31.12.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 373/8

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) NR. 1398/2014 AL COMISIEI

din 24 octombrie 2014

de stabilire a standardelor privind voluntarii candidați și voluntarii UE pentru ajutor umanitar

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 375/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 de instituire a Corpului voluntar european de ajutor umanitar (inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”) (1), în special articolul 9 alineatul (2),

întrucât:

(1)

În temeiul Regulamentului (UE) nr. 375/2014, Comisia ar trebui să stabilească standarde și proceduri referitoare la condițiile, modalitățile și cerințele necesare care să fie aplicate de organizațiile de trimitere și de primire atunci când identifică, selectează, pregătesc, gestionează și mobilizează voluntari candidați și voluntari UE pentru ajutor umanitar în scopul de a sprijini operațiunile de ajutor umanitar în țări terțe. Regulamentul (UE) nr. 375/2014 prevede ca standardele să fie adoptate prin acte delegate, iar procedurile să fie adoptate prin acte de punere în aplicare.

(2)	Toate părțile interesate din cadrul inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”, inclusiv voluntarii înșiși și organizațiile de trimitere și cele de primire, ar trebui să fie încurajate să aibă un sentiment de apartenență comună la inițiativă.

(3)

Cadrul de competențe care trebuie utilizat pentru inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” trebuie să prevadă o definiție a competențelor transversale necesare în numeroase sectoare ale voluntariatului și ale activității profesionale, stabilind, de asemenea, competențele specifice necesare în cadrul inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” și în scopul de a lucra în domeniul ajutorului umanitar. Cadrul ar trebui să prevadă și o listă neexhaustivă a competențelor tehnice. Acesta ar trebui să contribuie la asigurarea faptului că selectarea și pregătirea voluntarilor candidați se realizează într-un mod eficace și ținând seama de necesități, pe baza unui cadru comun de competențe.

(4)

În vederea documentării și a evaluării competențelor, a nevoilor de învățare și a rezultatelor voluntarilor UE pentru ajutor umanitar, aceștia ar trebui să urmeze un plan de învățare și dezvoltare ușor de utilizat pe durata participării lor la inițiativă. Elaborarea acestui plan se va baza pe experiența dobândită în cadrul inițiativelor „Youth Pass” (2) și „Europass” (3).

(5)

Participarea la inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” poate îmbunătăți capacitatea de inserție profesională a voluntarilor, datorită cunoștințelor, aptitudinilor și competențelor dobândite. De asemenea, participarea la inițiativă demonstrează solidaritatea acestora cu persoanele aflate în dificultate și angajamentul de a promova în mod vizibil sentimentul cetățeniei europene. Prin urmare, dispozițiile specifice ar trebui să faciliteze, în măsura posibilului, validarea învățării nonformale și informale întreprinse de voluntarii UE pentru ajutor umanitar, în conformitate cu Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării nonformale și informale (4).

(6)

Standardele care reglementează parteneriatele dintre organizațiile de trimitere și de primire sunt importante atât pentru sectorul umanitar, cât și pentru organizațiile de voluntari. Acestea sprijină obiectivul de a crea parteneriate între organizațiile de punere în aplicare, respectând principiul responsabilității reciproce a organizațiilor respective în ceea ce privește atât atingerea obiectivelor inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”, cât și persoanele care participă ca voluntari la această inițiativă. Este necesar să se definească principiile pe care se bazează parteneriatul, iar acordul de parteneriat ar trebui să îndeplinească o serie de cerințe minime, astfel încât partenerii să fie în măsură să-și depună candidatura și să gestioneze proiecte care implică mobilizarea voluntarilor UE pentru ajutor umanitar în țări terțe.

(7)

Principiile privind egalitatea de șanse și nediscriminarea sunt consacrate în legislația națională și în cea a Uniunii și ar trebui să fie întotdeauna respectate și promovate de către organizațiile de trimitere și de primire. Cu toate acestea, sunt prevăzute excepții pentru a ține seama de contexte specifice, atunci când acest lucru este necesar, referitoare la definirea rolului și a profilului voluntarilor UE pentru ajutor umanitar.

(8)

Respectarea dreptului intern relevant, a dreptului Uniunii și a dreptului țării de primire este de o importanță capitală. Aceasta este responsabilitatea organizațiilor de trimitere și de primire, care trebuie, de asemenea, să informeze voluntarii UE pentru ajutor umanitar în legătură cu drepturile și obligațiile lor juridice care decurg din această legislație, precum și cu dreptul de a beneficia de o asigurare. Stabilirea unui statut juridic clar al voluntarilor reprezintă o condiție prealabilă pentru mobilizarea lor și, prin urmare, acest statut ar trebui definit în cadrul unui contract de mobilizare între organizațiile de trimitere și voluntarul UE pentru ajutor umanitar. O atenție deosebită ar trebui acordată și protecției datelor cu caracter personal, necesității de a acționa cu integritate, în conformitate cu un cod de conduită, precum și protecției copiilor și a adulților vulnerabili, inclusiv prin instituirea unui principiu de toleranță zero față abuzurile sexuale.

(9)

Pentru a asigura o punere în aplicare rapidă a inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”, este necesar ca prezentul regulament să intre în vigoare urgent, dat fiind că acesta stabilește dispozițiile pe baza cărora organizațiile de punere în aplicare mobilizează voluntarii UE pentru ajutor umanitar în țări terțe,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL 1

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește standarde privind voluntarii candidați și voluntarii UE pentru ajutor umanitar, referitoare la următoarele aspecte enumerate la articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 375/2014:

(a)	un cadru de competențe folosit pentru identificarea, selectarea și pregătirea voluntarilor ca angajați debutanți sau cu experiență în domeniu;

(b)	dispoziții pentru a asigura egalitatea de șanse și nediscriminarea în procesul de identificare și selectare;

(c)	dispoziții pentru a asigura respectarea de către organizațiile de trimitere și de primire a dreptului intern relevant, a dreptului Uniunii și a dreptului țării de primire;

(d)	standarde care reglementează parteneriatele între organizațiile de trimitere și de primire; și

(e)	prevederi pentru recunoașterea aptitudinilor și competențelor dobândite de către voluntarii UE pentru ajutor umanitar, în conformitate cu inițiativele relevante existente la nivelul Uniunii.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile de la articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 375/2014 și definițiile prevăzute în regulamentul de punere în aplicare al Comisiei care urmează să fie adoptat în temeiul articolului 9 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 375/2014. Se aplică, de asemenea, următoarele definiții:

(a)

„competențe” înseamnă, în conformitate cu definiția prevăzută în Cadrul european de referință privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții (5), o combinație între cunoștințe, aptitudini și atitudini adecvate contextului, care permite voluntarilor UE pentru ajutor umanitar să contribuie la acordarea unui ajutor umanitar bazat pe necesități;

(b)	„competențe transversale” înseamnă competențe necesare în numeroase sectoare ale voluntariatului și ale activității profesionale care nu sunt specifice ajutorului umanitar;

(c)	„competențe specifice” înseamnă competențele necesare în cadrul inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” și în ceea ce privește ajutorul umanitar în general;

(d)	„competențe tehnice” înseamnă competențele care rezultă din cunoștințe de specialitate relevante în contextul ajutorului umanitar;

(e)	„rezultatele învățării” înseamnă, în conformitate cu definiția prevăzută în Cadrul european al calificărilor (6), ceea ce cunoaște, înțelege și poate face persoana care învață, la terminarea procesului de învățare. Acestea sunt definite sub formă de cunoștințe, abilități și competențe.

CAPITOLUL 2

CADRUL DE COMPETENȚE

Articolul 3

Cadrul de competențe

(1) Cadrul de competențe care trebuie utilizat în cadrul inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” are trei dimensiuni:

(a)	competențe transversale;

(b)	competențe specifice; și

(c)	competențe tehnice.

(2) Cadrul de competențe este adaptat pentru:

(a)	profesioniști debutanți, în special absolvenți recenți având mai puțin de cinci ani de experiență profesională și mai puțin de cinci ani de experiență în acțiunea umanitară; și

(b)	profesioniști cu experiență, având cel puțin cinci ani de experiență profesională în posturi de răspundere sau posturi de experți.

(3) Cadrul de competențe promovează procesul continuu de dezvoltare personală întreprins de voluntarii UE pentru ajutor umanitar în cursul diferitelor etape ale participării lor la inițiativă și evaluează progresele acestora. Nivelul atins pentru fiecare competență se evaluează în conformitate cu abordarea Cadrului european al calificărilor, în funcție de următoarele niveluri:

(a)	nivelul 4: competențe excelente;

(b)	nivelul 3: competențe confirmate;

(c)	nivelul 2: competențe perfectibile;

(d)	nivelul 1: competențe scăzute.

(4) Definițiile principalelor competențe utilizate sunt prevăzute în anexă.

Articolul 4

Plan de învățare și dezvoltare

(1) Un plan de învățare și dezvoltare descrie rezultatele învățării pe care trebuie să le obțină voluntarii UE pentru ajutor umanitar și furnizează informații privind competențele, nevoile de învățare și realizările așteptate din partea voluntarilor UE pentru ajutor umanitar în cursul diferitelor etape ale participării acestora la inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”.

(2) Planul de învățare și dezvoltare cuprinde următoarele informații:

(a)	informații de bază despre voluntarul UE pentru ajutor umanitar;

(b)	informații de bază despre stagiul de voluntariat și o descriere a sarcinilor care trebuie efectuate;

(c)	competențele prevăzute în cadrul de competențe și o evaluare a performanțelor voluntarului și a rezultatelor învățării în funcție de competențele respective;

(d)	nevoile de învățare și activitățile de dezvoltare planificate, dacă este relevant;

(e)	cursurile urmate în timpul voluntariatului sau al stagiului; și

(f)	orice alte informații relevante.

(3) Utilizarea diferitelor elemente ale planului de învățare și dezvoltare depinde de nevoile și de aspirațiile individuale ale voluntarului UE pentru ajutor umanitar și se actualizează periodic, inclusiv în cursul următoarelor etape:

(a)	selectarea;

(b)	formarea, inclusiv stagiile de pregătire, dacă este relevant;

(c)	mobilizarea; și

(d)	sesiunile de informare după mobilizare, dacă este relevant.

CAPITOLUL 3

RECUNOAȘTEREA ABILITĂȚILOR ȘI A COMPETENȚELOR DOBÂNDITE DE VOLUNTARII UE PENTRU AJUTOR UMANITAR

Articolul 5

Procesul de evaluare și documentare

(1) Evaluarea și documentarea competențelor dobândite de voluntarii UE pentru ajutor umanitar în cursul participării la inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” favorizează:

(a)	recunoașterea profesională a competențelor dobândite care ar putea fi utilizate într-un mediu profesional și care ar îmbunătăți șansele de angajare ale unui voluntar; și

(b)	recunoașterea socială a contribuției voluntarilor la exprimarea valorilor Uniunii, precum solidaritatea cu persoanele aflate în dificultate, și la promovarea în mod vizibil a sentimentului cetățeniei europene.

(2) Obiectul și procesul evaluării și documentării se adaptează astfel încât să fie adecvate pentru angajații debutanți sau pentru cei cu experiență în domeniu și depind de nevoile și de aspirațiile fiecărui voluntar UE pentru ajutor umanitar.

(3) Evaluarea și documentarea experiențelor de învățare reflectă procesul continuu de dezvoltare pe care îl parcurg voluntarii UE pentru ajutor umanitar, recunoscând și sprijinind astfel învățarea și dezvoltarea în cursul diferitelor etape ale participării voluntarului la inițiativă. Evaluarea și documentarea se efectuează pe baza planului de învățare și dezvoltare menționat la articolul 4.

(4) Organizațiile de trimitere și de primire fac dovada unui angajament continuu în ceea ce privește evaluarea și documentarea experiențelor de învățare ale voluntarului UE pentru ajutor umanitar, în scopul de a facilita recunoașterea profesională și socială.

(5) Comisia și statele membre ale UE furnizează autorităților naționale competente care răspund de validarea învățării nonformale și informale informații relevante privind inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” și procesul de evaluare și documentare, în scopul de a facilita procesele de validare formală a experiențelor de învățare ale voluntarilor UE pentru ajutor umanitar în țările lor de origine, după caz.

Articolul 6

Recunoașterea profesională

(1) Voluntarii UE pentru ajutor umanitar primesc, la cerere, un certificat de participare la inițiativă. Certificatul este emis de Comisie și include cel puțin următoarele informații:

(a)	datele misiunii;

(b)	numele și coordonatele organizațiilor de trimitere și de primire;

(c)	numele și datele de contact ale mentorului și ale superiorului direct al voluntarului;

(d)	numele și datele de contact ale unor persoane din organizațiile de trimitere și de primire dispuse să furnizeze referințe pentru voluntar;

(e)	principalele sarcini și responsabilități ale voluntarului UE pentru ajutor umanitar;

(f)	descrierea principalelor realizări ale voluntarului UE pentru ajutor umanitar în cursul misiunii;

(g)	descrierea rezultatelor învățării obținute de voluntarul UE pentru ajutor umanitar în diferitele etape ale participării la inițiativă, evaluate în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din prezentul regulament.

(2) La cererea voluntarului UE pentru ajutor umanitar, se poate anexa la certificat o copie a planului de învățare și dezvoltare.

Articolul 7

Recunoașterea socială

(1) Recunoașterea socială este promovată prin activitățile din planul de comunicare prevăzut la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 375/2014. Voluntarii UE pentru ajutor umanitar au oportunitatea de a participa la activități de comunicare externă având scopul de a informa publicul în legătură cu inițiativa și cu angajamentul voluntarilor.

(2) După caz, Comisia organizează evenimente la nivel înalt pentru a sensibiliza publicul și a îmbunătăți vizibilitatea inițiativei.

(3) Organizațiile de trimitere difuzează informațiile privind inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” și promovează participarea la rețeaua inițiativei, punând în evidență oportunitățile pe care aceasta le oferă voluntarilor de a continua să se implice în activități legate de ajutorul umanitar și de cetățenia europeană activă, după mobilizarea lor.

(4) Organizațiile de trimitere și de primire informează voluntarii UE pentru ajutor umanitar în legătură cu posibilitățile de a continua să se implice în activități legate de ajutorul umanitar și de cetățenia europeană activă. În special, acestea încurajează voluntarii UE pentru ajutor umanitar să participe la conferințe și ateliere organizate la nivelul UE și la nivel național, pentru a comunica experiența lor părților interesate relevante.

CAPITOLUL 4

STANDARDE CARE REGLEMENTEAZĂ PARTENERIATELE ÎNTRE ORGANIZAȚIILE DE TRIMITERE ȘI DE PRIMIRE

Articolul 8

Obiectivul și membrii unui parteneriat

(1) Parteneriatul între organizații de trimitere și de primire stabilește modalitățile de colaborare între parteneri care își depun candidatura și gestionează proiecte implicând mobilizarea de voluntari UE pentru ajutor umanitar în țări terțe, proiecte care pot include și activități legate de consolidarea capacităților și/sau asistența tehnică.

(2) Membrii parteneriatului sunt organizații de trimitere care respectă dispozițiile de la articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 375/2014 și organizații de primire care respectă dispozițiile de la articolul 10 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 375/2014.

(3) Atunci când constituie un parteneriat, organizațiile de trimitere și organizațiile de primire pot include, ca parteneri, alte organizații specializate în orice domenii relevante pentru obiectivele sau acțiunile proiectelor menționate la alineatul (1) de mai sus, în scopul de a contribui cu cunoștințele lor specifice.

(4) Dacă proiectele includ activități în materie de consolidare a capacităților și/sau de asistență tehnică, organizațiile de trimitere și de primire care au făcut deja obiectul unui proces de certificare în conformitate cu regulamentul de punere în aplicare al Comisiei urmând a fi adoptat în temeiul articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 375/2014, dar care nu au obținut certificarea, se califică, de asemenea, ca parteneri eligibili, cu condiția să dispună de o strategie bazată pe necesități pentru consolidarea capacităților și/sau asistența tehnică.

(5) Dacă proiectele au obiectivul de a sprijini operațiunile de răspuns la situații de urgență, parteneriatul poate fi constituit numai din organizații de trimitere.

Articolul 9

Principiile parteneriatului

Activitățile inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” promovează parteneriate transnaționale între organizații de trimitere și de primire, bazate pe următoarele principii:

(a)	egalitate;

(b)	valori comune și o viziune comună;

(c)	transparență;

(d)	responsabilitate, responsabilizare și fiabilitate;

(e)	încredere și respect reciproc;

(f)	complementaritate, pe baza diversității care caracterizează comunitatea ajutorului umanitar și a voluntariatului, cu un accent puternic pe consolidarea capacităților locale;

(g)	flexibilitate și adaptabilitate; și

(h)	reciprocitate în alocarea resurselor și stabilirea obiectivelor.

Articolul 10

Acordul de parteneriat și standarde

(1) Înainte de constituirea unui parteneriat între organizații de trimitere și de primire, acestea din urmă efectuează o evaluare a necesităților, după caz în cooperare cu organizațiile de trimitere, ținând seama de evaluarea necesităților de ajutor umanitar efectuată de Comisie.

(2) Evaluarea nevoilor include cel puțin:

(a)	o evaluare a vulnerabilității și a riscului din țara de mobilizare, inclusiv evaluarea riscurilor legate de securitate, deplasare și sănătate la care sunt expuși voluntarii UE pentru ajutor umanitar;

(b)	examinarea capacității actuale a organizației de primire de a găzdui un voluntar UE pentru ajutor umanitar;

(c)	o analiză a competențelor și a capacităților care lipsesc la momentul respectiv în cadrul organizației de primire și al comunității locale, identificând necesitățile și examinând modul în care pot fi abordate cel mai bine;

(d)	o analiză a valorii adăugate pe care se preconizează că o vor aduce voluntarul UE pentru ajutor umanitar și, dacă este relevant, sprijinul pentru consolidarea capacităților prevăzut în beneficiul organizației de primire și al comunității locale.

(3) Acordul de parteneriat este semnat de toți partenerii pentru a garanta respectarea următoarelor standarde minime privind parteneriatul:

(a)	parteneriatele se bazează pe un acord privind valorile comune și o viziune comună, în special în ceea ce privește voluntariatul și ajutorul umanitar;

(b)	valoarea adăugată adusă de fiecare partener și rolurile respective ale acestora sunt clar definite;

(c)

toți partenerii convin asupra obiectivelor comune ale parteneriatului și a modului în care este gestionat parteneriatul, în special:

(i)	procedurile decizionale și practicile de lucru;

(ii)	dispozițiile financiare și gestionarea financiară;

(iii)

canalele de comunicare dintre toate părțile interesate; frecvența reuniunilor și a vizitelor pe teren efectuate de organizațiile de trimitere;

(iv)	planul de lucru și activitățile, inclusiv un calendar;

(v)	alocarea sarcinilor, în conformitate cu planul de comunicare al inițiativei;

(vi)	monitorizarea și evaluarea parteneriatului;

(vii)

contabilitatea și documentarea;

(viii)

perfecționarea și finalizarea evaluării necesităților menționate la alineatul (1);

(ix)	stabilirea în comun a sarcinilor alocate voluntarilor UE pentru ajutor umanitar și evaluarea în comun a acestora;

(x)	rolurile și responsabilitățile în ceea ce privește voluntarii candidați și voluntarii UE pentru ajutor umanitar în diferitele etape ale participării lor la inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”;

(xi)	procedurile de tratare a plângerilor (atât cele depuse în cadrul parteneriatului, cât și cele formulate de părți externe referitor la activitatea parteneriatului) și de soluționare a conflictelor între parteneri;

(xii)

politicile și procedurile în cazul ieșirii unui partener;

(xiii)

implicațiile financiare; și

(xiv)

implicațiile contractuale (inclusiv în ceea ce privește voluntarii UE pentru ajutor umanitar și comunitățile vizate);

(d)	dacă este relevant, se elaborează o strategie bazată pe necesități pentru consolidarea capacităților și/sau asistența tehnică între parteneri și se alocă un buget specific pentru strategia în cauză;

(e)	partenerii contribuie la activitățile de învățare și se angajează să desfășoare acțiuni referitoare la comunicare și vizibilitate, în conformitate cu planul de comunicare prevăzut la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 375/2014.

CAPITOLUL 5

EGALITATE DE ȘANSE ȘI NEDISCRIMINARE

Articolul 11

Principiu general

(1) Inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” este deschisă tuturor candidaților eligibili, indiferent de cetățenie, sex, rasă, origine etnică, vârstă, origine socială, religie sau credință, stare civilă sau orientare sexuală sau de un eventual handicap.

(2) Organizațiile de trimitere și de primire se angajează să respecte principiile egalității de tratament, egalității de șanse și nediscriminării. Aceste principii sunt integrate pe deplin în procedura de identificare, selectare și recrutare și în pregătirea voluntarilor, precum și în politicile și practicile de gestionare a performanței.

Articolul 12

Egalitate de tratament, egalitate de șanse și nediscriminare

(1) Organizația de trimitere stabilește o declarație de principii și o politică în scopul de a garanta că practicile de lucru reflectă principiile egalității de tratament, egalității de șanse și nediscriminării și promovează o cultură organizațională favorabilă incluziunii.

(2) Politica în materie de egalitate de tratament, egalitate de șanse și nediscriminare menționată la alineatul (1), îndeplinește cel puțin următoarele cerințe:

(a)

respectă legislația Uniunii și legislația națională relevantă și încearcă să evite sau să abordeze și să elimine politicile și practicile discriminatorii, inclusiv orice obstacole legate de recrutarea tuturor grupurilor identificate în legislația respectivă și/sau în legătură cu care se cunoaște faptul că riscă să se confrunte cu prejudecăți în căutarea unui loc de muncă și, prin urmare, riscă să fie subreprezentate;

(b)

acoperă, fără a se limita la acestea, toate aspectele legate de experiența voluntarului, inclusiv diferitele standarde de comportament, publicarea ofertei de stagiu, recrutarea și selectarea, formarea și dezvoltarea, gestionarea performanței și condițiile de muncă precum remunerarea sau procedurile de concediere;

(c)	indică în mod clar rolurile și responsabilitățile care revin tuturor angajaților și voluntarilor, personalului de conducere de nivel superior și echipelor de conducere, departamentelor de resurse umane și oricăror alte părți interesate identificate de organizație;

(d)	este monitorizată și reexaminată periodic pentru a se asigura că este în continuare conformă cu legislația relevantă și că este pusă în aplicare corect și eficace.

(3) Organizația de primire furnizează organizației de trimitere o confirmare scrisă cu privire la principiul și politica egalității de tratament, egalității de șanse și nediscriminării; de asemenea, aceasta informează organizația de trimitere în legătură cu eventualele excepții referitoare la definirea rolului și a profilului voluntarului UE pentru ajutor umanitar, determinate de contextul specific al muncii sale.

(4) Organizația de trimitere sprijină organizația de primire în vederea punerii în aplicare a politicii în materie de egalitate de tratament, egalitate de șanse și nediscriminare și, ca excepție, sprijină organizațiile de primire în vederea introducerii unor adaptări legate de context ale acestor principii, în cazul în care este necesar.

(5) În măsura posibilului, organizația de trimitere asigură în mod regulat activități de formare și sesiuni de informare cu privire la această politică și principiile sale, destinate întregului personal, astfel încât toate părțile interesate să înțeleagă, să sprijine și să pună în aplicare politica în cauză.

CAPITOLUL 6

RESPECTAREA DREPTULUI INTERN RELEVANT, A DREPTULUI UNIUNII ȘI A DREPTULUI ȚĂRII DE PRIMIRE

Articolul 13

Dispoziții generale

(1) Organizațiile de trimitere și de primire asigură conformitatea cu dreptul intern relevant, cu dreptul Uniunii și cu dreptul țării de primire, inclusiv:

(a)	Regulamentul (UE) nr. 375/2014, inclusiv respectarea principiilor generale menționate la articolul 5;

(b)	legislația aplicabilă privind statutul juridic al voluntarilor UE pentru ajutor umanitar;

(c)	legislația aplicabilă privind condițiile de muncă, sănătatea, siguranța și securitatea voluntarilor;

(d)	legislația privind egalitatea de tratament și nediscriminarea; și

(e)	legislația privind protecția datelor cu caracter personal.

(2) Organizațiile de trimitere și de primire informează voluntarii UE pentru ajutor umanitar în legătură cu drepturile și cu obligațiile lor juridice care decurg din legislația menționată la alineatul (1), precum și cu dreptul lor de a fi asigurați, stabilit în regulamentul de punere în aplicare al Comisiei care urmează a fi adoptat în temeiul articolului 9 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 375/2014.

Articolul 14

Statutul juridic al voluntarului UE pentru ajutor umanitar

(1) Organizația de trimitere respectă legislația aplicabilă statutului juridic al voluntarului UE pentru ajutor umanitar. În consecință, organizația pregătește un contract de mobilizare, astfel cum se menționează la articolul 14 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 375/2014, care să fie semnat de organizație și de voluntarul UE pentru ajutor umanitar. Contractul precizează legislația aplicabilă contractului și instanțele competente.

(2) Organizația de trimitere asigură respectarea contractului de către organizația de primire și răspunde pentru încălcările dispozițiilor contractului de mobilizare de către organizația de primire.

Articolul 15

Obligația de a informa voluntarul UE pentru ajutor umanitar cu privire la reglementările fiscale

(1) Înainte de mobilizare, organizația de trimitere informează voluntarul UE pentru ajutor umanitar cu privire la orice reglementări fiscale aplicabile diurnelor în țara în care este stabilită organizația de trimitere și, dacă este relevant, în țara de mobilizare.

(2) În cazul în care un voluntar UE pentru ajutor umanitar nu este rezident al țării în care este stabilită organizația de trimitere, organizația de trimitere aduce la cunoștința voluntarului UE pentru ajutor umanitar obligația sa de a se informa în legătură cu reglementările fiscale din propria țară de reședință aplicabile situației sale specifice.

Articolul 16

Protecția datelor

(1) Prelucrarea datelor cu caracter personal de către organizațiile de trimitere și de primire respectă dispozițiile Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7) și Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (8), după caz.

(2) Organizațiile de trimitere și de primire se asigură că se împiedică utilizarea abuzivă și utilizarea frauduloasă a datelor cu caracter personal în cursul oricărui tip de prelucrare, inclusiv al colectării, utilizării, divulgării și eliminării tuturor datelor cu caracter personal privind voluntarii candidați și voluntarii UE pentru ajutor umanitar. Aceasta se referă la toate măsurile privind voluntarii candidați și voluntarii UE pentru ajutor umanitar, în special:

(a)	recrutarea și selectarea (inclusiv formularele de candidatură, notele de interviu și chestionarele de autoevaluare); și

(b)	pregătirea și gestionarea voluntarilor UE pentru ajutor umanitar (inclusiv planurile de învățare și dezvoltare, evaluările performanței și evidențele privind mentoratul, controalele medicale sau orice aspecte disciplinare).

(3) Organizațiile de trimitere și de primire se asigură că sunt prelucrate numai datele relevante și că toate datele cu caracter personal, precum numele, vârsta, adresa și data nașterii, inclusiv datele sensibile, informațiile referitoare la recrutarea, angajarea și performanța acestora sunt:

(a)	colectate în mod legal și corespunzător pentru un scop legitim;

(b)	prelucrate în mod corect și legal;

(c)	corectate și actualizate, dacă este necesar;

(d)	consultate numai de către personalul autorizat;

(e)	puse, la cerere, la dispoziția voluntarului candidat sau a voluntarului UE pentru ajutor umanitar în cauză;

(f)	păstrate în condiții de siguranță; și

(g)	păstrate numai pe perioada necesară.

(4) Pentru a prelucra datele menționate la alineatul (3), organizațiile de trimitere și de primire solicită consimțământul explicit al voluntarului UE pentru ajutor umanitar.

(5) Organizațiile de trimitere și de primire informează voluntarul candidat sau voluntarul UE pentru ajutor umanitar în legătură cu dreptul la protecția datelor cu caracter personal, dreptul de a depune plângeri și de a utiliza și de a avea acces la propriile date, precum și dreptul de a cunoaște identitatea entităților care vor avea acces la datele lor cu caracter personal și de a ști la ce tip de date va avea acces fiecare entitate.

Articolul 17

Integritate și cod de conduită

(1) Organizațiile de trimitere și de primire convin asupra unei politici de integritate având scopul de a preveni corupția și mita, precum și asupra unui cod de conduită bazat pe politica de gestionare a organizației de trimitere, care este adaptat voluntarilor UE pentru ajutor umanitar și se aplică tuturor acestora, incluzând îndrumări privind comportamentele preconizate, decența și integritatea de care aceștia trebuie să dea dovadă pe durata participării la inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”.

(2) Codul de conduită este obligatoriu pentru voluntarii UE pentru ajutor umanitar și include cel puțin următoarele cerințe:

(a)	angajamentul de a dezvolta un sentiment de apartenență în rândul participanților la inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” și de a contribui la obiectivele acesteia;

(b)	respectul față de celelalte persoane și demnitatea acestora și respectarea principiului nediscriminării;

(c)	respectarea principiilor ajutorului umanitar menționate la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 375/2014;

(d)	angajamentul de a proteja copiii și adulții vulnerabili, inclusiv prin toleranța zero față de abuzurile sexuale;

(e)	toleranță zero față de consumul de droguri ilegale în țara de mobilizare;

(f)	respectarea legislației locale;

(g)	integritatea, lupta împotriva fraudelor și a corupției;

(h)	menținerea unor standarde ridicate de conduită personală și profesională;

(i)	respectarea securității și a procedurilor în materie de sănătate și siguranță;

(j)	obligația de a raporta încălcările și dispoziții privind denunțarea abuzurilor;

(k)	reguli privind contactele cu mass-media și gestionarea informațiilor; și

(l)	reguli împotriva utilizării abuzive a echipamentelor organizației.

(3) Orice încălcare a codului de conduită de către un voluntar UE pentru ajutor umanitar este tratată în conformitate cu politica de gestionare a organizației de trimitere.

(4) În cazul în care încălcarea este considerată a fi o abatere gravă, aceasta va determina întoarcerea anticipată a voluntarului UE pentru ajutor umanitar și, dacă este necesar, comportamentul acestuia va fi comunicat organizațiilor sau autorităților profesionale sau juridice relevante.

Articolul 18

Protecția copiilor și a adulților vulnerabili, inclusiv toleranța zero față de abuzurile sexuale

(1) Organizațiile de trimitere și de primire se angajează să aplice o politică de toleranță zero față de orice tip de abuz asupra copiilor și/sau a adulților vulnerabili, inclusiv abuzurile sexuale. Acestea sunt în măsură să raporteze abuzurile, să răspundă în mod prompt și adecvat la astfel de incidente, să acorde asistență victimelor, să prevină victimizarea persoanelor care denunță abuzurile și să tragă la răspundere vinovații.

(2) Organizațiile de trimitere și de primire previn abuzurile prin intermediul procedurilor de selectare a voluntarilor UE pentru ajutor umanitar, de integrare și de formare a acestora, creând o cultură de deschidere și sensibilizare în legătură cu acest subiect și stabilind responsabilități clare de gestionare și supraveghere.

(3) Organizația de trimitere efectuează toate verificările impuse de lege pentru autorizarea voluntarilor candidați să lucreze cu aceste grupuri-țintă.

(4) Organizațiile de trimitere și de primire informează voluntarii candidați sau voluntarii UE pentru ajutor umanitar în legătură cu riscurile existente și măsurile de prevenire recomandate, pentru a se asigura că nu vor avea loc abuzuri.

CAPITOLUL 7

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 19

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 24 octombrie 2014.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 122, 24.4.2014, p. 1.

(2) https://www.youthpass.eu/ro/youthpass/

(3) https://europass.cedefop.europa.eu/editors/ro/esp/compose

(4) JO C 398, 22.12.2012, p. 1.

(5) JO L 394, 30.12.2006, p. 10.

(6) JO C 111, 6.5.2008, p. 1.

(7) Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(8) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

ANEXĂ

Cadru de competențe

1. Competențe transversale care sunt necesare în numeroase sectoare ale voluntariatului și ocupării forței de muncă și care nu sunt specifice domeniului ajutorului umanitar

Competență

Descriere

1. Dezvoltarea și menținerea unor relații de colaborare

Lucru în echipă

—	Recunoaște, respectă și are capacitatea de a se adapta la diferite stiluri de lucru.

—	Înțelege și acceptă rolul său în echipă și contribuie în mod pozitiv și proactiv la atingerea obiectivelor echipei.

—	Transmite informații și cunoștințe utile colegilor și, după caz, la scară mai largă.

—	Ia măsuri constructive pentru a soluționa orice conflict care poate să apară.

Comunicare

—	Comunică eficient cu ceilalți membri ai echipei și cu alte persoane din afara echipei.

—	Ascultă în mod activ perspectivele noi și diferite oferite de alți membri din echipa sa.

—	Folosește o serie de mijloace de comunicare (prin viu grai, prin telefon și email), inclusiv comunicare nonverbală, adaptate la contextul local și la situație.

2. Mentalitate de voluntariat

—	Consideră că munca voluntară oferă satisfacții.

—	Înțelege și are o opinie despre conceptele de voluntariat și cetățenie activă, precum și despre rolul acestora în societate.

—	Este dispus să aducă o contribuție fără a primi în schimb o compensație financiară.

—	Își asumă angajamentul față de sarcinile care îi revin și le îndeplinește cât mai bine cu putință, chiar și în absența unei recompense financiare.

—	Încearcă să contribuie ca voluntar la organizare și să ajute beneficiarii (de exemplu, comunitățile locale).

3. Stăpânire de sine în condiții de presiune și într-un mediu în schimbare

Conștiință de sine și reziliență

—	Are capacitatea de a face față stresului și de a depăși dificultățile.

—	Identifică sursele de stres și știe să reducă la minimum efectele negative ale acestora.

—	Este dispus să discute despre stres și despre dificultăți și caută sprijin atunci când este necesar.

—	Este capabil să se adapteze la condițiile de viață în care resursele sunt foarte limitate și nivelul de confort este foarte scăzut.

—	Se adaptează cu calm și reacționează în mod constructiv la situații în schimbare și la constrângeri.

—	Este conștient de atuurile și de limitările sale, precum și de modul în care acestea îi pot influența activitatea.

Autonomie

—	Își organizează în mod autonom activitățile la locul de muncă și în timpul liber.

—	Își gestionează ziua de lucru și își stabilește prioritățile în mod corespunzător.

—	Recunoaște limitele responsabilităților care îi revin și se adresează superiorului (superiorilor) ierarhic(i), după caz.

Gestionarea propriilor așteptări

—	Înțelege în mod realist contribuția pe care o aduce la organizare și ajutorul pe care îl poate oferi beneficiarilor.

—	Își adaptează așteptările la situațiile în schimbare.

Sensibilizare interculturală

—	Evită stereotipurile culturale.

—	Este deschis și susține diferențele culturale.

—	Respectă alte culturi și își adaptează comportamentul astfel încât să evite neînțelegerile.

—	Acordă atenție comunicării nonverbale într-un context multicultural.

—	Adoptă o abordare neutră a diferitelor credințe, convenții sociale și valori.

—	Dă dovadă de empatie și sensibilitate.

4. Demonstrarea rolului de lider

—	Motivează alți membri ai echipei (locale și internaționale) pentru îndeplinirea sarcinii.

—	Permite celorlalți să își asume responsabilitatea în limita sferei de competență aferente acțiunilor lor.

—	Îi ascultă în mod activ pe ceilalți.

—	Inspiră încredere în alții.

În cazul în care deține un rol de răspundere:

—	definește în mod clar sarcinile care trebuie efectuate de alte persoane și așteptările pe care le are față de acestea;

—	verifică dacă sarcinile și așteptările respective au fost înțelese;

—	oferă feedback și recunoaște contribuția adusă de alte persoane;

—	ia hotărâri care reflectă nivelul de risc pe care îl presupune o acțiune în raport cu gradul de urgență al acesteia.

5. Obținerea de rezultate

Obține și comunică rezultatele imediate ale acțiunii și progresele înregistrate în ceea ce privește consolidarea capacităților

—	Adoptă o abordare pozitivă și demonstrează o atitudine proactivă.

—	Identifică îmbunătățirile esențiale necesare pentru a asigura sustenabilitatea rezultatelor.

—	Comunică rezultatele în mod eficient.

—	Identifică persoanele susceptibile de a învăța din contribuția sa și încearcă să le ofere celor care sunt susceptibili să sprijine rezultatele o înțelegere a activității care a fost efectuată.

—	Caută soluții.

—	Ia măsuri pentru a rezolva orice conflict care poate să apară.

În cazul în care are un anumit rol în consolidarea capacităților:

—	cunoaște și aplică diverse metode de a construi capacitatea de organizare în cazurile în care resursele sunt limitate;

—	cunoaște și aplică metode și instrumente de evaluare a nevoilor, pentru a identifica domeniile care trebuie vizate în consolidarea capacităților.

Responsabilitate

—	Se axează pe obținerea de rezultate la timp.

—	Solicită feedback și ia măsuri pe baza feedbackului primit.

—	Raportează persoanei (persoanelor) adecvate.

—	Contestă deciziile și comportamentele care încalcă codul de conduită al organizației și/sau alte standarde umanitare relevante.

2. Competențe specifice necesare pentru inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” și pentru ajutorul umanitar într-un sens mai general

Competență

Descriere

6. Înțelegerea contextului umanitar al inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” și aplicarea principiilor umanitare

—	Demonstrează că înțelege sistemul de ajutor umanitar, diferiții actori implicați și legăturile dintre acesta și alte politici externe, în special din perspectiva UE.

—	Înțelege și aplică principiile teoretice și practicile comune care stau la baza acțiunilor umanitare.

—	Demonstrează că înțelege standardele relevante în materie de ajutor umanitar și codurile de conduită, inclusiv în ceea ce privește răspunderea și gestionarea calității, precum și cadrul juridic pentru ajutorul umanitar.

—	Demonstrează că înțelege fazele răspunsului umanitar, incluzând prevenirea și pregătirea, reducerea riscului de dezastre, gestionarea riscurilor de dezastre, răspunsul și redresarea.

—	Demonstrează că înțelege teoria și practica referitoare la ajutor și dezvoltare și abordarea în materie de reziliență.

—	Ia în considerare nevoile, competențele, capacitățile și experiența persoanelor afectate de dezastre sau de crize umanitare.

—	Înțelege obiectivele inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” și implicațiile acestor obiective pentru activitatea sa în momentul efectuării acesteia.

—	Înțelege procesul de selecție, de formare și de mobilizare.

—	Înțelege rolul unui voluntar și măsurile care trebuie luate înainte de mobilizare, în timpul și ulterior acesteia.

—	Pune în aplicare punctul său de vedere cu privire la scopul acestei inițiative în contextul mai larg al ajutorului umanitar acordat de UE.

7. Acționarea în condiții de siguranță și de securitate în orice moment

—	Înțelege importanța respectării procedurilor de siguranță ale organizației în momentul mobilizării.

—	Înțelege și aplică principiul de „a nu face rău”.

—	Identifică și previne riscurile în cursul unui proiect.

—	Poate lua măsuri în situațiile în care apare un pericol.

—	Poate să gestioneze stresul legat de incidentele de securitate.

—	Are un nivel de bază al competențelor de acordare de prim ajutor.

8. Gestionarea de proiecte în contexte umanitare

—	Poate să descrie și să analizeze diferitele etape ale ciclului unui proiect din domeniul ajutorului umanitar, inclusiv evaluarea nevoilor, elaborarea propunerii principale și a bugetului, precum și executarea, monitorizarea și evaluarea proiectului.

—	Înțelege și aplică principiile de bază ale întocmirii bugetului și ale redactării propunerilor.

—	Înțelege și aplică principiile de bază ale gestionării financiare a proiectelor.

—	Înțelege și susține transparența proceselor de gestionare a proiectelor.

—	Înțelege și aplică principiile de bază ale gestionării, monitorizării și evaluării performanțelor.

9. Comunicare și promovare

—	Este conștient de planul de comunicare al inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”, se implică în mod activ în elaborarea acestui plan și își îndeplinește rolul pentru realizarea acestuia.

—	Apără cu fermitate valorile organizației și a celor ale inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”, după caz.

—	Identifică părțile interesate principale, secundare și esențiale în contexte umanitare locale.

—	Înțelege și aplică instrumentele folosite pentru a mobiliza sprijinul părților interesate internaționale și locale în favoarea ajutorului umanitar în domeniul în care lucrează.

—	Formulează argumente clare și bazate pe probe în calitate de susținător al inițiativei și elaborează o strategie de comunicare eficientă.

3. Competențe tehnice rezultate din cunoștințe de specialitate relevante în contextul ajutorului umanitar

Voluntarii UE pentru ajutor umanitar pot avea competențe în următoarele domenii (listă neexhaustivă):

—	finanțe și contabilitate

—	afaceri juridice

—	gestionarea și administrarea de proiecte

—	monitorizarea și evaluarea de proiecte

—	comunicare (inclusiv vizibilitate, relații publice și promovare)

—	logistică și transporturi

—	gestionarea și formarea resurselor umane

—	dezvoltarea organizației și consolidarea capacităților

—	elaborarea de politici strategice și planificare strategică

—	comunicare în materie de riscuri și tehnologia informației

—	apă și canalizare

—	protecție și adăpost

—	alimentație, nutriție și sănătate

—	refugiați și persoane strămutate în interiorul țării

—	aspecte legate de gen

—	protecția copilului

—	mijloace de trai

—	crearea unei legături între ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare

—	gestionarea riscului de dezastre

—	dezvoltarea rezilienței

—	date și cunoștințe despre dezastre

—	evaluarea și cartografierea riscurilor și a vulnerabilității și analiza fragilității și a conflictelor

—	adaptarea la schimbările climatice și gestionarea bazată pe ecosisteme

—	sensibilizare și educație

—	reziliență urbană și amenajarea teritoriului

—	dezvoltare pe baza nevoilor comunității

—	protecție socială și plase de siguranță

—	reziliența întreprinderilor și a infrastructurii, inclusiv protecția infrastructurii critice

—	finanțare de risc

—	sisteme de monitorizare și de avertizare timpurie

—	pregătire pentru dezastre și planificare de contingență

—	protecție civilă și intervenție în caz de urgență

—	evaluare și recuperare postdezastru și postconflict

—	servicii medicale și paramedicale

—

inginerie

—	gestionarea activității voluntarilor

31.12.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 373/24

DECIZIA NR. 2/2014 A COMITETULUI MIXT PENTRU TRANSPORT AERIAN UNIUNEA EUROPEANĂ-ELVEȚIA, INSTITUIT ÎN TEMEIUL ACORDULUI DINTRE COMUNITATEA EUROPEANĂ ȘI CONFEDERAȚIA ELVEȚIANĂ PRIVIND TRANSPORTUL AERIAN,

din 5 decembrie 2014

de înlocuire a anexei la Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind transportul aerian

(2014/957/UE)

COMITETUL PENTRU TRANSPORT AERIAN UNIUNEA EUROPEANĂ-ELVEȚIA,

Având în vedere Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind transportul aerian, denumit în continuare „acordul”, în special articolul 23 alineatul (4),

DECIDE:

Articol unic

Anexa la prezenta decizie înlocuiește anexa la acord, începând de la 1 februarie 2015.

Adoptată la Berna, 5 decembrie 2014.

Pentru Comitetul mixt

Șeful delegației Uniunii Europene

Margus RAHUOJA

Șeful delegației elvețiene

Peter MÜLLER

ANEXĂ

În sensul prezentului acord:

—	în temeiul Tratatului de la Lisabona, intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, Uniunea Europeană înlocuiește Comunitatea Europeană și îi succede acesteia;

—

în toate cazurile în care actele specificate în prezenta anexă fac trimitere fie la state membre ale Comunității Europene, înlocuită de Uniunea Europeană, fie la o cerință de legătură cu aceasta din urmă, respectivele trimiteri se interpretează, în sensul prezentului acord, ca aplicându-se în egală măsură Elveției sau cerinței de legătură cu Elveția;

—	trimiterile la Regulamentele (CEE) nr. 2407/92 și (CEE) nr. 2408/92 ale Consiliului, făcute în articolele 4, 15, 18, 27 și 35 din acord, se interpretează ca trimiteri la Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului;

—

fără a aduce atingere articolului 15 din prezentul acord, termenul „operator de transport aerian comunitar” sau „transportator aerian comunitar” prevăzut în directivele și regulamentele comunitare menționate în continuare se aplică și transportatorilor aerieni care sunt autorizați, își desfășoară activitatea principală și, dacă este cazul, își au sediul social în Elveția, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1008/2008. Trimiterile la Regulamentul (CEE) nr. 2407/92 se interpretează ca trimiteri la Regulamentul (CE) nr. 1008/2008;

—	în textele următoare, orice trimitere la articolele 81 și 82 din tratat sau la articolele 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se interpretează ca trimitere la articolele 8 și 9 din prezentul acord.

1. Liberalizarea aviației și alte norme aplicabile aviației civile

nr. 1008/2008

Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate

nr. 2000/79

Directiva Consiliului din 27 noiembrie 2000 privind punerea în aplicare a Acordului european privind organizarea timpului de lucru al personalului mobil din aviația civilă, încheiat de Asociația companiilor europene de navigație aeriană (AEA), Federația europeană a lucrătorilor din transporturi (ETF), Asociația europeană a personalului tehnic navigant (ECA), Asociația europeană a companiilor aviatice din regiunile Europei (ERA) și Asociația internațională a liniilor aeriene rezervate în sistem charter (AICA)

nr. 93/104

Directiva Consiliului din 23 noiembrie 1993 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, astfel cum a fost modificată prin:

—	Directiva 2000/34/CE

nr. 437/2003

Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 27 februarie 2003 privind rapoartele statistice referitoare la transportul aerian de pasageri, mărfuri și poștă

nr. 1358/2003

Regulamentul Comisiei din 31 iulie 2003 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 437/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind rapoartele statistice referitoare la transportul aerian de pasageri, mărfuri și poștă și de modificare a anexelor I și II la acesta

nr. 785/2004

Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind cerințele de asigurare a operatorilor de transport aerian și a operatorilor de aeronave, astfel cum a fost modificat prin:

—	Regulamentul (UE) nr. 285/2010 al Comisiei

nr. 95/93

Regulamentul Consiliului din 18 ianuarie 1993 privind normele comune de alocare a sloturilor orare pe aeroporturile comunitare (articolele 1-12), astfel cum a fost modificat prin:

—	Regulamentul (CE) nr. 793/2004

nr. 2009/12

Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2009 privind tarifele de aeroport

nr. 96/67

Directiva Consiliului din 15 octombrie 1996 privind accesul la piața serviciilor de handling la sol în aeroporturile Comunității

(articolele 1-9, 11-23 și 25)

nr. 80/2009

Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 14 ianuarie 2009 privind un cod de conduită pentru sistemele informatizate de rezervare și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2299/89 al Consiliului

2. Norme de concurență

nr. 1/2003

Regulamentul Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (articolele 1-13, 15-45)

(În măsura în care acest regulament este relevant pentru aplicarea prezentului acord. Introducerea acestui regulament nu afectează repartizarea sarcinilor în conformitate cu prezentul acord)

nr. 773/2004

Regulamentul Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor 81 și 82 din Tratatul CE, astfel cum a fost modificat prin:

—	Regulamentul (CE) nr. 1792/2006 al Comisiei

—	Regulamentul (CE) nr. 622/2008 al Comisiei

nr. 139/2004

Regulamentul Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi [Regulamentul (CE) privind concentrările economice]

[articolele 1-18, articolul 19 alineatele (1)-(2) și articolele 20-23]

În legătură cu articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul privind concentrările economice, între Comunitatea Europeană și Elveția se aplică următoarele dispoziții:

în ceea ce privește o concentrare, astfel cum este definită la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004, care nu are dimensiune comunitară în sensul articolului 1 din respectivul regulament și care poate fi examinată în conformitate cu legislațiile naționale privind concurența din cel puțin trei state membre ale CE și din Confederația Elvețiană, persoanele sau întreprinderile la care se face trimitere în articolul 4 alineatul (2) din regulamentul menționat anterior pot, înainte de orice notificare adresată autorităților competente, să informeze Comisia Europeană, prin intermediul unei cereri motivate, că respectiva concentrare ar trebui examinată de către Comisie;

2.	Comisia Europeană transmite fără întârziere Confederației Elvețiene toate cererile primite în temeiul articolului 4 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 și al alineatului anterior;

3.	în cazul în care Confederația Elvețiană își exprimă dezacordul cu privire la cererea de trimitere a cazului, autoritatea elvețiană competentă în domeniul concurenței își menține competența, iar cazul nu va fi trimis de Confederația Elvețiană în temeiul prezentului alineat.

În ceea ce privește termenele menționate la articolul 4 alineatele (4) și (5), articolul 9 alineatele (2) și (6), precum și la articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul privind concentrările economice:

1.	Comisia Europeană transmite fără întârziere autorităților competente elvețiene din domeniul concurenței toate documentele relevante în temeiul articolului 4 alineatele (4) și (5), al articolului 9 alineatele (2) și (6), precum și al articolului 22 alineatul (2);

pentru Confederația Elvețiană, calcularea termenelor menționate la articolul 4 alineatele (4) și (5), la articolul 9 alineatele (2) și (6), precum și la articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004, începe la data primirii documentelor relevante de către autoritatea elvețiană competentă în domeniul concurenței.

nr. 802/2004

Regulamentul Comisiei din 7 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 139/2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (articolele 1-24), astfel cum a fost modificat prin:

—	Regulamentul (CE) nr. 1792/2006 al Comisiei

—	Regulamentul (CE) nr. 1033/2008 al Comisiei

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1269/2013 al Comisiei

nr. 2006/111

Directiva Comisiei din 16 noiembrie 2006 privind transparența relațiilor financiare dintre statele membre și întreprinderile publice, precum și transparența relațiilor financiare din cadrul anumitor întreprinderi

nr. 487/2009

Regulamentul Consiliului din 25 mai 2009 privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) din tratat anumitor categorii de acorduri și practici concertate în sectorul transporturilor aeriene

3. Siguranța aviației

nr. 216/2008

Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 20 februarie 2008 privind normele comune în domeniul aviației civile și instituirea unei Agenții Europene de Siguranță a Aviației și de abrogare a Directivei 91/670/CEE a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 1592/2002 și a Directivei 2004/36/CE, astfel cum a fost modificat prin:

—	Regulamentul (CE) nr. 690/2009 al Comisiei

—	Regulamentul (CE) nr. 1108/2009

—	Regulamentul (UE) nr. 6/2013 al Comisiei

Agenția beneficiază și în Elveția de competențele pe care i le conferă dispozițiile regulamentului.

Comisia beneficiază și în Elveția de competențele decizionale conferite în conformitate cu articolul 11 alineatul (2), articolul 14 alineatele (5) și (7), articolul 24 alineatul (5), articolul 25 alineatul (1), articolul 38 alineatul (3) litera (i), articolul 39 alineatul (1), articolul 40 alineatul (3), articolul 41 alineatele (3) și (5), articolul 42 alineatul (4), articolul 54 alineatul (1) și articolul 61 alineatul (3).

Fără a aduce atingere adaptării orizontale prevăzute la a doua liniuță din anexa la Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind transportul aerian, se consideră că trimiterile la „statele membre” cuprinse la articolul 65 din regulament sau în dispozițiile Directivei 1999/468/CE menționate în dispoziția respectivă nu se aplică Elveției.

Niciun element al acestui regulament nu trebuie interpretat ca fiind de natură să confere AESA competența de a acționa în numele Elveției în cadrul acordurilor internaționale în alt scop decât acela de a facilita îndeplinirea obligațiilor care îi revin în temeiul respectivelor acorduri.

În sensul prezentului acord, textul regulamentului se citește cu următoarele adaptări:

(a)

articolul 12 se modifică după cum urmează:

(i)	la alineatul (1), cuvintele „sau în Elveția” se inserează după cuvântul „Comunitate”.

(ii)	la alineatul (2) litera (a), după cuvântul „Comunitate”, se inserează cuvintele „sau Elveția”;

(iii)

la alineatul (2), se elimină literele (b) și (c);

(iv)

se adaugă următorul alineat:

„(3) Ori de câte ori negociază cu o țară terță în vederea încheierii unui acord conform căruia un stat membru sau agenția pot elibera certificate pe baza certificatelor emise de autoritățile aeronautice ale respectivei țări terțe, Comunitatea depune toate eforturile necesare în vederea obținerii pentru Elveția a ofertei unui acord similar cu țara terță în cauză. La rândul său, Elveția depune toate eforturile pentru a încheia cu țările terțe acorduri care corespund celor ale Comunității.”

;

(b)

la articolul 29, se adaugă următorul alineat:

„(4) Prin derogare de la articolul 12 alineatul (2) litera (a) din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene, cetățenii elvețieni care se bucură de deplinătatea drepturilor cetățenești pot fi angajați prin contract de către directorul executiv al agenției.”

;

(c)	la articolul 30, se adaugă următorul paragraf: „Elveția aplică agenției Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, care figurează în anexa A la prezenta anexă, în conformitate cu apendicele la anexa A.” ;

(d)	la articolul 37, se adaugă următorul paragraf: „Elveția participă cu drepturi depline în cadrul consiliului de administrație și are aceleași drepturi și obligații ca statele membre ale Uniunii Europene, cu excepția dreptului de vot.” ;

(e)

la articolul 59, se adaugă următorul alineat:

„(12) Participarea Elveției la contribuția financiară menționată la alineatul (1) litera (b) se realizează conform următoarei formule:

S (0,2/100) + S [1 – (a + b)0,2/100]c/C

unde:

S	=	partea din bugetul agenției care nu este acoperită de taxele și tarifele menționate la alineatul (1) literele (c) și (d)
a	=	numărul de state asociate
b	=	numărul de state membre ale Uniunii Europene
c	=	contribuția Elveției la bugetul OACI,
C	=	contribuția totală la bugetul OACI a statelor membre ale UE și a statelor asociate.”

;

(f)	la articolul 61, se adaugă următorul paragraf: „Dispozițiile privind controlul financiar exercitat de Comunitate în Elveția în ceea ce privește participanții la activitățile agenției sunt stabilite în anexa B la prezenta anexă.” ;

(g)

domeniul de aplicare al anexei II la regulament se extinde pentru a include următoarele aeronave, ca produse care intră sub incidența articolului 2 alineatul (3) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 1702/2003 al Comisiei din 24 septembrie 2003 de stabilire a normelor de punere în aplicare privind certificarea pentru navigabilitate și mediu a aeronavelor și a produselor, reperelor și dispozitivelor, precum și certificarea întreprinderilor de proiectare și producție (1):

A/c — [HB-IDJ] — tip CL600-2B19

A/c — [HB-IKR, HB-IMY, HB-IWY] — tip Gulfstream G-IV

A/c — [HB-IMJ, HB-IVZ, HB-JES] — tip Gulfstream G-V

A/c — [HB-XJF, HB-ZCW, HB-ZDF] — tip MD900.

nr. 1108/2009

Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 216/2008 în domeniul aerodromurilor, al gestionării traficului aerian și al serviciilor de navigație aeriană și de abrogare a Directivei 2006/23/CE

nr. 805/2011

Regulamentul Comisiei din 10 august 2011 de stabilire a normelor detaliate privind licențele controlorilor de trafic aerian și anumite certificate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului

nr. 1178/2011

Regulamentul Comisiei din 3 noiembrie 2011 de stabilire a cerințelor tehnice și a procedurilor administrative referitoare la personalul navigant din aviația civilă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin:

—	Regulamentul (UE) nr. 290/2012 al Comisiei

—	Regulamentul (UE) nr. 70/2014 al Comisiei

—	Regulamentul (UE) nr. 245/2014 al Comisiei

nr. 3922/91

Regulamentul Consiliului din 16 decembrie 1991 privind armonizarea cerințelor tehnice și a procedurilor administrative în domeniul aviației civile [articolele 1-3, articolul 4 alineatul (2), articolele 5-11 și articolul 13], astfel cum a fost modificat prin:

—	Regulamentul (CE) nr. 1899/2006

—	Regulamentul (CE) nr. 1900/2006

—	Regulamentul (CE) nr. 8/2008 al Comisiei

—	Regulamentul (CE) nr. 859/2008 al Comisiei

nr. 996/2010

Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind investigarea și prevenirea accidentelor și incidentelor survenite în aviația civilă și de abrogare a Directivei 94/56/CE

nr. 2003/42

Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 13 iunie 2003 privind raportarea evenimentelor în aviația civilă (articolele 1-12)

nr. 1321/2007

Regulamentul Comisiei din 12 noiembrie 2007 de stabilire a unor reguli de punere în aplicare pentru înregistrarea, într-un fișier centralizat, a informațiilor privind evenimentele în aviația civilă schimbate în conformitate cu Directiva 2003/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului

nr. 1330/2007

Regulamentul Comisiei din 24 septembrie 2007 de stabilire a normelor de aplicare pentru diseminarea către părțile interesate a informațiilor referitoare la evenimentele din aviația civilă menționate la articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2003/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului

nr. 2042/2003

Regulamentul Comisiei din 20 noiembrie 2003 privind menținerea navigabilității aeronavelor și a produselor, reperelor și dispozitivelor aeronautice și autorizarea întreprinderilor și a personalului cu atribuții în domeniu, astfel cum a fost modificat prin:

—	Regulamentul (CE) nr. 707/2006 al Comisiei

—	Regulamentul (CE) nr. 376/2007 al Comisiei

—	Regulamentul (CE) nr. 1056/2008 al Comisiei

—	Regulamentul (UE) nr. 127/2010 al Comisiei,

—	Regulamentul (UE) nr. 962/2010 al Comisiei,

—	Regulamentul (UE) nr. 1149/2011 al Comisiei,

—	Regulamentul (UE) nr. 593/2012 al Comisiei

nr. 104/2004

Regulamentul Comisiei din 22 ianuarie 2004 de stabilire a normelor privind organizarea și componența camerei de recurs a Agenției Europene pentru Siguranța Aviației.

nr. 2111/2005

Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 14 decembrie 2005 de stabilire a unei liste comunitare a transportatorilor aerieni care se supun unei interdicții de exploatare pe teritoriul Comunității și de informare a pasagerilor transportului aerian cu privire la identitatea transportatorului aerian efectiv și de abrogare a articolului 9 din Directiva 2004/36/CE

nr. 473/2006

Regulamentul Comisiei din 22 martie 2006 de stabilire a normelor de aplicare pentru lista comunitară a transportatorilor aerieni care se supun unei interdicții de exploatare pe teritoriul Comunității menționate la capitolul II din Regulamentul (CE) nr. 2111/2005 al Parlamentului European și al Consiliului

nr. 474/2006

Regulamentul Comisiei din 22 martie 2006 de stabilire a listei comunitare a transportatorilor aerieni care fac obiectul unei interdicții de exploatare pe teritoriul Comunității menționate la capitolul II din Regulamentul (CE) nr. 2111/2005 al Parlamentului European și al Consiliului, astfel cum a fost modificat ultima dată prin:

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 368/2014 al Comisiei

nr. 1332/2011

Regulamentul Comisiei din 16 decembrie 2011 de stabilire a unor cerințe comune privind utilizarea spațiului aerian și a unor proceduri comune de operare pentru evitarea coliziunii în zbor

nr. 646/2012

Regulamentul de punere în aplicare al Comisiei din 16 iulie 2012 de stabilire a normelor detaliate privind amenzile și daunele cominatorii potrivit Regulamentului (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului

nr. 748/2012

Regulamentul Comisiei din 3 august 2012 de stabilire a normelor de punere în aplicare privind certificarea pentru navigabilitate și mediu a aeronavelor și a produselor, reperelor și dispozitivelor, precum și certificarea întreprinderilor de proiectare și producție, astfel cum a fost modificat prin:

—	Regulamentul (UE) nr. 7/2013 al Comisiei

—	Regulamentul (UE) nr. 69/2014 al Comisiei

nr. 965/2012

Regulamentul Comisiei din 5 octombrie 2012 de stabilire a cerințelor tehnice și a procedurilor administrative referitoare la operațiunile aeriene în temeiul Regulamentului (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin:

—	Regulamentul (UE) nr. 800/2013 al Comisiei

—	Regulamentul (UE) nr. 71/2014 al Comisiei

—	Regulamentul (UE) nr. 83/2014 al Comisiei

—	Regulamentul (UE) nr. 379/2014 al Comisiei

nr. 2012/780

Decizia Comisiei din 5 decembrie 2012 privind drepturile de acces la Fișierul european centralizat al recomandărilor privind siguranța și al răspunsurilor la acestea instituit în temeiul articolului 18 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 996/2010 al Parlamentului European și al Consiliului privind investigarea și prevenirea accidentelor și incidentelor survenite în aviația civilă și de abrogare a Directivei 94/56/CE

nr. 628/2013

Regulamentul de punere în aplicare al Comisiei din 28 iunie 2013 privind metodele de lucru ale Agenției Europene de Siguranță a Aviației pentru efectuarea inspecțiilor de standardizare și pentru monitorizarea aplicării normelor din Regulamentul (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 736/2006 al Comisiei

nr. 139/2014

Regulamentul Comisiei din 12 februarie 2014 de stabilire a cerințelor tehnice și a procedurilor administrative referitoare la aerodromuri în temeiul Regulamentului (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului

nr. 319/2014

Regulamentul Comisiei din 27 martie 2014 privind onorariile și taxele percepute de Agenția Europeană de Siguranță a Aviației și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 593/2007

nr. 452/2014

Regulamentul Comisiei din 29 aprilie 2014 de stabilire a cerințelor tehnice și a procedurilor administrative referitoare la operațiunile aeriene ale operatorilor din țări terțe în temeiul Regulamentului (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului

4. Securitatea aviației

nr. 300/2008

Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 privind norme comune în domeniul securității aviației civile și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2320/2002

nr. 272/2009

Regulamentul Comisiei din 2 aprilie 2009 de completare a standardelor de bază comune în domeniul securității aviației civile prevăzute în anexa la Regulamentul (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European și al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin:

—	Regulamentul (UE) nr. 297/2010 al Comisiei

—	Regulamentul (UE) nr. 720/2011 al Comisiei

—	Regulamentul (UE) nr. 1141/2011 al Comisiei

—	Regulamentul (UE) nr. 245/2013 al Comisiei

nr. 1254/2009

Regulamentul Comisiei din 18 decembrie 2009 de stabilire a criteriilor care să permită statelor membre să deroge de la standardele de bază comune privind securitatea aviației civile și să adopte măsuri de securitate alternative

nr. 18/2010

Regulamentul Comisiei din 8 ianuarie 2010 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește specificațiile pentru programele naționale de control al calității în domeniul securității aviației civile

nr. 72/2010

Regulamentul Comisiei din 26 ianuarie 2010 de stabilire a procedurilor de efectuare a inspecțiilor Comisiei în domeniul securității aeronautice

nr. 185/2010

Regulamentul Comisiei din 4 martie 2010 de stabilire a măsurilor detaliate de implementare a standardelor de bază comune în domeniul securității aviației, astfel cum a fost modificat prin:

—	Regulamentul (UE) nr. 357/2010 al Comisiei

—	Regulamentul (UE) nr. 358/2010 al Comisiei

—	Regulamentul (UE) nr. 573/2010 al Comisiei

—	Regulamentul (UE) nr. 983/2010 al Comisiei

—	Regulamentul (UE) nr. 334/2011 al Comisiei

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 859/2011 al Comisiei

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1087/2011 al Comisiei

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1147/2011 al Comisiei

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 173/2012 al Comisiei

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 711/2012 al Comisiei

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1082/2012 al Comisiei

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 104/2013 al Comisiei

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 246/2013 al Comisiei

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 654/2013 al Comisiei

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1103/2013 al Comisiei

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1116/2013 al Comisiei

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 278/2014 al Comisiei

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 687/2014 al Comisiei

nr. 2010/774

Decizia Comisiei din 13 aprilie 2010 de stabilire a măsurilor detaliate de implementare a standardelor de bază comune privind securitatea aviației care conțin informațiile menționate la articolul 18 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 300/2008, astfel cum a fost modificată prin:

—	Decizia C(2010) 2604 a Comisiei

—	Decizia C(2010) 3572 a Comisiei

—	Decizia C(2010) 9139 a Comisiei

—	Decizia de punere în aplicare C(2011) 5862 a Comisiei

—	Decizia de punere în aplicare C(2011) 8042 a Comisiei

—	Decizia de punere în aplicare C(2011) 9407 a Comisiei

—	Decizia de punere în aplicare C(2012) 1228 a Comisiei

—	Decizia de punere în aplicare C(2012) 5672 a Comisiei

—	Decizia de punere în aplicare C(2012) 5880 a Comisiei

—	Decizia de punere în aplicare C(2013) 1587 a Comisiei

—	Decizia de punere în aplicare C(2013) 2045 a Comisiei

—	Decizia de punere în aplicare C(2013) 4180 a Comisiei

—	Decizia de punere în aplicare C(2013) 7275 a Comisiei

—	Decizia de punere în aplicare C(2014) 1200 a Comisiei

—	Decizia de punere în aplicare C(2014) 1635 a Comisiei

—	Decizia de punere în aplicare C(2014) 3870 a Comisiei

—	Decizia de punere în aplicare C(2014) 4054 a Comisiei

nr. 2013/511

Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 4 februarie 2013 în ceea ce privește controlul de securitate al pasagerilor și al persoanelor, altele decât pasagerii, cu echipamente de detectare a urmelor de explozibili (ETD) în combinație cu detectoare portabile de metale (HHMD)

5. Managementul traficului aerian

nr. 549/2004

Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 de stabilire a cadrului pentru crearea Cerului unic european (regulament-cadru), astfel cum a fost modificat prin:

—	Regulamentul (CE) nr. 1070/2009

În Elveția, Comisia beneficiază de competențele care îi sunt conferite în temeiul articolelor 6, 8, 10, 11 și 12.

Articolul 10 se modifică după cum urmează:

La alineatul (2), cuvintele „la nivel comunitar” se înlocuiesc cu cuvintele „la nivel comunitar, cu participarea Elveției”.

Fără a aduce atingere adaptării orizontale menționate la a doua liniuță din anexa la Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind transportul aerian, se consideră că trimiterile la „statele membre” cuprinse la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 549/2004 sau în dispozițiile Deciziei 1999/468/CE menționate în dispoziția respectivă nu se aplică Elveției.

nr. 550/2004

Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 privind prestarea de servicii de navigație aeriană în cerul unic european (regulament privind prestarea de servicii), astfel cum a fost modificat prin:

—	Regulamentul (CE) nr. 1070/2009

În Elveția, Comisia beneficiază de competențele care îi sunt conferite în temeiul articolelor 9a, 9b, 15a, 16 și 17.

În sensul prezentului acord, dispozițiile regulamentului se modifică după cum urmează:

(a)	articolul 3 se modifică după cum urmează: La alineatul (2), după cuvântul „Comunitate”, se inserează cuvintele „și în Elveția”;

(b)	articolul 7 se modifică după cum urmează: la alineatul (1) și la alineatul (6), cuvintele „și al Elveției” se inserează după cuvântul „Comunității”;

(c)	articolul 8 se modifică după cum urmează: la alineatul (1), după cuvântul „Comunitate”, se inserează cuvintele „și în Elveția”;

(d)	articolul 10 se modifică după cum urmează: la alineatul (1), după cuvântul „Comunitate”, se inserează cuvintele „și în Elveția”;

(e)	articolul 16 alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: „(3) Comisia notifică decizia sa statelor membre și informează prestatorul de servicii cu privire la aceasta, în măsura în care prestatorul este implicat legal.”

nr. 551/2004

Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 privind organizarea și utilizarea spațiului aerian în cerul unic European (regulament privind spațiul aerian), astfel cum a fost modificat prin:

—	Regulamentul (CE) nr. 1070/2009

În Elveția, Comisia beneficiază de competențele care îi sunt conferite în temeiul articolelor 3a, 6 și 10.

nr. 552/2004

Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 privind interoperabilitatea rețelei europene de gestionare a traficului aerian (regulamentul privind interoperabilitatea), astfel cum a fost modificat prin:

—	Regulamentul (CE) nr. 1070/2009

În Elveția, Comisia beneficiază de competențele care îi sunt conferite în temeiul articolului 4, al articolului 7 și al articolului 10 alineatul (3).

În sensul prezentului acord, dispozițiile regulamentului se modifică după cum urmează:

(a)	articolul 5 se modifică după cum urmează: la alineatul (2), cuvintele „sau în Elveția” se inserează după cuvântul „Comunitate”;

(b)	articolul 7 se modifică după cum urmează: la alineatul (4), cuvintele „sau în Elveția” se inserează după cuvântul „Comunitate”;

(c)	anexa III se modifică după cum urmează: La secțiunea 3, la a doua și la ultima liniuță, după cuvintele „în Comunitate” se inserează cuvintele „sau în Elveția”.

nr. 2150/2005

Regulamentul Comisiei din 23 decembrie 2005 de stabilire a unor norme comune pentru utilizarea flexibilă a spațiului aerian

nr. 1033/2006

Regulamentul Comisiei din 4 iulie 2006 de stabilire a cerințelor privind procedurile pentru planurile de zbor în faza premergătoare zborului pentru Cerul unic european, astfel cum a fost modificat prin:

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012 al Comisiei

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 428/2013 al Comisiei

nr. 1032/2006

Regulamentul Comisiei din 6 iulie 2006 de stabilire a cerințelor aplicabile sistemelor automate pentru schimbul datelor de zbor în scopul notificării, al coordonării și al transferului zborurilor între unități de control al traficului aerian, astfel cum a fost modificat prin:

—	Regulamentul (CE) nr. 30/2009 al Comisiei

nr. 1794/2006

Regulamentul Comisiei din 6 decembrie 2006 de stabilire a unei scheme comune de tarifare pentru serviciile de navigație aeriană, astfel cum a fost modificat prin:

—	Regulamentul (UE) nr. 1191/2010 al Comisiei

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012 al Comisiei

nr. 730/2006

Regulamentul Comisiei din 11 mai 2006 privind clasificarea spațiului aerian și accesul zborurilor efectuate în conformitate cu regulile de zbor la vedere deasupra nivelului de zbor 195, astfel cum a fost modificat prin:

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012 al Comisiei

nr. 219/2007

Regulamentul Consiliului din 27 februarie 2007 privind înființarea unei întreprinderi comune pentru realizarea sistemului european de nouă generație pentru gestionarea traficului aerian (SESAR), astfel cum a fost modificat prin:

—	Regulamentul (CE) nr. 1361/2008 al Consiliului

—	Regulamentul (UE) nr. 721/2014 al Consiliului

nr. 633/2007

Regulamentul Comisiei din 7 iunie 2007 de stabilire a cerințelor pentru aplicarea unui protocol de transfer al mesajelor de zbor folosit în scopul notificării, al coordonării și al transferului zborurilor între unitățile de control al traficului aerian, astfel cum a fost modificat prin:

—	Regulamentul (UE) nr. 283/2011 al Comisiei

nr. 482/2008

Regulamentul Comisiei din 30 mai 2008 de stabilire a unui sistem de asigurare a siguranței software care urmează să fie pus în aplicare de către furnizorii de servicii de navigație aeriană și de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 2096/2005

nr. 29/2009

Regulamentul Comisiei din 16 ianuarie 2009 de stabilire a cerințelor privind serviciile de legături de date pentru cerul unic european, astfel cum a fost modificat prin:

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 441/2014 al Comisiei

În sensul prezentului acord, textul regulamentului se citește cu următoarea adaptare:

În anexa I, partea A, se adaugă cuvintele „Elveția UIR”.

nr. 262/2009

Regulamentul Comisiei din 30 martie 2009 de stabilire a cerințelor pentru alocarea și utilizarea coordonată a codurilor de interogator în mod S pentru Cerul unic european.

nr. 73/2010

Regulamentul Comisiei din 26 ianuarie 2010 de stabilire a cerințelor de calitate a datelor aeronautice și informațiilor aeronautice pentru cerul unic european

nr. 255/2010

Regulamentul Comisiei din 25 martie 2010 de stabilire a unor norme comune privind managementul fluxului de trafic aerian, astfel cum a fost modificat prin:

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012 al Comisiei

nr. 691/2010

Regulamentul Comisiei din 29 iulie 2010 de stabilire a unui sistem de performanță pentru serviciile de navigație aeriană și pentru funcțiile de rețea și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2096/2005 de stabilire a unor cerințe comune pentru furnizarea de servicii de navigație aeriană, astfel cum a fost modificat prin:

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1216/2011 al Comisiei

Măsurile corective adoptate de Comisie în temeiul articolului 14 alineatul (3) din regulament se aplică în mod obligatoriu Elveției, după adoptarea lor printr-o decizie a Comitetului mixt.

Nr. C(2010) 5134

Decizia Comisiei din 29 iulie 2010 privind desemnarea organismului de evaluare a performanțelor Cerului unic european

nr. 2014/672

Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 24 septembrie 2014 privind prelungirea desemnării organismului de evaluare a performanțelor Cerului unic european

nr. 176/2011

Regulamentul Comisiei din 24 februarie 2011 privind informațiile care trebuie furnizate înainte de instituirea și modificarea unui bloc funcțional de spațiu aerian

nr. 2011/121

Decizia Comisiei din 21 februarie 2011 de stabilire a obiectivelor de performanță la nivelul Uniunii Europene și a pragurilor de alertă pentru furnizarea de servicii de navigație aeriană pentru anii 2012-2014

nr. 677/2011

Regulamentul Comisiei din 7 iulie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a funcțiilor rețelei de management al traficului aerian (ATM) și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 691/2010

nr. 2011/4130

Decizia Comisiei din 7 iulie 2011 de numire a administratorului rețelei pentru funcțiile rețelei de management al traficului aerian (ATM) a Cerului unic european

nr. 1034/2011

Regulamentul de punere în aplicare al Comisiei din 17 octombrie 2011 privind supravegherea siguranței în managementul traficului aerian și serviciile de navigație aeriană și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 691/2010

nr. 1035/2011

Regulamentul de punere în aplicare al Comisiei din 17 octombrie 2011 de stabilire a cerințelor comune pentru furnizarea de servicii de navigație aeriană și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 482/2008 și (UE) nr. 691/2010, astfel cum a fost modificat prin:

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012 al Comisiei

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 448/2014 al Comisiei

nr. 1206/2011

Regulamentul de punere în aplicare al Comisiei din 22 noiembrie 2011 de stabilire a cerințelor privind identificarea aeronavelor în scopul supravegherii pentru cerul unic european

În sensul prezentului acord, textul regulamentului se citește cu următoarea adaptare:

În anexa I se adaugă cuvintele „Elveția UIR”.

nr. 1207/2011

Regulamentul de punere în aplicare al Comisiei din 22 noiembrie 2011 de stabilire a cerințelor pentru performanța și interoperabilitatea funcției de supraveghere în cadrul Cerului unic european

nr. 923/2012

Regulamentul de punere în aplicare al Comisiei din 26 septembrie 2012 de stabilire a regulilor comune ale aerului și a dispozițiilor operaționale privind serviciile și procedurile din navigația aeriană și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1035/2011 și a Regulamentelor (CE) nr. 1265/2007, (CE) nr. 1794/2006, (CE) nr. 730/2006, (CE) nr. 1033/2006 și (UE) nr. 255/2010

nr. 1079/2012

Regulamentul de punere în aplicare al Comisiei din 16 noiembrie 2012 de stabilire a cerințelor privind ecartul dintre canalele de voce pentru cerul unic european, astfel cum a fost modificat prin:

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 657/2013 al Comisiei

nr. 390/2013

Regulamentul de punere în aplicare al Comisiei din 3 mai 2013 de instituire a unui sistem de performanță pentru serviciile de navigație aeriană și pentru funcțiile de rețea

nr. 391/2013

Regulamentul de punere în aplicare al Comisiei din 3 mai 2013 de stabilire a unei scheme comune de tarifare pentru serviciile de navigație aeriană

nr. 409/2013

Regulamentul de punere în aplicare al Comisiei din 3 mai 2013 privind definirea proiectelor comune, instituirea guvernanței și identificarea stimulentelor pentru sprijinirea implementării Planului general european de management al traficului aerian

nr. 2014/132

Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 11 martie 2014 de stabilire a obiectivelor de performanță la nivelul Uniunii pentru rețeaua de management al traficului aerian și a pragurilor de alertă pentru a doua perioadă de referință 2015-2019

nr. 716/2014

Regulamentul de punere în aplicare al Comisiei din 27 iunie 2014 privind instituirea proiectului comun pilot de sprijinire a punerii în aplicare a Planului general european de management al traficului aerian

6. Mediu și zgomot

nr. 2002/30

Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 26 martie 2002 privind stabilirea normelor și a procedurilor cu privire la introducerea restricțiilor de exploatare referitoare la zgomot pe aeroporturile comunitare (articolele 1-12 și 14-18)

[Se aplică modificările anexei I, care decurg din anexa II capitolul 8 (Politica în domeniul transporturilor) secțiunea G (Transportul aerian) punctul 2 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Polone, Republicii Slovenia și Republicii Slovace și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană].

nr. 89/629

Directiva Consiliului din 4 decembrie 1989 privind limitarea emisiilor sonore produse de avioanele civile subsonice cu reacție

(articolele 1-8)

nr. 2006/93

Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind reglementarea exploatării avioanelor care intră sub incidența părții a II-a, capitolul 3, volumul 1 din anexa 16 la Convenția privind aviația civilă internațională, a doua ediție (1988).

7. Protecția consumatorilor

nr. 90/314

Directiva Consiliului din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite.

(articolele 1-10)

nr. 93/13

Directiva Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

(articolele 1-11)

nr. 2027/97

Regulamentul Consiliului din 9 octombrie 1997 privind răspunderea operatorilor de transport aerian în caz de accidente (articolele 1-8), astfel cum a fost modificat prin:

—	Regulamentul (CE) nr. 889/2002

nr. 261/2004

Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91

(articolele 1-18)

nr. 1107/2006

Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind drepturile persoanelor cu handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă pe durata călătoriei pe calea aerului.

8. Diverse

nr. 2003/96

Directiva Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității

[articolul 14 alineatul (1) litera (b) și articolul 14 alineatul (2)].

9. Anexe

A: Protocol privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene

B: Dispoziții privind controlul financiar pe care îl exercită Uniunea Europeană în privința participanților elvețieni la activitățile AESA

(1) JO L 243, 27.9.2003, p. 6.

ANEXA A

PROTOCOL PRIVIND PRIVILEGIILE ȘI IMUNITĂȚILE UNIUNII EUROPENE

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

ÎNTRUCÂT, în conformitate cu articolul 343 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și cu articolul 191 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (CEEA), Uniunea Europeană și CEEA beneficiază pe teritoriile statelor membre de privilegiile și de imunitățile necesare pentru îndeplinirea misiunilor lor,

AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziții, care vor fi anexate la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice:

CAPITOLUL I

PROPRIETĂȚI, FONDURI, ACTIVE ȘI OPERAȚIUNI ALE UNIUNII EUROPENE

Articolul 1

Sediile și clădirile Uniunii sunt inviolabile. Acestea sunt exceptate de la percheziție, rechiziție, confiscare sau expropriere. Patrimoniul și activele Uniunii nu pot face obiectul niciunei măsuri administrative sau judiciare de constrângere fără autorizație din partea Curții de Justiție.

Articolul 2

Arhivele Uniunii sunt inviolabile.

Articolul 3

Uniunea, activele, veniturile și celelalte proprietăți ale acesteia sunt scutite de orice impozite directe.

Ori de câte ori este posibil, guvernele statelor membre adoptă dispozițiile necesare pentru a restitui sau a rambursa valoarea impozitelor indirecte sau a taxelor la vânzare care sunt incluse în prețul bunurilor mobile sau imobile, în cazul în care Uniunea, pentru uz oficial, face achiziții importante al căror preț cuprinde impozite și taxe de acest tip. Totuși, aplicarea acestor măsuri nu trebuie să aibă drept efect denaturarea concurenței în cadrul Uniunii.

Nu se acordă nicio scutire cu privire la impozitele, taxele și impunerile care nu constituie decât simpla remunerare a serviciilor de utilitate publică.

Articolul 4

Uniunea este scutită de orice taxe vamale, interdicții și restricții la importul și exportul articolelor destinate uzului său oficial: articolele astfel importate nu vor fi cedate cu titlu oneros sau gratuit pe teritoriul țării în care sunt introduse, decât în condiții permise de guvernul acelei țări.

Uniunea este de asemenea scutită de orice taxe vamale, interdicții sau restricții la importul și exportul publicațiilor sale.

CAPITOLUL II

COMUNICAȚIILE ȘI PERMISELE DE LIBERĂ TRECERE

Articolul 5

În ceea ce privește comunicațiile lor oficiale și transmiterea tuturor documentelor lor, instituțiile Uniunii beneficiază, pe teritoriul fiecărui stat membru, de regimul acordat de către statul respectiv misiunilor diplomatice.

Corespondența oficială, precum și celelalte comunicații oficiale ale instituțiilor Uniunii nu pot fi cenzurate.

Articolul 6

Președinții instituțiilor Uniunii pot emite pentru membrii și agenții acestor instituții permise de liberă trecere a căror formă este stabilită de către Consiliu, hotărând cu majoritate simplă, și care sunt recunoscute cu titlu valabil de liberă circulație de către autoritățile statelor membre. Aceste permise de liberă trecere se eliberează funcționarilor și altor agenți în condițiile prevăzute de Statutul funcționarilor Uniunii și de Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii.

Comisia poate încheia acorduri în vederea recunoașterii acestor permise de liberă trecere ca documente valabile de călătorie pe teritoriile unor state terțe.

CAPITOLUL III

MEMBRII PARLAMENTULUI EUROPEAN

Articolul 7

Nu se impun niciun fel de restricții administrative sau de altă natură în privința liberei circulații a membrilor Parlamentului European spre locul de desfășurare a reuniunii Parlamentului European sau la întoarcere.

Membrii Parlamentului European beneficiază, în privința formalităților vamale și a controlului valutar:

(a)	din partea propriului guvern, de aceleași facilități precum cele acordate înalților funcționari aflați în străinătate în misiune oficială temporară;

(b)	din partea guvernelor celorlalte state membre, de aceleași facilități precum cele acordate reprezentanților guvernelor străine aflați în misiune oficială temporară.

Articolul 8

Membrii Parlamentului European nu pot fi cercetați, reținuți sau urmăriți din cauza opiniilor sau a voturilor exprimate în cadrul exercitării funcțiilor lor.

Articolul 9

Pe durata sesiunilor Parlamentului European, membrii acestuia beneficiază:

(a)	pe teritoriul lor național, de imunitățile recunoscute membrilor parlamentului din propria țară;

(b)	pe teritoriul oricărui alt stat membru, de imunitate față de orice măsură de detenție și de imunitate jurisdicțională.

În mod similar, imunitatea se aplică membrilor și pe parcursul deplasării lor înspre și dinspre locul de desfășurare a reuniunilor Parlamentului European.

Imunitatea nu poate fi invocată atunci când un membru al parlamentului este prins în flagrant delict și ea nu poate împiedica Parlamentul European să își exercite dreptul de a ridica imunitatea unuia dintre membri săi.

CAPITOLUL IV

REPREZENTANȚII STATELOR MEMBRE CARE PARTICIPĂ LA LUCRĂRILE INSTITUȚIILOR UNIUNII EUROPENE

Articolul 10

Reprezentanții statelor membre care participă la activitatea instituțiilor Uniunii, consilierii și experții tehnici ai acestora beneficiază, în exercițiul funcțiunii și pe durata deplasărilor lor către sau de la locul reuniunilor, de privilegiile, imunitățile și facilitățile obișnuite.

Prezentul articol se aplică, de asemenea, membrilor organelor consultative ale Uniunii.

CAPITOLUL V

FUNCȚIONARII ȘI CEILALȚI AGENȚI AI UNIUNII EUROPENE

Articolul 11

Pe teritoriul fiecărui stat membru și indiferent de cetățenia lor, funcționarii și ceilalți agenți ai Uniunii:

(a)

beneficiază de imunitate de jurisdicție pentru actele îndeplinite de aceștia în calitatea lor oficială, inclusiv afirmațiile scrise sau verbale, sub rezerva aplicării dispozițiilor din tratatele care reglementează, pe de o parte, răspunderea funcționarilor și agenților față de Uniune și, pe de altă parte, competența Curții de Justiție a Uniunii Europene de a decide asupra litigiilor dintre Uniune și funcționarii și alți agenți ai Uniunii; aceștia beneficiază de imunitate și după încetarea funcțiilor lor;

(b)	nu sunt supuși, nici ei și nici soții/soțiile sau membrii de familie aflați în întreținerea lor, dispozițiilor privind limitarea imigrației sau formalităților de înregistrare pentru străini;

(c)	beneficiază, cu privire la reglementările monetare sau de schimb, de facilitățile acordate în mod obișnuit funcționarilor organizațiilor internaționale;

(d)

beneficiază de dreptul de a importa, fără taxe vamale, mobilierul și bunurile personale cu ocazia numirii în funcție în țara respectivă și de dreptul de a-și reexporta, fără taxe vamale, mobilierul și bunurile personale la încheierea misiunii în țara de destinație, sub rezerva, fie într-un caz, fie în celălalt, a condițiilor considerate ca fiind necesare de guvernele țărilor respective;

(e)

beneficiază de dreptul de a importa, fără taxe vamale, automobilele personale, achiziționate fie în țara unde au avut ultima reședință, fie în țara ai căror resortisanți sunt, în condițiile pieței interne din țara de destinație și de a le reexporta, fără taxe vamale, sub rezerva, în ambele cazuri, a condițiilor considerate ca fiind necesare de guvernele țărilor respective.

Articolul 12

Salariile, retribuțiile și indemnizațiile plătite de Uniune funcționarilor și celorlalți agenți ai Uniunii sunt impozitate în beneficiul Uniunii, în condițiile și după procedura stabilite de Parlamentul European și de Consiliu prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea instituțiilor în cauză.

Salariile, retribuțiile și indemnizațiile plătite de Uniune propriilor funcționari și agenți sunt scutite de impozitarea națională.

Articolul 13

La aplicarea impozitului pe venit, a impozitului pe avere și a taxei de succesiune, precum și la aplicarea convențiilor de evitare a dublei impuneri încheiate între statele membre ale Uniunii, funcționarii și ceilalți agenți ai Uniunii care, în scopul exclusiv al exercitării funcțiilor lor în serviciul Uniunii, își stabilesc reședința pe teritoriul unui stat membru diferit de statul în care își au domiciliul fiscal în momentul intrării în serviciul Uniunii, se consideră, atât în statul în care își au efectiv reședința, cât și în statul unde își au domiciliul fiscal, că și-au păstrat domiciliul în acest stat din urmă, în cazul în care acesta este membru al Uniunii. Această dispoziție se aplică, de asemenea, soțului/soției, în măsura în care acesta/aceasta nu desfășoară activități lucrative proprii, precum și copiilor aflați în întreținerea și în grija persoanelor menționate în prezentul articol.

Bunurile mobile care aparțin persoanelor prevăzute la paragraful anterior și care se află pe teritoriul statului de ședere sunt scutite de impozit pe moștenire în respectivul stat; pentru stabilirea acestei taxe, se consideră că bunurile respective se găsesc în statul de domiciliu fiscal, sub rezerva drepturilor statelor terțe și aplicării eventuale a dispozițiilor și convențiilor internaționale referitoare la dubla impunere.

Orice domiciliu dobândit exclusiv în scopul exercitării de funcții în serviciul altor organizații internaționale nu este luat în considerare la aplicarea dispozițiilor prezentului articol.

Articolul 14

Acționând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea instituțiilor interesate, Parlamentul European și Consiliul instituie regimul drepturilor de asigurări sociale pentru funcționarii și alți agenți ai Uniunii.

Articolul 15

Acționând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea celorlalte instituții interesate, Parlamentul European și Consiliul stabilesc categoriile de funcționari și alți agenți ai Uniunii cărora li se aplică, în totalitate sau în parte, dispozițiile articolului 11, ale articolului 12 al doilea paragraf și ale articolului 13.

Numele, gradele și adresele funcționarilor și ale altor agenți care fac parte din aceste categorii sunt comunicate periodic guvernelor statelor membre.

CAPITOLUL VI

PRIVILEGIILE ȘI IMUNITĂȚILE MISIUNILOR STATELOR TERȚE ACREDITATE PE LÂNGĂ UNIUNEA EUROPEANĂ

Articolul 16

Statul membru pe teritoriul căruia se află sediul Uniunii acordă misiunilor statelor terțe acreditate pe lângă Uniunea Europeană imunitățile și privilegiile diplomatice obișnuite.

CAPITOLUL VII

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 17

Privilegiile, imunitățile și facilitățile se acordă funcționarilor și celorlalți agenți ai Uniunii exclusiv în interesul Uniunii.

Fiecare instituție a Uniunii are obligația de a ridica imunitatea acordată unui funcționar sau unui alt agent în toate situațiile în care consideră că o astfel de ridicare a imunității nu contravine intereselor Uniunii.

Articolul 18

În sensul aplicării prezentului protocol, instituțiile Uniunii colaborează cu autoritățile responsabile ale statelor membre vizate.

Articolul 19

Articolele 11-14 și articolul 17 se aplică membrilor Comisiei.

Articolul 20

Articolele 11-14 și articolul 17 se aplică judecătorilor, avocaților generali, grefierilor și raportorilor adjuncți ai Curții de Justiție a Uniunii Europene, fără să aducă atingere dispozițiilor articolului 3 din protocolul de stabilire a statutului Curții de Justiție a Uniunii Europene cu privire la imunitatea judiciară a judecătorilor și avocaților generali.

Articolul 21

Prezentul protocol se aplică și Băncii Europene de Investiții, membrilor organelor acesteia, personalului ei și reprezentanților statelor membre care participă la lucrările acesteia, fără a aduce atingere dispozițiilor protocolului privind statutul acesteia.

Totodată, Banca Europeană de Investiții va fi scutită de orice impunere fiscală și de altă natură cu ocazia majorărilor capitalului său, precum și de diversele formalități pe care le comportă aceste operațiuni în statul în care își are sediul. De asemenea, eventuala ei dizolvare sau lichidare nu atrage după sine niciun fel de impunere. În afară de aceasta, în măsura în care se desfășoară în condiții statutare, activitatea Băncii și a organelor acesteia nu va fi supusă impozitelor pe cifra de afaceri.

Articolul 22

Prezentul protocol se aplică de asemenea Băncii Centrale Europene, membrilor organelor sale și personalului său, fără a aduce atingere dispozițiilor din Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene.

Totodată, Banca Centrală Europeană este scutită de orice impunere fiscală și de altă natură cu ocazia majorărilor capitalului său, precum și de diversele formalități pe care le comportă aceste operațiuni în statul în care banca își are sediul. Întrucât activitatea Băncii și a organelor sale se desfășoară în condițiile prevăzute în Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, nu se vor aplica impozite pe cifra de afaceri.

Apendice

MODALITĂȚI DE APLICARE ÎN ELVEȚIA A PROTOCOLULUI PRIVIND PRIVILEGIILE ȘI IMUNITĂȚILE UNIUNII EUROPENE

1. Extinderea aplicării la Elveția

În Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene (denumit în continuare „protocolul”), toate referirile la statele membre trebuie interpretate ca incluzând și Elveția, cu excepția cazurilor în care dispozițiile care urmează dispun altfel.

2. Scutirea agenției de impozitarea indirectă (inclusiv TVA)

Bunurile și serviciile exportate din Elveția nu fac obiectul taxei elvețiene pe valoarea adăugată (TVA). În cazul bunurilor și serviciilor furnizate în Elveția agenției pentru uzul oficial al acesteia, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din protocol, scutirea de TVA se realizează prin rambursare. Se acordă scutire de TVA în cazul în care prețul efectiv de achiziție a bunurilor și serviciilor menționate în factură sau în documentul echivalent se ridică la cel puțin 100 de franci elvețieni (inclusiv taxele).

Rambursarea TVA se acordă la prezentarea pe lângă Direcția Principală pentru TVA a Administrației Fiscale Federale a formularelor elvețiene prevăzute în acest scop. De regulă, cererile de rambursare trebuie prelucrate în termen de trei luni de la data la care au fost depuse împreună cu documentele justificative necesare.

3. Proceduri de aplicare a normelor privind personalul agenției

În ceea ce privește articolul 12 paragraful al doilea din protocol, Elveția scutește, conform principiilor legislației sale interne, funcționarii și alți agenți ai agenției, în sensul articolului 2 din Regulamentul (Euratom, CECO, CEE) nr. 549/69 al Consiliului (1), de la plata impozitelor federale, cantonale și comunale pe salariile, retribuțiile și indemnizațiile plătite acestora de Uniunea Europeană și supuse unui impozit intern în favoarea acesteia.

La aplicarea articolului 13 din protocol, Elveția nu este considerată stat membru în sensul punctului 1 de mai sus.

Funcționarii și ceilalți agenți ai agenției, precum și membrii familiilor acestora care sunt membri ai sistemului de asigurări sociale aplicabil funcționarilor și celorlalți agenți ai Uniunii Europene, nu sunt obligați să se înscrie în sistemul de asigurări sociale elvețian.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene are competență exclusivă pentru toate problemele privind relațiile dintre agenție sau Comisie și personalul său în ceea ce privește aplicarea Regulamentului (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (2) și a altor dispoziții din legislația UE privind condițiile de muncă.

(1) Regulamentul (Euratom, CECO, CEE) nr. 549/69 al Consiliului din 25 martie 1969 de stabilire a categoriilor de funcționari și agenți ai Comunităților Europene cărora li se aplică dispozițiile articolului 12, ale articolului 13 al doilea paragraf și ale articolului 14 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților (JO L 74, 27.3.1969, p. 1).

(2) Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului din 29 februarie 1968 de stabilire a statutului funcționarilor și a regimului aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene și de instituire a unor măsuri speciale aplicabile temporar funcționarilor Comisiei (regimul aplicabil celorlalți agenți) (JO L 56, 4.3.1968, p. 1).

ANEXA B

CONTROLUL FINANCIAR PRIVIND PARTICIPANȚII ELVEȚIENI LA ACTIVITĂȚILE AGENȚIEI EUROPENE DE SIGURANȚĂ A AVIAȚIEI

Articolul 1

Comunicare directă

Agenția și Comisia comunică direct cu toate persoanele sau entitățile stabilite în Elveția care participă la activitățile agenției în calitate de contractanți, de participanți la programele agenției, de persoane plătite din bugetul agenției sau al Comunității sau de subcontractanți. Aceste persoane pot transmite direct Comisiei și agenției toate informațiile și documentele relevante pe care trebuie să le transmită pe baza instrumentelor menționate în prezenta decizie și pe baza contractelor sau a convențiilor încheiate, precum și pe baza oricăror decizii luate în temeiul acestora.

Articolul 2

Controale

(1) În conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (1) și cu regulamentul financiar adoptat de către Consiliul de administrație al agenției la 26 martie 2003, cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002 al Comisiei (2) și cu celelalte instrumente menționate în prezenta decizie, contractele sau convențiile încheiate și deciziile luate împreună cu beneficiarii stabiliți în Elveția pot prevedea realizarea de audituri științifice, financiare, tehnologice sau de altă natură care să poată fi efectuate în orice moment la sediul beneficiarilor și al subcontractanților acestora de către funcționarii agenției sau ai Comisiei sau de către alte persoane mandatate de agenție sau de Comisie.

(2) Funcționarii agenției și ai Comisiei și alte persoane mandatate de agenție și de Comisie beneficiază de un acces corespunzător la amplasamentele, lucrările și documentele, precum și la toate informațiile necesare pentru efectuarea acestor audituri, inclusiv la cele în format electronic. Acest drept de acces figurează explicit în contractele sau convențiile încheiate în vederea implementării instrumentelor menționate în prezenta decizie.

(3) Curtea de Conturi Europeană beneficiază de aceleași drepturi ca și Comisia.

(4) Auditurile pot avea loc până la cinci ani după expirarea prezentei decizii sau în condițiile prevăzute de contractele sau acordurile încheiate și de deciziile luate.

(5) Biroul Federal Elvețian de Audit trebuie informat în prealabil cu privire la auditurile efectuate pe teritoriul elvețian. Această informare nu reprezintă o condiție legală pentru executarea unor astfel de audituri.

Articolul 3

Controale la fața locului

(1) În temeiul prezentului acord, Comisia (OLAF) este autorizată să efectueze controale și inspecții la fața locului pe teritoriul elvețian, în conformitate cu termenii și condițiile prevăzute de Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (3).

(2) Controalele și inspecțiile la fața locului sunt pregătite și întreprinse de către Comisie, în strânsă colaborare cu Biroul Federal Elvețian de Audit sau cu alte autorități elvețiene competente desemnate de către Biroul Federal Elvețian de Audit, care sunt informate în timp util cu privire la obiectul, scopul și temeiul juridic al controalelor și inspecțiilor, pentru a putea furniza asistența necesară. În acest scop, funcționarii autorităților elvețiene competente pot participa la controalele și la inspecțiile la fața locului.

(3) În cazul în care autoritățile elvețiene competente în cauză doresc acest lucru, controalele și inspecțiile la fața locului pot fi efectuate împreună de către Comisie și de către autoritățile elvețiene competente.

(4) În cazul în care participanții la program se împotrivesc unui control sau unei inspecții la fața locului, autoritățile elvețiene, acționând în conformitate cu reglementările naționale, acordă inspectorilor Comisiei asistența necesară pentru îndeplinirea misiunii acestora de control sau de inspecție la fața locului.

(5) Comisia comunică Biroului Federal Elvețian de Audit, cât mai curând posibil, orice fapt sau suspiciune legată de vreo neregulă de care a luat cunoștință în cursul controlului sau al inspecției la fața locului. În orice caz, Comisia trebuie să informeze autoritatea susmenționată cu privire la rezultatul acestor controale și inspecții.

Articolul 4

Informare și consultare

(1) În scopul implementării corecte a prezentei anexe, autoritățile competente elvețiene și comunitare fac un schimb periodic de informații și, la cererea uneia dintre părți, inițiază consultări.

(2) Autoritățile competente elvețiene informează fără întârziere agenția și Comisia cu privire la orice fapt sau suspiciune de care au luat cunoștință în legătură cu nereguli în încheierea și implementarea contractelor sau a acordurilor încheiate în aplicarea instrumentelor la care se referă prezenta decizie.

Articolul 5

Confidențialitate

Informațiile comunicate sau obținute sub orice formă în temeiul prezentei anexe sunt protejate de secretul profesional și beneficiază de protecția acordată informațiilor similare de legislația națională elvețiană și de dispozițiile corespunzătoare aplicabile instituțiilor Comunității. Aceste informații nu trebuie comunicate altor persoane decât cele din instituțiile Comunității, din statele membre sau din Elveția ale căror funcții impun cunoașterea acestor informații și nu pot fi utilizate în alte scopuri decât pentru asigurarea unei protecții eficace a intereselor financiare ale părților contractante.

Articolul 6

Măsuri și sancțiuni administrative

Fără a aduce atingere aplicării dreptului penal elvețian, agenția sau Comisia pot impune măsuri și sancțiuni administrative în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 și cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei (4), precum și cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului (5).

Articolul 7

Recuperare și executare

Deciziile care sunt luate de agenție sau de Comisie în domeniul de aplicare al prezentei decizii și care impun o obligație pecuniară pentru alte persoane decât statele au titlu executoriu în Elveția.

Titlul executoriu trebuie emis fără efectuarea niciunui alt control în afară de verificarea autenticității actului de către autoritatea desemnată de guvernul elvețian, care trebuie să informeze în acest sens agenția sau Comisia. Executarea trebuie să aibă loc în conformitate cu normele de procedură elvețiene. Legalitatea deciziei de executare face obiectul controlului Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțate în temeiul unei clauze compromisorii sunt executorii în aceleași condiții.

(1) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 248, 16.9.2002, p. 1).

(2) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 privind regulamentul financiar-cadru pentru organismele menționate la articolul 185 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 357, 31.12.2002, p. 72).

(3) Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).

(4) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 357, 31.12.2002, p. 1).

(5) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO L 312, 23.12.1995, p. 1).

		ISSN 1977-0782
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 373

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 57 31 decembrie 2014

Cuprins		II Acte fără caracter legislativ	Pagina
		ACORDURI INTERNAŢIONALE
		2014/956/UE
	*	Decizia Consiliului din 23 iulie 2014 privind semnarea, în numele Uniunii Europene și al statelor membre ale acesteia, și aplicarea cu titlu provizoriu a Protocolului la Acordul de parteneriat și cooperare de instituire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Federația Rusă, pe de altă parte, pentru a se ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană	1
		Protocol la Acordul de parteneriat și cooperare de instituire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Federația Rusă, pe de altă parte, pentru a se ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană	3
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul delegat (UE) nr. 1398/2014 al Comisiei din 24 octombrie 2014 de stabilire a standardelor privind voluntarii candidați și voluntarii UE pentru ajutor umanitar ( 1 )	8
		ACTE ADOPTATE DE ORGANISME CREATE PRIN ACORDURI INTERNAŢIONALE
		2014/957/UE
	*	Decizia nr. 2/2014 a Comitetului mixt pentru transport aerian Uniunea Europeană-Elveția, instituit în temeiul Acordului dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind transportul aerian, din 5 decembrie 2014 de înlocuire a anexei la Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind transportul aerian	24