22.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 15/1

(1)

Fondul unic de rezoluție (denumit în continuare „fondul”) a fost înființat în temeiul Regulamentului (UE) nr. 806/2014 ca mecanism de finanțare unic pentru toate statele membre care participă la mecanismul unic de supraveghere (MUS) în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (2) și la mecanismul unic de rezoluție (MUR) (denumite în continuare „statele membre participante”).

(2)

În conformitate cu articolul 67 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, Comitetul unic de rezoluție (denumit în continuare „comitetul”), instituit în temeiul regulamentului respectiv, este însărcinat cu administrarea fondului.

(3)

În conformitate cu articolul 76 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, fondul ar trebui să fie utilizat în cadrul procedurilor de rezoluție atunci când comitetul consideră că este necesar să se asigure aplicarea eficace a instrumentelor de rezoluție. Fondul ar trebui să dispună de resurse financiare adecvate pentru a permite o funcționare eficace a cadrului de rezoluție prin posibilitatea de a interveni, atunci când este necesar, în vederea aplicării eficace a instrumentelor de rezoluție și pentru a proteja stabilitatea financiară fără a se recurge la banii contribuabililor.

(4)

În temeiul articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, comitetul este împuternicit să calculeze contribuțiile individuale ex ante datorate de toate instituțiile autorizate pe teritoriile tuturor statelor membre participante.

(5)

Comitetul ar trebui să calculeze contribuțiile anuale la fond pe baza unui nivel-țintă unic stabilit sub formă de procentaj din cuantumul depozitelor garantate ale tuturor instituțiilor de credit autorizate din toate statele membre participante. În conformitate cu articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, comitetul ar trebui să garanteze că, până la sfârșitul unei perioade inițiale de opt ani de la data de1 ianuarie 2016 sau de la data la care articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 este aplicabil în temeiul articolului 99 alineatul (6) din regulamentul respectiv, mijloacele financiare disponibile ale fondului ajung la cel puțin nivelul-țintă menționat la articolul 69 alineatul (1) din regulamentul respectiv.

(6)

Contribuțiile colectate de către statele membre participante în conformitate cu articolele 103 și 104 din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3) și transferate la fond în temeiul articolului 3 alineatul (3) din acordul privind transferul și mutualizarea contribuțiilor la fond, astfel cum este menționat la articolul 3 alineatul (1) punctul 36 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 (denumit în continuare „acordul”), ar trebui să fie integrate în calculul contribuțiilor individuale și, prin urmare, să fie deduse din cuantumul datorat de fiecare instituție. Acest calcul ar trebui să țină seama de faptul că sumele care urmează să fie transferate de către părțile contractante la acord în conformitate cu articolul 3 alineatele (3) și (4) ar trebui să corespundă unui procent de 10 % din nivelul-țintă stabilit la articolul 102 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE. Comitetul se asigură că sumele care urmează să fie transferate în conformitate cu acordul implică aceeași cotă-parte din angajamentele de plată irevocabile pentru fiecare stat membru participant.

(7)

În temeiul articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, contribuția anuală la fond ar trebui să se bazeze pe o contribuție forfetară stabilită pe baza pasivelor unei instituții, cu excepția fondurilor proprii și a depozitelor garantate, și pe o contribuție ajustată la risc în funcție de profilul de risc al instituției în cauză.

(8)

În conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, comitetul este considerat a fi, în scopul aplicării respectivului regulament și a Directivei 2014/59/UE, autoritatea națională de rezoluție relevantă sau, în caz de rezoluție a unui grup transfrontalier, autoritatea de rezoluție la nivel de grup relevantă, atunci când acesta îndeplinește sarcinile și exercită competențele pe care autoritățile naționale de rezoluție sunt ținute să le îndeplinească sau să le exercite în temeiul actelor juridice respective, fără a aduce atingere articolului 7 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014. Prin urmare, comitetul ar trebui, de asemenea, să fie considerat a fi autoritatea de rezoluție în scopul aplicării Regulamentului delegat (UE) 2015/63 al Comisiei (4). Dispozițiile stabilite în respectivul regulament delegat se aplică comitetului atunci când acesta îndeplinește sarcinile și exercită competențele prevăzute de prezentul regulament.

(9)

În scopul calculării contribuției anuale, comitetul aplică metodologia stabilită în Regulamentul delegat (UE) 2015/63, astfel cum se prevede la articolul 70 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014. Prin urmare, regimul specific aplicabil instituțiilor care sunt considerate a fi instituții mici în temeiul respectivului regulament delegat se aplică, de asemenea, tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriile tuturor statelor membre participante care îndeplinesc criteriile stabilite în respectivul regulament delegat pentru a fi recunoscute drept instituții mici.

(10)

Întrucât normele stabilite în prezentul regulament determină condițiile de aplicare a metodologiei prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2015/63 adoptat în temeiul articolului 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59/UE, diferențele dintre calculul contribuțiilor anuale din partea comitetului pentru instituțiile autorizate în statele membre participante și calculul contribuțiilor anuale în statele membre care nu participă la MUR ar trebui să reflecte numai aspectele specifice care țin de sistemul unificat în cazul statelor membre participante. Aceste aspecte specifice provin în special din faptul că în cadrul MUR, există un singur nivel-țintă pentru toate statele membre participante. Aplicarea, ca regulă generală, a aceleiași metodologii pentru calcularea contribuțiilor anuale în toate statele membre ar trebui să mențină condiții echitabile între statele membre participante și o piață internă solidă.

(11)

În cadrul unui fond unic de rezoluție cu un nivel-țintă la scară europeană, contribuțiile anuale individuale ale instituțiilor autorizate pe teritoriile tuturor statelor membre participante depinde de contribuțiile tuturor instituțiilor care fac obiectul MUR. Condiția pentru o funcționare eficace a MUR și un proces uniform de consolidare a fondului este aceea ca toate instituțiile să își plătească integral și la timp contribuțiile anuale la fond.

(12)

În conformitate cu articolul 67 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, contribuțiile la fond calculate de Comitet se percep de către autoritățile naționale de rezoluție și se transferă către fond în conformitate cu acordul. Formatele și reprezentările datelor definite de Comitet pot include și cerința ca toate datele care trebuie raportate de către instituții, în special cele menționate la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, să fie confirmate de un auditor și, dacă este cazul, de autoritatea competentă.

(13)

Articolul 70 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 impune comitetului să țină cont de principiul proporționalității fără a crea distorsiuni între structurile din sectoarele bancare ale statelor membre atunci când aplică la calculul contribuțiilor individuale contribuția ajustată la risc. Contribuția ajustată la risc se bazează pe criteriile prevăzute la articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59/UE. În conformitate cu articolul 1 paragraful al treilea din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, utilizarea fondului este condiționată de intrarea în vigoare a acordului. În temeiul acordului, contribuțiile percepute de statele membre participante sunt alocate compartimentelor corespunzătoare fiecăreia dintre acestea. Compartimentele fac obiectul unei mutualizări progresive în decursul unei perioade de tranziție de opt ani, astfel încât acestea să înceteze să existe la finalul perioadei de tranziție.

(14)

Împrejurările legate de faptul că, pe de o parte, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 806/2014, contribuțiile se calculează pe baza unui singur nivel-țintă și că, pe de altă parte, în temeiul acordului, acoperirea anumitor riscuri care sunt corelate în cadrul unui sector bancar național în decursul perioadei de tranziție la care se referă acordul va fi doar treptat mutualizată, pot avea un efect în percepția pieței asupra unora dintre instituții și, prin urmare, în ceea ce privește situația lor financiară, în sensul articolului 103 alineatul (7) litera (c) din Directiva 2014/59/UE, afectând, astfel, profilul lor de risc. În plus, un sistem bazat temporar pe compartimente ar putea influența în general importanța relativă a instituțiilor pentru stabilitatea sistemului financiar sau a economiei, astfel cum se menționează la articolul 103 alineatul (7) litera (g) din Directiva 2014/59/UE. Importanța instituțiilor pentru stabilitatea sistemului financiar sau a economiei ar trebui să fie determinată în raport cu statul membru în care este situată instituția (și anume, pierderea estimată pentru partea din compartiment care nu a fost încă mutualizată) și, respectiv, în raport cu uniunea bancară în ansamblu (și anume, pierderea estimată pentru partea din compartiment mutualizată). Aceasta ar duce la o contribuție ajustată la risc proporțională cu utilizarea estimată a mijloacelor financiare nemutualizate ale compartimentului respectiv în decursul perioadei de tranziție.

(15)

Până în momentul în care toate contribuțiile ex ante plătite la fond sunt complet mutualizate, ar trebui să se introducă o metodologie de ajustare care abordează în mod adecvat circumstanțele menționate anterior în considerentul (14) și care, prin urmare, ține cont de principiul proporționalității și evită distorsiunile între structurile din sectoarele bancare ale statelor membre. Metoda de calcul al contribuțiilor ar trebui, prin urmare, să fie ajustată astfel încât să se coreleze cu ritmul de mutualizare a fondului. În consecință, calculul contribuțiilor care urmează să fie alocate părții mutualizate ar trebui să se bazeze pe criteriile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 806/2014, întrucât, prin derogare de la termenul prevăzut la articolul 102 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE, calculul contribuțiilor care urmează să fie alocate părții nemutualizate a compartimentelor ar trebui să se bazeze pe criteriile prevăzute în Directiva 2014/59/UE și pe un nivel-țintă definit pe o perioadă de timp care să corespundă perioadei inițiale prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 806/2014.

(16)

Recursul la angajamente de plată irevocabile, menționat la articolul 70 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 nu ar trebui în niciun fel să afecteze capacitatea financiară și lichiditatea fondului. Angajamentele de plată irevocabile ar trebui solicitate numai în cazul unei măsuri de rezoluție care implică fondul. În perioada inițială, în condiții normale, comitetul ar trebui să aloce utilizarea angajamentelor de plată irevocabile în mod egal între instituțiile care o solicită. Aceste angajamente de plată ar trebui să fie garantate în întregime prin active cu risc scăzut negrevate de drepturi ale unor terți, aflate la dispoziția comitetului și alocate pentru uzul exclusiv al acestuia în scopurile utilizării fondului.

(17)

În conformitate cu articolul 70 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, raportul dintre contribuția forfetară și contribuția ajustată la risc ține seama de o distribuție echilibrată a contribuțiilor între diferitele tipuri de instituții. În consecință, ar trebui să se prevadă dispoziții specifice pentru stabilirea contribuțiilor pe care trebuie să le plătească instituțiile mici.

(18)

Instituțiile care nu se încadrează în categoria instituțiilor mici menționate la articolul 10 din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 și ale căror active totale sunt egale sau mai mici de 3 000 000 000 EUR, implică un risc mai scăzut decât cel al marilor instituții și, în majoritatea cazurilor, nu prezintă un risc sistemic și sunt mai puțin susceptibile să fie supuse rezoluției, ceea ce, în consecință, diminuează probabilitatea de a beneficia de fond. Prin urmare, este convenabil să se introducă un calcul simplificat al contribuțiilor care trebuie plătite de către respectivele instituții. Acest lucru ar împiedica, de asemenea, posibilele schimbări pe termen scurt în statut la care ar putea recurge aceste instituții pentru a se putea califica pentru aplicarea articolului 10 din Regulamentul delegat (UE) 2015/63. Acest calcul ar trebui să includă o componentă bazată pe o sumă forfetară. Acest sistem ar trebui să evite distorsiunile între instituții și să ducă la o distribuție echilibrată a contribuțiilor între diferitele tipuri de instituții. De asemenea, acesta ar reduce sarcinile administrative și financiare din colectarea contribuțiilor individuale ale acestor instituții.

(19)

Comisia va examina modul în care este pus în aplicare prezentul regulament concomitent cu revizuirea Regulamentului delegat (UE) 2015/63 pentru a permite, dacă este necesar, o adaptare a normelor prevăzute de prezentul regulament.

(20)

În temeiul articolului 99 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, respectivul regulament se aplică începând cu 1 ianuarie 2016. Cu toate acestea, începând cu 1 ianuarie 2015, comitetul transmite Parlamentului European, Consiliului și Comisiei un raport lunar aprobat în sesiunea sa plenară referitor la îndeplinirea sau nu a condițiilor de transfer către fond al contribuțiilor colectate la nivel național. Începând cu 1 decembrie 2015, în cazul în care aceste rapoarte evidențiază că nu au fost îndeplinite condițiile de transfer al contribuțiilor către fond, aplicarea dispozițiilor Regulamentului (UE) nr. 806/2014 referitoare la contribuțiile la fond se amână de fiecare dată cu câte o lună. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să se aplice de asemenea începând cu data de la care articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 devine aplicabil,

1.

„state membre participante” înseamnă statele membre în sensul articolului 2 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013;

2.

„nivelul-țintă anual” înseamnă cuantumul total al contribuțiilor anuale stabilite de Comitet pentru fiecare perioadă de contribuție în conformitate cu procedura stabilită la articolul 69 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 pentru a atinge nivelul-țintă menționat la articolele 69 alineatul (1) și 70 din respectivul regulament;

3.

„contribuție anuală” înseamnă cuantumul menționat la articolul 70 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 calculat de către Comitet în fiecare an și perceput de către autoritățile naționale de rezoluție în perioada de contribuție de la toate instituțiile autorizate pe teritoriile tuturor statelor membre participante;

4.

„perioadă de contribuție” înseamnă un an calendaristic;

5.

„autoritate de rezoluție din statele membre neparticipante la mecanismul unic de rezoluție” înseamnă autoritatea menționată la articolul 2 alineatul (1) punctul 18 din Directiva 2014/59/UE sau orice altă autoritate relevantă desemnată de statele membre în sensul articolului 100 alineatele (2) și (6) din Directiva 2014/59/UE;

6.

„depozite garantate” înseamnă depozitele menționate la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2014/49/UE, cu excepția soldurilor temporar ridicate astfel cum sunt definite la articolul 6 alineatul (2) din directiva respectivă;

7.

„autoritate competentă” înseamnă o autoritate competentă astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 40 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau Banca Centrală Europeană, după caz.

(a)

în primul an al perioadei inițiale, aceste instituții contribuie cu 60 % din contribuțiile lor anuale calculate în conformitate cu articolul 103 din Directiva 2014/59/UE și cu articolul 4 din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 și cu 40 % din contribuțiile lor anuale calculate în conformitate cu articolele 69 și 70 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 și articolul 4 din prezentul regulament;

(b)

în al doilea an al perioadei inițiale, aceste instituții contribuie cu 40 % din contribuțiile lor anuale calculate în conformitate cu articolul 103 din Directiva 2014/59/UE și cu articolul 4 din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 și cu 60 % din contribuțiile lor anuale calculate în conformitate cu articolele 69 și 70 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 și articolul 4 din prezentul regulament;

(c)

în al treilea an al perioadei inițiale, aceste instituții contribuie cu 33,33 % din contribuțiile lor anuale calculate în conformitate cu articolul 103 din Directiva 2014/59/UE și cu articolul 4 din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 și cu 66,67 % din contribuțiile lor anuale calculate în conformitate cu articolele 69 și 70 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 și articolul 4 din prezentul regulament;

(d)

în al patrulea an al perioadei inițiale, aceste instituții contribuie cu 26,67 % din contribuțiile lor anuale, calculate în conformitate cu articolul 103 din Directiva 2014/59/UE și cu articolul 4 din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 și cu 73,33 % din contribuțiile lor anuale calculate în conformitate cu articolele 69 și 70 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 și articolul 4 din prezentul regulament;

(e)

în al cincilea an al perioadei inițiale, aceste instituții contribuie cu 20 % din contribuțiile lor anuale, calculate în conformitate cu articolul 103 din Directiva 2014/59/UE și cu articolul 4 din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 și cu 80 % din contribuțiile lor anuale calculate în conformitate cu articolele 69 și 70 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 și articolul 4 din prezentul regulament;

(f)

în al șaselea an al perioadei inițiale, aceste instituții contribuie cu 13,33 % din contribuțiile lor anuale, calculate în conformitate cu articolul 103 din Directiva 2014/59/UE și cu articolul 4 din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 și cu 86,67 % din contribuțiile lor anuale calculate în conformitate cu articolele 69 și 70 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 și articolul 4 din prezentul regulament;

(g)

în al șaptelea an al perioadei inițiale, aceste instituții contribuie cu 6,67 % din contribuțiile lor anuale calculate în conformitate cu articolul 103 din Directiva 2014/59/UE și cu articolul 4 din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 și cu 93,33 % din contribuțiile lor anuale calculate în conformitate cu articolele 69 și 70 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 și articolul 4 din prezentul regulament;

(h)

în al optulea an al perioadei inițiale, aceste instituții contribuie cu 100 % din contribuțiile lor anuale calculate în conformitate cu articolele 69 și 70 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 și articolul 4 din prezentul regulament.

22.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 15/8

(1)

În urma unei anchete antidumping (denumită în continuare „ancheta inițială”), Consiliul a instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1193/2008 (2) o taxă antidumping definitivă la importurile de acid citric încadrat în prezent la codurile NC 2918 14 00 și ex 2918 15 00 originar din Republica Populară Chineză („RPC”) (denumită în continuare „măsurile inițiale”). Măsurile au luat forma unei taxe ad valorem cuprinsă între 6,6 % și 42,7 %.

(2)

Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a acceptat prin Decizia 2008/899/CE (3) angajamentele de preț oferite de șase producători-exportatori din China (printre care un grup de producători-exportatori) împreună cu Camera de Comerț a importatorilor și a exportatorilor de metale, minerale și produse chimice din China.

(3)

Prin Decizia 2012/501/UE (4), Comisia a retras angajamentul oferit de unul dintre producătorii-exportatori, și anume Laiwu Taihe Biochemistry Co. Ltd (denumit în continuare „Laiwu”).

(4)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă (5) a măsurilor inițiale, Comisia a primit, la 2 august 2013, o cerere de deschidere a unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor respective, formulată în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază. Cererea a fost depusă de către SA Citrique Belge și Jungbunzlauer Austria AG (denumiți în continuare „solicitanții”), în numele unor producători care reprezintă 100 % din producția de acid citric a Uniunii.

(5)

Cererea s-a bazat pe faptul că expirarea măsurilor ar avea, probabil, drept rezultat continuarea dumpingului și reapariția prejudiciului pentru industria din Uniune.

(6)

De asemenea, solicitanții au depus o cerere de reexaminare intermediară parțială în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, limitată la examinarea dumpingului în ceea ce privește societatea Laiwu. Solicitanții au furnizat elemente de probă prima facie care arată că, de la ultima perioadă de anchetă, Laiwu și-a mărit capacitatea de producție și și-a extins gama de produse.

(7)

Având în vedere că, în ancheta inițială, societății Laiwu i s-a acordat tratamentul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață, solicitanții au furnizat un calcul al marjei de dumping bazat pe o comparație între o valoare normală construită (costurile de fabricație, costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale și o marjă de profit) pentru RPC în absența presupusă a unor vânzări interne reprezentative și prețul de export practicat de Laiwu către Uniune. Această comparație a arătat că marja de dumping pare a fi mai mare decât nivelul actual al măsurilor. Prin urmare, solicitanții au afirmat că o continuare a instituirii măsurilor la nivelul existent — care a fost stabilit pe baza nivelului dumpingului determinat anterior — ar fi insuficientă pentru a compensa efectele dumpingului prejudiciabil. De asemenea, solicitanții au susținut că Laiwu nu mai poate fi considerat eligibil pentru tratamentul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață.

(8)

La 30 noiembrie 2013, Comisia a deschis o anchetă antidumping cu privire la importurile în Uniune de acid citric originar din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „țara în cauză”) și a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (6) (denumit în continuare „avizul de deschidere”). Deschiderea cuprindea:

(9)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să o contacteze în vederea participării la anchetă. În plus, Comisia a informat în mod expres solicitanții, producătorii-exportatori cunoscuți, autoritățile chineze, precum și importatorii și utilizatorii cunoscuți cu privire la deschiderea reexaminărilor și i-a invitat să participe. În avizul de deschidere, Comisia a informat părțile interesate că avea în vedere Canada ca țară terță cu economie de piață („țară analogă”), în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază. Prin urmare, Comisia a informat, de asemenea, producătorii din Canada cu privire la deschiderea reexaminărilor și i-a invitat să participe.

(10)

Părțile interesate au avut ocazia de a face observații cu privire la deschiderea anchetei și să solicite o audiere cu Comisia și/sau cu consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(11)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea constitui un eșantion din rândul producătorilor-exportatori și al importatorilor, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(12)

Pentru a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere.

(13)

Șase importatori neafiliați au furnizat informațiile solicitate și au acceptat să fie incluși în eșantion. În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat, pe baza celui mai mare volum de importuri în Uniune, un eșantion format din trei importatori neafiliați. În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a consultat toți importatorii cunoscuți în cauză cu privire la selectarea eșantionului. Niciunul dintre aceștia nu a prezentat observații.

(14)

Pentru a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori din RPC să furnizeze toate informațiile specificate în avizul de deschidere. În plus, Comisia a solicitat Misiunii RPC pe lângă Uniunea Europeană să identifice și/sau să contacteze alți producători-exportatori, dacă există, care ar putea fi interesați să participe la anchetă.

(15)

Nouă producători-exportatori din țara în cauză — dintre care doi sunt afiliați între ei — au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion. Având în vedere complexitatea cazului și structura industriei în cauză, Comisia a decis că eșantionarea nu este necesară. Niciunul dintre producătorii-exportatori nu a formulat observații cu privire la eșantionare. Șapte dintre cei nouă producători-exportatori au răspuns la chestionar, iar ceilalți doi și-au retras acordul de cooperare.

(16)

În sensul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, Comisia a trimis societății Laiwu formularul de solicitare a TEP.

(17)

Comisia a trimis chestionare celor șapte producători-exportatori cooperanți pentru a evalua probabilitatea continuării sau a reapariției dumpingului. Toți cei șapte producători-exportatori au transmis un răspuns. Comisia a trimis un chestionar separat societății Laiwu pentru a evalua caracterul durabil al circumstanțelor modificate în ceea ce privește dumpingul. Societatea a transmis un răspuns.

(18)

Comisia a căutat și verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru determinarea dumpingului, a prejudiciului care rezultă din acesta și a interesului Uniunii. Au fost efectuate vizite de verificare, în conformitate cu articolul 16 din regulamentul de bază, la sediile următoarelor societăți:

(a)   Producători din Uniune

(b)   Importatori

(c)   Utilizatori

(d)   Producători-exportatori din RPC

(e)   Producători din țara analogă

(19)

Ancheta privind dumpingul și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 octombrie 2012 și 30 septembrie 2013 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a cuprins perioada începând de la 1 ianuarie 2010 și până la sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare (denumită în continuare „perioada examinată”).

(20)

Produsul în cauză este acidul citric (inclusiv citratul trisodic dihidrat) originar din Republica Populară Chineză, încadrat în prezent la codurile NC 2918 14 00 și ex 2918 15 00 (denumit în continuare „produsul în cauză”).

(21)

Acidul citric este utilizat ca acidulant și ca agent de reglare a pH-ului într-o gamă largă de aplicații, de exemplu pentru fabricarea băuturilor, a alimentelor, a detergenților, a produselor cosmetice și a produselor farmaceutice. Principalele materii prime ale acestuia sunt zahărul/melasa, tapioca, porumbul sau glucoza (obținută din cereale) și diverși agenți pentru fermentarea microbiană în mediu lichid a carbohidraților.

(22)

Ancheta a arătat că următoarele produse au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază, precum și aceleași utilizări principale:

(23)

Comisia a decis că aceste produse sunt, prin urmare, produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(24)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a analizat dacă dumpingul se practică în prezent și dacă este probabil ca el să continue sau să reapară în eventualitatea expirării măsurilor în vigoare privind importurile din RPC.

(25)

Întrucât Republica Populară Chineză este considerată drept o țară fără economie de piață, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețului practicat într-o țară terță cu economie de piață, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază. În acest scop, a fost necesar să fie selectată țara analogă (a se vedea considerentul 9 de mai sus).

(26)

În avizul de deschidere, Comisia a informat părțile interesate că avea în vedere Canada drept țară analogă adecvată și a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile. Niciuna dintre părțile interesate nu a prezentat observații.

(27)

În ancheta inițială, Canada a fost utilizată drept țară analogă. Deoarece societatea canadiană dispusă să coopereze era unicul producător de acid citric din Canada și era afiliată cu unul dintre producătorii reclamanți, Comisia a analizat posibilitățile de cooperare cu alte țări producătoare cunoscute precum SUA, Brazilia, Thailanda și Ucraina. O societate din Brazilia și o societate thailandeză s-au arătat dispuse să coopereze, dar în cele din urmă nu au răspuns la chestionar. Doar producătorul canadian de acid citric a furnizat informațiile solicitate.

(28)

Spre deosebire de SUA, Brazilia, Thailanda și Ucraina, Canada nu are în vigoare niciun fel de taxe antidumping la importurile de acid citric. În plus, rata taxei vamale convenționale este de 0 % (7).

(29)

Întrucât pe piața canadiană există o concurență liberă, Comisia a concluzionat că Canada reprezintă o țară analogă adecvată în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază. Comisia a stabilit valoarea normală pe baza vânzărilor interne efectuate de producătorul canadian către clienți independenți.

(30)

Întrucât un tip de produs nu era fabricat și vândut în țara analogă, acesta nu a putut fi echivalat cu tipul de produs respectiv fabricat în RPC și exportat către Uniune. Prin urmare, valoarea normală a acestui tip de produs a trebuit să fie construită, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe baza costurilor de fabricație a produsului similar suportate de producătorul din țara analogă plus o sumă rezonabilă pentru costurile de vânzare, cheltuielile generale și cheltuielile administrative („VG&A”) și o marjă de profit.

(31)

Comisia a stabilit prețul de export pe baza prețurilor de export plătite efectiv sau care urmează a fi plătite de către clienții independenți din Uniune. Toți producătorii-exportatori cooperanți, cu excepția Laiwu, au exportat direct către clienți independenți din Uniune, în conformitate cu termenii angajamentului.

(32)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export al producătorilor-exportatori cooperanți pe o bază franco fabrică.

(33)

Atunci când acest lucru a fost justificat de necesitatea de a asigura o comparație echitabilă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export pentru a ține cont de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. S-au efectuat ajustări pentru a ține seama de costurile de transport, asigurare, manipulare, încărcare și de costurile auxiliare, de ambalare, de credit și comisioane.

(34)

Pentru producătorii-exportatori cooperanți, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar din țara analogă cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(35)

Pe această bază, s-a constatat că marjele de dumping, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii înainte de vămuire, au fost de până la 38 % în cursul PAR.

(36)

Nivelul de cooperare a fost ridicat, întrucât exporturile efectuate de producătorii-exportatori cooperanți au constituit aproape totalitatea exporturilor către Uniune din cursul PAR.

(37)

Acest calcul a arătat existența dumpingului chiar și în cazul producătorilor-exportatori care fac obiectul angajamentelor. Se reamintește faptul că prețul minim la import (denumit în continuare „PMI”) din cadrul angajamentelor s-a bazat pe prețul neprejudiciabil (regula taxei celei mai mici) și, prin urmare, angajamentele nu au eliminat în totalitate dumpingul determinat în ancheta inițială.

(38)

În ceea ce privește determinarea prețurilor de export, ancheta actuală a urmărit să stabilească dacă există probabilitatea continuării dumpingului. Determinarea prețurilor de export nu poate fi limitată la analiza comportamentului din trecut al exportatorilor, ci trebuie să aibă în vedere și evoluția viitoare probabilă a prețurilor de export. Cu alte cuvinte, trebuie determinat dacă prețurile de export practicate în trecut constituie o indicație fiabilă despre evoluția lor probabilă în viitor. În acest context, se reamintește faptul că cinci societăți exportă către Uniune în temeiul condițiilor unui angajament. Prin urmare, Comisia a examinat dacă existența unor astfel de angajamente a influențat în trecut nivelul prețurilor de export, astfel încât acestea să nu poată constitui o bază fiabilă pentru constatarea comportamentului la export pentru viitor.

(39)

Pentru a determina dacă prețurile de export către Uniune erau fiabile și având în vedere existența angajamentelor, prețurile de export către Uniune au fost analizate în raport cu PMI al angajamentelor. De fapt, a fost necesar să se determine dacă prețurile de export către Uniune au fost stabilite la un anumit nivel în special din cauza prețului minim de import fixat în angajamente și, prin urmare, dacă erau sau nu durabile. În această privință, Comisia a examinat dacă, pe o bază medie ponderată la nivelul fiecărei societăți, prețurile de export către Uniune au fost considerabil mai mari decât PMI sau nu. Comisia a examinat, de asemenea, modul în care aceste prețuri au fost corelate cu prețurile exporturilor către țări terțe.

(40)

Pentru toate societățile care au făcut obiectul angajamentelor, prețurile de export către Uniune au fost, în medie, la nivelul prețului minim de import. În plus, prețurile lor de export către Uniune au fost în mod considerabil mai mari decât prețurile de export către țările terțe. În consecință, este foarte probabil că, în absența angajamentelor, prețurile de export către Uniune ar ajunge la nivelul prețurilor de export către alte țări terțe.

(41)

Prin urmare, s-a considerat că prețurile de export către Uniune practicate pe parcursul PAR de societățile care au făcut obiectul angajamentelor au fost influențate de angajamente și, prin urmare, nu sunt suficient de fiabile pentru a stabili dacă dumpingul va continua în contextul reexaminării în perspectiva expirării măsurilor.

(42)

În absența unui preț de export fiabil pentru producătorii-exportatori chinezi respectivi, din pricina existenței angajamentelor în acest caz, Comisia a căutat o altă posibilitate pentru a determina prețul de export cu scopul de a evalua dacă există probabilitatea continuării dumpingului. Având în vedere faptul că producătorii-exportatori cooperanți vindeau acid citric pe piața mondială, Comisia a examinat dacă prețurile de export plătite efectiv sau care urmau să fie plătite de către toate țările terțe în cursul PAR erau prețuri de dumping.

(43)

Comisia a comparat aceste prețuri de export cu valoarea normală stabilită în țara analogă (a se vedea considerentele 26 și următoarele de mai sus). Marjele de dumping astfel stabilite variază între 43 % și 85 %. Aceste marje de dumping sunt mai mari decât cele care fuseseră stabilite pe baza prețurilor de export către Uniune în cursul PAR (a se vedea considerentul 36 de mai sus).

(44)

În cererea de reexaminare, solicitanții au estimat că nivelul capacității de producție neutilizate de acid citric din RPC este mai ridicat decât cererea anuală totală de acid citric la nivelul UE. Capacitatea totală pentru acidul citric a fost estimată la 1 800 000 tone. Comisia consideră că solicitanții au supraestimat capacitatea neutilizată.

(45)

Cu toate acestea, ancheta a arătat că producătorii-exportatori chinezi dispun de capacități neutilizate semnificative. Capacitățile neutilizate ale producătorilor-exportatori cooperanți din RPC se ridică la aproximativ 192 000 de tone, cantitate care corespunde unei ponderi de aproximativ 41 % din consumul UE.

(46)

În plus, un studiu realizat în mod special pentru această industrie — IHS Chemical Economics Handbook („Manualul IHS privind economia industriei chimice”) (8) — la care diverse părți au făcut trimitere în cursul anchetei — a estimat capacitatea anuală totală din RPC în 2012 la un nivel care depășește cu mult consumul total de pe piața Uniunii. Producția RPC a reprezentat „59 % din producția mondială în 2012; de asemenea, RPC a deținut 69 %, 74 % și, respectiv, 12 % din capacitatea, exporturile și consumul de la nivel mondial, în 2012” (9). Aceste date sugerează că RPC deține o capacitate de producție globală semnificativă.

(47)

Cu toate că se preconizează o creștere a consumului în RPC, conform estimărilor IHS Chemical Economics Handbook, consumul total anual din China este cu mult mai mic decât consumul de pe piața Uniunii. Creșterea de până în anul 2018 nu va depăși consumul actual din Uniune.

(48)

Aceste date confirmă faptul că producția și capacitatea din China sunt destinate în principal exportului.

(49)

Conform datelor privind prețurile pentru acidul citric obținute în timpul anchetei, prețurile interne chineze erau cu aproximativ 48 % mai mici decât cele de pe piața Uniunii, în ansamblu.

(50)

Prin urmare, piața Uniunii rămâne atractivă pentru exporturile producătorilor-exportatori chinezi.

(51)

Pe parcursul PAR, prețurile practicate față de piețele din țările terțe au fost, în medie, cu 40 % mai mici decât prețurile de export către Uniune.

(52)

Exportatorii chinezi au un puternic stimulent de preț pentru a-și redirecționa exporturile către Uniune, în cazul în care măsurile ar fi abrogate.

(53)

Această concluzie este confirmată de nivelul prețurilor de export către Uniune practicate de Laiwu, precum și de diferența de preț între prețurile de export practicate de Laiwu față de Uniune și cele practicate față de țări terțe.

(54)

Prețurile scăzute ale exporturilor către Uniune efectuate în cantități limitate de către producătorii-exportatori care nu au cooperat în cadrul prezentei anchete sprijină, de asemenea, concluzia de mai sus.

(55)

Capacitatea totală de producție (inclusiv capacitatea neutilizată) din RPC raportată la dimensiunile pieței Uniunii sugerează că exporturile către Uniune ar crește, probabil, în cazul în care măsurile ar fi abrogate. Aceste exporturi ar continua, probabil, să fie efectuate la prețuri care fac obiectul unui dumping semnificativ.

(56)

În urma comunicării concluziilor anchetei, părțile interesate au contestat constatările conform cărora prețurile practicate în ultimii ani față de piața UE în temeiul PMI nu sunt durabile și, prin urmare, vor scădea semnificativ, atingând chiar nivelul prețurilor de export practicate de țările terțe. De asemenea, părțile interesate au pus la îndoială faptul că, în eventualitatea în care măsurile nu ar fi reînnoite, exporturile din China, care sunt stabile, ar crește în volum și ar continua să fie practicate la prețuri de dumping. Cu toate acestea, ancheta a stabilit în mod clar faptul că dumpingul continuă chiar pe baza prețurilor de export care se consideră că nu sunt fiabile deoarece sunt amplificate ca urmare a PMI din ofertele de prețuri. S-a constatat că aceste prețuri au fost considerabil mai mari decât prețurile de export către alte piețe pentru toți producătorii-exportatori care fac obiectul angajamentelor. Producătorii-exportatori respectivi sunt obișnuiți să exporte la prețuri mai mici decât cele practicate față de UE. În plus, se reamintește că ancheta inițială a stabilit faptul că importurile din RPC către Uniune efectuate la prețuri mici și care au făcut obiectul unui dumping au crescut cu 37 % între 2004 și perioada de douăsprezece luni care se încheie în iunie 2007 (perioada anchetei inițiale) (10). Toate aceste elemente, coroborate cu capacitatea neutilizată semnificativă existentă în RPC care nu a fost contestată, sprijină în mod clar constatarea conform căreia, în eventualitatea abrogării măsurilor, exporturile către Uniune ar continua, probabil, să fie efectuate la prețuri de dumping și în volume sporite.

(57)

În temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, Comisia a stabilit dacă valoarea normală ar putea fi determinată în conformitate cu articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază în cazul în care Laiwu ar îndeplini criteriile de la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din respectivul regulament și, prin urmare, dacă i s-ar putea aplica TEP.

(58)

Pe scurt și cu titlu pur orientativ, aceste criterii sunt:

(59)

Pentru a determina dacă sunt îndeplinite criteriile enumerate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, Comisia a solicitat ca Laiwu să completeze un formular de solicitare a acordării TEP. Laiwu a transmis un răspuns în termenul stabilit. Comisia a verificat la sediul Laiwu informațiile transmise.

(60)

Comisia a constatat că Laiwu nu a îndeplinit criteriile 2 și 3 pentru acordarea TEP prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.

(61)

În ceea ce privește criteriul 2, societatea nu a putut demonstra că deține un set complet de conturi, în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate. În plus, din evidențele societății lipsesc documente justificative care să susțină acuratețea și exhaustivitatea conturilor sale. Societatea nu dispunea de documente justificative care să susțină anumite înregistrări din conturile sale. În plus, situațiile sale financiare nu conțin o situație a modificărilor capitalurilor proprii pentru anumite perioade. Aceste deficiențe au încălcat principiul reprezentării corecte a informațiilor contabile și a situațiilor financiare și, ceea ce este mai important, ele au rămas neobservate de auditor. În consecință, nici păstrarea evidențelor, nici auditul nu au fost efectuate în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate.

(62)

Laiwu a afirmat că evidențele sale contabile sunt suficient de clare pentru a satisface principiile contabile general acceptate în China. Societatea a argumentat, în continuare, că inconsecvențele menționate în documentul de informare privind TEP nu au afectat fiabilitatea conturilor sale. Societatea a estimat că cerințele contabile ar trebui privite prin prisma finalității lor (de exemplu, pentru a proteja investitorii).

(63)

Comisia remarcă faptul că articolul 2 alineatul (7) litera (c) a doua liniuță din regulamentul de bază prevede că societățile ar trebui să dispună de un set clar de registre contabile de bază care sunt auditate independent, în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate. Aceasta este o cerință oficială. Contrar afirmației societății, conturile trebuie să fie în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate, indiferent de statutul societății determinat de legislația națională în domeniul contabilității.

(64)

Comisia consideră, de asemenea, că situațiile contabile ale societății Laiwu nu au fost păstrate în conformitate cu legislația contabilă chineză pentru că auditorul nu a formulat observații privind încălcarea legislației contabile chineze menționată în considerentul 61.

(65)

Având în vedere cele menționate mai sus, cererea a trebuit să fie respinsă.

(66)

În ceea ce privește criteriul 3, societatea nu a reușit să demonstreze că nu a făcut obiectul unor distorsiuni semnificative moștenite de la sistemul anterior de economie planificată. Mai precis, societatea, în calitatea sa de „întreprindere cu înaltă tehnologie și tehnologie nouă”, beneficiază de un regim preferențial de impozitare a profitului care afectează în mod semnificativ situația sa financiară.

(67)

Laiwu a susținut că regimul preferențial de impozitare nu poate fi evaluat în temeiul criteriului 3 pentru acordarea TEP întrucât este o formă de subvenționare.

(68)

Comisia remarcă faptul că evaluarea în temeiul criteriului 3 pentru acordarea TEP urmărește să stabilească dacă producătorii fac obiectul unor distorsiuni semnificative moștenite din sistemul precedent de economie planificată.

(69)

Avantajul acordat de stat societății Laiwu sub forma unei rate preferențiale a impozitului pe profit constituie un avantaj de natură permanentă prevăzut la articolul 28 din Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor adoptată în 2007. Acest avantaj a fost instituit în conformitate cu preambulul Constituției din RPC, care prevede că „Partidul trebuie să susțină și să îmbunătățească sistemul economic de bază, în care proprietatea publică joacă un rol dominant și diferite sectoare economice se dezvoltă concomitent…”.

(70)

Unul dintre obiectivele acestui avantaj este de a atrage capital la rate reduse. Acest fapt cauzează o distorsiune pe piețele de capital. Într-adevăr, un sistem de impozitare a profitului care tratează în mod favorabil anumite societăți considerate strategice de către guvern indică faptul că regimul fiscal nu este specific unei economii de piață, ci este încă puternic influențat de planificarea de stat, care este o caracteristică a unui sistem de economie planificată. Comisia consideră că distorsiunile cauzate de o astfel de reducere de impozit pe profit sunt semnificative, întrucât ele modifică valoarea profiturilor brute pe care trebuie să le realizeze societatea pentru a fi atractivă pentru investitori.

(71)

Având în vedere cele menționate mai sus, cererea a trebuit să fie respinsă.

(72)

Comisia a comunicat societății Laiwu, autorităților din RPC și reclamanților rezultatele anchetei cu privire la TEP. Comisia i-a invitat să prezinte observații și să solicite să fie audiați. Observațiile primite nu au fost în măsură să modifice constatările preliminare ale Comisiei.

(73)

Laiwu a susținut că Comisia a propus refuzarea acordării TEP pentru motive diferite de cele care au condus la deschiderea anchetei. Conform opiniei exprimate de societate, evaluarea Comisiei ar fi trebuit să se limiteze la criteriul 1 pentru acordarea TEP.

(74)

În primul rând, ar trebui remarcat faptul că articolul 2 alineatul (7) litera (c) menționează cinci criterii cumulative care trebuie îndeplinite în totalitate pentru ca TEP să fie acordat. În plus, sarcina probei revine societății care solicită acordarea TEP.

(75)

În plus, la punctul 5.2 din avizul de deschidere (11) se specifică motivele deschiderii care sunt legate de creșterea capacității de producție a Laiwu și de o gamă de produse mai largă acoperită de vânzările sale. Avizul de deschidere nu restricționează în niciun fel ancheta la evaluarea criteriului 1 pentru acordarea TEP. De asemenea, se consideră că elementele de probă prima facie sunt suficiente pentru a justifica deschiderea unei anchete. Evaluarea pentru acordarea TEP în temeiul articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază examinează în mod exhaustiv dacă un anumit producător își desfășoară activitatea în condiții specifice unei economii de piață, astfel cum se prevede la punctul 6.1.1.2 din avizul de deschidere.

(76)

În cele din urmă, Comisia menționează că Laiwu a transmis un formular de solicitare a acordării TEP, susținând că îndeplinește toate cele cinci criterii pentru acordarea TEP. În temeiul dispozițiilor relevante din regulamentul de bază, o societate care solicită acordarea TEP trebuie să dovedească faptul că își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață, cu alte cuvinte sarcina probei menite să sprijine corespunzător cererea de acordare a TEP cu suficiente dovezi îi revine societății. Prin urmare, afirmația societății Laiwu a fost respinsă.

(77)

După ce a furnizat statelor membre informațiile referitoare la analiza sa cu privire la solicitarea de acordare a TEP, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (c), Comisia a informat părțile interesate cu privire la decizia finală privind acordarea TEP.

(78)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală pentru Laiwu a fost determinată pe baza prețului practicat într-o țară terță cu economie de piață. În acest scop, Comisia a selectat o țară terță cu economie de piață — Canada (a se vedea considerentele 26 și următoarele de mai sus).

(79)

Comisia a stabilit valoarea normală pe baza vânzărilor interne efectuate de producătorul canadian către clienți independenți.

(80)

Comisia a stabilit prețul de export pe baza prețurilor de export plătite efectiv sau care urmează să fie plătite de către clienții independenți din Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(81)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export la nivelul franco fabrică.

(82)

Atunci când acest lucru a fost justificat prin necesitatea de a asigura o comparație echitabilă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export pentru a ține cont de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. S-au operat ajustări pentru a ține seama de costurile de transport, asigurare, manipulare, încărcare și de costurile auxiliare, de ambalare, credit și comisioane.

(83)

Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar din țara analogă cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(84)

Pe această bază, marja de dumping medie ponderată pentru societatea Laiwu, exprimată ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, este de 37,8 %.

(85)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, Comisia a analizat dacă modificarea circumstanțelor privind dumpingul ar putea fi considerată în mod rezonabil ca fiind de natură durabilă.

(86)

Faptul că Laiwu a evoluat de la cel mai mic la cel mai mare producător-exportator către UE este considerat drept o modificare de natură durabilă. Într-adevăr, societatea a confirmat în răspunsul său la chestionar faptul că își va menține volumul exporturilor și că nu își va modifica modelul de exporturi.

(87)

Produsul similar a fost fabricat de doi producători din Uniune în cursul PAR. Aceștia constituie „industria din Uniune” în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(88)

Întrucât industria din Uniune este constituită din numai doi producători, a trebuit ca toate cifrele legate de date sensibile să fie prezentate sub formă de indici sau de intervale, din motive de confidențialitate.

(89)

Comisia a stabilit consumul la nivelul Uniunii prin adăugarea vânzărilor industriei din Uniune pe piața din Uniune la importurile din RPC și din alte țări terțe, pe baza datelor Eurostat și a răspunsurilor la chestionar.

(90)

Consumul la nivelul Uniunii a evoluat după cum urmează:

Tabelul 1

Consumul la nivelul Uniunii

(91)

Consumul la nivelul Uniunii a variat cu +/– 5 % pe parcursul perioadei examinate. Cu toate acestea, evoluția nu reflectă nicio tendință clară în cursul perioadei examinate.

(92)

Comisia a stabilit volumul importurilor pe baza datelor furnizate de Eurostat. Cota de piață a importurilor a fost stabilită pe baza consumului de la nivelul Uniunii, astfel cum a fost stabilit la considerentul 88 și la următoarele de mai sus.

(93)

Importurile în Uniune din țara în cauză au evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

Volumul importurilor și cota de piață

(94)

Volumul importurilor a înregistrat fluctuații pe parcursul perioadei examinate. Fluctuația pare să urmeze într-o anumită măsură tendința consumului din Uniune. În 2011, când consumul a fost scăzut, importurile din China au avut cel mai redus nivel. În 2012, când consumul a atins un nivel maxim, importurile din China au ajuns, de asemenea, la nivelul lor cel mai ridicat.

(95)

Doar în cursul PAR, importurile din China nu au urmat această tendință, acestea fiind cu aproximativ 10 % mai mici decât în 2010, în ciuda unui consum comparabil la nivelul Uniunii. În pofida acestei scăderi, importurile din China au deținut în continuare o cotă de piață considerabilă de 35 %-45 % pe piața Uniunii în cursul perioadei examinate.

(96)

Comisia a stabilit prețurile importurilor pe baza datelor furnizate de Eurostat. Prețul mediu al importurilor în Uniune din țara în cauză a evoluat după cum urmează:

Tabelul 3

Prețuri de import

(97)

Prețurile importurilor de acid citric din China au crescut cu 24 % între 2010 și 2012, apoi au scăzut cu 8 puncte procentuale între 2012 și PAR. În cursul perioadei examinate, aceste prețuri au urmat evoluția prețurilor materiilor prime, precum porumbul.

(98)

În urma comunicării informațiilor, o parte interesată a pus sub semnul întrebării exactitatea datelor Eurostat, fără a furniza dovezi substanțiale în sprijinul afirmației sale. Prin urmare, acest argument nu poate fi acceptat.

(99)

Comisia a stabilit subcotarea prețurilor pe parcursul PAR comparând:

(100)

În cazul producătorilor-exportatori care nu sunt parte a angajamentului menționat în considerentul 2 de mai sus, pentru comparație a fost utilizat prețul perceput de la primul client independent din Uniune. Pentru producătorii-exportatori care sunt parte a angajamentului, prețurile de vânzare către primul client independent din Uniune nu au putut fi luate în considerare întrucât acestea au fost influențate de termenii angajamentului. Pentru acești exportatori, subcotarea prețurilor a fost stabilită pe baza prețului practicat la nivelul primului client independent din țări terțe.

(101)

În urma comunicării informațiilor, părțile interesate au susținut că, inclusiv pentru părțile care nu fac obiectul angajamentului, prețul de vânzare către primul client independent din țări terțe ar fi trebuit să fie luat în considerare pentru a stabili subcotarea. Cu toate acestea, ancheta a demonstrat că părțile care nu fac obiectul angajamentului au perceput prețuri semnificativ mai mici decât prețurile practicate de către părțile care fac obiectul angajamentului. Acest lucru indică faptul că prețurile lor nu sunt afectate de angajament și, prin urmare, pot fi folosite pentru a stabili subcotarea.

(102)

Comparația prețurilor a fost efectuată în funcție de tipul de produs pentru tranzacțiile efectuate la același nivel comercial, operându-se ajustări corespunzătoare pentru comisioane și dezaglomerare acolo unde a fost necesar.

(103)

În urma comunicării informațiilor, părțile interesate au susținut că o ajustare pentru dezaglomerare nu mai este justificată, deoarece nu mai este necesară o dezaglomerare pentru acidul citric din China. Cu toate acestea, ancheta a stabilit că, deși dezaglomerarea nu este întotdeauna necesară, încă mai există cazuri în care e nevoie să fie efectuată, ceea ce justifică această ajustare.

(104)

Pentru producătorii-exportatori care nu au cooperat, subcotarea prețurilor nu a putut fi stabilită utilizând prețurile pe tip de produs, deoarece aceste informații nu au fost disponibile. Prin urmare, subcotarea prețurilor a fost determinată prin compararea prețurilor de vânzare medii ponderate globale, atât pentru producătorii din Uniune, cât și pentru producătorii-exportatori chinezi care nu au cooperat.

(105)

Rezultatul comparației a fost exprimat ca procentaj din cifra de afaceri a producătorilor din Uniune înregistrată pe parcursul PAR. Aceasta a evidențiat o marjă de subcotare medie ponderată globală cuprinsă între 20 % și 45 %.

(106)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea efectului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei din Uniune a inclus o evaluare a tuturor indicilor economici care influențează situația industriei din Uniune pe parcursul perioadei examinate.

(107)

Producția totală, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție din Uniune au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 4

Producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității

(108)

Volumul producției a evoluat pozitiv pe parcursul perioadei examinate. Acesta a crescut cu 6 % între 2010 și 2011, înregistrând variații minore în perioadele ulterioare.

(109)

Întrucât capacitatea de producție a rămas aproape neschimbată, gradul de utilizare a capacității de producție a reflectat evoluția volumului producției. Gradul de utilizare a capacității de producție a crescut în mod semnificativ, cu 5 %, între 2010 și 2011, menținându-se aproape neschimbat în cursul perioadelor următoare.

(110)

Volumul vânzărilor și cota de piață ale industriei din Uniune au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 5

Volumul vânzărilor și cota de piață

(111)

Industria din Uniune a reușit să își mărească volumul vânzărilor cu 8 % între 2010 și 2011. Ulterior, volumul vânzărilor a rămas la același nivel până la PAR.

(112)

Cota de piață a evoluat într-un mod similar, înregistrând o creștere de 7 % în cursul perioadei examinate. În 2011 și 2012, cota de piață a fost, de asemenea, afectată de fluctuațiile consumului din Uniune descrise în considerentul 91 de mai sus.

(113)

Industria din Uniune a reușit să își mărească atât volumul de vânzări cu 8 %, cât și cota de piață cu 7 %. În același timp, volumele producției au crescut în mod similar. Prin urmare, industria din Uniune a fost în măsură să profite de oportunitățile de creștere prin creșterea cotei sale de piață pe o piață destul de stabilă.

(114)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 6

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(115)

Ocuparea forței de muncă a evoluat favorabil în cursul perioadei examinate, crescând cu 6 %. În același timp, productivitatea pe angajat a rămas stabilă de-a lungul perioadei examinate.

(116)

Marjele de dumping constatate erau semnificativ peste nivelul de minimis. Impactul amplorii marjelor de dumping efective asupra industriei din Uniune a fost totuși atenuat, întrucât nivelul prețului multor producători-exportatori chinezi a fost influențat de angajament. Pentru ceilalți producători-exportatori, efectul prejudiciabil a fost compensat de efectul taxelor. Prin urmare, se poate concluziona că industria din Uniune s-a redresat de pe urma prejudiciului cauzat de practicile anterioare de dumping ale producătorilor-exportatori chinezi.

(117)

Prețurile de vânzare unitare medii ponderate ale producătorilor din Uniune către clienți independenți din Uniune au evoluat după cum urmează în cursul perioadei examinate:

Tabelul 7

Prețurile de vânzare din Uniune

(118)

Costul unitar mediu ponderat al producției a crescut cu 13 % între 2010 și 2011, după care a crescut cu încă 2 puncte procentuale până la PAR.

(119)

Prețurile de vânzare au evoluat în mod similar, însă cu o întârziere de aproximativ 1 an. Industria din Uniune nu a făcut decât să transfere integral către clienții săi, în 2012, creșterile costurilor suferite în 2011. Acest fapt a dus la o scădere a rentabilității în 2011, după cum se arată în considerentul 120 și în următoarele de mai jos.

(120)

Costurile medii cu forța de muncă ale producătorilor din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 8

Costurile medii cu forța de muncă per angajat

(121)

Costurile medii cu forța de muncă per angajat au crescut în total cu 18 %, în principal din cauza unei creșteri semnificative de 11 puncte procentuale înregistrate între 2011 și 2012.

(122)

Nivelurile stocurilor producătorilor din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 9

Stocuri

(123)

Stocurile finale ale producătorilor din Uniune au crescut semnificativ în cursul perioadei examinate. Nivelul ridicat al stocurilor de la sfârșitul PAR este influențat de factori sezonieri. În timp ce, pentru celelalte perioade, stocul final este adoptat la sfârșitul lunii decembrie, pentru sfârșitul PAR, acesta este adoptat la sfârșitul lunii iunie, imediat înaintea unei perioade caracterizate de o cerere relativ ridicată datorată creșterii consumului de băuturi și unei producții destul de reduse ca urmare a iminenței concediilor estivale. Prin urmare, este normală existența unui nivel oarecum mai ridicat al stocurilor în această perioadă a anului.

(124)

Rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor producătorilor din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 10

Rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor

(125)

Comisia a determinat rentabilitatea producătorilor din Uniune prin exprimarea profitului net înainte de impozitare realizat din vânzarea produsului similar către clienți independenți din Uniune ca procentaj din cifra de afaceri generată de aceste vânzări. Aceasta a rămas la niveluri stabile aproape pe tot intervalul perioadei examinate. Rentabilitatea industriei din Uniune a depășit profitul țintă stabilit în ancheta inițială în cursul perioadei examinate.

(126)

Fluxul de lichidități net reprezintă capacitatea producătorilor din Uniune de a-și autofinanța activitățile. Evoluția acestuia a rămas la niveluri satisfăcătoare în cursul perioadei examinate.

(127)

Randamentul investițiilor reprezintă profitul ca procentaj din valoarea contabilă netă a investițiilor. Evoluția acestuia a reflectat în mare măsură evoluția rentabilității și a rămas la niveluri satisfăcătoare aproape tot timpul de-a lungul perioadei examinate.

(128)

Niciun producător din Uniune nu a raportat dificultăți de mobilizare a capitalurilor în cursul perioadei examinate.

(129)

Cei mai mulți indicatori de prejudiciu, cum ar fi producția, utilizarea capacităților, volumul vânzărilor, ocuparea forței de muncă, costurile cu forța de muncă și prețurile de vânzare, au avut o evoluție pozitivă. În timp ce tendința indicatorilor financiari, cum ar fi rentabilitatea, fluxul de numerar și randamentul investițiilor a fost mixtă, nivelurile absolute sunt satisfăcătoare și nu prezintă niciun indiciu al unui prejudiciu.

(130)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că industria din Uniune s-a redresat pe deplin după prejudiciul provocat de dumpingul anterior și că nu suferă un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(131)

Tendințele de mai sus privind prețurile și volumele importurilor de produs în cauză din China arată că, în timp ce exportatorii chinezi au menținut o prezență semnificativă pe piața Uniunii, măsurile în vigoare (taxe și angajamente) au condus la o creștere a prețurilor și la o scădere a volumelor. Industria din Uniune a fost principalul beneficiar al acestei evoluții, deoarece prezența pe piață a altor țări terțe a rămas mai degrabă limitată. Aceasta indică faptul că înlăturarea prejudiciului se datorează în principal existenței măsurilor în vigoare.

(132)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 45 de mai sus, producătorii-exportatori din RPC dispun de capacități neutilizate suficiente pentru a-și spori foarte rapid exporturile. Date fiind prețurile mai lucrative de pe piața UE în raport cu majoritatea piețelor din țările terțe, este probabil ca importante cantități exportate în prezent în aceste țări să fie, de asemenea, redirecționate către piața Uniunii în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor antidumping.

(133)

În plus, piețe internaționale importante, cum ar fi SUA, Brazilia, Thailanda și Ucraina au instituit taxe antidumping asupra acidului citric chinez. Prin urmare, va fi mai dificil pentru producătorii-exportatori chinezi să vândă pe aceste piețe decât pe o piață a UE neprotejată, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor antidumping.

(134)

În plus, nivelurile de preț ale producătorilor-exportatori chinezi care nu fac obiectul angajamentelor au subcotat în mod semnificativ prețurile industriei din UE cu 20 %-45 %. În mod similar, prețurile practicate pe piețele țărilor terțe de producătorii-exportatori care fac obiectul angajamentelor sunt mai mici (cu 20 %-39 %) decât prețurile practicate de industria din UE. Acest lucru indică nivelurile de preț la care producătorii-exportatori chinezi ar putea intra pe piața Uniunii în absența măsurilor.

(135)

Probabilitatea efectuării unor exporturi chineze la prețuri scăzute în absența măsurilor este confirmată de numeroasele anchete antidumping privind acidul citric chinez din alte țări, menționate în considerentul 133 de mai sus.

(136)

Producătorii-exportatori chinezi au capacitatea de a-și crește semnificativ cota de piață, deja substanțială, la prețuri semnificativ inferioare prețurilor practicate de industria din UE, în detrimentul acesteia din urmă.

(137)

În urma comunicării concluziilor anchetei, părțile interesate au susținut că nu este probabil ca producătorii-exportatori chinezi să își scadă prețurile la nivelurile prețurilor practicate pe piețele altor țări terțe. Totuși, acest argument nu este susținut de faptele constatate în cursul anchetei. Astfel cum s-a precizat în considerentul 134 de mai sus, marjele de subcotare stabilite pentru producătorii-exportatori chinezi care nu fac obiectul unor angajamente pe piața Uniunii (20 %-45 %) sunt foarte asemănătoare cu cele stabilite pentru producătorii-exportatori chinezi care fac obiectul unor angajamente pe piețele țărilor terțe (20 %-39 %). Prin urmare, este probabil ca, în absența măsurilor, prețurile chineze pe piața Uniunii să se apropie de prețurile practicate de producătorii-exportatori chinezi în altă parte.

(138)

Prin urmare, se poate concluziona că există probabilitatea reapariției prejudiciului în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(139)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă instituirea de măsuri antidumping asupra importurilor de acid citric originar din RPC ca urmare a constatărilor din cadrul prezentei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor nu ar fi în interesul Uniunii în ansamblu. Identificarea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea tuturor intereselor implicate, inclusiv a celor ale industriei Uniunii, ale importatorilor și ale utilizatorilor. Toate părțile interesate au avut posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere în temeiul articolului 21 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(140)

Ambii producători din Uniune, reprezentând împreună 100 % din producția Uniunii, au cooperat în cadrul prezentei anchete. Astfel cum se menționează în considerentul 130 de mai sus, industria din Uniune s-a redresat în urma prejudiciului cauzat de practicile de dumping anterioare.

(141)

Măsurile în vigoare au permis industriei din Uniune să se redreseze în urma prejudiciului suferit în trecut. În paralel, industria din Uniune a arătat că activitățile sale sunt viabile atunci când nu sunt supuse unei concurențe neloiale din partea importurilor care fac obiectul unui dumping.

(142)

În același timp, eliminarea măsurilor ar conduce, foarte probabil, la creșterea concurenței neloiale din partea importurilor chineze care fac obiectul unui dumping, amenințând continuarea activităților producătorilor rămași într-un sector, de altfel, viabil. Se reamintește faptul că trei producători din Uniune și-au încetat producția înainte de instituirea măsurilor împotriva importurilor chineze.

(143)

Prin urmare, s-a concluzionat că este în interesul industriei din Uniune să se mențină măsurile în vigoare.

(144)

Astfel cum se menționează în considerentul 13 de mai sus, șase importatori neafiliați au prezentat un răspuns privind eșantionarea. Cei trei importatori principali au fost incluși în eșantion, dar unul dintre aceștia nu a furnizat, în cele din urmă, un răspuns util la chestionar. Eșantionul final a fost alcătuit din ceilalți doi importatori.

(145)

Cei doi importatori comercializează o gamă largă de produse. Importanța acidului citric în cifra lor de afaceri totală variază foarte mult. În cazul unuia dintre importatori, acidul citric reprezintă o parte nesemnificativă din cifra de afaceri totală, în timp ce, în cazul celuilalt importator, el este unul dintre produsele cele mai importante.

(146)

Cei doi importatori incluși în eșantion nu s-au opus cu strictețe măsurilor în vigoare, însă au atras atenția asupra faptului că nivelul actual al PMI este prea ridicat, ceea ce conduce la profituri substanțiale pentru industria din Uniune. Acești importatori au cerut, prin urmare, o reducere a nivelului PMI.

(147)

Comisia a primit șase răspunsuri complete de la utilizatori provenind în principal din industria chimică și din cea farmaceutică. Deși industria alimentară și cea a băuturilor este de departe cel mai mare utilizator de acid citric, reprezentând cel puțin 50 % din consumul total, niciun utilizator din cadrul acestei industrii nu a cooperat pe deplin.

(148)

Utilizatorii erau preocupați de securitatea aprovizionării. Unul dintre motivele de preocupare era legat de incapacitatea industriei din Uniune de a aproviziona în totalitate piața Uniunii. Cu toate acestea, măsurile în vigoare nu au împiedicat intrarea importurilor din China pe piața Uniunii în cantități semnificative, permițându-le acestora să aprovizioneze partea din piață care nu putea fi acoperită de industria din Uniune.

(149)

În cazul unui grup important de utilizatori, precum industria alimentară și cea a băuturilor și industria farmaceutică, acidul citric este necesar doar în mod marginal pentru produsele acestora. În opinia lor, acidul citric nu este ușor de înlocuit; prin urmare, securitatea aprovizionării este, adesea, mai importantă decât prețul. Efectul financiar al măsurilor asupra acestor utilizatori este nesemnificativ, având în vedere importanța foarte redusă a acidului citric în structura costurilor acestora.

(150)

Pentru utilizatorii care fabrică produse chimice ce reprezintă aproximativ 25 % din consumul total la nivelul UE, acidul citric are o importanță moderată, reprezentând aproximativ 5 % din costurile materiilor prime. În opinia lor, măsurile antidumping nu ar trebui menținute. Unii utilizatori au subliniat, de asemenea, situația financiară bună a producătorilor din UE. Efectul măsurilor asupra acestor utilizatori este mai semnificativ decât în industria alimentară și cea a băuturilor și în industria farmaceutică. Cu toate acestea, informațiile furnizate de utilizatorii cooperanți care fabrică produse chimice arată că aceștia au reușit să realizeze un profit confortabil, în pofida măsurilor în vigoare. Prin urmare, efectul măsurilor asupra acestor utilizatori este considerat a fi limitat.

(151)

În urma comunicării concluziilor anchetei, părțile interesate din industria detergenților au susținut că, pentru anumite produse, acidul citric reprezintă o parte mai mare a costurilor decât cifra medie de 5 % menționată anterior. În același timp, aceste părți nu au furnizat nicio dovadă conform căreia, în special pentru industria detergenților, media ar fi diferită de cifra de 5 % indicată pentru industria chimică în general. Prin urmare, se consideră că respectivele concluzii trase pentru industria chimică în general se aplică, de asemenea, industriei detergenților în special.

(152)

În urma comunicării concluziilor anchetei, părțile interesate au afirmat, de asemenea, că viitoarea interdicție privind fosfații în detergenții pentru mașinile automate de spălat vase va conduce la creșterea consumului de acid citric în Uniune începând cu 2017. Deși este evident că fosfații vor trebui înlocuiți până în acel moment cu alte substanțe, nu este încă clar dacă fosfații vor fi înlocuiți cu acid citric sau cu alte substanțe. De asemenea, părțile nu au furnizat niciun element de probă concret privind impactul general al acestei schimbări.

(153)

În ansamblu, efectul pozitiv al măsurilor asupra industriei din Uniune depășește cu mult impactul negativ limitat sau nesemnificativ al măsurilor în vigoare asupra utilizatorilor.

(154)

Părțile interesate s-au plâns în legătură cu o pretinsă lipsă a concurenței pe piața Uniunii. Într-adevăr, UE dispune doar de doi producători. Pentru a răspunde necesităților utilizatorilor din UE, piața Uniunii trebuie să recurgă la importuri, care provin în principal din RPC.

(155)

Faptul că în Uniune au rămas numai doi producători este, totuși, rezultatul practicilor de dumping ale producătorilor-exportatori chinezi, care au condus la instituirea măsurilor aflate în curs de reexaminare. În 2004, la începutul perioadei examinate a anchetei inițiale, încă existau în Uniune cinci producători care concurau cu cantitățile semnificative ale importurilor chineze la prețuri de dumping. În anii care au urmat (2004-2007), când Uniunea a fost expusă unor cantități semnificative de exporturi din RPC ce făceau obiectul unui dumping semnificativ, trei producători din Uniune au fost nevoiți să părăsească piața, ceea ce a condus la actuala situație de duopol.

(156)

Începând cu instituirea măsurilor în vigoare, tendința descendentă a numărului de producători din Uniune a putut fi oprită. Dacă producătorii-exportatori chinezi ar avea permisiunea de a relua practicile de dumping în cantități nelimitate, industria din Uniune ar suferi din nou un prejudiciu, inclusiv prin pierderea cotei de piață în favoarea importurilor din China.

(157)

Producătorii din Uniune nu au capacitatea de a satisface în întregime cererea de pe piața Uniunii (a se vedea considerentul 107 de mai sus). În pofida existenței măsurilor în vigoare, importurile din China au continuat să intre pe piața Uniunii în cantități semnificative, deținând o cotă de piață cuprinsă între 35 % și 45 % pe parcursul perioadei examinate, astfel cum se explică în considerentul 93 de mai sus.

(158)

În absența măsurilor, singurii doi producători existenți în UE ar putea fi obligați să părăsească, de asemenea, piața Uniunii. Într-un astfel de scenariu, utilizatorii din UE ar deveni și mai dependenți de o singură sursă de importuri — RPC — ceea ce, dată fiind importanța securității aprovizionării menționată mai sus, nu ar fi în interesul Uniunii.

(159)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că nu există motive întemeiate pentru care menținerea măsurilor asupra importurilor de acid citric originar din RPC să nu fie în interesul Uniunii.

(160)

Majoritatea producătorilor-exportatori chinezi care au cooperat sunt parte la angajamentele menționate în considerentul 2 de mai sus. Ancheta de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor a arătat în considerentul 41 de mai sus că prețurile lor de export către UE au fost determinate de angajamentele de preț care stabilesc prețurile minime de import („PMI”). Prin urmare, prețurile lor de export nu au fost considerate suficient de fiabile pentru a fi utilizate în cadrul analizei probabilității continuării sau reapariției dumpingului, în circumstanțele specifice ale prezentei anchete. În mod similar, astfel cum s-a explicat în considerentul 100 de mai sus, aceste prețuri de export nu pot fi considerate a fi un indicator fiabil pentru realizarea unui calcul fiabil și semnificativ al subcotării. De asemenea, din același motiv, aceste prețuri nu sunt suficient de fiabile pentru a calcula un nou nivel de eliminare a prejudiciului.

(161)

În cazul producătorului-exportator chinez care a cooperat și care nu este parte la angajamente, Laiwu, prețurile de export nu au fost afectate de angajament și, prin urmare, ar putea fi utilizate pentru a stabili un nou nivel de eliminare a prejudiciului.

(162)

Pentru a determina nivelul măsurilor, Comisia a stabilit mai întâi valoarea taxei necesare pentru a elimina prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(163)

Prejudiciul nu s-ar reproduce dacă industria din Uniune ar fi capabilă să își acopere costurile de producție și să obțină un profit înainte de instituirea taxei asupra vânzărilor produsului similar pe piața Uniunii, pe care o industrie de acest tip ar putea să îl obțină în mod rezonabil în acest sector, în condiții normale de concurență, și anume în absența importurilor care fac obiectul unui dumping. Marja de profit stabilită pentru acest scop în ancheta inițială a fost de 6 %.

(164)

Pe această bază, Comisia a calculat un preț neprejudiciabil al produsului similar pentru industria din Uniune prin scăderea din prețurile de vânzare practicate în Uniune a marjei reale de profit atins în timpul PAR și înlocuirea acesteia cu marja de profit de 6 % menționată anterior.

(165)

Una dintre părțile interesate a susținut că marja de profit înainte de impozitare de 6 % este prea scăzută deoarece, din cauza nivelului considerabil al taxei, profitul după impozitare nu furnizează resursele necesare.

(166)

În această privință, marja de profit utilizată pentru stabilirea nivelului de eliminare a prejudiciului reflectă marja de profit în absența importurilor care fac obiectul unui dumping. Partea interesată nu a furnizat niciun argument care să demonstreze că marja de profit de 6 %, care este marja de profit reală realizată de industria din Uniune în absența importurilor care fac obiectul unui dumping stabilită în ancheta inițială, nu este adecvată în acest scop.

(167)

Comisia a determinat ulterior nivelul de eliminare a prejudiciului pe baza unei comparații a prețului de import mediu ponderat al Laiwu stabilit pentru calcularea subcotării prețurilor, cu prețul mediu ponderat neprejudiciabil al produsului similar vândut de producătorii din Uniune pe piața Uniunii pe parcursul PAR. Eventualele diferențe rezultate din această comparație au fost exprimate ca procentaj din valoarea CIF de import medie ponderată.

(168)

În ceea ce privește societatea Laiwu Taihe Biochemistry Co., Ltd., ar trebui să se instituie măsuri antidumping definitive la importurile produsului în cauză, în conformitate cu regula taxei celei mai mici, prevăzută la articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază. Comisia a comparat marja de prejudiciu și marja de dumping. Nivelul taxei ar trebui stabilit la cel mai scăzut nivel al dumpingului și al marjei de eliminare a prejudiciului.

(169)

Pe baza celor de mai sus, nivelul taxei antidumping definitive, exprimat în procentaje din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, ar trebui să fie după cum urmează:

(170)

În contextul anchetei de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, astfel cum se prevede la articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, măsurile antidumping aplicabile importurilor de acid citric originar din RPC ar trebui menținute. Se reamintește faptul că aceste măsuri constau într-o taxă vamală ad valorem la diferite niveluri și în angajamente pentru anumite societăți.

(171)

Nivelurile taxei antidumping individuale menționate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei anchete. Prin urmare, acestea au reflectat situația constatată în cazul societăților în cauză în cursul anchetei. Aceste niveluri ale taxei individuale sunt aplicabile exclusiv importurilor produsului în cauză originar din țara în cauză, care a fost fabricat de către entitățile juridice menționate. Importurile de produs în cauză, fabricat de orice altă societate care nu este menționată în mod special în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entități afiliate societăților menționate în mod special, ar trebui să facă obiectul taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”. Acestea nu ar trebui să facă obiectul niciunei taxe antidumping individuale.

(172)

O societate poate solicita aplicarea acestor niveluri ale taxei antidumping individuale în cazul în care modifică numele sau adresa entității. Cererea trebuie să fie adresată Comisiei (12). Cererea trebuie să conțină toate informațiile pertinente pentru a demonstra că modificarea nu afectează dreptul societății de a beneficia de nivelul taxei care se aplică în acest caz. În cazul în care schimbarea numelui sau adresei societății nu afectează dreptul său de a beneficia de nivelul taxei care i se aplică, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene va fi publicat un anunț de informare cu privire la schimbarea de nume sau adresă.

(173)

Doi producători-exportatori au notificat Comisiei o modificare a adresei. De asemenea, unul dintre aceștia a notificat Comisiei o modificare a denumirii sale. Aceste modificări nu afectează operațiunile lor în ceea ce privește produsul în cauză.

(174)

Un alt producător-exportator nu ar mai trebui să beneficieze de dreptul de a i se aplica un nivel individual al taxei, întrucât a încetat să existe.

(175)

Constatările din considerentele 173 și 174 de mai sus au fost comunicate și nu s-a primit nicio observație.

(176)

În cadrul reexaminării formei măsurilor, Comisia a luat în considerare stabilirea PMI al angajamentelor. În special, Comisia a examinat mecanismul de indexare.

(177)

PMI a fost indexat inițial pe baza variațiilor prețurilor porumbului în Statele Unite. Atunci când măsurile inițiale au fost instituite, producătorii-exportatori care au oferit angajamente nu au putut identifica o sursă de referință publică pentru prețurile porumbului în UE. O astfel de sursă este disponibilă în prezent și este considerată mai adecvată având în vedere faptul că PMI se bazează pe prețul neprejudiciabil al industriei din Uniune.

(178)

Comisia a examinat, de asemenea, indexarea variabilă pentru consumul de materii prime/tonă de acid citric și a concluzionat că este corectă.

(179)

În urma comunicării informațiilor, părțile interesate au susținut că în locul indexării PMI descrise mai sus, ar trebui să fie folosit un anumit preț minim sau o indexare bazată pe prețurile altor materii prime în afară de porumb, deoarece nu toți producătorii din Uniune utilizează porumbul ca materie primă pentru producția de acid citric. Cu toate acestea, având în vedere fluctuația semnificativă a costurilor de producție și a prețurilor acidului citric, un plafon de preț fix poate să nu mai fie de actualitate și să devină nejustificat de mare sau de mic. De asemenea, nu este considerată adecvată o indexare pentru o materie primă cu prețuri mai curând stabile atunci când prețul acidului citric fluctuează în mod semnificativ și pentru care nu există o sursă publică fiabilă.

(180)

Prin urmare, se consideră că un plafon de preț fix sau o indexare bazată pe materii prime diferite nu este mai adecvată decât o indexare pe baza prețurilor porumbului. Cu toate acestea, deoarece porumbul nu este materia primă de bază pentru toți producătorii din Uniune, s-a considerat adecvat să se revizuiască indexarea variabilă pentru consumul de materii prime, pentru a reflecta mai bine consumul mediu ponderat de porumb al industriei din Uniune și evoluția prețului neprejudiciabil pentru industria din Uniune în ansamblu.

(181)

În cadrul reexaminării intermediare parțiale limitate la prejudiciu, Comisia a stabilit un nou preț neprejudiciabil pentru industria din Uniune. Pe această bază, PMI ar trebui să fie revizuit și actualizat pentru ca angajamentele să rămână în vigoare.

(182)

După comunicarea constatărilor finale, cei cinci producători-exportatori cooperanți, inclusiv un grup de producători-exportatori, ale căror angajamente sunt în prezent în vigoare, împreună cu Camera de Comerț a importatorilor și a exportatorilor de metale, minerale și produse chimice din China (a se vedea considerentele 2 și 3 de mai sus), au oferit noi angajamente de preț acceptabile.

(183)

Comisia, prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/87 (13), a acceptat aceste oferte de angajament noi care înlocuiesc angajamentele în vigoare. Noile oferte de angajament elimină efectele prejudiciabile ale dumpingului și limitează la un nivel suficient riscul de circumvenție.

(184)

În vederea monitorizării eficiente de către Comisie și autoritățile vamale a conformității societăților cu angajamentele luate, atunci când se solicită autorității vamale punerea în liberă circulație, scutirea de taxa antidumping este condiționată de:

Atunci când condițiile de mai sus nu sunt respectate, taxa antidumping corespunzătoare va fi instituită în momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație.

(185)

În cazul în care Comisia își retrage acceptul privind un anumit angajament, în conformitate cu articolul 8 alineatul (9) din regulamentul de bază, în urma unui abuz privind anumite tranzacții, și declară nevalabile facturile relevante conforme cu angajamentele, se aplică o datorie vamală în momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație a acestor tranzacții.

(186)

Importatorii ar trebui să aibă în vedere faptul că datoria vamală poate lua naștere, ca risc comercial normal, în momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație, așa cum este descris în considerentele 184 și 185, chiar dacă Comisia a acceptat un angajament oferit de producătorul de la care aceștia au cumpărat în mod direct sau indirect.

(187)

Comitetul instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din regulamentul de bază nu a emis niciun aviz,

(a)

importurile să fie fabricate, transportate și facturate direct de societățile în cauză primului client independent din Uniune; precum și

(b)

astfel de importuri să fie însoțite de o factură conformă cu angajamentul, care este o factură comercială conținând cel puțin elementele și declarația menționate în anexa la prezentul regulament; precum și

(c)

mărfurile declarate și prezentate la vamă să corespundă exact descrierii din factura conformă cu angajamentul.

(a)

ori de câte ori se constată faptul că, în ceea ce privește importurile menționate la alineatul (1), una sau mai multe dintre condițiile menționate în alineatul respectiv nu sunt îndeplinite; sau

(b)

atunci când Comisia își retrage acceptul privind angajamentul în conformitate cu articolul 8 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 printr-un regulament sau o decizie care se referă la anumite tranzacții și declară nevalabile facturile relevante conforme cu angajamentul.

22.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 15/31

(1)

În urma unei anchete antidumping (denumită în continuare „ancheta inițială”), Consiliul a instituit, prin Regulamentul (CE) nr. 1187/2008 (2), o taxă antidumping definitivă la importurile de glutamat monosodic provenind din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „China”).

(2)

Măsurile impuse au luat forma unei taxe ad valorem fixate la 39,7 %. Fac excepție taxele fixate pentru Hebei Meihus MSG Group Co. Ltd. (33,8 %), Tongliao Meihua Bio-Tech Co. Ltd. (33,8 %) și Fujian Province Jianyang Wuyi MSG Co. Ltd. (36,5 %).

(3)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă (3) a măsurilor antidumping în vigoare, Comisia a primit o cerere de deschidere a unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării acestor măsuri, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(4)

Cererea a fost depusă de Ajinomoto Foods Europe SAS (denumit în continuare „solicitantul”), singurul producător de glutamat monosodic din Uniune, reprezentând, prin urmare, 100 % din producția totală de glutamat monosodic a Uniunii.

(5)

Cererea s-a bazat pe faptul că expirarea măsurilor ar conduce, probabil, la continuarea sau la reapariția dumpingului și a prejudiciului pentru industria din Uniune.

(6)

Stabilind, în urma consultării comitetului consultativ, existența unor elemente de probă suficiente pentru deschiderea unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, Comisia a anunțat la 29 noiembrie 2013, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (4) (denumit în continuare „avizul de deschidere”), deschiderea unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(7)

În paralel, în aceeași zi, Comisia a anunțat deschiderea unei anchete antidumping în temeiul articolului 5 din regulamentul de bază cu privire la importurile în Uniune de glutamat monosodic provenind din Indonezia (5).

(8)

În cadrul acestei anchete, în august 2014, Comisia a instituit, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 904/2014 (6), o taxă antidumping provizorie la importurile de glutamat monosodic provenind din Indonezia (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”). Măsurile provizorii au fost instituite pentru o perioadă de șase luni.

(9)

Cele două anchete paralele au acoperit aceeași perioadă a anchetei (de reexaminare) și aceeași perioadă luată în considerare, astfel cum sunt definite în considerentul 10.

(10)

Ancheta privind probabilitatea continuării sau reapariției dumpingului și a prejudiciului a acoperit perioada 1 octombrie 2012-30 septembrie 2013 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității continuării sau reapariției prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 aprilie 2010 și sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare (denumită în continuare „perioada luată în considerare”) (7).

(11)

Comisia a informat în mod oficial solicitantul, producătorii-exportatori, importatorii și utilizatorii din Uniune cunoscuți a fi interesați și reprezentanții țării exportatoare cu privire la deschiderea reexaminării efectuate în perspectiva expirării măsurilor.

(12)

Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere în scris și de a solicita o audiere până la termenul stabilit în avizul de deschidere. Au fost audiate toate părțile interesate care au solicitat acest lucru și au arătat că există motive speciale pentru a fi audiate.

(13)

Ținând cont de numărul aparent mare de producători-exportatori chinezi și de importatori neafiliați din Uniune, în avizul de deschidere s-a avut în vedere recurgerea la eșantionare, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(14)

În ceea ce privește producătorii-exportatori din China, pentru a permite Comisiei să decidă dacă eșantionarea ar fi necesară și, în caz afirmativ, să selecteze un eșantion reprezentativ, părțile respective au fost invitate să se facă cunoscute în termen de 15 zile de la deschiderea reexaminării și să furnizeze Comisiei informațiile solicitate în avizul de deschidere. Având în vedere faptul că numai doi producători-exportatori din China au oferit Comisiei informațiile solicitate, eșantionarea nu a fost considerată necesară.

(15)

Pentru a oferi Comisiei posibilitatea de a decide dacă eșantionarea ar fi necesară și, în caz afirmativ, de a selecta un eșantion, Comisia a invitat toți importatorii neafiliați să se facă cunoscuți și să furnizeze informațiile precizate în avizul de deschidere.

(16)

Paisprezece importatori neafiliați au acționat în consecință. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste societăți nu a importat glutamat monosodic (MSG) din China în Uniune în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Prin urmare, nu a fost necesară eșantionarea.

(17)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru a determina, pe de o parte, probabilitatea continuării sau a reapariției dumpingului și a prejudiciului care rezultă din acesta și, pe de altă parte, interesul Uniunii.

(18)

Au fost trimise chestionare ambilor producători-exportatori chinezi care s-au manifestat în cadrul exercițiului de eșantionare, unicului producător din Uniune și celor 33 de utilizatori identificați în Uniune.

(19)

S-au primit răspunsuri la chestionar din partea unicului producător din Uniune, din partea unui operator comercial, precum și din partea a cinci utilizatori. Niciunul dintre producătorii-exportatori chinezi nu a furnizat un răspuns la chestionar.

(20)

S-au efectuat vizite de verificare la sediile următoarelor societăți:

Producător din Uniune

Utilizatori

(21)

Toate părțile interesate au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora se intenționa să se recomande menținerea taxei antidumping definitive la importurile de glutamat monosodic provenind din China. Părților li s-a acordat, de asemenea, o perioadă în care să poată formula observații în urma acestei comunicări a informațiilor. Observațiile acestora au fost analizate și luate în considerare, după caz.

(22)

Produsul care face obiectul prezentei reexaminări este același cu produsul vizat de ancheta inițială, și anume glutamatul monosodic („MSG”) provenind din China, încadrat în prezent la codul NC ex 2922 42 00 (denumit în continuare „produsul în cauză”). MSG-ul este un aditiv alimentar și se folosește în principal ca potențiator de arome în supe, ciorbe, mâncăruri pe bază de carne și pește, în amestecurile de condimente și în alimentele gata preparate. MSG-ul este utilizat, de asemenea, în industria chimică pentru aplicații nealimentare, precum detergenții. Este produs sub formă de cristale albe, inodore, de diverse mărimi. MSG-ul este disponibil în pachete de diferite dimensiuni: de la pachete pentru larg consum de 0,5 grame până la saci vrac de 1 000 de kilograme. Pachetele de dimensiuni mai mici se vând prin intermediul comercianților cu amănuntul către consumatorii particulari, iar cele de dimensiuni mai mari, de 20 de kilograme și peste, sunt destinate utilizatorilor industriali. În plus, există diferite grade de puritate. Cu toate acestea, nu există diferențe în caracteristicile glutamatului monosodic în funcție de dimensiunea pachetului sau de gradul de puritate.

(23)

MSG-ul este obținut în principal prin fermentarea a diferite surse de zahăr (amidon de porumb, amidon de tapioca, sirop de zahăr, melasă din trestie de zahăr și melasă din sfeclă de zahăr).

(24)

Ancheta de reexaminare a confirmat, la fel ca ancheta inițială, faptul că produsul în cauză și MSG-ul fabricat și vândut pe piața internă din țara în cauză, MSG-ul fabricat și vândut de industria din Uniune pe piața Uniunii și cel fabricat și vândut pe piețele a două țări analoage (Thailanda și Indonezia) au aceleași proprietăți fizice, tehnice și chimice de bază și aceleași utilizări de bază.

(25)

În consecință, aceste produse sunt considerate ca fiind produse similare, în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(26)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a examinat dacă în prezent există sau nu dumping și dacă expirarea măsurilor existente riscă sau nu să ducă la continuarea sau la reapariția dumpingului.

(27)

Astfel cum s-a arătat în considerentele 18 și 19, deși au fost trimise chestionare ambilor producători-exportatori chinezi care s-au manifestat în cadrul exercițiului de eșantionare, niciunul dintre aceștia nu a trimis un răspuns la chestionar și nu a cooperat la anchetă. Prin urmare, au trebuit utilizate datele disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(28)

Autoritățile chineze și producătorii-exportatori chinezi care nu au cooperat la anchetă au fost informați cu privire la aplicarea articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază și au avut posibilitatea de a formula observații. Nu s-au primit observații.

(29)

Pe această bază, în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază, constatările cu privire la probabilitatea unei continuări a dumpingului prevăzute mai jos au fost stabilite pe baza datelor disponibile, în special, informațiile din cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor și statisticile disponibile, și anume cele provenind de la Eurostat și din baza chineză de date privind exporturile.

(30)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețului sau a valorii construite într-o țară terță cu economie de piață pentru producătorii-exportatori cărora nu li s-a acordat TEP. În acest scop, a trebuit selectată o țară terță cu economie de piață („țara analoagă”).

(31)

În avizul de deschidere, Comisia a informat părțile interesate că intenționa să selecteze Thailanda sau Indonezia ca posibile țări analoage adecvate și a invitat părțile să își prezinte observațiile. În ancheta inițială (8), țara analoagă adecvată utilizată a fost Thailanda. Indonezia a fost propusă în cadrul anchetei actuale întrucât, astfel cum s-a arătat în considerentul 7, o anchetă antidumping paralelă privind importurile în Uniune de glutamat monosodic provenind din Indonezia a fost inițiată în aceeași zi ca și actuala anchetă de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor (9). O parte interesată a afirmat că Thailanda nu este o țară analoagă adecvată, deoarece producătorul thailandez cooperant face parte din același grup de societăți ca și solicitantul. În plus, s-a afirmat că pe piața thailandeză nu există concurență și că vânzările interne din Thailanda se efectuează mai ales în ambalaje mici, la nivelul comerțului cu amănuntul, în timp ce exporturile din China către Uniune s-ar efectua în saci mari sau în vrac pentru uz industrial.

(32)

Comisia a solicitat informații de la peste cinci producători cunoscuți ai produsului similar din Thailanda. Un singur producător din Thailanda s-a manifestat și a prezentat un răspuns la chestionar. Acest producător făcea parte din același grup ca și solicitantul. Spre deosebire de ceea ce s-a afirmat de către o parte interesată, apartenența la același grup ca și solicitantul nu implică în mod automat o lipsă de fiabilitate a valorii normale. De altfel, partea interesată în cauză nu a explicat modul în care relația ar fi putut avea un impact asupra valorii normale pe piața internă din Thailanda. Prin urmare, acest argument ar trebui respins.

(33)

Astfel cum s-a stabilit în considerentul 24, ancheta a demonstrat că glutamatul monosodic produs și vândut pe piața internă din Thailanda are aceleași proprietăți tehnice, fizice și chimice de bază și aceleași utilizări finale de bază ca și produsul fabricat și exportat de către producătorii-exportatori chinezi în Uniune. În plus, procesele de producție în China sunt similare cu cele de pe piața thailandeză. În fine, în Thailanda există o concurență considerabilă, dată de numărul mare de producători interni și de importuri din alte țări terțe, inclusiv din China. De asemenea, spre deosebire de ceea ce s-a susținut, ancheta a arătat că vânzările pe piața internă din Thailanda se fac atât în vrac, cât și cu amănuntul. Prin urmare, argumentul conform căruia Thailanda nu reprezintă o alegere adecvată ca țară analoagă pentru motivele respective ar trebui respins.

(34)

Producătorii-exportatori indonezieni au fost de acord cu utilizarea datelor lor, furnizate în cadrul anchetei paralele menționate în considerentul 7, în scopul desfășurării prezentei anchete de reexaminare în perspectiva expirării. Astfel cum s-a arătat în considerentul 24, ancheta a demonstrat că glutamatul monosodic produs și vândut pe piața internă din Indonezia are aceleași proprietăți tehnice, fizice și chimice de bază și aceleași utilizări finale de bază ca și produsul fabricat și exportat de către producătorii-exportatori chinezi în Uniune. Mai mult decât atât, pe baza informațiilor disponibile, procesele de producție din China sunt similare cu cele de pe piața indoneziană. În cele din urmă, în Indonezia există o concurență considerabilă, dată de numărul mare de producători interni și de importuri din alte țări terțe, inclusiv din China. De asemenea, ancheta a arătat că vânzările pe piața internă din Indonezia se fac atât în vrac, cât și cu amănuntul.

(35)

Rezultă din cele de mai sus că ambele țări, Thailanda și Indonezia, puteau fi selectate ca țări analoage adecvate. Cu toate acestea, dat fiind că informațiile furnizate de producătorii-exportatori indonezieni, care fac obiectul anchetei paralele, sunt mult mai detaliate decât cele furnizate de unicul producător cooperant din Thailanda, Comisia a considerat că este mai rezonabil să selecteze Indonezia ca țară analoagă adecvată în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază.

(36)

Informațiile primite de la producătorii cooperanți din Indonezia au fost utilizate ca bază pentru stabilirea valorii normale pentru producătorii-exportatori din China.

(37)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a examinat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor interne pentru fiecare dintre producătorii cooperanți din Indonezia a fost reprezentativ în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Vânzările pe piața internă au fost considerate reprezentative dacă volumul total al vânzărilor produsului similar către clienți independenți de pe piața internă a reprezentat cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export ale produsului în cauză către Uniune pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare. S-a constatat că vânzările pe piața internă din Indonezia au fost reprezentative pentru fiecare dintre producători. Apoi, s-a examinat dacă vânzările interne ale produsului similar ar putea fi considerate ca fiind efectuate în cursul normal al unor operațiuni comerciale, conform articolului 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. Examinarea s-a realizat prin stabilirea proporției de vânzări interne către clienți independenți de pe piața internă care au fost profitabile pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare.

(38)

Deoarece s-a constatat că vânzările pe piața internă au fost realizate în cantități suficiente și în cadrul unor operațiuni comerciale obișnuite, valoarea normală a fost bazată pe prețul intern real, calculat ca medie ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor pe piața internă în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(39)

În lipsa cooperării din partea producătorilor-exportatori chinezi, prețul de export s-a bazat pe datele disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(40)

Prin urmare, prețul de export a fost stabilit pe baza statisticilor, și anume a statisticilor Eurostat, fiind calculat ca medie ponderată.

(41)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export la nivelul franco fabrică. Atunci când acest lucru a fost justificat prin necesitatea asigurării unei comparații echitabile, Comisia a ajustat valoarea normală și prețul de export pentru a ține cont de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. S-au operat ajustări în ceea ce privește costurile de navlu și transport, ținând seama de ajustările valorii normale a producătorilor-exportatori indonezieni, astfel cum a fost stabilit în cadrul anchetei paralele menționate în considerentul 41 din regulamentul provizoriu.

(42)

În plus, o parte interesată a susținut că producătorii-exportatori chinezi dețin avantaje de cost comparative față de producătorii thailandezi în ceea ce privește procesul de producție (integrare pe verticală), evoluția prețurilor materiilor prime și consumul de energie. Întrucât Indonezia a fost utilizată ca țară analoagă, acest argument este lipsit de pertinență. În ceea ce privește Indonezia și astfel cum se descrie în considerentul 34, procesele de producție de MSG în China sunt similare cu cele de pe piața indoneziană. Trebuie remarcat faptul că toți producătorii de MSG din lume utilizează metode de producție similare. MSG-ul este obținut prin fermentarea a diferite surse de zahăr (amidon de porumb, amidon de tapioca, sirop de zahăr, melasă din trestie de zahăr și melasă din sfeclă de zahăr).

(43)

O parte interesată a susținut că exporturile din China se fac în principal în vrac, în timp ce vânzările interne din Thailanda se fac în principal cu amănuntul. Prin urmare, s-a susținut că marja de dumping ar trebui să fie calculată exclusiv pe baza vânzărilor în vrac. Având în vedere că niciunul dintre producătorii-exportatori chinezi nu a cooperat, nu există informații disponibile cu privire la condițiile de vânzare, nivelul schimburilor comerciale sau ambalarea produselor exportate din China.

(44)

Mai mult, întrucât Indonezia a fost utilizată ca țară analoagă, acest argument este lipsit de pertinență. În orice caz, indiferent dacă vânzările cu amănuntul au fost incluse sau nu, comparația a arătat în toate cazurile existența unor marje de dumping semnificative, astfel cum se arată în considerentul 47.

(45)

În plus, Comisia a calculat marjele de dumping pe baza valorii normale stabilite pentru țara analoagă. Comparația a arătat existența unor importante marje de dumping, astfel cum se arată în considerentul 47.

(46)

Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată cu prețul de export mediu ponderat, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază. Având în vedere lipsa de cooperare din partea producătorilor-exportatori chinezi, nu au putut fi determinate tipurile de produs exportate din China. Prin urmare, nu s-a putut efectua o comparație pe tipuri de produs. În schimb, comparația a trebuit să fie efectuată pe baza datelor statistice privind prețul de export, astfel cum se explică în considerentele 39 și 40.

(47)

Pe această bază, marja de dumping medie ponderată, exprimată ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, a fost de peste 25 % în toate cazurile.

(48)

În urma constatării existenței unui dumping în cursul perioadei anchetei de reexaminare, a fost investigată probabilitatea continuării dumpingului în cazul abrogării măsurilor și au fost analizate următoarele elemente: volumul și prețurile importurilor din China care fac obiectul unui dumping, capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din China; atractivitatea pieței din Uniune pentru importurile din China.

(49)

În pofida măsurilor în vigoare, volumul de importuri din China a crescut cu 65 % pe parcursul perioadei luate în considerare, ceea ce corespunde unei creșteri a cotei de piață de 68 %, astfel cum se arată în considerentul 81. În ciuda acestei creșteri în termeni relativi, volumele și cota de piață a importurilor din China au rămas la un nivel scăzut în termeni absoluți, pe toată durata perioadei luate în considerare.

(50)

Având în vedere lipsa de cooperare din partea producătorilor-exportatori chinezi, prețurile de import au fost stabilite pe baza datelor Eurostat. Prețurile medii de import din China au scăzut în mod continuu din exercițiul financiar 2010/2011 până în perioada anchetei de reexaminare și, în general, s-au redus cu 20 % în cursul perioadei luate în considerare, astfel cum se arată în considerentul 84. S-a constatat că ele au făcut obiectul unui dumping în perioada anchetei de reexaminare. De asemenea, s-a stabilit că, dacă nu li se adaugă taxele antidumping, acestea ar subcota prețul de vânzare practicat de industria din Uniune, în medie cu peste 10 %.

(51)

Capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din China au fost stabilite pe baza informațiilor furnizate de solicitant. Cum aceste date nu erau disponibile în mod public, Comisia le-a confruntat cu alte surse deschise publicului, inclusiv cu articole din presă. Acestea sunt incluse în dosarul care poate fi consultat de părțile interesate. Pe această bază, China este cel mai mare producător de MSG din lume, cu o capacitate anuală de producție și o producție anuală care au crescut în cursul perioadei luate în considerare. În 2012, capacitatea de producție de MSG s-a situat între 3,5 și 4 milioane de tone, în timp ce producția de MSG în regiune era între 2,5 și 3 milioane de tone. Astfel, în 2012, capacitatea de producție neutilizată din regiune a fost în jur de 600 000-900 000 de tone.

(52)

Conform aceleiași surse, capacitatea de producție și producția de MSG din China vor crește și mai mult până în 2017, întrucât cererea de MSG în China este în creștere.

(53)

În 2011, guvernul chinez, prin Ministerul Industriei și Tehnologiei Informației (MIIT) din China, a lansat o politică generală de eliminare a tehnologiilor de producție învechite și ineficiente, vizând 19 sectoare industriale importante, printre care și fabricile de MSG. Rezultatul a fost o scădere semnificativă a numărului de producători de MSG din China. Pe această bază, potrivit unei părți interesate, este foarte probabil să nu se fi înregistrat o creștere a capacității de producție în China. Ancheta a arătat, pe baza informațiilor conținute în cerere și a articolelor de presă, că societățile mai mari și-au sporit capacitatea. Astfel, capacitatea de producție de MSG în China a crescut, în ansamblu, iar argumentul înaintat de partea în cauză ar trebui, prin urmare, să fie respins.

(54)

În plus, pe baza informațiilor furnizate de către solicitant, stocul de glutamat monosodic din China a crescut în mod constant în ultimii ani, având o valoare de peste două ori mai mare decât consumul din Uniune în perioada anchetei de reexaminare. O parte interesată a susținut că, întrucât informațiile privind presupusul excedent de stoc nu erau disponibile în dosarul neconfidențial, acestea nu ar fi verificabile de către părțile interesate și nu ar trebui să fie luate în considerare. În plus, s-a afirmat că excedentul de stoc pare puțin probabil, având în vedere reducerea capacităților de către guvernul chinez. În acest sens, ar trebui remarcat faptul că partea interesată în cauză nu a furnizat niciun element de probă în sprijinul acestei afirmații. Mai mult, după cum s-a arătat deja în considerentul 27, niciun producător-exportator chinez nu a cooperat la anchetă. Prin urmare, s-au folosit datele disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. În plus, în temeiul articolului 19 alineatul (3) din regulamentul de bază, Comisia poate să nu ia în considerare informațiile furnizate în mod confidențial, dacă acestea nu sunt însoțite de un rezumat neconfidențial valabil, dar nedepunerea unui astfel de rezumat nu conduce în mod automat la respingerea informațiilor furnizate în mod confidențial. Deși nu au putut fi confruntate toate elementele cuprinse în cerere, inclusiv informațiile furnizate cu privire la stocurile din China, în acest caz, informațiile furnizate au fost totuși considerate rezonabile și corecte, deoarece urmează aceeași direcție ca informațiile furnizate de solicitant care au putut fi confruntate. În plus, având în vedere creșterea capacității totale de producție din China, astfel cum se prezintă în considerentul 51, excedentul de stoc nu a fost singurul element care a condus la concluzia că producătorii-exportatori chinezi dispun de capacități neutilizate semnificative. De asemenea, ori de câte ori a fost posibil, Comisia a confruntat informațiile cu alte surse disponibile, cum ar fi articolele de presă, și a utilizat informațiile doar atunci când a fost convinsă de fiabilitatea și corectitudinea acestora. În consecință, acest argument ar trebui să fie respins.

(55)

În urma comunicării informațiilor, aceeași parte interesată a afirmat că aceste constatări ale Comisiei nu ar fi bazate pe fapte, așa cum o cere articolul 11 alineatul (3) din Acordul antidumping al OMC (10), ci doar pe presupuneri. Partea interesată și-a reiterat afirmațiile cu privire la presupusa reducere a capacității de producție și cu privire la capacitatea neutilizată din China.

(56)

După cum s-a arătat în considerentul 27 de mai sus, niciun producător-exportator chinez nu a cooperat în cadrul anchetei. Prin urmare, Comisia a fost nevoită să emită concluzii în baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. Așa cum s-a menționat în considerentele 29 și 51 de mai sus, au fost utilizate în principal informațiile furnizate de solicitant în cererea sa, confruntate în mod adecvat, pe cât posibil cu alte surse de informații. Întrucât acestea au fost singurele informații disponibile fiabile, afirmația potrivit căreia concluziile se bazează pe simple presupuneri a fost respinsă.

(57)

Au fost luate în considerare și informațiile furnizate de partea interesată în cauză. Cu toate acestea, partea interesată în cauză a furnizat informații contradictorii în ceea ce privește capacitatea de producție disponibilă și capacitatea neutilizată din China. De exemplu, contrar celor susținute de această parte, elementele de probă anexate la observațiile sale arată o creștere a capacității de producție de MSG în China, mai degrabă decât o scădere. Această tendință este în concordanță cu constatările Comisiei, așa cum se arată în considerentul 53 de mai sus. Prin urmare, afirmația părții, potrivit căreia este probabilă o scădere a capacității totale în China, a fost respinsă.

(58)

Se concluzionează astfel că producătorii-exportatori chinezi dispun de capacități neutilizate semnificative care ar putea fi utilizate pentru creșterea substanțială a exporturilor către Uniune dacă măsurile antidumping ar expira, astfel cum se explică mai jos, în considerentele 61 și 62.

(59)

În decursul perioadei luate în considerare, datorită măsurilor în vigoare, piața Uniunii a reprezentat doar o parte minoră a exporturilor chinezești. O parte interesată a susținut că Uniunea nu ar fi o piață atractivă pentru producătorii-exportatori chinezi, întrucât se preconizează o creștere a cererii de MSG în Asia și în alte economii emergente, inclusiv în China. Această parte a mai susținut că, având în vedere că nivelurile prețurilor de export din China către alte țări terțe ar fi, în medie, mai mari sau similare cu nivelul prețurilor de export din China către Uniune, producătorii-exportatori chinezi nu ar fi stimulați să-și mărească volumul exporturilor către piața Uniunii.

(60)

Deși ancheta a arătat că prețurile de export din China către țările terțe au fost, în medie, cu puțin mai mari decât prețurile de export către Uniune, acest lucru se poate datora faptului că producătorii-exportatori chinezi și-au micșorat prețurile de export către Uniune datorită taxelor antidumping în vigoare. Prin urmare, acest fapt nu dă neapărat o indicație cu privire la nivelul la care s-ar putea situa prețurile dacă s-ar permite ca măsurile să expire. Dimpotrivă, având în vedere nivelul taxelor antidumping în vigoare, producătorii-exportatori chinezi ar putea să își majoreze prețurile de export, rămânând însă în continuare la prețuri de dumping și subcotând astfel prețurile de vânzare ale industriei din Uniune.

(61)

Chiar dacă se preconizează o creștere a consumului în China, în restul Asiei și în alte piețe emergente, nivelul capacității de producție excedentare din China indică o motivație puternică pentru a găsi piețe alternative care să absoarbă această capacitate excedentară.

(62)

Comisia a luat, de asemenea, în considerare posibila impunere de măsuri împotriva exporturilor de MSG din China către Statele Unite ale Americii („SUA”), în urma anchetelor antidumping și antisubvenție efectuate în paralel de către autoritățile din SUA cu privire la exporturile din China ale aceluiași produs. Într-adevăr, autoritățile din SUA au impus măsuri definitive anti-dumping la data de 26 noiembrie 2014. Astfel, a fost stabilită o taxă individuală în cazul a patru producători-exportatori chinezi (20,09 %) și o taxă reziduală de 39,03 %. În consecință, accesul exporturilor chineze la piața SUA riscă să se diminueze, iar cantități mari de MSG din China ar putea să fie redirecționate către piața Uniunii, în special dacă s-ar permite expirarea măsurilor din Uniune. În această privință, ar trebui remarcat că, în 2013, aproximativ 26 600 de tone de MSG din China au fost exportate către SUA, cantitate care corespunde unei părți semnificative din consumul din Uniune în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(63)

În plus, s-a constatat că atât prețul mediu practicat de industria din Uniune, cât și prețul mediu al importurilor în Uniune practicat de producătorii-exportatori din Indonezia, astfel cum au fost stabilite în cadrul anchetei paralele menționate în considerentele 61 și 80 din regulamentul provizoriu, sunt amândouă mai mari decât prețurile medii fără taxe antidumping ale importurilor din China în Uniune și decât prețurile medii ale importurilor din China în alte țări terțe. Această analiză, având în vedere lipsa de cooperare din partea producătorilor-exportatori chinezi, s-a bazat pe informațiile disponibile, adică pe baza de date privind exporturile chineze. Comportamentul exportatorilor chinezi în materie de stabilire a prețurilor a indicat că, dacă s-ar permite expirarea măsurilor antidumping, Uniunea ar fi o piață atractivă pentru exportatorii chinezi, deoarece aceștia ar putea, într-adevăr, să-și majoreze prețurile de export către Uniune.

(64)

Creșterea cotei de piață a importurilor din China, în ciuda măsurilor în vigoare, a arătat, de asemenea, că producătorii-exportatori chinezi au continuat să fie interesați de piața Uniunii. Piața de MSG a Uniunii rămâne, într-adevăr, atractivă pentru exporturile chineze, având în vedere nivelurile observate ale prețurilor. Se estimează că acest interes ar crește dacă măsurile ar fi abrogate.

(65)

În urma comunicării informațiilor, partea interesată menționată mai sus și-a reiterat argumentele cu privire la creșterea cererii interne de MSG în China, volumele scăzute ale exporturilor din China către Uniune, cota de piață a acestora și prețurile mai mari practicate de producătorii-exportatori chinezi de MSG în alte țări terțe, față de cele practicate în Uniune. Partea în cauză a susținut că aceste elemente nu au fost luate în considerare în analiza Comisiei.

(66)

În primul rând, afirmația potrivit căreia nu au fost luate în considerare dezvoltarea capacității de producție și capacitatea neutilizată ale Chinei, creșterea cererii interne de MSG în China, volumele scăzute ale exporturilor din China către Uniune, cota de piață a acestora, astfel cum se prezintă în considerentul 49 și nivelurile prețurilor practicate de China față de Uniune și față de alte țări terțe, nu este întemeiată. În realitate, aceste elemente au fost analizate, după cum se arată în considerentele 49-64 de mai sus, iar concluziile relevante au fost comunicate părților interesate. În al doilea rând, partea în cauză nu a furnizat noi elemente de probă în sprijinul afirmațiilor sale, în plus față de elementele stabilite de către Comisie în timpul anchetei.

(67)

În cele din urmă, partea interesată a obiectat cu privire la ipoteza formulată de Comisie în considerentul 62, potrivit căreia exporturile chineze ar putea fi redirecționate dinspre SUA către Uniune din cauza măsurilor antidumping impuse de autoritățile din SUA exporturilor de MSG din China către SUA.

(68)

Cu toate acestea, după cum s-a arătat deja în considerentul 62, dacă s-ar permite expirarea măsurilor din Uniune, având în vedere măsurile antidumping impuse exporturilor de MSG din China către SUA, este probabil ca exporturile chinezești să fie redirecționate către piața Uniunii.

(69)

Prin urmare, afirmațiile părților în această privință au trebuit să fie respinse.

(70)

Prezenta analiză a demonstrat că importurile din China au continuat să intre pe piața Uniunii la prețuri de dumping, cu marje de dumping semnificative. Având în vedere constatările cu privire la capacitatea de producție neutilizată semnificativă disponibilă în China și probabilitatea ca exporturile să fie redirecționate către piața Uniunii în cantități semnificative și la prețuri de dumping, Comisia a concluzionat că există o mare probabilitate de continuare a dumpingului în cazul în care sunt eliminate măsurile existente.

(71)

În perioada anchetei de reexaminare, produsul similar a fost fabricat de un producător din Uniune. Acesta constituie „industria din Uniune” în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(72)

Întrucât industria din Uniune este formată dintr-un singur producător, a trebuit ca toate cifrele legate de date sensibile să fie prezentate sub formă de indici sau de intervale, din motive de confidențialitate.

(73)

Comisia a stabilit consumul la nivelul Uniunii însumând vânzările industriei din Uniune pe piața din Uniune, importurile din China și din alte țări terțe (pe baza statisticilor Eurostat și a datelor furnizate de producătorii-exportatori indonezieni care au făcut obiectul anchetei antidumping paralele menționate în considerentul 7).

(74)

Potrivit unei părți interesate, codurile NC relevante din Eurostat acoperă și alte produse decât produsul în cauză, iar volumul importurilor din China poate include, în consecință, și acidul glutamic și sărurile sale. Cu toate acestea, dat fiind că datele de import au fost extrase din baza de date a Eurostat la nivelul codului TARIC (Tariful vamal integrat al Uniunii Europene), acestea se referă numai la produsul în cauză, iar argumentul a fost, prin urmare, respins.

(75)

Aceeași parte interesată a susținut că nu tot MSG-ul produs în China și exportat către Uniune are gradul de puritate cerut în Uniune pentru aditivii alimentari și a întrebat dacă acest fapt s-a reflectat în mod corespunzător în volumul importurilor din China. După cum se arată în considerentul 22, toate tipurile de MSG, indiferent de nivelurile lor de puritate, fac obiectul prezentei anchete și, prin urmare, acest argument a fost respins.

(76)

Pe această bază, consumul în Uniune a evoluat după cum urmează:

Tabelul 1

Consumul la nivelul Uniunii (tone)

(77)

Consumul la nivelul Uniunii a scăzut între exercițiul financiar 2010-2011 și exercițiul financiar 2011-2012 și a înregistrat din nou o ușoară creștere pe parcursul exercițiului financiar 2012-2013 și al perioadei anchetei de reexaminare. În ansamblu, consumul a scăzut cu 2 % pe parcursul perioadei luate în considerare. Scăderea consumului între exercițiul financiar 2010-2011 și exercițiul financiar 2011-2012 a fost determinată în principal de o scădere a vânzărilor industriei din Uniune pe piața din Uniune, rezultată din scăderea producției în aceeași perioadă (a se vedea considerentul 100). Importurile totale au rămas la niveluri similare în aceeași perioadă. Creșterea consumului pe parcursul exercițiului financiar 2012-2013 este aproape exclusiv rezultatul unei creșteri a importurilor totale, deoarece vânzările industriei din Uniune au rămas în mare măsură la același nivel. În fine, pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare, în timp ce vânzările industriei din Uniune au înregistrat o nouă scădere, volumul importurilor a crescut în mod considerabil, în special volumul importurilor din Indonezia (a se vedea considerentul 88).

(78)

O parte interesată a afirmat că descrierea evoluției consumului ar fi incompletă, deoarece nu ia în considerare faptul că importurile vietnameze de MSG au fost înlocuite de importurile indoneziene și că, în consecință, utilizatorii nu au preconizat alte creșteri ale prețurilor și și-au redus stocurile. Deși este adevărat că, în perioada luată în considerare, au scăzut importurile de MSG din alte țări terțe, inclusiv din Vietnam, și au crescut importurile din Indonezia, acest lucru nu afectează evoluția consumului total în Uniune, ca atare. De asemenea, efectele oricăror evoluții ale fluxurilor de import și posibilul răspuns al operatorilor economici, cum ar fi utilizatorii, la aceste evoluții nu au nicio influență asupra evoluției consumului ca atare. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(79)

Volumul și cota de piață a importurilor din China au fost stabilite pe baza datelor Eurostat și a datelor furnizate de producătorii-exportatori indonezieni care fac obiectul anchetei antidumping paralele menționate în considerentul 7.

(80)

Volumul și cota de piață a importurilor în Uniune din țara în cauză au evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

Volumul și cota de piață a importurilor

(81)

Volumul importurilor din China a scăzut între exercițiul financiar 2010-2011 și exercițiul financiar 2011-2012, dar a crescut substanțial în exercițiul financiar 2012-2013 și în perioada anchetei de reexaminare. În ansamblu, volumul importurilor din China a crescut cu 65 % în cursul perioadei luate în considerare. Cota de piață corespunzătoare a urmat o tendință similară, și anume, a scăzut inițial între exercițiul financiar 2010-2011 și exercițiul financiar 2011-2012, după care a crescut substanțial până în perioada anchetei de reexaminare. În ansamblu, cota de piață a crescut cu 68 % pe parcursul perioadei luate în considerare. În ciuda acestor creșteri în termeni relativi, atât volumul, cât și cota de piață a importurilor din China au rămas la un nivel scăzut în termeni absoluți, pe durata perioadei luate în considerare.

(82)

Prețurile de import au fost stabilite pe baza datelor Eurostat.

(83)

Tabelul de mai jos indică prețul mediu al importurilor din China:

Tabelul 3

Prețuri de import

(84)

Prețurile medii de import din China au scăzut în mod constant începând cu exercițiul financiar 2010-2011 și cu perioada anchetei de reexaminare și, în general, cu 20 % în cursul perioadei luate în considerare.

(85)

Comisia a stabilit subcotarea prețurilor pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare comparând:

(86)

Rezultatul comparației nu a indicat vreo subcotare a prețurilor industriei din Uniune de către importurile din China pe piața Uniunii. În schimb, dacă nu s-a luat în calcul efectul taxelor antidumping, marja de subcotare a atins un nivel de peste 10 %.

(87)

Comisia a stabilit volumul importurilor din Indonezia pe baza datelor Eurostat și a datelor furnizate de producătorii-exportatori indonezieni care fac obiectul anchetei paralele menționate în considerentul 7.

(88)

Volumul și cota de piață a importurilor în Uniune din Indonezia au evoluat după cum urmează:

Tabelul 4

Volumul și cota de piață a importurilor

(89)

Volumul importurilor din Indonezia aproape s-a triplat pe parcursul perioadei luate în considerare. Acesta a înregistrat creșteri constante și semnificative, de 182 % (de la 8 638 tone în exercițiul financiar 2010-2011 la 24 385 tone în perioada anchetei de reexaminare).

(90)

Cota de piață corespunzătoare aproape s-a triplat pe parcursul perioadei luate în considerare. Aceasta a crescut cu 187 %, în pofida scăderii generale a consumului (– 2 %).

(91)

Comisia a stabilit prețul importurilor pe baza datelor Eurostat și a datelor furnizate de producătorii-exportatori indonezieni incluși în eșantion care fac obiectul anchetei paralele în curs, menționate în considerentul 7.

(92)

Prețul mediu de import din Indonezia în Uniune a evoluat după cum urmează:

Tabelul 5

Prețul de import

(93)

Prețul mediu de import al MSG-ului provenind din Indonezia a înregistrat o ușoară creștere în perioada cuprinsă între exercițiul financiar 2010-2011 și exercițiul financiar 2011-2012, după care a înregistrat o scădere în cursul exercițiului financiar 2012-2013 și o nouă scădere pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare. Prețurile medii de import ale MSG-ului provenind din Indonezia au înregistrat o scădere totală de 8 % pe parcursul perioadei luate în considerare.

(94)

Volumul, cota de piață și prețurile importurilor din alte țări terțe au evoluat după cum urmează:

Tabelul 6

Importurile din alte țări terțe

(95)

Volumul importurilor din alte țări terțe a scăzut, în ansamblu, de la 10 268 de tone în exercițiul financiar 2010-2011 la 2 894 de tone în perioada anchetei de reexaminare, ceea ce înseamnă o scădere cu 72 % pe parcursul perioadei luate în considerare. Cota de piață corespunzătoare a scăzut cu 71 % în aceeași perioadă. În perioada anchetei de reexaminare, cota de piață a importurilor din alte țări terțe a reprezentat doar aproximativ o pătrime din nivelul înregistrat de aceasta pe parcursul exercițiului financiar 2010-2011. În ansamblu, prețurile importurilor din țările terțe au crescut cu 10 % pe parcursul perioadei luate în considerare.

(96)

O parte interesată a afirmat că totalul importurilor, inclusiv cele din China și Indonezia, a rămas stabil pe parcursul perioadei luate în considerare.

(97)

Această afirmație se află în contradicție cu statisticile disponibile pe care se bazează constatările anchetei, după cum se indică în tabelul 7 de mai jos. Într-adevăr, totalul importurilor în Uniune a crescut cu 46 % în perioada luată în considerare. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(98)

Importurile totale, inclusiv din China și Indonezia, au evoluat după cum urmează:

Tabelul 7

Importuri totale

(99)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a examinat toți factorii și indicii economici care influențează situația industriei din Uniune.

(100)

În perioada luată în considerare, producția totală, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității din Uniune au evoluat după cum urmează:

Tabelul 8

Producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității

(101)

Producția a înregistrat fluctuații pe parcursul perioadei luate în considerare. Producția a scăzut în perioada cuprinsă între exercițiul financiar 2010-2011 și exercițiul financiar 2011-2012, a crescut în perioada cuprinsă între exercițiul financiar 2011-2012 și exercițiul financiar 2012-2013 și a atins nivelurile cele mai scăzute în perioada anchetei de reexaminare. Ancheta a evidențiat faptul că fluctuațiile au fost cauzate în principal de opririle în vederea lucrărilor de întreținere întreprinse de industria din Uniune o dată la 15 luni și de condițiile meteorologice nefavorabile din iarna 2010-2011 care au dus la întreruperea aprovizionării cu una dintre principalele materii prime (amoniac). Pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare, oprirea în scopul efectuării lucrărilor de întreținere a fost prelungită în încercarea de a reduce stocurile mari. În ansamblu, volumul producției a scăzut cu 9 % pe parcursul perioadei luate în considerare.

(102)

O parte a susținut faptul că volumul producției și utilizarea capacității au scăzut doar după ce au înregistrat o creștere semnificativă în perioada anterioară perioadei examinate. Pe această bază, partea a susținut că, prin urmare, tendința descendentă a acestor factori nu indică existența unui prejudiciu. În stabilirea tendințelor diferiților indicatori de prejudiciu, analiza Comisiei a avut la bază perioada luată în considerare, care a fost stabilită la deschiderea anchetei. Perioada luată în considerare este formată din perioada anchetei de reexaminare și ultimele trei exerciții financiare, fapt care corespunde unei practici consecvente. Simplul fapt că anumiți indicatori ai prejudiciului arată niveluri mai ridicate înainte de perioada luată în considerare este un argument insuficient pentru a devia de la această practică. Prin urmare, pot fi luate în calcul numai tendințele înregistrate în perioada luată în considerare. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(103)

Capacitatea de producție a rămas în general stabilă pe parcursul perioadei luate în considerare.

(104)

Ca urmare a scăderii volumului producției și a capacității de producție stabile, gradul de utilizare a capacității a evoluat în paralel cu volumul producției, mai precis, acesta a scăzut inițial pe parcursul exercițiului financiar 2011-2012, a crescut apoi pe parcursul exercițiului financiar 2012-2013, pentru a scădea din nou pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare. În ansamblu, gradul de utilizare a capacității a scăzut cu 9 % pe parcursul perioadei luate în considerare, în paralel cu scăderea volumului producției.

(105)

În perioada luată în considerare, volumul vânzărilor și cota de piață ale industriei din Uniune la nivelul Uniunii au evoluat după cum urmează:

Tabelul 9

Volumul vânzărilor și cota de piață

(106)

Volumul vânzărilor de MSG ale industriei din Uniune a scăzut cu 17 % pe parcursul perioadei luate în considerare. Volumul vânzărilor a scăzut mai ales în perioada cuprinsă între exercițiul financiar 2010-2011 și exercițiul financiar 2011-2012. Apoi, pe parcursul exercițiilor care au urmat, a rămas relativ stabil. Scăderea volumului vânzărilor și, în paralel, scăderea consumului și creșterea importurilor, în special a celor din Indonezia, au condus la o scădere totală a cotei de piață a industriei din Uniune cu aproximativ 15 % pe parcursul perioadei luate în considerare. Cota de piață a industriei din Uniune a scăzut cu 4 % în perioada cuprinsă între exercițiul financiar 2010-2011 și exercițiul financiar 2011-2012, ceea ce a coincis cu o creștere a cotelor de piață ale importurilor din Indonezia și din China pe parcursul aceleiași perioade. Între exercițiul financiar 2012-2013 și perioada anchetei de reexaminare, cotele de piață ale industriei din Uniune au continuat că scadă constant, în timp ce volumele și cotele de piață ale importurilor din Indonezia au înregistrat o creștere substanțială. De asemenea, volumul și cota de piață a importurilor din China au crescut în perioada luată în considerare, deși au rămas la un nivel scăzut pe toată durata acestei perioade.

(107)

În timp ce consumul la nivelul Uniunii a scăzut cu 2 % pe parcursul perioadei luate în considerare, volumul vânzărilor industriei din Uniune a scăzut cu 17 %, ceea ce înseamnă o pierdere de 15 % la nivelul cotei de piață.

(108)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat pe parcursul perioadei luate în considerare după cum urmează:

Tabelul 10

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(109)

Ocuparea forței de muncă la nivelul industriei din Uniune a crescut continuu, în ansamblu, cu 8 % pe parcursul perioadei luate în considerare. Această creștere s-a datorat, în principal, integrării unei foste societăți afiliate în 2011 și extinderii departamentului de întreținere al industriei din Uniune.

(110)

Productivitatea a scăzut ca urmare a coroborării unei creșteri a gradului de ocupare a forței de muncă cu scăderea producției, astfel cum se indică în tabelul 8 din considerentul 100.

(111)

Marja de dumping stabilită pentru China a depășit cu mult nivelul de minimis, în timp ce volumul importurilor din China a rămas scăzut pe tot parcursul perioadei luate în considerare. Însă dacă măsurile ar fi abrogate, impactul marjelor de dumping efective asupra industriei din Uniune ar fi semnificativ, având în vedere mărirea volumului și diminuarea prețurilor importurilor din China și evoluția probabilă a importurilor chinezești în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor. În paralel, în cadrul anchetei antidumping privind importurile de glutamat monosodic din Indonezia, menționată în considerentul 7, au fost constatate marje substanțiale de dumping în cazul producătorilor-exportatori cooperanți din Indonezia, a căror cotă pe piața Uniunii a crescut semnificativ în perioada luată în considerare.

(112)

Industria din Uniune se afla încă în curs de redresare în urma prejudiciilor cauzate de dumpingul anterior al importurilor de MSG provenind din China, după cum s-a arătat în considerentul 124. Având în vedere că importurile din Indonezia care fac obiectul unui dumping au crescut în mod semnificativ în cursul perioadei luate în considerare și că, potrivit constatărilor, acestea au cauzat un prejudiciu material industriei din Uniune (12), s-a putut concluziona că acest proces de redresare s-a inversat.

(113)

Prețurile de vânzare medii aplicate de industria din Uniune în cazul clienților neafiliați din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei luate în considerare după cum urmează:

Tabelul 11

Prețurile medii de vânzare

(114)

Prețul de vânzare unitar mediu aplicat de industria din Uniune în cazul clienților neafiliați din Uniune a scăzut cu 3 % pe parcursul perioadei luate în considerare. Acesta a crescut inițial cu 7 % în perioada cuprinsă între exercițiul financiar 2010-2011 și exercițiul financiar 2011-2012, dar de atunci a scăzut constant până în perioada anchetei de reexaminare. Creșterea prețului în perioada cuprinsă între exercițiul financiar 2010-2011 și exercițiul financiar 2011-2012 poate fi considerată o consecință a creșterii costurilor pe parcursul aceleiași perioade, deși creșterea costurilor a fost mai accentuată decât creșterea prețurilor. În același timp, importurile din Indonezia au crescut și au exercitat o presiune semnificativă asupra prețurilor practicate de industria din Uniune. În consecință, prețurile industriei din Uniune au scăzut cu 6 % în perioada cuprinsă între exercițiul financiar 2011-2012 și exercițiul financiar 2012-2013 și cu încă 4 % în perioada cuprinsă între exercițiul financiar 2012-2013 și perioada anchetei de reexaminare.

(115)

Costul de producție unitar a crescut pe parcursul perioadei luate în considerare cu 30 %. Începând cu exercițiul financiar 2011-2012, s-a înregistrat o creștere constantă care s-a datorat în principal unei creșteri a costurilor cu materia primă și cu forța de muncă. După cum s-a menționat mai sus, această creștere a costurilor nu a putut fi absorbită de o creștere echivalentă a prețurilor din cauza presiunii exercitate asupra prețurilor de importurile din Indonezia care au făcut obiectul unui dumping.

(116)

O parte interesată a solicitat Comisiei să investigheze dacă este posibil ca eventuala includere a subproduselor în costul de producție al industriei din Uniune să fi crescut în mod artificial costul mediu de producție al industriei din Uniune. Ancheta a stabilit că subprodusele au fost alocate corect și nu au distorsionat în niciun fel imaginea asupra prejudiciului. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(117)

Costurile medii cu forța de muncă ale industriei din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei luate în considerare după cum urmează:

Tabelul 12

Costurile medii cu forța de muncă per angajat

(118)

Costurile medii cu forța de muncă per angajat au crescut cu 24 %. Acest lucru s-ar putea explica în principal prin intensificarea eforturilor depuse de industria din Uniune pentru îmbunătățirea performanței personalului și a lucrătorilor săi în vederea optimizării procesului de producție.

(119)

Nivelurile stocurilor producătorului din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei luate în considerare după cum urmează:

Tabelul 13

Stocuri

(120)

Stocurile finale totale au crescut cu 43 % pe parcursul perioadei luate în considerare. În perioada cuprinsă între exercițiul financiar 2010-2011 și exercițiul financiar 2011-2012, stocurile finale au scăzut ca urmare a unei scăderi a volumului producției și a unei creșteri a volumului vânzărilor la export. În perioada cuprinsă între exercițiul financiar 2011-2012 și exercițiul financiar 2012-2013, stocurile au crescut ca urmare a creșterii producției, în timp ce vânzările industriei din Uniune pe piața Uniunii au rămas aproape stabile. Între exercițiul financiar 2012-2013 și perioada anchetei de reexaminare, stocurile finale au scăzut din nou, în principal ca urmare a unei decizii de scădere a producției în încercarea de a reduce nivelurile ridicate ale stocurilor.

(121)

Stocurile finale ca procentaj din producție au scăzut în perioada cuprinsă între exercițiul financiar 2010-2011 și exercițiul financiar 2011-2012, însă aproape s-au dublat în perioada cuprinsă între exercițiul financiar 2011-2012 și exercițiul financiar 2012-2013. Acestea au continuat să crească între exercițiul financiar 2012-2013 și perioada anchetei de reexaminare. În ansamblu, acestea au crescut cu 56 % pe parcursul perioadei luate în considerare. Creșterea înregistrată între exercițiul financiar 2012-2013 și perioada anchetei de reexaminare trebuie analizată în contextul creșterii volumului importurilor din Indonezia care au făcut obiectul unui dumping, în timp ce vânzările Uniunii au rămas aproape stabile pe parcursul aceleiași perioade.

(122)

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor producătorului din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei luate în considerare după cum urmează:

Tabelul 14

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor

(123)

Comisia a stabilit profitabilitatea industriei din Uniune prin exprimarea profitului net înainte de impozitare realizat din vânzările produsului similar către clienți neafiliați din Uniune ca procentaj din cifra de afaceri corespunzătoare respectivelor vânzări. În exercițiile financiare 2010-2011 și 2011-2012, profitabilitatea a scăzut semnificativ, dar a rămas totuși pozitivă. Începând cu exercițiul financiar 2012-2013, profitabilitatea a devenit negativă. Aceasta a scăzut și mai mult pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare. În ansamblu, profitabilitatea a scăzut cu 180 % pe parcursul perioadei luate în considerare. Această evoluție a fost cauzată, în principal, de presiunea asupra prețurilor exercitată de importurile din Indonezia care au intrat în Uniune cu prețuri de dumping și nu au permis industriei din Uniune să își stabilească propriile prețuri în conformitate cu creșterea costurilor. Fluxul net de lichidități reprezintă capacitatea industriei din Uniune de a-și autofinanța activitățile. Fluxul net de lichidități a indicat aceeași tendință ca și profitabilitatea, adică o scădere continuă pe parcursul perioadei luate în considerare, cu rezultate negative începând cu exercițiul financiar 2012-2013. Această tendință s-a accentuat în perioada anchetei de reexaminare. În ansamblu, fluxul net de lichidități a scăzut cu 119 % pe parcursul perioadei luate în considerare.

(124)

Investițiile au crescut cu 97 % pe parcursul perioadei luate în considerare. Acestea au fost, în principal, investiții necesare pentru întreținere și pentru asigurarea conformității cu cerințele juridice în materie de siguranță. Deși industria din Uniune se afla încă în curs de redresare în urma unor practici de dumping anterioare ale producătorilor-exportatori chinezi, de dinainte de perioada luată în considerare, aceasta a început să își îmbunătățească situația și a devenit profitabilă de la începutul perioadei luate în considerare până în exercițiul financiar 2011-2012. În aceste circumstanțe, au fost efectuate mai multe investiții care nu au mai putut fi amânate, ceea ce explică creșterea semnificativă a nivelurilor de investiții în cursul exercițiului financiar 2011-2012 și al exercițiilor ulterioare.

(125)

Randamentul investițiilor este profitul exprimat ca procentaj din valoarea contabilă netă a investițiilor. La fel ca în cazul celorlalți indicatori financiari, randamentul investițiilor rezultat din producerea și din vânzarea produsului similar a fost negativ începând cu exercițiul financiar 2012-2013, reflectând tendința negativă a profitabilității. În ansamblu, randamentul investițiilor a scăzut cu 210 % pe parcursul perioadei luate în considerare.

(126)

Ținând seama de scăderea profitabilității și a fluxului de lichidități, capacitatea societății de a mobiliza capitaluri a fost, de asemenea, afectată negativ.

(127)

Aproape toți indicatorii principali de prejudiciu au prezentat o tendință negativă. Astfel, pe parcursul perioadei luate în considerare, volumul producției și gradul de utilizare a capacității au scăzut cu aproape 9 %, iar volumul vânzărilor a scăzut cu 17 %. În încercarea de a compensa pierderile acumulate la nivelul volumului vânzărilor și al cotei de piață, prețurile medii ale industriei din Uniune au scăzut cu 3 % pe parcursul perioadei luate în considerare, în timp ce costurile de producție au crescut, în paralel, cu peste 30 %. În consecință, profitabilitatea, care a fost pozitivă la începutul perioadei luate în considerare, a scăzut și a devenit negativă în exercițiul financiar 2012-2013 și a continuat să scadă pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare. Tendințe negative similare au putut fi observate și în cazul fluxului net de lichidități și al randamentului investițiilor.

(128)

Ocuparea forței de muncă a crescut cu 8 % pe parcursul perioadei luate în considerare. Creșterea înregistrată pe parcursul perioadei luate în considerare poate fi explicată prin integrarea unei foste societăți afiliate în 2011 și prin extinderea departamentului de întreținere al industriei din Uniune. Investițiile au indicat, de asemenea, o tendință pozitivă. Acestea au fost legate, în principal, de măsurile de prevenire și de cerințele în materie de securitate, dar nu au fost legate de nicio creștere a capacității. Prin urmare, aceste tendințe pozitive nu au exclus existența unui prejudiciu.

(129)

O parte interesată a susținut că înregistrarea unei tendințe negative în cazul a doar câțiva indicatori de prejudiciu nu este suficientă pentru a concluziona că există un prejudiciu important. Articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază nu prevede că toți indicatorii de prejudiciu trebuie să arate o tendință negativă, însă situația industriei din Uniune trebuie să fie analizată examinând evoluția tuturor indicatorilor de prejudiciu, în ansamblu. În cazul de față, aproape toți indicatorii de prejudiciu au arătat o tendință negativă, inclusiv indicatori importanți, cum ar fi volumul producției și vânzărilor, cota de piață, prețurile medii de vânzare și profitabilitatea.

(130)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că industria din Uniune a suferit un prejudiciu important, în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(131)

Astfel cum se arată în considerentele 99-130, industria din Uniune a suferit un prejudiciu important în perioada anchetei de reexaminare. În cursul întregii perioade examinate, importurile din China au fost prezente pe piața Uniunii doar în cantități limitate, în timp ce volumul și cota de piață a importurilor din Indonezia au crescut de aproape trei ori. În cadrul anchetei paralele privind importurile de MSG din Indonezia, menționată în considerentul 7, s-a concluzionat că importurile din Indonezia au făcut obiectul unui dumping și au cauzat un prejudiciu important industriei din Uniune, în timp ce importurile din China, având în vedere volumul redus și prețurile acestora, nu au contribuit la acest prejudiciu (13). În același timp, după cum s-a subliniat în considerentele 48 și 70, ancheta a arătat că, în perioada anchetei de reexaminare, importurile din China au fost efectuate la prețuri care fac obiectul unui dumping și există probabilitatea ca dumpingul să continue în cazul în care s-ar permite ca măsurile să expire.

(132)

Comisia a analizat probabilitatea reapariției prejudiciului dacă s-ar permite expirarea măsurilor aflate în vigoare în prezent, și anume impactul potențial al exporturilor din China asupra pieței și industriei Uniunii, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(133)

Această analiză s-a concentrat pe capacitățile neutilizate ale producătorilor-exportatori chinezi, pe atractivitatea pieței Uniunii, pe comportamentul producătorilor chinezi în materie de stabilire a prețurilor în Uniune. În cele din urmă, au fost luate în calcul și măsurile antidumping instituite asupra importurilor de MSG din Indonezia.

(134)

Așa cum s-a arătat în considerentul 51, capacitatea neutilizată totală a producătorilor de MSG din China a fost estimată, în 2012, la aproximativ 600 000-900 000 de tone. Această capacitate depășește cu mult consumul total de MSG al Uniunii în cursul aceleiași perioade.

(135)

Este de așteptat în mod rezonabil ca, drept consecință a atractivității pieței Uniunii, descrisă în considerentele 59-64, în cazul în care măsurile ar fi abrogate, cel puțin o parte a acestei capacități neutilizate să fie, după toate probabilitățile, redirecționată către piața Uniunii.

(136)

După cum s-a menționat mai sus, în considerentul 50, în absența taxelor antidumping, prețurile de import din China ar subcota prețurile de vânzare în Uniune, în medie, cu peste 10 %. Acestea ar fi, de asemenea, mai mici decât prețurile importurilor din Indonezia. Pe această bază, s-a concluzionat că, în absența măsurilor, producătorii-exportatori chinezi vor spori, cel mai probabil, presiunea asupra prețurilor pe piața Uniunii, agravând astfel prejudiciul important suferit de industria din Uniune. În această privință, trebuie reamintit faptul că ancheta antidumping paralelă a arătat că importurile din Indonezia au exercitat o presiune asupra prețurilor de pe piața Uniunii, astfel încât industria din Uniune nu și-a putut majora prețurile în conformitate cu creșterea costurilor suportate, ci, dimpotrivă, a fost nevoită să scadă respectivele prețuri pe parcursul perioadei luate în considerare.

(137)

Astfel cum s-a subliniat în considerentul 60, prețurile importurilor din China ar putea crește dacă s-ar permite expirarea măsurilor. Însă, ținând cont de marja semnificativă de subcotare rezultată din eventuala eliminare a taxelor antidumping, chiar și în condițiile în care prețurile de import din China ar crește în mod real, exportatorii chinezi ar dispune în continuare de o marjă care le-ar permite să mențină nivelul prețurilor de import mai scăzut decât nivelul prețurilor industriei din Uniune, fapt care le va favoriza, după toate probabilitățile, obținerea unei cote și mai mari din piața Uniunii. În această eventualitate, industria din Uniune s-ar confrunta cu o scădere imediată a vânzărilor și a prețurilor de vânzare.

(138)

În sfârșit, având în vedere ancheta paralelă cu privire la importurile din Indonezia și măsurile corespunzătoare împotriva importurilor de glutamat monosodic provenind din această țară, este de așteptat ca industria din Uniune să se poată redresa de pe urma prejudiciului material suferit. Acest proces de redresare ar fi pus în pericol dacă importurile din China s-ar relua în cantități substanțiale și la prețuri de dumping, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(139)

În urma comunicării informațiilor, o parte interesată a afirmat că menținerea măsurilor nu ar îmbunătăți situația producătorului din Uniune, întrucât deteriorarea situației acestuia ar fi cauzată în principal de alți factori decât importurile de MSG din China. Partea respectivă a argumentat că acești factori ar fi în special impactul politicii de investiții a industriei din Uniune asupra profitabilității sale, creșterea costurilor cu forța de muncă și pretinsa utilizare ineficientă a resurselor. S-a afirmat că efectul acestor factori nu a fost suficient luat în considerare atunci când s-a evaluat situația globală a industriei din Uniune.

(140)

Ar trebui remarcat faptul că partea interesată în cauză nu a furnizat informații sau elemente de probă noi în susținerea acestor afirmații.

(141)

În ceea ce privește investițiile efectuate de industria din Uniune, partea în cauză nu a explicat în ce măsură aceste investiții ar fi putut avea un impact asupra profitabilității. După cum s-a arătat în considerentul 124, investițiile realizate de industria din Uniune s-au bazat pe decizii de afaceri rezonabile și nu pot fi considerate ca fiind nejustificate. Mai mult, costurile de investiții se amortizează în timp și, ca atare, nu au avut un impact semnificativ asupra profitabilității industriei din Uniune.

(142)

În ceea ce privește creșterea costurilor cu forța de muncă, în timp ce cifrele exacte nu pot fi furnizate din motive de confidențialitate, ancheta a arătat că impactul acestei creșteri asupra costului total de producție nu a fost semnificativ.

(143)

În privința utilizării ineficiente a resurselor, partea interesată nu a precizat natura ineficiențelor pretinse, iar ancheta nu a scos la iveală nicio potențială ineficiență a industriei din Uniune.

(144)

Din aceste motive, aceste afirmații au fost respinse.

(145)

Având în vedere constatările anchetei, și anume capacitatea neutilizată, atractivitatea pieței Uniunii și nivelul preconizat al prețurilor importurilor din China, se consideră că abrogarea măsurilor ar duce, după toate probabilitățile, la o reapariție a prejudiciului și la o deteriorare și mai gravă a situației prejudiciabile a industriei din Uniune, din cauza creșterii probabile a importurilor din China la prețuri de dumping, care ar subcota prețurile de vânzare ale industriei din Uniune.

(146)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă menținerea măsurilor antidumping existente împotriva Chinei ar fi împotriva interesului Uniunii în ansamblu. Identificarea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea diferitelor interese implicate, inclusiv cele ale industriei Uniunii, ale importatorilor și ale utilizatorilor.

(147)

Toate părțile interesate au avut posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere în temeiul articolului 21 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(148)

Pe această bază, Comisia a examinat dacă, în ciuda concluziilor privind probabilitatea unei continuări a dumpingului și a prejudiciului, există motive imperioase pentru a se concluziona că menținerea măsurilor existente nu ar fi în interesul Uniunii.

(149)

Ancheta a stabilit că industria din Uniune a suferit un prejudiciu important în perioada anchetei de reexaminare. După cum s-a menționat în considerentul 131, prejudiciul important a fost cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping provenind din Indonezia. Ancheta a stabilit, de asemenea, că există probabilitatea reapariției unui prejudiciu important în cazul în care măsurile împotriva importurilor chineze ar fi lăsate să expire. În special, redresarea preconizată a industriei din Uniune în urma prejudiciului cauzat de importurile din Indonezia, datorată măsurilor antidumping impuse împotriva acestei țări, riscă să fie amenințată de revenirea, pe piața Uniunii, a importurilor de MSG din China la prețuri de dumping.

(150)

Dacă măsurile sunt menținute, este de așteptat ca industria din Uniune să poată beneficia pe deplin de pe urma efectelor măsurilor instituite în cadrul anchetei paralele privind importurile de MSG din Indonezia, adică să-și revină după prejudiciul important suferit. În cele din urmă, ea ar trebui să fie în măsură să își îmbunătățească profitabilitatea.

(151)

Prin urmare, s-a concluzionat că menținerea măsurilor în vigoare aplicabile importurilor din China ar fi în interesul industriei din Uniune.

(152)

14 societăți s-au prezentat în urma publicării avizului de deschidere. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste societăți nu a importat MSG din China în Uniune în perioada anchetei de reexaminare.

(153)

Un operator comercial din Uniune implicat în revânzarea de MSG în Uniune și în afara acesteia s-a făcut cunoscut pe parcursul anchetei, în calitate de utilizator. Acest operator a achiziționat MSG în principal de la industria din Uniune, dar și de la importatori. MSG-ul achiziționat de acesta nu provenea din China, ci din Indonezia și din alte țări terțe de origine. Activitatea legată de MSG a operatorului comercial în cauză a fost marginală în raport cu activitatea sa totală. Din aceste motive, s-a considerat că aplicarea măsurilor în vigoare asupra importurilor de glutamat monosodic provenind din China nu a avut niciun efect negativ semnificativ asupra situației acestui operator.

(154)

Utilizatorii desfășoară activități în principal în sectorul „alimentelor și băuturilor” care utilizează MSG pentru producerea de amestecuri de condimente, supe și alimente gata preparate. De asemenea, MSG este utilizat în aplicații „nealimentare” specifice, de exemplu în producția de detergenți.

(155)

Treizeci și trei de societăți s-au prezentat și au primit un chestionar. Cinci societăți au cooperat în cadrul anchetei prin transmiterea de răspunsuri la chestionar. Patru dintre acestea desfășurau activități în sectorul alimentelor și băuturilor și una în sectorul nealimentar. Două dintre societățile cooperante, una desfășurând activități în sectorul „alimentelor și băuturilor” și a doua în cel al producției de detergenți, au fost verificate la fața locului.

(156)

În urma anchetei s-a constatat că, în medie, MSG-ul a reprezentat aproape 5 % din costul total al produselor care conțin MSG fabricate de societățile cooperante care au furnizat datele necesare.

(157)

Din cei patru utilizatori care au cooperat, unul singur a importat MSG din China. Această societate cooperantă a achiziționat MSG de la industria din Uniune, iar circa 40 % din volumul de MSG cumpărat a fost importat din China. Activitatea legată de produsele care conțin MSG a reprezentat aproximativ o treime din activitatea sa totală. S-a constatat că, în perioada anchetei de reexaminare, societatea a înregistrat profit.

(158)

Celelalte trei societăți nu au importat MSG din China în perioada anchetei de reexaminare. Dintre acestea, două societăți au avut o activitate legată de MSG relativ nesemnificativă în raport cu activitatea lor totală. În plus, pe baza informațiilor furnizate, cele două societăți au înregistrat profit în perioada anchetei de reexaminare. În ceea ce privește a treia societate, deși activitatea sa legată de produsele care conțin MSG reprezintă aproximativ o treime din totalul activității sale, s-a constatat că societatea a fost profitabilă în perioada anchetei de reexaminare.

(159)

Una dintre societățile cooperante a utilizat MSG pentru a produce detergenți. MSG-ul a reprezentat între 15 % și 20 % din costul de producție al acestor produse. În perioada anchetei de reexaminare, societatea a achiziționat MSG în principal de la industria din Uniune. În același timp, a importat MSG din alte țări terțe, dar nu din China. Doar o mică parte din activitatea acestei societăți a fost dedicată produselor care conțin MSG în raport cu activitatea sa totală, despre care s-a constatat, în plus, că a realizat marje de profit pozitive de [5-10] % în cursul perioadei de anchetă.

(160)

Această parte interesată a susținut că, având în vedere cadrul de reglementare al UE care interzice utilizarea de fosfați și de alți compuși ai fosforului (14), este foarte probabil ca MSG-ul să fie utilizat în cantități mai mari pentru a înlocui fosfații și alți compuși ai fosforului în producția de detergenți. Prin urmare, se preconizează că cererea de MSG în Uniune va crește în mod semnificativ și că orice taxă antidumping impusă în cazul importurilor de MSG ar avea un efect nefavorabil asupra evoluției acestei noi piețe. În special, partea interesată a susținut că nivelul măsurilor antidumping în vigoare asupra importurilor de MSG provenind din China nu vor permite ca importurile din China să intre pe piața Uniunii și că, în consecință, ar exista un risc de oprire a aprovizionării în Uniune. Societatea a mai susținut că, având în vedere și măsurile în vigoare aplicabile importurilor de MSG din Indonezia, ar exista în plus riscul de a nu avea surse alternative de aprovizionare.

(161)

Acest utilizator a mai susținut că, având în vedere faptul că se preconizează o creștere a consumului de MSG, industria din Uniune ar trebui să beneficieze de pe urma acesteia și să-și sporească volumul vânzărilor pe piața Uniunii. Pe de altă parte, utilizatorul a susținut că industria din Uniune nu ar avea capacitatea suficientă pentru a acoperi o cerere mai mare pe piața Uniunii.

(162)

Totuși, în această etapă, este dificil de prevăzut impactul pe care îl va avea noul cadru juridic asupra pieței din Uniune și dacă sau în ce măsură acesta va stimula producția de detergenți bazată pe MSG, având astfel un efect asupra cererii de MSG la nivelul Uniunii. Partea interesată nu a furnizat nicio dovadă care să ateste măsura în care o taxă antidumping ar putea fi avea un efect nefavorabil. În acest sens, se remarcă faptul că scopul taxei antidumping este acela de a restabili condiții de concurență echitabile pe piața Uniunii. Ancheta a evidențiat, de asemenea, un număr de surse alternative de aprovizionare, precum Brazilia, Vietnam și Coreea.

(163)

În urma comunicării informațiilor, aceeași parte interesată și-a reiterat afirmația potrivit căreia cererea de MSG ar putea crește considerabil în Uniune în urma interzicerii fosfaților, și că industria din Uniune nu ar fi capabilă să acopere această cerere în creștere la nivelul Uniunii. Cu toate acestea, partea în cauză nu a furnizat informații sau elemente de probă noi care să susțină argumentul și, prin urmare, acest argument a fost respins.

(164)

În ceea ce privește sursele alternative de aprovizionare, în exercițiul financiar 20102011 cota de piață a importurilor din alte țări terțe a fost substanțială și a scăzut numai din cauza importurilor la prețuri de dumping din Indonezia. Se preconizează că impunerea unor taxe asupra importurilor de MSG din Indonezia, în urma anchetei paralele, ar trebui să permită altor țări terțe să-și recâștige cotele de piață pierdute în Uniune. Dacă măsurile aplicabile Chinei ar fi abrogate, efectul scontat al taxelor antidumping aplicabile Indoneziei ar fi pus în pericol, deoarece importurile din China sunt susceptibile să intre pe piața Uniunii în cantități mult mai mari, la prețuri de dumping care ar subcota prețurile de vânzare ale industriei din Uniune pe piața Uniunii (astfel cum s-a stabilit mai sus, în considerentele 149-151).

(165)

În urma comunicării informațiilor, partea interesată menționată mai sus a reiterat faptul că nu există surse alternative reale de aprovizionare, deoarece producătorii de pe piețele altor țări terțe fac parte din același grup cu cel al industriei din Uniune.

(166)

După cum s-a arătat în considerentele 94 și 95 de mai sus, există surse alternative de aprovizionare cu MSG în mai multe țări terțe, cum ar fi, printre altele, Brazilia, Republica Coreea sau Vietnam. În perioada anchetei de reexaminare, cota de piață a importurilor din alte țări terțe decât China și Indonezia a reprezentat doar o pătrime din nivelul pe care l-a înregistrat în exercițiul financiar 2010-2011. Dacă se aplică în continuare măsuri asupra importurilor din China, nu există nici un motiv pentru care importurile din alte țări terțe să nu poată acoperi cel puțin parțial nevoile utilizatorilor de MSG, cu o cotă de piață corespunzătoare care să revină la nivelul din exercițiul financiar 2010-2011 sau care să depășească acest nivel. În plus, conform informațiilor disponibile care au fost puse la dispoziția părților în dosarul neconfidențial, aceste surse alternative aparțin fie unor societăți/grupuri de societăți independente de grupul Ajinomoto, fie grupului respectiv. În orice caz, chiar dacă aceste surse alternative ar aparține grupului Ajinomoto, nu există nicio indicație că nu vor aproviziona piața Uniunii în condiții echitabile. Prin urmare, acest argument ar trebui să fie respins.

(167)

Aceeași parte interesată a susținut că industria din Uniune deține o poziție dominantă și că ar exista o lipsă de concurență pe piața Uniunii. Aceasta a susținut că menținerea măsurilor împotriva importurilor de MSG din China ar consolida chiar și mai mult poziția industriei din Uniune pe piața Uniunii.

(168)

Ancheta a evidențiat în mod clar că industria din Uniune nu a avut capacitatea de a-și menține volumul de vânzări în Uniune deoarece a pierdut din cota de piață, în special în favoarea importurilor din Indonezia. În plus, industria din Uniune nu a putut ridica nivelul prețurilor în raport cu creșterea costurilor la materiile prime, din cauza presiunii asupra prețurilor exercitată de importurile din Indonezia care au făcut obiectul unui dumping și a suferit pierderi semnificative pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare. De asemenea, Comisia a remarcat faptul că există o anumită concurență la nivelul importurilor provenind dintr-o serie de alte țări terțe care beneficiază de acces liber pe piața din Uniune. Din aceste motive, nu au existat suficiente dovezi privind presupusa poziție dominantă a industriei din Uniune, iar argumentul a trebuit să fie respins.

(169)

În urma comunicării informațiilor, partea interesată în cauză a susținut că nu ar fi în interesul Uniunii ca utilizatorii din Uniune să trebuiască să se bazeze pe industria din Uniune și că ar trebui să existe suficiente surse alternative de aprovizionare. În sprijinul acestei afirmații, partea în cauză a remarcat că scăderea consumului între exercițiile financiare 2010-2011 și 2011-2012 a fost cauzată în principal de o reducere a volumului producției industriei din Uniune.

(170)

După cum s-a menționat anterior în considerentul 100, producția a scăzut cu 5 % între exercițiile financiare 2010-2011 și 2011-2012, în timp ce consumul a scăzut cu 13 % în aceeași perioadă (a se vedea considerentele 76 și 78). În exercițiul financiar 2011-2012, rata de utilizare a capacității a fost cu 5 % sub nivelul înregistrat în exercițiul financiar 2010-2011, ceea ce înseamnă că în exercițiul financiar 2011-2012 a existat o rezervă de capacitate. Așadar, producția industriei din Uniune nu poate fi considerată drept factor care să fi avut un impact asupra scăderii consumului în exercițiul financiar 2011-2012. În orice caz, după cum s-a menționat în considerentul 166 de mai sus, există surse alternative de aprovizionare în alte țări terțe. Prin urmare, acest argument ar trebui să fie respins.

(171)

Pe această bază, și în special ținând cont de faptul că măsurile aplicate importurilor din China nu par să fi avut vreun efect negativ semnificativ asupra utilizatorilor cooperanți, Comisia a concluzionat că, în eventualitatea menținerii măsurilor, cel mai probabil, impactul asupra situației economice a acestor operatori nu va fi semnificativ.

(172)

Patru furnizori de materii prime din Uniune s-au prezentat și au răspuns la chestionar. Vânzările de materii prime ale acestora către industria din Uniune au reprezentat doar o mică parte din cifra lor de afaceri totală. Doi dintre acești furnizori au contestat această concluzie, susținând că dispariția industriei din Uniune ar avea un impact semnificativ asupra activității lor economice. Acești furnizori au susținut că efectul unei potențiale încetări a producției de MSG în Uniune ar avea un efect dăunător asupra ansamblului activităților lor, întrucât instalațiile de fabricare a zahărului nu pot evita să producă un anumit volum de siropuri de zahăr și melasă, al căror principal cumpărător este industria din Uniune. Dacă zahărul sub aceste forme rămâne nevândut, acest lucru ar afecta eficiența generală a fabricii în cauză.

(173)

Totuși, aceste argumente nu au fost susținute de niciun element de probă și au fost, prin urmare, respinse.

(174)

O parte interesată a susținut că efectele măsurilor în vigoare împotriva Chinei ar trebui să fie evaluate cumulativ cu efectele măsurilor instituite asupra importurilor de MSG din Indonezia.

(175)

Impactul ambelor măsuri asupra utilizatorilor a fost analizat în contextul disponibilității unor surse alternative de aprovizionare. Această analiză a arătat că o serie de țări terțe aveau de fapt potențialul de a exporta MSG către Uniune. Aceste țări terțe erau într-adevăr prezente pe piața Uniunii înainte de pătrunderea în Uniune, în cantități mai mari, a importurilor indoneziene care făceau obiectul unui dumping.

(176)

Având în vedere cele menționate mai sus, Comisia a concluzionat că nu există motive imperioase legate de interesul Uniunii împotriva menținerii actualelor măsuri antidumping vizând importurile din China.

(177)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și la considerentele esențiale pe baza cărora se intenționează să se recomande menținerea măsurilor în vigoare. De asemenea, s-a acordat părților un termen pentru a-și prezenta observațiile în urma respectivei comunicări a informațiilor. Declarațiile și observațiile au fost luate în considerare în mod corespunzător, atunci când acestea erau întemeiate.

(178)

Din cele prezentate rezultă că, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, măsurile antidumping aplicabile importurilor de MSG provenind din China, instituite prin Regulamentul (CE) nr. 1187/2008, ar trebui menținute.

(179)

O societate poate solicita aplicarea acestor niveluri individuale ale taxei antidumping dacă își modifică ulterior numele entității. Cererea trebuie să fie adresată Comisiei. Cererea trebuie să conțină toate informațiile relevante care să permită demonstrarea faptului că modificarea nu afectează dreptul societății de a beneficia de nivelul taxei care i se aplică. Dacă schimbarea numelui societății nu afectează dreptul său de a beneficia de nivelul taxei care i se aplică, un anunț de informare cu privire la schimbarea de nume va fi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(180)

Comitetul înființat în baza articolului 15 alineatul (1) din regulamentul de bază nu a emis un aviz,

22.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 15/54

(1)

Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a instituit, începând cu 22 august 2014, o taxă antidumping provizorie asupra importurilor de glutamat monosodic originar din Indonezia prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 904/2014 al Comisiei (2) (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”).

(2)

Procedura a fost inițiată în data de 29 noiembrie 2013 în urma unei plângeri depuse la 16 octombrie 2013 de către Ajinomoto Foods Europe SAS („reclamantul”), unicul producător de glutamat monosodic din Uniune, care reprezintă deci 100 % din producția totală de glutamat monosodic din Uniune.

(3)

Astfel cum se prevede în considerentul 20 din regulamentul provizoriu, ancheta privind dumpingul și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 octombrie 2012 și 30 septembrie 2013 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 aprilie 2010 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada luată în considerare”).

(4)

În urma comunicării faptelor și a considerentelor esențiale pe baza cărora s-a decis instituirea unei taxe antidumping provizorii (denumită în continuare „comunicarea constatărilor provizorii”), mai multe părți interesate și-au exprimat în scris opiniile cu privire la constatările provizorii. Părțile care au adresat o cerere în acest sens au avut posibilitatea de a fi audiate.

(5)

Comisia a analizat observațiile prezentate oral și în scris de către părțile interesate și, după caz, a modificat constatările provizorii în mod corespunzător.

(6)

Comisia a informat toate părțile cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora a decis să instituie o taxă antidumping definitivă la importurile de glutamat monosodic originar din Indonezia și să perceapă definitiv sumele depuse cu titlu de taxă provizorie („comunicarea constatărilor definitive”). Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în cursul căreia au putut formula observații cu privire la această comunicare a constatărilor definitive.

(7)

Observațiile prezentate de părțile interesate au fost examinate și, după caz, luate în considerare.

(8)

În lipsa unor observații referitoare la metoda eșantionării importatorilor neafiliați, se confirmă constatările provizorii din considerentele 7-19 din regulamentul provizoriu.

(9)

Astfel cum se menționează în considerentul 21 din regulamentul provizoriu, produsul în cauză este glutamatul monosodic („MSG”) originar din Indonezia, care se încadrează în prezent la codul NC ex 2922 42 00 (denumit în continuare „produsul în cauză”). MSG este un aditiv alimentar și este utilizat în special ca amplificator de aromă pentru supe, ciorbe, pește și preparate din carne, amestecuri de condimente și alimente gata preparate. Este produs sub formă de cristale albe, inodore, de diferite dimensiuni. MSG este utilizat, de asemenea, în industria chimică pentru aplicații nealimentare, precum detergenții. MSG este disponibil în pachete de diferite dimensiuni: de la pachete pentru larg consum de 0,5 grame până la saci vrac de 1 000 de kilograme. Pachetele de dimensiuni mai mici se vând prin intermediul comercianților cu amănuntul către consumatorii particulari, iar cele de dimensiuni mai mari, de 20 de kilograme și peste, sunt destinate utilizatorilor industriali. În plus, există diferite grade de puritate. Cu toate acestea, nu există diferențe în ceea ce privește caracteristicile glutamatului monosodic în funcție de dimensiunea pachetului sau în ceea ce privește gradul de puritate.

(10)

În absența oricăror observații referitoare la produsul în cauză și la produsul similar, se confirmă concluziile formulate în considerentele 21-25 din regulamentul provizoriu.

(11)

În lipsa oricăror observații cu privire la valoarea normală, se confirmă considerentele 26-31 din regulamentul provizoriu.

(12)

Cei doi producători-exportatori cooperanți din Indonezia au reafirmat că prețurile de vânzare către societățile lor comerciale afiliate au fost determinate în condiții obiective și că stabilirea prețului de export ar trebui, prin urmare, să se bazeze pe prețul de vânzare aplicat de societatea-mamă din Indonezia primului client afiliat, mai degrabă decât pe un preț de export construit.

(13)

În sprijinul acestei afirmații, ambii producători-exportatori au susținut că nu erau disponibile probe referitoare la o compensare încrucișată între produse sau la alte costuri aplicate între societatea-mamă din Indonezia și societățile comerciale afiliate acestora. Concluziile din considerentul 37 din regulamentul provizoriu nu ar fi trebuit, prin urmare, să se bazeze pe aceste elemente.

(14)

Un producător-exportator a susținut, de asemenea, că societatea sa afiliată din Uniune nu este importator, ci un intermediar care revinde produsul în Uniune înainte de vămuire. Acest producător-exportator a susținut că, pe această bază, concluziile la care s-a ajuns în considerentul 37 din regulamentul provizoriu, și anume că prețul de transfer între societățile afiliate nu era la un nivel care ar putea permite importatorilor afiliați să realizeze un profit rezonabil în Uniune, nu ar fi, prin urmare, aplicabile.

(15)

De la început trebuie amintit că simplul fapt de asociere între exportator și importator este suficient pentru a permite Comisiei să considere că prețurile reale de export nu sunt fiabile, deoarece existența unei asocieri între exportator și importator este unul dintre motivele pentru care prețurile reale de export pot fi considerate ca fiind nefiabile. Având în vedere asocierea dintre furnizor și importator, prețurile practicate de un furnizor față de societatea sa afiliată din Uniune sunt prețuri de transfer care nu sunt rezultatul unor negocieri derulate în condiții obiective care, de regulă, prevalează între societățile independente. În plus, este evident că toate costurile generate de activitățile unei societăți afiliate și marja de profit pe care o obține o astfel de societate reduc efectiv suma primită de către producătorul-exportator în măsura în care, în mod normal, acestea sunt suportate de către importator.

(16)

În plus, în cazul de față, ancheta a arătat că societățile afiliate relevante nu au obținut o marjă de profit sustenabilă în Uniune. În această privință, ar trebui să se menționeze în primul rând că marja de profit a unui importator neafiliat cooperant nu a putut fi utilizată, întrucât era confidențială și astfel nu a putut fi comunicată entităților concurente. Prin urmare, a fost folosită (3) ca referință o marjă de profit utilizată în cadrul unei proceduri anterioare privind un alt produs chimic fabricat de un sector industrial similar și importat în Uniune în condiții similare cu cele din cazul de față. Această marjă de profit reprezintă baza cea mai obiectivă disponibilă pentru a se ajunge la o estimare satisfăcătoare a unui preț de export stabilit în condiții obiective. Această marjă de profit rezonabilă utilizată a fost de 5 %. Întrucât profitul realizat de societăți afiliate din Uniune este semnificativ mai mic decât acest prag, și având în vedere caracterul nesustenabil al unui astfel de profit, prețul de transfer nu a putut fi considerat ca fiind fiabil.

(17)

În plus, nu sunt neapărate necesare elemente de probă pozitive potrivit cărora între societățile afiliate a avut, într-adevăr, loc acea compensare încrucișată sau au apărut anumite costuri care sunt în mod normal suportate de importator, dar au fost plătite de oricare parte. După cum s-a menționat mai sus, aceste costuri sunt întotdeauna suportate de către o societate afiliată imediat ce o astfel de societate execută operațiuni de vânzare și de import. Ca urmare a asocierii între societățile afiliate, existența unor compensări încrucișate prin intermediul altor produse sau astfel de costuri nu pot fi excluse și, prin urmare, prețurile de transfer nu sunt fiabile.

(18)

De asemenea, nu este relevant dacă societatea afiliată din Uniune exercită toate funcțiile unui importator sau chiar alte funcții. Factorul relevant este dacă prețul de export la nivelul frontierei comunitare este fiabil. După cum s-a menționat mai sus în considerentul 15, ancheta actuală a relevat faptul că nivelurile prețurilor între societățile afiliate nu a permis societăților afiliate din Uniune să obțină o marjă de profit rezonabilă. Niciunul dintre exportatori nu a furnizat dovezi care să indice de ce această marjă de profit ar fi inadecvată și, prin urmare, afirmațiile făcute în această privință ar trebui să fie considerate nefondate. Argumentul că una dintre aceste societăți afiliate nu exercita funcțiile unui importator în Uniune nu este justificat, deoarece, astfel cum s-a menționat mai sus, este irelevant care erau funcțiile exacte pe care societatea le exercita pe teritoriul Uniunii. În plus, faptul că societatea comercială exercita numai unele funcții ale unui importator este în orice caz reflectat în valoarea costurilor de vânzare, a cheltuielilor administrative și a altor costuri generale suportate de societățile afiliate, dar, cu siguranță, nu în marja de profit utilizată. În plus, ar trebui să se menționeze că faptul că anumite activități sunt realizate de către societatea afiliată înainte de importare nu înseamnă că prețul de export nu poate fi construit pe baza prețului de revânzare către primul client independent, efectuându-se ajustările necesare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază.

(19)

În urma comunicării constatărilor finale, cei doi producători-exportatori cooperanți din Indonezia și-au reiterat afirmațiile cu privire la determinarea prețului de export. Un producător-exportator a contestat constatările formulate în considerentul 15, potrivit cărora este suficient doar să existe o asociere între exportator și importator pentru ca prețurile reale de export să poată fi considerate de către Comisie ca fiind nefiabile și a susținut că acest fapt ar fi contrar articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. În plus, același producător-exportator a afirmat că argumentele expuse în considerentul 17, potrivit cărora anumite costuri sunt suportate de către o societate afiliată imediat ce o astfel de societate își execută operațiunile de vânzare și import, nu s-au bazat pe faptele cazului. În fine, acest producător-exportator a susținut că ancheta Comisiei nu a ținut cont de faptul că nivelurile prețurilor aplicate societății afiliate și ale celor aplicate clienților independenți din Uniune erau similare.

(20)

Celălalt producător-exportator și-a reiterat afirmația potrivit căreia pentru stabilirea prețului de export ar trebui să fie luat în considerare prețul său de export față de primul client independent la frontiera Uniunii, subliniind faptul că societatea afiliată a acționat doar în calitate de intermediar și că, printre altele, vămuirea s-a efectuat de către clienții neafiliați din Uniune.

(21)

Ca răspuns la aceste afirmații, se remarcă faptul că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, Comisia a considerat că, pe baza faptelor cazului, prețurile de export ar trebui să fie construite ca urmare a asocierii dintre exportatori și părțile afiliate. Într-adevăr, ancheta a arătat că părțile afiliate relevante nu au obținut o marjă de profit sustenabilă în Uniune în cursul perioadei de anchetă. În această privință, funcția societății afiliate din Uniune nu este relevantă pentru a se stabili dacă în cazul de față prețurile de export ar trebui să fie construite. În plus, după cum s-a menționat în considerentul 18 de mai sus, faptul că societățile afiliate îndeplinesc doar anumite funcții nu constituie un obstacol pentru aplicarea articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, ci este reflectat prin deducerea unei valori mai mici a costurilor de vânzare, cheltuielilor administrative și altor costuri generale din prețul la care produsul în cauză este revândut pentru prima oară unui cumpărător independent. În fine, se observă, de asemenea, faptul că producătorii-exportatori nu au furnizat nici un nou element de probă concret care ar putea contrazice aceste constatări. În ceea ce privește afirmația referitoare la nivelul de preț similar aplicat clienților afiliați și independenți din Uniune, trebuie notat faptul că această afirmație a fost abordată în considerentul 37 din regulamentul provizoriu. Ancheta a evidențiat că, în pofida unor niveluri de preț similare cu cele ale clienților independenți, prețurile de transfer între societățile afiliate nu s-au situat la un nivel care să permită importatorilor afiliați să obțină un profit sustenabil în Uniune. Prin urmare, aceste afirmații ar trebui să fie respinse.

(22)

Argumentele referitoare la recurgerea la prețuri de export construite în cadrul prezentei anchete ar trebui să fie, prin urmare, respinse.

(23)

Aceiași doi producători-exportatori au afirmat că, în cazul în care prețurile de export sunt construite în pofida argumentelor expuse în considerentele 12-14, marja de profit rezonabilă de 5 % utilizată pentru construirea prețului de export este supraestimată și că în locul ei ar trebui să fie utilizată marja de profit reală a societăților lor afiliate, întrucât prețurile practicate între părțile afiliate erau la același nivel cu cele practicate față de clienții independenți.

(24)

Pe baza argumentelor expuse în considerentele 15-18 cu privire la fiabilitatea prețurilor de transfer și la marjele de profit ale societăților afiliate din Uniune, acest argument ar trebui să fie respins. În orice caz, ajustările realizate pentru cheltuielile efectuate în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază s-au bazat pe costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale ale societăților relevante și reflectă, prin urmare, activitățile acestor societăți, indiferent de funcțiile lor. În consecință, acest argument ar trebui respins.

(25)

Unul dintre producătorii-exportatori sus-menționați a afirmat că, pentru anumite tranzacții încheiate cu o societate neafiliată producătorului-exportator, prețul de export ar fi trebuit să fie stabilit pe baza prețului plătit efectiv sau care urmează să fie plătit, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază. Comisia a constatat, însă, că vânzările în cauză nu erau vânzări la export către Uniune. Pe această bază, tranzacțiile în cauză au fost excluse atunci când s-a stabilit prețul de export. În urma comunicării constatărilor finale, producătorul-exportator a contestat această excludere pe baza faptului că toate vânzările în Uniune ale produsului în cauză fabricat de producătorul-exportator ar trebui să fie luate în considerare de către Comisie. Cu toate acestea, toate vânzările către clientul independent în cauză au fost luate în considerare pentru stabilirea prețului de export. Orice tranzacții ulterioare de la acest client independent nu trebuie să fie luate în considerare, deoarece, în primul rând, nu sunt vânzări la export în sensul articolului 2 alineatele (8) și (9) din regulamentul de bază și, în al doilea rând, există riscul unei duble contabilizări a acestor vânzări. Pe această bază, afirmația producătorului-exportator a fost respinsă.

(26)

În lipsa oricăror alte observații referitoare la stabilirea prețului de export, se confirmă concluziile din considerentele 32-38 din regulamentul provizoriu.

(27)

În urma comunicării constatărilor provizorii, cei doi producători-exportatori care au cooperat au contestat considerarea cheltuielilor efectuate pentru mutarea mărfurilor de la fabrică la depozit drept costuri logistice interne, neafectând comparabilitatea prețurilor.

(28)

Unul dintre producătorii-exportatori avea mai multe depozite de distribuție pe piața internă de unde expedia glutamatul monosodic către consumatorii finali. Potrivit acestuia, cheltuielile cu transportul de la fabrică la depozite ar trebui să fie considerate drept cost al transportului intern și să se deducă din valoarea normală, deoarece nu a survenit niciun astfel de cost pentru vânzările la export. Celălalt producător-exportator a susținut că, în unele cazuri, costurile pentru mutarea mărfurilor în depozit ar putea fi legate de o factură specifică și, prin urmare, sunt cheltuieli de vânzare directă și că aceste costuri sunt incluse în prețul facturat clienților, fapt care afectează comparabilitatea prețurilor. Acestea ar trebui, prin urmare, să fie deduse din valoarea normală.

(29)

Se consideră că depozitele fac parte din localurile unui producător-exportator și că un produs este gata pentru a fi vândut numai din momentul în care se află în depozit. Distanța dintre depozit și fabrică este irelevantă, la fel ca și chestiunea asocierii între transportul de la fabrică la depozit și o anumită tranzacție de vânzare pe piața internă, deoarece aceste costuri sunt de regulă suportate înainte de vânzare și, prin urmare, nu sunt cheltuieli directe de vânzare care au un efect asupra comparabilității prețurilor. Prin urmare, în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (e) din regulamentul de bază, afirmațiile în această privință ar trebui respinse.

(30)

După comunicarea constatărilor provizorii, producătorul-exportator cooperant care a exportat glutamat monosodic prin intermediul unei societăți afiliate aflată în afara Uniunii a afirmat că exporturile sale nu ar trebui să fie ajustate în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, întrucât societatea afiliată din afara Uniunii nu a acționat ca un agent și nu a lucrat pe bază de comision. Producătorul-exportator a susținut, de asemenea, că adaosul pentru societatea afiliată respectivă, care a servit ca bază pentru ajustarea efectuată, nu afectează comparabilitatea prețurilor deoarece, la construirea prețului de export, Comisia a dedus deja o marjă rezonabilă de profit la nivelul societății afiliate din Uniune, care ar acoperi toate marjele de profit legate de toate tranzacțiile dintre societăți. Producătorul-exportator a mai afirmat că, eventual, din prețul de export construit s-ar putea deduce doar costurile de vânzare, cheltuielile administrative și celelalte costuri generale suportate de societatea afiliată din afara Uniunii.

(31)

Ancheta a stabilit că societatea afiliată situată în afara Uniunii a aplicat un adaos pentru fiecare vânzare la export către Uniune. Acesta a afectat comparabilitatea prețurilor, întrucât a fost aplicat doar pentru vânzările la export și nu pentru vânzările pe piața internă. Afirmația potrivit căreia marja de profit a societății afiliate a fost deja luată în considerare la construirea prețului de export în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază nu a putut fi acceptată. Acest lucru se datorează faptului că ajustările efectuate în conformitate cu articolul 2 alineatele (9) și (10) din regulamentul de bază au obiective diferite, sunt separate și distincte unele de altele și sunt reglementate de norme de fond diferite. Articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază are drept scop stabilirea unui preț de export fiabil, în timp ce articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază urmărește să asigure comparabilitatea prețului de export cu valoarea normală. Odată ce prețul de export a fost stabilit în mod corespunzător în temeiul articolului 2 alineatele (8) sau (9) din regulamentul de bază, orice ajustare suplimentară efectuată în temeiul articolului 2 alineatul (10) nu mai vizează prețul de export ca atare și nu este menită în niciun fel să determine valoarea normală și prețul de export ca atare. Prin urmare, producătorul-exportator cooperant nu ține seama de scopul ajustării în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, care este acela de a face prețul comparabil cu valoarea normală și nu de a determina prețul de export ca atare. Prin urmare, marja de profit rezonabilă dedusă în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază nu acoperă orice eventual adaos aplicat în același circuit de vânzări. În ceea ce privește suma care urmează a fi ajustată, ajustarea efectuată reflectă adaosul efectiv aplicat între societățile afiliate și, astfel, care afectează în mod real prețurile și comparabilitatea lor. Nu există, așadar, niciun motiv ca aceasta să fie înlocuită cu o altă sumă teoretică. În fine, Comisia are dreptul să țină seama de faptul că societatea afiliată situată în afara Uniunii primește plățile (sub forma adaosului reținut de către societatea afiliată pentru vânzările efectuate către clienți din Uniune). Pentru ca societatea afiliată să poată fi considerată, pentru acele plăți, o societate supusă impozitului pe profit în țara situată în afara Uniunii (care are o rată a impozitului pe profit considerabil mai scăzută decât în Indonezia), aceasta trebuie să desfășoare o activitate economică reală pe teritoriul acesteia. Astfel, producătorul-exportator indonezian nu poate simultan să încerce să își asigure regimul fiscal favorabil pe care îl obține grație prezenței societății afiliate în țara din afara Uniunii și activității economice a acesteia din urmă în jurisdicția respectivă, și, în același timp, să afirme în contextul procedurilor antidumping că societatea afiliată nu desfășoară nicio activitate economică. Prin urmare, aceste afirmații ar trebui să fie respinse.

(32)

După comunicarea constatărilor finale, producătorul-exportator și-a reiterat afirmațiile privind ajustarea adaosului societății sale afiliate și a contestat faptul că anumite considerații de ordin fiscal ar trebui să fie plasate în contextul unei anchete antidumping. Producătorul-exportator a afirmat, de asemenea, că, deși nu contestă faptul că societatea sa afiliată desfășurase activități comerciale în țara terță în cauză, acestea au fost limitate în ceea ce privește produsul în cauză. În plus, acesta a reamintit faptul că activitățile societății afiliate au fost în mod evident diferite de cele ale unui agent și că nu a primit niciun comision din partea producătorului-exportator în ceea ce privește vânzările către Uniune. În fine, producătorul-exportator a reiterat faptul că, la construirea prețului de export, Comisia a dedus deja o marjă rezonabilă de profit la nivelul societății afiliate din Uniune, care ar acoperi toate marjele de profit aferente tuturor tranzacțiilor dintre societăți. În acest sens, producătorul-exportator a susținut că, în cazul vânzărilor succesive efectuate între societățile afiliate, practica Comisiei ar fi, într-adevăr, de a deduce numai marja de profit a societății afiliate care vinde direct către clientul independent din Uniune, dar nu și marjele de profit ale celorlalte societăți afiliate de pe același canal de vânzări.

(33)

Este de remarcat faptul că, în cazul de față, existența unei entități fiscale separate poate servi drept indicație a activităților economice semnificative efectuate de partea afiliată situată în afara Uniunii, întrucât aceste activități sunt necesare în temeiul legislației fiscale naționale. În cazul de față și astfel cum s-a explicat în considerentul 31, Comisia a luat în considerare faptul că producătorul-exportator în cauză are o parte afiliată în afara Uniunii cu o activitate economică semnificativă și faptul că partea afiliată din afara Uniunii a dedus un adaos pentru fiecare tranzacție de vânzare a produsului în cauză între părțile afiliate, ceea ce afectează comparabilitatea prețurilor pentru exporturile de MSG către Uniune. Mai mult, după cum s-a menționat în considerentul 31, valoarea care a stat la baza ajustării a reflectat adaosul real, verificat, aplicat între societățile afiliate și, prin urmare, a reflectat în mod precis și activitățile societății afiliate. Prin urmare, aceste afirmații ar trebui să fie respinse.

(34)

În urma comunicării concluziilor provizorii, același producător-exportator a contestat ajustarea efectuată pentru comisioane plătite la prețul de export, susținând că acestea nu erau cheltuieli directe legate de vânzare, ci erau plătite lunar, astfel nefiind legate de o anumită tranzacție de vânzare și neafectând comparabilitatea prețurilor. Acest producător-exportator a susținut că acele comisioane plătite au efect doar între societățile afiliate și că, prin urmare, articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază nu ar fi aplicabil. De asemenea, producătorul-exportator a susținut că, plecând de la ipoteza că a fost considerat o entitate economică unică împreună cu societatea sa afiliată, orice transfer de fonduri în această entitate economică nu ar fi o cheltuială sau venit pentru această entitate economică.

(35)

Ancheta a stabilit că, în conformitate cu un „acord privind comisioanele” între producătorul-exportator și societatea sa afiliată, comisioanele au devenit exigibile atunci când producătorul-exportator din Indonezia a vândut direct către clienți independenți pe piața Uniunii (în loc să vândă prin intermediul societății sale afiliate). Comisionul plătit a fost direct legat de valoarea netă a vânzărilor. Ca urmare, relația directă dintre vânzarea respectivă și comisionul plătit a afectat comparabilitatea prețurilor în sensul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază.

(36)

În fine, ipoteza că societățile afiliate au fost considerate o entitate economică unică este inexactă. Ancheta a arătat că producătorul-exportator avea el însuși un departament pentru export complet funcțional și că nu a existat o dublare a sarcinilor legate de export între producătorul-exportator și importatorul afiliat. Prin urmare, societatea afiliată nu poate fi considerată un departament intern de vânzări, iar aceste argumente ar trebui să fie respinse.

(37)

Alternativ, în cazul în care prețurile de export ar fi ajustate în baza articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, producătorul-exportator a afirmat că valoarea comisioanelor plătite ar trebui, de asemenea, să fie exclusă din valoarea costurilor de vânzare, a cheltuielilor administrative și a celorlalte costuri generale suportate de societatea afiliată care au fost deduse din prețul de revânzare către primul client independent din Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, atunci când se construiește un preț de export fiabil, toate costurile suportate între import și revânzare ar trebui să fie deduse din prețul de revânzare către primul client independent din Uniune și nu există niciun temei juridic pentru a compensa aceste costuri prin orice venit, așa cum solicită producătorul-exportator. Mai mult, costurile de vânzare, cheltuielile administrative și celelalte costuri generale ale societății afiliate din Uniune erau asociate unui circuit de vânzări diferit (și anume, prin intermediul clientului afiliat) de venitul din comisioanele asociate circuitului de vânzări către clienți neafiliați. În fine, ajustarea pentru adaos, realizată în temeiul articolului 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, și stabilirea prețului de export în temeiul alineatelor (8) sau (9) din același articol 2 au scopuri diferite și reprezintă două etape diferite ale analizei dumpingului.

(38)

În urma comunicării constatărilor finale, producătorul-exportator și-a reiterat afirmațiile cu privire la comisionul descris în considerentul 35 și a susținut că ar fi ilogic să se considere că prețurile de transfer între părțile afiliate nu sunt fiabile, pe de o parte, și să se ajusteze prețul de export în baza unui acord privind comisionul între părțile afiliate, pe de altă parte. Producătorul-exportator a contestat în continuare constatările expuse în considerentul 35, potrivit cărora comisionul plătit a fost direct legat de valoarea netă a vânzărilor și că exista, așadar, o legătură directă între vânzare și comisionul plătit, fapt care afectează comparabilitatea prețurilor, întrucât a fost plătit o dată pe lună, iar detaliile de calcul al comisionului nu au fost comunicate între părți.

(39)

Producătorul-exportator nu a prezentat nici o dovadă în plus în sprijinul afirmațiilor sale și nici nu a oferit informații factuale suplimentare care susțin declarația sa și care să poată inversa concluziile menționate anterior. Prin urmare, se confirmă concluziile formulate în considerentele 35-37.

(40)

În urma comunicării constatărilor provizorii, un producător-exportator a susținut că ar trebui să se facă o ajustare a valorii normale în funcție de costurile de promovare și stimulare. Producătorul-exportator a afirmat că aceste costuri nu au apărut la vânzările la export către Uniune, în timp ce au avut un impact direct asupra prețului de vânzare pe piața internă. În sprijinul acestui argument, producătorul-exportator a afirmat că, cel puțin în anumite cazuri, aceste costuri ar putea fi asociate cu tranzacții de vânzare specifice de pe piața internă. În fine, acest producător-exportator a susținut că aceste costuri de promovare și stimulare reflectă nivelurile de comercializare diferite de pe piața internă (unde MSG a fost vândut direct către comercianții cu amănuntul), pe de o parte, și vânzările către Uniune (care au fost efectuate către comercianți și distribuitori), pe de altă parte.

(41)

Ancheta a arătat că, în mare parte, costurile de promovare și stimulare erau legate de conturi de client și nu de anumite tranzacții de vânzare. Costurile de stimulare și de promovare sunt suportate indiferent dacă produsul a fost sau nu vândut până la urmă. În plus, ancheta a arătat că, de fapt, costurile despre care s-a pretins că sunt legate de o anumită tranzacție de vânzare nu au fost reflectate în preț. Pe această bază, s-a concluzionat că prețurile și comparabilitatea acestora nu au fost afectate de costurile de promovare și stimulare și că această afirmație ar trebui să fie respinsă.