21.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 182/1

DECIZIA NR. 376/2014/UE A CONSILIULUI

din 12 iunie 2014

de autorizare a Portugaliei în vederea aplicării unei rate reduse a accizei pentru romul și lichiorurile produse și consumate pe plan local în regiunea autonomă Madeira și pentru lichiorurile și rachiul produse și consumate pe plan local în regiunea autonomă Azore

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 349,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Parlamentului European,

hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,

întrucât:

(1)

Prin Decizia 2009/831/CE a Consiliului (1), adoptată în temeiul articolului 299 alineatul (2) din Tratatul CE [în prezent articolul 349 din Tratatul privind funcționarea uniunii Europene (TFUE)], Portugalia a fost autorizată să aplice o rată redusă a accizei pentru romul și lichiorurile produse și consumate pe plan local în regiunea autonomă Madeira și pentru lichiorurile și rachiul produse și consumate pe plan local în regiunea autonomă Azore, rată care poate fi mai mică decât rata minimă a accizei stabilite prin Directiva 92/84/CEE a Consiliului (2), dar nu cu mai mult de 75 % sub nivelul național standard al accizei la alcool.

(2)

La data de 30 iulie 2013, autoritățile portugheze au cerut Comisiei să prezinte o propunere de decizie a Consiliului de prelungire a Deciziei 2009/831/CE, în aceleași condiții, până la 31 decembrie 2020. Această cerere a fost modificată la 19 noiembrie 2013, dată la care Portugalia a solicitat o prelungire a Deciziei 2009/831/CE pentru șase luni, până la 30 iunie 2014, pentru a coincide cu orientările actuale privind ajutoarele regionale, urmând ca o nouă prelungire să acopere perioada 1 iulie 2014-31 decembrie 2020.

(3)	Acordarea noii autorizări este justificată pentru a evita periclitarea dezvoltării regiunilor ultraperiferice respective. Din cauza dificultăților de a exporta din aceste regiuni, piețele regionale sunt singurele debușeuri posibile pentru vânzarea acestor produse.

(4)

În regiunile autonome Azore și Madeira, materiile prime de origine agricolă sunt mai scumpe decât în condiții normale de producție, din cauza dimensiunii reduse, a naturii fragmentare și a mecanizării scăzute a exploatațiilor agricole. În plus, în cazul Madeirei, producția rezultată din prelucrarea trestiei de zahăr este mai scăzută decât în alte regiuni ultraperiferice din cauza reliefului, a climei, a solului și a producției artizanale. Transportul către insule al anumitor materii prime și materiale de ambalare care nu sunt produse pe plan local generează costuri suplimentare în comparație cu transportul exclusiv al produsului finit. În cazul Insulelor Azore, insularitatea este dublă, deoarece insulele sunt răspândite pe o suprafață întinsă. Transportul și instalarea echipamentelor în aceste regiuni insulare și îndepărtate cresc și mai mult costurile suplimentare. Acest lucru este valabil și în cazul deplasărilor și al expedierilor necesare spre continent. De asemenea, depozitarea produselor finite presupune și ea costuri suplimentare, deoarece consumul local nu absoarbe producția pe măsură ce aceasta se realizează, ci de-a lungul întregului an. Dimensiunea redusă a pieței regionale crește costurile unitare în diverse moduri, în special prin relația nefavorabilă dintre costurile fixe și producție, atât în ceea ce privește echipamentele, cât și costurile necesare pentru respectarea normelor de mediu. În plus, producătorii de rom din Madeira trebuie să trateze deșeurile provenite din prelucrarea trestiei de zahăr, în timp ce producătorii din alte regiuni pot recicla aceste produse. În fine, producătorii în cauză suportă totodată și costuri suplimentare suportate în general de economiile locale, cu precădere costurile crescute ale forței de muncă și ale energiei.

(5)

Calculele detaliate furnizate în rapoartele menționate la articolul 4 din Decizia 2009/831/CE confirmă faptul că reducerea cu 75 % a ratei accizei nu compensează în întregime dezavantajul concurențial pe care îl au băuturile alcoolice distilate produse în Madeira și în Azore din cauza costurilor mai mari de producție și de comercializare. Prin urmare, reducerea ratei accizei ar trebui să fie în continuare autorizată la nivelul solicitat.

(6)	O examinare atentă a situației confirmă că este necesar ca cererea Portugaliei să fie aprobată pentru a asigura menținerea unei industrii a alcoolului în regiunile ultraperiferice în cauză.

(7)	Întrucât avantajul fiscal nu depășește ceea ce este necesar pentru compensarea costurilor suplimentare și deoarece volumele aflate în joc rămân modeste și avantajul fiscal este limitat la consumul din regiunile în cauză, măsura nu aduce atingere integrității și coerenței ordinii juridice a Uniunii.

(8)	Este necesar să se impună prezentarea unui raport intermediar, care să permită Comisiei să evalueze dacă mai sunt sau nu îndeplinite condițiile care au justificat acordarea acestei derogări.

(9)	Prezenta decizie nu aduce atingere eventualei aplicări a articolelor 107 și 108 din TFUE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Prin derogare de la articolul 110 din TFUE, Portugalia este autorizată să aplice o rată a accizei inferioară ratei integrale pentru alcool prevăzute la articolul 3 din Directiva 92/84/CEE în regiunea autonomă Madeira pentru romul și lichiorurile produse și consumate pe plan local și în regiunea autonomă Azore pentru lichiorurile și rachiul produse și consumate pe plan local.

Articolul 2

Derogarea menționată la articolul 1 este limitată:

în Madeira:

(a)	la romul definit în categoria 1 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (3), având indicația geografică „Rum da Madeira” menționată la categoria 1 din anexa III la regulamentul respectiv;

(b)	la lichiorurile și „crème de” definite în categoriile 32 și, respectiv, 33 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 110/2008, produse din fructe sau plante regionale;

în Insulele Azore:

(a)	la lichiorurile și „crème de” definite în categoriile 32 și, respectiv, 33 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 110/2008, produse din fructe sau materii prime regionale;

(b)	la rachiul de vin sau de tescovină, având caracteristicile și calitățile definite la categoriile 4 și 6 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 110/2008.

Articolul 3

Rata redusă a accizei aplicabilă produselor menționate la articolul 1 poate fi inferioară ratei minime a accizei la alcool prevăzute în Directiva 92/84/CEE, dar nu poate scădea cu mai mult de 75 % sub nivelul național standard al accizei la alcool.

Articolul 4

Până la 30 septembrie 2017, Portugalia transmite Comisiei un raport care să-i permită acesteia să evalueze dacă motivele care au justificat acordarea ratei reduse mai există sau nu.

Articolul 5

Prezenta decizie se aplică de la 1 iulie 2014 până la 31 decembrie 2020.

Articolul 6

Prezenta decizie se adresează Republicii Portugheze.

Adoptată la Luxemburg, 12 iunie 2014.

Pentru Consiliu

Președintele

Y. MANIATIS

(1) Decizia 2009/831/CE a Consiliului din 10 noiembrie 2009 de autorizare a Portugaliei în vederea aplicării unei rate reduse a accizei pentru romul și lichiorurile produse și consumate pe plan local în regiunea autonomă Madeira și pentru lichiorurile și rachiul produse și consumate pe plan local în regiunea autonomă Azore (JO L 297, 13.11.2009, p. 9).

(2) Directiva 92/84/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea ratelor accizelor la alcool și băuturi alcoolice (JO L 316, 31.10.1992, p. 29).

(3) Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea și protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1576/89 al Consiliului (JO L 39, 13.2.2008, p. 16).

21.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 182/4

DECIZIA NR. 377/2014/UE A CONSILIULUI

din 12 iunie 2014

privind taxa AIEM aplicabilă în Insulele Canare

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 349,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Parlamentului European,

hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 349 din Tratatul privind funționarea Uniunii Europene (TFUE), Consiliul, ținând seama de situația economică și socială structurală a regiunilor ultraperiferice, care este agravată de depărtare, insularitate, suprafața redusă, relieful și clima dificile și dependența economică de un număr redus de produse, adoptă măsuri specifice care urmăresc să stabilească, în special, condițiile de aplicare a tratatelor în regiunile respective, inclusiv în ceea ce privește politicile comune.

(2)

În consecință, ar trebui adoptate măsuri specifice în vederea stabilirii condițiilor de aplicare a TFUE în aceste regiuni. Astfel de măsuri urmează să ia în considerare caracteristicile și constrângerile specifice regiunilor respective, fără să aducă atingere integrității și coerenței ordinii juridice a Uniunii, inclusiv piaței interne și politicilor comune.

(3)	Cel mai important handicap identificat în Insulele Canare este dependența economiei acestora de sectorul serviciilor, în special a turismului, împreună cu contribuția modestă a sectorului industrial la PIB-ul Insulelor Canare.

(4)

Pe lângă acesta se află izolarea inerentă unui arhipelag, factor care împiedică libera circulație a persoanelor, a mărfurilor și a serviciilor. Dependența de anumite moduri de transport, transportul aerian și transportul maritim este crescută deoarece acestea nu au fost încă pe deplin liberalizate. În plus, costurile de producție sunt mai mari, întrucât aceste moduri de transport sunt mai puțin eficiente și mai costisitoare decât transportul rutier sau feroviar.

(5)	O altă consecință a izolării este creșterea costurilor de producție, din cauza dependenței în ceea ce privește materiile prime și energia, a obligației de a constitui stocuri și a dificultăților care afectează furnizarea de echipament de producție.

(6)	Dimensiunea redusă a pieței și nivelul scăzut al activităților de export, fragmentarea geografică a arhipelagului și obligația de a menține linii de producție diversificate, dar de mici dimensiuni, pentru a acoperi cererea unei piețe mici, restrâng posibilitatea realizării unor economii de scară.

(7)

În numeroase cazuri, este mai dificil și mai costisitor pentru operatorii locali să obțină servicii specializate și de întreținere sau formare profesională pentru manageri și tehnicieni, ori să subcontracteze sau să promoveze dezvoltarea întreprinderilor dincolo de piața Insulelor Canare. Numărul restrâns de metode de distribuție are ca rezultat crearea de stocuri excedentare.

(8)

În ceea ce privește mediul, dificultățile legate de eliminarea deșeurilor industriale și tratarea deșeurilor toxice duc la creșterea costurilor de mediu. Aceste costuri sunt mai mari deoarece nu există instalații de reciclare decât pentru o serie limitată de produse, deșeurile trebuie transportate pe continent, iar deșeurile toxice trebuie tratate în afara Insulelor Canare.

(9)	Pe baza celor menționate și a notificării transmise de autoritățile spaniole către Comisie la 4 martie 2013, ar trebui reînnoită autorizația de aplicare a unei taxe pentru o listă de produse, pentru care pot fi permise scutiri în cazul produselor locale.

(10)

Decizia 2002/546/CE a Consiliului (1), adoptată în temeiul articolului 299 din Tratatul CE, autoriza inițial Spania să aplice, până la 31 decembrie 2011, scutiri sau reduceri ale taxei numite „Arbitrio sobre Importaciones y Entregas de Mercancías en las Islas Canarias” („AIEM”) pentru anumite produse fabricate local în Insulele Canare. Anexa la decizia menționată cuprinde o listă de produse pentru care se pot aplica scutiri și reduceri fiscale. În funcție de produse, diferența dintre ratele de impozitare aplicate produselor fabricate la nivel local și respectiv celorlalte produse nu poate depăși 5, 15 sau 25 de puncte procentuale.

(11)	Decizia nr. 895/2011/UE a Consiliului (2) a modificat Decizia 2002/546/CE, prelungindu-i perioada de aplicare până la 31 decembrie 2013.

(12)	Decizia nr. 1413/2013/UE a Consiliului (3) a modificat Decizia 2002/546/CE, prelungindu-i perioada de aplicare până la 30 iunie 2014.

(13)	Taxa AIEM servește obiectivului de dezvoltare autonomă a sectorului industrial din Insulele Canare și de diversificare a economiei Insulelor Canare.

(14)	Scutirile maxime care pot fi acordate pentru produsele industriale în cauză variază de la 5 % la 15 % în funcție de sector și de produs.

(15)

Pentru produsele din tutun, valoarea maximă a scutirii este totuși mai mare, întrucât sectorul tutunului reprezintă un caz excepțional. Industria tutunului, care se dezvoltase în mod considerabil în Insulele Canare, a scăzut remarcabil de câțiva ani. Handicapurile tradiționale legate de insularitate descrise mai sus, sunt la originea diminuării producției locale de tutun în Insulele Canare. Există motive pentru a menține o scutire substanțială pentru tutun. Scutirile de impozite sunt în legătură directă cu obiectivul de a menține producția în Insulele Canare.

(16)

Obiectivele de promovare a dezvoltării socio-economice a Insulelor Canare sunt reflectate la nivel național în domeniul de aplicare a taxei și în modul de alocare a veniturilor pe care aceasta le generează. Încorporarea veniturilor din această taxă în resursele sistemului fiscal și economic al Insulelor Canare și utilizarea lor pentru aplicarea unei strategii de dezvoltare economică și socială care implică promovarea activităților locale constituie o obligație legală.

(17)

Scutirile sau reducerile taxei AIEM ar trebui să fie aplicate pentru o perioadă de 6,5 ani. Totuși, este necesar ca rezultatele acestor scutiri sau reduceri să fie evaluate. În consecință, autoritățile spaniole ar trebui să prezinte Comisiei, până cel târziu la 30 septembrie 2017, un raport privind aplicarea scutirilor sau reducerilor taxei AIEM, pentru a verifica impactul măsurilor luate și contribuția acestora la promovarea sau menținerea activităților economice locale, având în vedere handicapurile care afectează regiunile ultraperiferice. Pe această bază, domeniul de aplicare și scutirile autorizate în temeiul normelor Uniunii vor fi revizuite, dacă este necesar.

(18)	Este necesar ca avantajele fiscale acordate de AIEM să rămână proporționale, pentru a nu aduce atingere integrității și coerenței ordinii juridice a Uniunii, inclusiv pentru a proteja concurența nedenaturată pe piața internă și politicile în materie de ajutoare de stat.

(19)	Prezenta decizie nu aduce atingere eventualei aplicări a articolelor 107 și 108 din TFUE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1) Prin derogare de la articolele 28, 30 și 110 din TFUE, autoritățile spaniole sunt autorizate, până la 31 decembrie 2020, să stabilească, în ceea ce privește produsele enumerate în anexă care sunt fabricate la nivel local în Insulele Canare, scutiri totale sau reduceri parțiale ale taxei numite „Arbitrio sobre las Importaciones y Entregas de Mercancias en las islas Canarias” (AIEM). Scutirile sau reducerile respective trebuie să facă parte din strategia de dezvoltare economică și socială a Insulelor Canare și trebuie să contribuie la promovarea activităților locale.

(2) Aplicarea scutirilor totale sau reducerilor menționate la alineatul (1) nu poate duce la diferențe de peste:

(a)	5 % pentru produsele enumerate în secțiunea A din anexă;

(b)	10 % pentru produsele enumerate în secțiunea B din anexă;

(c)	15 % pentru produsele enumerate în secțiunea C din anexă;

(d)

25 % pentru produsele enumerate în secțiunea D din anexă. Cu toate acestea, autoritățile spaniole pot stabili o taxă minimă pe țigarete de nu mai mult de 18 EUR per 1 000 de țigarete, aplicabilă doar dacă taxa AIEM care rezultă din aplicarea tipurilor generale de impozitare are o valoare inferioară acestei cifre.

Articolul 2

Autoritățile spaniole prezintă Comisiei, cel târziu până la 30 septembrie 2017, un raport privind aplicarea măsurilor menționate la articolul 1, pentru a evalua impactul măsurilor luate și contribuția acestora la promovarea sau menținerea activităților economice locale, având în vedere handicapurile care afectează regiunile ultraperiferice.

Pe această bază, Comisia prezintă Consiliului un raport care cuprinde o analiză completă a aspectelor economice și sociale și, după caz, o propunere vizând adaptarea dispozițiilor din prezenta decizie.

Articolul 3

Prezenta decizie se aplică începând cu 1 iulie 2014.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează Regatului Spaniei.

Adoptată la Luxemburg, 12 iunie 2014.

Pentru Consiliu

Președintele

Y. MANIATIS

(1) Decizia 2002/546/CE a Consiliului din 20 iunie 2002 privind taxa AIEM aplicabilă în Insulele Canare (JO L 179, 9.7.2002, p. 22).

(2) Decizia nr. 895/2011/UE a Consiliului din 19 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2002/546/CE cu privire la perioada de aplicare a acesteia (JO L 345, 29.12.2011, p. 17).

(3) Decizia nr. 1413/2013/UE a Consiliului din 17 decembrie 2013 de modificare a Deciziei 2002/546/CE cu privire la perioada de aplicare a acesteia (JO L 353, 28.12.2013, p. 13).

ANEXĂ

A. Lista produselor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (a) în conformitate cu clasificarea nomenclaturii Tarifului vamal comun

Produse agricole și produse din pescuit:

0207 11/0207 13

Minerale:

2516900000/6801/6802

Materiale de construcții:

3816/3824400000/3824 50/3824904500/3824907000/3824909799/6809

Produse chimice:

2804300000/2804400000/3105209000/3208/3209/3210/3212900000/3213/3214/3304990000/3925908000/3401/3402/3406/3814 00 90/3923900000/4012 11 00/4012 12 00/4012 13/4012 19

Prelucrarea metalelor:

7604/7608

Industria alimentară:

0210121100/0210121900/0210194000/0210 19 81/0305 41 00/0305430090/

0901220000/1101/1102/1601/1602/1704903000/1704905100/1704905500/

1704907500/1704907100/1806/1901200000/1901909100/1901 90 99/

1904 10 10/1905/2005 20 20/2006003100/2008119600/2008119800/2008 19 92/

2008 19 93/2008 19 95/2008 19 99/2309

Băuturi:

2009 11/2009 12 00/2009 19/2009 41/2009 49/2009 50/2009 61/2009 71/2009 79/2009 89/2009 90/2201/2202/2204

Industrie textilă și pielărie:

6112 31/6112 41

Hârtie:

4818909000/4823908590

Artă grafică și editare:

4910

B. Lista produselor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (b) în conformitate cu clasificarea nomenclaturii Tarifului vamal comun

Produse agricole și produse din pescuit:

0203 11/0203 12/0203 19/0701 90/0703

Materiale de construcții:

2523290000/

Industria alimentară:

0210111100/0210113100/1905/2105

Hârtie:

4808/4819/4823904000

C. Lista produselor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (c) în conformitate cu clasificarea nomenclaturii Tarifului vamal comun

Produse agricole și produse din pescuit:

0407210000/0407291000/0407901000

Materiale de construcții:

2523 90/7010

Produse chimice:

3809 91 00/3917 21/3917 23/3917 32 00/3917 33 00/3917 39 00/3917 40 00/3923 10 00/3923 21 00/3923 30 10/3924 10 00

Prelucrarea metalelor:

7309 00/7610100000/9403208090

Industria alimentară:

0403/0901 21/1902/2103200000/2103 30/2103 90 90/2106 90 98/

Băuturi:

2203/2208 40

Industrie textilă și pielărie:

6302

Hârtie:

4818 10/4818 20/4818 30/4821

Artă grafică și editare:

4909/4911

D. Lista produselor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (d) în conformitate cu clasificarea nomenclaturii Tarifului vamal comun

Tutun:

2402

21.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 182/9

DECIZIA NR. 378/2014/UE A CONSILIULUI

din 12 iunie 2014

de modificare a Deciziei 2004/162/CE privind taxele de andocare în departamentele franceze de peste mări, în ceea ce privește perioada de aplicare

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 349,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,

având în vedere avizul Parlamentului European,

hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,

întrucât:

(1)

Decizia 2004/162/CE a Consiliului (1) autorizează Franța să aplice scutiri de la taxa de andocare sau reduceri ale taxei de andocare pentru produsele fabricate la nivel local în departamentele franceze de peste mări care figurează în anexa la respectiva decizie. În funcție de produse, diferența de impozitare dintre produsele fabricate la nivel local și celelalte produse nu poate depăși 10, 20 sau 30 de puncte procentuale. Aceste scutiri sau reduceri reprezintă măsuri specifice care vizează compensarea constrângerilor specifice cu care se confruntă regiunile ultraperiferice prevăzute la articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) care cresc costurile de producție ale întreprinderilor locale și diminuează capacitatea produselor lor de a concura cu aceleași produse importate din Franța metropolitană, din alte state membre sau din țări terțe. Scutirile sau reducerile taxei de andocare aplicabile în cazul produselor locale sprijinină crearea, menținerea și dezvoltarea producției locale. În temeiul Deciziei 2004/162/CE, autoritățile franceze sunt autorizate să aplice scutirile și reducerile respective până la 1 iulie 2014.

(2)	Franța consideră că handicapurile de care suferă regiunile ultraperiferice franceze persistă și a solicitat Comisiei să se mențină, după 1 iulie 2014 și până la 31 decembrie 2020, un sistem de impozitare diferențiată similar cu cel existent în prezent.

(3)

Cu toate acestea, examinarea listelor de produse pentru care Franța a solicitat aplicarea impozitării diferențiate necesită un proces îndelungat care presupune verificarea, pentru fiecare produs, a motivației impozitării diferențiate și a proporționalității acesteia, pentru a se asigura că o astfel de impozitare diferențiată nu aduce atingere integrității și coerenței ordinii juridice a Uniunii, inclusiv pieței interne și politicilor comune.

(4)

Examinarea respectivă nu a putut fi încheiată până în prezent, ca urmare a numărului ridicat al produselor vizate și a cantității de informații care trebuie să fie colectate, în special cu privire la cuantificarea costurilor de producție suplimentare care creează handicapuri produselor locale și la structura piețelor produselor vizate.

(5)	Dacă nu se adoptă nicio propunere înainte de 1 iulie 2014, s-ar putea crea un vid legislativ, întrucât aplicarea unui regim fiscal diferențiat în regiunile ultraperiferice franceze după 1 iulie 2014 nu ar putea fi posibil.

(6)	Pentru a permite finalizarea examinării produselor pentru care Franța solicită aplicarea impozitării diferențiate și pentru a acorda timp Comisiei să prezinte o propunere echilibrată, care să țină cont de diversele interese aflate în joc, este necesară o perioadă suplimentară de șase luni.

(7)	Prin urmare, Decizia 2004/162/CE ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

La articolul 1 alineatul (1) din Decizia 2004/162/CE, data de ”1 iulie 2014” se înlocuiește cu data de ”31 decembrie 2014”.

Articolul 2

Prezenta decizie se aplică de la 1 iulie 2014.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează Republicii Franceze.

Adoptată la Luxemburg, 12 iunie 2014.

Pentru Consiliu

Președintele

Y. MANIATIS

(1) Decizia 2004/162/CE a Consiliului din 10 februarie 2004 privind taxele de andocare în departamentele franceze de peste mări și extinderea perioadei de valabilitate a Deciziei 89/688/CEE (JO L 52, 21.2.2004, p. 64).

21.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 182/11

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 681/2014 AL COMISIEI

din 20 iunie 2014

de modificare a Regulamentului (UE) nr. 37/2010 în ceea ce privește substanța „rafoxanidă”

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 470/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 de stabilire a procedurilor comunitare în vederea stabilirii limitelor de reziduuri ale substanțelor farmacologic active din alimentele de origine animală, de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului și de modificare a Directivei 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (1), în special articolul 14 coroborat cu articolul 17,

având în vedere avizul Agenției Europene pentru Medicamente formulat de Comitetul pentru medicamente de uz veterinar,

întrucât:

(1)

Limita maximă de reziduuri (denumită în continuare „LMR”) pentru substanțele farmacologic active destinate utilizării în Uniune în medicamentele de uz veterinar pentru animalele de la care se obțin produse alimentare sau în produsele biocide folosite pentru creșterea animalelor trebuie să fie stabilită în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 470/2009.

(2)	Substanțele farmacologic active și clasificarea lor în ceea ce privește LMR în produsele alimentare de origine animală sunt stabilite în anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 al Comisiei (2).

(3)	Rafoxanida este în prezent inclusă în tabelul 1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 ca substanță permisă în mușchii, țesutul adipos, ficatul și rinichii bovinelor și ovinelor, cu excepția animalelor de la care se obține lapte destinat consumului uman.

(4)	O cerere de aviz privind extinderea rubricii existente pentru rafoxanidă pentru a include laptele de bovine a fost prezentată Agenției Europene pentru Medicamente.

(5)

Comitetul pentru medicamente de uz veterinar a recomandat stabilirea unei LMR provizorii pentru rafoxanidă aplicabilă laptelui provenit de la bovine și ovine și eliminarea mențiunii „A nu se utiliza la animalele de la care se obține lapte destinat consumului uman” referitoare la substanța respectivă.

(6)

Prin urmare, rubrica pentru rafoxanidă din tabelul 1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 ar trebui modificată pentru a include LMR provizorie recomandată pentru laptele provenit de la bovine și ovine și pentru a elimina mențiunea „A nu se utiliza la animalele de la care se obține lapte destinat consumului uman”.

(7)	LMR provizorie pentru rafoxanidă stabilită în tabelul respectiv ar trebui să expire la 31 decembrie 2015.

(8)	Este adecvat să se prevadă un termen rezonabil care să permită părților interesate în cauză să adopte eventualele măsuri necesare pentru a se conforma LMR nou-stabilite.

(9)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru medicamentele de uz veterinar,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 19 august 2014.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 20 iunie 2014.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 152, 16.6.2009, p. 11.

(2) Regulamentul (UE) nr. 37/2010 al Comisiei din 22 decembrie 2009 privind substanțele active din punct de vedere farmacologic și clasificarea lor în funcție de limitele reziduale maxime din produsele alimentare de origine animală (JO L 15, 20.1.2010, p. 1).

ANEXĂ

În tabelul 1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010, rubrica corespunzătoare substanței „rafoxanidă” se înlocuiește cu următorul text:

Substanță farmacologic activă	Reziduu marker	Specie animală	LMR	Țesuturi țintă	Alte dispoziții [conform articolului 14 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 470/2009]	Clasificare terapeutică
„Rafoxanidă	Rafoxanidă	Bovine	30 μg/kg	Mușchi	NICIO MENȚIUNE	Agenți antiparazitari/Agenți cu acțiune împotriva endoparaziților”
			30 μg/kg	Țesut adipos
			10 μg/kg	Ficat
			40 μg/kg	Rinichi
		Ovine	100 μg/kg	Mușchi
			250 μg/kg	Țesut adipos
			150 μg/kg	Ficat
			150 μg/kg	Rinichi
		Bovine, ovine	10 μg/kg	Lapte	LMR provizorie expiră la 31 decembrie 2015

21.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 182/14

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 682/2014 AL COMISIEI

din 20 iunie 2014

de modificare a Regulamentului (UE) nr. 37/2010 în ceea ce privește substanța „closantel”

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere avizul Agenției Europene pentru Medicamente formulat de Comitetul pentru medicamente de uz veterinar,

întrucât:

(1)

Limita maximă de reziduuri (denumită în continuare „LMR”) pentru substanțele active din punct de vedere farmacologic destinate utilizării în Uniune în medicamentele de uz veterinar pentru animale de la care se obțin produse alimentare sau în produse biocide folosite pentru creșterea animalelor trebuie stabilită în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 470/2009.

(2)	Substanțele active din punct de vedere farmacologic și clasificarea acestora în ceea ce privește LMR în produsele alimentare de origine animală sunt stabilite în anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 al Comisiei (2).

(3)

Substanța closantel este inclusă în prezent în tabelul 1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 ca substanță permisă pentru bovine și ovine în ceea ce privește mușchii, țesutul adipos, ficatul, rinichii și laptele. Limitele maxime de reziduuri provizorii pentru substanța respectivă aplicabile laptelui de bovine și ovine au expirat la data de 1 ianuarie 2014.

(4)	S-au furnizat Comitetului pentru medicamente de uz veterinar date suplimentare pe care acesta le-a evaluat, recomandând ca LMR-urile provizorii pentru closantel în laptele de bovine și ovine să fie stabilite ca definitive.

(5)	Prin urmare, rubrica corespunzătoare substanței closantel din tabelul 1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 ar trebui modificată în consecință.

(6)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru medicamentele de uz veterinar,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 20 iunie 2014.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 152, 16.6.2009, p. 11.

ANEXĂ

În tabelul 1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010, rubrica corespunzătoare substanței „closantel” se înlocuiește cu următorul text:

Substanță farmacologic activă

Reziduu marker

Specie animală

LMR

Țesuturi țintă

Alte dispoziții [conform articolului 14 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 470/2009]

Clasificare terapeutică

„Closantel

Closantel

Bovine

1000 μg/kg

3000 μg/kg

1000 μg/kg

3000 μg/kg

45 μg/kg

Mușchi

Țesut adipos

Ficat

Rinichi

Lapte

NICIO MENȚIUNE

Agenți antiparazitari/Agenți cu acțiune împotriva endoparaziților”

Ovine

1500 μg/kg

2000 μg/kg

1500 μg/kg

5000 μg/kg

45 μg/kg

Mușchi

Țesut adipos

Ficat

Rinichi

Lapte

21.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 182/17

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 683/2014 AL COMISIEI

din 20 iunie 2014

de modificare a Regulamentului (UE) nr. 37/2010 în ceea ce privește substanța „clorsulon”

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere avizul Agenției Europene pentru Medicamente formulat de Comitetul pentru medicamente de uz veterinar,

întrucât:

(1)

(2)	Substanțele active din punct de vedere farmacologic și clasificarea acestora în ceea ce privește LMR în produsele alimentare de origine animală sunt stabilite în anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 al Comisiei (2).

(3)

Substanța clorsulon este inclusă în prezent în tabelul 1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 ca substanță permisă pentru bovine în ceea ce privește mușchii, ficatul, rinichii și laptele. Limitele maxime de reziduuri provizorii pentru substanța respectivă aplicabile laptelui de bovine au expirat la data de 1 ianuarie 2014.

(4)	S-au furnizat Comitetului pentru medicamente de uz veterinar date suplimentare pe care acesta le-a evaluat, recomandând ca LMR-urile provizorii pentru clorsulon în laptele de bovine să fie stabilite ca definitive.

(5)	Prin urmare, rubrica corespunzătoare substanței clorsulon din tabelul 1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 ar trebui modificată în consecință.

(6)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru medicamentele de uz veterinar,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 20 iunie 2014.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 152, 16.6.2009, p. 11.

ANEXĂ

În tabelul 1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010, rubrica corespunzătoare substanței „clorsulon” se înlocuiește cu următorul text:

Substanță farmacologic activă	Reziduu marker	Specie animală	LMR	Țesuturi țintă	Alte dispoziții [conform articolului 14 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 470/2009]	Clasificare terapeutică
„Clorsulon	Clorsulon	Bovine	35 μg/kg	Mușchi	NICIO MENȚIUNE	Agenți antiparazitari/Agenți cu acțiune împotriva endoparaziților”
			100 μg/kg	Ficat
			200 μg/kg	Rinichi
			16 μg/kg	Lapte

21.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 182/20

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 684/2014 AL COMISIEI

din 20 iunie 2014

privind autorizarea cantaxantinei ca aditiv pentru hrana găinilor de reproducere (titularul autorizației: DSM Nutritional products Ltd.)

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (1), în special articolul 9 alineatul (2),

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea aditivilor destinați hranei animalelor, precum și motivele și procedurile de acordare a unei astfel de autorizații.

(2)	În conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, a fost depusă o cerere de autorizare pentru cantaxantină. Cererea respectivă a fost însoțită de informațiile și documentele necesare în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(3)	Cererea vizează autorizarea unui preparat de cantaxantină ca aditiv pentru hrana găinilor de reproducere, acesta urmând a fi clasificat în categoria „aditivi zootehnici”.

(4)

În avizul său din 12 decembrie 2012 (2), Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) a concluzionat că preparatul de cantaxantină, în condițiile de utilizare propuse, nu are efecte nocive asupra sănătății animalelor, a sănătății oamenilor sau asupra mediului și că poate să stabilizeze capacitatea de reproducere a găinilor de reproducere. Autoritatea nu consideră că sunt necesare cerințe specifice pentru monitorizarea ulterioară introducerii pe piață. Autoritatea a verificat, de asemenea, raportul privind metoda de analiză a aditivului în hrana pentru animale, prezentat de laboratorul de referință înființat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1831/2003.

(5)	Evaluarea preparatului de cantaxantină arată că sunt îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. În consecință, utilizarea acestui preparat ar trebui să fie autorizată, conform specificațiilor din anexa la prezentul regulament.

(6)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Autorizare

Preparatul cu specificațiile din anexă, aparținând categoriei „aditivi zootehnici” și grupului funcțional „alți aditivi zootehnici”, se autorizează ca aditiv pentru hrana animalelor, în condițiile stabilite în anexa respectivă.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 20 iunie 2014.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 268, 18.10.2003, p. 29.

(2) EFSA Journal 2013; 11(1):3047.

ANEXĂ

Numărul de identificare al aditivului

Numele titularului autorizației

Aditiv

Compoziție, formulă chimică, descriere, metodă analitică

Specia sau categoria de animale

Vârsta maximă

Conținutul minim

Conținutul maxim

Alte dispoziții

Sfârșitul perioadei de autorizare

Limitele maxime ale concentrațiilor de reziduuri în produsele alimentare de origine animală relevante

mg de substanță activă/kg de furaj complet cu un conținut de umiditate de 12 %

Categoria aditivilor zootehnici. Grupa funcțională: alți aditivi zootehnici (stabilizarea capacității de reproducere)

4d161g

DSM Nutritional products Ltd., reprezentată de DSM Nutritional Products Sp. Z.o.o.

Cantaxantină

Compoziția aditivului

Preparat cu un conținut minim de:

10 % cantaxantină;

≤ 2,2 % etoxiquin;

diclormetan: ≤ 10 mg/kg de aditiv.

Caracterizarea substanței active

Cantaxantină

C40H52O2

Nr. CAS: 514-78-3

Compoziție: minimum 96 %

Produsă prin sinteză chimică

Metoda analitică (1)

—	Pentru determinarea cantaxantinei în aditivul furajer: spectrofotometrie (426 nm)

—	Pentru determinarea cantaxantinei în preamestecuri și furaje: cromatografie de înaltă performanță în mediu lichid în fază normală cuplată cu detecție VIS (NP-HPLC-VIS, 466 nm)

Găini de reproducere

—

1.	În instrucțiunile de utilizare a aditivului și a preamestecului se indică condițiile de depozitare și stabilitatea la tratament termic.

2.	Amestecul diferitelor surse de cantaxantină nu trebuie să depășească 6 mg cantaxantină/kg de furaj complet.

3.	Amestecul acestui preparat cu cantaxantină și alte carotenoide este permis numai în cazul în care concentrația totală a amestecului nu depășește 80 mg/kg de furaj complet.

4.	Pentru siguranța utilizatorilor: în timpul manipulării, utilizatorii trebuie să poarte mască de protecție respiratorie, ochelari de protecție și mănuși.

10 iulie 2024

15 mg cantaxantină/kg de ficat (țesut umed) și 2,5 mg cantaxantină/kg de piele/grăsime (țesut umed)

(1) Detaliile privind metodele analitice sunt disponibile la următoarea adresă a laboratorului de referință al Uniunii Europene în materie de aditivi pentru hrana animalelor: www.irmm.jrc.be/eurl-feed-additives.

21.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 182/23

REGULAMENTUL (UE) NR. 685/2014 AL COMISIEI

din 20 iunie 2014

de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului și a anexei la Regulamentul (UE) nr. 231/2012 al Comisiei în ceea ce privește utilizarea copolimerului grefat de alcool polivinilic și polietilenglicol în suplimentele alimentare solide

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aditivii alimentari (1), în special articolul 10 alineatul (3) și articolul 14,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1331/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 de instituire a unei proceduri comune de autorizare pentru aditivii alimentari, enzimele alimentare și aromele alimentare (2), în special articolul 7 alineatul (5),

întrucât:

(1)	Anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 prevede o listă a Uniunii de aditivi alimentari autorizați pentru utilizare în produsele alimentare și condițiile de utilizare a acestor aditivi.

(2)	Regulamentul (UE) nr. 231/2012 al Comisiei (3) stabilește specificațiile pentru aditivii alimentari enumerați în anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008.

(3)	Aceste liste pot fi actualizate în conformitate cu procedura comună menționată la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1331/2008, fie la inițiativa Comisiei, fie în urma unei cereri.

(4)

La 13 septembrie 2011, a fost depusă o cerere de autorizare a utilizării copolimerului grefat de alcool polivinilic și polietilenglicol (copolimer grefat PVA-PEG) în filme de acoperire cu disoluție apoasă instantanee pentru suplimentele alimentare. Cererea a fost pusă la dispoziția statelor membre în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1331/2008.

(5)

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a evaluat siguranța copolimerului grefat PVA-PEG atunci când este utilizat ca aditiv alimentar și a concluzionat că utilizarea sa în suplimentele alimentare solide ca film de acoperire nu prezintă probleme de siguranță în cadrul utilizărilor propuse (4).

(6)

Copolimerul grefat PVA-PEG este destinat utilizării în filme de acoperire cu disoluție apoasă instantanee pentru suplimentele alimentare. Acesta protejează împotriva gusturilor sau mirosurilor neplăcute, îmbunătățește aspectul, face ca tabletele să fie mai ușor de înghițit, oferă un aspect distinct și protejează substanțele active sensibile. O proprietate specifică substanței este că este extrem de flexibilă, are o vâscozitate scăzută și se dizolvă rapid în medii apoase acide, neutre și alcaline. Prin urmare, este adecvată autorizarea utilizării copolimerului grefat PVA-PEG ca agent de glazurare în suplimentele alimentare solide și alocarea numărului E 1209 ca număr E pentru acest aditiv.

(7)	Specificațiile pentru copolimerul grefat PVA-PEG ar trebui să fie incluse în Regulamentul (UE) nr. 231/2012 atunci când această substanță este inclusă pentru prima dată în listele de aditivi alimentari ale Uniunii prevăzute în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008.

(8)	Prin urmare, Regulamentele (CE) nr. 1333/2008 și (UE) nr. 231/2012 ar trebui modificate în consecință.

(9)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 se modifică în conformitate cu anexa I la prezentul regulament.

Articolul 2

Anexa la Regulamentul (UE) nr. 231/2012 se modifică în conformitate cu anexa II la prezentul regulament.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 20 iunie 2014.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 354, 31.12.2008, p. 16.

(2) JO L 354, 31.12.2008, p. 1.

(3) Regulamentul (UE) nr. 231/2012 al Comisiei din 9 martie 2012 de stabilire a specificațiilor pentru aditivii alimentari enumerați în anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 83, 22.3.2012, p. 1).

(4) EFSA Journal 2013; 11(8):3303.

ANEXA I

Anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 se modifică după cum urmează:

În partea B, punctul 3 „Aditivi alimentari, alții decât coloranții și îndulcitorii”, după rubrica pentru aditivul alimentar E 1208 Copolimer polivinilpirolidonă-vinil acetat se introduce următoarea rubrică:

„E 1209

Copolimer grefat de alcool polivinilic și polietilenglicol”

În partea E, la categoria 17.1 „Suplimente alimentare furnizate sub formă solidă, inclusiv sub formă de capsule și de tablete și sub alte forme similare, cu excepția formelor masticabile”, după rubrica pentru adititvul alimentar E 1208 se introduce următoarea rubrică:

„E 1209

Copolimer grefat de alcool polivinilic și polietilenglicol

100 000”

ANEXA II

În anexa la Regulamentul (UE) nr. 231/2012, după rubrica pentru E 1208 (Copolimer polivinilpirolidonă-vinil acetat) se introduce următoarea rubrică:

„E 1209 COPOLIMER GREFAT DE ALCOOL POLIVINILIC ȘI POLIETILENGLICOL

Sinonime	Copolimer grefat de macrogol și alcool polivinilic; poli(etan-1,2-diol-grefă-etanol); etenol, polimer cu oxiran, grefă; oxiran, polimer cu etanol, grefă; copolimer grefat de oxid de etilenă și alcool vinilic
Definiție	Copolimerul grefat de alcool polivinilic și polietilenglicol este un copolimer sintetic care constă în aproximativ 75 % unități PVA și 25 % unități PEG.
Număr CAS	96734-39-3
Denumire chimică	Copolimer grefat de alcool polivinilic și polietilenglicol
Formula chimică
Masă moleculară medie gravimetrică	40 000 până la 50 000 g/mol
Descriere	Pudră alb-gălbuie
Identificare
Solubilitate	Liber solubil în apă și acizi diluați și soluții diluate de hidroxizi alcalini; practic insolubil în etanol, acid acetic, acetonă și cloroform
Spectru infraroșu	Conformitate obligatorie
valoarea pH-ului	5,0-8,0
Puritate
Indice de ester	10 până la 75 mg/g KOH
Vâscozitatea dinamică	50 până la 250 mPa·s
Pierdere prin uscare	Nu mai mult de 5 %
Cenușă sulfatată	Nu mai mult de 2 %
Acetat de vinil	Nu mai mult de 20 mg/kg
Acid acetic/Acetat total	Nu mai mult de 1,5 %
Etilenglicol	Nu mai mult de 50 mg/kg
Dietilenglicol	Nu mai mult de 50 mg/kg
1,4-dioxan	Nu mai mult de 10 mg/kg
Oxid de etilenă	Nu mai mult de 0,2 mg/kg
Arsen	Nu mai mult de 3 mg/kg
Plumb	Nu mai mult de 1 mg/kg
Mercur	Nu mai mult de 1 mg/kg
Cadmiu	Nu mai mult de 1 mg/kg”

21.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 182/27

REGULAMENTUL (UE) NR. 686/2014 AL COMISIEI

din 20 iunie 2014

de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 983/2009 și (UE) nr. 384/2010 în ceea ce privește condițiile de utilizare a anumitor mențiuni de sănătate referitoare la efectul sterolilor vegetali și stanolilor vegetali de reducere a colesterolului-LDL sanguin

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare (1), în special articolul 17 alineatul (3),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 prevede că cererile de autorizare a mențiunilor de sănătate trebuie trimise autorității naționale competente din statul membru respectiv. Autoritatea națională competentă înaintează cererile respective Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA), denumită în continuare „autoritatea”. Autoritatea emite un aviz cu privire la mențiunea de sănătate și îl transmite Comisiei, care ia o decizie cu privire la autorizarea a mențiunii de sănătate, ținând cont de avizul emis de autoritate.

(2)	În conformitate cu articolul 16 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, avizul autorității în favoarea autorizării unei mențiuni de sănătate poate conține și anumite condiții specifice de utilizare a mențiunii de sănătate.

(3)

Autorizarea mențiunilor de sănătate poate fi modificată în urma unei cereri adresate de către solicitant sau utilizator în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 sau în urma unui aviz al autorității emis din proprie inițiativă sau în urma unei cereri din partea unui stat membru sau a Comisiei în conformitate cu articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006.

(4)

În urma unui aviz al autorității, în baza unei cereri din partea Comisiei și a unei cereri similare din partea Franței, referitor la posibilitatea de a indica un efect cantitativ în mențiunile de sănătate privind efectele sterolilor vegetali/stanolilor vegetali de reducere a colesterolului-LDL sanguin (Întrebarea nr. EFSA-Q-2009-00530 și Q-2009-00718) (2), Comisia a modificat, prin Regulamentul (UE) nr. 376/2010 (3), condițiile de utilizare a două mențiuni de sănătate referitoare la efectele sterolilor vegetali și stanolilor vegetali de reducere a colesterolului-LDL sanguin, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 983/2009 al Comisiei (4), prin indicarea unui efect cantitativ. În plus, pe baza aceluiași aviz al autorității, Comisia a autorizat, prin Regulamentul (UE) nr. 384/2010 (5), o mențiune de sănătate privind efectele sterolilor vegetali și stanolilor vegetali de reducere a colesterolului-LDL sanguin, stabilind condiții de utilizare referitoare la indicarea unui efect cantitativ.

(5)

În urma unei cereri din partea Raisio Nutrition Ltd., depusă în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, autorității i s-a solicitat un aviz privind o mențiune de sănătate referitoare la efectele sterolilor vegetali și stanolilor vegetali de reducere a concentrației colesterolului-LDL sanguin (Întrebarea nr. EFSA-Q-2011-00851) (6). Mențiunea de sănătate propusă de solicitant a fost formulată după cum urmează: „S-a dovedit că consumul zilnic de 3 g stanoli vegetali sub formă de esteri reduce colesterolul sanguin cu 12 %. Colesterolul crescut este un factor de risc pentru bolile coronariene”. În plus, solicitantul a cerut să se precizeze durata minimă necesară pentru obținerea efectului de una până la două săptămâni, precum și acordarea unei autorizații pentru mențiunile de sănătate utilizate pe o gamă mai largă de alimente, inclusiv grăsimi galbene tartinabile, produse lactate, brânză, pâine de secară, făină de ovăz, produse pe bază de lapte de soia fermentat (produse tip iaurt de băut sau iaurt gros) și băuturi lactate pe bază de ovăz.

(6)

Pe baza datelor prezentate, autoritatea a concluzionat în avizul său, primit de Comisie și de statele membre la 16 mai 2012, că un consum zilnic de 3 g de esteri de stanoli vegetali (interval 2,7-3,3 g) scade colesterolul-LDL sanguin cu 11,4 % (interval de încredere de 95 %: 9,8-13,0) și că durata minimă necesară pentru a obține efectul maxim al esterilor de stanoli vegetali de reducere a colesterolului-LDL sanguin este de două până la trei săptămâni. În plus, autoritatea a concluzionat că, deși s-a dovedit în mod sistematic că esterii de stanoli vegetali adăugați unor alimente cum ar fi margarina tartinabilă, maioneza, sosurile pentru salate și produsele lactate (lapte, iaurturi, inclusiv iaurt cu conținut scăzut de grăsime, brânzeturi) scad nivelurile de colesterol-LDL sanguin, amploarea efectului de scădere a colesterolului sangvin al stanolilor vegetali adăugați altor tipuri de alimente este mai puțin bine stabilit.

(7)

Unilever PLC și Unilever NV au depus o cerere în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 de modificare a condițiilor de utilizare a mențiunilor de sănătate referitoare la efectele sterolilor vegetali și stanolilor vegetali de reducere a concentrației colesterolului-LDL sanguin (Întrebarea nr. EFSA-Q-2011-01241) (7). Modificarea se referă la magnitudinea efectului de scădere a colesterolului-LDL sanguin (7-12 %) pentru un consum zilnic de steroli vegetali și stanoli vegetali între 1,5 și 3 g. În plus, solicitantul a cerut să se precizeze durata minimă necesară pentru obținerea efectului de una până la două săptămâni.

(8)

Pe baza datelor prezentate, autoritatea a concluzionat în avizul său, primit de Comisie și de statele membre la 16 mai 2012, că un consum zilnic de 3 g de esteri de steroli vegetali și de stanoli vegetali (interval 2,6-3,4 g) scade colesterolul-LDL sanguin cu 11,3 % (interval de încredere de 95 %: 10,0-12,5) și că durata minimă necesară pentru a obține efectul maxim al sterolilor vegetali și stanolilor vegetali asupra colesterolului-LDL sanguin este de două până la trei săptămâni. De asemenea, autoritatea a remarcat în evaluarea sa că sterolii vegetali și stanolii vegetali la un consum zilnic de 1,5-3 g prezintă o eficiență similară în ceea ce privește reducerea colesterolului-LDL sanguin.

(9)

Condițiile de utilizare a mențiunilor de sănătate autorizate privind sterolii vegetali, esteri de stanoli vegetali și esterii de steroli vegetali/stanoli vegetali, astfel cum este prevăzut în Regulamentele (CE) nr. 983/2009 și (UE) nr. 384/2010, prevăd că magnitudinea efectului de scădere a colesterolului pentru aceste substanțe poate fi menționată pentru produsele alimentare care intră în anumite categorii. În conformitate cu aceste condiții, atunci când se menționează magnitudinea efectului de scădere a colesterolului, consumatorii trebuie să fie informați că sterolii vegetali și/sau esterii de stanoli vegetali la doze zilnice cuprinse între 1,5 și 2,4 g scad colesterolul-LDL sanguin cu 7-10 % după două până la trei săptămâni. Deoarece noi elemente de probă au arătat că un efect suplimentar poate fi obținut la doze mai mari ale acestor substanțe de până la 3 g pe zi, este necesar să se modifice aceste condiții de utilizare în ceea ce privește informarea consumatorilor cu privire la magnitudinea efectului și doza zilnică necesară, luând în considerare avizele științifice ale autorității.

(10)

Pentru a se asigura faptul că cererile autorizate prin Regulamentele (CE) nr. 983/2009 și (UE) nr. 384/2010 nu creează confuzie și nu induc în eroare consumatorul, condițiile de utilizare privind informarea consumatorilor cu privire la magnitudinea efectului de scădere a colesterolului ar trebui să fie stabilite într-un mod coerent. Având în vedere că un consum zilnic de steroli vegetali și stanoli vegetali de 1,5-3 g prezintă o eficiență similară, este necesar să se indice aceeași magnitudine a efectului pentru sterolii vegetali, esterii de stanoli vegetali și esterii de steroli vegetali/stanoli vegetali. Regulamentul (CE) nr. 608/2004 al Comisiei (8) prevede că un consum mai mare de 3 g de steroli vegetali și stanoli vegetali ar trebui evitat. Prin urmare, este necesar să se prevadă în condițiile de utilizare doar intervale de doze de până la 3 g.

(11)	Prin urmare, Regulamentele (CE) nr. 983/2009 și (UE) nr. 384/2010 ar trebui modificate în consecință.

(12)	Observațiile solicitanților și ale membrilor publicului primite de Comisie în conformitate cu articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 au fost luate în considerare în momentul stabilirii măsurilor prevăzute în prezentul regulament.

(13)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 983/2009

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 983/2009 se modifică după cum urmează:

Prima rubrică (referitoare la mențiunea de sănătate: „S-a dovedit că sterolii din plante reduc colesterolul sanguin. Colesterolul crescut este un factor de risc pentru boala coronariană”) se modifică după cum urmează:

(a)

textul din coloana a cincea (Condiții de utilizare a mențiunii de sănătate) se înlocuiește cu următorul text:

„Informarea consumatorului cu privire la faptul că efectul benefic se obține în condițiile unui consum zilnic de 1,5-3 g de steroli vegetali. Magnitudinea efectelor poate fi menționată doar pentru produsele alimentare din următoarele categorii: grăsimi galbene tartinabile, produse lactate, maioneză și sosuri pentru salate. Atunci când se face referire la amploarea efectului, intervalul de «7-10 %» pentru produsele alimentare care oferă o doză zilnică de 1,5-2,4 g steroli vegetali sau intervalul de «10-12,5 %» pentru produsele alimentare care oferă o doză zilnică de 2,5-3 g de steroli vegetali și durata necesară pentru obținerea efectului de «2-3 săptămâni» trebuie comunicate consumatorului.”;

(b)	textul din coloana a șaptea (Trimiterea la avizul EFSA) se înlocuiește cu următorul text: „Q-2008-085 Q-2009-00530 și Q-2009-00718 Q-2011-01241”.

A doua rubrică (referitoare la mențiunea de sănătate: „S-a dovedit că esterii de stanol din plante reduc colesterolul sanguin. Colesterolul crescut este un factor de risc pentru boala coronariană”) se modifică după cum urmează:

(a)

textul din coloana a cincea (Condiții de utilizare a mențiunii de sănătate) se înlocuiește cu următorul text:

„Informarea consumatorului cu privire la faptul că efectul benefic se obține în condițiile unui consum zilnic de 1,5-3 g de stanoli vegetali. Magnitudinea efectelor poate fi menționată doar pentru produsele alimentare din următoarele categorii: grăsimi galbene tartinabile, produse lactate, maioneză și sosuri pentru salate. Atunci când se face referire la amploarea efectului, intervalul de «7-10 %» pentru produsele alimentare care oferă o doză zilnică de 1,5-2,4 g stanoli vegetali sau intervalul de «10-12,5 %» pentru produsele alimentare care oferă o doză zilnică de 2,5-3 g de stanoli vegetali și durata necesară pentru obținerea efectului de «2-3 săptămâni» trebuie comunicate consumatorului.”;

(b)	textul din coloana a șaptea (Trimiterea la avizul EFSA) se înlocuiește cu următorul text: „Q-2008-118 Q-2009-00530 și Q-2009-00718 Q-2011-00851 Q-2011-01241”.

Articolul 2

Modificări ale Regulamentului (UE) nr. 384/2010

Prima rubrică din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 384/2010 (referitoare la mențiunea de sănătate: „S-a demonstrat că sterolii vegetali și esterii de stanoli vegetali conduc la scăderea/reducerea colesterolului sanguin. Colesterolul crescut reprezintă un factor de risc pentru dezvoltarea bolilor cardiace coronariene”) se modifică după cum urmează:

(a)

textul din coloana a cincea (Condiții de utilizare a mențiunii de sănătate) se înlocuiește cu următorul text:

„Informarea consumatorilor cu privire la faptul că efectul benefic se obține în condițiile unui consum zilnic de 1,5-3 g steroli/stanoli vegetali. Magnitudinea efectelor poate fi menționată doar pentru produsele alimentare din următoarele categorii: grăsimi galbene tartinabile, produse lactate, maioneză și sosuri pentru salate. Atunci când se face referire la amploarea efectului, intervalul de «7-10 %» pentru produsele alimentare care oferă o doză zilnică de 1,5-2,4 g steroli/stanoli vegetali sau intervalul de «10-12,5 %» pentru produsele alimentare care oferă o doză zilnică de 2,5-3 g de steroli/stanoli vegetali și durata necesară pentru obținerea efectului de «2-3 săptămâni» trebuie comunicate consumatorului.”;

(b)	textul din coloana a șaptea (Trimiterea la avizul EFSA) se înlocuiește cu următorul text: „Q-2008-779 Q-2009-00530 și Q-2009-00718 Q-2011-01241”.

Articolul 3

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 20 iunie 2014.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 404, 30.12.2006, p. 9.

(2) EFSA Journal (2009) 1175, p. 1-9.

(3) Regulamentul (UE) nr. 376/2010 al Comisiei din 3 mai 2010 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 983/2009 privind autorizarea și refuzul autorizării anumitor mențiuni de sănătate formulate pentru alimente și care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor (JO L 111, 4.5.2010, p. 3).

(4) Regulamentul (CE) nr. 983/2009 al Comisiei din 21 octombrie 2009 privind autorizarea și refuzul autorizării anumitor mențiuni de sănătate formulate pentru alimente și care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor (JO L 277, 22.10.2009, p. 3).

(5) Regulamentul (UE) nr. 384/2010 al Comisiei din 5 mai 2010 privind autorizarea și refuzul autorizării anumitor mențiuni de sănătate atribuite produselor alimentare și referitoare la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor (JO L 113, 6.5.2010, p. 6).

(6) EFSA Journal 2012; 10(5):2692.

(7) EFSA Journal 2012; 10(5):2693.

(8) Regulamentul (CE) nr. 608/2004 al Comisiei din 31 martie 2004 privind etichetarea produselor alimentare și a ingredientelor alimentare cu adaos de fitosteroli, esteri de fitosterol, fitostanoli și/sau esteri de fitostanol (JO L 97, 1.4.2004, p. 44).

21.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 182/31

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 687/2014 AL COMISIEI

din 20 iunie 2014

de modificare a Regulamentului (UE) nr. 185/2010 în ceea ce privește clarificarea, armonizarea și simplificarea măsurilor de securitate a aviației, echivalența standardelor de securitate și măsurile de securitate privind transportul de mărfuri și poștă

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 privind norme comune în domeniul securității aviației civile și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2320/2002 (1), în special articolul 4 alineatul (3),

întrucât:

(1)	Experiența dobândită cu ocazia punerii în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 185/2010 al Comisiei (2) a arătat necesitatea modificării modalităților de punere în aplicare a anumitor standarde de bază comune.

(2)

Pentru îmbunătățirea clarității juridice, astfel încât să se evite interpretările divergente ale legislației și să se asigure, totodată, aplicarea optimă a standardelor de bază comune în domeniul securității aviației, ar trebui clarificate, armonizate sau simplificate anumite măsuri specifice de securitate a aviației.

(3)	Modificările se referă la aplicarea unui număr limitat de măsuri în legătură cu articolele interzise, securitatea aeronavei, controalele de securitate ale mărfurilor, poștei, proviziilor de bord și de aeroport și echipamentelor de securitate.

(4)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 272/2009 al Comisiei (3), Comisia ar trebui să recunoască echivalența standardelor de securitate a aviației ale țărilor terțe și ale altor țări și teritorii cărora nu li se aplică titlul VI din TFUE, cu condiția respectării criteriilor stabilite în respectivul regulament.

(5)	Comisia a verificat satisfacerea de către aeroporturile din Guernsey, Insula Man și Jersey a criteriilor prevăzute în partea E a anexei la Regulamentul (CE) nr. 272/2009.

(6)	Regulamentul (UE) nr. 185/2010 enumeră, în anexa sa, țările terțe și alte țări și teritorii cărora nu li se aplică titlul VI din TFUE recunoscute a aplica standarde de securitate echivalente cu standardele de bază comune pe care le stabilește Regulamentul (CE) nr. 272/2009.

(7)	Atât Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei (4), cât și Regulamentul (UE) nr. 185/2010 prevăd cerințe de securitate similare pentru entitățile care operează în lanțul de aprovizionare al mărfurilor și poștei.

(8)

Cerințele de securitate privind programul de securitate al agentului abilitat și al expeditorului cunoscut, definite în Regulamentul (UE) nr. 185/2010 și cele privind programul de securitate al operatorului economic autorizat (AEO), definite în Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, ar trebui în continuare aliniate pentru a permite recunoașterea reciprocă și pentru a facilita activitatea sectorului și autorităților guvernamentale în cauză, menținând, în același timp, nivelurile de securitate actuale.

(9)	Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 185/2010 ar trebui modificat în consecință.

(10)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru securitatea aviației civile,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa la Regulamentul (UE) nr. 185/2010 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Punctul 5 litera (o) din anexă se aplică de la 1 iulie 2014.

Punctul 10 litera (b) și punctul 11 litera (b) din anexă se aplică de la 1 martie 2015.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 20 iunie 2014.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 97, 9.4.2008, p. 72.

(2) Regulamentul (UE) nr. 185/2010 al Comisiei din 4 martie 2010 de stabilire a măsurilor detaliate de implementare a standardelor de bază comune în domeniul securității aviației (JO L 55, 5.3.2010, p. 1).

(3) Regulamentul (CE) nr. 272/2009 al Comisiei din 2 aprilie 2009 de completare a standardelor de bază comune în domeniul securității aviației civile prevăzute în anexa la Regulamentul (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European și al Consiliului, (JO L 91, 3.4.2009, p. 7).

(4) Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 253, 11.10.1993, p. 1).

ANEXĂ

Anexa Regulamentului (UE) nr. 185/2010 se modifică după cum urmează:

capitolul 1 se modifică după cum urmează:

(a)

se adaugă următorul punct 1.0.5:

„1.0.5.

Trimiterile la țări terțe din prezentul capitol și, după caz, dintr-o decizie separată a Comisiei, cuprind alte țări și teritorii cărora, în conformitate cu articolul 355 din tratat, nu li se aplică titlul VI din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.”;

(b)	punctul 1.3.1.7 se elimină;

(c)

se adaugă următorul punct 1.6:

„1.6. ARTICOLE INTERZISE

1.6.1. Persoanelor, altele decât pasagerii, li se interzice introducerea în zonele de securitate cu acces restricționat a articolelor enumerate în apendicele 1-A.

1.6.2. Se poate acorda o exceptare de la punctul 1.6.1, cu condiția ca persoana să fie autorizată să transporte articole interzise în zonele de securitate cu acces restricționat în vederea îndeplinirii unor sarcini esențiale pentru exploatarea instalațiilor aeroportuare sau a aeronavelor ori pentru îndeplinirea atribuțiilor în timpul zborului.

1.6.3. Pentru a permite stabilirii unei legături între persoana autorizată să transporte unul sau mai multe articole enumerate în apendicele 1-A și articolul transportat:

(a)

persoana trebuie să dețină o autorizație și să o aibă asupra sa. Autorizația trebuie să fie indicată pe legitimația care oferă acces în zonele de securitate cu acces restricționat sau pe o declarație scrisă separată. Autorizația trebuie să indice articolul sau articolele care pot fi transportate, fie menționând categoria, fie menționând articolul specific. În cazul în care este indicată pe legitimație, autorizația trebuie să poată fi recunoscută pe baza «necesității de a cunoaște»; sau

(b)	la punctul de control de securitate trebuie să existe un sistem care să indice care persoane sunt autorizate să transporte care articol(e), menționându-se fie categoria, fie un articol specific.

Stabilirea acestei legături trebuie să aibă loc înainte de a se permite persoanei respective să introducă articolul (articolele) în cauză în zonele de securitate cu acces restricționat sau la bordul unei aeronave, sau la solicitarea persoanelor care efectuează activități de supraveghere sau de patrulare în temeiul punctului 1.5.1 litera (c).

1.6.4. Articolele enumerate în apendicele 1-A pot fi depozitate în zonele de securitate cu acces restricționat cu condiția să fie păstrate în condiții de siguranță. Articolele enumerate la literele (c), (d) și (e) din apendicele 4-C pot fi depozitate în zonele de securitate cu acces restricționat cu condiția să nu fie accesibile pasagerilor.”;

(d)

se adaugă următorul apendice 1-A:

„APENDICELE 1-A

PERSOANE, ALTELE DECÂT PASAGERII

LISTA ARTICOLELOR INTERZISE

(a)

pistoale, arme de foc și alte dispozitive care lansează proiectile — dispozitive care pot fi sau par a putea fi utilizate pentru a cauza vătămări grave prin lansarea de proiectile, inclusiv:

—	toate tipurile de arme de foc, cum ar fi pistoalele, revolverele, carabinele, puștile;

—	pistoalele de jucărie, copiile și imitațiile armelor de foc care pot fi confundate cu arme adevărate;

—	părțile componente ale armelor de foc, cu excepția lunetelor telescopice;

—	armele cu aer comprimat și cu CO2, cum ar fi pistoalele, puștile cu alice, carabinele, precum și puștile și pistoalele cu bile;

—	pistoalele lansatoare de rachete de semnalizare și pistoalele starter;

—	arcurile, arbaletele și săgețile;

—	harpoanele și lansatoarele de harpoane;

—	praștiile și catapultele;

(b)

dispozitive paralizante — dispozitive concepute special pentru a paraliza sau a imobiliza, inclusiv:

—	dispozitivele cu electroșocuri, cum ar fi pistoalele cu electroșocuri, pistoalele paralizante («taser») și bastoanele cu electroșocuri;

—	dispozitivele de asomare și dispozitivele de ucidere a animalelor;

—	substanțele chimice, gazele și sprayurile neutralizante și incapacitante, cum ar fi sprayurile cu substanțe iritant-lacrimogene, sprayurile cu piper, sprayurile cu ardei iute, gazele lacrimogene, sprayurile cu acid și sprayurile cu substanțe repulsive pentru animale;

(c)

substanțe și dispozitive explozive și incendiare — substanțe și dispozitive explozive și incendiare care pot sau par a putea fi utilizate pentru a cauza vătămări grave sau a pune în pericol siguranța aeronavei, inclusiv:

—

muniția;

—	capsele detonante;

—	detonatoarele și fitilurile;

—	copiile sau imitațiile dispozitivelor explozibile;

—	minele, grenadele și alte dispozitive explozibile militare;

—	artificiile și alte articole pirotehnice;

—	bombele fumigene și cartușele fumigene;

—	dinamita, praful de pușcă și explozibilii plastici;

(d)	orice alt articol care poate fi utilizat pentru a cauza vătămări grave și care nu este utilizat în mod obișnuit în zonele de securitate cu acces restricționat, cum ar fi echipamentele specifice artelor marțiale, săbiile, spadele etc.”;

capitolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)

se adaugă punctul 3.0.6, cu următorul conținut:

„3.0.6.

(b)

punctul 3.2.1.1 se înlocuiește cu următorul text:

„3.2.1.1.

Indiferent de locul în care o aeronavă staționează într-un aeroport, fiecare dintre ușile sale exterioare trebuie protejată împotriva accesului neautorizat prin una dintre următoarele măsuri:

(a)	asigurându-se că persoanele care încearcă să obțină un acces neautorizat sunt somate prompt; sau

(b)

închiderea ușii exterioare. Atunci când aeronava se află într-o parte critică, ușile exterioare care nu sunt accesibile persoanelor de la sol sunt considerate închise dacă mijloacele de acces au fost îndepărtate și plasate suficient de departe de aeronavă, astfel încât accesul persoanelor să fie împiedicat în mod rezonabil; sau

(c)	deținerea unor mijloace electronice care pot detecta imediat accesul neautorizat; sau

(d)

deținerea unui sistem electronic de acces pe bază de legitimație de aeroport la toate ușile care conduc direct la puntea de îmbarcare pentru pasageri, adiacente unei uși deschise a aeronavei, care permite doar accesul persoanelor pregătite în conformitate cu punctul 11.2.3.7. Aceste persoane trebuie să se asigure că accesul neautorizat nu este posibil în intervalul de timp în care utilizează ușa.”;

(c)

apendicele 3-B se înlocuiește cu următorul text:

„APENDICELE 3-B

SECURITATEA AERONAVELOR

ȚĂRI TERȚE, PRECUM ȘI ALTE ȚĂRI ȘI TERITORII CĂRORA, ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 355 DIN TRATAT, NU LI SE APLICĂ TITLUL VI DIN TRATATUL PRIVIND FUNCȚIONAREA UNIUNII EUROPENE, RECUNOSCUTE CĂ APLICĂ STANDARDE DE SECURITATE ECHIVALENTE CU STANDARDELE DE BAZĂ COMUNE

În ce privește securitatea aeronavelor, următoarele țări terțe, precum și alte țări și teritorii, cărora, în conformitate cu articolul 355 din tratat, nu li se aplică titlul VI din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, sunt recunoscute că aplică standarde de securitate echivalente cu standardele de bază comune:

Statele Unite ale Americii

Insulele Feroe, în ceea ce privește aeroportul Vagar

Groenlanda, în ceea ce privește aeroportul Kangerlussuaq

Guernsey

Jersey

Insula Man

Comisia informează fără întârziere autoritățile competente din statele membre în cazul în care deține informații conform cărora standardele de securitate aplicate de țara terță sau de o altă țară sau teritoriu în cauză, cu impact semnificativ asupra nivelurilor generale de securitate a aviației în Uniune, nu mai sunt echivalente cu standardele de bază comune ale Uniunii.

Autoritățile competente ale statelor membre trebuie informate fără întârziere atunci când Comisia deține informații cu privire la acțiuni, inclusiv măsuri compensatorii, care confirmă restabilirea echivalenței standardelor de securitate relevante aplicate de țara terță sau de altă țară sau teritoriu în cauză.”;

capitolul 4 se modifică după cum urmează:

(a)

se adaugă punctul 4.0.5, cu următorul conținut:

„4.0.5.

(b)

apendicele 4-B se înlocuiește cu următorul text:

„APENDICELE 4-B

PASAGERII ȘI BAGAJELE DE MÂNĂ

În ce privește pasagerii și bagajele de mână, următoarele țări terțe, precum și alte țări și teritorii, cărora, în conformitate cu articolul 355 din acest tratat, nu li se aplică titlul VI din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, sunt recunoscute că aplică standarde de securitate echivalente cu standardele de bază comune.

Statele Unite ale Americii

Insulele Feroe, în ceea ce privește aeroportul Vagar

Groenlanda, în ceea ce privește aeroportul Kangerlussuaq

Guernsey

Jersey

Insula Man

capitolul 5 se modifică după cum urmează:

(a)

se adaugă punctul 5.0.5, cu următorul conținut:

„5.0.5.

(b)

Apendicele 5-A se înlocuiește cu următorul text:

„APENDICELE 5-A

BAGAJELE DE CALĂ

În ce privește bagajele de cală, următoarele țări terțe, precum și alte țări și teritorii, cărora, în conformitate cu articolul 355 din acest tratat, nu li se aplică titlul VI din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, sunt recunoscute că aplică standarde de securitate echivalente cu standardele de bază comune.

Statele Unite ale Americii

Insulele Feroe, în ceea ce privește aeroportul Vagar

Groenlanda, în ceea ce privește aeroportul Kangerlussuaq

Guernsey

Jersey

Insula Man

capitolul 6 se modifică după cum urmează:

(a)

se adaugă punctul 6.0.3, cu următorul conținut:

„6.0.3.

(b)

punctul 6.3.1.2 litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

autoritatea competentă sau un validator UE de securitate a aviației care acționează în numele acesteia trebuie să examineze programul de securitate și să efectueze apoi o verificare la fața locului a punctelor de lucru indicate, pentru a evalua dacă solicitantul respectă cerințele Regulamentului (CE) nr. 300/2008 și ale actelor de punere în aplicare ale acestuia.

Cu excepția cerințelor prevăzute la punctul 6.2, o examinare a punctului de lucru al solicitantului de către autoritatea vamală competentă, în conformitate cu articolul 14n din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei (1), se consideră verificare la fața locului, dacă ea a avut loc cu maximum 3 ani înainte de data la care solicitantul cere aprobarea ca agent abilitat. Certificatul AEO și evaluarea relevantă a autorităților vamale se pun la dispoziție de către solicitant pentru verificări ulterioare.

(1) Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 253, 11.10.1993, p. 1).”;"

(c)

la punctul 6.3.1.4 se adaugă următorul paragraf:

„Cu excepția cerințelor prevăzute la punctul 6.2, o examinare a punctului de lucru al agentului abilitat de către autoritatea vamală competentă în conformitate cu articolul 14n din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se consideră verificare la fața locului.”;

(d)

punctul 6.3.1.5 se înlocuiește cu următorul text:

„6.3.1.5.

În cazul în care consideră că agentul abilitat nu mai respectă cerințele din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 și din actele de punere în aplicare a acestuia, autoritatea competentă trebuie să-i retragă statutul de agent abilitat pentru punctul (punctele) de lucru indicat(e).

Dacă entitatea nu mai este titular al unui certificat AEO menționat la articolul 14a alineatul (1) literele (b) sau (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 sau dacă acest certificat AEO este suspendat din cauza neconformității cu articolul 14k din respectivul regulament, autoritatea competentă ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că agentul abilitat respectă cerințele din Regulamentul (CE) nr. 300/2008.

Entitatea comunică autorității competente orice modificări legate de certificatul său AEO menționat în articolul 14a alineatul (1) literele (b) sau (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93.

Imediat după retragere și, în orice caz, în termen de 24 de ore, autoritatea competentă trebuie să se asigure că modificarea de statut a fostului agent abilitat este înregistrată în «Baza de date a Uniunii privind securitatea lanțului de aprovizionare».”;

(e)

se adaugă următorul punct 6.3.1.8:

„6.3.1.8.

Autoritatea competentă trebuie să pună la dispoziția autorității vamale orice informații privind statutul unui agent abilitat, care ar putea fi relevante în privința deținerii unui certificat AEO menționat la articolul 14a alineatul (1) literele (b) sau (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93. Acestea ar trebui să includă informațiile referitoare la aprobările noi ale agenților abilitați, retragerea statutului de agent abilitat, revalidarea și verificările acestora, planurile de verificare și rezultatele acestor evaluări.

Modalitățile privind acest schimb de informații trebuie stabilite între autoritatea competentă și autoritățile vamale naționale până la 1 martie 2015, cel târziu.”;

(f)

punctul 6.3.2.3 se înlocuiește cu următorul text:

„6.3.2.3

Agentul abilitat trebuie să se asigure că expedierile cărora nu li s-au aplicat anterior toate măsurile de securitate necesare sunt:

(a)	supuse controlului de securitate în conformitate cu punctul 6.2; sau

(b)

acceptate în vederea depozitării sub răspunderea exclusivă a agentului abilitat, neidentificabile ca expedieri destinate transportului aerian înainte de selecționare și selecționate în mod autonom, fără intervenția expeditorului sau a oricărei persoane sau entități, cu excepția celor desemnate și pregătite de agentul abilitat în acest scop.

Litera (b) se poate aplica doar dacă expeditorul nu poate prevedea faptul că expedierea va fi efectuată pe cale aeriană.”;

(g)

punctul 6.3.2.6 litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

„(e)

motivul emiterii statutului de securitate, care să menționeze:

—	«KC», însemnând că a fost primită de la un expeditor cunoscut; sau

—	«AC», însemnând că a fost primită de la un expeditor cu cont; sau

—	«RA», însemnând că a fost selecționată de către un agent abilitat; sau

—	mijloacele sau metoda de control de securitate utilizate; sau

—	motivele pentru care expedierea a fost exceptată de la controlul de securitate;”;

(h)

punctul 6.4.1.2 se înlocuiește cu următorul text:

„6.4.1.2.

Autoritatea competentă a fiecărui stat membru trebuie să definească în programul său național de securitate a aviației civile menționat la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 responsabilitățile privind aplicarea următoarei proceduri pentru aprobarea expeditorilor cunoscuți:

(a)

solicitantul trebuie să ceară aprobarea autorității competente a statului membru în care este amplasat punctul său de lucru.

Solicitantului i se va furniza «Ghidul pentru expeditori cunoscuți» în conformitate cu apendicele 6-B și «Lista de verificare pentru validarea expeditorilor cunoscuți» în conformitate cu apendicele 6-C;

(b)

autoritatea competentă sau un validator UE de securitate a aviației care acționează în numele acesteia trebuie să efectueze o verificare la fața locului a punctelor de lucru indicate, pentru a evalua dacă solicitantul respectă cerințele din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 și din actele de punere în aplicare a acestuia.

Pentru a evalua dacă solicitantul respectă aceste cerințe, autoritatea competentă sau validatorul UE de securitate a aviației care acționează în numele acesteia trebuie să utilizeze «Lista de verificare pentru validarea expeditorilor cunoscuți» în conformitate cu apendicele 6-C. Această listă de verificare include o declarație-angajament care trebuie semnată de reprezentantul legal al solicitantului sau de persoana responsabilă cu securitatea la punctul de lucru.

Odată completată lista de verificare pentru validare, informațiile conținute în aceasta trebuie tratate ca informații clasificate.

Declarația semnată rămâne în păstrarea autorității competente respective sau a validatorului UE de securitate a aviației, care, la cererea autorității competente respective, pune declarația la dispoziția acesteia;

(c)

o examinare a punctului de lucru al solicitantului de către autoritatea vamală competentă, în conformitate cu articolul 14n din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se consideră ca verificare la fața locului, dacă nu are loc mai devreme de 3 ani înainte de data la care solicitantul cere aprobarea ca expeditor cunoscut. În aceste situații, solicitantul completează informațiile solicitate în partea 1 din «Lista de verificare pentru validarea expeditorilor cunoscuți» în conformitate cu apendicele 6-C și o transmite autorității competente împreună cu declarația-angajament care este semnată de reprezentantul legal al solicitantului sau de persoana responsabilă cu securitatea la punctul de lucru.

Certificatul AEO și evaluarea relevantă a autorităților vamale se pun la dispoziție de către solicitant pentru verificări ulterioare.

(d)

dacă autoritatea competentă consideră că informațiile furnizate în temeiul literelor (a) și (b) sau (a) și (c), după caz, sunt satisfăcătoare, aceasta se asigură că detaliile necesare cu privire la expeditor se introduc în «Baza de date a Uniunii privind securitatea lanțului de aprovizionare» cel târziu în următoarea zi lucrătoare. La înregistrarea în baza de date, autoritatea competentă trebuie să atribuie fiecărui punct de lucru aprobat un cod alfanumeric unic de identificare, în formatul standard.

Dacă autoritatea competentă consideră că informațiile furnizate în temeiul literelor (a) și (b) sau (a) și (c), după caz, nu sunt satisfăcătoare, motivele sale trebuie notificate prompt entității care solicită aprobarea ca expeditor cunoscut;

(e)	un expeditor cunoscut nu trebuie să fie considerat ca fiind aprobat până când detaliile sale figurează în «Baza de date a Uniunii privind securitatea lanțului de aprovizionare».”;

(i)	la punctul 6.4.1.4 se adaugă următorul paragraf: „O examinare a punctului de lucru al expeditorului cunoscut de către autoritatea vamală competentă în conformitate cu articolul 14n din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se consideră verificare la fața locului.”;

(j)

punctul 6.4.1.5 se înlocuiește cu următorul text:

„6.4.1.5

În cazul în care consideră că expeditorul cunoscut nu mai respectă cerințele din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 și din actele de punere în aplicare a acestuia, autoritatea competentă trebuie să-i retragă statutul de expeditor cunoscut pentru punctul (punctele) de lucru indicat(e).

Dacă entitatea nu mai este titular al unui certificat AEO menționat la literele (b) sau (c) din articolul 14a alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 sau dacă acest certificat AEO este suspendat din cauza neconformității cu articolul 14k din respectivul Regulament, autoritatea competentă ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că expeditorul cunoscut respectă cerințele din Regulamentul (CE) nr. 300/2008.

Entitatea comunică autorității competente orice modificări în legătură cu certificatul său AEO menționat în articolul 14a alineatul (1) literele (b) sau (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93.

Imediat după retragere și, în orice caz, în termen de 24 de ore, autoritatea competentă trebuie să se asigure că modificarea de statut a fostului expeditor cunoscut este înregistrată în «Baza de date a Uniunii privind securitatea lanțului de aprovizionare».”;

(k)

se adaugă următorul punct 6.4.1.7:

„6.4.1.7.

Autoritatea competentă trebuie să pună la dispoziția autorității vamale orice informații în legătură cu statutul unui expeditor cunoscut care ar putea fi relevante în privința deținerii unui certificat AEO menționat în articolul 14a alineatul (1) literele (b) sau (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93. Acestea ar trebui să includă informațiile referitoare la aprobările noi ale expeditorilor cunoscuți, retragerea statutului de expeditor cunoscut, revalidarea și verificările acestora, planurile de verificare și rezultatele evaluării lor.

Modalitățile privind acest schimb de informații trebuie stabilite între autoritatea competentă și autoritățile vamale naționale până la 1 martie 2015, cel târziu.”;

(l)

punctul 6.6.1.1 litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c)

declarația transportatorului rutier de mărfuri în conformitate cu apendicele 6-E, trebuie să fie agreată de transportatorul rutier de mărfuri care a încheiat un contract de servicii de transport cu agentul abilitat, expeditorul cunoscut sau expeditorul cu cont, cu excepția cazului în care însuși transportatorul rutier de mărfuri este aprobat ca agent abilitat.

Declarația semnată rămâne în păstrarea agentului abilitat, a expeditorului cunoscut sau a expeditorului în numele căruia se realizează transportul. La cerere, o copie a declarației semnate trebuie să fie pusă de asemenea la dispoziția agentului abilitat sau a transportatorului aerian care primește expedierea sau a autorității competente în cauză; sau”;

(m)

punctul 6.8.2.3 se înlocuiește cu următorul text:

„6.8.2.3

Autoritatea competentă poate desemna un transportator aerian ca ACC3 pentru o perioadă limitată, care se încheie la 30 iunie 2016 cel târziu, în cazul în care o validare UE de securitate a aviației nu a putut avea loc din motive obiective independente de voința transportatorului aerian. Dacă această desemnare se acordă pentru o perioadă mai mare de șase luni, autoritatea competentă trebuie să fi verificat că transportatorul aerian aplică un program intern de asigurare a calității în domeniul securității care este echivalent cu validarea UE de securitate a aviației.”;

(n)

punctul 6.8.3.1 litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c)

expedierea a fost supusă măsurilor de securitate necesare de către un expeditor cu cont sub răspunderea ACC3 sau a unui agent abilitat validat UE în materie de securitate a aviației, a fost protejată împotriva oricărei intervenții neautorizate din momentul aplicării respectivelor măsuri de securitate și până la încărcare și nu este transportată pe o aeronavă de pasageri; sau”;

(o)

punctul 6.8.3.2 se înlocuiește cu următorul text:

„6.8.3.2.

Mărfurile și poșta transportate către Uniune trebuie supuse controlului de securitate utilizând unul dintre mijloacele sau una dintre metodele menționate la punctul 6.2.1, la un standard suficient pentru a garanta, în mod rezonabil, faptul că acestea nu conțin articole interzise.”;

(p)

punctul 6.8.3.3 litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

mărfurile sau poșta aflate în transfer și în tranzit, s-a efectuat controlul de securitate în conformitate cu punctul 6.8.3.2 sau au fost aplicate măsuri de securitate, de către el însuși sau de către o entitate ce deține o validare UE în materie de securitate a aviației, la punctul de origine sau în altă parte în cadrul lanțului de aprovizionare și că expedierile de acest fel au fost protejate împotriva intervențiilor neautorizate din momentul aplicării respectivelor măsuri de securitate și până la încărcare:”;

(q)

la punctul 6.8.4.1, teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„6.8.4.1.

Pentru a deveni agent abilitat sau expeditor cunoscut validat UE în materie de securitate a aviației, entitățile aflate în țări terțe trebuie să fie validate în conformitate cu una dintre următoarele două opțiuni și să fie înscrise în baza de date a transportatorilor ACC3 cărora le livrează direct mărfuri sau poștă în vederea transportării către Uniune:”;

(r)

se adaugă punctele 6.8.4.4-6.8.4.6, cu următorul text:

„6.8.4.4.

O entitate transportatoare de mărfuri sau poștă care exploatează o rețea de puncte de lucru diferite în țări terțe poate obține o unică desemnare ca agent abilitat validat UE în materie de securitate a aviației pentru toate punctele de lucru ale rețelei, cu condiția ca:

(a)	operațiunile respective de securitate a aviației din rețea, inclusiv serviciile de transport între punctele de lucru, să fie cuprinse într-un program de securitate unic sau în programe de securitate standardizate; și

(b)	punerea în aplicare a programului sau programelor de securitate să facă obiectul unui program intern unic de asigurare a calității securității, echivalent cu validarea UE în materie de securitate a aviației; și

(c)

înainte de desemnarea rețelei ca agent abilitat validat UE în materie de securitate a aviației, următoarele puncte de lucru ale entității să fi fost supuse unei validări UE în materie de securitate a aviației:

(i)	punctul (punctele) de lucru de la care transportul de marfă sau poștă este livrat direct unui ACC3; și

(ii)	cel puțin două puncte de lucru ale rețelei, sau 20 % dintre acestea, dacă această valoare este mai mare, de la care transportul de marfă sau poștă este furnizat către punctul (punctele) de lucru menționate la punctul (i); și

(iii)

toate punctele de lucru situate în țările terțe incluse în apendicele 6-I din anexa la Decizia Comisiei C(2010) 774.

Pentru a menține desemnarea de agent abilitat validat UE în materie de securitate a aviației pentru toate punctele de lucru din rețea nevalidate încă până la 30 iunie 2018 cel târziu, pe parcursul fiecărui an ulterior anului de desemnare, trebuie să fie supuse unei validări UE în materie de securitate a aviației cel puțin alte două puncte de lucru ale rețelei, sau alte 20 % dintre acestea, dacă această valoare este mai mare, de la care transportul de mărfuri sau poștă este furnizat punctului (punctelor) de lucru menționat (menționate) la litera (c) punctul (i), până când toate punctele de lucru sunt validate.

Un validator UE în materie de securitate a aviației stabilește foaia de parcurs care determină, în mod aleatoriu, ordinea punctelor de lucru ce urmează să fie validate în fiecare an. Foaia de parcurs este stabilită în mod independent de entitatea care exploatează rețeaua și nu poate fi modificată de către respectiva entitate. Această foaie de parcurs constituie o parte integrantă a raportului de validare, pe baza căruia rețeaua este desemnată ca agent abilitat dintr-o țară terță validat UE.

Odată ce a fost supus unei validări UE în materie de securitate a aviației, un punct de lucru al rețelei este considerat agent abilitat dintr-o țară terță validat UE, în conformitate cu punctul 6.8.4.2 litera (a).

6.8.4.5.

Dacă în urma validării UE în materie de securitate a aviației a unui punct de lucru din rețeaua menționată la punctul 6.8.4.4 litera (c) subpunctul (ii) rezultă că punctul de lucru nu a respectat obiectivele menționate în lista de verificare din apendicele 6-C2, mărfurile și poșta din respectivul punct de lucru trebuie supuse controlului de securitate într-un punct de lucru validat în conformitate cu punctul 6.8.4.2 litera (a), până când o validare UE în materie de securitate a aviației confirmă respectarea obiectivelor din lista de verificare.

6.8.4.6.

Punctele 6.8.4.4-6.8.4.6 expiră la 30 iunie 2018.”;

apendicele 6-B se modifică după cum urmează:

(a)

înainte de secțiunea „Introducere” se introduce următorul paragraf:

„Dacă sunteți titularul unui certificat AEO menționat la articolului 14a alineatul (1) litera (b) sau (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 (așa numitele certificate AEOF și AEOS) și dacă punctul de lucru pentru care solicitați statutul de expeditor cunoscut a fost examinat, cu rezultate de succes, de către autoritățile vamale, cu maximum 3 ani înainte de data solicitării statutului de expeditor cunoscut, sunteți obligat să completați partea 1 privind organizarea și responsabilitățile, precum și declarația-angajament din «Lista de verificare pentru validarea expeditorilor cunoscuți» în conformitate cu apendicele 6-C și să dispuneți semnarea acestora de către reprezentantul legal al societății.”;

(b)

secțiunea „Organizație și responsabilități” se înlocuiește cu următoarea:

„Organizație și responsabilități

Vi se va cere să furnizați informații despre organizația dumneavoastră [nume, numărul de referință TVA sau numărul de înmatriculare la Registrul Comerțului sau, după caz, numărul de înregistrare al societății, numărul certificatului AEO și data ultimei examinări a acestui punct de lucru de către autoritățile vamale, după caz], adresa punctului de lucru supus validării și adresa principală a organizației (în cazul în care este diferită de cea a punctului de lucru supus validării). Sunt necesare data precedentei vizite de validare și ultimul identificator alfanumeric unic (după caz), precum și natura activității, numărul aproximativ de angajați de la punctul de lucru, numele, funcția și datele de contact ale persoanei responsabile cu securitatea mărfurilor/poștei destinate transportului aerian.”;

partea 1 din apendicele 6-C se înlocuiește cu următorul text:

„Partea 1: Organizație și responsabilități

1.1.	Data validării*

zz/ll/aaaa

1.2.	Data precedentei validări și numărul unic de identificare, după caz

zz/ll/aaaa

CUI

1.3.	Denumirea organizației supuse validării*

Numele

Numărul de referință TVA/de înmatriculare la Registrul Comerțului/de înregistrare al societății (după caz)

1.4.	Informații privind certificatul AEOF sau AEOS, după caz

Numărul certificatului AEO

Data la care autoritățile vamale au examinat ultima oară acest punct de lucru

1.5.	Adresa punctului de lucru supus validării*

Numărul/Unitatea/Clădirea

Strada

Localitatea

Codul poștal

Țara

1.6.	Adresa principală a organizației (în cazul în care este diferită de cea a punctului de lucru supus validării, cu condiția să se afle în aceeași țară)

Numărul/Unitatea/Clădirea

Strada

Localitatea

Codul poștal

Țara

1.7.	Natura activității (activităților) — tipuri de mărfuri procesate

1.8.	Este solicitantul responsabil cu:

(a)

producția

(b)

ambalarea

(c)	depozitarea

(d)	expedierea

(e)	altele, situație în care vă rugăm să specificați cu ce anume

1.9.	Numărul aproximativ de angajați la punctul de lucru

1.10.

Numele și funcția persoanei responsabile cu securitatea transportului aerian de mărfuri/poștă*

Numele

Denumirea postului

1.11.

Numărul de telefon de contact

Nr. tel.

1.12.

Adresă de e-mail *

Adresă de e-mail”;

în apendicele 6-E, al doilea paragraf, a șaptea liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„—

Transportul nu va fi subcontractat unui terț, cu excepția cazului în care terțul:

(a)	are un contract de transportator rutier de mărfuri cu un agent abilitat, un expeditor cunoscut sau un expeditor cu cont responsabil cu transportul [același nume ca mai sus]; sau

(b)	este aprobat sau certificat de către autoritatea competentă; sau

(c)

are un contract de transportator rutier de mărfuri cu transportatorul rutier semnatar care impune ca terțul să nu subcontracteze ulterior și să pună în aplicare procedurile de securitate conținute în prezenta declarație. Transportatorul rutier semnatar păstrează responsabilitatea deplină pentru întregul transport în numele agentului abilitat, al expeditorului cunoscut sau al expeditorului cu cont; și”;

apendicele 6-F se înlocuiește cu următorul text:

„APENDICELE 6-F

MĂRFURILE ȘI POȘTA

6-Fi

6-Fii

ȚĂRILE TERȚE, PRECUM ȘI CELELALTE ȚĂRI ȘI TERITORII CĂRORA, ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 355 DIN TRATAT, NU LI SE APLICĂ TITLUL VI DIN TRATATUL PRIVIND FUNCȚIONAREA UNIUNII EUROPENE, PENTRU CARE NU ESTE NECESARĂ DESEMNAREA ACC3, SUNT ENUMERATE ÎNTR-O DECIZIE SEPARATĂ A COMISIEI.

6- Fiii

ACTIVITĂȚI DE VALIDARE ALE ȚĂRILOR TERȚE, PRECUM ȘI ALE ALTOR ȚĂRI ȘI TERITORII CĂRORA, ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 355 DIN TRATAT, NU LI SE APLICĂ TITLUL VI DIN TRATATUL PRIVIND FUNCȚIONAREA UNIUNII EUROPENE, RECUNOSCUTE CA FIIND ECHIVALENTE CU VALIDAREA UE DE SECURITATE A AVIAȚIEI.”;

10.

capitolul 8 se modifică după cum urmează:

(a)

punctul 8.0.4. se înlocuiește cu următorul text:

„8.0.4.

Lista articolelor interzise în proviziile de bord coincide cu lista din apendicele 1-A. Articolele interzise trebuie manipulate în conformitate cu punctul 1.6”;

(b)

punctul 8.1.4 se înlocuiește cu următorul text, de la 1 martie 2015:

„8.1.4. Desemnarea furnizorilor cunoscuți

8.1.4.1. Orice entitate («furnizorul») care asigură aplicarea măsurilor de securitate menționate la punctul 8.1.5 și livrează provizii de bord, dar nu direct la aeronave, trebuie să fie desemnată drept furnizor cunoscut de către operatorul sau entitatea pentru care efectuează livrări («entitatea de desemnare»). Această prevedere nu se aplică în cazul unui furnizor abilitat.

8.1.4.2. Pentru a fi desemnat ca furnizor cunoscut, furnizorul trebuie să furnizeze entității de desemnare:

(a)	«Declarația-angajament — furnizor cunoscut de provizii de bord» în conformitate cu apendicele 8-B. Această declarație trebuie semnată de reprezentantul legal; și

(b)	programul de securitate care conține măsurile de securitate menționate la punctul 8.1.5.

8.1.4.3. Toți furnizorii cunoscuți trebuie să fie desemnați pe baza validării:

(a)	pertinenței și exhaustivității programului de securitate în ceea ce privește punctul 8.1.5; și

(b)	punerii în aplicare, fără deficiențe, a programului de securitate.

Dacă autoritatea competentă sau entitatea de desemnare nu mai are convingerea că furnizorul cunoscut respectă cerințele de la punctul 8.1.5, entitatea de desemnare îi retrage acestuia statutul de furnizor cunoscut, fără întârziere.

8.1.4.4. Autoritatea competentă trebuie să precizeze în programul său național de securitate a aviației civile menționat la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 dacă validările programului de securitate și a punerii sale în aplicare trebuie executate de un auditor național, de un validator UE în materie de securitate a aviației sau de o persoană care acționează în numele entității de desemnare, numită și pregătită în acest scop.

Validările trebuie să fie înregistrate și, cu excepția unor dispoziții contrare ale prezentului act legislativ, trebuie executate înainte de desemnare și repetate, ulterior, la fiecare doi ani.

Dacă validarea nu se face în numele entității de desemnare, orice înregistrare a acesteia trebuie pusă la dispoziția respectivei entități.

8.1.4.5. Validarea punerii în aplicare a programului de securitate care confirmă absența deficiențelor se efectuează fie:

(a)	printr-o vizită la punctul de lucru al furnizorului la fiecare doi ani; fie

(b)

prin controale regulate, efectuate la recepționarea proviziilor livrate de respectivul furnizor cunoscut, începând după desemnare, care includ:

—	o verificare a faptului că persoana care livrează proviziile în numele furnizorului cunoscut a fost pregătită în mod adecvat; și

—	o verificare a faptului că proviziile sunt securizate în mod adecvat; și

—	controlul de securitate al proviziilor în același mod în care s-ar controla proviziile provenind de la un furnizor necunoscut.

Aceste controale trebuie să fie efectuate în mod neanunțat și să aibă loc fie cel puțin o dată la fiecare trei luni, fie să vizeze 20 % din livrările furnizorului cunoscut către entitatea de desemnare.

Opțiunea (b) se poate utiliza numai dacă autoritatea competentă a precizat în programul său național de securitate a aviației civile faptul că validarea se execută de către o persoană care acționează în numele entității de desemnare.

8.1.4.6. Metodele aplicate și procedurile care trebuie urmate pe parcursul desemnării și după desemnare trebuie prevăzute în programul de securitate al entității de desemnare.

8.1.4.7. Entitatea de desemnare trebuie să păstreze:

(a)	o listă a tuturor furnizorul cunoscuți pe care i-a desemnat, care să precizeze data de expirare a desemnării lor; și

(b)	declarația semnată, o copie a programului de securitate și orice rapoarte care înregistrează punerea în aplicare a programului în ceea ce privește fiecare furnizor cunoscut, cel puțin până la 6 luni după data expirării desemnării acestuia.

La cerere, aceste documente se pun la dispoziția autorității competente în scopul monitorizării conformității.”;

11.

capitolul 9 se modifică după cum urmează:

(a)

punctul 9.0.4 se înlocuiește cu următorul text:

„9.0.4.

Lista articolelor interzise în proviziile de aeroport coincide cu lista din apendicele 1-A. Articolele interzise trebuie manipulate în conformitate cu punctul 1.6”;

(b)

punctul 9.1.3 se înlocuiește cu următorul text de la 1 martie 2015:

„9.1.3. Desemnarea furnizorilor cunoscuți

9.1.3.1. Orice entitate («furnizorul») care asigură aplicarea măsurilor de securitate menționate la punctul 9.1.4 și livrează proviziile de aeroport este desemnată drept furnizor cunoscut de către operatorul aeroportuar.

9.1.3.2. Pentru a fi desemnat drept furnizor cunoscut, furnizorul trebuie să prezinte operatorului aeroportuar:

(a)	«Declarația-angajament — furnizor cunoscut de provizii de aeroport» în conformitate cu apendicele 9-A. Această declarație trebuie semnată de reprezentantul legal; și

(b)	programul de securitate care conține măsurile de securitate menționate la punctul 9.1.4.

9.1.3.3. Toți furnizorii cunoscuți trebuie să fie desemnați pe baza validării:

(a)	pertinenței și exhaustivității programului de securitate în ceea ce privește punctul 9.1.4; și a

(b)	punerii în aplicare a programului de securitate fără deficiențe.

Dacă autoritatea competentă sau operatorul aeroportuar nu mai are convingerea că furnizorul cunoscut respectă cerințele de la punctul 9.1.4, operatorul aeroportuar îi retrage acestuia statutul de furnizor cunoscut, fără întârziere.

9.1.3.4. Autoritatea competentă trebuie să precizeze în programul său național de securitate a aviației civile menționat la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 dacă validările programului de securitate și a punerii sale în aplicare trebuie executate de un auditor național, de un validator UE în materie de securitate a aviației sau de o persoană, care acționează în numele operatorului aeroportuar, numită și pregătită în acest scop.

Dacă validarea nu se face în numele operatorului aeroportuar, orice înregistrare a acesteia trebuie pusă la dispoziția operatorului aeroportuar.

9.1.3.5. Validarea punerii în aplicare a programului de securitate care confirmă absența deficiențelor se efectuează fie:

(a)	printr-o vizită la punctul de lucru al furnizorului, la fiecare doi ani; fie

(b)

prin controale regulate, efectuate cu ocazia accesului în zona de securitate cu acces restricționat, în ceea ce privește proviziile livrate de respectivul furnizor cunoscut, începând după desemnare, care includ:

—	o verificare a faptului că persoana care livrează proviziile în numele furnizorului cunoscut a fost pregătită în mod adecvat; și

—	o verificare a faptului că proviziile sunt securizate în mod adecvat; și

—	controlul de securitate al proviziilor în același mod în care s-ar controla proviziile provenind de la un furnizor necunoscut.

Aceste controale trebuie să fie efectuate în mod neanunțat și să aibă loc fie cel puțin o dată la fiecare trei luni, fie să vizeze 20 % din livrările furnizorului cunoscut către operatorul aeroportuar.

9.1.3.6. Metodele aplicate și procedurile care trebuie urmate pe parcursul desemnării și după desemnare trebuie prevăzute în programul de securitate al operatorului aeroportuar.

9.1.3.7. Operatorul aeroportuar trebuie să păstreze:

(a)	o listă a tuturor furnizorilor cunoscuți pe care i-a desemnat, care să precizeze data de expirare a desemnării lor; și

(b)	declarația semnată, o copie a programului de securitate și orice rapoarte care înregistrează punerea în aplicare a programului în ceea ce privește fiecare furnizor cunoscut, cel puțin până la 6 luni după data expirării desemnării acestuia.

La cerere, aceste documente se pun la dispoziția autorității competente în scopul monitorizării conformității.”;

12.

capitolul 12 se modifică după cum urmează:

(a)

punctul 12.4.2 „Standarde aplicabile EDS” se înlocuiește cu următorul text:

„12.4.2. Standarde aplicabile EDS

12.4.2.1. Toate sistemele EDS instalate înainte de 1 septembrie 2014 trebuie să satisfacă cel puțin standardul 2.

12.4.2.2. Standardul 2 expiră la 1 septembrie 2020.

12.4.2.3. Autoritatea competentă poate aproba utilizarea în continuare, până la 1 septembrie 2022 cel târziu, a sistemelor EDS de standard 2 instalate între 1 ianuarie 2011 și 1 septembrie 2014.

12.4.2.4. Autoritatea competentă informează Comisia atunci când acordă permisiunea de continuare a utilizării sistemelor EDS de standard 2 după data de 1 septembrie 2020.

12.4.2.5. Toate sistemele EDS instalate începând cu 1 septembrie 2014 corespund standardului 3.

12.4.2.6. Toate sistemele EDS trebuie să corespundă standardului 3 începând de la 1 septembrie 2020 cel târziu, cu excepția cazului în care se aplică punctul 12.4.2.3.”;

(b)

lista apendicelor după punctul 12.11 se înlocuiește cu următorul text:

„APENDICELE 12-A

Dispozițiile detaliate privind cerințele de performanță ale WTMD sunt stabilite într-o decizie separată a Comisiei.

APENDICELE 12-B

Dispozițiile detaliate privind cerințele de performanță ale EDS sunt stabilite într-o decizie separată a Comisiei.

APENDICELE 12-C

Dispozițiile detaliate privind cerințele de performanță ale echipamentelor utilizate pentru controlul de securitate al lichidelor, aerosolilor și gelurilor (LAGS) sunt stabilite într-o decizie separată a Comisiei.

APENDICELE 12-D

Dispozițiile detaliate privind cerințele de performanță referitoare la câinii utilizați pentru detectarea explozibililor (EDD) sunt stabilite într-o decizie separată a Comisiei.

APENDICELE 12-E

Dispozițiile detaliate privind procedurile de aprobare referitoare la câinii utilizați pentru detectarea explozibililor (EDD) sunt stabilite într-o decizie separată a Comisiei.

APENDICELE 12-F

Dispozițiile detaliate privind zonele și condițiile de testare referitoare la câinii utilizați pentru detectarea explozibililor (EDD) sunt stabilite într-o decizie separată a Comisiei.

APENDICELE 12-G

Dispozițiile detaliate privind cerințele de control al calității referitoare la câinii utilizați pentru detectarea explozibililor (EDD) sunt stabilite într-o decizie separată a Comisiei.

APENDICELE 12-H

Dispozițiile detaliate privind «Alergarea liberă a EDD — standarde privind metodologia de desfășurare» sunt stabilite într-o decizie separată a Comisiei.

APENDICELE 12-I

Dispozițiile detaliate privind «Detectarea mirosului de explozibil de la distanță de către EDD — standarde privind metodologia de desfășurare» sunt stabilite într-o decizie separată a Comisiei.

APENDICELE 12-J

Dispozițiile detaliate privind cerințele de funcționare ale MDE sunt stabilite într-o decizie separată a Comisiei.

APENDICELE 12-K

Dispozițiile detaliate privind cerințele de performanță ale scanerelor de securitate sunt stabilite într-o decizie separată a Comisiei.

APENDICELE 12-L

Dispozițiile detaliate privind cerințele de performanță ale echipamentele de detectare a urmelor de explozibili (ETD) sunt stabilite într-o decizie separată a Comisiei.”

21.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 182/47

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 688/2014 AL COMISIEI

din 20 iunie 2014

de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1),

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în sectorul fructelor și legumelor și în sectorul fructelor și legumelor procesate (2), în special articolul 136 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Valorile forfetare de import prevăzute la articolul 136 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 sunt stabilite în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 20 iunie 2014.

Pentru Comisie,

pentru președinte

Jerzy PLEWA

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală

(1) JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2) JO L 157, 15.6.2011, p. 1.

ANEXĂ

Valorile forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

(EUR/100 kg)
Codul NC	Codul țării terțe (1)	Valoarea forfetară de import
0702 00 00	MK	113,4
	TR	83,5
	ZZ	98,5
0707 00 05	MK	50,7
	TR	90,3
	ZZ	70,5
0709 93 10	TR	107,9
0709 93 10	ZZ	107,9
0805 50 10	AR	100,3
	TR	141,7
	ZA	140,7
	ZZ	127,6
0808 10 80	AR	125,1
	BR	105,7
	CA	102,6
	CL	92,4
	CN	130,3
	NZ	133,9
	US	223,4
	ZA	126,2
	ZZ	130,0
0809 10 00	TR	250,6
0809 10 00	ZZ	250,6
0809 29 00	TR	338,2
0809 29 00	ZZ	338,2
0809 30	MK	87,8
0809 30	ZZ	87,8

(1) Nomenclatura țărilor stabilită prin Regulamentul (CE) nr. 1833/2006 al Comisiei (JO L 354, 14.12.2006, p. 19). Codul „ZZ” desemnează „alte origini”.

21.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 182/49

DIRECTIVA 2014/79/UE A COMISIEI

din 20 iunie 2014

de modificare a apendicelui C din anexa II la Directiva 2009/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind siguranța jucăriilor, în ceea ce privește TCEP, TCPP și TDCP

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2009/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind siguranța jucăriilor (1), în special articolul 46 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Substanța fosfat de tris(2-cloretil) (denumită în continuare „TCEP”), nr. CAS 115-96-8 este un ester fosforic utilizat ca plastifiant ignifug în polimeri. Principalele ramuri industriale în care s-a utilizat TCEP sunt industria de construcții, de mobilă și industria textilă. TCEP este clasificat, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (2), ca substanță cancerigenă din categoria 2 și substanță toxică pentru reproducere din categoria 1B.

(2)

Directiva 2009/48/CE stabilește cerințe generale pentru substanțele care sunt clasificate drept cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere (CMR) în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008. Astfel de substanțe nu pot fi utilizate în jucării, în componente ale jucăriilor sau în părți microstructurale distincte ale jucăriilor, cu excepția cazului în care acestea sunt inaccesibile copiilor, permise printr-o decizie a Comisiei sau prezente în concentrații individuale egale cu sau mai mici decât concentrațiile relevante stabilite pentru clasificarea amestecurilor care le conțin ca CMR. În absența unor cerințe specifice, TCEP poate fi astfel prezent în jucării în concentrații egale cu sau mai mici decât concentrația relevantă stabilită pentru clasificarea amestecurilor care conțin această substanță ca CMR, și anume 0,5 %, începând de la 20 iulie 2013, și 0,3 %, de la 1 iunie 2015.

(3)

TCEP a fost supus unei evaluări cuprinzătoare în 2009 în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 793/93 al Consiliului din 23 martie 1993 privind evaluarea și controlul riscurilor prezentate de substanțele existente (3). Raportul de evaluare a riscurilor, intitulat „European Union Risk Assessment on TCEP” (Raport al Uniunii Europene de evaluare a riscurilor privind TCEP), arată că TCEP migrează ușor și, atunci când este ingerat, duce la toxicitate în rinichi, ficat și creier, provocând deteriorarea sănătății și prezentând riscul de a produce cancer.

(4)

Raportul de evaluare a riscurilor arată, de asemenea, că, începând cu 2001, producția de TCEP în UE a încetat. Utilizarea sa în UE a scăzut, de asemenea, TCEP fiind înlocuit progresiv cu alte substanțe ignifuge. Cu toate acestea, prezența TCEP în jucării nu poate fi exclusă, deoarece majoritatea jucăriilor disponibile pe piața UE sunt importate, fiind astfel fabricate în afara UE.

(5)

Pentru a evalua efectele asupra sănătății ale TCEP în jucării și caracterul adecvat al limitelor generice pentru TCEP ca substanță CMR, stabilite prin Directiva 2009/48/CE, Comisia a trimis o cerere de aviz Comitetului științific pentru riscurile asupra sănătății și mediului (CSRSM). În avizul său, adoptat la 22 martie 2012 și intitulat „Opinion on tris(2-chloroethyl)phosphate (TCEP) in toys” [Aviz privind fosfatul de tris(2-cloretil) (TCEP) în jucării], CSRSM constată că au fost observate efecte asupra sănătății (în special, efecte asupra rinichilor) după expunerea repetată la 12 mg de TCEP/kg de greutate corporală pe zi. CSRSM constată, de asemenea, că nivelul de TCEP constatat de Agenția pentru protecția mediului din Danemarca (APE din Danemarca) în jucării (0,5-0,6 %), astfel cum se menționează în raportul său intitulat „Survey and risk assessment of perfume and flavours in toys and childcare articles. Survey of chemical substances in consumer products” (Studiu și evaluarea riscurilor parfumurilor și aromelor în jucării și articole pentru îngrijirea copiilor. Studiu privind substanțele chimice în produsele de consum), prezintă un risc pentru copii, chiar și fără a lua în considerare alte expuneri. Atunci când analizează expunerea la TCEP din alte surse decât jucăriile (de exemplu, aer, praf), CSRSM concluzionează că nicio expunere suplimentară prin intermediul jucăriilor nu poate fi considerată drept sigură și recomandă stabilirea limitei pentru TCEP în jucării la limita de detecție obținută printr-o metodă analitică suficient de sensibilă.

(6)

Luând în considerare cele de mai sus, valorile limită generice de 0,5 % și 0,3 % menționate în Directiva 2009/48/CE par inadecvate pentru protecția sănătății copiilor. În urma consultării părților interesate, „limita de detecție obținută printr-o metodă analitică suficient de sensibilă” pentru TCEP a fost fixată la 5 mg/kg. Deoarece această limită se referă la un nivel de detecție, ea nu se bazează pe o abordare toxicologică.

(7)

Pe lângă TCEP, CSRSM a evaluat, de asemenea, alternativele halogenate ale TCEP, și anume fosfat de tris[2-cloro-1-(clormetil)etil] (denumit în continuare „TDCP”), nr. CAS 13674-87-8, și fosfat de tris(2-cloro-1-metiletil) (denumit în continuare „TCPP”), nr. CAS 13674-84-5, în avizul menționat mai sus din 22 martie 2012. Aceste alternative au fost evaluate în 2008 în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 793/93.

(8)

În avizul său, CSRSM este de acord cu concluziile evaluărilor de risc pentru alternative conform cărora există suficiente informații obținute din structurile, proprietățile fizico-chimice, profilurile toxicocinetice și mutagene ale TCEP, TDCP și TCPP pentru a sprijini o abordare calitativă prin extrapolare, ceea ce indică un posibil risc de carcinogenitate pentru TCPP printr-un mecanism care nu este genotoxic. Extrapolarea implică, conform CSRSM, că aceste considerații privind TCEP ar putea fi aplicate, de asemenea, alternativelor sale halogenate, în cazul în care acestea din urmă sunt utilizate în procesul de fabricație a jucăriilor.

(9)

TDCP este clasificat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 în categoria de substanțe cancerigene 2, iar în ceea ce privește TCPP, deși nu este clasificat, CSRSM a identificat un posibil risc de carcinogenitate. Prin urmare, în conformitate cu considerațiile de mai sus pentru TCEP și cu avizul CSRSM, ar trebui ca și valorile limită pentru TCPP și TDCP să fie stabilite la 5 mg/kg.

(10)

Directiva 2009/48/CE prevede că, pentru a asigura o protecție suplimentară a sănătății copiilor, pot fi stabilite valori limită specifice pentru substanțe chimice atunci când este cazul, pentru jucăriile destinate copiilor în vârstă de până la trei ani sau pentru alte jucării destinate a fi introduse în cavitatea bucală.

(11)	Prin urmare, Directiva 2009/48/CE ar trebui modificată în consecință.

(12)	Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului instituit în temeiul articolului 47 din Directiva 2009/48/CE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Apendicele C din anexa II la Directiva 2009/48/CE se înlocuiește cu următorul text:

„Apendicele C

Valori limită specifice pentru substanțele chimice utilizate în jucăriile destinate utilizării de către copiii mai mici de 36 de luni sau în alte jucării destinate introducerii în cavitatea bucală, adoptate în conformitate cu articolul 46 alineatul (2)

Substanța	Nr. CAS	Valoarea limită
TCEP	115-96-8	5 mg/kg (conținut limită)
TCPP	13674-84-5	5 mg/kg (conținut limită)
TDCP	13674-87-8	5 mg/kg (conținut limită)”

Articolul 2

(1) Statele membre adoptă și publică până la 21 decembrie 2015 cel târziu actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Statele membre aplică aceste dispoziții de la 21 decembrie 2015.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 20 iunie 2014.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 170, 30.6.2009, p. 1.

(2) JO L 353, 31.12.2008, p. 1.

(3) JO L 84, 5.4.1993, p. 1.

21.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 182/52

DIRECTIVA 2014/80/UE A COMISIEI

din 20 iunie 2014

de modificare a anexei II la Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a deteriorării

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a deteriorării (1), în special articolul 8,

întrucât:

(1)

Pe baza primei revizuiri în temeiul articolului 10 din Directiva 2006/118/CE, nu sunt disponibile suficiente informații pentru a stabili noi standarde de calitate a apelor subterane în anexa I la această directivă cu privire la vreun poluant, dar sunt necesare adaptări tehnice la anexa II la directivă, în conformitate cu articolul 8 din directiva menționată.

(2)	Este necesară aplicarea de principii comune pentru determinarea nivelurilor de fond geochimic, în scopul îmbunătățirii comparabilității valorilor prag.

(3)

Există o probabilitate considerabilă ca azotul și fosforul din apele subterane să prezinte un risc de eutrofizare pentru apele de suprafață asociate și pentru ecosistemele terestre care depind direct de ele. Pe lângă nitrați, care sunt deja incluși în anexa I la Directiva 2006/118/CE, și amoniu, inclus în anexa II la aceeași directivă, nitriții, în calitate de factori care contribuie la totalul de azot și la totalul de fosfor, fie ca atare, fie ca fosfați, ar trebui, de asemenea, să fie luați în considerare de către statele membre la stabilirea valorilor prag.

(4)

Ar trebui să fie recunoscută necesitatea de a obține noi informații privind alte substanțe care prezintă un risc potențial și de a acționa în consecință. Prin urmare, ar trebui stabilită o listă de supraveghere pentru poluanții apelor subterane, în conformitate cu strategia comună de punere în aplicare a Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), pentru a crește gradul de disponibilitate a datelor de monitorizare privind substanțele care prezintă un risc sau un risc potențial pentru corpurile de apă subterană și a facilita astfel identificarea substanțelor, inclusiv a poluanților emergenți, pentru care ar trebui să fie stabilite standarde de calitate sau valori prag ale apelor subterane.

(5)

Informațiile furnizate de către statele membre cu privire la poluanții și indicatorii pentru care au fost stabilite valori prag, în special în ceea ce privește metodologiile de evaluare a stării chimice a apelor subterane, s-au dovedit a fi insuficiente în primele planuri de gestionare a bazinului hidrografic pentru a permite înțelegerea și compararea corectă a rezultatelor. Cerințele relevante cu privire la informațiile care trebuie furnizate ar trebui să fie clarificate și completate, pentru a asigura transparența acestei evaluări. Informațiile furnizate ar facilita, de asemenea, compararea rezultatelor evaluării stării chimice din toate statele membre și ar contribui la o potențială viitoare armonizare a metodologiilor de stabilire a valorilor prag ale apelor subterane.

(6)	Prin urmare, Directiva 2006/118/CE ar trebui modificată în consecință.

(7)	Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 9 din Directiva 2006/118/CE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa II la Directiva 2006/118/CE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de cel mult 24 de luni de la data intrării în vigoare a acesteia. Statele membre comunică imediat Comisiei textul acestor acte.

Atunci când statele membre adoptă actele menționate, acestea trebuie să cuprindă o trimitere la prezenta directivă sau să fie însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 20 iunie 2014.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 372, 27.12.2006, p. 19.

(2) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

ANEXĂ

Anexa II la Directiva 2006/118/CE se modifică după cum urmează:

în partea A, punctul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„3.

de fiecare dată când se înregistrează niveluri de fond geochimic ridicate ale substanțelor sau ale ionilor sau ale indicatorilor acestora din motive hidrogeologice naturale, aceste niveluri de fond geochimic din corpul de apă subterană în cauză sunt luate în considerare atunci când se stabilesc valorile prag. La stabilirea nivelurilor de fond geochimic, următoarele principii ar trebui luate în considerare:

(a)

stabilirea nivelurilor de fond geochimic ar trebui să se bazeze pe caracterizarea corpurilor de apă subterană în conformitate cu anexa II la Directiva 2000/60/CE, precum și pe rezultatele obținute în urma monitorizării apelor subterane, în conformitate cu anexa V la directiva respectivă. Strategia de monitorizare și interpretarea datelor ar trebui să țină seama de faptul că proprietățile chimice ale apelor subterane și condițiile de debit ale acestora variază pe direcție laterală și verticală;

(b)

în cazul în care este disponibil un număr limitat de date de monitorizare a apelor subterane, ar trebui colectate mai multe date, iar între timp ar trebui să fie stabilite niveluri de fond geochimic pe baza acestor date de monitorizare limitate, acolo unde este cazul, printr-o abordare simplificată care utilizează un subset de eșantioane pentru care indicatorii nu arată nicio influență a activității umane. Informațiile privind transferurile și procese geochimice ar trebui, de asemenea, să fie luate în considerare, în cazul în care sunt disponibile;

(c)

în cazurile în care nu există suficiente date de monitorizare a apelor subterane, iar informațiile privind transferurile și procesele geochimice sunt reduse, ar trebui colectate mai multe date și informații, iar între timp ar trebui să fie estimate niveluri de fond geochimic, acolo unde este cazul, pe baza rezultatelor statisticilor de referință pentru același tip de straturi acvifere din alte zone, care dispun de date de monitorizare suficiente.”

2.	în partea B punctul 1, se adaugă următoarele rubrici: „Nitriți Fosfor (total)/Fosfați (1) (1) Statele membre pot decide să stabilească valori prag fie pentru fosfor (total), fie pentru fosfați.”"

partea C se înlocuiește cu următorul text:

„Partea C

Informații care trebuie furnizate de către statele membre cu privire la poluanții și indicatorii acestora, pentru care s-au stabilit valori prag

Statele membre includ, în planurile de gestionare a bazinului hidrografic care urmează să fie prezentate în conformitate cu articolul 13 din Directiva 2000/60/CE, informații privind modul în care s-a urmat procedura stabilită în partea A din prezenta anexă.

Statele membre comunică în special:

(a)

informații despre fiecare dintre corpurile sau grupurile de corpuri de apă subterană caracterizate ca fiind expuse riscului, inclusiv următoarele:

(i)	dimensiunea corpurilor;

(ii)	fiecare poluant sau fiecare indicator al poluării care caracterizează corpuri de apă subterană ca fiind expuse riscului;

(iii)

obiectivele de calitate a mediului de care este legat riscul, inclusiv utilizările sau funcțiile legitime reale sau potențiale ale corpului de apă subterană și relația dintre corpurile de apă subterană și apele de suprafață asociate și ecosistemele terestre direct dependente;

(iv)	în cazul substanțelor prezente în stare naturală, nivelurile de fond geochimic naturale în corpurile de apă subterană;

(v)	informații privind depășirile, atunci când valorile prag sunt depășite;

(b)	valorile prag, fie că sunt aplicabile la nivel național, la nivelul districtului hidrografic sau în partea districtului hidrografic internațional situată pe teritoriul statului membru, sau la nivelul unui corp sau al unui grup de corpuri de apă subterană;

(c)

relația dintre valorile prag și fiecare din categoriile următoare:

(i)	nivelurile de fond geochimic, în cazul substanțelor prezente în stare naturală;

(ii)	apele de suprafață asociate și ecosistemele terestre direct dependente;

(iii)

obiectivele de calitate a mediului și alte standarde de protecție a apelor existente la nivel național, comunitar sau internațional;

(iv)	orice informații relevante privind toxicologia, ecotoxicologia, persistența, potențialul de bioacumulare și tendința de dispersie a poluanților;

(d)	metoda utilizată pentru stabilirea nivelurilor de fond geochimic pe baza principiilor stabilite în partea A punctul 3;

(e)	motivele pentru care nu au fost stabilite valori prag pentru poluanții și indicatorii identificați în partea B;

(f)

elementele esențiale ale evaluării stării chimice a apelor subterane, inclusiv nivelul, metoda și perioada de agregare a rezultatelor monitorizării, definiția măsurii acceptabile a depășirii, precum și metoda de calculare a acesteia, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (c) punctul (i) și cu punctul 3 din anexa III.

În cazul în care oricare dintre datele menționate la literele (a)-(f) nu sunt incluse în planurile de gestionare a bazinului hidrografic, statele membre motivează această absență în planurile respective.”

21.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 182/56

REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI DE SUPRAVEGHERE AL BĂNCII CENTRALE EUROPENE

CONSILIUL DE SUPRAVEGHERE AL BĂNCII CENTRALE EUROPENE,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (1), în special articolul 26 alineatul (12),

având în vedere Decizia BCE/2004/2 din 19 februarie 2004 de adoptare a Regulamentului de procedură al Băncii Centrale Europene (2), în special articolul 13d,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT DE PROCEDURĂ:

CAPITOL PRELIMINAR

Articolul 1

Natura suplimentară

Prezentul regulament de procedură suplimentează Regulamentul de procedură al Băncii Centrale Europene. Termenii utilizați în prezentul regulament de procedură au același înțeles ca în Regulamentul de procedură al Băncii Centrale Europene.

CAPITOLUL I

CONSILIUL DE SUPRAVEGHERE

Articolul 2

Reuniunile Consiliului de supraveghere

2.1. Consiliul de supraveghere stabilește datele reuniunilor sale la propunerea președintelui. În principiu, Consiliul de supraveghere se întrunește la intervale regulate, în conformitate cu un calendar pe care îl stabilește din timp, înainte de începutul fiecărui an calendaristic.

2.2. Președintele convoacă o reuniune a Consiliului de supraveghere în cazul în care cel puțin trei membri ai acestuia prezintă o cerere în acest sens.

2.3. De asemenea, președintele poate convoca reuniuni ale Consiliului de supraveghere ori de câte ori consideră necesar. În aceste cazuri, acest lucru este specificat în nota de însoțire.

2.4. La cererea președintelui, deliberările Consiliului de supraveghere pot avea loc și sub formă de teleconferință, dacă nu se opun cel puțin trei membri ai Consiliului de supraveghere.

Articolul 3

Participarea la reuniunile Consiliului de supraveghere

3.1. Cu excepția cazurilor prevăzute în continuare, participarea la reuniunile Consiliului de supraveghere este deschisă numai membrilor acestuia și, atunci când autoritatea națională competentă nu este banca centrală națională, reprezentantului băncii centrale naționale.

3.2. În mod normal, fiecare reprezentant al autorității naționale competente poate fi însoțit de o persoană. În cazul în care autoritatea națională competentă nu este banca centrală națională, prezentul alineat se aplică reprezentantului cu drept de vot. Prezentul alineat se aplică și în cazul participării unui supleant, astfel cum se prevede la articolul 3.3.

3.3. În cazul în care un reprezentant al unei autorități naționale competente sau, atunci când autoritatea națională competentă nu este banca centrală națională, un reprezentant al băncii centrale naționale nu poate participa, acesta poate desemna, în scris, un supleant pentru a participa și a-și exercita dreptul de vot, după caz, cu excepția situației în care se prevede altfel în notificarea scrisă. Această notificare scrisă se trimite președintelui în timp util, înaintea reuniunii.

3.4. În absența președintelui și a vicepreședintelui, Consiliul de supraveghere este prezidat de membrul Consiliului de supraveghere cu cea mai mare vechime în funcție, iar în cazul în care doi sau mai mulți membri au aceeași vechime în funcție, de cel mai vârstnic.

3.5. La invitația președintelui, un reprezentant al Comisiei Europene și/sau un reprezentant al Autorității Bancare Europene poate participa în calitate de observator la reuniuni. Președintele îi invită pe reprezentanții Comisiei și ai Autorității Bancare Europene în cazul în care cel puțin trei membri ai Consiliului de supraveghere solicită efectuarea acestei invitații. Aplicând aceleași reguli, Consiliul de supraveghere poate invita și alte persoane să participe la reuniunile sale, în cazul în care consideră necesar acest lucru.

Articolul 4

Organizarea reuniunilor Consiliului de supraveghere

4.1. Consiliul de supraveghere adoptă ordinea de zi a fiecărei reuniuni. Președintele redactează o ordine de zi provizorie, pe care o trimite, împreună cu documentele conexe, membrilor Consiliului de supraveghere cu cel puțin cinci zile lucrătoare înainte de reuniunea în cauză, cu excepția situațiilor de urgență, caz în care președintele acționează în mod corespunzător, ținând seama de circumstanțe. La propunerea președintelui sau a oricărui membru al Consiliului de supraveghere, Consiliul de supraveghere poate decide eliminarea sau adăugarea unor puncte pe ordinea de zi provizorie. Cu excepția situațiilor de urgență, un anumit punct este eliminat de pe ordinea de zi provizorie la cererea a cel puțin trei membri ai Consiliului de supraveghere, în cazul în care documentele conexe nu au fost prezentate membrilor Consiliului de supraveghere în timp util.

4.2. Procesul-verbal al reuniunilor Consiliului de supraveghere este prezentat spre aprobare membrilor acestuia la reuniunea următoare (sau, la nevoie, mai devreme prin procedură scrisă) și este semnat de președinte.

Articolul 5

Accesul la informații

Toți membrii Consiliului de supraveghere beneficiază de acces regulat la informații actualizate privind instituțiile considerate semnificative în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1024/2013. Informațiile puse la dispoziția membrilor Consiliului de supraveghere ar trebui să includă informații cheie care să permită o înțelegere aprofundată a acestor instituții. Consiliul de supraveghere poate adopta modele interne de schimb de informații în acest sens.

Articolul 6

Modalități de vot

6.1. În sensul prezentului articol, reprezentanții autorităților din orice stat membru participant sunt considerați împreună ca fiind un singur membru.

6.2. Cu excepția cazului în care autoritatea națională competentă indică altfel explicit în scris, dreptul de vot este exercitat de reprezentantul autorității naționale competente sau de către supleantul acestuia, în conformitate cu articolul 3.3.

6.3. Pentru a vota, Consiliul de supraveghere trebuie să întrunească un cvorum de două treimi din membrii săi cu drept de vot. În cazul în care cvorumul nu este întrunit, președintele poate convoca o reuniune extraordinară în cadrul căreia membrii Consiliului de supraveghere pot vota indiferent de cvorum.

6.4. Consiliul de supraveghere procedează la vot la cererea președintelui. De asemenea, președintele inițiază procedura de vot la cererea a trei membri ai Consiliului de supraveghere.

6.5. Cu excepția cazului în care se prevede altfel în Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, Consiliul de supraveghere hotărăște cu majoritatea simplă a membrilor săi cu drept de vot. Fiecare membru dispune de un vot. În caz de egalitate, președintele dispune de votul decisiv. În cazurile prevăzute la articolul 26 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, se aplică modalitățile de vot prevăzute la articolul 13c din Regulamentul de procedură al Băncii Centrale Europene.

6.6. Președintele poate iniția o procedură de vot secret la cererea a cel puțin trei membri cu drept de vot ai Consiliului de supraveghere.

6.7. Votul poate avea loc, de asemenea, prin intermediul unei proceduri scrise, dacă nu se opun cel puțin trei membri cu drept de vot ai Consiliului de supraveghere. În acest caz, punctul este adăugat pe ordinea de zi a următoarei reuniuni a Consiliului de supraveghere. O procedură scrisă necesită, de regulă, cel puțin cinci zile lucrătoare în vederea examinării de către fiecare membru al Consiliului de supraveghere și o consemnare a acestor deliberări în procesul-verbal al reuniunii următoare a Consiliului de supraveghere. Absența unui vot explicit al unui membru în Consiliul de supraveghere într-o procedură scrisă este considerată o aprobare.

Articolul 7

Situații de urgență

7.1. În caz de situații de urgență, președintele sau, în absența acestuia, vicepreședintele convoacă o reuniune a Consiliului de supraveghere în timp util pentru a lua deciziile necesare, dacă este necesar și sub formă de teleconferință, prin derogare de la articolul 2.4. La convocarea acestei reuniuni, președintele sau, în absența acestuia, vicepreședintele precizează în scrisoarea de invitație că, prin derogare de la articolul 6.3, în cazul în care nu este întrunit un cvorum de 50 % pentru deciziile de urgență, reuniunea va fi închisă și, imediat după aceasta, va fi deschisă o reuniune extraordinară în care deciziile pot fi luate indiferent de cvorum.

7.2. Consiliul de supraveghere poate stabili alte norme interne privind adoptarea deciziilor și alte măsuri în situații de urgență.

Articolul 8

Delegarea competențelor

8.1. Consiliul de supraveghere poate autoriza președintele sau vicepreședintele să adopte, în numele său și pe răspunderea sa, măsuri de gestionare sau de administrare clar definite, inclusiv utilizarea de acte pregătitoare pentru o decizie care urmează a fi luată în mod colectiv de membrii Consiliului de supraveghere la o dată ulterioară și acte de punere în aplicare a deciziilor finale luate de Consiliul de supraveghere.

8.2. De asemenea, Consiliul de supraveghere poate solicita președintelui sau vicepreședintelui să adopte (i) textul definitiv al oricărui act menționat la articolul 8.1, cu condiția ca fondul actului respectiv să fi fost deja stabilit prin discuții; și/sau (ii) decizii finale, dacă această delegare implică prerogative executive limitate și clar definite, iar exercitarea acestora este supusă unui control strict pe baza unor criterii obiective stabilite de Consiliul de supraveghere.

8.3. Delegările și deciziile adoptate în conformitate cu articolele 8.1 și 8.2 se înregistrează în procesele-verbale ale reuniunilor Consiliului de supraveghere.

CAPITOLUL II

COMITETUL DIRECTOR

Articolul 9

Comitetul director

În conformitate cu articolul 26 alineatul (10) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, se instituie Comitetul director al Consiliului de supraveghere.

Articolul 10

Mandat

10.1. Comitetul director sprijină activitățile Consiliului de supraveghere și este responsabil cu pregătirea reuniunilor Consiliului de supraveghere.

10.2. Comitetul director își îndeplinește atribuțiile de pregătire în interesul Uniunii Europene în ansamblu și conlucrează în condiții de transparență deplină cu Consiliul de supraveghere.

Articolul 11

Componență și numirea membrilor

11.1. Comitetul director este compus din opt membri ai Consiliului de supraveghere: președintele și vicepreședintele Consiliului de supraveghere, un reprezentant al Băncii Centrale Europene (BCE) și cinci reprezentanți ai autorităților naționale competente.

11.2. Comitetul director este condus de președintele Consiliului de supraveghere sau, în situațiile excepționale în care președintele lipsește, de vicepreședinte.

11.3. Consiliul de supraveghere desemnează reprezentanții autorităților naționale competente, asigurând un echilibru corect și rotația între autoritățile naționale competente. Consiliul de supraveghere urmează un sistem de rotație în conformitate cu care autoritățile naționale competente sunt alocate în patru grupuri, în funcție de o ierarhie bazată pe activele bancare consolidate totale din statul membru participant relevant. Fiecare grup are cel puțin un membru în Comitetul director. Consiliul de supraveghere reexaminează această grupare anual sau ori de câte ori un stat membru adoptă euro sau stabilește o cooperare strânsă cu BCE. Rotația membrilor în cadrul fiecărui grup urmează ordinea alfabetică a numelor statelor membre participante în limbile naționale ale acestora. Clasificarea autorităților naționale competente în grupuri și alocarea de locuri în Comitetul director grupurilor sunt stabilite în anexă.

11.4. Mandatul reprezentanților autorităților naționale competente ca membri ai Comitetului director este de un an.

11.5. Președintele BCE numește reprezentantul BCE în Comitetul director dintre cei patru reprezentanți ai BCE în Consiliul de supraveghere și stabilește durata mandatului acestuia.

11.6. Lista membrilor Comitetului director se publică și se actualizează periodic.

Articolul 12

Reuniunile Comitetului director

12.1. Comitetul director stabilește datele reuniunilor sale la propunerea președintelui. De asemenea, președintele poate convoca reuniuni ori de câte ori consideră necesar. La cererea președintelui, Comitetul director poate fi convocat și sub formă de teleconferință, dacă nu se opun cel puțin doi membri ai Comitetului director.

12.2. Ordinea de zi a fiecărei reuniuni a Comitetului director este propusă de președinte și este adoptată la începutul reuniunii de către Comitetul director. Toți membrii Comitetului director pot propune președintelui puncte pentru ordinea de zi și documente în vederea analizării de către Comitetul director.

12.3. Ordinea de zi a unei reuniuni a Comitetului director este pusă la dispoziția tuturor membrilor Consiliului de supraveghere înainte de respectiva reuniune. Procesul-verbal al unei reuniuni a Comitetului director este pus la dispoziția tuturor membrilor Consiliului de supraveghere la următoarea reuniune a Consiliului de supraveghere.

12.4. La propunerea președintelui, Comitetul director poate decide să invite unul sau mai mulți alți membri ai Consiliului de supraveghere care să participe la toate sau la o parte a reuniunilor acestuia. Atunci când sunt discutate aspecte specifice legate de o instituție de credit individuală, este invitat reprezentantul autorității naționale competente a statului membru participant în care este situată această instituție de credit.

CAPITOLUL III

DISPOZIȚIE FINALĂ

Articolul 13

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament de procedură intră în vigoare la 1 aprilie 2014.

Adoptat la Frankfurt pe Main, 31 martie 2014.

Președintele Consiliului de supraveghere

Danièle NOUY

(1) JO L 287, 29.10.2013, p. 63.

(2) JO L 80, 18.3.2004, p. 33.

ANEXĂ

SISTEMUL DE ROTAȚIE

În sensul articolului 11.3, se aplică următorul sistem de rotație, în baza datelor de la 31 decembrie 2012:

Grup	Stat membru	Număr de locuri în Comitetul director
1	DE	1
1	FR	1
2	ES	1
	IT
	NL
3	BE	2
	IE
	EL
	LU
	AT
	PT
	FI
4	EE	1
	CY
	LV
	MT
	SI
	SK

21.6.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 182/61

DECIZIA NR. 1/2014 A COMITETULUI INSTITUIT ÎN TEMEIUL ACORDULUI ÎNTRE COMUNITATEA EUROPEANĂ ȘI CONFEDERAȚIA ELVEȚIANĂ PRIVIND RECUNOAȘTEREA RECIPROCĂ ÎN MATERIE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

din 1 aprilie 2014

în ceea ce privește modificarea capitolului 6 privind recipientele sub presiune, a capitolului 16 privind produsele pentru construcții și actualizarea referințelor juridice cuprinse în anexa 1

(2014/379/UE)

COMITETUL,

având în vedere Acordul între Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității (denumit în continuare „acordul”), în special articolul 10 alineatele (4) și (5) și articolul 18 alineatul (2);

întrucât:

(1)

Uniunea Europeană a adoptat o nouă directivă privind echipamentele sub presiune transportabile (1), iar Elveția și-a modificat actele cu putere de lege și actele administrative considerate echivalente, în temeiul articolului 1 alineatul (2) din acord, cu legislația menționată mai sus a Uniunii Europene.

(2)	Capitolul 6, „Aparate sub presiune”, din anexa 1 ar trebui modificat pentru a reflecta aceste evoluții.

(3)	Uniunea Europeană a adoptat un nou regulament privind produsele pentru construcții (2) (denumit în continuare „regulamentul privind produsele pentru construcții”).

(4)

Legislația elvețiană privind produsele pentru construcții (Legea federală și Ordonanța privind produsele pentru construcții) este în curs de modificare; cu toate acestea, Ordonanța elvețiană privind acreditarea și desemnarea (3), care stabilește cerințele-cadru relevante pentru acreditarea și desemnarea organismelor elvețiene de evaluare a conformității, este deja în vigoare.

(5)

Capitolul 16, „Produse pentru construcții”, din anexa 1 ar trebui modificat, într-o primă etapă, pentru a reflecta adoptarea regulamentului privind produsele pentru construcții de către Uniunea Europeană și, până la adoptarea legislației elvețiene echivalente, pentru a acorda părților o perioadă interimară pentru obținerea acceptării reciproce a rezultatelor evaluării conformității care demonstrează conformitatea cu regulamentul privind produsele pentru construcții; odată ce legislația elvețiană echivalentă cu regulamentul privind produsele pentru construcții este adoptată, părțile înlocuiesc această modificare cu una ulterioară, care reflectă atât adoptarea regulamentului privind produsele pentru construcții, cât și legislația elvețiană echivalentă revizuită. Este de la sine înțeles că prezenta decizie este menită să garanteze continuitatea activităților organismelor de evaluare a conformității în această perioadă interimară și nu aduce atingere aplicării principiilor articolului 1 din acord.

(6)	În temeiul articolului 10 alineatul (5) din acord, comitetul poate modifica anexele la acord, la propunerea uneia dintre părți,

DECIDE:

1.	Capitolul 6, „Aparate sub presiune”, din anexa 1 la acord se modifică în conformitate cu dispozițiile prevăzute în apendicele A anexat la prezenta decizie.

Confederația Elvețiană acceptă rezultatele evaluării conformității efectuate de organismele recunoscute de evaluare a conformității din UE, care realizează evaluarea în conformitate cu cerințele regulamentului privind produsele pentru construcții. Uniunea Europeană acceptă rezultatele evaluării conformității efectuate de organismele elvețiene recunoscute de evaluare a conformității, care realizează evaluarea în conformitate cu cerințele regulamentului privind produsele pentru construcții, până la modificarea capitolului 16 în urma adoptării legislației elvețiene echivalente.

Capitolul 16, „Produse pentru construcții”, din anexa 1 la acord se modifică în conformitate cu dispozițiile prevăzute în apendicele B anexat la prezenta decizie și se aplică în cursul perioadei interimare până la adoptarea modificării în cauză.

3.	Anexa 1 la acord se modifică în conformitate cu dispozițiile prevăzute în apendicele C anexat la prezenta decizie.

4.	Prezenta decizie, întocmită în două exemplare, este semnată de reprezentanții părților membre ale comitetului care sunt împuterniciți să acționeze în numele părților. Prezenta decizie produce efecte începând de la data ultimei semnături.

În numele Confederației Elvețiene

Christophe PERRITAZ

Semnată la Berna, 1 aprilie 2014.

În numele Uniunii Europene

Fernando PERREAU DE PINNINCK

Semnată la Bruxelles, 1 aprilie 2014.

(1) Directiva 2010/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 iunie 2010 privind echipamentele sub presiune transportabile și de abrogare a Directivelor 76/767/CEE, 84/525/CEE, 84/526/CEE, 84/527/CEE și 1999/36/CE ale Consiliului (JO L 165, 30.6.2010, p. 1).

(2) Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului (JO L 88, 4.4.2011, p. 5).

(3) Ordonanța din 17 iunie 1996 privind sistemul de acreditare din Elveția și desemnarea laboratoarelor de testare și a organismelor de evaluare a conformității (RO 1996 1904), astfel cum a fost modificată ultima dată la 1 iunie 2012 (RO 2012 2887).

APENDICELE A

În anexa 1, „Sectoare de produse”, capitolul 6, „Aparate sub presiune”, ar trebui eliminat și înlocuit cu următorul text:

„CAPITOLUL 6

APARATE SUB PRESIUNE

SECȚIUNEA I

Acte cu putere de lege și acte administrative

Dispoziții prevăzute la articolul 1 alineatul (2)

Uniunea Europeană	1.	Directiva 2009/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 referitoare la recipientele simple sub presiune (JO L 264, 8.10.2009, p. 12), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 (JO L 316, 14.11.2012, p. 12).
	2.	Directiva 97/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 mai 1997 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele sub presiune (JO L 181, 9.7.1997, p. 1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 septembrie 2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
	3.	Directiva 2010/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 iunie 2010 privind echipamentele sub presiune transportabile și de abrogare a Directivelor 76/767/CEE, 84/525/CEE, 84/526/CEE, 84/527/CEE și 1999/36/CE ale Consiliului (JO L 165, 30.6.2010, p. 1), denumită în continuare «Directiva 2010/35/UE»
	4.	Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase (JO L 260, 30.9.2008, p. 13).
Elveția	100.	Legea federală din 12 iunie 2009 privind siguranța produselor (RO 2010 2573)
	101.	Ordonanța din 19 mai 2010 privind siguranța produselor (RO 2010 2583), astfel cum a fost modificată ultima dată la 15 iunie 2012 (RO 2012 3631)
	102.	Ordonanța din 20 noiembrie 2002 privind siguranța recipientelor simple sub presiune (RO 2003 107), astfel cum a fost modificată ultima dată la 19 mai 2010 (RO 2010 2583)
	103.	Ordonanța din 20 noiembrie 2002 privind siguranța echipamentelor sub presiune (RO 2003 38), astfel cum a fost modificată ultima dată la 19 mai 2010 (RO 2010 2583)
	104.	Ordonanța din 31 octombrie 2012 privind introducerea pe piață a recipientelor de mărfuri periculoase și privind supravegherea pieței (RO 2012 6607)
	105.	Ordonanța din 29 noiembrie 2002 privind transportul rutier al mărfurilor periculoase (RO 2002 4212), astfel cum a fost modificată ultima dată la 31 octombrie 2012 (RO 2012 6535 și 6537)
	106.	Ordonanța din 31 octombrie 2012 privind transportul feroviar și pe cablu al mărfurilor periculoase (RO 2012 6541)

SECȚIUNEA II

Organisme de evaluare a conformității

Comitetul înființat în conformitate cu articolul 10 din prezentul acord stabilește și actualizează, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11 din acord, o listă a organismelor de evaluare a conformității.

SECȚIUNEA III

Autorități de desemnare

Comitetul înființat în conformitate cu articolul 10 din prezentul acord stabilește și actualizează o listă a autorităților de desemnare notificate de către părți.

SECȚIUNEA IV

Norme specifice privind desemnarea organismelor de evaluare a conformității

Pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității, autoritățile de desemnare respectă principiile generale enunțate în anexa 2 la prezentul acord, precum și criteriile de evaluare stabilite în anexa III la Directiva 2009/105/CE, în anexele IV sau V la Directiva 97/23/CE sau în capitolul 4 din Directiva 2010/35/UE.

SECȚIUNEA V

Dispoziții suplimentare

1. Recipiente simple sub presiune și echipamente sub presiune

În ceea ce privește documentația tehnică necesară autorităților naționale pentru inspecție, este suficient ca producătorii, mandatarii lor sau, în absența acestora, persoanele responsabile cu introducerea pe piață a produselor, să pună această documentație la dispoziția autorităților naționale pe teritoriul uneia dintre părți, pe o perioadă de cel puțin zece ani de la ultima dată de fabricație a produsului. Părțile se angajează să transmită toată documentația relevantă autorităților celeilalte părți, la cererea acestora.

2. Echipamente sub presiune transportabile

1. Accesul pe piață

În temeiul Directivei 2010/35/UE sau, respectiv, al legislației elvețiene corespunzătoare, reprezentantul autorizat trebuie să indice numele și adresa sa pe certificatul de conformitate. Pentru îndeplinirea acestei obligații: «reprezentant autorizat» înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniunea Europeană sau în Elveția care a primit un mandat scris din partea unui producător de a acționa în numele acestuia în legătură cu sarcini specifice.

În temeiul Directivei 2010/35/UE sau, respectiv, al legislației elvețiene corespunzătoare, importatorul trebuie să indice numele și adresa la care poate fi contactat fie pe certificatul de conformitate, fie atașat la acesta. Pentru îndeplinirea acestei obligații, «importator» înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniunea Europeană sau în Elveția, care introduce echipamente sub presiune transportabile sau părți ale acestora dintr-o țară terță pe piața Uniunii Europene sau pe piața elvețiană.

În sensul punctelor 1 și 2, este suficient să se indice fie importatorul, fie reprezentantul autorizat.

2. Schimbul de informații privind documentația tehnică și cooperarea în ceea ce privește măsurile corective

În urma unei cereri motivate din partea autorității naționale competente din Elveția sau dintr-un stat membru, operatorii economici din Elveția sau dintr-un stat membru îi furnizează acesteia toate informațiile și documentația necesară pentru a demonstra conformitatea echipamentelor sub presiune transportabile cu Directiva 2010/35/UE sau cu legislația elvețiană corespunzătoare, într-o limbă care poate fi ușor înțeleasă de către autoritatea respectivă sau în limba engleză. Aceștia cooperează cu autoritatea respectivă, la cererea acesteia, în vederea adoptării oricărei măsuri de eliminare a riscurilor prezentate de echipamentele sub presiune transportabile pe care le-au introdus pe piață.

3. Identificarea operatorilor economici

La cererea autorităților de supraveghere a pieței fie dintr-un stat membru al Uniunii Europene, fie din Elveția, operatorii economici identifică și transmit acestora următoarele elemente, pentru o perioadă de cel puțin 10 ani:

(a)	orice operator economic care le-a furnizat echipamente sub presiune transportabile;

(b)	orice operator economic căruia i-au furnizat echipamente sub presiune transportabile.

4. Asistența reciprocă acordată de autoritățile de supraveghere a pieței

Pentru a asigura cooperarea eficientă cu privire la acțiuni care privesc operatorii economici cu sediul într-un stat membru sau în Elveția, autoritățile de supraveghere a pieței dintr-un stat membru și din Elveția își acordă reciproc asistență la o scară adecvată, prin furnizarea de informații sau documentație, prin efectuarea unor investigații adecvate sau prin adoptarea oricăror altor măsuri corespunzătoare, precum și prin participarea la investigațiile inițiate de cealaltă parte.

5. Procedura aplicabilă echipamentelor sub presiune transportabile care prezintă un risc la nivel național

În conformitate cu articolul 12 alineatul (4) din prezentul acord, în cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței dintr-un stat membru sau din Elveția au adoptat măsuri sau au suficiente motive să creadă că un echipament sub presiune transportabil vizat de prezentul capitol prezintă un risc pentru sănătatea sau siguranța persoanelor sau cu privire la alte aspecte de protecție a interesului public reglementate prin Directiva 2010/35/UE, respectiv prin legislația elvețiană corespunzătoare, și în cazul în care consideră că neconformitatea nu se limitează la teritoriul lor național, acestea informează Comisia Europeană, celelalte state membre și Elveția fără întârziere cu privire la:

—	rezultatele evaluării efectuate și ale acțiunilor pe care le-au solicitat din partea operatorului economic relevant;

—

în cazul în care operatorul economic relevant nu întreprinde acțiunile corective adecvate, toate măsurile provizorii adecvate pentru a interzice sau a restricționa punerea la dispoziție a echipamentelor sub presiune transportabile pe piața lor națională, pentru a retrage echipamentele respective de pe piață sau pentru a le recupera.

Aceste informații includ toate detaliile disponibile, în special datele necesare pentru identificarea echipamentelor sub presiune transportabile neconforme, originea acestora, natura presupusei neconformități și riscul pe care acestea îl reprezintă, natura și durata măsurilor naționale adoptate, precum și argumentele prezentate de operatorul economic relevant. De asemenea, se indică dacă neconformitatea se datorează fie:

—	nerespectării de către echipamentele sub presiune transportabile a cerințelor cu privire la sănătatea sau la siguranța persoanelor sau cu privire la alte aspecte de protecție a interesului public menționate în legislație în secțiunea I; fie

—	deficiențelor din cadrul standardelor sau al codurilor tehnice menționate în legislație în secțiunea I.

Elveția sau statele membre, altele decât statul membru care inițiază această procedură, comunică fără întârziere Comisiei Europene și celorlalte autorități naționale măsurile adoptate și informațiile suplimentare aflate la dispoziția lor referitoare la neconformitatea echipamentelor sub presiune transportabile în cauză.

Statele membre și Elveția se asigură că se iau măsurile restrictive corespunzătoare în ceea ce privește echipamentele sub presiune transportabile vizate, precum retragerea fără întârziere a acestora de pe piețele lor naționale.

Elveția notifică Uniunii Europene datele de contact ale autorității sale naționale de supraveghere a pieței, precum și orice modificări ale acestora, prin intermediul comitetului instituit în temeiul articolului 10 din prezentul acord.

6. Procedura de salvgardare

În cazul în care nu este de acord cu măsura națională notificată, Elveția sau un stat membru informează Comisia Europeană cu privire la obiecțiile sale.

1. Obiecții împotriva măsurilor naționale

În cazul în care, după încheierea procedurii prevăzute la punctul 3 din secțiunea 5 de mai sus, un stat membru sau Elveția ridică obiecții împotriva unei măsuri adoptate de Elveția sau de un stat membru, sau în cazul în care Comisia Europeană consideră că o măsură națională nu este în conformitate cu legislația relevantă menționată în secțiunea I, Comisia Europeană inițiază fără întârziere consultări cu statele membre, cu Elveția și cu operatorul sau operatorii economici relevanți și evaluează măsura națională pentru a determina dacă aceasta este sau nu justificată. În cazul în care măsura națională este considerată:

—	justificată, toate statele membre și Elveția adoptă măsurile necesare pentru a asigura retragerea de pe piețele lor a echipamentelor sub presiune transportabile neconforme și informează Comisia în consecință;

—	nejustificată, statul membru în cauză sau Elveția o retrage.

2. Dezacord între părți

În cazul unui dezacord între părți, problema va fi transmisă comitetului mixt, care va hotărî cu privire la măsurile adecvate, inclusiv cu privire la posibilitatea de a solicita realizarea unei expertize.

În cazul în care comitetul consideră că măsura este:

—	justificată, părțile iau măsurile necesare pentru a se asigura că echipamentele sub presiune transportabile neconforme sunt retrase de pe piețele lor;

—	nejustificată, statul membru în cauză sau Elveția o retrage.

7. Libera circulație a echipamentelor sub presiune transportabile

Fără a aduce atingere procedurilor de la punctele 3 și 4 de mai sus, niciun stat membru sau Elveția nu interzice, restricționează sau împiedică, pe teritoriul său, libera circulație, punerea la dispoziție pe piață și utilizarea echipamentelor sub presiune transportabile care respectă dispozițiile legale din secțiunea I.”

APENDICELE B

În anexa 1, „Sectoare de produse”, capitolul 16, „Produse pentru construcții”, este eliminat și înlocuit cu următorul text:

„CAPITOLUL 16

PRODUSE PENTRU CONSTRUCȚII

SECȚIUNEA I

Acte cu putere de lege și acte administrative

Dispoziții prevăzute la articolul 1 alineatele (1) și (2)

Uniunea Europeană	1.	Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului (JO L 88, 4.4.2011, p. 5)
		Dispoziții de aplicare:
	2.	Decizia 94/23/CE a Comisiei din 17 ianuarie 1994 privind norme de procedură comune pentru agrementul tehnic european (JO L 17, 20.1.1994, p. 34)
	2(a)	Decizia 94/611/CE a Comisiei din 9 septembrie 1994 de punere în aplicare a articolului 20 din Directiva 89/106/CEE privind produsele pentru construcții (JO L 241, 16.9.1994, p. 25)
	2(b)	Decizia 95/204/CE a Comisiei din 31 mai 1995 de punere în aplicare a articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului privind produsele pentru construcții (JO L 129, 14.6.1995, p. 23)
	3.	Decizia 95/467/CE a Comisiei din 24 octombrie 1995 de punere în aplicare a articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului privind produsele pentru construcții (JO L 268, 10.11.1995, p. 29)
	4.	Decizia 96/577/CE a Comisiei din 24 iunie 1996 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește sistemele fixe de combatere a incendiilor (JO L 254, 8.10.1996, p. 44)
	5.	Decizia 96/578/CE a Comisiei din 24 iunie 1996 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește obiectele sanitare (JO L 254, 8.10.1996, p. 49)
	6.	Decizia 96/579/CE a Comisiei din 24 iunie 1996 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește dispozitivele fixe pentru circulație (JO L 254, 8.10.1996, p. 52)
	7.	Decizia 96/580/CE a Comisiei din 24 iunie 1996 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește pereții cortină (JO L 254, 8.10.1996, p. 56)
	8.	Decizia 96/581/CE a Comisiei din 24 iunie 1996 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului privind geotextilele (JO L 254, 8.10.1996, p. 59)
	9.	Decizia 96/582/CE a Comisiei din 24 iunie 1996 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește sistemele de etanșare a geamurilor pentru construcții și ancorele metalice pentru beton (JO L 254, 8.10.1996, p. 62)
	10.	Decizia 96/603/CE a Comisiei din 4 octombrie 1996 de stabilire a listei de produse care se încadrează în Clasa A «Fără contribuție la foc» prevăzută de Decizia 94/611/CE de punere în aplicare a articolului 20 din Directiva 89/106/CEE a Consiliului privind produsele pentru construcții (JO L 267, 19.10.1996, p. 23)
	11.	Decizia 97/161/CE a Comisiei din 17 februarie 1997 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește ancorele metalice utilizate la fixarea sistemelor ușoare în ciment (JO L 62, 4.3.1997, p. 41)
	12.	Decizia 97/176/CE a Comisiei din 17 februarie 1997 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții, în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului, în ceea ce privește produsele și accesoriile din lemn pentru construcții (JO L 73, 14.3.1997, p. 19)
	13.	Decizia 97/177/CE a Comisiei din 17 februarie 1997 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește ancorele metalice fixate prin injecție, utilizate în zidărie (JO L 73, 14.3.1997, p. 24)
	14.	Decizia 97/462/CE a Comisiei din 27 iunie 1997 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește panourile din lemn (JO L 198, 25.7.1997, p. 27)
	15.	Decizia 97/463/CE a Comisiei din 27 iunie 1997 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește ancorele din material plastic utilizate la beton și zidărie (JO L 198, 25.7.1997, p. 31)
	16.	Decizia 97/464/CE a Comisiei din 27 iunie 1997 privind procedura de atestare a conformității produselor de construcție în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește produsele de construcție pentru instalațiile de epurare a apelor uzate (JO L 198, 25.7.1997, p. 33)
	17.	Decizia 97/555/CE a Comisiei din 14 iulie 1997 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește tipuri de ciment, var de construcție și alți lianți hidraulici (JO L 229, 20.8.1997, p. 9)
	18.	Decizia 97/556/CE a Comisiei din 14 iulie 1997 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește sistemele/ansamblurile compozite pentru izolarea termică exterioară cu tencuială (ETICS) (JO L 229, 20.8.1997, p. 14)
	19.	Decizia 97/571/CE a Comisiei din 22 iulie 1997 privind formatul general al agrementului tehnic european privind produsele pentru construcții (JO L 236, 27.8.1997, p. 7)
	20.	Decizia 97/597/CE a Comisiei din 14 iulie 1997 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva Consiliului 89/106/CEE în ceea ce privește produsele din oțel-beton și oțel pentru armarea și precomprimarea betonului (JO L 240, 2.9.1997, p. 4)
	21.	Decizia 97/638/CE a Comisiei din 19 septembrie 1997 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește dispozitivele de fixare pentru lemn de construcție (JO L 268, 1.10.1997, p. 36)
	22.	Decizia 97/740/CE a Comisiei din 14 octombrie 1997 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește produsele de bază și auxiliare pentru zidărie (JO L 299, 4.11.1997, p. 42)
	23.	Decizia 97/808/CE a Comisiei din 20 noiembrie 1997 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește pardoselile (JO L 331, 3.12.1997, p. 18)
	24.	Decizia 98/143/CE a Comisiei din 3 februarie 1998 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește sistemele de membrane suple cu fixare mecanică pentru etanșarea acoperișurilor (JO L 42, 14.2.1998, p. 58)
	25.	Decizia 98/213/CE a Comisiei din 9 martie 1998 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește ansamblurile de pereți despărțitori (JO L 80, 18.3.1998, p. 41)
	26.	Decizia 98/214/CE a Comisiei din 9 martie 1998 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții, în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului, în ceea ce privește produsele pentru construcții metalice și produsele conexe (JO L 80, 18.3.1998, p. 46)
	27.	Decizia 98/279/CE a Comisiei din 5 decembrie 1997 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului, în ceea ce privește ansamblurile/sistemele de cofraje permanente neportante pe bază de blocuri sau panouri din materiale izolante și, uneori, din beton (JO L 127, 29.4.1998, p. 26)
	28.	Decizia 98/436/CE a Comisiei din 22 iunie 1998 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului, în ceea ce privește învelitoarele de acoperiș, lucarnele în acoperiș, ferestrele în acoperiș și produsele auxiliare (JO L 194, 10.7.1998, p. 30)
	29.	Decizia 98/437/CE a Comisiei din 30 iunie 1998 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului, în ceea ce privește finisajele pereților interiori și exteriori și ale plafoanelor (JO L 194, 10.7.1998, p. 39)
	30.	Decizia 98/456/CE a Comisiei din 3 iulie 1998 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește ansamblurile de post-tensionare pentru structuri precomprimate (JO L 201, 17.7.1998, p. 112)
	31.	Decizia 98/457/CE a Comisiei din 3 iulie 1998 privind încercarea după metoda obiectului unic supus combustiei (OIF/SBI) prevăzută în Decizia 94/611/CE în temeiul articolului 20 din Directiva 89/106/CEE a Consiliului privind produsele pentru construcții (JO L 201, 17.7.1998, p. 114)
	32.	Decizia 98/598/CE a Comisiei din 9 octombrie 1998 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește agregatele (JO L 287, 24.10.1998, p. 25)
	33.	Decizia 98/599/CE a Comisiei din 12 octombrie 1998 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește ansamblurile lichide de etanșare pentru acoperișuri (JO L 287, 24.10.1998, p. 30)
	34.	Decizia 98/600/CE a Comisiei din 12 octombrie 1998 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului, în ceea ce privește ansamblurile pentru acoperișuri translucide autoportante (cu excepția celor pe bază de produse din sticlă) (JO L 287, 24.10.1998, p. 35)
	35.	Decizia 98/601/CE a Comisiei din 13 octombrie 1998 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului, în ceea ce privește produsele pentru construcția drumurilor (JO L 287, 24.10.1998, p. 41)
	36.	Decizia 1999/89/CE a Comisiei din 25 ianuarie 1999 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la garniturile de scări prefabricate (JO L 29, 3.2.1999, p. 34)
	37.	Decizia 1999/90/CE a Comisiei din 25 ianuarie 1999 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului privind membranele (JO L 29, 3.2.1999, p. 38)
	38.	Decizia 1999/91/CE a Comisiei din 25 ianuarie 1999 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la produsele termoizolante (JO L 29, 3.2.1999, p. 44)
	39.	Decizia 1999/92/CE a Comisiei din 25 ianuarie 1999 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la grinzile și stâlpii din materiale compozite ușoare pe bază de lemn (JO L 29, 3.2.1999, p. 49)
	40.	Decizia 1999/93/CE a Comisiei din 25 ianuarie 1999 privind procedura de atestare a conformității produselor de construcție conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la ușile, ferestrele, obloanele, storurile, portalurile și feroneria aferentă (JO L 29, 3.2.1999, p. 51)
	41.	Decizia 1999/94/CE a Comisiei din 25 ianuarie 1999 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la produsele prefabricate din beton normal, din beton ușor sau din beton celular autoclavizat (JO L 29, 3.2.1999, p. 55)
	41 a)	Decizia 1999/453/CE a Comisiei din 18 iunie 1999 de modificare a Deciziilor 96/579/CE și 97/808/CE privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește dispozitivele fixe pentru circulație și îmbrăcămintea rutieră (JO L 178, 14.7.1999, p. 50)
	42.	Decizia 1999/454/CE a Comisiei din 22 iunie 1999 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește produsele pentru oprirea focului, pentru etanșare la foc și pentru protecție la foc (JO L 178, 14.7.1999, p. 52)
	43.	Decizia 1999/455/CE a Comisiei din 22 iunie 1999 privind procedura pentru atestarea conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește ansamblurile pentru construcții prefabricate cu schelet din lemn și din bârne (JO L 178, 14.7.1999, p. 56)
	44.	Decizia 1999/469/CE a Comisiei din 25 iunie 1999 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la produsele pentru beton, mortar și pastă de ciment (JO L 184, 17.7.1999, p. 27)
	45.	Decizia 1999/470/CE a Comisiei din 29 iunie 1999 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la adezivii folosiți în construcții (JO L 184, 17.7.1999, p. 32)
	46.	Decizia 1999/471/CE a Comisiei din 29 iunie 1999 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la aparatele de încălzire a spațiului (JO L 184, 17.7.1999, p. 37)
	47.	Decizia 1999/472/CE a Comisiei din 1 iulie 1999 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la țevile, rezervoarele și accesoriile de instalații care nu intră în contact cu apa destinată consumului uman (JO L 184, 17.7.1999, p. 42)
	48.	Decizia 2000/147/CE a Comisiei din 8 februarie 2000 de punere în aplicare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului referitor la clasificarea comportării la foc a materialelor de construcții (JO L 50, 23.2.2000, p. 14)
	49.	Decizia 2000/245/CE a Comisiei din 2 februarie 2000 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (4) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la sticla plată, sticla profilată și produsele din sticlă modelată (JO L 77, 28.3.2000, p. 13)
	50.	Decizia 2000/273/CE a Comisiei din 27 martie 2000 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la șapte produse supuse agrementării tehnice europene fără Ghid (JO L 86, 7.4.2000, p. 15)
	51.	Decizia 2000/367/CE a Comisiei din 3 mai 2000 de punere în aplicare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului referitor la clasificarea performanțelor de rezistență la foc a produselor pentru construcții, lucrărilor de construcție sau a părților acestora (JO L 133, 6.6.2000, p. 26)
	52.	Decizia 2000/447/CE a Comisiei din 13 iunie 2000 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la panourile prefabricate căptușite precomprimate portante pe bază de lemn și panouri ușoare compozite autoportante (JO L 180, 19.7.2000, p. 40)
	53.	Decizia 2000/553/CE a Comisiei din 6 septembrie 2000 de punere în aplicare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului privind performanța exterioară a învelitorilor de acoperiș în cazul expunerii la foc exterior (JO L 235, 19.9.2000, p. 19)
	53a)	Decizia 2000/605/CE a Comisiei din 26 septembrie 2000 de modificare a Deciziei 96/603/CE de stabilire a listei de produse care aparțin claselor A «Fără contribuție la foc» prevăzute în Decizia 94/611/CE de punere în aplicare a articolului 20 din Directiva 89/106/CEE a Consiliului privind produsele pentru construcții (JO L 258, 12.10.2000, p. 36)
	54.	Decizia 2000/606/CE a Comisiei din 26 septembrie 2000 privind procedura de atestare a conformității produselor de construcție în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește șase produse care intră sub incidența agrementelor tehnice europene fără ghiduri (JO L 258, 12.10.2000, p. 38)
	55.	Decizia 2001/19/CE a Comisiei din 20 decembrie 2000 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la rosturile de expansiune pentru poduri la șosea (JO L 5, 10.1.2001, p. 6)
	56.	Decizia 2001/308/CE a Comisiei din 31 ianuarie 2001 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la Vetures (JO L 107, 18.4.2001, p. 25)
	56a)	Decizia 2001/596/CE din 8 ianuarie 2001 de modificare a Deciziilor 95/467/CE, 96/578/CE, 96/580/CE, 97/176/CE, 97/462/CE, 97/556/CE, 97/740/CE, 97/808/CE, 98/213/CE, 98/214/CE, 98/279/CE, 98/436/CE, 98/437/CE, 98/599/CE, 98/600/CE, 98/601/CE, 1999/89/CE, 1999/90/CE, 1999/91/CE, 1999/454/CE, 1999/469/CE, 1999/470/CE, 1999/471/CE, 1999/472/CE, 2000/245/CE, 2000/273/CE și 2000/447/CE privind procedura de atestare a conformității anumitor produse pentru construcții în temeiul articolului 20 din Directiva 89/106/CEE a Consiliului (JO L 209, 2.8.2001, p. 33)
	57.	Decizia 2001/671/CE a Comisiei din 21 august 2001 de aplicare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului cu privire la clasificarea performanței la incendii exterioare a acoperișurilor și a învelitorilor de acoperișuri (JO L 235, 4.9.2001, p. 20)
	58.	Decizia 2002/359/CE a Comisiei din 13 mai 2002 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în contact cu apa destinată consumului uman, în conformitate cu articolul 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului (JO L 127, 14.5.2002, p. 16)
	59.	Decizia 2002/592/CE a Comisiei din 15 iulie 2002 de modificare a Deciziilor 95/467/CE, 96/577/CE, 96/578/CE și 98/598/CE privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la produsele de gips, sistemele fixe de stingere a incendiilor, instalațiile sanitare și, respectiv, agregatele (JO L 192, 20.7.2002, p. 57)
	60.	Decizia 2003/43/CE a Comisiei din 17 ianuarie 2003 de stabilire a claselor de performanță a comportării la foc pentru anumite produse pentru construcții (JO L 13, 18.1.2003, p. 35)
	61.	Decizia 2003/312/CE a Comisiei din 9 aprilie 2003 privind publicarea referinței standardelor referitoare la produse termoizolante, geotextile, sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor și plăci de ipsos, în conformitate cu Directiva 89/106/CEE a Consiliului (JO L 114, 8.5.2003, p. 50).
	62.	Decizia 2003/424/CE a Comisiei din 6 iunie 2003 de modificare a Deciziei 96/603/CE de stabilire a listei de produse care se încadrează în clasele A «Fără contribuție la foc» prevăzută de Decizia 94/611/CE de punere în aplicare a articolului 20 din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitoare la produsele pentru construcții (JO L 144, 12.6.2003, p. 9)
	63.	Decizia 2003/593/CE a Comisiei din 7 august 2003 de modificare a Deciziei 2003/43/CE de stabilire a claselor de performanță de comportare la foc a anumitor produse pentru construcții (JO L 201, 8.8.2003, p. 25)
	64.	Decizia 2003/629/CE a Comisiei din 27 august 2003 de modificare a Deciziei 2000/367/CE de stabilire a unui sistem de clasificare a performanței de rezistență la foc a produselor pentru construcții, în ceea ce privește includerea produselor folosite în sistemele de control al căldurii și fumului (JO L 218, 30.8.2003, p. 51)
	65.	Decizia 2003/632/CE a Comisiei din 26 august 2003 de modificare a Deciziei 2000/147/CE de punere în aplicare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului referitor la clasificarea performanțelor de comportare la foc a produselor pentru construcții (JO L 220, 3.9.2003, p. 5)
	66.	Decizia 2003/639/CE a Comisiei din 4 septembrie 2003 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la ghermelele pentru rosturi de construcție (JO L 226, 10.9.2003, p. 18)
	67.	Decizia 2003/640/CE a Comisiei din 4 septembrie 2003 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la kiturile pentru placarea pereților exteriori (JO L 226, 10.9.2003, p. 21)
	68.	Decizia 2003/655/CE a Comisiei din 12 septembrie 2003 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la kiturile de acoperire impermeabilă a pardoselilor și pereților din spații umede (JO L 231, 17.9.2003, p. 12)
	69.	Decizia 2003/656/CE a Comisiei din 12 septembrie 2003 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la șapte produse pentru agrement tehnic european fără ghid (JO L 231, 17.9.2003, p. 15)
	70.	Decizia 2003/722/CE a Comisiei din 6 octombrie 2003 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la kiturile de impermeabilizare cu aplicare în stare lichidă pentru tablierele de pod (JO L 260, 11.10.2003, p. 32)
	71.	Decizia 2003/728/CE a Comisiei din 3 octombrie 2003 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește structurile metalice prefabricate, structurile din beton prefabricate, unitățile de construcție prefabricate, camerele frigorifice prefabricate și structurile de protecție împotriva căderii pietrelor (JO L 262, 14.10.2003, p. 34)
	72.	Decizia 2004/663/CE a Comisiei din 20 septembrie 2004 de modificare a Deciziei 97/464/CE a Comisiei privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește produsele pentru instalațiile de epurare a apelor uzate (JO L 302, 29.9.2004, p. 6)
	73.	Decizia 2005/403/CE a Comisiei din 25 mai 2005 privind clasificarea acoperișurilor și a învelitorilor pentru acoperișuri pentru anumite produse pentru construcții pe baza performanțelor de comportare la foc exterior prevăzute de Directiva 89/106/CEE a Consiliului (JO L 135, 28.5.2005, p. 37)
	74.	Decizia 2005/484/CE a Comisiei din 4 iulie 2005 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește structurile prefabricate (inclusiv elementele portante) pentru construcția antrepozitelor frigorifice și structurile prefabricate (altele decât elementele portante) pentru construcția antrepozitelor frigorifice (JO L 173, 6.7.2005, p. 15)
	75.	Decizia 2005/610/CE a Comisiei din 9 august 2005 de stabilire a claselor de performanță de comportare la foc pentru anumite produse pentru construcții (JO L 208, 11.8.2005, p. 21)
	76.	Decizia 2005/823/CE a Comisiei din 22 noiembrie 2005 de modificare a Deciziei 2001/671/CE de aplicare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului cu privire la clasificarea performanței la incendii exterioare a acoperișurilor și a învelitorilor de acoperișuri (JO L 307, 25.11.2005, p. 53)
	77.	Decizia 2006/190/CE a Comisiei din 1 martie 2006 de modificare a Deciziei 97/808/CE privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește pardoselile (JO L 66, 8.3.2006, p. 47)
	78.	Decizia 2006/213/CE a Comisiei din 6 martie 2006 de stabilire a clasificării caracteristicilor de comportare la foc pentru anumite produse de construcții în ceea ce privește pardoselile din lemn și lambriurile și placările din lemn masiv (JO L 79, 16.3.2006, p. 27)
	79.	Decizia 2006/600/CE a Comisiei din 4 septembrie 2006 de stabilire a claselor de performanță a comportării la foc exterior pentru anumite produse pentru construcții în ceea ce privește panourile stratificate cu strat superficial dublu și placare metalică pentru acoperișuri (JO L 244, 7.9.2006, p. 24)
	80.	Decizia 2006/673/CE a Comisiei din 5 octombrie 2006 de modificare a Deciziei 2003/43/CE de stabilire a claselor de performanță a comportării la foc pentru anumite produse pentru construcții în ceea ce privește panourile de gips-carton (JO L 276, 7.10.2006, p. 77)
	81.	Decizia 2006/751/CE a Comisiei din 27 octombrie 2006 de modificare a Deciziei 2000/147/CE de punere în aplicare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului în ce privește clasificarea comportării la foc a produselor pentru construcții (JO L 305, 4.11.2006, p. 8)
	82.	Decizia 2006/893/CE a Comisiei din 5 decembrie 2006 privind retragerea trimiterii la standardul EN 10080:2005 «Oțeluri pentru armarea betonului — Oțeluri sudabile pentru beton armat — Generalități» în conformitate cu Directiva 89/106/CEE a Consiliului (JO L 343, 8.12.2006, p. 102)
	83.	Decizia 2007/348/CE a Comisiei din 15 mai 2007 de modificare a Deciziei 2003/43/CE de stabilire a claselor de performanță de comportare la foc pentru anumite produse pentru construcții, în ceea ce privește panourile din lemn (JO L 131, 23.5.2007, p. 21)
	84.	Decizia 2010/81/UE a Comisiei din 9 februarie 2010 de stabilire a claselor de performanță privind comportarea la foc pentru anumite produse pentru construcții în ceea ce privește adezivii pentru plăci ceramice (JO L 38, 11.2.2010, p. 9)
	85.	Decizia 2010/82/UE a Comisiei din 9 februarie 2010 de stabilire a claselor de performanță privind comportarea la foc pentru anumite produse pentru construcții în ceea ce privește materialele pentru tapet mural decorativ sub formă de rulouri și panouri (JO L 38, 11.2.2010, p. 11)
	86.	Decizia 2010/83/UE a Comisiei din 9 februarie 2010 de stabilire a claselor de performanță privind comportarea la foc pentru anumite produse pentru construcții în ceea ce privește pastele de rostuit cu uscare în aer (JO L 38, 11.2.2010, p. 13)
	87.	Decizia 2010/85/UE a Comisiei din 9 februarie 2010 de stabilire a claselor de performanță privind comportarea la foc pentru anumite produse pentru construcții în ceea ce privește șapele pe bază de ciment, șapele pe bază de sulfat de calciu și șapele de pardoseală pe bază de rășini sintetice (JO L 38, 11.2.2010, p. 17)
	88.	Decizia 2010/679/UE a Comisiei din 8 noiembrie 2010 de modificare a Deciziei 95/467/CE de punere în aplicare a articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului privind produsele pentru construcții (JO L 292, 10.11.2010, p. 55)
	89.	Decizia 2010/683/UE a Comisiei din 9 noiembrie 2010 de modificare a Deciziei 97/555/CE privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește tipuri de ciment, var de construcție și alți lianți hidraulici (JO L 293, 11.11.2010, p. 60)
	90.	Decizia 2010/737/UE a Comisiei din 2 decembrie 2010 de stabilire a claselor de performanță privind comportarea la foc pentru anumite produse de construcții în ceea ce privește tablele de oțel acoperite cu poliester și cu plastisol (JO L 317, 3.12.2010, p. 39)
	91.	Decizia 2010/738/UE a Comisiei din 2 decembrie 2010 de stabilire a claselor de performanță privind comportarea la foc pentru anumite produse pentru construcții în ceea ce privește mulajele din mortar cu ghips fibros (JO L 317, 3.12.2010, p. 42)
	92.	Decizia 2011/14/UE a Comisiei din 13 ianuarie 2011 de modificare a Deciziei 97/556/CE privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește sistemele/ansamblurile compozite pentru izolarea termică exterioară cu tencuială (ETICS) (JO L 10, 14.1.2011, p. 5)
	93.	Decizia 2011/19/UE a Comisiei din 14 ianuarie 2011 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului cu privire la materialele de etanșare pentru utilizări nestructurale la îmbinările clădirilor și căilor pietonale (JO L 11, 15.1.2011, p. 49)
	94.	Decizia 2011/232/UE a Comisiei din 11 aprilie 2011 de modificare a Deciziei 2000/367/CE de stabilire a unui sistem de clasificare a performanțelor de rezistență la foc a produselor pentru construcții, lucrărilor de construcție sau părților acestora (JO L 97, 12.4.2011, p. 49)
	95.	Decizia 2011/246/UE a Comisiei din 18 aprilie 2011 de modificare a Deciziei 1999/93/CE privind procedura de atestare a conformității produselor de construcție conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la ușile, ferestrele, obloanele, storurile, portalurile și feroneria aferentă (JO L 103, 19.4.2011, p. 114)
	96.	Decizia 2011/284/UE a Comisiei din 12 mai 2011 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește cablurile electrice, de control și de comunicare (JO L 131, 18.5.2011, p. 22)
	97.	Decizia de punere în aplicare 2012/201/UE a Comisiei din 26 martie 2012 de modificare a Deciziei 98/213/CE privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește ansamblurile de pereți despărțitori (JO L 109, 21.4.2012, p. 20)
	98.	Decizia de punere în aplicare 2012/202/UE a Comisiei din 29 martie 2012 de modificare a Deciziei 1999/94/CE privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la produsele prefabricate din beton normal, din beton ușor sau din beton celular autoclavizat (JO L 109, 21.4.2012, p. 22)
	99.	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1062/2013 al Comisiei din 30 octombrie 2013 privind formatul evaluării tehnice europene pentru produsele de construcție (JO L 289, 31.10.2013, p. 42)
Elveția

SECȚIUNEA II

Organisme de evaluare a conformității

Comitetul instituit în temeiul articolului 10 din prezentul acord stabilește și actualizează, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11 din acord, o listă a organismelor de evaluare a conformității.

Organismele de evaluare a conformității pot fi clasificate în trei categorii de organisme implicate în evaluarea și verificarea constanței performanțelor: organismul de certificare a produselor, organismul de certificare a controlului producției în fabrică și laboratorul de testare. În sensul prezentului acord, se aplică definițiile din anexa V secțiunea 2 la Regulamentul (UE) nr. 305/2011

SECȚIUNEA III

Autorități de desemnare

Comitetul instituit în temeiul articolului 10 din prezentul acord întocmește și actualizează o listă a autorităților de desemnare și a autorităților competente notificate de către părți.

SECȚIUNEA IV

Norme specifice privind desemnarea organismelor de evaluare a conformității

Pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității, autoritățile de desemnare respectă principiile generale enunțate în anexa 2 la prezentul acord, precum și criteriile de evaluare stabilite la articolul 43 din Regulamentul (UE) nr. 305/2011.

SECȚIUNEA V

Dispoziții suplimentare

1. Standarde europene armonizate pentru produsele pentru construcții

În sensul prezentului acord, Elveția va publica referințele standardelor europene armonizate privind produsele pentru construcții după publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 17 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 305/2011.

Pentru a demonstra echivalența sistemelor elvețiene de evaluare și verificare a constanței performanțelor, Elveția va adăuga un tabel de conversie pentru fiecare standard armonizat. Acest tabel de conversie asigură comparabilitatea sistemelor elvețiene și europene de evaluare și verificare a constanței performanțelor, descriind procedurile relevante pentru acestea.

2. Evaluările tehnice europene

(a)

Elveția are competența de a desemna organisme elvețiene care să elibereze evaluări tehnice europene. Ea se asigură că organismele desemnate devin membre ale Organizației europene pentru evaluare tehnică (EOTA) și participă la activitățile acesteia, în special în vederea elaborării și adoptării unor documente de evaluare europene (ATE) în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 305/2011.

Elveția informează Comitetul instituit în temeiul articolului 10 din prezentul acord cu privire la denumirile și adresele organismelor respective.

Deciziile EOTA se aplică, de asemenea, în sensul prezentului acord.

Evaluările tehnice europene sunt eliberate de către organismele de evaluare tehnică și sunt recunoscute de ambele părți în sensul prezentului acord.

(b)

«Organism de evaluare tehnică» înseamnă un organism de drept public sau privat care este autorizat să elibereze evaluări tehnice europene.

Organismele de evaluare tehnică sunt desemnate de către părți în conformitate cu procedurile relevante ale acestora. Pentru desemnarea organismelor de evaluare tehnică, autoritățile de desemnare respectă principiile generale cuprinse în anexa 2 la prezentul acord, precum și criteriile de evaluare prezentate în tabelul 2 din anexa IV la Regulamentul (UE) nr. 305/2011.

Comitetul instituit în temeiul articolului 10 din prezentul acord întocmește și actualizează, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11 din acord, o listă a organismelor de evaluare tehnică. Părțile recunosc că organismele enumerate în lista respectivă, în sensul prezentului acord, îndeplinesc condițiile necesare pentru a putea elibera evaluări tehnice europene.

3. Schimbul de informații

În conformitate cu articolul 9 din prezentul acord, părțile schimbă informațiile necesare pentru a asigura o punere în aplicare adecvată a prezentului capitol.

4. Documentația tehnică

Este suficient ca producătorii, mandatarii acestora sau persoanele responsabile cu introducerea pe piață a produselor să pună la dispoziția autorităților naționale documentația tehnică necesară pentru inspecție, pe teritoriul uneia dintre cele două părți, pentru o perioadă de cel puțin zece ani de la data introducerii produsului pe piața oricăreia dintre cele două părți.

Părțile se angajează să transmită toată documentația tehnică relevantă la cererea autorităților celeilalte părți.

5. Persoana responsabilă cu introducerea pe piață și cu etichetarea produselor

Producătorul nu are obligația de a desemna un mandatar sau o persoană responsabilă cu introducerea pe piață a produselor, stabilită pe teritoriul celeilalte părți, nici de a indica numele și adresa unui mandatar, a unei persoane responsabile sau a unui importator pe etichetă, pe ambalajul exterior sau în instrucțiunile de utilizare.”

APENDICELE C

Modificări ale anexei 1

Capitolul 1 (Mașini)

În secțiunea I, „Acte cu putere de lege și acte administrative”, dispoziții prevăzute la articolul 1 alineatul (2), trimiterile la dispozițiile Uniunii Europene ar trebui eliminate și înlocuite cu următorul text:

„Uniunea Europeană

Directiva 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind echipamentele tehnice și de modificare a Directivei 95/16/CE (reformare) (JO L 157, 9.6.2006, p. 24), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2009/127/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de modificare a Directivei 2006/42/CE în ceea ce privește echipamentele tehnice de aplicare a pesticidelor (JO L 310, 25.11.2009, p. 29)”

Capitolul 2 (Echipamente de protecție individuală)

„Uniunea Europeană

Directiva 89/686/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentul individual de protecție (JO L 399, 30.12.1989, p. 18), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 (JO L 316, 14.11.2012, p. 12).”

Capitolul 3 (Jucării)

În secțiunea I, „Acte cu putere de lege și acte administrative”, dispoziții prevăzute la articolul 1 alineatul (2), trimiterile la dispozițiile Uniunii Europene și la dispozițiile elvețiene ar trebui eliminate și înlocuite cu următorul text:

„Uniunea Europeană	1.	Directiva 2009/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind siguranța jucăriilor (JO L 170, 30.6.2009, p. 1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (UE) nr. 681/2013 al Comisiei (JO L 195, 18.7.2013, p. 16) (denumită în continuare «Directiva 2009/48/CE»)
Elveția	100.	Legea federală din 9 octombrie 1992 privind produsele alimentare și produsele de bază (RO 1995 1469), astfel cum a fost modificată ultima dată la 9 noiembrie 2011 (RO 2011 5227)
	101.	Ordonanța din 23 noiembrie 2005 privind produsele alimentare și produsele de bază (RO 2005 5451), astfel cum a fost modificată ultima dată la 23 octombrie 2013 (RO 2013 3669)
	102.	Ordonanța Departamentului Federal pentru Afaceri Interne (DFAI) din 15 august 2012 privind siguranța jucăriilor (RO 2012 4717), astfel cum a fost modificată ultima dată la 25 noiembrie 2013 (RO 2013 5297)
	103.	Ordonanța DFAI din 23 noiembrie 2005 privind aplicarea legislației referitoare la produsele alimentare (RO 2005 6555), astfel cum a fost modificată ultima dată la 15 august 2012 (RO 2012 4855)
	104.	Ordonanța din 17 iunie 1996 privind sistemul elvețian de acreditare și desemnarea laboratoarelor de testare și a organismelor de evaluare a conformității (RO 1996 1904), astfel cum a fost modificată ultima dată la 1 iunie 2012 (RO 2012 2887)”

Capitolul 4 (Dispozitive medicale)

„Uniunea Europeană	1.	Directiva 90/385/CEE a Consiliului din 20 iunie 1990 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la dispozitivele medicale active implantabile, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 septembrie 2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1)
	2.	Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 septembrie 2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1)
	3.	Directiva 98/79/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 octombrie 1998 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro (JO L 331, 7.12.1998, p. 1), astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 septembrie 2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1)
	4.	Decizia 2002/364/CE a Comisiei din 7 mai 2002 privind specificațiile tehnice comune ale dispozitivelor medicale pentru diagnosticare in vitro (JO L 131, 16.5.2002, p. 17)
	5.	Directiva 2003/12/CE a Comisiei din 3 februarie 2003 de reclasificare a implanturilor mamare în cadrul Directivei 93/42/CEE privind dispozitivele medicale (JO L 28, 4.2.2003, p. 43)
	6.	Regulamentul (UE) nr. 722/2012 al Comisiei din 8 august 2012 privind cerințe speciale în ceea ce privește cerințele prevăzute în Directivele 90/385/CEE și 93/42/CEE ale Consiliului cu privire la dispozitivele medicale implantabile active și la dispozitivele medicale fabricate utilizând țesuturi de origine animală (JO L 22, 9.8.2012, p. 3)
	7.	Directiva 2005/50/CE a Comisiei din 11 august 2005 privind reclasificarea protezelor articulare pentru șold, genunchi și umăr în cadrul Directivei 93/42/CEE a Consiliului referitoare la dispozitivele medicale (JO L 210, 12.8.2005, p. 41)
	8.	Regulamentul (CE) nr. 2007/2006 al Comisiei din 22 decembrie 2006 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește importul și tranzitul anumitor produse intermediare derivate din materiale de categoria 3 destinate utilizării în scopuri tehnice în dispozitive medicale, în produse pentru diagnostic in vitro și reactivi de laborator și de modificare a acestui regulament (JO L 379, 28.12.2006, p. 98)
	9.	Directiva 2007/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de modificare a Directivei 90/385/CEE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la dispozitivele medicale active implantabile, a Directivei 93/42/CEE a Consiliului privind dispozitivele medicale și a Directivei 98/8/CE privind comercializarea produselor biodestructive (JO L 247, 21.9.2007, p. 21)
	10.	Decizia 2011/869/UE a Comisiei din 20 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2002/364/CE privind specificațiile tehnice comune ale dispozitivelor medicale pentru diagnosticare in vitro (JO L 341, 22.12.2011, p. 63)
	11.	Directiva 2011/100/UE a Comisiei din 20 decembrie 2011 de modificare a Directivei 98/79/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro (JO L 341, 22.12.2011, p. 50)
	12.	Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (JO L 174, 1.7.2011, p. 88)
	13.	Decizia 2010/227/UE a Comisiei din 19 aprilie 2010 cu privire la Banca europeană de date referitoare la dispozitivele medicale (Eudamed) (JO L 102, 23.4.2010, p. 45)
	14.	Regulamentul (UE) nr. 207/2012 al Comisiei din 9 martie 2012 privind instrucțiunile electronice de utilizare a dispozitivelor medicale (JO L 72, 10.3.2012, p. 28)
	15.	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 920/2013 al Comisiei din 24 septembrie 2013 privind desemnarea și supravegherea organismelor notificate în temeiul Directivei 90/385/CEE a Consiliului privind dispozitivele medicale active implantabile și al Directivei 93/42/CEE a Consiliului privind dispozitivele medicale (JO L 253, 25.9.2013, p. 8)
Elveția	100.	Legea federală din 15 decembrie 2000 privind medicamentele și dispozitivele medicale (RO 2001 2790), astfel cum a fost modificată ultima dată la 14 decembrie 2012 (RO 2013 1493)
	101.	Legea federală din 24 iunie 1902 privind instalațiile electrice cu curent slab și puternic (RO 19 252 și RS 4 798), astfel cum a fost modificată ultima dată la 20 martie 2008 (RO 2008 3437)
	102.	Legea federală din 9 iunie 1977 privind metrologia (RO 1977 2394), astfel cum a fost modificată ultima dată la 17 iunie 2011 (RO 2012 6235)
	103.	Legea federală din 22 martie 1991 privind radioprotecția (RO 1994 1933), astfel cum a fost modificată ultima dată la 10 decembrie 2004 (RO 2004 5391)
	104.	Ordonanța din 17 octombrie 2001 privind dispozitivele medicale (RO 2001 3487), astfel cum a fost modificată ultima dată la 11 iunie 2010 (RO 2010 2749)
	105.	Ordonanța din 18 aprilie 2007 privind importul, tranzitul și exportul de animale și produse de origine animală (RO 2007 1847), astfel cum a fost modificată ultima dată la 4 septembrie 2013 (RS 2013 3041)
	106.	Ordonanța din 17 iunie 1996 privind acreditarea și desemnarea organismelor de evaluare a conformității (RO 1996 1904), astfel cum a fost modificată ultima dată la 15 iunie 2012 (RO 2012 3631)
	107.	Legea federală privind protecția datelor din 19 iunie 1992 (RO 1992 1945), astfel cum a fost modificată ultima dată la 30 septembrie 2011 (RO 2013 3215)”

Capitolul 5 (Aparate de uz casnic pe bază de gaz și boilere)

„Uniunea Europeană

Directiva 2009/142/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind aparatele consumatoare de combustibili gazoși (JO L 330, 16.12.2009, p. 10)”

Capitolul 7 (Echipamente radio și echipamente terminale de telecomunicații)

„Uniunea Europeană	1.	Directiva 1999/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații și recunoașterea reciprocă a conformității acestora, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 septembrie 2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1)
	2.	Decizia 2000/299/CE a Comisiei din 6 aprilie 2000 de stabilire a clasificării inițiale a echipamentelor radio și echipamentelor terminale de telecomunicații și a identificatorilor asociați (JO L 97, 19.4.2000, p. 13)
	3.	Decizia 2000/637/CE a Comisiei din 22 septembrie 2000 privind aplicarea articolului 3 alineatul (3) litera (e) din Directiva 1999/5/CE la echipamentele hertziene care intră sub incidența acordului regional privind serviciile de radiotelefonie în navigația interioară (JO L 269, 21.10.2000, p. 50)
	4.	Decizia 2001/148/CE a Comisiei din 21 februarie 2001 privind aplicarea articolului 3 alineatul (3) litera (e) din Directiva 1999/5/CE pentru semnalele luminoase pentru avalanșă (JO L 55, 24.2.2001, p. 65)
	5.	Decizia 2005/53/CE a Comisiei din 25 ianuarie 2005 privind aplicarea articolului 3 alineatul (3) litera (e) din Directiva 1999/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind echipamentele hertziene propuse să facă parte din Sistemul automatic de identificare (Automatic Identification System — AIS) (JO L 22, 26.1.2005, p. 14)
	6.	Decizia 2005/631/CE a Comisiei din 29 august 2005 privind cerințele esențiale menționate de Directiva 1999/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului de asigurare a accesului serviciilor de urgență la balizele de localizare Cospas-Sarsat (JO L 225, 31.8.2005, p. 28)
	7.	Decizia 2013/638/UE a Comisiei din 12 august 2013 privind cerințele esențiale pentru echipamentele de radiocomunicații maritime destinate utilizării pe navele care nu intră sub incidența Convenției SOLAS și participării la Sistemul global de salvare și siguranță pe mare (GMDSS) (JO L 296, 7.11.2013, p. 22)
Elveția	100.	Legea federală din 30 aprilie 1997 privind telecomunicațiile (LTC); (RO 1997 2187), astfel cum a fost modificată ultima dată la 12 iunie 2009 (RO 2010 2617)
	101.	Ordonanța din 14 iunie 2002 privind instalațiile de telecomunicații (OIT); (RO 2002 2086), astfel cum a fost modificată ultima dată la 31 octombrie 2012 (RO 2012 6561)
	102.	Ordonanța din 14 iunie 2002 a Oficiului federal pentru comunicații (OFCOM) privind instalațiile de telecomunicații; (RO 2002 2111), astfel cum a fost modificată ultima dată la 12 august 2013 (RO 2013 2649)
	103.	Anexa 1 la Ordonanța OFCOM privind instalațiile de telecomunicații (RO 2002 2115), astfel cum a fost modificată ultima dată la 21 noiembrie 2005 (RO 2005 5139)
	104.	Lista standardelor tehnice publicate în Feuille Fédérale, cu titluri și referințe, astfel cum a fost modificată ultima dată la 28 decembrie 2012 (FF 2012 9084)
	105.	Ordonanța din 9 martie 2007 privind serviciile de telecomunicații (RO 2007 945), astfel cum a fost modificată ultima dată la 9 decembrie 2011 (RO 2012 367)”

Capitolul 8 (Aparate și sisteme de protecție destinate utilizării în atmosfere potențial explozive)

„Uniunea Europeană	1.	Directiva 94/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 martie 1994 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele și sistemele de protecție destinate utilizării în atmosfere potențial explozive, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 (JO L 316, 14.11.2012, p. 12)
Elveția	100.	Legea federală din 24 iunie 1902 privind instalațiile electrice cu curent slab și puternic (RO 19 252 și RS 4 798), astfel cum a fost modificată ultima dată la 20 martie 2008 (RO 2008 3437)
	101.	Ordonanța din 2 martie 1998 privind siguranța instalațiilor și sistemelor de protecție destinate utilizării în atmosfere potențial explozive (RO 1998 963), astfel cum a fost modificată ultima dată la 11 iunie 2010 (RO 2010 2749)
	102.	Legea federală din 12 iunie 2009 privind siguranța produselor (RO 2010 2573)
	103.	Ordonanța din 19 mai 2010 privind siguranța produselor (RO 2010 2583), astfel cum a fost modificată ultima dată la 15 iunie 2012 (RO 2012 3631)”

Capitolul 9 (Material electric și compatibilitate electromagnetică)

În secțiunea I, „Acte cu putere de lege și acte administrative”, dispoziții prevăzute la articolul 1 alineatul (2), trimiterile la dispozițiile elvețiene ar trebui eliminate și înlocuite cu următorul text:

„Elveția	100.	Legea federală din 24 iunie 1902 privind instalațiile electrice cu curent slab și puternic (RO 19 252 și RS 4 798), astfel cum a fost modificată ultima dată la 20 martie 2008 (RO 2008 3437)
	101.	Ordonanța din 30 martie 1994 privind instalațiile electrice cu curent slab (RO 1994 1185), astfel cum a fost modificată ultima dată la 16 noiembrie 2011 (RO 2011 6243)
	102.	Ordonanța din 30 martie 1994 privind instalațiile electrice cu curent puternic (RO 1994 1199), astfel cum a fost modificată ultima dată la 16 noiembrie 2011 (RO 2011 6233)
	103.	Ordonanța din 9 aprilie 1997 privind echipamentele electrice de joasă tensiune (RO 1997 1016), astfel cum a fost modificată ultima dată la 11 iunie 2010 (RO 2010 2749)
	104.	Ordonanța din 18 noiembrie 2009 privind compatibilitatea electromagnetică (RO 2009 6243), astfel cum a fost modificată ultima dată la 24 august 2010 (RO 2010 3619)
	105.	Ordonanța din 14 iunie 2002 privind instalațiile de telecomunicații (OIT); (RO 2002 2086), astfel cum a fost modificată ultima dată la 31 octombrie 2012 (RO 2012 6561)
	106.	Lista standardelor tehnice publicate în Feuille Fédérale, cu titluri și referințe, astfel cum a fost modificată ultima dată la 6 noiembrie 2012 (FF 2012 7968)”

Capitolul 11 (Instrumente de măsurare și preambalări)

În secțiunea I, „Acte cu putere de lege și acte administrative”, dispoziții prevăzute la articolul 1 alineatul (1), trimiterile la dispozițiile Uniunii Europene și la dispozițiile elvețiene ar trebui eliminate și înlocuite cu următorul text:

„Uniunea Europeană	1.	Directiva 71/347/CEE a Consiliului din 12 octombrie 1971 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la măsurarea masei hectolitrice a cerealelor (JO L 239, 25.10.1971, p. 1), astfel cum a fost modificată ulterior
	2.	Directiva 76/765/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind alcoolmetrele și aerometrele pentru alcool (JO L 262, 27.9.1976, p. 143), astfel cum a fost modificată ulterior
	3.	Directiva 86/217/CEE a Consiliului din 26 mai 1986 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la manometrele pentru măsurarea presiunii în pneurile autovehiculelor (JO L 152, 6.6.1986, p. 48), astfel cum a fost modificată ulterior
	4.	Directiva 75/107/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1974 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la sticlele utilizate ca recipiente de măsurare (JO L 42, 15.2.1975, p. 14), astfel cum a fost modificată ulterior
	5.	Directiva 76/211/CEE a Consiliului din 20 ianuarie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la preambalarea, în funcție de masă sau volum, a anumitor produse preambalate (JO L 46, 21.2.1976, p. 1), astfel cum a fost modificată ulterior
	6.	Directiva 2007/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a normelor privind cantitățile nominale ale produselor preambalate, de abrogare a Directivelor 75/106/CEE și 80/232/CEE ale Consiliului și de modificare a Directivei 76/211/CEE a Consiliului (JO L 247, 21.9.2007, p. 17), aplicabilă de la 11 aprilie 2009
Elveția	100.	Ordonanța din 5 septembrie 2012 privind declararea cantităților de produse neambalate și preambalate (RS 941.204), astfel cum a fost modificată ulterior
	101.	Ordonanța Departamentului Federal pentru Justiție și Poliție din 10 septembrie 2012 privind declararea cantităților de produse neambalate și preambalate (RS 941.204.1), astfel cum a fost modificată ulterior”

„Uniunea Europeană	1.	Directiva 2009/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind dispozițiile comune pentru mijloacele de măsurare și metodele de control metrologic (reformare) (JO L 106, 28.4.2009, p. 7)
	2.	Directiva 71/317/CEE a Consiliului din 26 iulie 1971 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la greutățile paralelipipedice de la 5 până la 50 kilograme de precizie medie și la greutățile cilindrice de la 1 până la 10 kilograme de precizie medie (JO L 202, 6.9.1971, p. 14)
	3.	Directiva 74/148/CEE a Consiliului din 4 martie 1974 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la greutățile de la 1 mg până la 50 kg de exactitate peste medie (JO L 84, 28.3.1974, p. 3)
	4.	Directiva 80/181/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1979 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la unitățile de măsură și de abrogare a Directivei 71/354/CEE (JO L 39, 15.2.1980, p. 40), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2009/3/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2009 (JO L 114, 7.5.2009, p. 10)
	5.	Directiva 76/766/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind tabelele alcoolmetrice (JO L 262, 27.9.1976, p. 149)
	6.	Directiva 2009/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind instrumentele de cântărire neautomate (JO L 122, 16.5.2009, p. 6), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 (JO L 316, 14.11.2012, p. 12)
	7.	Directiva 2004/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind mijloacele de măsurare (JO L 135, 30.4.2004, p. 1)
Elveția	102.	Legea federală din 17 iunie 2011 privind metrologia (RO 2012 6235)
	103.	Ordonanța din 23 noiembrie 1994 privind unitățile de măsură (RO 1994 3109), astfel cum a fost modificată ultima dată la 7 decembrie 2012 (RO 2012 7193)
	104.	Ordonanța din 15 februarie 2006 privind instrumentele de măsură (RO 2006 1453), astfel cum a fost modificată ultima dată la 7 decembrie 2012 (RO 2012 7207)
	105.	Ordonanța Departamentului Federal pentru Justiție și Poliție din 16 aprilie 2004 privind instrumentele de cântărit cu funcționare neautomată (RO 2004 2093), astfel cum a fost modificată ultima dată la 7 decembrie 2012 (RO 2012 7183)
	106.	Ordonanța Departamentului Federal pentru Justiție și Poliție din 19 martie 2006 privind instrumentele pentru măsurarea lungimii (RO 2006 1433), astfel cum a fost modificată ultima dată la 7 decembrie 2012 (RO 2012 7183)
	107.	Ordonanța Departamentului Federal pentru Justiție și Poliție din 19 martie 2006 privind măsurarea volumului (RO 2006 1525), astfel cum a fost modificată ultima dată la 7 decembrie 2012 (RO 2012 7183)
	108.	Ordonanța Departamentului Federal pentru Justiție și Poliție din 19 martie 2006 privind sistemele de măsurare a lichidelor, altele decât apa (RO 2006 1533), astfel cum a fost modificată ultima dată la 7 decembrie 2012 (RO 2012 7183)
	109.	Ordonanța Departamentului Federal pentru Justiție și Poliție din 19 martie 2006 privind instrumentele de cântărit cu funcționare automată (RO 2006 1545), astfel cum a fost modificată ultima dată la 7 decembrie 2012 (RO 2012 7183)
	110.	Ordonanța Departamentului Federal pentru Justiție și Poliție din 19 martie 2006 privind instrumentele de măsurare a energiei termice (RO 2006 1569), astfel cum a fost modificată ultima dată la 7 decembrie 2012 (RO 2012 7183)
	111.	Ordonanța Departamentului Federal pentru Justiție și Poliție din 19 martie 2006 privind instrumentele de măsurare a cantităților de gaz (RO 2006 1591), astfel cum a fost modificată ultima dată la 7 decembrie 2012 (RO 2012 7183)
	112.	Ordonanța Departamentului Federal pentru Justiție și Poliție din 19 martie 2006 privind instrumentele de măsurare a gazelor de eșapament ale motoarelor cu combustie (RO 2006 1599), astfel cum a fost modificată ultima dată la 7 decembrie 2012 (RO 2012 7183)
	113.	Ordonanța Departamentului Federal pentru Justiție și Poliție din 19 martie 2006 privind instrumentele de măsurare a energiei și a puterii electrice (RO 2006 1613), astfel cum a fost modificată ultima dată la 7 decembrie 2012 (RO 2012 7183)
	114.	Ordonanța din 15 august 1986 privind greutățile (RO 1986 2022), astfel cum a fost modificată ultima dată la 7 decembrie 2012 (RO 2012 7183)”

În secțiunea IV, „Principii speciale de desemnare a organismelor de evaluare a conformității”, dispoziția ar trebui eliminată și înlocuită cu următorul text:

„Pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității, autoritățile de desemnare respectă principiile generale enunțate în anexa 2 la prezentul acord, precum și criteriile de evaluare stabilite în anexa V la Directiva 2009/23/CE și la articolul 12 din Directiva 2004/22/CE, în ceea ce privește produsele reglementate de respectivele directive.”

În secțiunea V, „Dispoziții suplimentare”, punctul 1 (Schimb de informații), punctul 2 (Preambalaje) și punctul 3 (Marcarea) ar trebui eliminate și înlocuite cu următorul text:

„1. Schimb de informații

Organismele de evaluare a conformității recunoscute în temeiul prezentului acord pun periodic la dispoziția statelor membre și a autorităților elvețiene competente informațiile prevăzute la punctul 1.5 din anexa II la Directiva 2009/23/CE.

Organismele de evaluare a conformității recunoscute în temeiul prezentului acord pot solicita informațiile prevăzute la punctul 1.6 din anexa II la Directiva 2009/23/CE.

2. Preambalaje

Elveția recunoaște controalele efectuate în conformitate cu dispozițiile legislative ale Uniunii Europene enunțate în secțiunea I de către un organism al Uniunii Europene recunoscut în temeiul prezentului acord, în ceea ce privește preambalajele din Uniunea Europeană introduse pe piață în Elveția.

În ceea ce privește controlul statistic al cantităților declarate pe preambalaje, Uniunea Europeană recunoaște metoda elvețiană definită la punctul 7 din anexa 3 la Ordonanța din 5 septembrie 2012 privind declararea cantităților pentru produsele neambalate și preambalate (RS 941.204) ca fiind echivalentă cu metoda Uniunii Europene definită în anexa II la Directiva 75/106/CEE și în anexa II la Directiva 76/211/CEE, astfel cum au fost modificate prin Directiva 78/891/CEE. Producătorii elvețieni ale căror preambalaje sunt conforme cu legislația Uniunii Europene și au fost controlate în conformitate cu metoda elvețiană aplică marca «e» pe produsele lor exportate către Uniunea Europeană.

3. Marcarea

3.1.

În sensul prezentului acord, dispozițiile Directivei 2009/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 se citesc cu următoarele adaptări:

(a)	în anexa 1 punctul 3.1 prima liniuță și în anexa II punctul 3.1.1.1 litera (a) prima liniuță, textul dintre paranteze se completează cu următorul text: «CH pentru Elveția»;

(b)	desenele menționate în anexa II punctul 3.2.1 sunt completate cu următorul desen:

3.2.

Prin derogare de la articolul 1 din prezentul acord, regulile referitoare la marcare pentru instrumentele de măsurare introduse pe piața elvețiană sunt următoarele:

Marcajul care trebuie aplicat este marcajul «CE» și marcajul metrologic suplimentar sau semnul național al statului membru al CE în cauză, în conformitate cu anexa I punctul 3.1 prima liniuță și cu anexa II punctul 3.1.1.1 prima liniuță din Directiva 2009/34/CE din 23 aprilie 2009.”

Capitolul 12 (Autovehicule)

Secțiunea I, „Acte cu putere de lege și acte administrative”, ar trebui să fie eliminată și înlocuită cu următorul text:

„SECȚIUNEA I

Acte cu putere de lege și acte administrative

Dispoziții prevăzute la articolul 1 alineatul (2)

Uniunea Europeană	1.	Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă-cadru) (JO L 263, 9.10.2007, p. 1), astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (UE) nr. 195/2013 al Comisiei din 7 martie 2013 (JO L 65, 8.3.2013, p. 1) și ținând cont de actele enumerate în anexa IV la Directiva 2007/46/CE, astfel cum a fost modificată până la 1 decembrie 2013 (denumite în continuare împreună «Directiva-cadru 2007/46/CE»)
Elveția	100.	Ordonanța din 19 iunie 1995 privind cerințele tehnice pentru autovehiculele de transport și remorcile acestora (RO 1995 4145), astfel cum a fost modificată ultima dată la 30 noiembrie 2012 (RO 2012 7137)
	101.	Ordonanța din 19 iunie 1995 privind omologarea de tip a vehiculelor rutiere (RO 1995 3997), astfel cum a fost modificată până la 7 decembrie 2012 (RO 2012 7065) și ținând cont de modificările acceptate în conformitate cu procedura descrisă în secțiunea V punctul 1”

Secțiunea V, punctul 1, „Modificări aduse anexei IV în ceea ce privește actele enumerate în anexa IV la Directiva 2007/46/CE”, ar trebui să fie eliminată și înlocuită cu următorul text:

„1. Modificări aduse anexei IV în ceea ce privește actele enumerate în anexa IV la Directiva 2007/46/CE

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 12 alineatul (2), Uniunea Europeană informează fără întârziere Elveția cu privire la modificările aduse anexei IV și actelor enumerate în anexa IV la Directiva 2007/46/CE după data de 1 decembrie 2013, după publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Elveția informează fără întârziere Uniunea Europeană cu privire la modificările relevante din legislația elvețiană, cel târziu până la data aplicării acestor modificări în Uniunea Europeană.”

Capitolul 13 (Tractoare agricole sau forestiere)

Secțiunea I, „Acte cu putere de lege și acte administrative”, ar trebui să fie eliminată și înlocuită cu următorul text:

„SECȚIUNEA I

Acte cu putere de lege și acte administrative

Dispoziții prevăzute la articolul 1 alineatul (2)

Uniunea Europeană	1.	Directiva 76/432/CEE a Consiliului din 6 aprilie 1976 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la sistemul de frânare al tractoarelor agricole sau forestiere pe roți, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 1997 (JO L 277, 10.10.1997, p. 24)
	2.	Directiva 76/763/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la scaunele de însoțitor la tractoarele agricole sau forestiere pe roți, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2010/52/UE a Comisiei din 11 august 2010 (JO L 213, 13.8.2010, p. 37)
	3.	Directiva 77/537/CEE a Consiliului din 28 iunie 1977 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la măsurile care trebuie luate împotriva emisiilor de poluanți de la motoarele diesel cu care sunt echipate tractoarele agricole sau forestiere pe roți, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 1997 (JO L 277, 10.10.1997, p. 24)
	4.	Directiva 78/764/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la scaunul pentru conducătorul de tractoare agricole sau forestiere pe roți, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/96/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2006 (JO L 363, 20.12.2006, p. 81)
	5.	Directiva 80/720/CEE a Consiliului din 24 iunie 1980 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la spațiul de manevră, la mijloacele de acces la postul de conducere, precum și la ușile și ferestrele tractoarelor agricole sau forestiere pe roți, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2010/62/UE a Comisiei din 8 septembrie 2010 (JO L 238, 9.9.2010, p. 7)
	6.	Directiva 86/297/CEE a Consiliului din 26 mai 1986 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la prizele de putere ale tractoarelor agricole și ale tractoarelor forestiere pe roți și la protecția acestora, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2012/24/UE a Comisiei din 8 octombrie 2012 (JO L 274, 9.10.2012, p. 24)
	7.	Directiva 86/298/CEE a Consiliului din 26 mai 1986 privind dispozitivele de protecție în caz de răsturnare, montate în partea-din spate-a tractoarelor agricole și forestiere pe roți, cu ecartament îngust, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2010/22/UE a Comisei din 15 martie 2010 (JO L 91, 10.4.2010, p. 1)
	8.	Directiva 86/415/CEE a Consiliului din 24 iulie 1986 cu privire la instalarea, amplasarea, funcționarea și identificarea comenzilor tractoarelor agricole sau forestiere pe roți, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2010/22/UE a Comisiei din 15 martie 2010 (JO L 91, 10.4.2010, p. 1)
	9.	Directiva 87/402/CEE a Consiliului din 25 iunie 1987 privind dispozitivele de protecție în caz de răsturnare, montate în partea din față a tractoarelor agricole și forestiere pe roți, cu ecartament-îngust, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2010/22/UE a Comisiei din 15 martie 2010 (JO L 91, 10.4.2010, p. 1)
	10.	Directiva 2000/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2000 privind măsurile care trebuie luate împotriva emisiei de poluanți gazoși și de pulberi provenind de la motoarele pentru tractoare agricole și forestiere și de modificare a Directivei 74/150/CEE a Consiliului, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2011/87/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 noiembrie 2011 (JO L 301, 18.11.2011, p. 1)
	11.	Directiva 2003/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 privind omologarea de tip a tractoarelor agricole sau forestiere, a remorcilor acestora și a echipamentului remorcat interschimbabil, împreună cu sistemele, componentele și unitățile lor tehnice separate și de abrogare a Directivei 74/150/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2010/62/UE a Comisiei din 8 septembrie 2010 (JO L 238, 9.9.2010, p. 7)
	12.	Directiva 2008/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 cu privire la câmpul vizual și la ștergătoarele de parbriz ale tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (JO L 24, 29.1.2008, p. 30)
	13.	Directiva 2009/57/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind dispozitivele de protecție în caz de răsturnare a tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (JO L 261, 3.10.2009, p. 1)
	14.	Directiva 2009/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind dispozitivele de remorcare și de mers înapoi ale tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (JO L 198, 30.7.2009, p. 4)
	15.	Directiva 2009/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind oglinzile retrovizoare ale tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (JO L 198, 30.7.2009, p. 9)
	16.	Directiva 2009/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 cu privire la viteza maximă prin construcție și la platformele de încărcare ale tractoarelor agricole sau forestiere pe roți, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2010/62/UE a Comisiei din 8 septembrie 2010 (JO L 238, 9.9.2010, p. 7)
	17.	Directiva 2009/61/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 cu privire la instalarea de echipamente de iluminare și semnalizare luminoasă pe tractoarele agricole sau forestiere pe roți (JO L 203, 5.8.2009, p. 19)
	18.	Directiva 2009/63/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind unele componente și caracteristici ale tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (JO L 214, 19.8.2009, p. 23)
	19.	Directiva 2009/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind suprimarea paraziților radio electrici produși de tractoarele agricole sau forestiere (compatibilitate electromagnetică) (JO L 216, 20.8.2009, p. 1)
	20.	Directiva 2009/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind mecanismul de direcție al tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (JO L 201, 1.8.2009, p. 11)
	21.	Directiva 2009/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 cu privire la omologarea dispozitivelor de iluminare și de semnalizare luminoasă ale tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (JO L 203, 5.8.2009, p. 52)
	22.	Directiva 2009/75/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind dispozitivele de protecție în caz de răsturnare a tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (încercări statice) (JO L 261, 3.10.2009, p. 40)
	23.	Directiva 2009/76/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind nivelul sonor perceput de conducătorii de tractoare agricole sau forestiere pe roți (JO L 201, 1.8.2009, p. 18)
	24.	Directiva 2009/144/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind anumite componente și caracteristici ale tractoarelor agricole și forestiere pe roți, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2013/8/UE a Comisiei din 26 februarie 2013 (JO L 56, 28.2.2013, p. 8)
	25.	Regulamentul (UE) nr. 167/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 februarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele agricole și forestiere (JO L 60, 2.3.2013, p. 1)
Elveția	100.	Ordonanța din 19 iunie 1995 privind cerințele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească tractoarele agricole (RO 1995 4171), astfel cum a fost modificată ultima dată la 2 martie 2012 (RO 2012 1915)
	101.	Ordonanța din 19 iunie 1995 privind omologarea de tip a vehiculelor rutiere (RO 1995 3997), astfel cum a fost modificată ultima dată la 7 decembrie 2012 (RO 2012 7065)”

Capitolul 15 (Inspecția bunelor practici de fabricare a medicamentelor și certificarea loturilor)

Secțiunea I, „Acte cu putere de lege și acte administrative”, ar trebui să fie eliminată și înlocuită cu următorul text:

„SECȚIUNEA I

Acte cu putere de lege și acte administrative

Dispoziții prevăzute la articolul 1 alineatul (2)

Uniunea Europeană	1.	Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții europene pentru Medicamente (JO L 136, 30.4.2004, p. 1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (UE) nr. 1027/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 în ceea ce privește farmacovigilența (JO L 316, 14.11.2012, p. 38)
	2.	Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, 28.11.2001, p. 67), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2012/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de modificare a Directivei 2001/83/CE în ceea ce privește farmacovigilența (JO L 299, 27.10.2012, p. 1)
	3.	Directiva 2002/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru recoltarea, controlul, prelucrarea, stocarea și distribuirea sângelui uman și a componentelor sanguine și de modificare a Directivei 2001/83/CE (JO L 33, 8.2.2003, p. 30)
	4.	Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare (JO L 311, 28.11.2001, p. 1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2004/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de modificare a Directivei 2001/82/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele veterinare (JO L 136, 30.4.2004, p. 58)
	5.	Directiva 2003/94/CE a Comisiei din 8 octombrie 2003 de stabilire a principiilor și orientărilor privind buna practică de fabricație cu privire la produsele medicamentoase de uz uman și medicamentele experimentale de uz uman (JO L 262, 14.10.2003, p. 22)
	6.	Directiva 91/412/CEE a Comisiei din 23 iulie 1991 de stabilire a principiilor și a orientărilor de bună practică de fabricație pentru medicamentele de uz veterinar (JO L 228, 17.8.1991, p. 70)
	7.	Orientări privind bunele practici de distribuție pentru medicamentele de uz uman (JO C 63, 1.3.1994, p. 4) (publicate pe site-ul internet al Comisiei Europene)
	8.	EudraLex Volumul 4 — Medicamente de uz uman și veterinar: orientări ale UE privind bunele practici de fabricație (publicate pe site-ul internet al Comisiei Europene)
	9.	Directiva 2001/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 aprilie 2001 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind aplicarea bunelor practici clinice în cazul efectuării de studii clinice pentru evaluarea produselor medicamentoase de uz uman (JO L 121, 1.5.2001, p. 34)
	10.	Directiva 2005/28/CE a Comisiei din 8 aprilie 2005 de stabilire a principiilor și a orientărilor detaliate privind aplicarea bunelor practici clinice în ceea ce privește medicamentele experimentale de uz uman, precum și a cerințelor pentru acordarea autorizației de fabricație sau de import de astfel de produse (JO L 91, 9.4.2005, p. 13)
Elveția	100.	Legea federală din 15 decembrie 2000 privind medicamentele și dispozitivele medicale (RO 2001 2790), modificată ultima dată la 1 iulie 2013 (RO 2013 1493)
	101.	Ordonanța din 17 octombrie 2001 privind autorizațiile în domeniul medicamentelor (RO 2001 3399), modificată ultima dată la 1 ianuarie 2013 (RO 2012 3631)
	102.	Ordonanța Agenției elvețiene pentru produse terapeutice din 9 noiembrie 2001 privind cerințele referitoare la autorizația de introducere pe piață a medicamentelor (RO 2001 3437), modificată ultima dată la 1 ianuarie 2013 (RO 2012 5651)
	103.	Ordonanța din 20 septembrie 2013 privind studiile clinice în domeniul cercetării ființei umane (RO 2013 3407)”

		ISSN 1977-0782
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 182

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 57 21 iunie 2014

Cuprins		I Acte legislative	Pagina
		DECIZII
	*	Decizia nr. 376/2014/UE a Consiliului din 12 iunie 2014 de autorizare a Portugaliei în vederea aplicării unei rate reduse a accizei pentru romul și lichiorurile produse și consumate pe plan local în regiunea autonomă Madeira și pentru lichiorurile și rachiul produse și consumate pe plan local în regiunea autonomă Azore	1
	*	Decizia nr. 377/2014/UE a Consiliului din 12 iunie 2014 privind taxa AIEM aplicabilă în Insulele Canare	4
	*	Decizia nr. 378/2014/UE a Consiliului din 12 iunie 2014 de modificare a Deciziei 2004/162/CE privind taxele de andocare în departamentele franceze de peste mări, în ceea ce privește perioada de aplicare	9

	II Acte fără caracter legislativ
	REGULAMENTE
*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 681/2014 al Comisiei din 20 iunie 2014 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 37/2010 în ceea ce privește substanța rafoxanidă ( 1 )	11
*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 682/2014 al Comisiei din 20 iunie 2014 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 37/2010 în ceea ce privește substanța closantel ( 1 )	14
*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 683/2014 al Comisiei din 20 iunie 2014 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 37/2010 în ceea ce privește substanța clorsulon ( 1 )	17
*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 684/2014 al Comisiei din 20 iunie 2014 privind autorizarea cantaxantinei ca aditiv pentru hrana găinilor de reproducere (titularul autorizației: DSM Nutritional products Ltd.) ( 1 )	20
*	Regulamentul (UE) nr. 685/2014 al Comisiei din 20 iunie 2014 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului și a anexei la Regulamentul (UE) nr. 231/2012 al Comisiei în ceea ce privește utilizarea copolimerului grefat de alcool polivinilic și polietilenglicol în suplimentele alimentare solide ( 1 )	23
*	Regulamentul (UE) nr. 686/2014 al Comisiei din 20 iunie 2014 de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 983/2009 și (UE) nr. 384/2010 în ceea ce privește condițiile de utilizare a anumitor mențiuni de sănătate referitoare la efectul sterolilor vegetali și stanolilor vegetali de reducere a colesterolului-LDL sanguin ( 1 )	27
*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 687/2014 al Comisiei din 20 iunie 2014 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 185/2010 în ceea ce privește clarificarea, armonizarea și simplificarea măsurilor de securitate a aviației, echivalența standardelor de securitate și măsurile de securitate privind transportul de mărfuri și poștă ( 1 )	31
	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 688/2014 al Comisiei din 20 iunie 2014 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume	47
	DIRECTIVE
*	Directiva 2014/79/UE a Comisiei din 20 iunie 2014 de modificare a apendicelui C din anexa II la Directiva 2009/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind siguranța jucăriilor, în ceea ce privește TCEP, TCPP și TDCP ( 1 )	49
*	Directiva 2014/80/UE a Comisiei din 20 iunie 2014 de modificare a anexei II la Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a deteriorării ( 1 )	52
	REGULAMENTE DE ORDINE INTERIOARĂ ȘI DE PROCEDURĂ
*	Regulamentul de procedură al Consiliului de supraveghere al Băncii Centrale Europene	56
	ACTE ADOPTATE DE ORGANISME CREATE PRIN ACORDURI INTERNAŢIONALE
	2014/379/UE
*	Decizia nr. 1/2014 a comitetului instituit în temeiul Acordului între Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității din 1 aprilie 2014 în ceea ce privește modificarea capitolului 6 privind recipientele sub presiune, a capitolului 16 privind produsele pentru construcții și actualizarea referințelor juridice cuprinse în anexa 1	61