ANEXA 1

FARURI ETANȘE (SB) PENTRU TRACTOARE AGRICOLE ȘI FORESTIERE ȘI PENTRU ALTE VEHICULE LENTE

1.

Dispozițiile prezentului regulament se aplică, de asemenea, omologării farurilor SB speciale pentru tractoare agricole sau forestiere și pentru alte vehicule lente, destinate să furnizeze atât o lumină de drum, cât și o lumină de întâlnire și care au un diametru (*1) mai mic de 160 mm, cu următoarele modificări:

1.1.

Cerințele minime privind iluminarea stabilite la punctul 8.8 din prezentul regulament se reduc în raportul cu respectarea următoarelor limite minime absolute:   3 lux în punctul 75 R sau în punctul 75 L;   5 lux în punctul 50 R sau în punctul 50 L;   1,5 lux în zona IV.

1.2.

În locul simbolurilor prevăzute la punctul 5.2.2 din prezentul regulament, pe far se marchează literele „SM”, plasate într-un triunghi cu vârful în jos.

---

(*1)  Dacă proiecția reflectorului nu este circulară, diametrul trebuie să fie cel al unui cerc care are aceeași suprafață ca proiecția suprafeței utile aparente a reflectorului.

ANEXA 2

FIȘĂ DE COMUNICARE

[Format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

Textul imaginii

Textul imaginii

ANEXA 3

CERINȚE MINIME PRIVIND PROCEDURILE DE CONTROL AL CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

1.   DISPOZIȚII GENERALE

1.1.   Cerințele de conformitate se consideră îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric în cazul în care diferențele nu depășesc inevitabilele abateri survenite în cursul procesului de fabricație, care se încadrează în limitele prevăzute de prezentul regulament.

1.2.   În ceea ce privește caracteristicile fotometrice, conformitatea farurilor produse în serie nu este contestată dacă, în timpul încercării performanțelor fotometrice ale oricărui far ales la întâmplare:

1.2.1.

nicio valoare măsurată nu se abate, în sens nefavorabil, cu mai mult de 20 % de la valorile prescrise în prezentul regulament. Pentru valorile B 50 L (sau R) și zona III, abaterea nefavorabilă maximă poate fi de: B 50 L (sau R) : 0,2 lx echivalent 20 % 0,3 lx echivalent 30 % Zona III : 0,3 lx echivalent 20 % 0,45 lx echivalent 30 %

1.2.2.

sau dacă, 1.2.2.1. pentru lumina de întâlnire, valorile prescrise de prezentul regulament sunt atinse în punctul HV (cu o toleranță de + 0,2 lx) și în raport cu această dreaptă în cel puțin un punct din fiecare zonă delimitată pe ecranul de măsurare (situat la 25 m) printr-un cerc cu raza de 15 cm în jurul punctelor B 50 L (sau R) (1) (cu o toleranță de + 0,1 lx), 75 R (sau L), 25 R, 25 L, precum și în întreaga parte a zonei IV care nu este situată la mai mult de 22,5 cm deasupra liniei 25 R și 25 L 1.2.2.2. și dacă, pentru lumina de drum, HV fiind situat în interiorul curbei izolux 0,75 Emax, se respectă o toleranță de + 20 % pentru valorile maxime și de 20 % pentru valorile minime, în ceea ce privește valorile fotometrice în orice punct de măsurare definit la punctul 8.10 din prezentul regulament.

1.2.3.

Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, alinierea farului poate fi modificată, cu condiția ca axa fasciculului să nu se deplaseze lateral cu mai mult de 1° la dreapta sau la stânga. (2)

1.3.   Pentru a verifica modul în care se modifică poziția verticală a liniei de separație sub efectul căldurii, se aplică procedura de mai jos:

Unul dintre farurile eșantionului este supus încercărilor în conformitate cu metoda prevăzută la punctul 2.1 din anexa 5, după ce a fost supus de trei ori consecutiv ciclului definit la punctul 2.2.2 din anexa 5.

Farul este considerat acceptabil dacă Δr nu depășește 1,5 mrad.

Dacă această valoare depășește 1,5 mrad, fără să fie mai mare de 2,0 mrad, un al doilea far este supus încercării, după care media valorilor absolute înregistrate pentru cele două eșantioane nu trebuie să depășească 1,5 mrad.

1.4.   Coordonatele cromatice trebuie să fie respectate.

2.   CERINȚE MINIME PENTRU VERIFICAREA CONFORMITĂȚII DE CĂTRE PRODUCĂTOR

Pentru fiecare tip de far, titularul mărcii de omologare efectuează cel puțin încercările următoare, la intervale adecvate. Aceste încercări trebuie efectuate în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

Orice eșantionare care pune în evidență neconformitatea pentru tipul de încercare în cauză trebuie să conducă la o nouă eșantionare și la o nouă încercare. Producătorul trebuie să ia toate măsurile pentru a asigura conformitatea producției respective.

2.1.   Natura încercărilor

Încercările de conformitate din prezentul regulament se referă la caracteristicile fotometrice și la verificarea schimbării poziției verticale a liniei de separație sub efectul căldurii.

2.2.   Metodele utilizate în cadrul încercărilor

2.2.1.

Încercările trebuie efectuate, în general, în conformitate cu metodele definite în prezentul regulament.

2.2.2.

În orice încercare de conformitate efectuată de către producător, se pot utiliza metode echivalente, cu acordul autorității competente responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare. Producătorul trebuie să demonstreze că metodele de încercare utilizate sunt echivalente cu cele indicate în prezentul regulament.

2.2.3.

Pentru aplicarea punctelor 2.2.1 și 2.2.2 este necesară etalonarea periodică a aparaturii de încercare și corelarea acesteia cu măsurătorile efectuate de către o autoritate competentă.

2.2.4.

În toate cazurile, metodele de referință trebuie să fie cele din prezentul regulament, în special pentru controalele administrative și pentru eșantionare.

2.3.   Modul de eșantionare

Eșantioanele de faruri trebuie să fie prelevate aleatoriu, dintr-un lot de producție omogen. Prin lot omogen se înțelege un ansamblu de faruri de același tip, definit în conformitate cu metodele de fabricație ale producătorului.

Evaluarea se referă, în general, la producția de serie de la fabrici individuale. Cu toate acestea, un producător poate grupa cifrele de producție privind același tip de faruri produse de mai multe fabrici, cu condiția ca acestea să aplice aceleași criterii de calitate și același management al calității.

2.4.   Caracteristici fotometrice măsurate și înregistrate

Farurile eșantionate sunt supuse măsurărilor fotometrice în punctele prevăzute de regulament, limitând înregistrarea la punctele Emax, HV (3), HL, HR (4) în cazul luminii de drum, respectiv la punctele B 50 L (sau R), HV, 75 R (sau L) și 25 L (sau R) în cazul luminii de întâlnire (a se vedea figura din anexa 4).

2.5.   Criterii de acceptabilitate

Producătorul este responsabil cu efectuarea analizei statistice a rezultatelor încercărilor și cu definirea, de comun acord cu autoritatea competentă, a criteriilor privind acceptabilitatea produselor sale pentru a îndeplini specificațiile prevăzute pentru verificarea conformității produselor de la punctul 12.1 din prezentul regulament.

Criteriile de acceptabilitate trebuie stabilite astfel încât, la un nivel de încredere de 95 %, probabilitatea minimă de a trece cu succes o verificare prin sondaj, în conformitate cu anexa 7 (prima eșantionare), să fie de 0,95.

---

(1)  Literele dintre paranteze se referă la farurile destinate circulației pe stânga.

(2)  Un far conceput să emită o lumină de întâlnire poate încorpora și o lumină de drum care nu corespunde cerințelor.

(3)  Atunci când lumina de drum este reciproc încorporată cu lumina de întâlnire, HV în cazul luminii de drum trebuie să fie același punct de măsurare ca în cazul luminii de întâlnire.

(4)  HL și HR: puncte de pe „h-h” situate la o distanță de 1,125 m la stânga și, respectiv, la dreapta față de punctul HV.

ANEXA 4

EXEMPLE DE MĂRCI DE OMOLOGARE

Figura 1

Farul SB care poartă marca de omologare de mai sus este un far omologat în Țările de Jos (E4), care îndeplinește condițiile prezentului regulament, astfel cum este modificat prin seria 02 de amendamente, atât pentru lumina de întâlnire, cât și pentru lumina de drum (SCR) și care este conceput numai pentru circulația pe dreapta.

NOTĂ:

Numărul de omologare și simbolul (simbolurile) suplimentar(e) trebuie să fie amplasat(e) în apropierea cercului și dispus(e) fie deasupra sau dedesubtul literei „E”, fie la dreapta sau la stânga acestei litere. Cifrele numărului de omologare vor fi înscrise de aceeași parte în raport cu litera „E” și orientate în același sens. Simbolul (simbolurile) suplimentar(e) trebuie să fie situat(e) diametral opus față de numărul de omologare. Se recomandă evitarea utilizării cifrelor romane la scrierea numerelor de omologare, pentru a se elimina orice risc de confuzie cu alte simboluri.

Figura 2	Figura 3a

Figura 3b

Farul SB care poartă marca de omologare de mai sus îndeplinește cerințele prezentului regulament în ceea ce privește atât lumina de întâlnire, cât și lumina de drum și este conceput:

Numai pentru circulația pe partea stângă	Pentru ambele sisteme de circulație, printr-un reglaj corespunzător al farului
Figura 4	Figura 5

Farul SB care poartă marca de omologare de mai sus este un far care încorporează un dispersor din material plastic, care îndeplinește condițiile prezentului regulament numai pentru lumina de întâlnire și este conceput:

Pentru ambele sisteme de circulație	Numai pentru circulația pe partea dreaptă
Figura 6	Figura 7

Farul SB care poartă marca de omologare de mai sus este un far care încorporează un dispersor din material plastic, care îndeplinește cerințele din prezentul regulament:

Numai pentru lumina de întâlnire și conceput doar pentru circulația pe partea stângă	Numai pentru lumina de drum
Figura 8	Figura 9
Identificarea unui far care îndeplinește cerințele Regulamentului nr. 5
Atât pentru lumina de drum, cât și pentru lumina de întâlnire și conceput doar pentru circulația pe partea dreaptă	Numai pentru lumina de întâlnire și conceput doar pentru circulația pe partea dreaptă
Filamentul lămpii pentru lumina de întâlnire nu trebuie să fie aprins simultan cu filamentul lămpii pentru lumina de drum și/sau cu o altă lampă încorporată reciproc.

Figura 10

Exemple de marcaje simplificate pentru lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate

(Liniile verticale și orizontale prezintă schematic forma echipamentului de semnalizare luminoasă. Ele nu fac parte din marca de omologare.)

Modelul A

Modelul B

Modelul C

Modelul D

NOTĂ:

Cele patru exemple prezentate mai sus corespund unui dispozitiv de iluminare care poartă o marcă de omologare referitoare la: o lampă de poziție față, omologată în conformitate cu seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 7; un far care îndeplinește cerințele din prezentul regulament atât pentru lumina de întâlnire, cât și pentru lumina de drum, conceput pentru ambele sisteme de circulație și care încorporează un dispersor din material plastic; o lampă de ceață față, omologată în conformitate cu seria 02 de amendamente la Regulamentul nr. 19 și care încorporează un dispersor din material plastic; o lampă indicatoare de direcție față, din categoria 1a, omologată în conformitate cu seria 02 de amendamente la Regulamentul nr. 6.

Figura 11

Lămpi reciproc încorporate cu un far

Exemplul 1

Exemplul de mai sus corespunde marcării unui dispersor din material plastic destinat a fi utilizat în diferite tipuri de faruri, și anume:

	un far cu o lumină de întâlnire proiectată pentru ambele sisteme de circulație și o lumină de drum, omologat în Germania (E1) în conformitate cu dispozițiile Regulamentului nr. 5, modificat prin seria 02 de amendamente, reciproc încorporat cu o lampă de poziție față, omologată în conformitate cu seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 7
sau	un far cu o lumină de întâlnire proiectată pentru ambele sisteme de circulație și o lumină de drum, a cărui intensitate maximă este cuprinsă între 86 250 și 101 250 cd, omologat în Germania (E1) în conformitate cu dispozițiile Regulamentului nr. 31 astfel cum a fost modificat prin seria 02 de amendamente, reciproc încorporat cu aceeași lampă de poziție față menționată mai sus;
sau chiar	oricare dintre farurile de mai sus, omologat ca lampă unică.

Corpul principal al farului trebuie să poarte numai numărul de omologare valabil, de exemplu:

sau

sau

sau

Figura 11

Exemplul 2

Exemplul de mai sus corespunde marcării unui dispersor utilizat pentru un ansamblu de două faruri, omologat în Germania (E1), compus dintr-un far care emite o lumină de întâlnire concepută pentru ambele sisteme de circulație și o lumină de drum care îndeplinește cerințele Regulamentului nr. 1 și un far care emite o lumină de drum ce îndeplinește cerințele Regulamentului nr. 5.

Planșa SB2 – Far etanș cu diametrul de 180 mm (7 in), tip 2, cu două lumini (de întâlnire și de drum)

Textul imaginii

Planșa SB3 – Far etanș cu diametrul de 180 mm (7 in), tip 1, cu o singură lumină (doar de drum)

Toate dimensiunile sunt exprimate în milimetri

Planșa SB4 – Far etanș cu diametrul de 180 mm (7 in), tip 2, cu o singură lumină (doar de întâlnire)

Toate dimensiunile sunt exprimate în milimetri

Planșa SB5 – Far etanș cu diametrul de 145 mm (5,75 in), tip 1, cu o singură lumină (doar de drum)

Toate dimensiunile în milimetri

Textul imaginii

Planșa SB6 – Far etanș cu diametrul de 145 mm (5,75 in), tip 2, cu două lumini (de întâlnire și de drum)

Toate dimensiunile sunt exprimate în milimetri

Planșa SB7 – Far etanș cu diametrul de 145 mm (5,75 țoli), tip 1, cu o singură lumină (doar de întâlnire)

Toate dimensiunile sunt exprimate în milimetri

Planșele SB8a și SB8b – Ecrane de măsurare

A.   Far pentru circulația pe partea dreaptă

(dimensiuni în mm)

h-h: plan orizontal	trecând prin centrul focal al farului
v-v: plan vertical

B.   Far pentru circulația pe partea stângă

(dimensiuni în mm)

h-h: plan orizontal	trecând prin centrul focal al farului
v-v: plan vertical

ANEXA 5

ÎNCERCĂRI DE STABILITATE A PERFORMANȚEI FOTOMETRICE A FARURILOR ÎN FUNCȚIUNE

ÎNCERCĂRI ALE FARURILOR COMPLETE

După măsurarea valorilor fotometrice în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, în punctele Emax pentru luminile de drum și în punctele HV, 50 R, B 50 L pentru luminile de întâlnire (sau HV, 50 L, B 50 R pentru luminile proiectate pentru circulația pe partea stângă), un eșantion de far complet este supus unei încercări de stabilitate a performanței fotometrice în stare de funcționare. Prin „far complet” se înțelege ansamblul farului în sine, inclusiv părțile de caroserie și lămpile învecinate care pot să afecteze disiparea termică.

1.   ÎNCERCARE DE STABILITATE A PERFORMANȚEI FOTOMETRICE

Încercările trebuie să fie efectuate într-o atmosferă uscată și calmă, la o temperatură a mediului ambiant de 23o ± 5o, farul complet fiind fixat pe un suport care reprezintă montarea corectă pe vehicul.

1.1.   Far curat

Farul trebuie să rămână aprins 12 ore, astfel cum se indică la punctul 1.1.1, și să fie controlat în modul prevăzut la punctul 1.1.2.

1.1.1.   Procedura de încercare

Farul trebuie să rămână aprins o perioadă de timp specificată, astfel:

1.1.1.1.

(a) în cazul în care trebuie să fie omologată o singură sursă luminoasă (lumină de drum sau lumină de întâlnire), filamentul corespunzător se aprinde pe durata prescrisă (1); (b) în cazul în care lumina de întâlnire și lumina de drum sunt reciproc încorporate (far SB cu 2 filamente): în cazul în care solicitantul precizează faptul că farul este destinat utilizării cu un singur filament aprins (2) la un moment dat, încercarea trebuie efectuată în consecință, fiecare dintre funcțiile luminoase specificate fiind activate (1) în mod succesiv pentru jumătate din timpul indicat la punctul 1.1; în toate celelalte cazuri (1)  (2), farul este acționat în conformitate cu următorul ciclu, până la atingerea duratei specificate:   15 minute, cu filamentul luminii de întâlnire aprins;   5 minute, cu toate filamentele aprinse; (c) în cazul în care funcțiile de iluminare sunt grupate, toate funcțiile individuale trebuie să fie aprinse simultan pe durata specificată pentru diferitele funcții de iluminare (a), ținând seama, de asemenea, de utilizarea funcțiilor de iluminare reciproc încorporate (b), conform specificațiilor producătorului.

1.1.1.2.

Tensiunea de încercare Tensiunea se reglează astfel încât să furnizeze o putere cu 15 % (26 % pentru tipurile cu tensiunea de 24 V) mai mare decât puterea nominală specificată în prezentul regulament pentru tipul (tipurile) de far(uri) SB în cauză.

1.1.2.   Rezultatele încercării

1.1.2.1.   Inspecția vizuală

După ce temperatura farului a fost stabilizată la temperatura mediului ambiant, dispersorul farului și dispersorul exterior, dacă există, se curăță cu o cârpă din bumbac curată și umedă. Apoi se face inspecția vizuală a acestora; nu trebuie să se constate nicio distorsiune, deformare, fisură sau schimbare a culorii dispersorului farului, nici a dispersorului exterior, dacă există.

1.1.2.2.   Încercare fotometrică

În conformitate cu cerințele prezentului regulament, se verifică valorile fotometrice în următoarele puncte:

Lumina de întâlnire:   50 R – B50 L – HV pentru farurile destinate circulației pe partea dreaptă   50 L – B50 R – HV pentru farurile destinate circulației pe partea stângă

Lumina de drum: Punctul Emax.

Se poate efectua un nou reglaj, pentru a se ține seama de eventualele deformări ale suportului farului determinate de căldură (pentru deplasarea liniei de separație, a se vedea punctul 2 din prezenta anexă).

Se admite o abatere de 10 % între caracteristicile fotometrice și valorile măsurate înainte de încercare, inclusiv toleranțele procedurii de măsurare fotometrică.

1.2.   Far murdar

După ce este supus încercării prevăzute la punctul 1.1 de mai sus, farul este pregătit conform specificațiilor de la punctul 1.2.1, apoi este lăsat să funcționeze timp de o oră, în modul descris la punctul 1.1.1, și este verificat conform specificațiilor de la punctul 1.1.2.

1.2.1.   Pregătirea farului

1.2.1.1.   Amestecul pentru încercare

1.2.1.1.1.

Pentru un far cu dispersor exterior din sticlă: Amestecul de apă și un agent poluant care urmează să fie aplicat pe far se compune din:   9 părți (de masă) de nisip de siliciu, cu granulația cuprinsă între 0 și 100 μm;   1 parte (de masă) praf de cărbune vegetal (lemn de fag), cu granulația cuprinsă între 0 și 100 μm;   0,2 părți (de masă) de NaCMC (3); și   o cantitate adecvată de apă distilată, cu o conductivitate ≤ 1 mS/m. Amestecul nu trebuie să fie mai vechi de 14 zile.

1.2.1.1.2.

Pentru un far cu dispersor exterior din material plastic: Amestecul de apă și un agent poluant care se aplică pe far este compus din:   9 părți (de masă) de nisip de siliciu, cu granulația cuprinsă între 0 și 100 μm;   parte (de masă) praf de cărbune vegetal (lemn de fag), cu granulația cuprinsă între 0 și 100 μm;   0,2 părți (de masă) de NaCMC3;   13 părți (de masă) de apă distilată cu o conductivitate ≤ 1 mS/m; și   ± 1 părți (de masă) de agent tensioactiv. (4) Amestecul nu trebuie să fie mai vechi de 14 zile.

1.2.1.2.   Aplicarea pe far a amestecului pentru încercare

Amestecul pentru încercare se aplică uniform pe întreaga suprafață emisivă a farului și apoi se lasă să se usuce. Acest procedeu se repetă până când valoarea de iluminare scade la o valoare cuprinsă între 15-20 % din valorile măsurate pentru fiecare dintre punctele următoare, în condițiile descrise la punctul 1 de mai sus:

punctul Emax pentru lumina de drum, cu distribuție fotometrică pentru un far cu lumină de drum/de întâlnire;

punctul Emax pentru lumina de drum, cu distribuție fotometrică pentru un far numai cu lumină de drum;

50 R și 50V (5) pentru o lampă numai cu lumină de întâlnire, proiectată pentru circulația pe dreapta;

50 L și 50V (5) pentru o lampă numai cu lumină de întâlnire, proiectată pentru circulația pe stânga.

1.2.1.3.   Echipamentul de măsurare

Echipamentul de măsurare trebuie să fie echivalent cu cel utilizat pentru încercările de omologare a farurilor.

2.   ÎNCERCAREA PRIVIND DEPLASAREA VERTICALĂ A LINIEI DE SEPARAȚIE SUB EFECTUL CĂLDURII

Această încercare constă în a verifica dacă, sub efectul căldurii, deplasarea verticală a liniei de separație nu depășește o valoare specificată pentru un far cu lumină de întâlnire, în timpul funcționării.

După ce a fost supus încercărilor descrise la punctul 1.1, farul face obiectul încercării descrise la punctul 2.1, fără a fi demontat din suportul lui și nici reajustat în raport cu acesta.

2.1.   Încercarea

Încercarea trebuie efectuată într-o atmosferă uscată și calmă, la o temperatură a mediului ambiant de 23 °C ± 5 °C.

Un far SB din producția de serie, care a funcționat cel puțin o oră, este aprins în poziția de lumină de întâlnire, fără să fie demontat din suportul său sau reajustat în raport cu acesta (pentru această încercare, reglajul tensiunii trebuie să se facă în modul prevăzut la punctul 1.1.1.2). Poziția liniei de separație în partea sa orizontală (între v-v și linia verticală care trece prin punctul B50 L, pentru farurile proiectate pentru circulația pe dreapta, sau punctul B50 R, pentru cele proiectate pentru circulația pe stânga) se verifică la 3 minute (r3) și, respectiv, 60 de minute (r60) după aprindere.

Măsurarea deplasării liniei de separație descrise mai sus trebuie să fie efectuată prin orice metodă suficient de exactă și prin care se obțin rezultate reproductibile.

2.2.   Rezultatele încercării

2.2.1.

Rezultatul, exprimat în miliradiani (mrad), se consideră acceptabil atunci când valoarea absolută înregistrată nu este mai mare de 1,0 mrad (Δ rI ≤ 1,0 mrad).

2.2.2.

Totuși, dacă această valoare este mai mare de 1,0 mrad, însă mai mică sau egală cu 1,5 mrad (1,0 mrad < Δ rI ≤ 1,5 mrad), un al doilea far este supus încercării în conformitate cu punctul 2.1, după ce a fost supus de trei ori consecutiv ciclului descris mai jos, pentru a stabiliza poziția părților mecanice ale farului pe un suport reprezentativ pentru instalarea sa corectă pe vehicul: o oră de funcționare a luminii de întâlnire (tensiunea de alimentare fiind reglată în conformitate cu punctul 1.1.1.2); o perioadă de o oră cu farul stins. Tipul de far se consideră acceptabil dacă media valorilor absolute Δ rI măsurată pe primul eșantion și ΔrII măsurată pe al doilea eșantion este mai mică sau egală cu 1,0 mrad.

---

(1)  Atunci când farul care face obiectul încercării este grupat și/sau reciproc încorporat cu lămpi de semnalizare, acestea din urmă trebuie să rămână aprinse pe toată durata încercării. În cazul unei lămpi indicatoare de direcție, aceasta se aprinde în mod intermitent, cu un raport al timpului aprins-stins de aproximativ unu la unu.

(2)  Dacă două filamente sunt aprinse simultan atunci când farul se aprinde intermitent, aceasta nu se consideră ca fiind o utilizare normală simultană a filamentelor.

(3)  NaCMC reprezintă sarea de sodiu a carboximetilcelulozei, cunoscută în mod obișnuit ca CMC. NaCMC utilizată în amestecul de praf trebuie să aibă un grad de substituție (DS) de 0,6-0,7 și o viscozitate de 200-300 cP pentru o soluție de 2 %, la 20 °C.

(4)  Toleranța privind cantitatea este necesară pentru a obține un agent poluant care se întinde corect pe toate dispersoarele din material plastic.

(5)  50 V se situează la 375 mm sub HV, pe linia verticală v-v pe ecranul aflat la distanța de 25 m.

ANEXA 6

CERINȚE APLICABILE FARURILOR ECHIPATE CU DISPERSOARE DIN MATERIAL PLASTIC – ÎNCERCĂRI ALE DISPERSOARELOR SAU ALE EȘANTIOANELOR DE MATERIAL ȘI ALE FARURILOR COMPLETE

1.   SPECIFICAȚII GENERALE

1.1.

Eșantioanele furnizate în conformitate cu punctul 3.2.4 din prezentul regulament trebuie să îndeplinească cerințele indicate la punctele 2.1-2.5 de mai jos.

1.2.

Două din cinci eșantioane de faruri complete furnizate în conformitate cu punctul 3.2.3 din prezentul regulament și care încorporează dispersoare din material plastic trebuie să îndeplinească condițiile specificate la punctul 2.6 de mai jos în ceea ce privește materialul dispersoarelor.

1.3.

Eșantioanele de dispersoare din material plastic sau eșantioanele de materiale sunt supuse încercărilor de omologare, împreună cu reflectorul în fața căruia sunt destinate a fi montate (după caz), în ordinea cronologică indicată în tabelul A reprodus în apendicele 1 la prezenta anexă.

1.4.

Totuși, în cazul în care producătorul farului este în măsură să facă dovada că produsul a trecut deja cu succes încercările prevăzute la punctele 2.1-2.5 de mai jos sau încercările echivalente în conformitate cu un alt regulament, aceste încercări nu trebuie repetate; sunt obligatorii doar încercările prevăzute în tabelul B din apendicele 1.

2.   ÎNCERCĂRI

2.1.   Rezistența la variații de temperatură

2.1.1.   Încercări

Trei eșantioane (dispersoare) noi sunt supuse la cinci cicluri de schimbare de temperatură și umiditate (RH = umiditate relativă), în conformitate cu următorul program:

3 ore la 40 °C ± 2 °C și 85-95 % RH;

1 oră la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % RH;

15 ore la -30 °C ± 2 °C;

1 oră la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % RH;

3 ore la 80 °C ± 2 °C;

1 oră la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % RH.

Înaintea acestei încercări, eșantioanele sunt condiționate timp de cel puțin 4 ore la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % RH.

Observație:

Perioadele de o oră la 23 °C ± 5 °C includ perioadele de tranziție de la o temperatură la alta care sunt necesare pentru evitarea efectelor șocului termic.

2.1.2.   Măsurări fotometrice

2.1.2.1.   Metoda

Eșantioanele sunt supuse măsurărilor fotometrice înainte și după încercare.

Măsurările fotometrice se efectuează cu o lampă-etalon în următoarele puncte:

B 50 L și 50 R pentru lumina de întâlnire a unui far cu lumină de întâlnire sau a unui far cu lumină de întâlnire și de drum (B 50 R și 50 L în cazul farurilor pentru circulația pe stânga);

Emax pentru lumina de drum a unui far cu lumină de drum sau a unui far cu lumină de întâlnire/lumină de drum.

2.1.2.2.   Rezultate

Diferențele între valorile fotometrice măsurate înainte și după încercare pe fiecare eșantion nu trebuie să depășească 10 %, inclusiv toleranțele datorate procedurilor de măsurare fotometrică.

2.2.   Rezistența la agenți atmosferici și la agenți chimici

2.2.1.   Rezistența la agenți atmosferici

Trei eșantioane (dispersoare sau eșantioane de materiale) noi se expun radiației unei surse cu o distribuție de energie spectrală similară cu cea a unui corp negru a cărui temperatură se situează între 5 500 K și 6 000 K. Între sursă și eșantioane se plasează filtre adecvate, pentru a reduce cât mai mult posibil radiațiile cu lungimea de undă mai mică de 295 nm și mai mare de 2 500 nm. Eșantioanele se expun unei iluminări energetice de 1 200 W/m22 ± 200 W/m2 pentru o perioadă suficient de mare ca energia luminoasă primită să fie egală cu 4 500 MJ/m2 ± 200 MJ/m2. În incintă, temperatura măsurată pe panoul negru amplasat la același nivel cu eșantioanele trebuie să fie de 50 °C ± 5 °C. Pentru a asigura o expunere uniformă, eșantioanele se rotesc în jurul sursei de radiație, cu o viteză cuprinsă între 1 și 5 1/min.

Eșantioanele se pulverizează cu apă distilată cu o conductivitate mai mică de 1 mS/m, la o temperatură de 23 °C ± 5 °C, în conformitate cu următorul ciclu:

pulverizare	:	5 minute;
uscare	:	25 de minute.

2.2.2.   Rezistența la agenți chimici

După încercarea descrisă la punctul 2.2.1 de mai sus și după ce s-a efectuat măsurarea descrisă la punctul 2.2.3.1 de mai jos, suprafața exterioară a acestor trei eșantioane se supune tratamentului descris la punctul 2.2.2.2, cu amestecul definit la punctul 2.2.2.1 de mai jos.

2.2.2.1.   Amestecul pentru încercare

Amestecul pentru încercare este compus din 61,5 % n-heptan, 12,5 % toluen, 7,5 % tetraclorură de etil, 12,5 % tricloretilenă și 6 % xilen (procente de volum).

2.2.2.2.   Aplicarea amestecului pentru încercare

Se impregnează până la saturație o bucată de țesătură de bumbac (conform standardului ISO 105) cu amestecul definit la punctul 2.2.2.1 de mai sus și, după maximum 10 secunde, se aplică timp de 10 minute pe fața exterioară a eșantionului, la o presiune de 50 N/cm2, corespunzătoare unei forțe de 100 N aplicate pe o suprafață de încercare de 14 × 14 mm.

În timpul acestei perioade de 10 minute, tamponul din material este impregnat din nou cu amestecul pentru încercare, astfel încât compoziția lichidului aplicat să rămână în continuare identică cu amestecul pentru încercare prescris.

În timpul aplicării se admite compensarea presiunii exercitate pe eșantion, pentru a evita fisurile care ar putea fi cauzate de această presiune.

2.2.2.3.   Curățarea

La sfârșitul aplicării amestecului pentru încercare, eșantioanele se usucă în aer liber, apoi se spală cu soluția descrisă la punctul 2.3 (Rezistența la detergenți) la 23 °C ± 5 °C.

Eșantioanele se clătesc apoi, cu atenție, cu apă distilată care nu conține mai mult de 0,2 % impurități, la 23 °C ± 5 °C, iar apoi se șterg cu o cârpă moale.

2.2.3.   Rezultate

2.2.3.1.   După încercarea de rezistență la agenți atmosferici, suprafața exterioară a eșantioanelor nu trebuie să prezinte crăpături, zgârieturi, ciobiri sau deformări, iar variația medie a transmisiei

, măsurată la cele trei eșantioane conform procedurii descrise în apendicele 2 la prezenta anexă nu trebuie să depășească 0,020 (Δ tm ≤ 0,020).

2.2.3.2.   După încercarea de rezistență la agenții chimici, eșantioanele nu trebuie să prezinte nicio urmă de atac chimic care poate să provoace o variație a difuziei fluxului, iar variația medie a acesteia,

, măsurată pe cele trei eșantioane conform procedurii descrise în apendicele 2 la prezenta anexă, nu trebuie să depășească 0,020 (Δ dm ≤ 0,020).

2.3.   Rezistența la detergenți și la hidrocarburi

2.3.1.   Rezistența la detergenți

Suprafața exterioară a trei eșantioane (dispersoare sau eșantioane de materiale) se încălzește la 50 °C ± 5 °C, iar apoi este scufundată timp de 5 minute într-un amestec menținut la 23 °C ± 5 °C și compus din 99 de părți apă distilată care nu conține mai mult de 0,02 % impurități și o parte de alchilarilsulfonat.

La finalul încercării, eșantioanele se usucă la 50 °C ± 5 °C. Suprafața eșantioanelor se curăță cu o cârpă umedă.

2.3.2.   Rezistența la hidrocarburi

Suprafața exterioară a acestor trei eșantioane este frecată apoi ușor, timp de un minut, cu o cârpă din bumbac impregnată cu un amestec compus din 70 % n-heptan și 30 % toluen (procente de volum), apoi este uscată în aer liber.

2.3.3.   Rezultate

După efectuarea succesivă a acestor două încercări, valoarea medie a variației transmisiei

, măsurată pe cele trei eșantioane conform procedurii descrise în apendicele 2 la prezenta anexă, nu trebuie să depășească 0,010 (Δ tm ≤ 0,010).

2.4.   Rezistența la deteriorarea mecanică

2.4.1.   Metoda de deteriorare mecanică

Suprafața exterioară a celor trei eșantioane (dispersoare) noi este supusă încercării de deteriorare mecanică uniformă, prin metoda descrisă în apendicele 3 la prezenta anexă.

2.4.2.   Rezultate

După această încercare, variațiile:

transmisiei	:
și difuziei	:	,

sunt măsurate conform procedurii descrise în apendicele 2, în zona definită la punctul 2.2.4 de mai sus. Valoarea medie a celor trei eșantioane trebuie să fie astfel încât:

Δ tm ≤ 0,100;

Δ dm ≤ 0,050.

2.5.   Încercarea de aderență a acoperirilor, dacă există

2.5.1.   Pregătirea eșantionului

O suprafață de 20 mm × 20 mm din zona acoperirii unui dispersor se taie cu o lamă sau cu un ac, astfel încât să se obțină un caroiaj format din pătrate de aproximativ 2 mm × 2 mm. Presiunea lamei sau a acului trebuie să fie suficientă pentru a tăia cel puțin acoperirea.

2.5.2.   Descrierea încercării

Se utilizează o bandă adezivă cu forța de adeziune de 2 N/(cm lățime) ± 20 %, măsurată în condițiile standard descrise în apendicele 4 la prezenta anexă. Această bandă adezivă, cu o lățime de minimum 25 mm, este presată pe suprafața pregătită în conformitate cu cerințele de la punctul 2.5.1, timp de cel puțin 5 minute.

Apoi, capătul benzii adezive se apasă până la echilibrarea forței de aderență pe suprafața în cauză de o forță perpendiculară pe această suprafață. În acest moment, banda este dezlipită cu o viteză constantă de 1,5 m/s ± 0,2 m/s.

2.5.3.   Rezultate

Nu trebuie să se constate alterări vizibile ale suprafeței caroiate. Sunt admise alterări la intersecțiile caroiajului sau pe marginea inciziilor, cu condiția ca suprafața alterată să nu depășească 15 % din suprafața caroiată.

2.6.   Încercări ale farului complet care încorporează un dispersor din material plastic

2.6.1.   Rezistența la deteriorarea mecanică a suprafeței dispersorului

2.6.1.1.   Încercări

Dispersorul eșantionului de far nr. 1 este supus încercării descrise la punctul 2.4.1 de mai sus.

2.6.1.2.   Rezultate

După încercare, rezultatele măsurătorilor fotometrice efectuate pe un far în conformitate cu prezentul regulament nu trebuie să depășească cu mai mult de 30 % valorile maxime prescrise în punctele B 50 L și HV și nici să fie mai mici de 10 % din valorile minime prescrise în punctul 75 R (în cazul farurilor destinate circulației pe partea stângă, punctele luate în considerare sunt B 50 R, HV și 75 L).

2.6.2.   Încercarea de aderență a acoperirilor, dacă există

Dispersorul eșantionului de far nr. 2 este supus încercării descrise la punctul 2.5 de mai sus.

3.   CONTROLUL CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

3.1.

În ceea ce privește materialul utilizat pentru fabricarea dispersoarelor, farurile dintr-o serie de fabricație se recunosc ca fiind conforme cu prezentul regulament dacă: 3.1.1. după încercările de rezistență la agenți chimici și de rezistență la detergenți și hidrocarburi, suprafața exterioară a eșantioanelor nu prezintă crăpături, ciobiri sau deformări vizibile cu ochiul liber (a se vedea punctele 2.2.2, 2.3.1 și 2.3.2); 3.1.2. după ce au fost supuse încercării descrise la punctul 2.6.1.1, valorile fotometrice în punctele de măsurare indicate la punctul 2.6.1.2 se încadrează în limitele prevăzute în prezentul regulament pentru conformitatea producției.

3.2.

Dacă rezultatele încercărilor nu îndeplinesc cerințele, încercările se repetă pe un alt eșantion de faruri, prelevat aleatoriu.

ANEXA 7

CERINȚE MINIME PRIVIND EȘANTIONAREA EFECTUATĂ DE UN INSPECTOR

1.   DISPOZIȚII GENERALE

1.1.

Cerințele de conformitate se consideră ca fiind îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric, în conformitate cu cerințele prezentului regulament, în cazul în care diferențele nu depășesc abaterile inevitabile survenite în cursul procesului de fabricație.

1.2.

În ceea ce privește caracteristicile fotometrice, conformitatea farurilor produse în serie nu este contestată dacă, la momentul încercării caracteristicilor fotometrice ale unui far ales la întâmplare: 1.2.1. nicio valoare măsurată nu se abate, în sens nefavorabil, cu mai mult de 20 % de la valorile prescrise în prezentul regulament. Pentru valorile B 50 L (sau R) și zona III, abaterile maxime admisibile pot fi, respectiv: B 50 L (sau R) : 0,2 lx, echivalent cu 20 % 0,3 lx, echivalent cu 30 % Zona III : 0,3 lx, echivalent cu 20 % 0,45 lx, echivalent cu 30 % 1.2.2. sau dacă: 1.2.2.1. pentru lumina de întâlnire, valorile prescrise de prezentul regulament sunt atinse în punctul HV (cu o toleranță de 0,2 lx) și în raport cu această dreaptă în cel puțin un punct din fiecare zonă delimitată pe ecranul de măsurare (situat la 25 m) printr-un cerc cu raza de 15 cm în jurul punctelor B 50 L (sau R) (cu o toleranță de 0,1 lx), 75 R (sau L), 25 R, 25 L, precum și în întreaga parte a zonei IV care nu este situată la mai mult de 22,5 cm deasupra liniei 25 R și 25 L 1.2.2.2. și dacă, pentru lumina de drum, HV fiind situat în interiorul curbei izolux 0,75 Emax, se respectă o toleranță de + 20 % pentru valorile maxime și de – 20 % pentru valorile minime, în ceea ce privește valorile fotometrice în orice punct de măsurare definit la punctul 8.10 din prezentul regulament. Nu se ia în considerare marcajul de referință. 1.2.3. Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, alinierea farului poate fi modificată, cu condiția ca axa fasciculului să nu se deplaseze lateral cu mai mult de 1o la dreapta sau la stânga (1). 1.2.4. Nu se iau în considerare farurile care prezintă defecte evidente. 1.2.5. Nu se ia în considerare marcajul de referință.

1.3.

Coordonatele cromatice trebuie să fie respectate.

2.   PRIMA EȘANTIONARE

La prima eșantionare se aleg aleatoriu patru faruri. Primul eșantion de două faruri este marcat cu litera A, iar al doilea eșantion de două faruri este marcat cu litera B.

2.1.   Conformitatea nu este contestată

2.1.1.

Ca urmare a procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor produse în serie nu este contestată dacă abaterile valorilor măsurate pentru faruri, în sens nefavorabil, sunt următoarele: 2.1.1.1. eșantionul A A1: un far   0  % celălalt far nu mai mult de 20  % A2: ambele faruri peste 0  % Dar nu mai mult de 20  % se trece la eșantionul B     2.1.1.2. eșantionul B B1: ambele faruri 0  %

2.1.2.

sau dacă sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul A.

2.2.   Conformitatea este contestată

2.2.1.

Ca urmare a procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor produse în serie este contestată și producătorului i se cere să își repună producția în conformitate cu cerințele (aliniere) dacă abaterile valorilor măsurate pentru faruri sunt următoarele: 2.2.1.1. eșantionul A A3: un far nu mai mult de 20  % celălalt far peste 20  % Dar nu mai mult de 30  % 2.2.1.2. eșantionul B B2: în cazul A2     un far peste 0  % Dar nu mai mult de 20  % celălalt far nu mai mult de 20  % B3: în cazul A2     un far   0  % celălalt far peste 20  % dar nu mai mult de 30  %

2.2.2.

sau dacă nu sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul A.

2.3.   Retragerea omologării

Conformitatea este contestată și se aplică punctul 10 în cazul în care, ca urmare a procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, abaterile valorilor măsurate pentru faruri sunt următoarele:

2.3.1.

eșantionul A A4: un far nu mai mult de 20  % celălalt far peste 30  % A5: ambele faruri peste 20  %

2.3.2.

eșantionul B B4: în cazul A2     un far peste 0  % dar nu mai mult de 20  % celălalt far peste 20  % B5: în cazul A2     ambele faruri peste 20  % B6: în cazul A2     un far   0  % celălalt far peste 30  %

2.3.3.

sau dacă nu sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantioanele A și B.

3.   REPETAREA EȘANTIONĂRII

În cazurile A3, B2 și B3 este necesară o nouă eșantionare în termen de două luni de la notificare, selectând un al treilea eșantion C, compus din două faruri, și un al patrulea eșantion D, compus din două faruri, alese din stocul produs după alinierea producției.

3.1.   Conformitatea nu este contestată

3.1.1.

Ca urmare a procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor produse în serie nu este contestată dacă abaterile valorilor măsurate pentru faruri sunt următoarele: 3.1.1.1. eșantionul C C1: un far   0  % celălalt far nu mai mult de 20  % C2: ambele faruri peste 0  % dar nu mai mult de 20  %     se trece la eșantionul D 3.1.1.2. eșantionul D D1: în cazul C2   ambele faruri 0  %

3.1.2.

sau dacă sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul C.

3.2.   Conformitatea este contestată

3.2.1.

Ca urmare a procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor produse în serie este contestată și producătorului i se cere să își repună producția în conformitate cu cerințele (aliniere) dacă abaterile valorilor măsurate pentru faruri sunt următoarele: 3.2.1.1. eșantionul D D2: în cazul C2     un far peste 0  % dar nu peste 20  % celălalt far nu mai mult de 20  % 3.2.1.2. sau dacă nu sunt îndeplinite condițiile de la punctul 1.2.2 pentru eșantionul C.

3.3.   Retragerea omologării

Conformitatea este contestată și se aplică punctul 13 în cazul în care, ca urmare a procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, abaterile valorilor măsurate pentru faruri sunt următoarele:

3.3.1.

eșantionul C C3: un far nu mai mult de 20  % celălalt far peste 20  % C4: ambele faruri peste 20  %

3.3.2.

eșantionul D D3: în cazul C2     un far 0 % sau peste 0  % celălalt far peste 20  %

3.3.3.

sau dacă nu sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantioanele C și D.

4.   MODIFICAREA POZIȚIEI VERTICALE A LINIEI DE SEPARAȚIE

În privința verificării schimbării poziției verticale a liniei de separație sub influența căldurii, se aplică următoarea procedură:

După eșantionarea în conformitate cu figura 1 din prezenta anexă, un far din eșantionul A este încercat în conformitate cu procedura prevăzută la punctul 2.1 din anexa 5, după ce a fost supus de trei ori consecutiv ciclului definit la punctul 2.2.2 din anexa 5.

Farul este considerat acceptabil dacă Δr nu depășește 1,5 mrad.

Dacă această valoare depășește 1,5 mrad, dar este mai mică de 2,0 mrad, al doilea far al eșantionului A este supus încercării, după care media valorilor absolute înregistrate pentru cele două eșantioane nu trebuie să depășească 1,5 mrad.

Totuși, dacă valoarea de 1,5 mrad nu este respectată pentru eșantionul A, ambele faruri din eșantionul B sunt supuse aceleiași proceduri, iar valoarea Δr pentru fiecare dintre ele nu trebuie să depășească 1,5 mrad.

Figura 1

2 dispozitive

Prima eșantionare

4 dispozitive selectate aleatoriu, împărțite în eșantioanele A și B

2 dispozitive

SFÂRȘIT

se trece la eșantionul B

SFÂRȘIT

Aliniere

Se cere producătorului să ia măsuri pentru ca produsele să fie conforme cu cerințele

2 dispozitive

2 dispozitive

Repetarea eșantionării

4 dispozitive selectate aleatoriu, împărțite în eșantioanele C și D

SFÂRȘIT

se trece la eșantionul D

SFÂRȘIT

se trece la aliniere

Omologare retrasă

Abatere maximă (%), în sens nefavorabil, față de valorile-limită

Rezultate posibile pentru eșantionul D

Rezultate posibile pentru eșantionul B

Rezultate posibile pentru eșantionul C

Rezultate posibile pentru eșantionul A

---

(1)  Un far conceput să emită o lumină de întâlnire poate încorpora și o lumină de drum care nu corespunde cerințelor.

ANEXA 1

FIȘE DE DATE  (*1) PENTRU SURSELE DE LUMINĂ CU LED

Lista categoriilor de surse de lumină cu LED și numerele fișelor de date aferente:

Categoria		Numărul fișei (numerele fișelor)
LR 1		LR 1/1-5
LW 2		LW 2/1-5

Lista fișelor de date pentru surse de lumină cu LED și ordinea în care apar acestea în prezenta anexă:

Numărul fișei (numerele fișelor)

LR 1/1-5

LW 2/1-5

Categoria LR 1 – Fișa LR 1/1

Desenele au doar rolul de a ilustra dimensiunile esențiale (în mm) ale surselor de lumină cu LED

Figura 1

Desen principal

Textul imaginii

Figura 2

Detaliu conector

Textul imaginii

Categoria LR 1 – Fișa LR 1/2

Tabelul 1

Caracteristici electrice și fotometrice esențiale

Dimensiuni în mm		Toleranța
		Surse de lumină cu LED din producția normală		Sursă de lumină cu LED standard
e (1)	24,0	0,2		0,1
Soclu PGJ21t-1 în conformitate cu publicația CEI 60061 (fișa 7004-165-1)
Caracteristici electrice și fotometrice (2)
Valori nominale		Funcție secundară	Funcție principală	Funcție secundară	Funcție principală
	Volți	12		12
Valori normale (3)	Wați (la 13,5 volți curent continuu)	max. 0,75	max. 3,5 min. 1,4	max. 0,75	max. 3,5 min. 1,4
	Flux luminos (în lm la 13,5 V curent continuu)			3,5 ± 10 %	47 ± 10 %
	Flux luminos (în lm la 10-16 V curent continuu)	3,5 ± 20 %	47 ± 20 %

Comportament în caz de defecțiuni

În caz de defectare a sursei de lumină cu LED (absența emisiei luminoase) curentul maxim absorbit – atunci când sursa funcționează în gama de tensiune de intrare în modul de funcționare principal – trebuie să fie mai mic de 20 mA (în circuit deschis).

Cerințe privind ecranul de control

Următoarea încercare vizează să definească cerințele privind zona de emisie luminoasă aparentă a sursei de lumină cu LED și să stabilească dacă zona de emisie luminoasă este poziționată corect în raport cu axa de referință și cu planul de referință pentru a verifica conformitatea cu cerințele.

Poziția zonei de emisie luminoasă se verifică utilizând „box system” definit în figura 3, care indică proiecțiile la observarea de-a lungul direcției γ = 90° în planurile C90 și C180 (C, γ definit în figura 4). Cel puțin 95 % din fluxul luminos emis în direcția de observare trebuie să provină din zona trapezoidală definită de d1, d2 și c. Mai puțin de 70 % din fluxul luminos trebuie să fie emis din zona dreptunghiulară definită de d3 și c.

Categoria LR 1 – Fișa LR 1/3

Figura 3

Definirea zonei de emisie luminoasă în „box system”

Tabelul 2

Dimensiunile „box system” din figura 3

Dimensiuni în mm	f	c	d1	d2	d3
Surse de lumină cu LED din producția normală	E + 0,2	3,6	21,0	15,0	7,0
Surse de lumină cu LED standard (etalon)	E + 0,1	3,4	21,0	15,0	7,0

Distribuția intensității luminoase normalizate

Următorul tip de încercare vizează să determine distribuția intensității luminoase normalizate a sursei de lumină într-un plan arbitrar care conține axa de referință. Intersecția axei de referință cu marginea superioară a figurii geometrice (box) este utilizată ca origine a sistemului de coordonate.

Sursa de lumină este montată pe o placă plană prevăzută cu borna de montare corespunzătoare. Placa se montează pe masa goniometrului cu o consolă, astfel încât axa de referință a sursei de lumină să se alinieze cu una dintre axele de rotație ale goniometrului. Dispozitivul de măsurare corespunzător este descris în figura 4.

Categoria LR 1 – Fișa LR 1/4

Desenele se limitează la ilustrarea dispozitivului esențial pentru măsurarea surselor de lumină cu LED

Figura 4

Dispozitiv pentru măsurarea distribuției intensității luminoase

Datele referitoare la intensitatea luminoasă sunt înregistrate pentru funcția principală cu un fotogoniometru standard. Distanța de măsurare trebuie să fie aleasă în mod corespunzător, pentru a se asigura că detectorul este situat în câmpul îndepărtat al distribuției luminii.

Măsurătorile se efectuează în trei plane C, care conțin axa de referință a sursei de lumină. Cele trei plane C trebuie să fie între C30 și C330 pentru a se evita umbrele conectorului, iar distanța unghiulară dintre ele trebuie să fie de cel puțin 30°. Punctele de încercare pentru fiecare plan pentru unghiuri polare multiple γ sunt specificate în tabelul 3.

După măsurare, datele trebuie normalizate la 1 000 lm în conformitate cu punctul 3.1.11, utilizând fluxul luminos al sursei de lumină individuale supuse încercării. Datele trebuie să fie conforme cu intervalul de toleranță, astfel cum este definit în tabelul 3.

Planuri C: a se vedea publicația CIE 70-1987, The measurement of absolute intensity distributions („Măsurarea distribuțiilor intensității absolute”).

Categoria LR 1 – Fișa LR 1/5

Tabelul 3

Valorile, în punctele de încercare, ale intensității normalizate pentru funcția principală a surselor de lumină din producția normală și respectiv a surselor de lumină standard

	Sursă de lumină cu LED din producția normală		Sursă de lumină cu LED standard
γ	Intensitate minimă în cd/1 000 lm	Intensitate maximă în cd/1 000 lm	Intensitate minimă în cd/1 000 lm	Intensitate maximă în cd/1 000 lm
0°	0	30	0	20
15°	0	30	0	20
30°	0	70	0	40
45°	20	100	20	60
60°	35	120	35	80
75°	50	140	50	100
90°	70	160	70	120
105°	90	180	90	140
120°	110	200	110	160
135°	110	200	110	160
150°	90	180	90	140

Distribuția intensității luminoase, astfel cum este descrisă în tabelul 3, trebuie să fie substanțial uniformă, și anume între două puncte adiacente din grilă cerința privind intensitatea luminoasă relativă se calculează prin interpolare liniară utilizând cele două puncte adiacente din grilă.

Categoria LW 2 – Fișa LW 2/1

Desenele au doar rolul de a ilustra dimensiunile esențiale (în mm) ale surselor de lumină cu LED

Figura 1

Desen principal – vedere frontală și laterală

Textul imaginii

Figura 2

Detaliu conector

Textul imaginii

Tabelul 1

Caracteristici electrice și fotometrice esențiale

Dimensiuni în mm		Toleranțe
		Surse de lumină cu LED din producția normală		Surse de lumină cu LED standard
e	26,4	0,2		0,1
[Soclu PGJY50] în conformitate cu publicația IEC 60061 (fișa 7004-[....]-1)
Caracteristici electrice și fotometrice (4)
Valori nominale		Funcție secundară	Funcție principală	Funcție secundară	Funcție principală
	Volți	12		12
Valori normale (5)  (6)	Wați (la 13,5 volți curent continuu)	max. 1	max. 12 min. 4	max. 1	max. 12 min. 4
	Flux luminos (în lm la 13,5 V curent continuu)			50 ± 10 %	725 ± 10 %
	Flux luminos (în lm la 10-16 V curent continuu)	50 ± 15 %	725 ± 15 %
Temperatura de bază corespunzătoare Tb în °C		30 ± 2	55 ± 2	30 ± 0,5	55 ± 0,5

Categoria LW 2 – Fișa LW 2/2

Cerințe privind ecranul de control

Această încercare urmărește să determine dacă zona de emisie luminoasă a sursei de lumină cu LED este poziționată corect în raport cu axa de referință și cu planul de referință.

Conformitatea poziției și a dimensiunii, astfel cum sunt definite în tabelul 2, se verifică prin „box system” prezentat în figura 3. Desenul din stânga ilustrează proiecția în cazul observării de-a lungul axei de referință cu un unghi de acceptare (deschidere) de ± 40°, iar desenul din dreapta definește poziția planului și a axei de referință.

Determinarea dimensiunii se efectuează cu mijloace adecvate.

Figura 3

Definirea zonei de emisie luminoasă în „box system”

Textul imaginii

Tabelul 2

Dimensiunile zonei de emisie luminoasă din figura 3

Dimensiuni în mm	e	a	b	c
Surse de lumină cu LED din producția normală	26,4 ± 0,2	14,5 + 0/-2,5	10,1 + 0/-1,5	Ø 50,00 + 0,10/-0
Surse de lumină cu LED standard (etalon)	26,4 ± 0,1	14,5 + 0/-2,5	10,1 + 0/-1,5	Ø 50,05 + 0,05/-0

Categoria LW 2 – Fișa LW 2/3

Distribuția fluxului luminos cumulat

Dispozitiv de măsurare

Această încercare vizează să determine fluxul luminos cumulat în cadrul unor unghiuri solide definite ale distribuției intensității luminoase.

Pot fi utilizate goniofotometre de tipul I sau II în conformitate cu publicația CIE nr. 70-1987 care au capacitatea de a roti sursa de lumină în jurul a două axe perpendiculare pe axa emisiei luminoase. Punctul de intersecție dintre axa de referință și planul paralel cu planul de referință la distanța e este utilizat ca origine a sistemului de coordonate.

Figura 4

Dispozitiv pentru măsurarea distribuției intensității luminoase utilizând un fotogoniometru de tip I

Sursa de lumină este montată pe o placă plană prevăzută cu borna de montare corespunzătoare. Placa este montată pe masa goniometrului cu o consolă, astfel încât axa de referință a sursei de lumină să se alinieze cu axa de măsurare a goniometrului. Dispozitivul de măsurare corespunzător este descris în figura 4.

Categoria LW 2 – Fișa LW 2/4

Distribuția fluxului luminos cumulat

Procedura de măsurare și de calcul

Datele se înregistrează pentru temperatura de bază Tb specificată în tabelul 1 în punctul precizat în figura 5.

Datele referitoare la distribuția intensității luminoase se înregistrează în interiorul unui unghi solid de – 40° < α < +40° și – 40° < β < +40°. Distanța de măsurare trebuie să fie aleasă astfel încât detectorul să fie situat în câmpul îndepărtat al distribuției luminii. Este necesară o dimensiune a pasului unghiular de cel mult 1°.

După efectuarea măsurătorilor, distribuția fluxului luminos cumulat se calculează pe baza datelor înregistrate pentru diferite unghiuri solide, astfel cum se specifică în tabelul 3 în conformitate cu publicația CIE 84-1989, secțiunea 4.3. Ulterior, distribuția trebuie să fie normalizată la fluxul luminos total determinat pentru – 40 < α < + 40° și – 40° < β < + 40. Datele trebuie să respecte intervalul de toleranță definit în tabelul 3.

Pentru a asigura o distribuție simetrică în interiorul fiecărui unghi solid din tabelul 3, determinarea fluxului luminos se realizează independent pentru toți cei patru cvadranți, iar valorile fluxului nu trebuie să difere cu mai mult de 15 %.

Tabelul 3

Valorile, în punctele de încercare, ale fluxului luminos cumulat normalizat, atât pentru lămpile din producția normală, cât și pentru cele standard

Unghiurile α, β	Flux normalizat minim în %	Flux normalizat maxim în %
– 5° < α, β < +5°	8	14
– 10° < α, β < +10°	31	37
– 15° < α, β < +15°	54	59
– 20° < α, β < +20°	75	81
– 25° < α, β < +25°	91	95
– 30° < α, β < +30°	97	100
– 35° < α, β < +35°	98	100
– 40° < α, β < +40°	100 (prin definiție)

Distribuția fluxului luminos cumulat al funcției secundare poate fi verificată prin măsurarea raportului dintre funcția principală și cea secundară sub un unghi fix și înmulțirea acestui factor cu fluxul luminos al funcției principale.

Dacă există dubii că distribuțiile fluxului luminos cumulat ale funcției principale și secundare diferă, procedura descrisă mai sus pentru funcția principală se repetă pentru funcția secundară.

Geometria interfeței termice

Interfața termică LW 2 este situată în planul de referință (zona hașurată din figura 5) și descrisă în detaliu în publicația IEC 60061, așa cum se indică în tabelul 1 din fișa LW 2/1. Aceasta trebuie fixată la un disipator termic sau la un sistem de gestionare termică adecvat.

Fluxul luminos indicat în tabelul 1 trebuie atins după ce este stabilizată temperatura de bază Tb măsurată în punctul precizat în figura 5.

Categoria LW 2 – Fișa LW 2/5

Figura 5

Vedere posterioară: zona de contact termic și localizarea punctului Tb pe axa de simetrie verticală, la o distanță f de centru

Dimensiuni în mm
c	50,0
d	34,5
f	13,0
g	10,0

Comportament în caz de defecțiuni

În caz de defectare a sursei de lumină cu LED (absența emisiei luminoase) curentul maxim absorbit – atunci când funcționează în gama de tensiune de intrare în modul de funcționare principal – trebuie să fie mai mic de 20 mA (în circuit deschis).

---

(*1)  Tabele, caracteristici electrice și fotometrice:

tensiunea este exprimată în V;

puterea este exprimată în W;

fluxul luminos este exprimat în lumeni (lm);

intensitatea luminoasă normalizată este exprimată în cd/1 000 lm;

fluxul luminos normalizat cumulat este exprimat în %.

(1)  Zona de emisie luminoasă: a se verifica prin intermediul „box system” din figura 3.

(2)  Lumina emisă trebuie să fie roșie.

(3)  Pornit continuu timp de 30 de minute la o temperatură de 23 ± 2,5 °C.

(4)  Lumina emisă trebuie să fie albă.

(5)  Funcționare continuă timp de 30 de minute cu temperatura de bază Tb stabilizată după cum s-a precizat mai sus.

(6)  Fluxul luminos din zona de emisie luminoasă se determină într-un unghi solid de – 40° < α < + 40° și – 40° < β < +40° utilizând fie metode ale integrării, fie procedura descrisă în fișele LW 2/3 și LW 2/4.

ANEXA 2

FIȘĂ DE COMUNICARE

[Format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

Textul imaginii

ANEXA 3

EXEMPLU DE DISPUNERE A MĂRCII DE OMOLOGARE

(a se vedea punctul 2.4.4)

a = min. 2,5 mm

Marca de omologare de mai sus aplicată pe o sursă de lumină cu LED indică faptul că sursa de lumină a fost omologată în Regatul Unit (E11) cu codul de omologare 0A01. Primul caracter al codului de omologare indică faptul că omologarea a fost acordată în conformitate cu cerințele Regulamentului nr. 128 (*1) în forma inițială a acestuia.

---

(*1)  Nu prevede modificări ale numărului de omologare.

ANEXA 4

METODĂ DE MĂSURARE A CARACTERISTICILOR ELECTRICE ȘI FOTOMETRICE

Sursele de lumină din toate categoriile cu disipator termic integrat se măsoară la o temperatură ambiantă de (23 ± 2) °C în atmosferă calmă. Pentru aceste măsurători trebuie menținut spațiul liber minim, astfel cum este definit în fișele de date.

Sursele de lumină din toate categoriile care definesc o temperatură Tb se măsoară prin stabilizarea punctului Tb la o temperatura specifică definită în fișa de date pentru categoria respectivă.

1.   Flux luminos

1.1.

Se efectuează o măsurare a fluxului luminos utilizând o metodă a integrării: (a) în cazul unui disipator termic integrat după un minut și după 30 de minute de funcționare; sau (b) după stabilizarea temperaturii în punctul Tb.

1.2.

Valorile fluxului luminos, măsurat după: (a) 30 de minute; sau (b) stabilizarea temperaturii Tb. Trebuie să respecte cerințele minime și maxime. În cazul (a) această valoare trebuie să fie între 100 % și 80 % din valoarea măsurată după 1 minut.

1.3.

Măsurătorile trebuie efectuate la tensiunea de încercare relevantă și la valorile minime și maxime ale gamei de tensiuni relevante. Cu excepția cazului în care se specifică restricții mai riguroase în fișa de date, nu trebuie depășită următoarea abatere a fluxului luminos în raport cu limitele intervalului de toleranță. Tensiune nominală Tensiune minimă Tensiune maximă 6 6,0 7,0 12 12,0 14,0 24 24,0 28,0 Toleranța corespunzătoare a fluxului luminos (*1) ± 30 % ± 15 %

2.   Intensitatea luminoasă normalizată/fluxul luminos cumulat

2.1.

Măsurătorile intensității luminoase se efectuează după: (a) o perioadă de stabilizare de 30 de minute; sau (b) stabilizarea temperaturii Tb la valoarea dată în fișa de date relevantă.

2.2.

Măsurătorile trebuie efectuate la tensiunea de încercare relevantă.

2.3.

Intensitatea luminoasă normalizată a unui eșantion de încercare se calculează prin împărțirea distribuției intensității luminoase, măsurată în conformitate cu punctul 2.1 din prezenta anexă, la fluxul luminos determinat după 30 de minute conform punctului 1.2 din prezenta anexă.

2.4.

Fluxul luminos cumulat al unui eșantion de încercare se calculează conform publicației CIE 84-1989, secțiunea 4.3, prin integrarea intensității luminoase într-un con care cuprinde un unghi solid.

3.   Culoare

Culoarea luminii emise, măsurată în aceleași condiții ca cele descrise la punctul 1.1 din prezenta anexă, trebuie să fie în limitele de culoare cerute.

4.   Consumul de putere

4.1.

Măsurarea consumului de putere se efectuează în aceleași condiții ca cele descrise la punctul 1.1 din prezenta anexă, folosind cerințele de la punctul 3.3.3 din prezentul regulament.

4.2.

Măsurătorile consumului de putere trebuie efectuate la tensiunea de încercare relevantă.

4.3.

Valorile obținute trebuie să îndeplinească cerințele minime și maxime din fișa de date relevantă.

---

(*1)  Deviația maximă a fluxului luminos în raport cu limitele de toleranță se calculează utilizând ca referință fluxul măsurat la tensiunea de încercare. Între tensiunea de încercare și limitele gamei de tensiuni comportamentul fluxului luminos trebuie să fie substanțial uniform.

ANEXA 5

CERINȚE MINIME PENTRU PROCEDURILE DE CONTROL AL CALITĂȚII APLICATE DE CĂTRE PRODUCĂTOR

1.   Generalități

Cerințele de conformitate sunt considerate îndeplinite din punct de vedere fotometric, geometric, vizual și electric, în cazul în care sunt respectate toleranțele specificate pentru producția surselor de lumină cu LED din fișa de date relevantă din anexa 1 și din fișa de date relevantă pentru socluri.

2.   Cerințe minime pentru verificarea conformității de către producător

Pentru fiecare tip de sursă de lumină cu LED, producătorul sau titularul mărcii de omologare efectuează încercări în conformitate cu prevederile prezentului regulament, la intervale corespunzătoare.

2.1.   Natura încercărilor

Încercările de conformitate privind aceste specificații vizează caracteristicile fotometrice, geometrice și optice ale acestora.

2.2.   Metodele utilizate în cadrul încercărilor

2.2.1.

Încercările trebuie efectuate, în general, în conformitate cu metodele definite în prezentul regulament.

2.2.2.

Aplicarea punctului 2.2.1 din prezenta anexă necesită o etalonare periodică a aparaturii de încercare și corelarea acesteia cu măsurătorile efectuate de o autoritate competentă.

2.3.   Modul de selectare a eșantioanelor

Eșantioanele de surse de lumină cu LED trebuie selectate în mod aleatoriu din producția unui lot omogen. Prin lot omogen se înțelege un ansamblu de surse de lumină cu LED de același tip, definit conform metodelor de producție ale producătorului.

2.4.   Caracteristici verificate și înregistrate

Sursele de lumină cu LED se inspectează, iar rezultatele încercărilor se înregistrează pe baza grupurilor de caracteristici enumerate în anexa 6 tabelul 1.

2.5.   Criterii de acceptabilitate

Producătorul sau titularul omologării este responsabil pentru efectuarea unei analize statistice a rezultatelor încercărilor, pentru a respecta cerințele privind verificarea conformității producției stabilite la punctul 4.1 din prezentul regulament.

Conformitatea este asigurată atunci când nu se depășește nivelul acceptabil de neconformitate pentru fiecare dintre grupele de caracteristici prezentate în tabelul 1 din anexa 6. Acest lucru înseamnă că numărul de surse de lumină cu LED care nu respectă cerința pentru orice grup de caracteristici ale oricărui tip de sursă de lumină cu LED nu depășește limitele de calificare din tabelele relevante 2, 3 sau 4 din anexa 6.

Notă: Fiecare cerință individuală privind sursele de lumină cu LED se consideră a fi o caracteristică.

ANEXA 6

EȘANTIONARE ȘI NIVELURI DE CONFORMITATE PENTRU ÎNREGISTRĂRILE ÎNCERCĂRILOR EFECTUATE DE PRODUCĂTOR

Tabelul 1

Caracteristici

Grupe de caracteristici	Grupe (*1) de registre de încercare în funcție de tipurile de lămpi	Minimum 12 eșantionări lunare pentru fiecare grupă (*1)	Nivel acceptabil de neconformitate per grupă de caracteristici (%)
Marcare, lizibilitate și durabilitate	Toate tipurile cu aceleași dimensiuni exterioare	315	1
Dimensiunile exterioare ale lămpii (fără soclu/suport)	Toate tipurile din aceeași categorie	200	1
Dimensiunile soclului și suportului	Toate tipurile din aceeași categorie	200	6,5
Dimensiunile referitoare la suprafața care emite lumină și la elemente interioare (*2)	Toate lămpile de același tip	200	6,5
Citiri inițiale, putere, culoare și flux luminos (*2)	Toate lămpile de același tip	200	1
Distribuția intensității luminoase normalizate sau a fluxului luminos cumulat	Toate lămpile de același tip	20	6,5

Nivelurile minime de calitate acceptabile, bazate pe diferite numere de rezultate ale încercărilor pentru fiecare grupă de caracteristici, sunt prezentate în tabelul 2 ca număr maxim de neconformități. Nivelul minim acceptabil de calitate se bazează pe un nivel al neconformității de 1 %, presupunând o probabilitate de acceptare de cel puțin 0,95.

Tabelul 2

Numărul rezultatelor încercărilor pentru fiecare caracteristică	Limite de calificare pentru acceptare
20	0
21 - 50	1
51 - 80	2
81 - 125	3
126 - 200	5
201 - 260	6
261 - 315	7
316 - 370	8
371 - 435	9
436 - 500	10
501 - 570	11
571 - 645	12
646 - 720	13
721 - 800	14
801 - 860	15
861 - 920	16
921 - 990	17
991 – 1 060	18
1 061 – 1 125	19
1 126 – 1 190	20
1 191 – 1 249	21

Nivelurile minime acceptabile de calitate, bazate pe diferite numere de rezultate ale încercărilor pentru fiecare grupă de caracteristici, sunt prezentate în tabelul 3 ca număr maxim de neconformități. Nivelul minim de calitate acceptabil se bazează pe un nivel al neconformității de 6,5 %, presupunând o probabilitate de acceptare de cel puțin 0,95.

Tabelul 3

Număr de lămpi înregistrate	Limită de calificare
20	3
21 – 32	5
33 – 50	7
51 – 80	10
81 – 125	14
126 – 200	21
201 - 213	22
214 - 227	23
228 - 240	24
241 - 254	25
255 - 268	26
269 - 281	27
282 - 295	28
296 - 308	29
309 - 322	30
323 - 336	31
337 - 349	32
350 - 363	33
364 - 376	34
377 - 390	35
391 - 404	36
405 - 417	37
418 - 431	38
432 - 444	39
445 - 458	40
459 - 472	41
473 - 485	42
486 - 499	43
500 - 512	44
513 - 526	45
527 - 540	46
541 - 553	47
554 - 567	48
568 - 580	49
581 - 594	50
595 - 608	51
609 - 621	52
622 - 635	53
636 - 648	54
649 - 662	55
663 - 676	56
677 - 689	57
690 - 703	58
704 - 716	59
717 - 730	60
731 - 744	61
745 - 757	62
758 - 771	63
772 - 784	64
785 - 798	65
799 - 812	66
813 - 825	67
826 - 839	68
840 - 852	69
853 - 866	70
867 - 880	71
881 - 893	72
894 - 907	73
908 - 920	74
921 - 934	75
935 - 948	76
949 - 961	77
962 - 975	78
976 - 988	79
989 - 1 002	80
1 003 – 1 016	81
1 017 - 1 029	82
1 030 - 1 043	83
1 044 - 1 056	84
1 057 - 1 070	85
1 071 - 1 084	86
1 085 - 1 097	87
1 098 - 1 111	88
1 112 - 1 124	89
1 125 - 1 138	90
1 139 - 1 152	91
1 153 - 1 165	92
1 166 - 1 179	93
1 180 - 1 192	94
1 193 - 1 206	95
1 207 - 1 220	96
1 221 - 1 233	97
1 234 - 1 249	98

Nivelurile minime de calitate acceptabile bazate pe numere diferite de rezultate ale încercărilor pentru fiecare grupă de caracteristici sunt prezentate în tabelul 4, exprimate în procente ale rezultatelor, presupunând o probabilitate de acceptare de cel puțin 0,95.

Tabelul 4

Numărul rezultatelor încercărilor pentru fiecare caracteristică	Limite de calificare prezentate sub forma unui procent din rezultate. Nivel acceptabil de neconformități de 1 %	Limite de calificare prezentate sub forma unui procent din rezultate. Nivel acceptabil de neconformități de 6,5 %
1 250	1,68	7,91
2 000	1,52	7,61
4 000	1,37	7,29
6 000	1,30	7,15
8 000	1,26	7,06
10 000	1,23	7,00
20 000	1,16	6,85
40 000	1,12	6,75
80 000	1,09	6,68
100 000	1,08	6,65
1 000 000	1,02	6,55

---

(*1)  Evaluarea cuprinde în general producția de serie a surselor de lumină cu LED din diferite fabrici. Cu toate acestea, un producător poate reuni înregistrări privind același tip de la mai multe fabrici, cu condiția ca acestea să funcționeze în cadrul aceluiași sistem de calitate și de gestionare a calității.

(*2)  În cazul în care o sursă de lumină cu LED are mai multe funcții de emisie luminoasă, gruparea caracteristicilor (dimensiuni, putere, culoare și flux luminos) se aplică fiecărui element separat.