îndeplinesc, de asemenea, cerințele menționate mai sus cu privire la vehiculele care nu au o astfel de autorizație. În acest caz, încercările de la punctele 2.4.1, 2.4.2 și 2.5.1 se efectuează fără rezervorul menționat la punctul 2.3.3.

3.   Racorduri de încercare a presiunii

3.1.   Racordul de încercare a presiunii se montează în poziția cea mai accesibilă pentru rezervorul cel mai defavorizat în sensul punctului 2.4.

3.2.   Racordurile de încercare a presiunii sunt în conformitate cu clauza 4 din standardul ISO 3583-1984.

B.   SISTEME DE FRÂNARE CU VID

1.   Capacitatea dispozitivelor de stocare a energiei (rezervoare de energie)

1.1.   Generalități

1.1.1.   Vehiculele la care funcționarea sistemului de frânare necesită utilizarea depresiunii (vidului) sunt echipate cu rezervoare a căror capacitate îndeplinește cerințele stabilite la punctele 1.2 și 1.3.

1.1.2.   Cu toate acestea, nu este obligatoriu ca rezervoarele să aibă o capacitate predefinită în cazul în care sistemul de frânare este de așa natură încât, în absența oricărei rezerve de energie, să fie posibilă obținerea unei performanțe de frânare cel puțin egale cu cea prevăzută pentru sistemul de frânare de siguranță.

1.1.3.   Pentru verificarea conformității cu cerințele prevăzute la punctele 1.2 și 1.3, frânele trebuie să fie reglate cât mai precis posibil.

1.2.   Vehicule din categoriile T și C

1.2.1.   Rezervoarele vehiculelor agricole trebuie să fie de așa natură încât să fie în continuare posibilă obținerea performanței prevăzute pentru sistemele de frânare de siguranță:

1.2.1.1.

după opt acționări cu curse complete ale dispozitivului de comandă a sistemului de frânare de serviciu când sursa de energie este o pompă de vid și

1.2.1.2.

după patru acționări cu curse complete ale dispozitivului de comandă a sistemului de frânare de serviciu când sursa de energie este motorul.

1.2.2.   Încercarea se efectuează cu respectarea următoarelor condiții:

1.2.2.1.

Nivelul inițial de energie din rezervor (rezervoare) este cel specificat de către producător. Acesta trebuie să fie de așa natură încât să permită obținerea performanței prevăzute a sistemului de frânare de serviciu și să corespundă unei depresiuni care nu depășește 90 % din depresiunea maximă creată de sursa de energie. Nivelul inițial de energie trebuie să fie specificat în fișa de informații.

1.2.2.2.

Rezervorul (rezervoarele) nu este (sunt) alimentat(e); în plus, rezervorul (rezervoarele) auxiliare este (sunt) izolate.

1.2.2.3.

În cazul vehiculelor agricole autorizate să tracteze un vehicul remorcat, circuitul de alimentare este deconectat, iar la circuitul de comandă se cuplează un rezervor cu o capacitate de 0,5 litri. După efectuarea încercării prevăzute la punctul 1.2.1, nivelul de vid din circuitul de comandă nu trebuie să scadă sub un nivel echivalent cu jumătate din valoarea presiunii obținute la prima acționare a frânei.

1.3.   Vehicule din categoriile R1, R2 și S1

1.3.1.   Rezervorul (rezervoarele) instalat(e) pe vehiculele remorcate este (sunt) de așa natură încât nivelul de vid furnizat componentelor utilizatoare să nu scadă sub jumătate din nivelul echivalent cu valoarea obținută la prima acționare a frânei după efectuarea unei încercări care cuprinde patru acționări cu cursă completă ale sistemului de frânare de serviciu al vehiculului remorcat.

1.3.2.   Încercarea se efectuează cu respectarea următoarelor condiții:

1.3.2.1.

Nivelul inițial de energie din rezervor (rezervoare) este cel specificat de către producător. Acesta trebuie să fie de așa natură încât să permită atingerea performanței prescrise pentru sistemul de frânare de serviciu. Nivelul inițial de energie trebuie să fie specificat în fișa de informații.

1.3.2.2.

Rezervorul (rezervoarele) nu este (sunt) alimentat(e); în plus, rezervorul (rezervoarele) auxiliare este (sunt) izolate.

2.   Capacitatea surselor de energie

2.1.   Generalități

2.1.1.   Pornind de la presiunea atmosferică ambiantă, sursa de energie este capabilă să atingă în rezervor (rezervoare), în trei minute, nivelul inițial specificat la punctul 1.2.2.1. În cazul unui vehicul autorizat să tracteze un vehicul remorcat, timpul necesar pentru a atinge acest nivel, în condițiile specificate la punctul 2.2, nu trebuie să depășească șase minute.

2.2.   Condiții de măsurare

2.2.1.   Turația sursei de vid este:

2.2.1.1.

în cazul în care sursa de vid este motorul vehiculului, turația motorului obținută cu vehiculul staționar, cu schimbătorul de viteze în poziția neutră și cu motorul funcționând la ralanti;

2.2.1.2.

în cazul în care sursa de vid este o pompă, turația obținută cu motorul în funcțiune la 65 % din turația care corespunde puterii maxime și

2.2.1.3.

în cazul în care sursa de vid este o pompă și motorul este echipat cu un regulator, turația obținută cu motorul funcționând la 65 % din turația maximă permisă de regulator.

2.2.2.   În cazul în care se intenționează cuplarea la vehicul a unui vehicul remorcat al cărui sistem de frânare de serviciu este acționat de o sursă de vid, vehiculul remorcat este reprezentat de un dispozitiv de stocare a energiei cu un volum V, exprimat în litri, calculat cu formula următoare:

V = 15 R

unde R reprezintă masa maximă permisă, exprimată în tone metrice, pe axele vehiculului remorcat.

C.   SISTEME DE FRÂNARE HIDRAULICE CU REZERVĂ DE ENERGIE

1.   Capacitatea dispozitivelor de stocare a energiei

1.1.   Generalități

1.1.1.   Vehiculele la care funcționarea sistemului de frânare necesită utilizarea unei rezerve de energie asigurată de un lichid hidraulic sub presiune sunt prevăzute cu dispozitive de stocare a energiei (acumulatori de energie) cu o capacitate conformă cu cerințele stabilite la punctele 1.2 și 1.3.

1.1.2.   Cu toate acestea, nu este obligatoriu ca rezervoarele să aibă o capacitate anume în cazul în care sistemul de frânare este de așa natură încât, în absența oricărei rezerve de energie, să fie posibilă, cu folosirea dispozitivului de comandă a sistemului de frânare de serviciu, obținerea unei performanțe a frânării cel puțin egale cu cea prevăzută pentru sistemul de frânare de siguranță.

1.1.3.   Pentru verificarea conformității cu cerințele stabilite la punctele 1.2.1, 1.2.2 și 2.1, frânele trebuie să fie reglate cât mai precis posibil.

1.2.   Vehicule din categoriile T și C

1.2.1.   Vehiculele echipate cu un sistem de frânare hidraulic cu energie de rezervă trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

1.2.1.1.

După opt acționări cu cursă completă ale dispozitivului de comandă a sistemului de frânare de serviciu, este încă posibilă obținerea, la a noua acționare, a performanței prevăzute pentru sistemul de frânare de siguranță.

1.2.1.2.

Încercarea se efectuează cu respectarea următoarelor condiții: 1.2.1.2.1. Încercarea începe la o presiune care poate fi specificată de producător, însă această presiune nu depășește presiunea de cuplare: 1.2.1.2.2. Dispozitivele de stocare a energiei nu trebuie alimentate; în plus, orice dispozitive de stocare a energiei auxiliare trebuie să fie izolate.

1.2.2.   Tractoarele echipate cu un sistem de frânare hidraulic cu rezervă de energie care nu pot îndeplini condițiile de la punctul 2.2.1.4.1 din anexa I sunt considerate ca fiind în conformitate cu cerințele de la punctul respectiv dacă respectă următoarele condiții:

1.2.2.1.

După orice defecțiune a transmisiei, trebuie să fie încă posibil ca, după opt acționări cu cursă completă ale dispozitivului de comandă a sistemului de frânare de serviciu, la a noua acționare să se atingă cel puțin performanța prevăzută pentru sistemul de frânare de siguranță sau, în cazul în performanța prescrisă pentru sistemul de frânare de siguranță care necesită utilizarea rezervei de energiei se obține printr-un dispozitiv de comandă separat, trebuie ca, după opt acționări cu cursă completă, să se mai poată obține, la a noua acționare, performanța reziduală prevăzută la punctul 3.1.4 din anexa II la prezentul regulament.

1.2.2.2.

Încercarea se efectuează cu respectarea următoarelor condiții: 1.2.2.2.1. cu sursa de energie staționară sau funcționând la o turație corespunzătoare turației la ralanti a motorului, se poate provoca o defecțiune a transmisiei. Înaintea provocării defecțiunii, dispozitivele de stocare a energiei sunt la o presiune care poate fi specificată de către producător, dar care nu depășește presiunea de cuplare. 1.2.2.2.2. Echipamentul auxiliar și dispozitivele aferente de stocare a energiei, dacă există, sunt izolate.

1.3.   Vehicule din categoriile R și S

1.3.1.   Dacă vehiculele remorcate sunt echipate cu dispozitive de stocare a energiei (rezervoare de energie), acestea trebuie să fie de așa natură încât, după opt acționări cu cursă completă ale sistemului de frânare de serviciu al tractorului, nivelul de energie furnizat către piesele care utilizează energia să nu scadă sub un nivel echivalent cu jumătate din valoarea obținută la prima acționare a frânei și fără a acționa sistemul de frânare automată sau sistemul de frânare de parcare al vehiculului remorcat.

1.3.2.   În cursul încercării sunt îndeplinite următoarele condiții:

1.3.2.1.

Presiunea din dispozitivele de stocare a energiei la începutul încercării este de 15 000 kPa;

1.3.2.2.

Circuitul suplimentar este deconectat; în plus, dispozitivul (dispozitivele) auxiliar(e) de stocare a energiei este (sunt) izolat(e);

1.3.2.3.

Dispozitivul (dispozitivele) de stocare a energiei nu se realimentează în cursul încercării.

1.3.2.4.

La fiecare acționare a frânei, presiunea din circuitul de comandă hidraulic este de 13 300 kPa.

2.   Capacitatea surselor de energie hidraulică

Sursele de energie îndeplinesc condițiile stabilite la punctele următoare:

2.1.   Vehicule din categoriile T și C

2.1.1   Simboluri

2.1.1.1.

„p1” reprezintă presiunea maximă de funcționare a sistemului (presiunea la decuplare) în dispozitivele de stocare a energiei specificate de către producător.

2.1.1.2.

„p2” reprezintă presiunea după patru acționări cu cursă completă ale dispozitivului de comandă a sistemului de frânare de serviciu, începând de la p1, fără a alimenta dispozitivele de stocare a energiei.

2.1.1.3.

„t” reprezintă timpul necesar pentru ca presiunea să crească de la p2 la p1 în dispozitivele de stocare a energiei, fără acționarea dispozitivului de comandă a sistemului de frânare de serviciu.

2.1.2.   Condiții de măsurare

2.1.2.1.   În cursul încercării de determinare a timpului t, turația de alimentare a sursei de energie este cea obținută atunci când motorul funcționează la turația corespunzătoare puterii sale maxime sau la turația permisă de regulator.

2.1.2.2.   În cursul încercării de determinare a timpului t, dispozitivele de stocare a energiei auxiliare nu se izolează altfel decât în mod automat.

2.1.3.   Interpretarea rezultatelor

Timpul t nu trebuie să depășească 30 de secunde în cazul tractoarelor.

2.2.   Tractoare echipate cu un circuit de comandă hidraulic pentru vehiculele remorcate

2.2.1.   Pentru a determina debitul furnizat de sursa de energie, circuitul suplimentar al simulatorului de vehicul remorcat prevăzut la punctul 3.6.2.1 din anexa III la prezentul regulament se conectează la racordul de cuplare al circuitului suplimentar hidraulic al tractorului.

2.2.2.   Încercarea este efectuată în următoarele condiții:

2.2.2.1.

Încercarea trebuie efectuată la o temperatură ambiantă cuprinsă între 15 °C și 30 °C.

2.2.2.2.

Circuitul suplimentar al simulatorului de vehicul remorcat trebuie conectat la racordul de cuplare al circuitului suplimentar înainte de încercare, motorul fiind oprit.

2.2.2.3.

Turația motorului tractorului în timpul încercării este cu 25 % mai mare decât turația la ralanti.

2.2.2.4.

Comanda frânei de parcare a tractorului este eliberată complet în timpul încercării.

2.2.3.   Motorul fiind pornit și dispozitivul de purjare fiind complet închis, intervalul de timp necesar pentru ca presiunea la orificiul de încercare situat în apropierea racordului de tip mamă conform cu ISO 16028:2006 să crească de la 300 kPa la 1 500 kPa nu trebuie să depășească 2,5 secunde.

2.3.   Vehicule din categoriile R și S

În cazul în care un vehicul utilizează, pentru asistarea sistemului de frânare de serviciu, un dispozitiv de stocare a energiei care este reîncărcat prin presiunea circuitului de comandă în timpul acționării frânei de serviciu și/sau printr-o sursă de energie instalată pe vehiculul remorcat, trebuie respectate următoarele cerințe:

2.3.1.   Sursa de energie este alimentată de simulatorul de tractor, în conformitate cu dispozițiile de la apendicele 2 al anexei III, prin priza electrică conformă cu ISO 7638:2003.

2.3.2.   Simboluri

2.3.2.1.

„pR1” reprezintă presiunea maximă de funcționare a sistemului (presiunea la decuplare) în dispozitivul de stocare a energiei specificat de către producător.

2.3.2.2.

„pR2” reprezintă presiunea după patru acționări cu cursă completă ale dispozitivului de comandă a sistemului de frânare de serviciu al tractorului.

2.3.2.3.

„tR” reprezintă timpul necesar pentru ca presiunea să crească de la pR2 la pR1 în dispozitivul de stocare a energiei, fără acționarea dispozitivului de comandă a sistemului de frânare de serviciu al tractorului.

2.3.3.   Condiții de măsurare

În cursul încercării de determinare a timpului tR, trebuie îndeplinite următoarele cerințe:

2.3.3.1.

Presiunea din dispozitivul de stocare a energiei la începutul încercării este presiunea „pR1”.

2.3.3.2.

Sistemul de frânare de serviciu trebuie să fie acționat de patru ori prin circuitul de comandă al simulatorului de tractor.

2.3.3.3.

La fiecare acționare a frânei, presiunea din circuitul de comandă trebuie să fie egală cu 13 300 kPa.

2.3.3.4.

Dispozitivele de stocare a energiei auxiliare nu se izolează altfel decât automat.

2.3.3.5.

Supapa care permite alimentarea dispozitivului de stocare prin presiunea circuitului de comandă trebuie să fie închisă în timpul încercării.

2.3.4.   Interpretarea rezultatelor

Timpul tR nu depășește 4 minute.

3.   Caracteristicile dispozitivelor de alarmă

Cu motorul oprit și începând de la o presiune ce poate fi specificată de către producător, dar care nu depășește presiunea de cuplare, dispozitivul de alarmă nu trebuie să se declanșeze după două acționări cu cursă completă ale dispozitivului de comandă a sistemului de frânare de serviciu.

ANEXA V

Cerințe aplicabile frânelor cu arc și vehiculelor echipate cu astfel de frâne

1.   Cerințe de construcție, montaj și control

1.1.   Definiții

În sensul prezentei anexe:

1.1.1.

„sisteme de frânare cu arc” înseamnă sisteme de frânare la care energia necesară pentru frânare este furnizată de unul sau mai multe arcuri care acționează ca un dispozitiv de stocare a energiei;

1.1.2.

„presiune” înseamnă presiune negativă în cazul în care comprimarea arcurilor se obține prin intermediul unui dispozitiv de vid.

2.   Cerințe generale

În sensul prezentei anexe, viteza maximă prin construcție este considerată a fi în sensul spre înainte al vehiculului, dacă nu se specifică altfel în mod explicit.

2.1.   Un sistem de frânare cu arc nu trebuie utilizat ca sistem de frânare de serviciu, cu excepția situației precizate la punctul 2.2. Cu toate acestea, în eventualitatea unei defecțiuni a unei componente a transmisiei sistemului de frânare de serviciu, se poate utiliza un sistem de frânare cu arc pentru a obține performanța reziduală prevăzută la punctul 3.1.4 din anexa II, în cazul în care conducătorul poate acționa gradual sistemul de frânare.

2.1.1.   Frânele cu arc pot fi utilizate drept sistem de frânare de siguranță numai în cazul în care conducătorul poate acționa gradual sistemul de frânare, iar cerințele de performanță din anexa II sunt respectate.

În mod excepțional, în cazul vehiculelor cu o viteză maximă prin construcție de cel mult 30 km/h care utilizează frâne cu arc a căror comandă este de tip ÎNCHIS/DESCHIS (de exemplu, un buton sau un întrerupător) și care nu permit conducătorului să acționeze gradual sistemul de frânare, ca sistem de frânare de siguranță, trebuie îndeplinite următoarele cerințe:

2.1.1.1.

Conducătorul trebuie să fie în măsură să acționeze comanda frânelor cu arc de pe scaunul conducătorului auto, având în același timp cel puțin o mână pe volan sau ghidon.

2.1.1.2.

Performanța de frânare prescrisă în anexa II la prezentul regulament este respectată.

2.1.1.3.

Performanța prevăzută este obținută fără devierea vehiculului de la traiectoria sa, fără vibrații anormale și fără blocarea roților.

2.1.2.   La vehiculele remorcate nu se utilizează frâne cu arc cu dispozitiv cu vid.

Energia necesară pentru a comprima arcul în vederea decuplării frânei este furnizată și controlată de dispozitivul de comandă acționat de către conducător.

2.2.   La vehiculele cu o viteză maximă prin construcție de cel mult 30 km/h, un sistem de frânare cu arc poate fi utilizat ca sistem de frânare de serviciu numai în cazul în care conducătorul auto poate acționa gradual sistemul de frânare al acestuia.

În cazul unui sistem de frânare cu arc utilizat ca un sistem de frânare de serviciu, trebuie îndeplinite următoarele cerințe suplimentare:

2.2.1

cerințele privind timpul de răspuns, astfel cum este prevăzut la punctul 5 din anexa III;

2.2.2.

cu frânele cu arc reglate cât mai precis posibil, trebuie să se poată acționa: 2.2.2.1. frâna de 10 ori într-un minut, cu motorul la turația de ralanti (acționările frânei fiind distribuite uniform în acest interval); 2.2.2.2. sistemul de frânare de serviciu de 6 ori, pornind de la o presiune care nu depășește presiunea de cuplare a sursei de energie. În cursul acestei încercări, dispozitivele de stocare a energie nu sunt alimentate. În plus, orice dispozitiv de stocare a energiei pentru echipamente auxiliare trebuie să fie izolat.

2.2.3.

Frânele cu arc trebuie să fie proiectate în așa fel încât să nu facă obiectul unor defecțiuni la oboseală. De aceea, producătorul pune la dispoziția serviciului tehnic rapoartele de încercare de anduranță corespunzătoare.

2.3.   O mică variație a limitelor presiunii, care poate apărea în circuitul de alimentare al camerei de comprimare a arcului, nu determină o variație puternică a forței de frânare.

2.4.   Tractoarele echipate cu frâne cu arc îndeplinesc următoarele condiții:

2.4.1.

Circuitul de alimentare a camerei de comprimare a arcului include o rezervă proprie de energie sau este alimentat de la cel puțin două rezerve de energie independente. Circuitul de alimentare pneumatic sau circuitul suplimentar hidraulic al vehiculului remorcat poate să se ramifice de la acest circuit de alimentare cu condiția ca o cădere de presiune în circuitele susmenționate să nu poată activa dispozitivul de comandă a frânelor cu arc.

2.4.2.

Echipamentul auxiliar poate să obțină energia necesară din circuitul de alimentare a frânei cu arc numai dacă funcționarea acestuia, chiar în cazul unei defecțiuni a sursei de energie, nu determină scăderea rezervei de energie pentru frânele cu arc la un nivel la care nu mai este posibilă decuplarea acestora.

2.4.3.

În orice caz, în cursul reîncărcării sistemului de frânare de la presiunea zero, frânele cu arc rămân aplicate la maximum, indiferent de poziția dispozitivului de comandă, până când presiunea din sistemul de frânare de serviciu este suficientă pentru a asigura cel puțin performanța prevăzută a frânării de siguranță pentru vehiculul încărcat, utilizând dispozitivul de comandă a frânei de serviciu.

2.4.4.

Odată acționate, frânele cu arc nu se decuplează dacă presiunea în sistemul de frânare de serviciu nu este suficient de ridicată pentru a asigura cel puțin performanța reziduală de frânare prevăzută pentru vehiculul încărcat, astfel cum este precizat la punctul 3.1.4 din anexa II, prin acționarea dispozitivului de comandă a frânei de serviciu.

2.5.   În cazul tractoarelor, sistemul trebuie să fie proiectat astfel încât să fie posibilă cuplarea și decuplarea frânelor de cel puțin trei ori dacă presiunea inițială din camera de comprimare a arcului este egală cu presiunea maximă prevăzută prin construcție. În cazul vehiculelor remorcate cu sisteme de frânare cu aer comprimat, este posibilă decuplarea frânelor de cel puțin trei ori după ce vehiculul remorcat a fost decuplat, presiunea în conducta de alimentare fiind de 750 kPa înainte de decuplare. Totuși, înainte de verificare, frâna de urgență se decuplează. Aceste condiții sunt satisfăcute atunci când frânele sunt reglate cât mai precis posibil. În plus, trebuie să fie posibilă cuplarea și decuplarea frânei de parcare, așa cum este specificat la punctul 2.2.2.10 din anexa I, atunci când remorca este cuplată la tractor.

2.6.   În cazul tractoarelor, presiunea din camera de comprimare a arcurilor la care arcurile încep să acționeze frânele, acestea din urmă fiind reglate cât mai precis posibil, nu trebuie să fie mai mare de 80 % din nivelul minim al presiunii normale disponibile.

2.7.   În cazul vehiculelor remorcate cu sisteme de frânare cu aer comprimat, presiunea din camera de comprimare a arcurilor la care arcurile încep să acționeze frânele nu trebuie să fie mai mare decât cea obținută după patru acționări cu cursă completă ale sistemului de frânare de serviciu, în conformitate cu punctul 1.3 din partea A a anexei IV. Presiunea inițială este fixată la 700 kPa.

2.8.   În cazul vehiculelor remorcate cu sisteme de frânare hidraulice care nu utilizează energie stocată pentru presurizarea camerei de comprimare a arcurilor, presiunea la care arcurile încep să acționeze frânele nu trebuie să fie mai mare de 1 200 kPa.

2.9.   În cazul vehiculelor remorcate cu sisteme de frânare hidraulice care utilizează energia stocată pentru presurizarea camerei de comprimare a arcurilor, presiunea din camera de comprimare a arcurilor la care arcurile încep să acționeze frânele nu trebuie să fie mai mare decât cea obținută după patru acționări cu cursă completă ale sistemului de frânare de serviciu, în conformitate cu punctul 1.3 din partea C a anexei IV. Presiunea inițială este fixată la 12 000 kPa. În plus, presiunea din circuitul suplimentar la care arcurile încep să acționeze frânele nu trebuie să fie mai mare de 1 200 kPa.

2.10.   Când presiunea în circuitul de alimentare a camerei de compresie — exclusiv circuitele unui dispozitiv auxiliar de decuplare a frânelor utilizând un fluid sub presiune — scade până la nivelul la care componentele frânei se pun în mișcare, se activează un avertizor optic sau sonor. Dacă această condiție este îndeplinită, dispozitivul de avertizare poate consta în indicatorul de avertizare menționat la punctul 2.2.1.29.1.1 din anexa I. Prezenta dispoziție nu se aplică pentru vehiculele remorcate.

2.11.   Atunci când un tractor autorizat să tracteze un vehicul din categoriile R și S cu frânare continuă sau semicontinuă este dotat cu un sistem de frânare cu arc, acționarea automată a acestui sistem de frânare trebuie să cauzeze aplicarea frânelor vehiculului remorcat.

2.12.   Vehiculele remorcate care utilizează rezervele de energie ale sistemului de frânare de serviciu cu aer comprimat pentru a îndeplini cerințele privind frânarea automată, astfel cum este stabilit la punctul 3.2.3 din anexa II, trebuie să îndeplinească, de asemenea, una dintre următoarele cerințe atunci când vehiculul remorcat este decuplat de tractor, iar dispozitivul de comandă a sistemului de frânare de parcare a vehiculului remorcat este în poziție liberă (frânele cu arcuri nu sunt acționate):

2.12.1.

în cazul în care rezervele de energie ale sistemului de frânare de serviciu scad la o presiune de cel puțin 280 kPa, presiunea în camera de comprimare a frânei cu arc se reduce la 0 kPa pentru a aplica complet frânele cu arc. Această cerință este considerată respectată dacă presiunea în rezerva de energie a sistemului de frânare de serviciu este menținută la un nivel constant de 280 kPa;

2.12.2.

o scădere a presiunii din rezerva de energie a sistemului de frânare de serviciu duce la o reducere corespunzătoare a presiunii în camera de comprimare a arcurilor.

3.   Sistemul auxiliar de decuplare a frânelor

3.1.   Un sistem de frânare cu arc este proiectat astfel încât, în eventualitatea unei defecțiuni în acest sistem, decuplarea frânelor să fie totuși posibilă. Acest lucru se poate realiza prin folosirea unui dispozitiv auxiliar de decuplare a frânelor (pneumatic, hidraulic, mecanic etc.).

Dispozitivele auxiliare de decuplare a frânelor care folosesc o rezervă de energie pentru decuplare obțin această energie dintr-o sursă independentă de cea folosită în mod normal pentru sistemul de frânare cu arc. Lichidul pneumatic sau hidraulic dintr-un astfel de dispozitiv auxiliar de decuplare a frânelor poate acționa asupra aceleiași suprafețe a pistonului din camera de comprimare a arcurilor care este folosită pentru sistemul normal de frânare cu arcuri, cu condiția ca dispozitivul auxiliar de decuplare a frânelor să folosească un circuit separat. Racordul dintre acest circuit și cel normal, care conectează dispozitivul de comandă cu elementul de acționare a frânelor cu arc, este situat, pentru fiecare element de acționare a frânei, imediat înainte de orificiul camerei de comprimare a arcurilor, în cazul în care nu este parte integrantă a elementului de acționare. Acest racord include un dispozitiv care să prevină interacțiunea unui circuit cu celălalt. Dispozițiile prevăzute la punctul 2.2.1.5 din anexa I se aplică inclusiv acestui dispozitiv.

3.1.1.   În sensul cerințelor prevăzute la punctul 3.1, componentele transmisiei sistemului de frânare nu sunt considerate ca susceptibile de a se defecta dacă, în conformitate cu punctul 2.2.1.2.7 din anexa I, acestea nu sunt considerate ca fiind susceptibile să se rupă, cu condiția de a fi confecționate din metal sau dintr-un material cu caracteristici similare și de a nu suferi deformări importante la o frânare normală.

3.2.   Dacă funcționarea dispozitivului auxiliar prevăzut la punctul 3.1 necesită folosirea unei unelte sau a unei chei, unealta sau cheia respectivă se păstrează la bordul vehiculului.

3.3.   Atunci când un sistem auxiliar de decuplare a frânelor utilizează energie stocată pentru a decupla frânele cu arc, se aplică următoarele cerințe suplimentare:

3.3.1.

În cazul în care dispozitivul de comandă a sistemului auxiliar de decuplare a frânelor cu arc este același cu cel utilizat pentru sistemul de frânare de siguranță sau de parcare, cerințele stabilite la punctul 2.4 se aplică în toate cazurile.

3.3.2.

În cazul în care dispozitivul de comandă a sistemului auxiliar de decuplare a frânelor cu arc este separat de dispozitivul de comandă a sistemului de frânare de siguranță sau de parcare, cerințele stabilite la punctul 2.3 se aplică ambelor sisteme de comandă. Cu toate acestea, cerințele stabilite la punctul 2.4.4 de mai sus nu se aplică sistemului auxiliar de decuplare a frânelor cu arc. În plus, dispozitivul de comandă a sistemului auxiliar de decuplare se amplasează astfel încât să fie protejat împotriva acționării de către conducător atunci când se află în poziția normală de conducere.

3.4.   Dacă sistemul auxiliar de decuplare funcționează cu aer comprimat, sistemul trebuie să fie activat de un dispozitiv de comandă separat, neconectat la dispozitivul de comandă a sistemului de frânare cu arc.

ANEXA VI

Cerințe aplicabile sistemelor de frânare de parcare echipate cu un dispozitiv de blocare mecanică a cilindrilor de frână

1.   Definiții

În sensul prezentei anexe:

1.1.

„dispozitiv de blocare mecanică a cilindrilor de frână” înseamnă un dispozitiv care asigură funcționarea sistemului de frânare de parcare prin intermediul blocării mecanice a tijei pistonului de frână. Blocarea mecanică se obține prin evacuarea lichidului comprimat din camera de blocare; dispozitivul de blocare mecanică este proiectat astfel încât să poată fi deblocat atunci când presiunea din camera de blocare este restabilită.

2.   Cerințe

2.1.   Dispozitivul de blocare mecanică a cilindrilor de frână este conceput în așa fel încât să poată fi deblocat când camera de blocare este presurizată din nou.

2.2.   Când presiunea din camera de blocare se apropie de nivelul corespunzător dispozitivului de blocare mecanică a cilindrilor de frână, se declanșează un sistem de avertizare optic sau sonor. Această dispoziție nu se aplică vehiculelor remorcate. În cazul vehiculelor remorcate, presiunea corespunzătoare dispozitivului de blocare mecanică a cilindrilor de frână nu depășește 4 kPa. Obținerea performanței sistemului de frânare de parcare este posibilă după orice defectare a sistemului de frânare de serviciu al vehiculului remorcat. În plus, este posibilă decuplarea frânelor de cel puțin trei ori după ce vehiculul remorcat a fost decuplat, presiunea în conducta de alimentare fiind de 650 kPa înainte de decuplare. Aceste condiții sunt satisfăcute atunci când frânele sunt reglate cât mai precis posibil. De asemenea, trebuie să fie posibilă cuplarea și decuplarea sistemului de frânare de parcare, astfel cum este specificat la punctul 2.2.2.10 din anexa I, atunci când vehiculul remorcat este cuplat la tractor.

2.3.   În cazul cilindrilor de frână prevăzuți cu un dispozitiv de blocare mecanică a cilindrilor de frână, elementul de acționare a frânei poate fi activat de oricare dintre cele două rezerve de energie.

2.4.   Cilindrul frânei blocate nu poate fi deblocat decât dacă se asigură posibilitatea acționării din nou a frânei după această deblocare.

2.5.   În eventualitatea unei defecțiuni la sursa de alimentare cu energie a camerei de blocare, trebuie să existe un sistem auxiliar de deblocare (de exemplu, mecanic sau pneumatic), care folosește, de exemplu, aerul din unul dintre pneurile vehiculului.

2.6.   Dispozitivul de comandă trebuie să fie astfel încât, odată acționat, să efectueze, în ordine, operațiunile următoare: să cupleze frânele astfel încât să se ajungă la gradul de performanță prevăzut pentru frânarea de parcare, să blocheze frânele în acea poziție și apoi să anuleze forța de cuplare a frânelor.

ANEXA VII

Cerințele alternative privind încercări ale vehiculelor pentru care nu sunt obligatorii încercările de tip I, de tip II sau de tip III

1.   Definiții

În sensul prezentei anexe:

1.1.	„vehicul remorcat luat în considerare” înseamnă un vehicul remorcat reprezentativ pentru tipul de vehicul remorcat care face obiectul procedurii de omologare de tip;

1.2.	„identice” înseamnă sistemele, componentele, unitățile tehnice separate, piesele cu caracteristici geometrice și mecanice identice, precum și materialele utilizate pentru fabricarea componentelor vehiculelor;

1.3.	„axa de referință” înseamnă o axă pentru care există un raport de încercare;

1.4.	„frână de referință” înseamnă o frână pentru care există un raport de încercare.

2.   Cerințe generale

În următoarele cazuri, nu este necesară efectuarea încercărilor de tip I și/sau de tip II sau de tip III, prevăzute în anexa II, asupra unui vehicul și asupra sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate ale acestuia pentru care a fost solicitată omologarea:

2.1.

Atunci când vehiculul respectiv este un tractor sau un vehicul remorcat care, din punctul de vedere al pneurilor, al energiei de frânare absorbite de fiecare axă și al modului de montare al pneurilor și frânelor, este identic, în privința frânării, cu un tractor sau un vehicul remorcat care: 2.1.1. a trecut cu succes o încercare de tip I și/sau de tip II sau de tip III; și 2.1.2. a fost omologat, cu privire la energia de frânare absorbită, pentru o masă pe axă care nu este inferioară celei a vehiculului în cauză.

2.2.

Atunci când vehiculul luat în considerare este un tractor sau un vehicul remorcat al cărei axă sau ale cărui axe sunt, în privința pneurilor, energiei de frânare absorbite de fiecare axă și modului de montare a anvelopelor și frânelor, identice, din punctul de vedere al sistemului de frânare, cu o axă sau mai multe axe care au trecut cu succes, în mod individual, încercările de tip I și/sau de tip II sau de tip III pentru mase pe axă cel puțin egale cu cele ale vehiculului în cauză, cu condiția ca energia de frânare absorbită de fiecare axă să nu depășească energia absorbită per axă în timpul încercării sau încercărilor de referință efectuate separat pe acea axă.

2.3.

Atunci când vehiculul în cauză este echipat cu un sistem de frânare de anduranță, altul decât frâna de motor, identic cu un sistem de frânare de anduranță care a fost deja supus încercării în următoarele condiții: 2.3.1. Într-o încercare efectuată pe o pantă cu o înclinație de cel puțin 6 % (încercare de tip II), sistemul de frânare de anduranță a stabilizat singur un vehicul cu o masă maximă în momentul efectuării încercării cel puțin egală cu masa maximă a vehiculului care face obiectul omologării; 2.3.2. În cadrul încercării de mai sus se verifică dacă viteza de rotație a părților rotative ale sistemului de frânare de anduranță, atunci când vehiculul se deplasează cu o viteză de 30 km/h, este astfel încât cuplul de încetinire să fie cel puțin egal cu cel din timpul încercării menționate la punctul 2.3.1.

2.4.

În cazul în care vehiculul respectiv este un vehicul remorcat, prevăzut cu frâne cu aer comprimat cu camă în formă de S sau cu frâne cu disc, care îndeplinește condițiile de verificare din apendicele 1 privind controlul caracteristicilor în raport cu cele menționate în raportul de încercare al unei axe de referință, astfel cum este indicat în raportul de încercare. Alte modele de frână, diferite de frânele cu aer comprimat cu camă în formă de S sau de frânele cu disc, pot fi omologate pe baza prezentării unor informații echivalente.

3.   Cerințe specifice pentru vehiculele remorcate

În cazul vehiculelor remorcate, aceste cerințe sunt considerate ca fiind îndeplinite în ceea ce privește punctele 2.1 și 2.2 dacă identificatorii menționați la punctul 3.7 din apendicele 1 pentru axa sau frâna vehiculului remorcat supus încercării sunt incluși într-un raport privind o axă/o frână de referință.

4.   Certificatul de omologare

La aplicarea cerințelor de mai sus, certificatul de omologare de tip trebuie să includă următoarele elemente:

4.1.	În cazul de la punctul 2.1, trebuie precizat numărul de omologare al vehiculului care a făcut obiectul încercării de referință de tip I și/sau de tip II sau de tip III.

4.2.	În cazul de la punctul 2.2 trebuie completat tabelul I conform modelului stabilit la articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013.

4.3.	În cazul de la punctul 2.3, trebuie completat tabelul II conform modelului stabilit la articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013.

4.4.	Dacă se aplică punctul 2.4, trebuie completat tabelul III conform modelului stabilit la articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013.

5.   Documentație

În cazul în care solicitantul unei omologări de tip într-un stat membru face trimitere la o omologare de tip acordată într-un alt stat membru, el trebuie să depună documentația referitoare la acea omologare de tip acordată.

ANEXA VIII

Cerințe aplicabile pentru încercarea sistemelor de frânare inerțiale, a dispozitivelor de frânare, a dispozitivelor de cuplare a sistemului de frânare al remorcii și a vehiculelor echipate cu acestea în ceea ce privește frânarea

1.   Dispoziții generale

1.1.   Sistemul cu frânare inerțială al unui vehicul remorcat cuprinde dispozitivul de comandă, transmisia și frâna.

1.2.   Dispozitivul de comandă reprezintă ansamblul de componente care cuprinde dispozitivul de tracțiune (racordul de cuplare).

1.3.   Transmisia reprezintă ansamblul de componente situate între ieșirea racordului de cuplare și intrarea frânei.

1.4.   Sistemele de frânare în care energia acumulată (de exemplu, electrică, pneumatică sau hidraulică) este transmisă vehiculului remorcat de către tractor și este comandată doar de forța de tracțiune din cuplaj nu sunt considerate sisteme cu frânare inerțială în sensul prezentului regulament.

1.5.   Încercări

1.5.1.   Determinarea caracteristicilor principale ale frânei.

1.5.2.   Determinarea caracteristicilor principale ale dispozitivului de comandă și verificarea conformității acestuia cu dispozițiile din prezentul regulament.

1.5.3.   Verificarea pe vehicul:

1.5.3.1

a compatibilității dispozitivului de comandă și a frânei și

1.5.3.2

a transmisiei.

2.   Simboluri

2.1.   Unități folosite

2.1.1.

Masa: kg;

2.1.2.

Forța: N;

2.1.3.

Accelerația gravitațională g = 9,81 m/s2

2.1.4.

Cupluri și momente: Nm;

2.1.5.

Suprafețe: cm2;

2.1.6.

Presiuni: kPa;

2.1.7.

Lungimi: unitate specificată în fiecare caz.

2.2.   Simboluri valabile pentru toate tipurile de frâne (a se vedea figura 1 din apendicele 1)

2.2.1.   GA : „masa maximă” a vehiculului remorcat tehnic admisă și declarată de producător;

2.2.2.   GA : „masa totală” a vehiculului remorcat care, în conformitate cu declarația producătorului, poate fi frânată de dispozitivul de comandă;

2.2.3.   GB : „masa totală” a vehiculului remorcat care poate fi frânată prin acțiunea comună a tuturor frânelor vehiculului remorcat

GB = n · GBo;

2.2.4.   GBo : fracțiune din masa totală autorizată a vehiculului remorcat care, în conformitate cu declarația producătorului, poate fi frânată de o singură frână;

2.2.5.   B*: forța de frânare necesară;

2.2.6.   B: forța de frânare necesară ținând seama de rezistența la rulare;

2.2.7.   D*: forța admisibilă în cuplaj;

2.2.8.   D: forța efectivă în cuplaj;

2.2.9.   P': forța de ieșire la dispozitivul de comandă;

2.2.10.   K: forța suplimentară a dispozitivului de comandă, definită prin convenție ca forța D corespunzătoare punctului de intersecție cu axa absciselor curbei extrapolate reprezentând P′ în funcție de D, măsurată cu dispozitivul de comandă în poziția corespunzătoare cursei medii a elementului de acționare (a se vedea figurile 2 și 3 din apendicele 1);

2.2.11.   KA : forța limită a dispozitivului de comandă — aceasta este forța maximă la racordul de cuplare care poate fi aplicată pe o perioadă scurtă de timp fără a produce o forță de răspuns la ieșirea dispozitivului de comandă. În mod convențional, simbolul KA se aplică forței măsurate când racordul de cuplare începe să fie forțat înapoi cu o viteză de 10-15 mm/s, transmisia dispozitivului de comandă fiind decuplată;

2.2.12.   D1 : forța maximă aplicată la racordul de cuplare când acesta este forțat înapoi cu o viteză de s mm/s ± 10 %, transmisia fiind decuplată;

2.2.13.   D2 : forța maximă aplicată la racordul de cuplare când acesta este tras înainte cu o viteză de s mm/s ± 10 %, din poziția de compresie maximă, transmisia fiind decuplată;

2.2.14.   ηHo : randamentul dispozitivului de comandă inerțial;

2.2.15.   ηH1 : randamentul sistemului de transmisie;

2.2.16.   ηH : randamentul total al dispozitivului de comandă și al transmisiei ηH = ηHo.ηH1;

2.2.17.   s: cursa dispozitivului de comandă în milimetri;

2.2.18.   s′: cursa efectivă (utilă) a dispozitivului de comandă în milimetri, determinată în raportul de încercare;

2.2.19.   s″: cursa de rezervă a cilindrului principal, măsurată în milimetri la racordul de cuplare;

2.2.19.1   sHz : cursa cilindrului principal, măsurată în milimetri, în conformitate cu figura 8 din apendicele 1;

2.2.19.2   s″Hz : cursa de rezervă a cilindrului principal, măsurată în milimetri la tija pistonului, în conformitate cu figura 8 din apendicele 1;

2.2.20.   so : pierderea de cursă, și anume distanța, măsurată în milimetri, pe care o parcurge racordul de cuplare când este acționat astfel încât să se deplaseze dintr-un punct aflat la 300 mm deasupra planului orizontal într-un punct aflat la 300 mm sub același plan, transmisia rămânând imobilă;

2.2.21.   2sB : deplasarea sabotului de frână (cursa sabotului frânei), exprimată în milimetri, măsurată pe diametrul paralel cu mecanismul de acționare și fără ca frânele să fie reglate în timpul încercării;

2.2.22.   2sB*: deplasarea minimă a centrului saboților de frână (cursa minimă a sabotului de frână) pentru roțile cu frâne cu tambur, exprimată în milimetri

;

2r este diametrul tamburului frânei exprimat în milimetri (a se vedea figura 4 din apendicele 1)

Pentru frâne cu disc cu transmisie hidraulică:

Unde:

V60 = volumul de lichid absorbit de frâna unei roți la o presiune corespunzătoare unei forțe de frânare de 1,2 B* = 0,6 · GBo și la raza maximă a pneului;

și

2rA = diametrul exterior al discului frânei (V60 în cm3, FRZ în cm2 și rA în mm).

2.2.23.   M*: cuplul de frânare specificat de către producător la punctul 5 din apendicele 3 la prezenta anexă. Acest cuplu de frânare produce cel puțin forța de frânare prescrisă B*;

2.2.23.1   MT : cuplul de frânare de încercare atunci când nu este prevăzut un limitator de suprasarcină (conform punctului 6.2.1);

2.2.24.   R: raza de rulare dinamică a pneului (m), astfel cum se specifică de către producătorul pneului. Ca alternativă, dacă nu este disponibilă o astfel de informație, se poate folosi valoarea calculată prin formula: „ETRTO diametru global /2”;

2.2.25.   n: numărul frânelor;

2.2.26.   Mr : cuplul maxim de frânare rezultat din cursa maximă permisă sr sau din volumul de fluid maxim permis Vr atunci când vehiculul remorcat se deplasează înapoi (inclusiv rezistența la rulare = 0,01·g·GBo);

2.2.27.   sr : cursa maximă permisă la pârghia de comandă a frânei atunci când vehiculul remorcat se deplasează înapoi;

2.2.28.   Vr : volumul maxim permis de lichid absorbit de o roată supusă frânării atunci când vehiculul remorcat se deplasează înapoi.

2.3.   Simboluri pentru sisteme de frânare cu transmisie mecanică (a se vedea figura 5 din apendicele 1)

2.3.1.   iHo : raportul de demultiplicare între cursa racordului de cuplare și cursa pârghiei la ieșirea dispozitivului de comandă;

2.3.2.   iH1 : raportul de demultiplicare dintre cursa pârghiei la ieșirea dispozitivului de comandă și cursa pârghiei frânei (demultiplicarea transmisiei);

2.3.3.   iH : raportul de demultiplicare între cursa racordului de cuplare și cursa pârghiei frânei

iH = iHo.iH1

2.3.4.   ig : raportul de demultiplicare dintre cursa pârghiei frânei și deplasarea centrului sabotului de frână (cursa sabotului de frână) (a se vedea figura 4 din apendicele 1);

2.3.5.   P: forța aplicată la pârghia de comandă a frânei; (a se vedea figura 4 din apendicele 1);

2.3.6.   Po : forța de revenire a frânei atunci când vehiculul remorcat se deplasează înainte, adică, în diagrama M = f(P), valoarea forței P la punctul de intersecție al extensiei acestei funcții cu abscisa (a se vedea figura 6 din apendicele 1);

2.3.6.1   Por : forța de revenire a frânei atunci când vehiculul remorcat se deplasează înapoi (a se vedea figura 6 din apendicele 1);

2.3.7.   P*: forța aplicată la pârghia de comandă a frânei pentru a produce forța de frânare B*;

2.3.8.   PT : forța de încercare, în conformitate cu punctul 6.2.1;

2.3.9.   ρ: caracteristica frânei când vehiculul remorcat se deplasează înainte, definită prin:

M = ρ (P — Po)

2.3.9.1   ρr : caracteristica frânei când vehiculul remorcat se deplasează înapoi, definită prin:

Mr = ρr (Pr – Por)

2.3.10.   scf : cursa cablului sau a tijei spate la compensator atunci când frânele operează în direcția înainte (1);

2.3.11.   scr : cursa cablului sau a tijei spate la compensator atunci frânele când operează în direcția înapoi; (1);

2.3.12.   scd : cursa diferențială la compensator atunci când doar o frână operează în direcția înainte, iar cealaltă în direcția înapoi (1);

Unde: scd = scr – scf (a se vedea figura 5A din apendicele 1);

2.4.   Simboluri pentru sisteme de frânare cu transmisie hidraulică (a se vedea figura 8 din apendicele 1)

2.4.1.   ih : raportul de demultiplicare dintre cursa racordului de cuplare și cursa pistonului în cilindrul principal;

2.4.2.   i′g : raportul de demultiplicare dintre cursa punctului de acționare a cilindrului (cursa de acționare) și deplasarea centrului sabotului de frână;

2.4.3.   FRZ : suprafața pistonului unui cilindru de frână, pentru frânele cu tambur; pentru frânele cu disc, suma suprafeței pistoanelor etrierului pe o parte a discului;

2.4.4.   FHZ : suprafața pistonului cilindrului principal;

2.4.5.   p: presiunea hidraulică din cilindrul de frână;

2.4.6.   po : presiunea de revenire în cilindrul de frână atunci când vehiculul remorcat se deplasează înainte, adică, în diagrama M = f(p), valoarea presiunii p în punctul de intersecție al prelungirii acestei funcții cu abscisa (a se vedea figura 7 din apendicele 1)

2.4.6.1   por : presiunea de revenire a frânei atunci când vehiculul remorcat se deplasează înapoi (a se vedea figura 7 din apendicele 1);

2.4.7.   p*: presiunea hidraulică în cilindrul de frână necesară pentru producerea forței de frânare B*;

2.4.8.   pT : presiunea de încercare, în conformitate cu punctul 6.2.1;

2.4.9.   r′: caracteristica frânei când vehiculul remorcat se deplasează înainte, definită prin:

M = r′ (p – po)

2.4.9.1   r′r : caracteristica frânei când vehiculul remorcat se deplasează înapoi, definită prin:

Mr = r′r (pr – por)

2.5.   Simboluri privind cerințele de frânare referitoare la limitatoarele de suprasarcină

2.5.1.   Dop : forța aplicată la intrarea dispozitivului de comandă, la care limitatorul de suprasarcină este activat

2.5.2.   Mop : cuplul de frânare la care limitatorul de suprasarcină este activat (declarat de către producător)

2.5.3.   MTop : cuplul minim al frânării de încercare când este prevăzut un limitator de suprasarcină (în conformitate cu punctul 6.2.2.2).

2.5.4.   Pop_min: forța aplicată frânei la care se activează limitatorul de suprasarcină (în conformitate cu punctul 6.2.2.1).

2.5.5.   Pop_max: forța maximă (atunci când racordul de cuplare este împins complet în poziția inițială) aplicată frânei de către limitatorul de suprasarcină (în conformitate cu punctul 6.2.2.3).

2.5.6.   pop_min: presiunea aplicată frânei la care se activează limitatorul de suprasarcină (în conformitate cu punctul 6.2.2.1).

2.5.7.   pop_max: presiunea hidraulică maximă (atunci când racordul de cuplare este împins complet în poziția inițială) aplicată dispozitivului de acționare a frânei de către limitatorul de suprasarcină (în conformitate cu punctul 6.2.2.3).

2.5.8.   PTop : forța minimă a frânării de încercare în cazul în care este prevăzut un limitator de suprasarcină (în conformitate cu punctul 6.2.2.2).

2.5.9.   pTop : presiunea minimă a frânării de încercare în cazul în care este prevăzut un limitator de suprasarcină (în conformitate cu punctul 6.2.2.2).

2.6.   Tipuri de clase de vehicule în ceea ce privește sistemele de frânare inerțiale

2.6.1.   Clasa de vehicule A

Clasa de vehicule A înseamnă vehicule din categoriile R1, R2 și S1

2.6.2.   Clasa de vehicule B

Clasa de vehicule B înseamnă vehiculele cu o masă mai mare de 3 500 kg, dar care nu depășește 8 000 kg, din categoriile R3 și S2

2.6.3.   Clasa de vehicule C

Clasa de vehicule C1 înseamnă vehiculele din categoriile R și S cu viteza maximă prin construcție de cel mult 30 km/h

Clasa de vehicule C2 înseamnă vehiculele din categoriile R și S cu viteza maximă prin construcție de cel mult 40 km/h

Clasa de vehicule C3 înseamnă vehiculele din categoriile R și S cu viteza maximă prin construcție mai mare de 40 km/h

3.   Cerințe generale

3.1.   Transmiterea puterii de frânare de la racordul de cuplare la frânele vehiculului remorcat se efectuează fie prin tija de legătură, fie prin intermediul unuia sau mai multor fluide. Cu toate acestea, se poate folosi un cablu blindat (tip Bowden) pentru asigurarea unei porțiuni a transmisiei. Această porțiune este cât mai scurtă posibil. Cablurile și tijele de control nu intră în contact cu cadrul vehiculului remorcat sau cu alte suprafețe care pot afecta acționarea sau eliberarea frânei.

3.2.   Toate șuruburile de la articulații trebuie să fie protejate în mod adecvat. De asemenea, aceste legături sunt fie cu ungere automată, fie ușor accesibile pentru ungere.

3.3.   Sistemele de frânare inerțial se instalează astfel încât, în caz de utilizare a cursei maxime a racordului de cuplare, nici una dintre părțile transmisiei să nu se blocheze, să nu sufere o deformare permanentă și să nu se defecteze. Verificarea acestui fapt se face prin decuplarea extremității transmisiei de la pârghiile de comandă ale frânei.

3.4.   Sistemul de frânare inerțial permite vehiculului remorcat să se deplaseze înapoi împreună cu tractorul fără a impune o forță permanentă de rezistență mai mare de 0,08 g · GA. Dispozitivele utilizate în acest scop se declanșează automat și se dezactivează automat când vehiculul remorcat se deplasează în direcția înainte.

3.5.   Orice dispozitiv special încorporat, în sensul punctului 3.4, este realizat astfel încât performanța frânei de parcare pe o rampă să nu fie afectată în mod negativ.

3.6.   Sistemele de frânare inerțiale pot fi prevăzute cu limitatoare de suprasarcină. Acestea nu se activează la o forță mai mică decât Dop = 1,2×D* (când sunt instalate pe dispozitivul de comandă) sau la o forță mai mică decât Pop = 1,2×P* sau la o presiune mai mică de pop = 1,2×p* (când sunt instalate pe frână), unde forța P* sau presiunea p* corespunde unei forțe de frânare de B* = 0,5 · g · GBo (în cazul vehiculelor din clasele C2 și C3) și de B* = 0,35 · g · GBo (în cazul vehiculelor din clasa C1).

4.   Dispoziții pentru dispozitivele de comandă

4.1.   Părțile culisante ale dispozitivului de comandă sunt suficient de lungi pentru a permite cursei să fie utilizată integral, inclusiv în cazul în care vehiculul remorcat este cuplat.

4.2.   Părțile culisante sunt protejate de o mască sau de un alt dispozitiv echivalent. Acestea trebuie unse sau realizate din materiale cu autoungere. Suprafețele de frecare se realizează dintr-un astfel de material încât să nu existe cuplu electrochimic și nici o incompatibilitate mecanică care ar putea provoca o blocare sau o gripare a părților culisante.

4.3.   Forța limită (KA) a dispozitivului de comandă se situează între 0,02 g · G′A și 0,04 g · G′A.. Cu toate acestea, în cazul vehiculelor din clasele C1 și C2, forța limită (KA) a dispozitivului de comandă se poate situa între 0,01 g · G'A și 0,04 g · G'A.

4.4.   Forța maximă de împingere D1 nu trebuie să depășească 0,10 g · G′A la vehiculele remorcate cu bare de tracțiune rigide și la vehiculele remorcate cu axa centrală și 0,067 g · G′A la vehiculele remorcate cu mai multe axe și bare de tracțiune.

4.5.   Forța maximă de tracțiune D2 se situează între 0,1 g · G′A și 0,5 g · G′A.

În cazul vehiculelor din clasa B, se permite și condiția D2 ≥ 1 750 N + 0,05 g · G′A atât timp cât D2 ≤ 0,5 g · G′A.

5.   Verificări și măsurători care trebuie efectuate asupra dispozitivelor de comandă

5.1.   Dispozitivele de comandă prezentate serviciului tehnic care efectuează încercările sunt verificate în ceea ce privește conformitatea cu dispozițiile de la punctele 3 și 4.

5.2.   Pentru toate tipurile de frâne sunt măsurate următoarele:

5.2.1.

cursa s și cursa efectivă s';

5.2.2.

forța suplimentară K;

5.2.3.

forța limită KA;

5.2.4.

forța de împingere D1;

5.2.5.

forța de tracțiune D2.

5.3.   Pentru sistemele de frânare inerțiale cu tracțiune mecanică, se determină următoarele:

5.3.1.

raportul de demultiplicare iHo, măsurat la mijlocul cursei dispozitivului de comandă;

5.3.2.

forța de ieșire P′ a dispozitivului de comandă, în funcție de forța de tracțiune D din bara de tracțiune; forța suplimentară K și randamentul sunt derivate din curba reprezentativă obținută prin aceste măsurători. (a se vedea figura 2 din apendicele 1).

5.4.   Pentru frânele inerțiale cu transmisie hidraulică, se determină următoarele:

5.4.1.

raportul de demultiplicare iHo, măsurat la mijlocul cursei dispozitivului de comandă;

5.4.2.

presiunea p la ieșirea cilindrului principal în funcție de forța de tracțiune D din bara de tracțiune și de suprafața FHZ a pistonului cilindrului principal, specificată de producător. forța suplimentară K și randamentul sunt derivate din curba reprezentativă obținută prin aceste măsurători. (a se vedea figura 3 din apendicele 1);

5.4.3.

cursa de rezervă a cilindrului principal s″, menționată la punctul 2.2.19;

5.4.4.

suprafața FHZ a pistonului din cilindrul principal;

5.4.5.

cursa sHz a cilindrului principal (în milimetri);

5.4.6.

cursa de rezervă s″Hz a cilindrului principal (în milimetri).

5.5.   În cazul sistemului de frânare inerțială al vehiculelor tractate cu mai multe axe cu bară de tracțiune, se măsoară pierderea de cursă so menționată în raportul de încercare.

6.   Cerințe pentru frâne

6.1.   Producătorul pune la dispoziția serviciului tehnic care efectuează încercările, pe lângă frânele care urmează să fie supuse încercării, schițe ale acestora care indică tipul, dimensiunea și materialul părților principale, precum și marca și tipul garniturilor. Aceste schițe indică suprafața FRZ a cilindrilor de frână, în cazul frânelor hidraulice. Producătorul indică, de asemenea, cuplul de frânare M* și masa GBo menționate la punctul 2.2.4.

6.2.   Condiții de încercare

6.2.1.   În cazul în care sistemul de frânare inerțială nu este nici dotat, nici proiectat pentru a fi dotat cu un limitator de suprasarcină, frâna roții se încearcă la următoarele forțe sau presiuni de încercare:

PT = 1,8 P* sau pT = 1,8 p* și MT = 1,8 M* după caz.

6.2.2.   În cazul în care sistemul de frânare inerțial este dotat sau este proiectat pentru a fi dotat cu un limitator de suprasarcină, frâna de la roată se încearcă la următoarele forțe sau presiuni de încercare:

6.2.2.1

Valorile minime prin construcție ale unui limitator de suprasarcină se specifică de către producător și nu sunt mai mici de: Pop = 1,2 P* sau pop = 1,2 p*

6.2.2.2

Intervalele în care se încadrează forța minimă de încercare PTop sau presiunea minimă de încercare pTop și cuplul minim de încercare MTop sunt: PTop = 1,1 – 1,2 P* sau pTop = 1,1 — 1,2 p* și MTop = 1,1 – 1,2 M*.

6.2.2.3

Valorile maxime (Pop_max sau pop_max) pentru limitatorul de suprasarcină se specifică de către producător și nu depășesc PT, respectiv pT.

7.   Verificări și măsurători de efectuat asupra frânelor

7.1.   Frânele și piesele prezentate serviciului tehnic care efectuează încercările sunt verificate privind conformitatea cu dispozițiile de la punctul 6.

7.2.   Se determină următoarele:

7.2.1.

Cursa minimă de strângere a sabotului (deplasarea minimă a centrului sabotului), 2sB*;

7.2.2.

Cursa de strângere a sabotului (deplasarea centrului sabotului) 2sB (care trebuie să fie mai mare decât 2sB*);

7.3.   În cazul frânelor acționate mecanic, se determină următoarele:

7.3.1.

raportul de demultiplicare ig (a se vedea figura 4 din apendicele 1);

7.3.2.

forța P* pentru cuplul de frânare M*;

7.3.3.

cuplul M* ca funcție de forța P* aplicată pârghiei de comandă a sistemelor cu transmisie mecanică. Viteza de rotație a suprafețelor de frânare corespunde unei viteze inițiale a vehiculului de 30 km/h în cazul vehiculelor din clasa C1, de 40 km/h în cazul vehiculelor din clasa C2, de 60 km/h în cazul vehiculelor din clasa C3, atunci când vehiculul remorcat se deplasează înainte și de 6 km/h atunci când vehiculul remorcat se deplasează înapoi. Din curba obținută pe baza acestor măsurători se deduc următoarele mărimi (a se vedea figura 6 din apendicele 1): 7.3.3.1 forța de revenire a frânei Po și caracteristica ρ' atunci când remorca se deplasează înainte; 7.3.3.2 forța de revenire a frânei Por și caracteristica ρ′r atunci când vehiculul remorcat se deplasează înapoi; 7.3.3.3 cuplul maxim de frânare Mr până la cursa maximă admisă sr atunci când vehiculul remorcat se deplasează înapoi (a se vedea figura 6 din apendicele 1); 7.3.3.4 cursa maximă admisibilă a pârghiei de comandă a frânei atunci când vehiculul remorcat se deplasează înapoi (a se vedea figura 6 din apendicele 1).

7.4.   În cazul frânelor acționate hidraulic, se determină următoarele mărimi:

7.4.1.

raportul de demultiplicare ig′ (a se vedea figura 8 din apendicele 1)

7.4.2.

presiunea p* pentru cuplul de frânare M*;

7.4.3.

cuplul M* ca funcție de presiunea p* aplicată asupra cilindrului de frână al sistemelor de transmisie hidraulică. Viteza de rotație a suprafețelor de frânare corespunde unei viteze inițiale a vehiculului de 30 km/h în cazul vehiculelor din clasa C1, de 40 km/h în cazul vehiculelor din clasa C2, de 60 km/h în cazul vehiculelor din clasa C3, atunci când vehiculul remorcat se deplasează înainte și de 6 km/h atunci când vehiculul remorcat se deplasează înapoi. Din curba obținută pe baza acestor măsurători se deduc următoarele (a se vedea figura 7 din apendicele 1): 7.4.3.1 presiunea de revenire po a frânei și caracteristica ρ′ atunci când vehiculul remorcat se deplasează înainte; 7.4.3.2 presiunea de revenire por și caracteristica ρ′r atunci când vehiculul remorcat se deplasează înapoi; 7.4.3.3 cuplul maxim de frânare Mr până la volumul de fluid maxim admisibil Vr atunci când vehiculul remorcat se deplasează înapoi (a se vedea figura 7 din apendicele 1); 7.4.3.4 volumul de fluid maxim admisibil Vr absorbit de o roată supusă frânării atunci când vehiculul remorcat se deplasează înapoi (a se vedea figura 7 din apendicele 1).

7.4.4.

suprafața FRZ a pistonului din cilindrul de frână;

7.5.   Procedură alternativă pentru încercarea de tip I

7.5.1.   Încercarea de tip I prevăzută la punctul 2.3 din anexa II nu trebuie să fie efectuată pe un vehicul prezentat spre omologare de tip dacă părțile componente ale sistemului de frânare sunt încercate pe un stand de încercare inerțial, pentru a se verifica îndeplinirea criteriilor de la punctele 2.3.2 și 2.3.3 din anexa II.

7.5.2.   Procedura alternativă pentru încercarea de tip I se desfășoară în conformitate cu dispozițiile prevăzute la punctul 3.5.2 din apendicele 1 la anexa VII. (aplicabile, prin analogie, și în cazul frânelor cu discuri).

8.   Diferențialul forțelor exercitate de sistemul de frânare de parcare pe o pantă simulată

8.1.   Metoda de calcul

8.1.1.   Punctele de pivotare ale compensatorului sunt aliniate atunci când frâna de parcare este în poziție de repaus.

Se pot utiliza dispuneri alternative în cazul în care se asigură o tensiune egală în ambele cabluri din spate, chiar și atunci când există diferențe în ceea ce privește deplasările între cablurile din spate.

8.1.2.   Trebuie prezentate schițe detaliate pentru a se demonstra că articulația compensatorului este suficientă pentru a asigura că se aplică o tensiune egală în fiecare dintre cablurile din spate. Compensatorul trebuie să fie suficient de lat pentru a facilita cursele diferențiale de la stânga la dreapta. Brațele dispozitivului de strângere trebuie, de asemenea, să fie suficient de adânci în raport cu lățimea lor pentru a se asigura că acestea nu împiedică articularea când compensatorul nu este paralel cu axele.

Cursa diferențială la nivelul compensatorului (scd) se determină cu formula:

Unde:

Sc' = S'/iH	(cursa la nivelul compensatorului — deplasare înainte) și Sc' = 2 · SB/ig
Scr = Sr/iH	(cursa la nivelul compensatorului — deplasare înapoi)

9.   Rapoarte de încercare

Cererile pentru omologarea vehiculelor remorcate prevăzute cu sisteme de frânare inerțiale trebuie însoțite de rapoartele de încercare ale dispozitivului de comandă și ale frânelor, precum și de raportul de încercare a compatibilității între dispozitivul de comandă inerțial, transmisie și frânele vehiculului remorcat; aceste rapoarte cuprind cel puțin informațiile specificate la articolul 27 alineatul (1) din regulamentul (UE) nr. 167/2013.

10.   Compatibilitatea între dispozitivul de comandă și frânele unui vehicul

10.1.   Se efectuează o verificare pe vehicul pentru a stabili, în funcție de caracteristicile dispozitivului de comandă, care sunt menționate în raportul de încercare, de caracteristicile frânelor menționate în raportul de încercare și de caracteristicile vehiculului remorcat, menționate în raportul de încercare, dacă sistemul de frânare inerțial corespunde cerințelor specificate.

10.2.   Verificări generale pentru toate tipurile de frâne

10.2.1.   Acele componente ale transmisiei care nu au fost verificate în același timp cu dispozitivul de comandă sau cu frânele se verifică pe vehicul. Rezultatele verificării se introduc în raportul de încercare (de exemplu, iH1 și ηH1).

10.2.2.   Masa

10.2.2.1   Masa maximă GA a vehiculului remorcat nu trebuie să depășească masa maximă G′A pentru care este autorizat dispozitivul de comandă.

10.2.2.2   Masa maximă GA a vehiculului remorcat nu trebuie să depășească masa maximă GB care poate fi frânată prin acționarea în comun a tuturor frânelor remorcii.

10.2.3.   Forțele

10.2.3.1   Forța limită KA nu trebuie să fie mai mică de 0,02 g · GA și nici mai mare de 0,04 g · GA.

10.2.3.2   Forța maximă de împingere D1 nu trebuie să depășească 0,10 g · GA la vehiculele remorcate cu bară de tracțiune rigidă și la vehiculele tractate cu axă centrală, respectiv 0,067 g · GA la vehiculele remorcate cu mai multe axe.

10.2.3.3   Forța maximă de tracțiune D2 se situează între 0,1 g · GA și 0,5 g · GA.

10.3.   Verificarea performanței frânării

10.3.1.   Suma forțelor de frânare exercitate pe circumferința roților vehiculului remorcat nu trebuie să fie mai mică de B* = 0,50 g · GA (în cazul vehiculelor din clasele C2 și C3) și B* = 0,35 · g · GA (în cazul vehiculelor din clasa C1), inclusiv o rezistență la rulare de 0,01 g · GA: aceasta corespunde unei forțe de frânare B de 0,49 g · GA (în cazul vehiculelor din clasele C2 și C3) și B* = 0,34 · g · GA (în cazul vehiculelor din clasa C1). În acest caz, forța maximă de tracțiune admisă asupra sistemului de cuplare este:

D* = 0,067 g · GA în cazul vehiculelor remorcate cu mai multe axe cu bară de tracțiune; și

D* = 0,10 g · GA în cazul vehiculelor remorcate cu bară de tracțiune rigidă și al vehiculelor cu axă centrală;

Pentru a verifica dacă aceste condiții sunt îndeplinite, se aplică următoarele inegalități:

10.3.1.1   în cazul sistemelor de frânare inerțiale cu transmisie mecanică:

10.3.1.2   În cazul sistemelor de frânare inerțiale cu transmisie hidraulică:

10.4.   Verificarea cursei dispozitivului de comandă

10.4.1.   În cazul dispozitivelor de comandă pentru vehicule remorcate cu mai multe axe cu bară de tracțiune al căror sistem de tije de frânare este dependent de poziția dispozitivului de tracțiune, cursa dispozitivului de comandă s este mai mare decât cursa efectivă (utilă) a dispozitivului de comandă s′, diferența fiind cel puțin echivalentă cu pierderea de cursă so. Pierderea de cursă so nu trebuie să depășească 10 % din cursa efectivă s′.

10.4.2.   Cursa efectivă (utilă) a dispozitivului de comandă s′ pentru vehiculele remorcate cu unul sau mai multe axe se determină după cum urmează:

10.4.2.1

în cazul în care tijele sistemului de frânare sunt influențate de poziția unghiulară a dispozitivului de tracțiune, atunci: s′ = s – so;

10.4.2.2.

dacă nu există pierdere de cursă, atunci: s′ = s;

10.4.2.3.

În sistemele de frânare hidraulică: s′ = s – s″

10.4.3.   Următoarele inegalități se aplică pentru a se verifica dacă cursa dispozitivului de comandă este adecvată;

10.4.3.1.

în cazul sistemelor de frânare inerțială cu transmisie mecanică:

10.4.3.2.

în cazul sistemelor de frânare inerțială cu transmisie hidraulică:

10.5.   Verificări suplimentare

10.5.1.   În cazul sistemelor de frânare inerțială cu transmisie mecanică, se efectuează verificarea corectitudinii montării sistemului de tije prin care forțele sunt transmise de la dispozitivul de comandă la frâne.

10.5.2.   În cazul sistemelor de frânare inerțială cu transmisie hidraulică, se efectuează o verificare pentru a determina dacă cursa sistemului de acționare a cilindrului principal atinge nivelul minim de s/ih. Nu se admite o valoare inferioară.

10.5.3.   Comportamentul general al vehiculului la frânare face obiectul unei încercări pe drum a sistemului de frânare, la diferite viteze, la diferite eforturi de frânare și la frecvențe diferite de acționare a frânelor. Nu se admit oscilații autoinduse neamortizate.

11.   Observații generale

Dispozițiile de mai sus se aplică celor mai uzuale sisteme de frânare inerțială cu transmisie mecanică sau hidraulică, în special în cazul în care toate roțile vehiculelor remorcate sunt echipate cu același tip de frâne și cu același tip de pneuri. La verificarea unor construcții mai puțin uzuale, dispozițiile de mai sus se adaptează la particularitățile fiecărui caz în parte.

---

(1)  Punctele 2.3.10, 2.3.11 și 2.3.12 se aplică numai pentru metoda de calcul al cursei diferențiale a sistemului de frânare de parcare.

ANEXA IX

Cerințe aplicabile vehiculelor cu propulsie hidrostatică și dispozitivelor și sistemelor de frânare ale acestora

1.   Definiții

În sensul prezentei anexe:

1.1.	„sistem de frânare hidrostatică” înseamnă un sistem de frânare (fie ca sistem de frânare de serviciu și/sau ca sistem de frânare de siguranță) care utilizează numai puterea de frânare a propulsiei hidrostatice;

1.2.

„sistem de frânare hidrostatică combinat” înseamnă un sistem de frânare care utilizează atât efectul de frânare hidrostatică, cât și cel de frânare prin fricțiune, însă în cadrul căruia forțele de frânare sunt generate în mare parte de propulsia hidrostatică. Proporția minimă prescrisă a frânei cu fricțiune în efectul de frânare este precizată la punctul 6.3.1.1;

1.3.

„sistem de frânare cu fricțiune combinat” înseamnă un sistem de frânare care utilizează atât efectul de frânare hidrostatică, cât și cel de frânare prin fricțiune, însă în cadrul căruia forțele de frânare sunt generate în mare parte de frânele cu fricțiune. Proporția minimă prescrisă a frânei cu fricțiune pe efectul de frânare este precizată la punctul 6.3.1.2;

1.4.	„sistem de frânare cu fricțiune” înseamnă un sistem de frânare în care forțele de frânare sunt generate numai de frânele cu fricțiune fără a se ține seama de efectul de frânare al sistemului de frânare hidrostatică;

1.5.	„frânare hidrostatică treptată” înseamnă frânarea hidrostatică prin care conducătorul auto poate mări sau reduce viteza vehiculului în orice moment printr-o acționare progresivă a dispozitivului său de comandă.

1.6.	„dispozitiv de comandă a propulsiei hidrostatice” înseamnă un dispozitiv, cum ar fi o pârghie sau o pedală, utilizat pentru a varia viteza vehiculului.

1.7.	„dispozitiv de comandă a frânei de serviciu” înseamnă dispozitivul de comandă prin a cărui activare se obține performanța frânării de serviciu prescrise;

1.8.	„dispozitiv Inch” înseamnă dispozitivul care afectează viteza vehiculului independent de dispozitivul de comandă hidrostatic.

2.   Domeniul de aplicare

Prezenta anexă se aplică vehiculelor cu viteză maximă prin construcție de până la 40 km/h, care sunt echipate cu o propulsie hidrostatică care nu poate fi dezactivată în timpul circulației și care este declarată de către producătorul vehiculului ca acționând ca un sistem de frânare sau ca un dispozitiv de frânare care pot fi:

2.1.

un sistem de frânare de serviciu și un sistem de frânare de siguranță sau unul dintre aceste două sisteme. Un sistem de frânare de serviciu poate fi unul dintre sistemele de frânare menționate mai jos, cu condiția să fie atinsă performanța frânării de serviciu specificată la punctul 6.3.1: 2.1.1. Sistem de frânare hidrostatică, 2.1.2. Sistem de frânare hidrostatică combinat, 2.1.3. Sistem de frânare cu fricțiune combinat, 2.1.4. Sistem de frânare cu fricțiune sau

2.2.	o parte din sistemele de frânare menționate la punctul 2.1.

3.   Vehicule cu destinație specială

Pentru lucrările cu destinație specială, unele vehicule sunt echipate cu o propulsie hidrostatică utilizată atât pentru a încetini, cât și pentru a propulsa vehiculul. Acest tip de propulsie poate fi, așadar, recunoscut ca fiind un sistem de frânare, singur sau în combinație cu o frână cu fricțiune.

4.   Clasificarea vehiculelor

4.1.   Clasa I: vehicule cu viteza maximă prin construcție ≤ 12 km/h.

4.2.   Clasa II: vehicule cu viteza maximă prin construcție > 12 km/h și ≤ 30 km/h

4.3.   Clasa III: vehicule cu viteza maximă prin construcție > 30 km/h și ≤ 40 km/h

5.   Cerințe

5.1.   Generalități

5.1.1.   Dispozitivul de comandă a propulsiei trebuie construit în așa fel încât să se prevină inversarea accidentală în timpul deplasării pe drum.

5.1.2.   Pentru a facilita reechilibrarea vehiculului, este necesar un dispozitiv pentru a debloca legătura dintre motor și roțile de tracțiune.

Trebuie să fie imposibilă acționarea acestui dispozitiv din poziția de conducere în timpul deplasării pe drum.

În cazul în care este necesar un instrument pentru a acționa acest dispozitiv, acesta trebuie să se afle în vehicul.

5.2.   Cerințe de proiectare pentru sistemele de frânare.

5.2.1.   Sistemul de frânare de serviciu

5.2.1.1.   Este posibil să se aplice acțiunea progresivă de frânare a sistemului de frânare de serviciu. Conducătorul trebuie să poată acționa frâna de pe scaunul său, păstrând controlul dispozitivului de direcție al tractorului cu cel puțin o mână.

5.2.1.2   Performanța sistemului de frânare de serviciu impusă în temeiul Regulamentului se obține prin acționarea unui singur dispozitiv de comandă.

5.2.1.2.1.   Această cerință se consideră a fi îndeplinită când piciorul este mutat de pe pedala de accelerație pe pedala de frână sau atunci când, la începutul secvenței de frânare, dispozitivul de comandă a propulsiei este decuplat sau comutat în poziție neutră cu mâna sau cu piciorul.

5.2.1.2.2.   Dispozitivul de comandă a sistemului de frânare de serviciu trebuie să fie conceput astfel încât să revină automat la poziția inițială atunci când este decuplat.

Aceasta nu se aplică secțiunii hidrostatice a sistemului de frânare atunci când decuplarea comenzii de acționare hidraulică creează efectul de frânare.

5.2.1.3.   Contrar dispozițiilor de la punctul 5.2.1.1, la vehiculele din clasa I și clasa II, atunci când se frânează cu sistemul de frânare de serviciu, se poate utiliza un alt sistem de frânare (de exemplu, sistemul de frânare de siguranță sau de parcare) pentru a imobiliza vehiculul pe o pantă în cazul unei viteze reziduale de fluaj.

5.2.2.   Sistemul de frânare de siguranță

5.2.2.1   În ceea ce privește sistemul de frânare de siguranță, trebuie îndeplinite cerințele relevante de la punctul 2.1.2.2 din anexa I.

5.2.2.2   Dacă, în cazul unui vehicul cu propulsie hidrostatică, acesta nu poate fi imobilizat în pantă, se permite să se opereze sistemul de frânare de parcare pentru oprirea vehiculului din viteza reziduală de fluaj în regim de staționare. În acest scop, sistemul de frânare de parcare trebuie să fie proiectat astfel încât să poată fi acționat în timpul condusului.

5.2.3.   Sistemul de frânare de parcare

În ceea ce privește sistemul de frânare de parcare, trebuie îndeplinite cerințele relevante de la punctul 2.1.2.3 din anexa I.

5.3.   Caracteristicile sistemelor de frânare

5.3.1.   Setul sistemelor de frânare cu care este echipat un vehicul satisface cerințele stabilite pentru sistemele de frânare de serviciu, de siguranță și de parcare.

5.3.2.   În cazul defectării oricărei componente, alta decât frânele sau componentele menționate la punctul 2.2.1.2.7 din anexa I sau a oricărei alte defecțiuni a sistemului de frânare de serviciu, sistemul de frânare de siguranță sau acea parte a sistemului de frânare de serviciu care nu este afectată de această defecțiune trebuie să poată opri vehiculul în condițiile prescrise pentru frâna de siguranță, în special, atunci când sistemul de frânare de siguranță și cel de serviciu au o comandă comună și o transmisie comună; de exemplu, atunci când efectul de frânare este dependent de funcționarea corespunzătoare a instalației de transmisie a puterii, adică de conversie, pompele hidraulice, motoarele hidraulice, țevile sub presiune sau componentele comparabile.

5.3.3.   Dispozitivele care realizează frânarea de serviciu, de siguranță și de parcare pot avea componente comune, cu condiția ca acestea să îndeplinească condițiile menționate la punctul 2.2.1.2 din anexa I.

5.3.4.   Distribuția forței de frânare a sistemului de frânare de serviciu trebuie să fie proiectată în așa fel încât în timpul frânării să nu existe un moment important în jurul axei verticale a vehiculului dacă nu este atinsă limita de aderență dintre pneuri și drum pe suprafețe ale drumului omogene.

5.3.5.   Distribuția forței de frânare a sistemului de frânare de serviciu trebuie să fie proiectată astfel încât în timpul frânării cu sistemul de frânare de serviciu pe suprafețe cu coeficienți diferiți de frecare μ 0,2/0,8, să se poate atinge o decelerație minimă care reprezintă cel puțin 55 % din decelerația medie în regim dm a sistemului de frânare de serviciu prevăzută pentru clasa de vehicule respectivă (a se vedea punctul 6.3). Acest lucru poate fi demonstrat prin calcule; în acest caz, rezistența la rulare nu trebuie luată în considerare.

5.3.6.   Prin derogare de la punctul 5.3.2, în cazul unei defecțiuni a dispozitivului de comandă al pompei care acționează propulsia hidrostatică, trebuie să fie posibilă oprirea vehiculului cu performanța prevăzută pentru sistemul de frânare de siguranță. Cu toate acestea, în această condiție de defecțiune, se poate recurge la un dispozitiv suplimentar care să poată fi ușor acționat în orice moment din poziția conducătorului auto (de exemplu, un dispozitiv care acționează asupra turației motorului, inclusiv comanda de oprire a motorului).

5.3.7.   În cazul unui „dispozitiv Inch”, sau al altor dispozitive similare care pot fi utilizate în timpul conducerii, trebuie să se ia măsuri pentru a se asigura că toate cerințele prevăzute în prezenta anexă (în special performanța de frânare) sunt încă respectate atunci când acest tip de dispozitiv este activat.

5.3.8.   Semnalele de avertizare și dispozitivele de avertizare

Trebuie îndeplinite cerințele relevante de la punctele 2.2.1.29 și 2.2.1.12 din anexa I.

5.3.9.   Dispozitivele de stocare a energiei (rezervoarele de energie) ale autovehiculelor sunt de așa natură încât, după opt acționări cu curse complete ale dispozitivului de comandă a sistemului de frânare de serviciu, presiunea rămasă în dispozitivul (dispozitivele) de stocare a energiei să nu fie mai mică decât presiunea necesară pentru a obține performanța de frânare de siguranță specificată.

5.3.10.   Echipamentul auxiliar hidraulic/pneumatic este alimentat cu energie astfel încât, în timpul funcționării, valorile sale prevăzute ale decelerației să poată fi atinse și, chiar și în situația unei avarii a sursei de energie, funcționarea echipamentului auxiliar să nu producă o scădere a rezervelor de energie care alimentează sistemele de frânare sub nivelul indicat la punctul 2.2.1.12 din anexa I.

5.3.11.   Uzura frânelor

Trebuie îndeplinite cerințele relevante de la punctul 2.2.1.10 din anexa I.

5.3.12.   În cazul unui tractor echipat cu sisteme complexe de comandă electronică a vehiculelor în conformitate cu anexa X, se aplică cerințele din anexa menționată, iar funcționarea sistemului nu trebuie perturbată de interferențele produse de câmpuri magnetice sau electrice. Aceasta se demonstrează prin conformitatea cu cerințele tehnice stabilite în conformitate cu dispozițiile relevante ale articolul 17 alineatul (2) litera (g) și alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013.

5.3.13.   Dacă un tractor cu propulsie hidrostatică este autorizat să tracteze un vehicul din categoriile R2, R3, R4 sau S2, el trebuie să îndeplinească cerințele relevante de la punctele 2.1.4, 2.1.5, 2.2.1.16, 2.2.1.17 și 2.2.1.18 din anexa I.

5.3.14.   Timpul de răspuns

Atunci când un vehicul este prevăzut cu un sistem de frânare de serviciu care este dependent total sau parțial de o sursă de energie, alta decât efortul muscular al conducătorului, trebuie îndeplinite condițiile de la punctul 3.3 din anexa II în ceea ce privește părțile care nu sunt hidrostatice ale sistemului de frânare de serviciu.

6.   Încercări de frânare

6.1.   Generalități

6.1.1.   Trebuie îndeplinite cerințele relevante de la punctul 2.1 din anexa II.

6.1.2.   În timpul încercării de frânare, se evaluează manevrabilitatea (de exemplu, tendința osiei spate de a se ridica în urma acțiunii de frânare a frânelor de serviciu).

6.1.2.1.   Nu este permisă ridicarea la vehiculele din clasa III.

6.1.2.2.   Ridicarea unei axe este permisă pentru vehiculele din clasele I și II la o decelerație mai mare de 4,5 m/s2; cu toate acestea, trebuie să se păstreze stabilitatea de conducere.

În acest caz, trebuie luat în considerare și efectul de frânare al propulsiei hidrostatice.

6.2.   Încercare de tip 0

6.2.1.   Generalități

6.2.1.1   Frânele trebuie să fie reci. Se consideră că o frână este rece dacă sunt îndeplinite condițiile specificate la punctul 2.2.1.1 din anexa II.

6.2.1.2.   Încercarea se efectuează în condițiile specificate la punctul 2.2.1.3 din anexa II.

6.2.1.3.   Drumul este orizontal.

6.2.2.   În caz de acționare manuală a dispozitivului de comandă (vehicule din clasa I și clasa II), performanța frânei de serviciu trebuie să fie evaluată prin mutarea pârghiei de acționare în poziție neutră chiar înainte de acționarea frânei de serviciu pentru a se asigura că nu se frânează împotriva sistemului hidrostatic. În cazul vehiculelor din clasa III, această secvență este automată, utilizându-se numai frâna de serviciu.

6.2.3.   Sistemul de frânare de serviciu

Limitele prescrise pentru performanța minimă, pentru ambele încercări, cea cu vehiculul încărcat și cea cu vehiculul descărcat, sunt cele prezentate la punctul 6.3 de mai jos pentru fiecare categorie de vehicul;

Sistemul de frânare de serviciu trebuie să îndeplinească cerințele de la punctul 6.3.1.

Atunci când este utilizat ca sistem de frânare de serviciu,

6.2.3.1   un sistem combinat de frânare hidrostatică trebuie să îndeplinească și cerințele cu privire la partea de frânare minimă a frânei (frânelor) cu fricțiune, astfel cum se specifică la punctul 6.3.1.

6.2.3.2   un sistem combinat de frânare cu fricțiune trebuie să îndeplinească și cerințele cu privire la partea de frânare minimă a frânei (frânelor) cu fricțiune, astfel cum se specifică la punctul 6.3.1.

Trebuie determinată și performanța frânei cu fricțiune. La aceste tipuri de încercări, efectul de transmisie hidrostatică trebuie să fie neutralizat pentru a se evalua frâna cu fricțiune și rezistența la rulare.

În cazul în care frânarea hidrostatică nu poate fi decuplată din motive tehnice, proporția de frânare cu fricțiune poate fi determinată prin alte metode, de exemplu:

6.2.3.3.   Se efectuează încercări succesive de frânare

6.2.3.3.1.   cu sistemul combinat de frânare hidrostatică cu frâna (frânele) cu fricțiune conectată (conectate)

6.2.3.3.2.   cu sistemul combinat de frânare hidrostatică cu frâna (frânele) cu fricțiune deconectată (deconectate) (doar „frânare hidrostatică”)

Apoi se utilizează această formulă:

zF = zHy+F – zHy + R

zF	:	Decelerația medie completă a sistemului de frânare cu fricțiune, inclusiv rezistența la rulare
zHy	:	Decelerația medie completă referitoare doar la efectul de frânare al sistemului de frânare hidrostatică, inclusiv rezistența la rulare
zHy+F	:	Decelerația medie completă a sistemului combinat de frânare hidrostatică.
R	:	Rezistența la rulare = 0,02

6.2.4.   Sistemul de frânare de siguranță

6.2.4.1.   Încercarea performanței sistemului de frânare de siguranță se realizează fie prin simularea condițiilor unei avarii reale a sistemului de frânare de serviciu, fie prin efectuarea respectivei încercări cu un sistem de frânare care să fie independent de sistemul de frânare de serviciu.

6.2.4.2.   Sistemul trebuie încercat cu dispozitiv de comandă adecvat.

Performanța prevăzută este obținută prin aplicarea asupra dispozitivului de comandă a unei forțe care nu depășește 600 N pe un picior sau 400 N pe un dispozitiv de comandă acționat manual. Dispozitivul de comandă trebuie să fie situat astfel încât să poată fi manevrat ușor și rapid de către conducătorul auto.

6.2.4.3.   Limitele prescrise pentru performanța minimă, pentru ambele încercări, cea cu vehiculul încărcat și cea cu vehiculul descărcat, sunt cele prezentate la punctul 6.3.2 de mai jos pentru fiecare categorie de vehicul.

6.3.   Încercări de performanță ale sistemului de frânare de serviciu și de siguranță (de tip 0)

	Încărcat & descărcat		Clasa I	Clasa II	Clasa III
	(v in km/h; s în m; dm în m/s2)	v	≤ 12	≤ 30	≤ 40
6.3.1.	Sistemul de frânare de serviciu	s	≤ 0,15v + v2/78	≤ 0,15v + v2/92	≤ 0,15v + v2/130
		dm	≥ 3,0	≥ 3,55	≥ 5,0
6.3.1.1.	Porțiunea minimă de frânare a frânei (frânelor) cu fricțiune în cadrul unui sistem combinat de frânare hidrostatică	s	≤ 0,15v + v2/26	≤ 0,15v + v2/40	≤ 0,15v + v2/40
		dm	≥ 1,0	≥ 1,5	≥ 1,5
6.3.1.2.	Porțiunea minimă de frânare a frânei (frânelor) cu fricțiune în cadrul unui sistem combinat de frânare cu fricțiune	s	≤ 0,15v + v2/52	≤ 0,15v + v2/52	≤ 0,15v + v2/78
		dm	≥ 2,0	≥ 2,0	≥ 3,0
6.3.2.	Sistemul de frânare de siguranță	s	≤ 0,15v + v2/40	≤ 0,15v + v2/40	≤ 0,15v + v2/57
		dm	≥ 1,5	≥ 1,5	≥ 2,2

6.4.   Încercarea de tip I (încercarea de pierdere a performanței)

6.4.1.   Frânele de serviciu sunt supuse încercării astfel încât, cu vehiculul încărcat, energia consumată la frânare să fie egală cu cea înregistrată în aceeași perioadă de timp cu vehiculul încărcat, condus cu viteză constantă de 40 km/h pe o pantă descendentă cu înclinație de 7 %, pe o distanță de 1,7 km.

6.4.2.   În mod alternativ, încercarea poate fi efectuată pe o suprafață plană, vehiculul fiind remorcat de un tractor; în timpul încercării, forța aplicată dispozitivului de comandă este reglată astfel încât să mențină constantă rezistența vehiculului remorcat (7 % din sarcina maximă staționară pe axa vehiculului remorcat). În cazul în care forța disponibilă pentru remorcare este insuficientă, încercarea poate fi efectuată la o viteză mai mică, dar pe o distanță mai mare, conform tabelului următor:

Viteză [km/h]	Distanța [metri]
40	1 700
30	1 950
20	2 500
15	3 100

6.4.3.   Ca alternativă la procedura cu frânare continuă descrisă la punctele 6.4.1 și 6.4.2, se poate utiliza procedura de încercare descrisă la punctul 2.3.1 din anexa II cu frânare repetată.

6.4.4.   Performanța la cald

La sfârșitul încercării de tip I, performanța la cald a sistemului de frânare de serviciu este măsurată în aceleași condiții (și în special la o forță constantă de comandă care nu depășește forța medie folosită) la fel ca în cazul încercării de tip 0 (condițiile de temperatură pot fi diferite).

6.4.4.1.   Performanța frânării la cald a sistemului de frânare de serviciu nu trebuie să fie mai mică decât limitele indicate în tabelul de la punctul 6.4.4.2.

6.4.4.2.   Performanța la cald minimă prescrisă (încercarea de tip I)

Sistemul de frânare de serviciu	Performanța la cald ca % din valoarea prescrisă	Performanța la cald ca % din valoarea înregistrată în încercarea de tip 0
Sistem de frânare hidrostatică	90	90
Sistem de frânare hidrostatică combinat	90	80
Sistem de frânare cu fricțiune combinat	80	60
Sistem de frânare cu fricțiune	75	60

6.4.5.   Încercarea de tip I poate fi omisă cu condiția să fie îndeplinite următoarele două condiții:

6.4.5.1

Cel puțin 60 % din suma forțelor de frânare în timpul încercării de tip 0 a frânei de serviciu (a se vedea punctul 6.2.3) sunt produse de frânarea cu propulsia hidrostatică.

6.4.5.2

Producătorul poate dovedi că supraîncălzirea frânelor în cazul funcționării permanente este împiedicată.

6.5.   Sistemul de frânare de parcare

6.5.1.   În ceea ce privește sistemul de frânare de parcare, trebuie îndeplinite cerințele relevante de la punctul 3.1.3 din anexa II.

6.5.2.   Pentru verificarea conformității cu dispozițiile de la punctul 2.2.1.2.4 al anexei I, se efectuează o încercare de tip 0 cu vehiculul încărcat, la o viteză inițială de încercare de v ≥ 0,8 vmax. Decelerația medie completă rezultată la acționarea comenzii sistemului de frânare de parcare și decelerația imediat înaintea opririi vehiculului nu sunt mai mici de 1,5 m/s2. Forța exercitată asupra dispozitivului de comandă a frânării nu trebuie să depășească valorile specificate.

În caz de acționare manuală a dispozitivului de comandă (vehicule din clasa I și clasa II), performanța sistemului de frânare de parcare în mișcare trebuie să fie evaluată prin mutarea pârghiei de acționare în poziție neutră chiar înainte de acționarea frânei de parcare pentru a se asigura că nu se frânează împotriva sistemului hidrostatic. În cazul vehiculelor din clasa III, această secvență este automată, utilizându-se numai frâna de serviciu.