20.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/6

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) NR. 524/2014 AL COMISIEI

din 12 martie 2014

de completare a Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care specifică informațiile pe care autoritățile competente din statele membre de origine și cele din statele membre gazdă și le comunică reciproc

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (1), în special articolul 50 alineatul (6),

întrucât:

(1)

Pentru a garanta cooperarea eficientă dintre autoritățile competente din statele membre de origine și cele din statele membre gazdă, schimbul de informații ar trebui să aibă loc în ambele sensuri, în limitele competențelor respective de supraveghere ale acestor autorități. Prin urmare, este necesar să se precizeze ce informații referitoare la instituții și, dacă este cazul, referitoare la funcționarea sucursalelor acestora, ar trebui să fie furnizate de autoritățile competente din statul membru de origine autorităților competente din statul membru gazdă, precum și ce informații referitoare la sucursale trebuie să fie furnizate de autoritățile competente din statele membre gazdă autorităților competente din statul membru de origine.

(2)

Schimbul de informații între autoritățile competente din statele membre de origine și din statele membre gazdă ar trebui privit în contextul mai vast al supravegherii grupurilor bancare transfrontaliere și, în cazurile în care este necesar, informațiile ar putea fi comunicate la nivel consolidat. Mai precis, în cazul în care o instituție deține o întreprindere-mamă principală în statul membru în care își are sediul central, iar autoritatea competentă în cauză îndeplinește și rolul de autoritate responsabilă cu supravegherea consolidată, ar trebui să se ofere posibilitatea de a se furniza informații la nivel consolidat, mai degrabă decât la nivelul unei instituții care își desfășoară activitatea prin intermediul unei sucursale. Cu toate acestea, în acest caz, autoritatea competentă ar trebui să informeze autoritățile competente din statele membre gazdă în legătură cu faptul că informațiile sunt comunicate la nivel consolidat.

(3)

Schimbul de informații între autoritățile competente din statele membre de origine și din statele membre gazdă nu se limitează la tipurile de informații menționate la articolul 50 din Directiva 2013/36/UE și, prin urmare, la tipurile de informații menționate în prezentul regulament. Mai exact, articolele 35, 36, 39, 43 și 52 din Directiva 2013/36/UE prevăd dispoziții distincte pentru schimbul de informații referitoare la verificările la fața locului ale sucursalelor, notificările privind exercitarea dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii, precum și măsurile, inclusiv cele preventive, luate de autoritățile competente în legătură cu sucursalele și întreprinderile-mamă ale acestora. Prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să prevadă cerințe privind schimbul de informații în aceste domenii.

(4)

Este necesar să fie stabilite cerințe cu privire la informațiile care trebuie să fie schimbate între autoritățile competente din statele membre de origine și din statele membre gazdă în vederea armonizării practicilor de reglementare și de supraveghere la nivelul întregii Uniuni. Aceste informații ar trebui să acopere toate domeniile prevăzute la articolul 50 din Directiva 2013/36/UE, și anume administrarea și proprietatea, inclusiv liniile de activitate, precum cele menționate la articolul 317 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2), lichiditățile și constatările legate de supravegherea lichidităților, solvabilitatea, garantarea depozitelor, expunerile mari, riscul sistemic, procedurile administrative și contabile și mecanismele de control intern. Pentru a facilita monitorizarea instituțiilor, autoritățile competente din statele membre gazdă și statele membre de origine ar trebui să se informeze reciproc cu privire la situațiile de nerespectare a dreptului național sau a dreptului Uniunii, precum și cu privire la măsurile de supraveghere și sancțiunile impuse instituțiilor. În plus, informațiile suplimentare privind efectul de levier și pregătirea pentru situații de urgență ar trebui să se regăsească printre informațiile care trebuie să facă obiectul schimbului de informații între autoritățile competente din statele membre de origine și din statele membre gazdă, astfel încât acestea din urmă să fie în măsură să monitorizeze instituțiile în mod eficace.

(5)

În cazul în care o criză de lichidități afectează sau riscă să afecteze o instituție, autoritățile competente din statul membru gazdă trebuie să aibă o înțelegere clară a situației, pentru a fi în măsură să adopte măsuri preventive, conform condițiilor prevăzute la articolul 43 din Directiva 2013/36/UE. Prezentul regulament ar trebui, prin urmare, să prevadă norme clare cu privire la tipurile de informații care trebuie să facă obiectul schimbului de informații dintre autorități în cazul în care survine o criză de lichidate. Este necesar, de asemenea, să se precizeze informațiile care trebuie transmise pentru ca autoritățile să fie pregătite din timp pentru situații de urgență, cum ar fi cele menționate la articolul 114 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE.

(6)

Având în vedere diferențele de dimensiune, complexitate și importanță între sucursalele care își desfășoară activitatea în statele membre gazdă, este important să se aplice principiul proporționalității în schimbul de informații. În acest scop, schimbul de informații dintre autoritățile competente din țara de origine și cele din țara gazdă ar trebui să cuprindă o paletă mai largă de informații în cazul în care autoritățile competente din statul membru gazdă sunt responsabile pentru sucursale considerate ca fiind semnificative în conformitate cu articolul 51 din Directiva 2013/36/UE.

(7)

Pentru a se asigura desfășurarea în limite rezonabile a schimbului de informații relevante, evitându-se, în același timp, situațiile în care autoritățile competente dintr-un stat membru de origine sunt obligate să comunice orice informații cu privire la o instituție, indiferent de natura și importanța acestora, tuturor autorităților competente din statele membre gazdă, în cazuri specifice, doar informațiile care sunt relevante pentru o sucursală anume ar trebui să fie transmise exclusiv autorităților competente însărcinate cu supravegherea sucursalei respective. În scopuri similare, într-un număr de domenii specifice, ar trebui ca autoritățile competente din statele membre de origine și cele din statele membre gazdă să facă schimb doar de informații care scot la iveală situații de neconformitate, ceea ce înseamnă că nu ar trebui să se facă schimb de informații în cazul în care instituția respectă legislația națională și legislația Uniunii.

(8)

Prezentul regulament ar trebui să abordeze, de asemenea, schimbul de informații în ceea ce privește desfășurarea de activități într-un stat membru gazdă prin furnizarea de servicii transfrontaliere. Având în vedere natura serviciilor transfrontaliere, autoritățile competente din statele membre gazdă se confruntă cu o lipsă de informații privind operațiunile care se desfășoară în jurisdicțiile lor și, prin urmare, este esențial să se precizeze în detaliu ce informații trebuie transmise în scopul garantării stabilității financiare și al verificării condițiilor de autorizare, în special pentru a se asigura de conformitatea serviciilor furnizate de instituție cu notificările pe care le transmite. Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare prezentate Comisiei de către Autoritatea europeană de supraveghere [Autoritatea Bancară Europeană (ABE)].

(9)

ABE a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiectul și sfera de aplicare

(1) Prezentul regulament specifică informațiile pe care autoritățile competente din statele membre de origine și din statele membre gazdă și le comunică reciproc în conformitate cu articolul 50 din Directiva 2013/36/UE.

(2) Regulamentul prevede norme privind informațiile care trebuie să facă obiectul schimbului de informații cu privire la o instituție care își desfășoară activitatea, prin intermediul unei sucursale sau prin exercitarea libertății de a presta servicii, în unul sau mai multe state membre, altele decât cele în care se află sediul său central.

Articolul 2

Informații pe bază consolidată

În cazul în care întreprinderea-mamă principală a unei instituții este stabilită în același stat membru în care se află sediul central al instituției respective, iar autoritatea competentă din statul membru de origine al instituției îndeplinește și rolul de autoritate responsabilă cu supravegherea consolidată, această autoritate competentă furnizează, dacă este cazul, în conformitate cu cerințele prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și de Directiva 2013/36/UE, informații cu privire la instituția respectivă la nivel consolidat și informează autoritățile competente din statele membre gazdă cu privire la faptul că informațiile sunt transmise la nivel consolidat.

CAPITOLUL II

SCHIMBUL DE INFORMAȚII CU PRIVIRE LA INSTITUȚIILE CARE ÎȘI DESFĂȘOARĂ ACTIVITATEA PRIN INTERMEDIUL UNEI SUCURSALE

Articolul 3

Informații cu privire la administrare și proprietate

(1) Autoritățile competente din statul membru de origine furnizează autorităților competente din statul membru gazdă informații privind structura organizațională a unei instituții, inclusiv liniile de activitate și relațiile sale cu entitățile din cadrul grupului.

(2) În plus față de informațiile indicate în primul paragraf, autoritățile competente din statul membru de origine comunică autorităților competente din statul membru gazdă care supraveghează o sucursală semnificativă, menționată la articolul 51 din Directiva 2013/36/UE, următoarele informații cu privire la o instituție:

(a)	structura organului de conducere și a conducerii superioare, inclusiv repartizarea responsabilităților legate de supravegherea unei sucursale;

(b)	lista acționarilor și asociaților care dețin participații calificate, pe baza informațiilor furnizate de instituția de credit în conformitate cu articolul 26 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE.

Articolul 4

Informații cu privire la lichidități și constatările legate de supraveghere

(1) Autoritățile competente din statul membru de origine comunică autorităților competente din statul membru gazdă următoarele informații:

(a)

orice deficiențe semnificative în gestionarea riscului de lichiditate al unei instituții, care sunt cunoscute de către autoritățile competente și care pot afecta sucursalele, orice măsuri de supraveghere care au fost luate în raport cu aceste deficiențe și măsura în care instituția respectă aceste măsuri de supraveghere;

(b)	evaluarea globală efectuată de autoritățile competente din statul membru de origine a profilului de risc de lichiditate al unei instituții și a modului de administrare, de către aceasta, a riscurilor de lichiditate, în special în ceea ce privește o sucursală;

(c)

coeficienții care indică poziția instituției din punctul de vedere al acoperirii necesarului de lichiditate și al finanțării stabile la nivel național sau la nivelul Uniunii, în moneda națională a statului membru de origine al instituției și în toate celelalte monede care sunt semnificative pentru instituție;

(d)	componentele rezervei de lichidități a unei instituții;

(e)	nivelul de grevare a activelor unei instituții;

(f)	raportul credite acordate/depozite atrase al unei instituții;

(g)

toate ratele de acoperire a necesarului de lichiditate de la nivel național aplicabile unei instituții în cadrul măsurilor de politică macroprudențială de către autoritățile competente sau de către autoritatea desemnată, ca cerințe obligatorii, ca orientări, ca recomandări, ca avertismente sau sub altă formă, inclusiv definițiile acestor rate;

(h)	toate cerințele de lichiditate specifice, aplicate în conformitate cu articolul 105 din Directiva 2013/36/UE;

(i)	obstacolele care pot afecta transferul de numerar și de garanții către și dinspre sucursalele unei instituții.

(2) În cazul în care autoritățile competente au acordat o derogare totală sau parțială de la aplicarea părții a șasea a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 unei instituții, în conformitate cu articolul 8 din regulamentul menționat, autoritățile competente din statul membru de origine furnizează informațiile indicate la alineatul (1) la nivel subconsolidat sau, în conformitate cu articolul 2 din prezentul regulament, la nivel consolidat.

(3) În plus față de informațiile prevăzute la alineatul (1), autoritățile competente din statul membru de origine comunică autorităților competente din statul membru gazdă care supraveghează o sucursală semnificativă următoarele informații:

(a)	politica instituției în materie de lichidități și de finanțare, inclusiv o descriere a acordurilor de finanțare pentru sucursalele sale, măsurile de sprijin intragrup și procedurile de cumulare a lichidității (pooling);

(b)	planurile de urgență ale instituției în materie de lichidități și de finanțare, inclusiv informații privind scenariile de simulare de criză avute în vedere.

Articolul 5

Informații cu privire la solvabilitate

(1) Autoritățile competente din statul membru de origine informează autoritățile competente din statul membru gazdă dacă o instituție respectă sau nu următoarele cerințe:

(a)

cerințele de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, ținând seama de toate măsurile adoptate sau recunoscute în conformitate cu articolul 458 din respectivul regulament și, dacă este cazul, luând în considerare dispozițiile tranzitorii prevăzute în partea a zecea din regulamentul menționat;

(b)	orice cerințe de fonduri proprii suplimentare impuse în conformitate cu articolul 104 din Directiva 2013/36/UE;

(c)	cerințele privind rezervele de capital prevăzute la titlul VII capitolul 4 din Directiva 2013/36/UE.

(2) În plus față de informațiile prevăzute la alineatul (1), autoritățile competente din statul membru de origine comunică autorităților competente din statul membru gazdă care supraveghează o sucursală semnificativă a unei instituții care este supusă cerințelor de fonduri proprii următoarele informații:

(a)	rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază a instituției, în sensul articolului 92 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(b)	rata fondurilor proprii de nivel 1 a instituției, în sensul articolului 92 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(c)	rata fondurilor proprii totale a instituției, în sensul articolului 92 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(d)	cuantumul total al expunerii la risc a instituției, în sensul articolului 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(e)

cerințele de fonduri proprii aplicabile în statul membru de origine în conformitate cu articolul 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, luând în considerare toate măsurile adoptate sau recunoscute în conformitate cu articolul 458 din respectivul regulament și, dacă este cazul, luând în considerare dispozițiile tranzitorii prevăzute în partea a zecea din regulamentul menționat;

(f)	nivelul rezervei de conservare a capitalului pe care instituția este obligată să o mențină în conformitate cu articolul 129 din Directiva 2013/36/UE;

(g)	nivelul rezervei anticiclice de capital specifice instituției, pe care instituția este obligată să o mențină în conformitate cu articolul 130 din Directiva 2013/36/UE;

(h)	nivelul rezervei de risc sistemic, pe care instituția este obligată să o mențină în conformitate cu articolul 133 din Directiva 2013/36/UE;

(i)	nivelul oricărei rezerve G-SII sau O-SII, pe care instituția este obligată să o mențină în conformitate cu articolul 131 alineatele (4) și (5) din Directiva 2013/36/UE;

(j)	nivelul cerințelor de fonduri proprii suplimentare impuse în conformitate cu articolul 104 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2013/36/UE și al oricăror alte cerințe impuse referitoare la solvabilitatea instituției, în conformitate cu articolul menționat.

(3) În cazul în care a fost acordată o derogare fie de la aplicarea dispozițiilor relevante din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în conformitate cu articolele 7, 10 sau 15 din respectivul regulament, fie de la aplicarea cerințelor prevăzute la articolul 10, articolul 12 și articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE, în conformitate cu articolul 21 din Directiva 2013/36/UE sau în cazul în care o instituție a primit permisiunea de a aplica tratamentul prevăzut la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, autoritățile competente din statul membru de origine comunică informațiile prevăzute la alineatul (2) la nivel subconsolidat sau, în conformitate cu articolul 2 din prezentul regulament, la nivel consolidat.

Articolul 6

Informații cu privire la sistemele de garantare a depozitelor

(1) Autoritățile competente din statul membru de origine informează autoritățile competente din statul membru gazdă cu privire la denumirea sistemului de garantare a depozitelor la care aderă o instituție, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Directiva 94/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4).

(2) Autoritățile competente din statul membru de origine furnizează autorităților competente din statul membru gazdă următoarele informații cu privire la sistemul de garantare a depozitelor menționat la alineatul (1):

(a)	acoperirea maximă a sistemului de garantare a depozitelor per deponent eligibil;

(b)	sfera de aplicare a acoperirii și tipurile de depozite acoperite;

(c)	orice excludere din sfera de aplicare a acoperirii, precizând produsele și tipurile de deponenți;

(d)	mecanismele de finanțare a sistemului de garantare a depozitelor, precizând în special dacă sistemul este finanțat ex ante sau ex post, precum și volumul sistemului;

(e)	datele de contact ale administratorului sistemului.

(3) Informațiile prevăzute la alineatul (2) sunt comunicate autorităților competente dintr-un stat membru gazdă doar o singură dată, în legătură cu fiecare sistem de garantare a depozitelor în cauză. În cazul în care survine o modificare în informațiile comunicate, autoritățile competente din statul membru de origine furnizează autorităților competente din statul membru gazdă informații actualizate.

Articolul 7

Informații cu privire la limitarea expunerilor mari

Autoritățile competente din statul membru de origine furnizează autorităților competente din statul membru gazdă informații cu privire la orice situație în care autoritățile competente din statul membru de origine au stabilit că o instituție nu a respectat limitele aplicabile expunerilor mari și cerințele stabilite în partea a patra din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Informațiile care trebuie furnizate explică situația și măsurile de supraveghere adoptate sau care urmează să fie adoptate.

Articolul 8

Informații cu privire la riscul sistemic pe care îl prezintă instituția

Autoritățile competente din statul membru de origine informează autoritățile competente din statul membru gazdă în cazul în care o instituție a fost desemnată ca fiind instituție globală de importanță sistemică (G-SII) sau ca fiind altă instituție de importanță sistemică (O-SII), în conformitate cu articolul 131 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE. În cazul în care instituția a fost identificată ca fiind G-SII, trebuie furnizate și informații privind subcategoria căreia îi aparține.

Articolul 9

Informații cu privire la procedurile administrative și contabile

(1) Autoritățile competente din statul membru de origine furnizează autorităților competente din statul membru gazdă informații cu privire la orice situație în care autoritățile competente din statul membru de origine au stabilit că o instituție nu a respectat standardele și procedurile contabile aplicabile pe care trebuie să le respecte instituția, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (5). Informațiile care trebuie furnizate explică situația și măsurile de supraveghere adoptate sau care urmează să fie adoptate.

(2) În cazul în care informațiile indicate la alineatul (1) sunt relevante doar pentru un singură sucursală, autoritățile competente din statul membru de origine furnizează informațiile doar autorităților competente din statul membru gazdă în care este stabilită sucursala respectivă.

Articolul 10

Informații cu privire la mecanismele de control intern

(1) Autoritățile competente din statul membru de origine furnizează autorităților competente din statul membru gazdă informații cu privire la orice situație în care autoritățile competente din statele membre de origine au stabilit că o instituție nu a respectat cerințele referitoare la mecanismele de control intern, inclusiv măsurile de administrare a riscurilor, de control al riscurilor și de audit intern prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în Directiva 2013/36/UE. Informațiile care trebuie furnizate explică situația și măsurile de supraveghere adoptate sau care urmează să fie adoptate.

Articolul 11

Informații cu privire la efectul de levier

(1) Autoritățile competente din statul membru de origine furnizează autorităților competente din statul membru gazdă informații cu privire la orice situație în care autoritățile competente din statele membre de origine au stabilit că o instituție nu a respectat cerințele referitoare la indicatorii efectului de levier în conformitate cu partea a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și, dacă este cazul, ținând seama de dispozițiile tranzitorii prevăzute la articolul 499 din regulamentul menționat. Informațiile care trebuie furnizate explică situația și măsurile de supraveghere adoptate sau care urmează să fie adoptate.

(2) Autoritățile competente din statul membru de origine furnizează autorităților competente din statul membru gazdă toate informațiile pe care o instituție le-a făcut publice, în conformitate cu articolul 451 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu privire la indicatorul efectului de levier și la riscul efectului de levier excesiv.

Articolul 12

Informații cu privire la neconformitatea generală

(1) Autoritățile competente din statul membru de origine furnizează autorităților competente din statul membru gazdă informații cu privire la orice situație în care autoritățile competente din statul membru de origine au stabilit că o instituție nu a respectat legislația națională sau legislația Uniunii ori cerințele privind supravegherea prudențială sau supravegherea conduitei pe piață a instituțiilor, inclusiv cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în Directiva 2013/36/UE, altele decât cerințele menționate la articolele 3-11 din prezentul regulament. Informațiile care trebuie furnizate explică situația și măsurile de supraveghere adoptate sau care urmează să fie adoptate.

Articolul 13

Comunicarea măsurilor de supraveghere și a sancțiunilor

(1) Autoritățile competente din statul membru de origine informează autoritățile competente din statul membru gazdă cu privire la oricare dintre următoarele sancțiuni sau măsuri care au fost impuse ori aplicate unei instituții și care afectează operațiunile unei sucursale:

(a)	sancțiunile administrative impuse sau alte măsuri administrative aplicate în temeiul articolelor 64-67 din Directiva 2013/36/UE;

(b)	măsurile de supraveghere impuse în temeiul articolului 104 sau 105 din Directiva 2013/36/UE;

(c)	sancțiunile cu caracter penal impuse, care se referă la încălcarea Regulamentului (UE) nr. 575/2013 sau a dispozițiilor naționale de transpunere a Directivei 2013/36/UE.

(2) În cazul în care informațiile indicate la alineatul (1) sunt relevante doar pentru un singură sucursală, autoritățile competente din statul membru de origine trebuie să furnizeze informațiile doar autorităților competente din statul membru gazdă în care este stabilită sucursala.

Articolul 14

Informații cu privire la pregătirea pentru situații de urgență

Autoritățile competente din statul membru de origine și autoritățile competente din statul membru gazdă fac schimb de informații cu privire la pregătirile pentru situații de urgență. În special, acestea se informează reciproc cu privire la următoarele:

(a)	datele de contact în caz de urgență ale persoanelor din cadrul autorităților competente care sunt însărcinate cu gestionarea situațiilor de urgență;

(b)	procedurile de comunicare care se aplică în situații de urgență.

Articolul 15

Informații furnizate de autoritățile din statul membru gazdă

Fără a aduce atingere cerințelor privind schimbul de informații în urma inspectării sucursalelor în conformitate cu articolul 52 alineatul (3) din Directiva 2013/36/UE, autoritățile competente din statul membru gazdă furnizează autorităților competente din statul membru de origine următoarele informații:

(a)

descrierea oricărei situații în care autoritățile competente au stabilit că o instituție nu a respectat legislația națională sau legislația Uniunii ori cerințele privind supravegherea prudențială sau supravegherea conduitei pe piață a instituțiilor, inclusiv cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și dispozițiile de drept intern de transpunere a Directivei 2013/36/UE, această descriere fiind însoțită de o explicație privind măsurile de supraveghere luate sau care urmează să fie luate pentru a remedia neconformitatea;

(b)	descrierea oricărei nerespectări a condițiilor în care se desfășoară, în interesul general, activitățile sucursalei în statul membru gazdă;

(c)

orice identificare a riscului sistemic prezentat de sucursală sau de activitățile acesteia în statul membru gazdă, inclusiv orice evaluare a impactului probabil pe care l-ar avea suspendarea sau încetarea activității sucursalei asupra:

(i)	lichidității sistemice;

(ii)	sistemelor de plăți;

(iii)

sistemelor de compensare și de decontare;

(d)

cota de piață a sucursalei, în cazul în care aceasta depășește 2 % din piața totală în statul membru gazdă în oricare dintre următoarele categorii:

(i)

depozite;

(ii)

credite;

(e)	obstacolele care pot afecta transferul de numerar și de garanții către și dinspre sucursală.

CAPITOLUL III

SCHIMBUL DE INFORMAȚII CU PRIVIRE LA PRESTATORII DE SERVICII TRANSFRONTALIERE

Articolul 16

Informații cu privire la prestatorii de servicii transfrontaliere

La primirea unei cereri de informații din partea autorităților competente dintr-un stat membru gazdă cu privire la o instituție care își desfășoară activitățile prin prestarea de servicii în statul membru gazdă respectiv, autoritățile competente din statul membru de origine comunică următoarele informații:

(a)

orice situație în care autoritățile competente din statul membru de origine au stabilit că instituția nu a respectat legislația națională sau legislația Uniunii ori cerințele privind supravegherea prudențială sau supravegherea conduitei pe piață a instituțiilor, inclusiv cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și dispozițiile de drept intern de transpunere a Directivei 2013/36/UE, descrierea acestei situații fiind însoțită de o explicație privind măsurile de supraveghere luate sau care urmează să fie luate pentru a remedia neconformitatea;

(b)	volumul de depozite atrase de la rezidenții statului membru gazdă;

(c)	volumul de credite acordate rezidenților statului membru gazdă;

(d)

în ceea ce privește activitățile menționate în anexa I la Directiva 2013/36/UE, pe care instituția și-a notificat intenția să le desfășoare în statul membru gazdă prin prestare de servicii:

(i)	forma sub care instituția își desfășoară activitățile;

(ii)	activitățile care sunt cele mai semnificative din punctul de vedere al activităților instituției în statul membru gazdă;

(iii)

confirmarea faptului că activitățile identificate ca activități principale în notificarea transmisă de instituție în temeiul articolului 39 din Directiva 2013/36/UE sunt efectuate de o instituție.

CAPITOLUL IV

SCHIMBUL DE INFORMAȚII CU PRIVIRE LA INSTITUȚIILE CARE ÎȘI DESFĂȘOARĂ ACTIVITATEA PRIN INTERMEDIUL UNEI SUCURSALE ÎN CAZUL UNEI CRIZE DE LICHIDITATE CARE AFECTEAZĂ INSTITUȚIA SAU SUCURSALA

Articolul 17

Sfera de aplicare a schimbului de informații în cazul unei crize de lichiditate

(1) În cazul în care autoritățile competente din statul membru de origine consideră că a survenit o criză de lichiditate sau că se prefigurează apariția unei astfel de crize, în legătură cu o instituție, acestea informează de îndată autoritățile competente din statul membru gazdă și furnizează informațiile prevăzute la alineatul (3).

(2) În cazul în care autoritățile competente din statul membru gazdă consideră că a survenit o criză de lichiditate sau că se prefigurează apariția unei astfel de crize, în legătură cu o sucursală stabilită în statul membru respectiv, acestea informează de îndată autoritățile competente din statul membru de origine și furnizează informațiile prevăzute la alineatul (3).

(3) Autoritățile competente furnizează următoarele informații:

(a)	o descriere a situației care a survenit, precizând cauza care se află la originea situației de criză, impactul estimat al crizei de lichiditate asupra instituției și evoluția situației în ceea ce privește tranzacțiile intragrup;

(b)	o explicație cu privire la măsurile care au fost luate sau care urmează să fie luate, fie de către autoritățile competente, fie de către instituție, inclusiv orice cerințe impuse instituției de autoritățile competente pentru a atenua criza de lichiditate;

(c)	rezultatele evaluărilor consecințelor sistemice ale crizei de lichiditate;

(d)	cele mai recente informații cantitative disponibile cu privire la lichidități, indicate la articolul 4 alineatul (1) literele (c)-(h).

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 18

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 martie 2014.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 176, 27.6.2013, p. 338.

(2) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).

(3) Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).

(4) Directiva 94/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind sistemele de garantare a depozitelor (JO L 135, 31.5.1994, p. 5).

(5) Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (JO L 243, 11.9.2002, p. 1).

20.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/17

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) NR. 526/2014 AL COMISIEI

din 12 martie 2014

de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la standardele tehnice de reglementare în vederea stabilirii marjei aproximative și a numărului limitat de portofolii mai mici pentru riscul de ajustare a evaluării creditului

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 575/2013 din 26 iunie 2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, în special articolul 383 alineatul (7) al treilea paragraf,

întrucât:

(1)

Aplicarea metodei avansate în cazul stabilirii cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de ajustare a evaluării creditului (CVA) poate implica contrapărți pentru care marja instrumentului de tipul credit default swap nu este disponibilă. În această situație, instituțiile ar trebui să utilizeze o marjă care este adecvată, ținând seama de ratingul, domeniul de activitate și regiunea contrapărții (”marja aproximativă”) în conformitate cu articolul 383 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(2)

Normele privind stabilirea marjei aproximative pentru riscul CVA ar trebui să prevadă utilizarea unor ample categorii de rating, domenii de activitate și regiuni și ar trebui să ofere instituțiilor flexibilitatea necesară pentru a stabili cea mai adecvată marjă aproximativă pe baza opiniilor profesionale.

(3)

Atunci când se precizează mai detaliat modul în care ar trebui luate în considerare atributele legate de rating, domeniu de activitate și regiune ale emitenților unici de către instituții în momentul în care estimează o marjă aproximativă adecvată pentru determinarea cerințelor de fonduri proprii, conform Regulamentului (UE) nr. 575/2013, ar trebui să se stabilească norme pentru luarea în considerare a acelor atribute prin trimitere la categoriile minime pentru fiecare atribut, pentru a se asigura aplicarea armonizată a acestor condiții.

(4)

În plus, în cazul emitenților unici, dacă există o legătură, de exemplu, între o administrație regională sau o autoritate locală și o entitate suverană ar trebui să fie posibil să se estimeze o marjă aproximativă adecvată pe baza marjei de credit a emitentului unic, în cazul în care acest lucru duce la o estimare mai adecvată.

(5)

Pentru a conduce la un calcul adecvat al cerinței privind riscul CVA, ar trebui stabilită o marjă aproximativă utilizând datele care au fost observate pe o piață lichidă, iar ipotezele legate de date, precum interpolarea și extrapolarea datelor referitoare la diferite tendințe, ar trebui să fie solide din punct de vedere conceptual.

(6)

Pentru a asigura convergența practicilor între instituții și pentru a evita inconsecvențele, având în vedere că probabilitățile de nerambursare implicite („PD”), marjele instrumentelor de tipul credit default swap („CDS”) și pierderea în caz de nerambursare („LGD”) constituie o ecuație cu două variabile necunoscute și că pe piață există convenția de a utiliza o valoare fixă pentru LGD în vederea derivării PD implicite pe baza marjelor de piață, instituțiile ar trebui să utilizeze o valoare pentru „LGDMKT” care este consecventă cu LGD fixă utilizată în mod obișnuit de participanții de pe piață pentru stabilirea probabilităților de nerambursare implicite pe baza marjelor de credit tranzacționate lichide care au fost utilizate pentru a determina marja de credit aproximativă pentru contrapartea în cauză.

(7)

În scopul aprobării utilizării metodei avansate CVA pentru un număr limitat de portofolii mai mici, este adecvat să se considerare un portofoliu ca fiind un set de compensare, astfel cum este definit la articolul 272 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, numărul de tranzacții neincluse în metoda modelului intern (MMI) care fac obiectul cerinței privind riscul CVA și dimensiunea seturilor de compensare neincluse în MMI care fac obiectul cerinței privind riscul CVA, iar acestea să fie limitate ca procent din numărul total al tranzacțiilor care fac obiectul cerinței privind riscul CVA și ca procent din dimensiunea totală a tuturor seturilor de compensare care fac obiectul calculului cerinței privind riscul CVA, pentru a se ține seama de diferitele dimensiuni ale instituțiilor.

(8)	Pentru a atenua eventualele discontinuități în utilizarea metodei avansate CVA pentru un număr limitat de portofolii mai mici, utilizarea metodei avansate CVA ar trebui să înceteze numai atunci când nu s-au respectat limitele cantitative timp de două trimestre consecutive.

(9)

În plus, pentru a permite autorităților competente să își îndeplinească sarcinile de supraveghere în mod eficient, acestea ar trebui să aibă posibilitatea de a cunoaște situațiile în care nu mai este întrunită cerința privind numărul limitat de portofolii mai mici. Așadar, în aceste situații, instituțiile ar trebui să notifice autoritățile competente.

(10)	Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare prezentate Comisiei de către Autoritatea Bancară Europeană.

(11)

Autoritatea Bancară Europeană a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (1),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Stabilirea unei marje aproximative adecvate

(1) Marja aproximativă pentru o anumită contraparte se consideră adecvată ținând seama de ratingul, domeniul de activitate și regiunea contrapărții în conformitate cu articolul 383 alineatul (1) al patrulea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)	marja aproximativă a fost stabilită luând în considerare toate atributele legate de rating, domeniu de activitate și regiune ale contrapărții, astfel cum se specifică la literele (b), (c) și (d);

(b)

atributul de rating a fost stabilit luând în considerare utilizarea unei ierarhii prestabilite de surse de ratinguri interne și externe. Ratingurile sunt puse în corespondență cu gradul de calitate a creditului, conform articolului 384 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. În cazurile în care sunt disponibile mai multe ratinguri externe, punerea în corespondență a acestora cu gradele de calitate a creditelor urmează abordarea pentru evaluările multiple ale creditului, prezentată la articolul 138 din regulamentul menționat anterior;

(c)

atributul legat de domeniul de activitate a fost definit luând în considerare cel puțin următoarele categorii:

(i)	sectorul public;

(ii)	sectorul financiar;

(iii)

altele;

(d)

atributul legat de regiune a fost definit luând în considerare cel puțin următoarele categorii:

(i)

Europa;

(ii)	America de Nord;

(iii)

Asia;

(iv)	restul lumii;

(e)

marja aproximativă reflectă în mod reprezentativ marjele instrumentelor de tipul credit default swap și marjele altor instrumente de risc de credit tranzacționate și lichide, corespunzând combinației relevante de categorii aplicabile și îndeplinind criteriile de calitate a datelor prevăzute la alineatul (3);

(f)	adecvarea aproximării se stabilește prin trimitere la volatilitatea marjei, mai degrabă decât la nivelul acesteia.

(2) În procesul de analizare a atributelor legate de rating, domeniu de activitate și regiune ale contrapărții, în conformitate cu alineatul (1), estimarea marjei aproximative este considerată adecvată pentru o administrație regională sau o autoritate locală pe baza marjei de credit a emitentului suveran relevant în cazul în care este întrunită oricare dintre condițiile de mai jos:

(a)	administrația regională sau autoritatea locală și entitatea suverană au aceleași ratinguri;

(b)	nu există un rating pentru administrația regională sau autoritatea locală.

(3) Toate datele de intrare folosite la determinarea unei marje aproximative se bazează pe date fiabile observabile pe o piață lichidă bidirecțională, conform articolului 338 alineatul (1) paragraful al doilea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Trebuie să existe date suficiente pentru a genera marje aproximative pentru toate tendințele relevante și pentru perioadele istorice la care se face referire la articolul 383 alineatul (5) din regulamentul menționat anterior.

Articolul 2

Identificarea LGDMKT

Pentru a identifica pierderea în caz de nerambursare de către o contraparte (LGDMKT) în scopul calculării cerințelor de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu metoda avansată pentru o contraparte care necesită utilizarea unei marje aproximative, instituțiile utilizează o valoare pentru LGDMKT care este consecventă cu LGD fixă utilizată de obicei de participanții de pe piață pentru stabilirea probabilităților de nerambursare implicite pe baza marjelor de piață care au fost utilizate pentru a determina marja aproximativă pentru contrapartea în cauză, în conformitate cu articolul 1.

Articolul 3

Limite cantitative privind numărul și dimensiunea portofoliilor eligibile

(1) Pentru a îndeplini criteriul unui număr limitat de portofolii mai mici menționat la articolul 383 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, toate condițiile următoare trebuie întrunite:

(a)	numărul tuturor tranzacțiilor neincluse în MMI care fac obiectul cerinței privind riscul CVA nu depășește 15 % din numărul total al tranzacțiilor care fac obiectul cerinței privind riscul CVA;

(b)	dimensiunea fiecărui set de compensare individual neinclus în MMI care face obiectul cerinței privind riscul CVA nu depășește 1 % din dimensiunea totală a tuturor seturilor de compensare care fac obiectul cerinței privind riscul CVA;

(c)	dimensiunea totală a tuturor seturilor de compensare neincluse în MMI care fac obiectul cerinței privind riscul CVA nu depășește 10 % din dimensiunea totală a tuturor seturilor de compensare care fac obiectul cerinței privind riscul CVA.

(2) În sensul alineatului (1) literele (b) și (c), dimensiunea unui set de compensare este expunerea la nerambursare a setului de compensare, calculată utilizând metoda marcării la piață prevăzută la articolul 274 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, ținând cont de efectele compensării, în conformitate cu articolul 298 din regulamentul menționat anterior, dar nu de efectele garanțiilor reale.

(3) În sensul alineatului (1), o instituție calculează, pentru fiecare trimestru, media aritmetică a valorilor observate cel puțin o dată pe lună ale următoarelor rate:

(a)	numărul de tranzacții neincluse în MMI raportat la numărul total de tranzacții;

(b)	dimensiunea individuală a celui mai mare set de compensare neinclus în MMI raportat la dimensiunea totală a tuturor seturilor de compensare; și

(c)	dimensiunea totală a tuturor seturilor de compensare neincluse în MMI raportat la dimensiunea totală a tuturor seturilor de compensare.

(4) În cazul în care criteriul menționat la alineatul (1) nu este îndeplinit pentru cele două calcule consecutive menționate la alineatul (3), instituția utilizează metoda standardizată prezentată la articolul 384 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul CVA pentru toate seturile de compensare neincluse în MMI și notifică autoritățile competente.

(5) Condițiile prevăzute la alineatul (1) se aplică pe bază individuală, subconsolidată sau consolidată, în funcție de domeniul de aplicare al aprobării de a utiliza metoda modelului intern prevăzută la articolul 283 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Articolul 4

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 martie 2014.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).

20.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/21

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) NR. 527/2014 AL COMISIEI

din 12 martie 2014

de completare a Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare referitoare la specificarea claselor de instrumente care reflectă în mod corespunzător calitatea creditului instituției în condiții de asigurare a continuității activității și care sunt adecvate pentru a fi utilizate în scopul remunerației variabile

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

întrucât:

(1)

Remunerația variabilă atribuită sub formă de instrumente ar trebui să promoveze o gestionare a riscurilor viabilă și eficace și nu ar trebui să încurajeze asumarea unor riscuri care depășesc nivelul de risc tolerat de instituție. Prin urmare, clasele de instrumente care pot fi folosite în scopul remunerației variabile ar trebui să alinieze interesele personalului la cele ale acționarilor, ale creditorilor și ale altor părți interesate, oferind personalului stimulente pentru a acționa în interesul pe termen lung al instituției și pentru a nu-și asuma riscuri excesive.

(2)

Pentru a se asigura că există o legătură strânsă cu calitatea creditului unei instituții în condiții de asigurare a continuității activității, instrumentele utilizate în scopul remunerației variabile ar trebui să conțină evenimente declanșatoare corespunzătoare pentru reducerea valorii sau pentru conversie care să reducă valoarea instrumentelor în cazul în care calitatea creditului instituției în condiții de asigurare a continuității activității s-a deteriorat. Evenimentele declanșatoare utilizate în scopul remunerației nu ar trebui să modifice nivelul de subordonare a instrumentelor și, prin urmare, nu ar trebui să antreneze excluderea din clasa instrumentelor de fonduri proprii a instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau a instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2.

(3)

În timp ce condițiile aplicabile instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2 sunt precizate la articolele 52 și 63 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2), celelalte instrumente menționate la articolul 94 alineatul (1) litera (l) punctul (ii) din Directiva 2013/36/UE care pot fi convertite integral în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază sau a căror valoare poate fi redusă nu fac obiectul unor condiții specifice în temeiul respectivului regulament, întrucât acestea nu intră în clasa instrumentelor de fonduri proprii în scopuri prudențiale. Prin urmare, ar trebui stabilite cerințe specifice pentru diferitele clase de instrumente pentru a se asigura că acestea pot fi utilizate în scopul remunerației variabile, ținând seama de natura diferită a instrumentelor. Utilizarea instrumentelor în scopul remunerației variabile nu ar trebui să împiedice, în sine, posibilitatea de a le clasifica drept fonduri proprii ale unei instituții, atât timp cât condițiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sunt respectate. De asemenea, nu ar trebui să se considere că o astfel de utilizare oferă, în sine, un stimulent pentru răscumpărarea instrumentului, întrucât, după trecerea perioadelor de reportare și de reținere, membrii personalului dispun, în general, de alte mijloace decât răscumpărarea pentru a obține lichidități.

(4)

Instrumentele de alt tip cuprind instrumentele de datorie nemonetare sau instrumentele legate de datorie care nu intră în clasa fondurilor proprii. Instrumentele de alt tip nu se limitează la instrumentele financiare, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 50 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, ci pot cuprinde și alte instrumente nemonetare, care ar putea fi incluse în acordurile dintre instituție și membrii personalului său. Pentru a se asigura că aceste instrumente reflectă calitatea creditului unei instituții în condiții de asigurare a continuității activității, este oportun să se stabilească cerințe corespunzătoare care să garanteze că împrejurările în care valoarea acestor instrumente este redusă sau în care aceste instrumente sunt convertite nu se limitează doar la situațiile de redresare sau de rezoluție.

(5)

Atunci când instrumentele utilizate în scopul remunerației variabile sunt rambursate, răscumpărate sau convertite sau atunci când se exercită o opțiune de cumpărare pe aceste instrumente, aceste tranzacții nu ar trebui, în linii generale, să mărească valoarea remunerației atribuite prin plata unor sume mai mari decât valoarea instrumentului sau prin convertirea în instrumente cu o valoare mai mare decât instrumentul atribuit inițial. Acest lucru este necesar pentru a se asigura că remunerația nu este plătită prin intermediul unor mecanisme sau metode care facilitează nerespectarea articolului 94 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE.

(6)

Atunci când se atribuie o remunerație variabilă și atunci când instrumentele utilizate în scopul remunerației variabile sunt rambursate, răscumpărate sau convertite sau atunci când se exercită o opțiune de cumpărare pe aceste instrumente, aceste tranzacții ar trebui să se bazeze pe valori care au fost stabilite în conformitate cu standardul de contabilitate aplicabil. Prin urmare, în toate aceste situații, se impune o evaluare a instrumentelor pentru a se asigura că cerințele specificate în Directiva 2013/36/UE privind remunerarea nu sunt eludate, îndeosebi în ceea ce privește raportul dintre componenta variabilă și componenta fixă a remunerației și alinierea cu privire la asumarea de riscuri.

(7)

Articolul 54 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 stabilește mecanismele de reducere a valorii și de conversie a instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar. În plus, articolul 94 alineatul (1) litera (l) punctul (ii) din Directiva 2013/36/UE prevede că instrumentele de alt tip pot fi convertite integral în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază sau reduse. Dat fiind că rezultatul economic al unei conversii sau al unei reduceri a valorii instrumentelor de alt tip este identic cu cel obținut în cazul instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, mecanismele de reducere a valorii sau de conversie aplicabile instrumentelor de alt tip ar trebui să țină seama de mecanismele aplicabile instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, cu anumite adaptări pentru a ține cont de faptul că instrumentele de alt tip nu intră în clasa instrumentelor de fonduri proprii în scopuri prudențiale. Regulamentul (UE) nr. 575/2013 nu prevede cerințe de reglementare privind reducerea valorii și conversia instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2. Pentru a se asigura că, în cazul în care calitatea creditului instituției scade, valoarea tuturor acestor instrumente utilizate în scopul remunerației variabile se reduce, este oportun să se precizeze situațiile în care se impune reducerea valorii sau conversia instrumentului. Mecanismele de reducere a valorii, de majorare a valorii și de conversie aplicabile instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2 și instrumentelor de alt tip ar trebui să fie specificate pentru a garanta o aplicare coerentă a acestora.

(8)

Distribuirile legate de aceste instrumente pot lua diverse forme. Acestea pot fi variabile sau fixe și pot fi plătite periodic sau la scadența finală a unui instrument. În conformitate cu Orientările privind politicile și practicile de remunerare publicate de Comitetul european al inspectorilor bancari (3), pentru a promova gestionarea viabilă și eficace a riscurilor nu ar trebui să se plătească nicio distribuire personalului în perioadele de reportare. Membrii personalului ar trebui să primească numai distribuirile aferente perioadelor care urmează intrării în drepturi pentru instrumentul respectiv. Prin urmare, numai instrumentele asociate unor distribuiri care sunt plătite periodic deținătorului instrumentului sunt adecvate pentru a fi utilizate în scopul remunerației variabile; obligațiunile cu cupon zero sau instrumentele care nu prevăd distribuirea profiturilor nu ar trebui luate în considerare în partea substanțială a remunerației, care trebuie să fie alcătuită dintr-o combinație echilibrată a instrumentelor menționate la articolul 94 alineatul (1) litera (l) din Directiva 2013/36/UE. În caz contrar, personalul ar beneficia, pe parcursul perioadei de reportare, de o majorare a valorii, care poate fi asimilată cu primirea unei distribuiri.

(9)

Distribuirile foarte ridicate pot reduce stimulentul pe termen lung cu privire la asumarea prudentă a riscurilor, deoarece acestea sporesc efectiv partea variabilă a remunerației. În special, distribuirile nu ar trebui să fie plătite la intervale mai mari de un an, întrucât acest lucru ar antrena, de fapt, o acumulare a distribuirilor în perioadele de reportare și plata acestora după intrarea în drepturi pentru remunerația variabilă. Acumularea distribuirilor ar permite eludarea articolului 94 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2013/36/UE în ceea ce privește raportul dintre componenta variabilă și componenta fixă a remunerației, precum și a principiului specificat la litera (m) de la articolul respectiv, potrivit căruia, pentru remunerația datorată în temeiul unor acorduri de reportare, nu se intră în drepturi mai rapid decât pe bază proporțională. Prin urmare, distribuirile efectuate după intrarea în drepturi pentru instrument nu ar trebui să depășească ratele practicate pe piață. În acest sens, ar trebui ca instrumentele utilizate în scopul remunerației variabile sau instrumentele cu care acestea sunt asociate să fie emise în principal în favoarea altor investitori sau să facă obiectul unui plafon privind distribuirile.

(10)

Este necesar ca cerințele în materie de reportare și de reținere aplicabile atribuirii remunerației variabile în temeiul articolului 94 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE să fie respectate în orice moment, inclusiv atunci când se exercită o opțiune de cumpărare pe instrumentele utilizate în scopul remunerației variabile sau atunci când acestea sunt rambursate, răscumpărate sau convertite. Prin urmare, în astfel de situații, instrumentele ar trebui să fie înlocuite cu instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, cu instrumente de fonduri proprii de nivel 2 și cu instrumente de alt tip care reflectă calitatea creditului instituției în condiții de asigurare a continuității activității, care prezintă caracteristici echivalente cu cele ale instrumentului atribuit inițial și care au aceeași valoare, ținând seama de eventualele cuantumuri care au fost reduse. În cazul în care alte instrumente decât cele aferente fondurilor proprii de nivel 1 suplimentar au o scadență fixă, ar trebui să se stabilească cerințe minime referitoare la scadența reziduală a acestor instrumente în momentul atribuirii lor, pentru a se asigura că acestea sunt conforme cu cerințele referitoare la perioadele de reportare și de reținere pentru remunerația variabilă.

(11)

Directiva 2013/36/UE nu limitează clasele de instrumente care pot fi utilizate în scopul remunerației variabile la o anumită clasă de instrumente financiare. Ar trebui să fie posibilă utilizarea unor instrumente sintetice sau a unor contracte încheiate între membrii personalului și instituții aferente unor instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și unor instrumente de fonduri proprii de nivel 2 care pot fi convertite integral sau a căror valoare poate fi redusă. Acest lucru permite introducerea unor elemente specifice în condițiile unor astfel de instrumente, care se aplică numai instrumentelor atribuite membrilor personalului, fără a fi necesar ca aceste condiții să fie impuse altor investitori.

(12)

În contextul unui grup, emiterea de instrumente poate fi gestionată la nivel central în cadrul unei întreprinderi-mamă. Prin urmare, instituțiile din cadrul unui astfel de grup nu pot emite oricând instrumente adecvate care să poată fi utilizate în scopul remunerației variabile. Regulamentul (UE) nr. 575/2013 prevede că, în anumite condiții, instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și instrumentele de fonduri proprii de nivel 2 emise prin intermediul unei entități din sfera consolidării pot să facă parte din fondurile proprii ale unei instituții. Prin urmare, ar trebui să fie posibil, de asemenea, ca aceste instrumente să fie utilizate în scopul remunerației variabile, cu condiția să existe o legătură clară între calitatea creditului instituției care utilizează aceste instrumente în scopul remunerației variabile și calitatea creditului emitentului instrumentului. De regulă, se poate presupune că o astfel de legătură există între o întreprindere-mamă și o filială. Instrumentele, altele decât instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și instrumentele de fonduri proprii de nivel 2, care nu sunt emise direct de către o instituție ar trebui, de asemenea, să poată fi utilizate în scopul remunerației variabile, sub rezerva unor condiții echivalente. Instrumentele care sunt legate de instrumente de referință emise de întreprinderi-mamă în țări terțe și care sunt echivalente cu instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și cu instrumente de fonduri proprii de nivel 2 ar trebui să poată fi utilizate în scopul remunerației variabile, în cazul în care evenimentul declanșator se referă la instituția care utilizează un asemenea instrument sintetic.

(13)	Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare prezentate Comisiei Europene de către Autoritatea Bancară Europeană (ABE).

(14)

ABE a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, înființat în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (4),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Clasele de instrumente care reflectă în mod corespunzător calitatea creditului instituției în condiții de asigurare a continuității activității și care sunt adecvate pentru a fi utilizate în scopul remunerației variabile

(1) Clasele de instrumente care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 94 alineatul (1) litera (l) punctul (ii) din Directiva 2013/36/UE sunt următoarele:

(a)	clasele de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, în cazul în care aceste clase îndeplinesc condițiile menționate la alineatul (2) și la articolul 2 și sunt conforme cu articolul 5 alineatul (9) și cu articolul 5 alineatul (13) litera (c);

(b)	clasele de instrumente de fonduri proprii de nivel 2, în cazul în care aceste clase îndeplinesc condițiile menționate la alineatul (2) și la articolul 3 și sunt conforme cu articolul 5;

(c)

clasele de instrumente care pot fi convertite integral în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază sau a căror valoare poate fi redusă și care nu sunt nici instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, nici instrumente de fonduri proprii de nivel 2 (denumite în continuare „instrumente de alt tip”) în cazurile menționate la articolul 4, atunci când aceste clase îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (2) și sunt conforme cu articolul 5.

(2) Clasele de instrumente menționate la alineatul (1) îndeplinesc următoarele condiții:

(a)	instrumentele nu sunt garantate și nici nu fac obiectul unei garanții care crește rangul de prioritate la plată al creanțelor deținătorului;

(b)

în cazul în care dispozițiile care reglementează un instrument permit conversia sa, acest instrument este utilizat în scopul atribuirii remunerației variabile numai atunci când rata sau factorul de conversie este fixat la un nivel care să garanteze că valoarea instrumentului în care este convertit instrumentul atribuit inițial nu este mai mare decât valoarea instrumentului atribuit inițial în momentul atribuirii acestuia ca remunerație variabilă;

(c)

dispozițiile care reglementează instrumentele convertibile utilizate exclusiv în scopul remunerației variabile garantează că valoarea instrumentului în care este convertit instrumentul atribuit inițial nu este mai mare decât valoarea instrumentului atribuit inițial în momentul conversiei respective;

(d)	dispozițiile care reglementează instrumentul prevăd că toate distribuirile sunt plătite deținătorului instrumentului cel puțin o dată pe an;

(e)	instrumentele sunt evaluate la valoarea pe care o aveau în momentul atribuirii instrumentului, în conformitate cu standardul de contabilitate aplicabil. Evaluarea ține seama de calitatea creditului instituției și face obiectul unei verificări independente;

(f)

dispozițiile care reglementează instrumentele emise exclusiv în scopul remunerației variabile necesită realizarea unei evaluări în conformitate cu standardul de contabilitate aplicabil în cazul în care se exercită o opțiune de cumpărare pe instrumentul respectiv, precum și în cazul în care acesta este rambursat, răscumpărat sau convertit.

Articolul 2

Condiții aplicabile claselor de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar

Clasele de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar îndeplinesc următoarele condiții:

(a)	dispozițiile care reglementează instrumentul specifică un eveniment declanșator în sensul articolului 52 alineatul (1) litera (n) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(b)

evenimentul declanșator menționat la litera (a) survine atunci când rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază a instituției care emite instrumentul, menționată la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, scade sub unul dintre pragurile următoare:

(i)

7 %;

(ii)	un nivel mai mare de 7 %, stabilit de instituție și specificat în dispozițiile care reglementează instrumentul;

(c)

este îndeplinită una dintre următoarele cerințe:

(i)

instrumentele sunt emise exclusiv pentru a fi atribuite sub formă de remunerație variabilă, iar dispozițiile care reglementează instrumentul garantează că toate distribuirile sunt plătite la o rată care este conformă cu ratele practicate pe piață pentru instrumente similare emise de instituția în cauză sau de instituții ale căror natură, dimensiune, complexitate și calitate a creditului sunt comparabile și nu depășește, în niciun caz, în momentul atribuirii remunerației, cu peste 8 puncte procentuale rata medie anuală de variație a Uniunii publicată de către Comisie (Eurostat) în cadrul indicilor armonizați ai prețurilor de consum, publicați în temeiul articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 2494/95 al Consiliului (5). Atunci când instrumentele sunt atribuite unor membri ai personalului care își desfășoară cea mai mare parte a activităților lor profesionale în afara Uniunii, iar instrumentele sunt exprimate într-o monedă emisă de o țară terță, instituțiile pot utiliza un indice al prețurilor de consum similar pentru respectiva țară terță, calculat în mod independent;

(ii)

în momentul atribuirii instrumentelor sub formă de remunerație variabilă, cel puțin 60 % din instrumentele care fac obiectul emiterii au fost emise în alte scopuri decât atribuirea remunerației variabile și nu sunt deținute de următoarele entități sau de orice întreprindere care are legături strânse cu următoarele entități:

—	instituția sau filialele sale;

—	întreprinderea-mamă a instituției sau filialele sale;

—	societatea financiară holding mamă sau filialele sale;

—	societatea holding cu activitate mixtă sau filialele sale;

—	societatea financiară holding cu activitate mixtă și filialele sale.

Articolul 3

Condiții aplicabile claselor de instrumente de fonduri proprii de nivel 2

Clasele de instrumente de fonduri proprii de nivel 2 îndeplinesc următoarele condiții:

(a)	în momentul atribuirii instrumentelor sub formă de remunerație variabilă, perioada de dinaintea scadenței instrumentelor este egală cu sau mai mare decât suma perioadelor de reportare și a perioadelor de reținere aplicabile remunerației variabile în cazul atribuirii acestor instrumente;

(b)	dispozițiile care reglementează instrumentele prevăd ca, în momentul în care survine un eveniment declanșator, cuantumul principalului instrumentelor să fie redus permanent sau temporar sau ca instrumentele să fie convertite în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază;

(c)

evenimentul declanșator menționat la litera (b) survine atunci când rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază a instituției care emite instrumentul, menționată la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, scade sub unul dintre pragurile următoare:

(i)

7 %;

(ii)	un nivel mai mare de 7 %, stabilit de instituție și specificat în dispozițiile care reglementează instrumentul;

(d)	este îndeplinită una dintre cerințele prevăzute la articolul 2 litera (c).

Articolul 4

Condiții aplicabile claselor de instrumente de alt tip

(1) În temeiul condițiilor stabilite la articolul 1 alineatul (1) litera (c), instrumentele de alt tip îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 94 alineatul (1) litera (l) punctul (ii) din Directiva 2013/36/UE în oricare dintre următoarele cazuri:

(a)	instrumentele de alt tip îndeplinesc condițiile menționate la alineatul (2);

(b)	instrumentele de alt tip sunt legate de un instrument de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau de un instrument de fonduri proprii de nivel 2 și îndeplinesc condițiile menționate la alineatul (3);

(c)

instrumentele de alt tip sunt legate de un instrument care, dacă nu ar fi fost emis de o întreprindere-mamă a instituției care nu intră în sfera consolidării în temeiul părții întâi titlul II capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, ar fi un instrument de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau un instrument de fonduri proprii de nivel 2, și îndeplinesc condițiile menționate la alineatul (4).

(2) Condițiile menționate la alineatul (1) litera (a) sunt următoarele:

(a)

instrumentele de alt tip se emit direct sau prin intermediul unei entități incluse în cadrul consolidării grupului în temeiul părții întâi titlul II capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu condiția să se poată estima în mod rezonabil că o variație a calității creditului emitentului instrumentului va antrena o variație similară a calității creditului instituției care utilizează instrumentele de alt tip în scopul remunerației variabile;

(b)	dispozițiile care reglementează instrumentele de alt tip nu conferă deținătorului dreptul de a accelera plata programată a distribuirilor sau a principalului decât în caz de insolvență sau de lichidare a instituției;

(c)	în momentul atribuirii instrumentelor de alt tip sub formă de remunerație variabilă, perioada dinaintea scadenței instrumentelor de alt tip este egală cu sau mai mare decât suma perioadelor de reportare și a perioadelor de reținere aplicabile în cazul atribuirii acestor instrumente;

(d)	dispozițiile care reglementează instrumentele prevăd ca, în momentul în care survine un eveniment declanșator, cuantumul principalului instrumentelor să fie redus permanent sau temporar sau ca instrumentele să fie convertite în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază;

(e)

evenimentul declanșator menționat la litera (d) survine atunci când rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază a instituției care emite instrumentul, menționată la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, scade sub unul dintre pragurile următoare:

(i)

7 %;

(ii)	un nivel mai mare de 7 %, stabilit de instituție și specificat în dispozițiile care reglementează instrumentul;

(f)	este îndeplinită una dintre cerințele prevăzute la articolul 2 litera (c).

(3) Condițiile menționate la alineatul (1) litera (b) sunt următoarele:

(a)	instrumentele de alt tip îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (2) literele (a)-(e);

(b)

instrumentele de alt tip sunt legate de un instrument de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau de un instrument de fonduri proprii de nivel 2 emis prin intermediul unei entități incluse în cadrul consolidării grupului în temeiul părții întâi titlul II capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 (denumit în continuare „instrumentul de referință”);

(c)	instrumentul de referință îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (2) literele (c) și (f) în momentul atribuirii sale sub formă de remunerație variabilă;

(d)	valoarea unui instrument de alt tip este legată de instrumentul de referință, astfel încât aceasta să nu poată depăși, în niciun moment, valoarea instrumentului de referință;

(e)	valoarea distribuirilor plătite după intrarea în drepturi pentru instrumentul de alt tip este legată de instrumentul de referință, astfel încât distribuirile să nu poată depăși, în niciun moment, valoarea distribuirilor plătite în temeiul instrumentului de referință;

(f)

dispozițiile care reglementează instrumentele de alt tip prevăd că, în cazul în care instrumentul de referință este convertit, răscumpărat sau rambursat sau în cazul în care se exercită o opțiune de cumpărare pe acesta în cursul perioadei de reportare sau de reținere, instrumentele de alt tip sunt legate de un instrument de referință echivalent care îndeplinește condițiile prevăzute la prezentul articol, astfel încât valoarea totală a instrumentelor de alt tip să nu crească.

(4) Condițiile menționate la alineatul (1) litera (c) sunt următoarele:

(a)

autoritățile competente au stabilit, în scopul articolului 127 din Directiva 2013/36/UE, că instituția care emite instrumentul de care sunt legate celelalte instrumente face obiectul supravegherii consolidate din partea unei autorități de supraveghere dintr-o țară terță care este echivalentă cu supravegherea reglementată de principiile prevăzute în directiva respectivă și de cerințele din partea întâi titlul II capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(b)	instrumentele de alt tip îndeplinesc condițiile menționate la alineatul (3) litera (a) și literele (c)-(f).

Articolul 5

Proceduri de reducere, de majorare și de conversie

(1) În scopul articolului 3 litera (b) și al articolului 4 alineatul (2) litera (d), dispozițiile care reglementează instrumentele de fonduri proprii de nivel 2 și instrumentele de alt tip respectă procedurile și termenele prevăzute la alineatele (2)-(14) în ceea ce privește calcularea ratei fondurilor proprii de nivel 1 de bază și a cuantumurilor care urmează să fie reduse, majorate sau convertite. Dispozițiile care reglementează instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sunt conforme cu procedurile prevăzute la alineatul (9) și la alineatul (13) litera (c) în ceea ce privește cuantumurile care urmează să fie reduse, majorate sau convertite.

(2) În cazul în care dispozițiile care reglementează instrumentele de fonduri proprii de nivel 2 și instrumentele de alt tip impun ca acestea să fie convertite în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază în momentul în care survine un eveniment declanșator, dispozițiile respective precizează oricare dintre următoarele:

(a)	rata utilizată pentru această conversie și o limită referitoare la cuantumul permis al conversiei;

(b)	intervalul în cadrul căruia instrumentele se vor converti în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază.

(3) Atunci când dispozițiile care reglementează instrumentele prevăd reducerea cuantumului principalului în momentul în care survine un eveniment declanșator, reducerea se aplică permanent sau temporar tuturor elementelor următoare:

(a)	creanța deținătorului instrumentului în cazul insolvenței sau al lichidării instituției;

(b)	suma care trebuie plătită în cazul exercitării opțiunii de cumpărare pe instrumentul respectiv sau în cazul răscumpărării instrumentului;

(c)	distribuirile efectuate în ceea ce privește instrumentul.

(4) Distribuirile care trebuie plătite după efectuarea unei reduceri a valorii au la bază cuantumul redus al principalului.

(5) Reducerea valorii sau conversia instrumentelor generează, în conformitate cu cadrul contabil aplicabil, elemente care se califică drept elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază.

(6) În cazul în care instituția a stabilit că rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază a scăzut sub nivelul care activează conversia sau reducerea valorii instrumentului, organul de conducere sau oricare alt organism competent al instituției are obligația de a preciza fără întârziere că a survenit un eveniment declanșator și că există obligația irevocabilă de a reduce valoarea instrumentului sau de a efectua conversia acestuia.

(7) Cuantumul agregat al instrumentelor care trebuie să fie redus sau convertit în momentul în care survine un eveniment declanșator este cel puțin egal cu cuantumul cel mai mic dintre următoarele:

(a)	cuantumul necesar pentru a restabili integral rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază a instituției la procentajul fixat drept eveniment declanșator în cadrul dispozițiilor care reglementează instrumentul;

(b)	cuantumul integral al principalului instrumentului.

(8) Atunci când survine un eveniment declanșator, instituțiile au obligația să facă următoarele demersuri:

(a)	să informeze membrii personalului cărora li s-au atribuit instrumente sub formă de remunerație variabilă și persoanele care continuă să dețină astfel de instrumente;

(b)	să reducă cuantumul principalului instrumentelor sau să convertească instrumentele în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, cât mai curând posibil și în termen de maximum o lună, în conformitate cu cerințele prezentului articol.

(9) Atunci când instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, instrumentele de fonduri proprii de nivel 2 și instrumentele de alt tip au un nivel de declanșare identic, cuantumul principalului este redus sau convertit în mod proporțional pentru toți deținătorii unor astfel de instrumente utilizate în scopul remunerației variabile.

(10) Cuantumul principalului instrumentului ce urmează a fi redus sau convertit face obiectul unei verificări independente. Această verificare se efectuează cât mai curând posibil și nu creează obstacole în calea reducerii valorii sau a convertirii instrumentului de către instituție.

(11) O instituție care emite instrumente ce se convertesc în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază în momentul în care survine un eveniment declanșator are obligația să se asigure că dispune în permanență de suficient capital social autorizat pentru convertirea tuturor acestor instrumente convertibile în acțiuni în cazul în care survine un eveniment declanșator. Instituția are obligația de a dispune în permanență de autorizația preliminară necesară pentru emiterea instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază în care ar urma să fie convertite aceste instrumente în cazul în care ar surveni un eveniment declanșator.

(12) O instituție care emite instrumente ce se convertesc în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază în momentul în care survine un eveniment declanșator are obligația să se asigure că nu există obstacole procedurale în calea acestei conversii în virtutea actelor sale constitutive sau a statutului său sau a oricărui aranjament contractual.

(13) Pentru ca reducerea principalului unui instrument să fie considerată temporară, trebuie să fie îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)	majorările principalului au la bază profitul, după ce emitentul instrumentului a luat o decizie oficială de confirmare a profitului final;

(b)

orice majorare a principalului instrumentului sau orice plată a cupoanelor din cuantumul redus al principalului se efectuează la aprecierea deplină a instituției, sub rezerva constrângerilor care decurg de la literele (c), (d) și (e), instituția neavând obligația de a efectua sau de a accelera o majorare în anumite condiții;

(c)	o majorare a principalului se efectuează în mod proporțional între instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, instrumentele de fonduri proprii de nivel 2 și instrumentele de alt tip utilizate în scopul remunerației variabile care au fost supuse unei reduceri;

(d)

cuantumul maxim care poate fi atribuit sumei majorării instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2 și a instrumentelor de alt tip împreună cu plata cupoanelor aferente cuantumului redus al principalului este egal cu profitul instituției înmulțit cu suma obținută prin împărțirea cuantumului stabilit la punctul (i) cu cuantumul stabilit la punctul (ii):

(i)	suma valorii nominale, dinaintea reducerii principalului, a tuturor instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2 și a instrumentelor de alt tip ale instituției care au făcut obiectul unei reduceri a principalului;

(ii)	suma fondurilor proprii și a valorii nominale a instrumentelor de alt tip utilizate în scopul remunerației variabile ale instituției;

(e)

suma majorărilor și a plății cupoanelor din cuantumul redus al principalului este considerată a fi o plată care antrenează o reducere a fondurilor proprii de nivel 1 de bază și, împreună cu alte distribuiri aferente instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază, face obiectul restricțiilor privind suma maximă distribuibilă, în conformitate cu articolul 141 alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE.

(14) În scopul alineatului (13) litera (d), calculul se efectuează în momentul în care se înregistrează majorarea principalului.

Articolul 6

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 martie 2014.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 176, 27.6.2013, p. 338.

(3) Comitetul european al inspectorilor bancari: Orientările privind politicile și practicile de remunerare, 10 decembrie 2010.

(4) Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).

(5) Regulamentul (CE) nr. 2494/95 al Consiliului din 23 octombrie 1995 privind indicii armonizați ai prețurilor de consum (JO L 257, 27.10.1995, p. 1).

20.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/29

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) NR. 528/2014 AL COMISIEI

din 12 martie 2014

de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru alte riscuri decât riscul delta ale opțiunilor în cadrul abordării standardizate a riscului de piață

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (1), în special articolul 329 alineatul (3) al treilea paragraf, articolul 352 alineatul (6) al treilea paragraf și articolul 358 alineatul (4) al treilea paragraf,

întrucât:

(1)

Având în vedere mandatul prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 de a elabora o serie de metode pentru reflectarea altor riscuri decât riscul delta în cerințele de fonduri proprii ale instituțiilor, „într-o manieră proporțională cu amploarea și complexitatea activităților instituțiilor în ceea ce privește opțiunile și warranturile”, este oportun să se elaboreze abordări cu niveluri diferite de sofisticare și de sensibilitate la risc care pot fi adecvate pentru diferitele profiluri ale instituțiilor. Prin urmare, este oportun să se prevadă următoarele trei abordări în ordinea creșterii complexității pentru măsurarea altor riscuri decât riscul delta ale opțiunilor și ale warranturilor: (i) abordarea simplificată; (ii) abordarea delta-plus și (iii) abordarea bazată pe scenarii. Acest cadru întemeiat pe trei abordări pune în aplicare în mare măsură cadrul privind alte riscuri decât riscul delta prevăzut de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS), cu ajustările necesare pentru a se ține seama de Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Acesta prezintă beneficiul suplimentar de a asigura coerența între normele Uniunii și standardele minime convenite la nivel internațional.

(2)

Având în vedere faptul că este necesar să se ofere instituțiilor care aplică abordarea delta-plus posibilitatea de a trata opțiunile noncontinue într-un mod mai sensibil la risc, instituțiile ar trebui să fie în măsură să combine abordările prevăzute pentru măsurarea riscului opțiunilor și al warranturilor în anumite condiții, nu numai în cadrul grupurilor, ci și în cadrul entităților juridice unice. Cu toate acestea, pentru a se evita posibilitatea aplicării selective a abordărilor de către instituții în vederea reducerii la minimum a cerințelor lor de fonduri proprii, combinarea abordărilor pe bază individuală ar trebui să fie permisă numai cu condiția ca instituțiile să precizeze domeniul de aplicare al fiecărei abordări înainte de a începe să o utilizeze, astfel încât să o aplice în mod consecvent de-a lungul timpului.

(3)

Alte riscuri decât riscul delta aferente opțiunilor și warranturilor pot include, dar fără a se limita la acestea, riscurile care rezultă din modificările valorilor gamma ale instrumentului, denumite „riscuri gamma” sau „riscuri de convexitate”, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, riscurile care rezultă din modificările valorilor sale vega, denumite „riscuri vega” sau „riscuri de volatilitate”, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, riscurile care rezultă din modificările ratelor dobânzii, denumite „riscuri ale ratei dobânzii” sau „riscuri rho”, nelinearitățile care nu pot fi captate de riscul gamma și riscul de corelare implicită a coșului de opțiuni sau de warranturi. Dintre riscurile respective, numai riscurile gamma și vega au o importanță care justifică impunerea unor cerințe de fonduri proprii, chiar și pentru instituțiile mai complexe și, prin urmare, numai tipurile respective de riscuri ar trebui să fie acoperite în calcularea cerințelor lor de fonduri proprii. Regulamentul (UE) nr. 575/2013 impune instituțiilor obligația de a obține din partea autorității lor competente aprobarea prealabilă de a utiliza un model intern pentru a calcula valorile delta. Cu toate acestea, utilizarea abordărilor pentru alte riscuri decât riscul delta trebuie să fie monitorizată și evaluată în cadrul procesului de supraveghere prudențială și de evaluare prevăzut de Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (2). În plus, complexitatea mai mare a abordării bazate pe scenarii necesită o monitorizare mai riguroasă de către autoritățile competente și, prin urmare, utilizarea sa de către instituții ar trebui să facă obiectul unor condiții de aplicare specificate, atât înainte de prima sa utilizare, cât și în timpul utilizării sale.

(4)

Având în vedere faptul că articolul 330 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 cu privire la tratamentul swapurilor pe rata dobânzii fixă/variabilă se aplică numai pentru scopurile riscului de rată a dobânzii, acesta nu ar trebui să fie luat în considerare pentru anumite instrumente financiare, cum ar fi cele de tip swaption.

(5)

Dispozițiile prezentului regulament sunt strâns legate între ele, întrucât toate acestea se referă la măsurarea altor riscuri decât riscul delta ale opțiunilor și ale warranturilor aferente unor suporturi diferite. Pentru a se asigura coerența între aceste dispoziții, care ar trebui să intre în vigoare în același timp, și pentru a permite persoanelor care fac obiectul obligațiilor respective să aibă o imagine de ansamblu și să aibă simultan acces la acestea, este de dorit ca toate standardele tehnice de reglementare prevăzute în această privință de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 să fie incluse într-un singur regulament.

(6)	Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare transmise Comisiei de către Autoritatea Bancară Europeană.

(7)

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Determinarea cerințelor de fonduri proprii pentru alt risc decât riscul delta al opțiunilor și al warranturilor

(1) Instituțiile își calculează cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață în ceea ce privește alt risc decât riscul delta al opțiunilor sau al warranturilor, astfel cum se prevede la articolul 329 alineatul (3), la articolul 352 alineatul (6) și la articolul 358 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în conformitate cu una dintre următoarele abordări:

(a)	abordarea simplificată, astfel cum este stabilită la articolele 2 și 3 din prezentul regulament;

(b)	abordarea delta-plus, astfel cum este stabilită la articolele 4, 5 și 6 din prezentul regulament;

(c)	abordarea bazată pe scenarii, astfel cum este stabilită la articolele 7, 8 și 9 din prezentul regulament.

(2) La calcularea cerințelor de fonduri proprii pe bază consolidată, instituțiile pot utiliza în mod combinat diferite abordări. Pe bază individuală, instituțiile pot combina numai abordarea bazată pe scenarii și abordarea delta-plus, sub rezerva condițiilor prevăzute la articolele 4-9.

(3) Pentru calculul menționat la alineatul (1), instituțiile parcurg următoarele etape:

(a)	defalcarea coșurilor de opțiuni sau de warranturi în componentele lor fundamentale;

(b)	defalcarea nivelurilor maxime și a nivelurilor minime sau a altor opțiuni care se referă la ratele dobânzilor la date diferite, într-un lanț de opțiuni independente care se referă la diferite perioade de timp („caplet” și „floorlet”);

(c)	tratarea opțiunilor sau a warranturilor pe swapuri pe rata dobânzii fixă/variabilă în opțiuni sau warranturi pe segmentul de rată fixă a swapului;

(d)	tratarea opțiunilor sau a warranturilor care se referă la mai multe suporturi dintre cele descrise la articolul 5 alineatul (3) ca un coș de opțiuni sau de warranturi în care fiecare opțiune are un singur suport distinct.

Articolul 2

Condiții de aplicare a abordării simplificate

Instituțiile care achiziționează numai opțiuni și warranturi pot utiliza doar abordarea simplificată.

Articolul 3

Determinarea cerințelor de fonduri proprii în conformitate cu abordarea simplificată

(1) Instituțiile care aplică abordarea simplificată calculează cerințele de fonduri proprii în raport cu alte riscuri decât riscul delta ale opțiunilor sau ale warranturilor call și put ca fiind cuantumul mai mare dintre zero și diferența dintre următoarele valori:

(a)	cuantumul brut, astfel cum se descrie la alineatele (2)-(5);

(b)

cuantumul echivalentului delta ponderat la risc, care se calculează ca valoarea de piață a instrumentului-suport, înmulțită cu valoarea delta și apoi înmulțită cu una dintre următoarele ponderări relevante:

(i)	pentru riscul specific și general al titlurilor de capital sau pentru riscul ratei dobânzii, în conformitate cu partea a treia titlul IV capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(ii)	pentru riscul de marfă, în conformitate cu partea a treia titlul IV capitolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; și

(iii)

pentru riscul de schimb valutar, în conformitate cu partea a treia titlul IV capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(2) Pentru opțiunile sau warranturile care se încadrează în una dintre următoarele două categorii, cuantumul brut menționat la alineatul (1) se determină în conformitate cu alineatele (3)-(4):

(a)	în cazul în care cumpărătorul are dreptul necondiționat de a cumpăra activulsuport la un preț prestabilit la scadență sau în orice moment înainte de scadență și în cazul în care vânzătorul are obligația de a îndeplini cererea cumpărătorului („opțiuni sau warranturi call simple”);

(b)	în cazul în care cumpărătorul are dreptul necondiționat de a vinde activulsuport în același mod ca cel descris la litera (a) („opțiuni sau warranturi put simple”).

(3) Cuantumul brut menționat la alineatul (1) se calculează ca fiind cuantumul cel mai mare dintre zero și valoarea de piață a activului-suport înmulțită cu suma cerințelor de fonduri proprii privind riscul de piață specific și general pentru suport minus valoarea profitului, dacă există, rezultat din executarea instantanee a opțiunii („în bani”), în cazul în care este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(a)	opțiunea sau warrantul include dreptul de a vinde activul-suport („long put”) și se combină cu deținerile din activul-suport („poziție lungă în instrumentulsuport”);

(b)	opțiunea sau warrantul include dreptul de a cumpăra activul-suport („long call”) și se combină cu promisiunea de a vinde deținerile din instrumentulsuport („poziție scurtă în activul-suport”).

(4) În cazul în care opțiunea sau warrantul include dreptul de a cumpăra activul-suport („long call”) sau dreptul de a vinde activul-suport („long put”), cuantumul brut menționat la alineatul (1) este cuantumul cel mai mic dintre următoarele două cuantumuri:

(a)	valoarea de piață a activului-suport înmulțită cu suma cerințelor specifice și generale privind riscul de piață pentru activul-suport;

(b)	valoarea poziției determinate prin metoda marcării la piață sau prin metoda marcării la model, astfel cum se prevede la articolul 104 alineatul (2) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 („valoarea de piață a opțiunii sau a warantului”).

(5) Pentru toate tipurile de opțiuni sau de warranturi care nu prezintă caracteristicile menționate la alineatul (2), cuantumul brut menționat la alineatul (1) este valoarea de piață a opțiunii sau a warrantului.

Articolul 4

Prezentare generală cu privire la determinarea cerințelor de fonduri proprii în conformitate cu abordarea delta-plus

(1) În cazul în care instituțiile aleg să aplice abordarea delta-plus pentru opțiuni și warranturi al căror gamma este o funcție continuă în prețul suportului și al căror vega este o funcție continuă în volatilitatea implicită („opțiuni și warranturi continue”), cerințele de fonduri proprii pentru alte riscuri decât riscul delta privind opțiunile sau warranturile se calculează ca suma următoarelor cerințe:

(a)

cerințele de fonduri proprii referitoare la derivata parțială a delta în raport cu prețul suportului, care pentru opțiunile sau warranturile pe obligațiuni este derivata parțială a delta în raport cu randamentul-la-maturitate al obligațiunii-suport și pentru instrumentele de tip swaption este derivata parțială a delta în raport cu rata de swap;

(b)	cerința referitoare la prima derivată parțială a valorii unei opțiuni sau a unui warrant în raport cu volatilitatea implicită.

(2) Volatilitatea implicită se consideră a fi valoarea volatilității din formula de stabilire a prețului opțiunii sau a warrantului pentru care, având în vedere un anumit model de stabilire a prețului și dat fiind nivelul tuturor celorlalți parametri observabili de stabilire a prețului, prețul teoretic al opțiunii sau al warrantului este egal cu valoarea sa de piață, „valoarea de piață” fiind înțeleasă în modul descris la articolul 3 alineatul (4).

(3) Cerințele de fonduri proprii pentru alte riscuri decât riscul delta aferente opțiunilor sau warranturilor noncontinue se determină după cum urmează:

(a)

în cazul în care opțiunile sau warranturile au fost cumpărate, ca cel mai mare cuantum dintre zero și diferența dintre următoarele valori:

(i)	valoarea de piață a opțiunii sau a warrantului, înțeleasă în modul descris la articolul 3 alineatul (4);

(ii)	cuantumul echivalentului delta ponderat la risc, înțeles în modul descris la articolul 3 alineatul (1) litera (b);

(b)

în cazul în care opțiunile sau warranturile au fost vândute, ca cel mai mare cuantum dintre zero și diferența dintre următoarele cuantumuri:

(i)	valoarea de piață relevantă a activului-suport, care se consideră a fi plata maximă posibilă la scadență, dacă aceasta este stabilită prin contract, sau valoarea de piață a activului-suport ori valoarea noțională efectivă, dacă prin contract nu este stabilită nicio plată maximă posibilă;

(ii)	cuantumul echivalentului delta ponderat la risc, înțeles în modul descris la articolul 3 alineatul (1) litera (b).

(4) Valoarea pentru gamma și vega utilizată în calcularea cerințelor de fonduri proprii se calculează utilizând un model corespunzător de stabilire a prețului, astfel cum se menționează la articolul 329 alineatul (1), la articolul 352 alineatul (1) și la articolul 358 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. În cazul în care fie gamma, fie vega nu poate fi calculat în conformitate cu prezentul alineat, cerința de capital privind alte riscuri decât riscul delta se calculează în conformitate cu alineatul (3).

Articolul 5

Determinarea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul gamma în conformitate cu abordarea delta-plus

(1) În sensul articolului 4 alineatul (1) litera (a), cerințele de fonduri proprii pentru riscul gamma se calculează printr-un proces constând în următoarea succesiune de etape:

(a)	pentru fiecare opțiune individuală sau warrant individual, se calculează impactul gamma;

(b)	impacturile gamma ale opțiunilor sau ale warranturilor individuale care se referă la același tip de suport distinct se adună;

(c)	valoarea absolută a sumei tuturor valorilor negative care rezultă din etapa de la litera (b) furnizează cerințele de fonduri proprii pentru riscul gamma. Valorile pozitive care rezultă din etapa de la litera (b) nu se iau în considerare.

(2) Pentru etapa de la alineatul (1) litera (a), impacturile gamma se calculează în conformitate cu formula descrisă în anexa I.

(3) Pentru etapa de la alineatul (1) litera (b), un tip de suport distinct este:

(a)	pentru ratele dobânzii în aceeași monedă: fiecare bandă de scadență, astfel cum este stabilită în tabelul 2 de la articolul 339 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(b)	pentru titluri de capital și indici bursieri: fiecare piață, astfel cum este definită în normele care urmează să fie elaborate în temeiul articolului 341 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(c)	pentru valută și aur: fiecare pereche valutară și aurul;

(d)	pentru mărfuri: mărfurile considerate identice, astfel cum sunt definite la articolul 357 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Articolul 6

Determinarea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul vega în conformitate cu abordarea delta-plus

În sensul articolului 4 alineatul (1) litera (b), cerința de fonduri proprii pentru riscul vega se calculează printr-un proces constând în următoarea succesiune de etape:

(a)	pentru fiecare opțiune individuală, se determină valoarea vega;

(b)	pentru fiecare opțiune individuală, se calculează un decalaj presupus de plus/minus 25 % în volatilitatea implicită, care este înțeleasă în modul descris la articolul 4 alineatul (2);

(c)	pentru fiecare opțiune individuală, valoarea vega care rezultă din etapa de la litera (a) se înmulțește cu decalajul presupus în volatilitatea implicită care rezultă din etapa de la litera (b);

(d)	pentru fiecare tip de activ distinct, înțeles în modul descris la articolul 5 alineatul (3), valorile care rezultă din etapa de la litera (c) se adună;

(e)	suma valorilor absolute care rezultă din etapa de la litera (d) furnizează cerința totală de fonduri proprii pentru riscul vega.

Articolul 7

Condiții de aplicare a abordării bazate pe scenarii

Instituțiile pot utiliza abordarea bazată pe scenarii în cazul în care îndeplinesc toate cerințele următoare:

(a)	au înființat o unitate de control al riscului care monitorizează riscul portofoliului de opțiuni ale instituțiilor și raportează rezultatele conducerii;

(b)	au notificat autorităților competente un domeniu de aplicare predefinit al expunerilor care urmează să fie acoperite de această abordare în mod consecvent de-a lungul timpului;

(c)	integrează rezultatele abordării bazate pe scenarii în rapoartele interne către conducerea instituției.

În sensul literei (c), instituțiile definesc pozițiile precise care fac obiectul abordării bazate pe scenarii, inclusiv tipul de produs sau biroul și portofoliul identificate, abordarea specifică în materie de gestionare a riscurilor care se aplică pozițiilor respective, aplicația informatică specializată care se aplică pozițiilor respective și justificarea alocării pozițiilor respective abordării bazate pe scenarii, în raport cu pozițiile care sunt alocate altor abordări.

Articolul 8

Definiția matricei de scenarii în conformitate cu abordarea bazată pe scenarii

(1) Pentru fiecare tip de suport distinct, astfel cum este menționat la articolul 5 alineatul (3), o instituție definește o matrice de scenarii care conține un set de scenarii.

(2) Prima dimensiune a matricei de scenarii o reprezintă variațiile de preț al suportului peste și sub valoarea sa curentă. Banda de variație în cauză constă în următoarele:

(a)	pentru opțiunile sau warranturile pe rata dobânzii, plus/minus variația presupusă a ratei dobânzii prevăzută în tabelul 2 coloana 5 de la articolul 339 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(b)	pentru opțiunile sau warranturile pe titluri de capital sau indici bursieri, plus/minus ponderarea prevăzută la articolul 343 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(c)	pentru opțiunile sau warranturile pe schimburi valutare și pe aur, plus/minus ponderarea prevăzută la articolul 351 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau, dacă este cazul, plus/minus ponderarea prevăzută la articolul 354 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(d)	pentru opțiunile (warranturile) pe mărfuri, plus/minus ponderarea prevăzută la articolul 360 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(3) Scenariile privind variația prețului suportului se definesc printr-o grilă cu cel puțin șapte puncte care include observarea curentă și împarte banda menționată la alineatul (2) în intervale egale.

(4) A doua dimensiune a matricei de scenarii este definită de variațiile volatilității. Banda de variație a volatilităților este cuprinsă între plus/minus 25 % din volatilitatea implicită, care este înțeleasă în modul descris la articolul 4 alineatul (2). Banda respectivă se împarte într-o grilă cu cel puțin trei puncte care include o variație de 0 %, grila fiind împărțită în intervale egale.

(5) Matricea de scenarii este determinată de toate combinațiile posibile de puncte, astfel cum sunt menționate la alineatele (3) și (4). Fiecare combinație constituie un singur scenariu.

Articolul 9

Determinarea cerințelor de fonduri proprii în conformitate cu abordarea bazată pe scenarii

În conformitate cu abordarea bazată pe scenarii, cerința de fonduri proprii privind alte riscuri decât riscul delta ale opțiunilor sau ale warranturilor se calculează printr-un proces constând în următoarea succesiune de etape:

(a)

pentru fiecare opțiune individuală sau warrant individual, toate scenariile menționate la articolul 8 se aplică pentru a calcula pierderea netă simulată corespunzătoare fiecărui scenariu sau câștigul net simulat corespunzător fiecărui scenariu. Simularea respectivă se efectuează utilizându-se metode de reevaluare completă, prin simularea variațiilor de preț prin utilizarea unor modele de stabilire a prețului și fără a se recurge la aproximări locale ale modelelor respective;

(b)	pentru fiecare tip de suport distinct, astfel cum este menționat la articolul 5 alineatul (3), se agregă valorile obținute din calculul de la litera (a) și care se referă la scenariile individuale;

(c)

pentru fiecare tip de suport distinct, astfel cum este menționat la articolul 5 alineatul (3), „scenariul relevant” se calculează ca scenariul pentru care valorile determinate în etapa de la litera (b) au ca rezultat înregistrarea celei mai mari pierderi sau a celui mai mic câștig, în cazul în care nu există pierderi;

(d)	pentru fiecare tip de suport distinct, astfel cum este menționat la articolul 5 alineatul (3), cerințele de fonduri proprii se calculează în conformitate cu formula descrisă în anexa II;

(e)

cerința totală de fonduri proprii în cazul altor riscuri decât riscul delta ale opțiunilor sau ale warranturilor este suma cerințelor de fonduri proprii obținute din calculul menționat în etapa de la litera (d) pentru toate tipurile de suporturi distincte, astfel cum sunt menționate la articolul 5 alineatul (3).

Articolul 10

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 martie 2014.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 176, 27.6.2013, p. 1.

(2) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

(3) Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).

ANEXA I

Formulă care trebuie utilizată în sensul articolului 5 alineatul (2)

Formulă care trebuie utilizată în sensul articolului 5 alineatul (2):

Impactul gamma = ^ × gamma × VU2,

unde VU:

(a)	pentru opțiunile sau warranturile pe rata dobânzii sau pe obligațiuni este egal cu variația presupusă a randamentului indicată în tabelul 2 coloana 5 de la articolul 339 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(b)	pentru opțiunile sau warranturile pe titluri de capital și indici bursieri este egal cu valoarea de piață a suportului înmulțită cu ponderarea prevăzută la articolul 343 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(c)

pentru opțiunile sau warranturile pe schimburi valutare și pe aur este egal cu valoarea de piață a suportului, calculată în moneda de raportare și înmulțită cu ponderarea prevăzută la articolul 351 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau, dacă este cazul, cu ponderarea prevăzută la articolul 354 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(d)	pentru opțiunile sau warranturile pe mărfuri, este egal cu valoarea de piață a suportului înmulțită cu ponderarea prevăzută la articolul 360 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

ANEXA II

Formulă care trebuie utilizată în sensul articolului 9 litera (d)

Cerință de fonduri proprii = – min (0,PC-DE),

unde:

(a)

PC („Price Change” — variația de preț) este suma variațiilor de preț al opțiunilor cu același tip de suport distinct, înțeles în modul descris la articolul 5 alineatul (3) (semn negativ pentru pierderi și semn pozitiv pentru câștiguri) și care corespunde scenariului relevant determinat în etapa (c) de la articolul 8 alineatul (2);

(b)	DE („delta effect” — efectul delta) este efectul delta calculat după cum urmează: DE = ADEV × PPCU,

unde:

(i)	ADEV („aggregated delta equivalent value” — valoarea echivalentului delta agregat) este suma valorilor delta negative sau pozitive ale opțiunilor care au același tip de suport distinct, înțeles în modul descris la articolul 5 alineatul (3), înmulțită cu valoarea de piață a suportului contractului;

(ii)	PPCU („percentage price change of the underlying” — procentajul variației de preț al suportului) este procentajul variației de preț al suportului, înțeles în modul descris la articolul 5 alineatul (3), care corespunde scenariului relevant determinat în etapa (c) de la articolul 8 alineatul (2).

20.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/36

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) NR. 529/2014 AL COMISIEI

din 12 martie 2014

de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru evaluarea gradului de importanță al extinderilor și al modificărilor abordării bazate pe modele interne de rating și ale abordării avansate de evaluare

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (1), în special articolul 143 alineatul (5) paragraful al treilea și articolul 312 alineatul (4) paragraful al treilea,

întrucât:

(1)	În conformitate cu articolul 143 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sfera de aplicare a unui sistem de rating se referă la tipul de expuneri care pot fi evaluate cu sistemul de rating respectiv.

(2)

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 face distincția între extinderile sau modificările importante ale abordării bazate pe modele interne de rating („abordarea IRB”) și cele ale abordării avansate de evaluare („AMA”), care fac obiectul aprobării, și toate celelalte modificări, care fac obiectul notificării. În ceea ce privește această din urmă categorie, în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 nu se indică momentul în care trebuie notificată extinderea sau modificarea, și anume înainte sau după punerea sa în aplicare. Ar trebui să se considere că extinderile sau modificările de importanță minoră nu trebuie aduse la cunoștința autorităților competente înainte de a fi puse în aplicare. În plus, ar fi, de asemenea, mai eficient și mai puțin împovărător pentru instituții ca acestea să colecteze informațiile privind astfel de modificări de importanță minoră și să le notifice autorităților competente la intervale regulate. Această abordare reprezintă deja practica în materie de supraveghere în mai multe state membre. Astfel, extinderile și modificările care trebuie notificate ar trebui împărțite în următoarele categorii: extinderi și modificări care trebuie notificate înainte de a fi puse în aplicare și extinderi și modificări care trebuie notificate doar după punerea lor în aplicare. În plus, această împărțire ar asigura faptul că autoritățile competente se axează, în activitatea de zi cu zi, asupra extinderilor și a modificărilor care pot aduce o modificare importantă cerințelor de fonduri proprii sau funcționării modelelor ori a sistemelor de rating. De asemenea, s-ar asigura faptul că instituțiile fac o distincție între extinderile și modificările extrem de importante și cele de importanță minoră, pe baza unei abordări de supraveghere bazată pe riscuri. Ar fi prudent să se facă o astfel de distincție între extinderile și modificările care trebuie notificate înainte de punerea lor în aplicare și cele care trebuie notificate după punerea lor în aplicare, dat fiind că efectuarea notificării înainte de punerea în aplicare le-ar oferi autorităților competente posibilitatea de a verifica aplicarea corectă a prezentului regulament. Acest lucru ar duce, de asemenea, la reducerea, pentru instituții, a poverii reprezentate de supraveghere.

(3)

Gradul de importanță al extinderilor sau al modificărilor modelelor depinde, de regulă, de tipul și de categoria extinderii sau a modificării propuse (care ar trebui să se reflecte în criteriile calitative) și de potențialul acestora de a modifica cerințele de fonduri proprii sau, după caz, cuantumurile expunerilor ponderate la risc (care ar trebui să se reflecte în criteriile cantitative). Prin urmare, orice criteriu cantitativ pentru evaluarea gradului de importanță al extinderilor sau al modificărilor ar trebui să ia forma unui prag calculat pe baza modificării procentuale a cerințelor de fonduri proprii sau, după caz, a cuantumurilor expunerilor ponderate la risc, înainte și după modificare.

(4)

Dacă, în cazul extinderilor și al modificărilor abordărilor avansate de evaluare, pragul cantitativ ar trebui calculat, din motive de simplificare, pe baza cerințelor de fonduri proprii, pentru modificările abordării bazate pe modele interne de rating, pragul ar trebui calculat pe baza cuantumurilor expunerilor ponderate la risc, pentru a evita ca pragurile să fie influențate în mod nejustificat de diferențele în ceea ce privește sumele aferente ajustărilor evaluării creditelor, care afectează cerințele de fonduri proprii, dar nu și cuantumurile expunerilor ponderate la risc. În plus, pragurile cantitative ar trebui să ia în calcul impactul global al extinderilor sau al modificărilor asupra cerințelor de capital, pe baza abordărilor interne, precum și a abordărilor standard, pentru a reflecta măsura în care sunt utilizate abordările interne pentru cerințele totale de fonduri proprii sau pentru cuantumurile globale ale expunerilor ponderate la risc. Acest lucru este valabil pentru toate pragurile aferente ambelor abordări, cu excepția celui de al doilea prag prevăzut la articolul 4 alineatul (1) litera (c) punctul (ii) pentru abordarea IRB și a pragului de notificare prealabilă pentru abordarea IRB, care au în vedere impactul modificărilor asupra cuantumurilor expunerilor ponderate la risc care intră sub incidența sferei de aplicare a unui model anume. Atât în cazul abordării IRB, cât și al abordării avansate de evaluare, calculele pentru stabilirea impactului unei anumite extinderi sau modificări ar trebui să aibă ca punct de referință același moment, având în vedere faptul că setul de expuneri (în cazul abordării IRB) și profilul de risc (în cazul abordării avansate de evaluare) sunt relativ stabile în timp.

(5)

Autoritățile competente pot adopta oricând măsuri de supraveghere adecvate în ceea ce privește extinderile și modificările modelelor care au fost notificate, în baza analizării continue a aprobărilor existente de utilizare a abordărilor interne, prevăzută la articolul 101 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (2). Pe de o parte, acest lucru este necesar pentru a se asigura respectarea cerințelor prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 3 secțiunea 6 sau în partea a treia titlul III capitolul 4 ori în partea a treia titlul IV capitolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Pe de altă parte, sunt necesare norme pentru a se stabili evenimentele care declanșează noi aprobări și notificări ale extinderilor și ale modificărilor abordărilor interne. Aceste norme nu ar trebui să aducă atingere abordărilor privind revizuirea modelelor interne utilizate pentru supraveghere și nici procedurilor administrative prevăzute la articolul 20 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(6)

Modificările aduse utilizării parțiale permanente a abordărilor interne sau, după caz, punerii în aplicare secvențiale a abordărilor interne sunt reglementate de articolele 148 și 150 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în cazul abordării IRB, și de articolul 314 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în cazul abordării avansate de evaluare. Prin urmare, aceste tipuri de modificări nu ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament.

(7)

Întrucât aprobarea care trebuie acordată de către autoritățile competente se referă la metodele, procesele, controalele, sistemele de colectare a datelor și sistemele informatice utilizate pentru abordări, alinierea continuă a modelelor la setul de date utilizate pentru efectuarea calculului, pe baza metodelor, a proceselor, a controalelor, a sistemelor de colectare a datelor și a sistemelor informatice aprobate, nu ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament.

(8)

Pentru ca autoritățile competente să fie în măsură să stabilească dacă instituțiile au aplicat în mod corect normele privind evaluarea gradului de importanță al extinderilor și al modificărilor, instituțiile ar trebui să prezinte documentele necesare autorităților competente. Pentru a reduce povara pe care o reprezintă supravegherea pentru instituții și pentru a spori eficacitatea și eficiența procedurilor aplicate în acest sens de către autoritățile competente, ar trebui stabilite norme care să specifice documentele care trebuie să însoțească cererile de aprobare a extinderilor și a modificărilor sau notificările acestora.

(9)	Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare prezentate Comisiei de către Autoritatea Bancară Europeană.

(10)

Dispozițiile prezentului regulament sunt strâns legate între ele, deoarece acestea se referă la extinderile și/sau modificările abordărilor avansate de evaluare și abordărilor IRB privind cerințele de fonduri proprii pentru riscul de credit și riscul operațional și deoarece aspectele și procedurile relevante în materie de supraveghere sunt similare pentru cele două tipuri de abordări interne. Pentru a asigura coerența dintre aceste dispoziții și pentru ca persoanele care fac obiectul obligațiilor relevante să aibă mai ușor o imagine de ansamblu asupra acestora și un acces coordonat la acestea, este de dorit ca toate standardele tehnice de reglementare prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 privind extinderile și modificările aduse modelelor interne utilizate pentru riscul de credit și riscul operațional să intre în vigoare în același timp și să fie incluse în același regulament. Cu toate acestea, având în vedere că articolul 312 alineatul (4) primul paragraf litera (a) se referă la o altă chestiune, prezentul regulament abordează doar literele (b) și (c).

(11)

Autoritatea Bancară Europeană a organizat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește condițiile pentru evaluarea gradului de importanță al extinderilor și al modificărilor abordărilor bazate pe modele interne de rating și ale abordărilor avansate de evaluare autorizate în conformitate cu Regulamentul (UE) 575/2013, inclusiv modalitățile de notificare a unor astfel de modificări și extinderi.

Articolul 2

Categorii de extinderi și de modificări

(1) Gradul de importanță al modificărilor aduse sferei de aplicare a unui sistem de rating sau a unei abordări bazate pe modele interne pentru expuneri din titluri de capital ori al modificărilor aduse sistemelor de rating sau abordării bazate pe modele interne pentru expuneri din titluri de capital în ceea ce privește abordarea bazată pe modele interne de rating („modificări aduse abordării IRB”) sau gradul de importanță al extinderilor și al modificărilor aduse abordării avansate de evaluare („extinderile și modificările aduse AMA”) se clasifică în una dintre următoarele categorii:

(a)	extinderi și modificări importante care, în conformitate cu articolul 143 alineatul (3) și cu articolul 312 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, necesită aprobare din partea autorităților competente;

(b)	alte extinderi și modificări, care trebuie notificate autorităților competente.

(2) Extinderile și modificările menționate la alineatul (1) litera (b) se clasifică în:

(a)	extinderi și modificări care trebuie notificate înainte de punerea lor în aplicare;

(b)	extinderi și modificări care trebuie notificate după punerea lor în aplicare.

Articolul 3

Principii de clasificare a extinderilor și a modificărilor

(1) Clasificarea modificărilor aduse abordării IRB se efectuează în conformitate cu prezentul articol și cu articolele 4 și 5.

Clasificarea extinderilor și a modificărilor aduse abordării avansate de evaluare se efectuează în conformitate cu prezentul articol și cu articolele 6 și 7.

(2) Atunci când instituțiile au obligația de a calcula impactul cantitativ al unei extinderi sau modificări aduse cerințelor de fonduri proprii sau, după caz, cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor, acestea aplică următoarea metodologie:

(a)	pentru a evalua impactul cantitativ, instituțiile utilizează cele mai recente date disponibile;

(b)	atunci când nu este fezabilă efectuarea unei evaluări precise a impactului cantitativ, instituțiile efectuează în schimb o evaluare a impactului pe baza unui eșantion reprezentativ sau a altor metodologii fiabile de deducție;

(c)	în cazul modificărilor care nu au un impact cantitativ direct, nu se calculează niciun impact cantitativ, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (1) litera (c), pentru abordarea IRB, sau la articolul 6 alineatul (1) litera (c), pentru abordarea avansată de evaluare.

(3) O extindere sau o modificare importantă nu poate fi împărțită în mai multe modificări sau extinderi cu un grad de importanță mai redus.

(4) În caz de dubiu, instituțiile clasifică extinderile și modificările în categoria cu gradul de importanță potențială cel mai ridicat.

(5) Atunci când autoritățile competente au aprobat o extindere sau o modificare importantă, instituțiile își calculează cerințele de fonduri proprii pe baza extinderii sau a modificării aprobate de la data specificată în noua aprobare, care o înlocuiește pe cea anterioară. Nepunerea în aplicare la data specificată în noul document de aprobare a unei prelungiri sau modificări aprobate de autoritățile competente implică obligația de a solicita autorităților competente, fără întârzieri nejustificate, o nouă aprobare.

(6) În caz de întârziere a punerii în aplicare a unei extinderi sau modificări pentru care s-a acordat aprobare din partea autorității competente, instituția în cauză notifică autoritatea competentă în acest sens și îi prezintă în timp util un plan de punere în aplicare a extinderii sau a modificării aprobate, pe care îl aplică o perioadă care urmează să fie convenită cu autoritatea competentă.

(7) În cazul în care o extindere sau o modificare intră în categoria celor care trebuie notificate în prealabil autorităților competente sau în cazul în care, după notificare, instituțiile decid să nu pună în aplicare extinderea sau modificarea, instituțiile în cauză trebuie să notifice această decizie autorităților competente, fără întârzieri nejustificate.

Articolul 4

Modificări importante ale abordării bazate pe modele interne de rating

(1) Modificările aduse abordării bazate pe modele interne de rating se consideră a fi importante dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiții:

(a)	intră în una dintre categoriile de modificări aduse sferei de aplicare a unui sistem de rating sau abordării bazate pe modele interne pentru expuneri din titluri de capital descrise în anexa I partea I secțiunea 1;

(b)	intră în una dintre categoriile de modificări aduse sistemelor de rating sau abordării bazate pe modele interne pentru expuneri din titluri de capital descrise în anexa I partea II secțiunea 1;

(c)

au drept rezultat:

(i)

fie o scădere cu 1,5 %:

—	a cuantumurilor globale ale expunerilor ponderate la riscul de credit și la riscul de diluție ale instituției-mamă din UE; sau

—	a cuantumurilor globale ale expunerilor ponderate la riscul de credit și la riscul de diluție ale unei instituții care nu este nici instituție-mamă, nici filială;

(ii)	fie o scădere cu cel puțin 15 % a cuantumurilor expunerilor ponderate la riscul de credit și la riscul de diluție aferente sferei de aplicare a sistemului intern de rating sau abordării bazate pe modele interne pentru expunerile din titluri de capital.

(2) În sensul alineatului (1) litera (c) punctul (i) din prezentul articol și în conformitate cu articolul 3 alineatul (2), impactul modificării se calculează ca raport, după cum urmează:

(a)

la numărător se utilizează diferența dintre cuantumurile expunerilor ponderate la riscul de credit și la riscul de diluție aferente sferei de aplicare a sistemului intern de rating sau abordării bazate pe modele interne pentru expunerile din titluri de capital dinainte și după modificarea efectuată la nivel consolidat în cadrul instituției-mamă din UE sau la nivelul instituției care nu este nici instituție-mamă, nici filială;

(b)	la numitor se utilizează cuantumurile globale ale expunerilor ponderate la riscul de credit și la riscul de diluție înainte de modificarea efectuată la nivel consolidat în cadrul instituției-mamă din UE sau, respectiv, la nivelul instituției care nu este nici instituție-mamă, nici filială.

Calculul se referă la același moment în timp.

Determinarea impactului asupra cuantumurilor expunerilor ponderate la risc se referă numai la impactul modificării aduse abordării IRB, iar setul de expuneri se presupune că rămâne constant.

(3) În sensul alineatului (1) litera (c) punctul (ii) din prezentul articol și în conformitate cu articolul 3 alineatul (2), impactul modificării se calculează ca raport, după cum urmează:

(a)	la numărător se utilizează diferența dintre cuantumurile expunerilor ponderate la riscul de credit și la riscul de diluție aferente sferei de aplicare a sistemului intern de rating sau abordării bazate pe modele interne pentru expunerile din titluri de capital dinainte și după modificare;

(b)	la numitor se utilizează cuantumurile expunerilor ponderate la riscul de credit și la riscul de diluție dinainte de modificarea aferentă sferei de aplicare a sistemului intern de rating sau a abordării bazate pe modele interne pentru expunerile din titluri de capital.

Calculul se referă la același moment în timp.

Determinarea impactului asupra cuantumurilor expunerilor ponderate la risc se referă numai la impactul modificării aduse abordării IRB, iar setul de expuneri se presupune că rămâne constant.

Articolul 5

Modificări ale abordării IRB care nu sunt considerate importante

(1) Modificările aduse abordării IRB care nu sunt importante, dar trebuie notificate autorităților competente în conformitate cu articolul 143 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 se notifică în modul următor:

(a)

modificările care îndeplinesc una dintre următoarele condiții se notifică autorităților competente cu cel puțin două luni înainte de punerea lor în aplicare;

(i)	modificările descrise în anexa I partea I secțiunea 2;

(i)	modificările descrise în anexa I partea II secțiunea 2;

(iii)

modificări care duc la o scădere cu cel puțin 5 % a cuantumurilor expunerilor ponderate la riscul de credit și la riscul de diluție aferente sferei de aplicare a sistemului intern de rating sau a abordării bazate pe modele interne pentru expunerile din titluri de capital;

(b)	toate celelalte modificări se notifică autorităților competente după punerea lor în aplicare, cel puțin o dată pe an.

(2) În sensul alineatului (1) litera (a) punctul (iii) din prezentul articol și în conformitate cu articolul 3 alineatul (2), impactul modificării se calculează ca raport, după cum urmează:

(a)	la numărător se utilizează diferența dintre cuantumurile expunerilor ponderate la riscul de credit și la riscul de diluție aferente sferei de aplicare a sistemului intern de rating sau a abordării bazate pe modele interne pentru expunerile din titluri de capital dinainte și după modificare;

(b)	la numitor se utilizează cuantumurile expunerilor ponderate la riscul de credit și la riscul de diluție dinainte de modificarea aferentă sferei de aplicare a sistemului intern de rating sau abordării bazate pe modele interne pentru expunerile din titluri de capital.

Calculul se referă la același moment în timp.

Determinarea impactului asupra cuantumurilor expunerilor ponderate la risc se referă numai la impactul modificării aduse abordării IRB, iar setul de expuneri se presupune că rămâne constant.

Articolul 6

Extinderile și modificările importante ale abordării avansate de evaluare

(1) Extinderile și modificările abordării avansate de evaluare se consideră importante dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiții:

(a)	intră în una dintre categoriile de extinderi descrise în anexa II partea I secțiunea 1;

(b)	intră în una dintre categoriile de modificări descrise în anexa II partea II secțiunea 1;

(c)

au drept rezultat:

(i)

fie o scădere cu cel puțin 10 %:

—	a cerințelor totale de fonduri proprii consolidate destinate acoperirii riscului operațional al instituției-mamă din UE; sau

—	a cerințelor totale de fonduri proprii destinate acoperirii riscului operațional aferent unei instituții care nu este nici instituție-mamă, nici filială;

(ii)

fie o scădere cu cel puțin 10 %:

—	a cerințelor totale de fonduri proprii destinate acoperirii riscului operațional la nivel consolidat, aferent unei instituții-mamă care nu este instituție-mamă din UE; sau

—	a cerințelor totale de fonduri proprii destinate acoperirii riscului operațional, aferent unei filiale a cărei instituție-mamă nu a primit aprobarea de a utiliza abordarea avansată de evaluare.

(2) În sensul alineatului (1) litera (c) punctul (i) din prezentul articol și în conformitate cu articolul 3 alineatul (2), impactul unei extinderi sau al unei modificări se calculează ca raport, după cum urmează:

(a)

la numărător se utilizează diferența dintre cerințele de fonduri proprii destinate acoperirii riscului operațional aferente sferei de aplicare a modelului de abordare avansată de evaluare, dinainte și după efectuarea extinderii sau a modificării, la nivel consolidat în cadrul instituției-mamă din UE sau la nivelul instituției care nu este nici instituție-mamă, nici filială;

(b)

la numitor se utilizează cerințele totale de fonduri proprii destinate acoperirii riscului operațional dinainte și după efectuarea extinderii sau a modificării la nivel consolidat în cadrul instituției-mamă din UE sau, respectiv, la nivelul instituției care nu este nici instituție-mamă, nici filială.

Calculul se referă la același moment în timp.

Determinarea impactului asupra cerințelor de fonduri proprii se referă numai la impactul extinderii și al modificării abordării avansate de evaluare și, prin urmare, se presupune că profilul de risc operațional rămâne constant.

(3) În sensul alineatului (1) litera (c) punctul (ii) și în conformitate cu articolul 3 alineatul (2), impactul oricărei extinderi sau modificări se calculează ca raport, după cum urmează:

(a)

la numărător se utilizează diferența dintre cerințele de fonduri proprii destinate acoperirii riscului operațional aferente sferei de aplicare a modelului, dinainte și după efectuarea extinderii sau a modificării, la nivel consolidat în cadrul unei instituții-mamă care nu este instituție-mamă în UE sau la nivel de filială atunci când instituția-mamă a acesteia nu a primit aprobarea de a utiliza abordarea avansată de evaluare;

(b)

la numitor se utilizează cerințele totale de fonduri proprii destinate acoperirii riscului operațional dinaintea efectuării extinderii sau a modificării la nivel consolidat în cadrul unei instituții-mamă care nu este instituție-mamă în UE sau, respectiv, la nivel de filială atunci când instituția-mamă a acesteia nu a primit aprobarea de a utiliza abordarea avansată de evaluare.

Calculul se referă la același moment în timp.

Articolul 7

Extinderi și modificări ale abordării avansate de evaluare care nu sunt considerate importante

Extinderile și modificările aduse abordării avansate de evaluare care nu sunt importante, dar trebuie notificate autorităților competente în conformitate cu articolul 312 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 se notifică după cum urmează:

(a)	extinderile și modificările care intră sub incidența anexei II partea I secțiunea 2 și a anexei II partea II secțiunea 2 se notifică autorităților competente cu cel puțin două luni înainte de punerea lor în aplicare;

(b)	toate celelalte extinderi și modificări se notifică autorităților competente după punerea lor în aplicare, cel puțin o dată pe an.

Articolul 8

Documente privind extinderile și modificările

(1) Pentru extinderile și modificările abordării IRB sau ale abordării avansate de evaluare care intră în categoria celor care necesită aprobarea autorităților competente, instituțiile prezintă, împreună cu cererea, următoarele informații:

(a)	descrierea extinderii sau a modificării, justificarea și obiectivul acesteia;

(b)	data punerii în aplicare;

(c)	sfera de aplicare afectată de extinderea sau de modificarea modelului, precum și caracteristicile de volum;

(d)	documentul (documentele) tehnic(e) și de procedură;

(e)	rapoartele elaborate în urma revizuirii sau a validării independente a instituției;

(f)	confirmarea faptului că extinderea sau modificarea a fost aprobată de către organismele competente conform procedurilor de aprobare ale instituției, precum și data aprobării;

(g)	după caz, impactul cantitativ al modificării sau al extinderii asupra cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor sau a cerințelor de fonduri proprii;

(h)	istoricul numărului de versiuni actuale și anterioare ale modelelor interne care necesită aprobare.

(2) În cazul extinderilor și al modificărilor care intră în categoria celor care trebuie notificare fie înainte de punerea lor în aplicare, fie după, instituțiile prezintă, odată cu efectuarea notificării, informațiile menționate la alineatul (1) literele (a), (b), (c), (f) și (g).

Articolul 9

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 martie 2014.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 176, 27.6.2013, p. 1.

ANEXA I

MODIFICĂRI ADUSE ABORDĂRII IRB

PARTEA I

MODIFICĂRI ADUSE SFEREI DE APLICARE A SISTEMELOR DE RATING SAU A ABORDĂRILOR BAZATE PE MODELE INTERNE PENTRU EXPUNERILE DIN TITLURI DE CAPITAL

SECȚIUNEA 1

Modificări care necesită aprobarea autorităților competente (modificări importante)

Extinderea sferei de aplicare a unui sistem de rating la:

(a)	expunerile dintr-o altă unitate operațională, care sunt constituite din același tip de produs sau de debitor;

(b)	expunerile constituite dintr-un alt tip de produs sau de debitor, cu excepția cazului în care alt tip de produs sau de debitor se încadrează în sfera de aplicare a unui sistem de rating aprobat pe baza criteriilor menționate la litera (c) punctele (i) și (ii);

(c)

expunerile suplimentare asociate deciziei unei părți terțe de a acorda un împrumut unui grup, cu excepția cazului în care instituția poate dovedi că expunerile suplimentare se încadrează în sfera de aplicare a unui sistem de rating autorizat, pe baza tuturor criteriilor următoare:

(i)

„reprezentativitatea” datelor folosite pentru a construi modelul destinat încadrării expunerilor în clase sau grupe, în funcție de caracteristicile principale ale expunerilor suplimentare ale instituției în cazul în care decizia de acordare a împrumutului a fost luată de către o parte terță, în conformitate cu articolul 174 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(ii)

„comparabilitatea” populației de expuneri reprezentate în datele utilizate pentru estimare, a normelor de creditare utilizate la momentul generării acestor date și a celorlalte caracteristici relevante cu cele ale expunerilor suplimentare în cazul în care decizia de acordare a împrumuturilor a fost luată de către o parte terță, în conformitate cu articolul 179 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Pentru a stabili „reprezentativitatea” și „comparabilitatea” prevăzute la prezentul punct litera (c) punctele (i) și (ii), instituțiile trebuie să prezinte o descriere completă a criteriilor și a măsurilor utilizate.

Extinderea sferei de aplicare a unei abordări bazate pe modele interne pentru expuneri din titluri de capital la unul dintre următoarele tipuri de expuneri:

(a)	metoda simplă de ponderare de risc, în conformitate cu articolul 155 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(b)	metoda PD/LGD, în conformitate cu articolul 155 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(c)	dispoziția privind utilizarea parțială temporară, în conformitate cu articolul 495 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(d)	același tip de produs într-o altă unitate operațională;

(e)	un alt tip de produs, exceptând cazul în care instituția poate dovedi că acesta intră în sfera de aplicare a unei abordări bazate pe modele interne pentru expunerile din titluri de capital.

SECȚIUNEA 2

Modificări care necesită notificarea prealabilă a autorităților competente

Reducerea sferei de aplicare sau a domeniului de utilizare a unui sistem de rating.

Reducerea sferei de aplicare a unei abordări bazate pe modele interne pentru expunerile din titluri de capital.

Extinderea sferei de aplicare a unui sistem de rating în cazul căruia se poate demonstra că nu face obiectul părții I secțiunea 1 punctul 1 din prezenta anexă.

Extinderea sferei de aplicare a unei abordări bazate pe modele interne pentru expunerile din titluri de capital în cazul în care această extindere nu face obiectul părții I secțiunea 1 punctul 2 din prezenta anexă.

PARTEA II

MODIFICĂRI ALE SISTEMELOR DE RATING SAU ALE UNEI ABORDĂRI BAZATE PE MODELE INTERNE PENTRU EXPUNERILE DIN TITLURI DE CAPITAL

SECȚIUNEA 1

Modificări care necesită aprobarea autorităților competente (modificări importante)

Modificări ale metodologiei de încadrare a expunerilor în clase de expuneri și sisteme de rating. Printre aceste modificări se numără:

(a)	schimbări ale metodologiei utilizate pentru încadrarea expunerilor în diferite clase de expuneri, în conformitate cu articolul 147 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(b)	schimbări ale metodologiei utilizate pentru încadrarea unui debitor sau a unei tranzacții într-un anumit sistem de rating, în conformitate cu articolul 169 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Următoarele modificări ale algoritmilor și ale procedurilor utilizate pentru încadrarea debitorilor în clase sau grupe, pentru încadrarea expunerilor în clase sau grupe de rating a tranzacțiilor ori pentru cuantificarea riscului de nerambursare asociat debitorilor sau riscului de pierdere asociat („modificările metodologiei de rating pentru sistemele IRB”):

(a)	modificările metodei de modelare pentru încadrarea unui anumit debitor în clase sau grupe și/sau în clase sau grupe de rating a tranzacțiilor, în conformitate cu articolul 171 alineatul (1) și cu articolul 172 alineatul (1) literele (a)-(d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(b)	modificările metodei utilizate de instituție pentru a se conforma principiului „un debitor — un rating”, în conformitate cu articolul 172 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(c)

modificări ale ipotezelor pe care se bazează sistemele de rating pentru a se stabili în ce măsură se preconizează că o modificare a condițiilor economice va avea drept rezultat o migrație netă a unui număr mare de expuneri, debitori sau facilități de credit între diferitele clase sau grupe ale modelului, spre deosebire de migrația numai a câtorva expuneri, debitori sau facilități de credit numai din cauza caracteristicilor acestora, ale căror măsură și nivel de semnificație sunt definite de către instituție;

(d)

modificări ale criteriilor de rating, astfel cum se prevede la articolul 170 alineatul (1) literele (c) și (e) și la articolul 170 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și/sau ponderea, ordinea sau ierarhia acestora, cu condiția să se îndeplinească unul dintre următoarele criterii:

(i)	acestea să modifice în mod semnificativ clasamentul prevăzut la articolul 170 alineatul (1) litera (c) și la articolul 170 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituția fiind cea care va fi stabilit măsura și nivelul modificării;

(ii)

acestea să modifice în mod semnificativ repartizarea debitorilor, a tranzacțiilor sau a expunerilor în clase sau grupe, în conformitate cu articolul 170 alineatul (1) literele (d) și (f) și cu articolul 170 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituția fiind cea care va fi stabilit măsura și nivelul modificării;

(e)	introducerea sau retragerea unui rating extern ca factor principal în alocarea unui rating intern, în conformitate cu articolul 171 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(f)

modificarea metodologiei fundamentale de estimare a PD, LGD, care include cea mai bună estimare a pierderii așteptate și factorii de conversie, în conformitate cu articolele 180, 181 și 182 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, inclusiv metodologia pentru obținerea unui marje de prudență asociate intervalului așteptat al erorilor de estimare, în conformitate cu articolul 179 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Pentru LGD și factorii de conversie, sunt incluse, de asemenea, schimbări ale metodologiei privind contabilizarea unui declin economic, în conformitate cu articolul 181 alineatul (1) litera (b) și cu articolul 182 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(g)	includerea altor tipuri de garanții reale în estimarea LGD, în conformitate cu articolul 181 alineatul (1) literele (c)-(g) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în cazul în care tratamentul care li se aplică diferă de procedurile care au fost deja aprobate.

Modificări ale definiției stării de nerambursare, în conformitate cu articolul 178 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Modificări ale metodologiei și/sau ale procedurilor de validare care determină modificări în evaluarea de către instituție a acurateței și a coerenței estimării parametrilor de risc relevanți, ale procedurilor de rating sau ale performanței propriilor sisteme de rating în conformitate cu articolul 185 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Modificări în abordarea bazată pe modele interne pentru expunerile din titluri de capital. Printre aceste modificări se numără:

(a)	modificări ale metodei de modelare a valorii la risc pentru a estima valorile expunerilor ponderate la risc pentru expunerile din titluri de capital, în conformitate cu articolul 155 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(b)

modificări ale metodologiei de adaptare a estimărilor pierderilor potențiale pentru a atinge un nivel adecvat de realism și/sau de prudență sau modificările referitoare la metoda analitică pentru transformarea datelor corespunzătoare unei perioade mai scurte în date trimestriale, în conformitate cu articolul 186 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(c)

modificări ale modului în care modelul integrează factorii de risc semnificativi, având în vedere profilul de risc specific și complexitatea și, mai ales, neliniaritatea portofoliului de titluri de capital al instituției, în conformitate cu articolul 186 literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(d)	modificări ale metodologiei fundamentale utilizate pentru punerea în corespondență a pozițiilor individuale cu valori aproximative, cu indici de piață sau cu factori de risc, în conformitate cu articolul 186 litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

SECȚIUNEA 2

Modificări care necesită notificarea prealabilă a autorităților competente

Modificări în tratamentul creanțelor achiziționate, în conformitate cu articolul 153 alineatele (6) și (7) și cu articolul 154 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Următoarele modificări ale metodologiei de rating pentru sistemele IRB:

(a)	modificările procedurilor și ale criteriilor interne de atribuire a ponderilor de risc pentru expunerile din finanțări specializate, în conformitate cu articolul 153 alineatul (5) și cu articolul 170 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(b)

modificările rezultate din utilizarea unor estimări directe ale parametrilor de risc pentru debitori sau expuneri individuale față de utilizarea unei scale de rating discontinue sau invers, în conformitate cu articolul 169 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, exceptând cazul în care aceste modificări au fost deja clasificate ca semnificative în conformitate cu partea II secțiunea 1 din prezenta anexă;

(c)

modificările scalei de rating în ceea ce privește numărul sau structura claselor de rating, în conformitate cu articolul 170 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, exceptând cazul în care aceste modificări au fost deja clasificate ca semnificative în conformitate cu partea II secțiunea 2 din prezenta anexă;

(d)

modificările criteriilor de rating în ceea ce privește ponderea sau ierarhia, în conformitate cu articolul 170 alineatul (1) litera (c) și cu articolul 170 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, exceptând cazul în care aceste modificări au fost deja clasificate ca semnificative în conformitate cu partea II secțiunea 1 din prezenta anexă;

(e)

modificările definițiilor sau ale criteriilor corespunzătoare claselor sau grupelor, în conformitate cu articolul 171 alineatul (1) și cu articolul 172 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, exceptând cazul în care aceste modificări au fost deja clasificate ca semnificative în conformitate cu partea II secțiunea 1 din prezenta anexă;

(f)

modificările domeniului de aplicare a informațiilor utilizate pentru încadrarea debitorilor în clase sau grupe, în conformitate cu articolul 171 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau includerea de informații noi sau suplimentare într-un model utilizat pentru estimarea parametrilor, în conformitate cu articolul 179 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(g)

modificările normelor și a procedurilor privind nerespectarea încadrărilor, în conformitate cu articolul 172 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, exceptând cazul în care aceste modificări au fost deja clasificate ca semnificative în conformitate cu partea II secțiunea 1 din prezenta anexă;

(h)

modificările metodologiei de estimare a PD și LGD, care include cea mai bună estimare a pierderii așteptate și factorii de conversie, în conformitate cu articolele 180, 181 și 182 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, inclusiv metodologia pentru obținerea unei marje de prudență asociate intervalului așteptat al erorilor de estimare, în conformitate cu articolul 179 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, exceptând cazul în care aceste modificări au fost deja clasificate ca semnificative în conformitate cu partea II secțiunea 1 din prezenta anexă; pentru LGD și factorii de conversie, sunt incluse, de asemenea, schimbări ale metodologiei privind contabilizarea unui declin economic, în conformitate cu articolul 181 alineatul (1) litera (b) și cu articolul 182 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(i)	modificarea modului sau a măsurii în care garanțiile condiționale sunt luate în considerare în estimarea LGD, în conformitate cu articolul 183 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(j)	includerea altor tipuri de garanții reale în estimarea LGD, în conformitate cu articolul 181 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, exceptând cazul în care această includere a fost deja clasificată ca semnificativă în conformitate cu partea II titlul I din prezenta anexă;

(k)

dacă o instituție pune în corespondență clasele interne de rating cu cele ale scalei utilizate de o ECAI și apoi atribuie claselor sale de rating rata de nerambursare observată la clasele organizației externe, în conformitate cu articolul 180 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, modificările metodei de corespondență utilizate în acest scop, exceptând cazul în care aceste modificări au fost deja clasificate ca semnificative în conformitate cu partea II secțiunea 1 din prezenta anexă.

Modificările metodologiei și/sau ale procedurii de validare, în conformitate cu articolele 185 și 188 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, exceptând cazul în care aceste modificări au fost deja clasificate ca semnificative în conformitate cu partea II secțiunea 1 din prezenta anexă.

Modificările la nivelul procedurilor; printre aceste modificări se numără:

(a)	modificările unității de control a riscului de credit, în conformitate cu articolul 190 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește poziția sa în cadrul organizației și responsabilitățile sale;

(b)	modificările poziției unității de validare, în conformitate cu articolul 190 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește poziția sa în cadrul organizației și responsabilitățile sale;

(c)	modificările mediului de control sau de organizare internă ori a procedurilor-cheie care au o influență importantă asupra unui sistem de rating.

Modificările aduse datelor; printre aceste modificări se numără:

(a)	dacă o instituție începe sau încetează să utilizeze date centralizate provenind de la mai multe instituții, în conformitate cu articolul 179 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(b)	modificările surselor de date folosite în procesul de încadrare a expunerilor în clase sau grupe sau de estimare a parametrului, în conformitate cu articolul 176 alineatul (5) litera (a) și cu articolul 175 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(c)

modificarea duratei și a componenței seriilor temporale utilizate pentru estimarea parametrilor, în conformitate cu articolul 179 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care nu se rezumă la includerea, în fiecare an, a observațiilor cele mai recente, exceptând cazul în care aceste modificări au fost deja clasificate ca semnificative în conformitate cu partea II secțiunea 1 din prezenta anexă.

Modificările legate de utilizarea modelelor, dacă o instituție începe să utilizeze pentru scopuri interne estimări ale parametrilor de risc care diferă de cele utilizate pentru reglementare și, atunci când nu a fost cazul anterior, în conformitate cu dispozițiile articolului 179 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Modificări în abordarea bazată pe modele interne pentru expunerile din titluri de capital. Printre aceste modificări se numără:

(a)	modificările datelor utilizate pentru a reprezenta distribuțiile rentabilității expunerilor din titluri de capital în cadrul abordării bazate pe modele interne, în conformitate cu articolul 186 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(b)	modificările mediului de control sau de organizare internă sau a procedurilor-cheie care au o influență importantă asupra modelelor interne pentru expunerile din titluri de capital.

ANEXA II

EXTINDERI ȘI MODIFICĂRI ALE ABORDĂRII AVANSATE DE EVALUARE

PARTEA I

SECȚIUNEA 1

Extinderi care necesită aprobarea autorităților competente (modificări importante)

Introducerea pentru prima dată a unor măsuri care să țină seama de pierderile așteptate în practicile comerciale ale instituțiilor, în conformitate cu articolul 322 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Introducerea pentru prima dată a tehnicilor de diminuare a riscului operațional, cum ar fi o asigurare sau alte mecanisme de transfer al riscului, în conformitate cu articolul 323 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Recunoașterea pentru prima dată a corelațiilor dintre pierderile pentru riscul operațional, în conformitate cu articolul 322 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Introducerea pentru prima dată a metodologiei utilizate pentru alocarea capitalului în vederea acoperirii riscului operațional între diferitele entități ale grupului, în conformitate cu articolul 20 alineatul (1) litera (b) și cu articolul 322 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Introducerea abordării avansate de evaluare în anumite părți ale instituției sau ale grupului de instituții care nu fac încă obiectul unei autorizații sau al planului de desfășurare aprobat în conformitate cu articolul 314 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în cazul în care aceste domenii suplimentare reprezintă peste 5 % din instituția-mamă din UE la nivel consolidat sau a instituției care nu este nici instituție-mamă, nici filială.

Calculul de mai sus se efectuează la data încheierii exercițiului financiar precedent, utilizând valoarea indicatorului relevant alocată domeniilor cărora li se va aplica abordarea avansată de evaluare, astfel cum se prevede la articolul 316 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

SECȚIUNEA 2

Extinderi care necesită notificarea prealabilă a autorităților competente

Introducerea abordării avansate de evaluare în anumite părți ale instituției sau ale grupului de instituții care nu fac încă obiectul unei autorizații sau al planului de desfășurare aprobat în conformitate cu articolul 314 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în cazul în care aceste domenii suplimentare reprezintă, în raport cu instituția-mamă din UE la nivel consolidat sau a instituției care nu este nici instituție-mamă, nici filială:

(a)	peste 1 %; și

(b)	maximum 5 %.

PARTEA II

MODIFICĂRI ADUSE ABORDĂRII AVANSATE DE EVALUARE

SECȚIUNEA 1

Modificări care necesită aprobarea autorităților competente (modificări importante)

Modificările structurii organizaționale și operaționale a funcției independente de gestionare a riscului operațional, în conformitate cu articolul 321 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care reduce capacitatea funcției independente de gestionare a riscului operațional de a supraveghea și de a oferi informații proceselor decizionale ale unităților operaționale și de sprijin pe care le controlează.

Modificări în sistemul de măsurare a riscului operațional, în cazul în care acestea îndeplinesc unul dintre următoarele criterii:

(a)

modifică arhitectura sistemului de măsurare în ceea ce privește combinarea celor patru elemente de date — datele interne și externe privind pierderile, analiza scenariilor, factorii care reflectă mediul de afaceri și sistemele de control intern, în conformitate cu articolul 322 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(b)

modifică logica și factorii determinanți ai metodologiei utilizată pentru alocarea capitalului în vederea acoperirii riscului operațional între diferitele entități ale grupului, în conformitate cu articolul 20 alineatul (1) litera (b) și cu articolul 322 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Modificări ale procedurilor referitoare la datele interne și externe, la analiza scenariilor și la factorii care reflectă mediul de afaceri și sistemele de control intern, în cazul în care acestea:

(a)	reduc nivelul de control în ceea ce privește exhaustivitatea și calitatea datelor privind riscul operațional colectate în conformitate cu articolul 322 alineatele (3) și (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(b)	modifică sursele de date externe care trebuie utilizate în sistemul de măsurare în conformitate cu articolul 322 alineatele (4) și (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, exceptând cazul în care datele sunt comparabile și reprezentative pentru profilul de risc operațional.

Modificări ale metodei generale privind modul în care contractele de asigurare și/sau alte mecanisme de transfer al riscului sunt recunoscute în calcularea cerinței de capital aferente abordării avansate de evaluare, în conformitate cu articolul 323 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Reducerea părții de risc operațional luate în calcul de abordarea avansată de evaluare în cadrul instituției sau al grupului de instituții care utilizează abordarea avansată de evaluare, în conformitate cu articolul 314 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în cazul în care este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(a)

domeniile în cazul cărora nu se va mai aplica abordarea avansată de evaluare reprezintă mai mult de 5 % din cerințele totale de fonduri proprii destinate acoperirii riscului operațional al instituției-mamă cu sediul în UE la nivel consolidat sau al unei instituții care nu este nici instituție-mamă, nici filială;

(b)

reducerea domeniilor care fac obiectul abordării avansate de evaluare conduce la o utilizare a acestei abordări într-o parte a instituției care reprezintă un procent mai scăzut decât cel impus de autoritatea competentă, în conformitate cu articolul 314 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Acest calcul se efectuează atunci când instituția solicită modificarea și se bazează pe cerința de capital calculată la sfârșitul exercițiului financiar anterior.

SECȚIUNEA 2

Modificări care necesită notificarea prealabilă a autorităților competente

Modificări ale modului în care sistemul de măsurare a riscului operațional este integrat în procesul de gestionare a riscului operațional de zi cu zi prin intermediul proceselor și al politicilor privind riscul operațional, în conformitate cu articolul 321 literele (a) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în cazul în care modificările prezintă una dintre următoarele caracteristici:

(a)

modifică măsura în care sistemul de măsurare a riscului operațional contribuie la informațiile relevante în ceea ce privește gestionarea riscurilor instituțiilor și procesele decizionale corespunzătoare, inclusiv aprobarea de noi produse, sisteme și procese și definiția toleranței riscului operațional;

(b)

reduc domeniul de aplicare, grupurile de beneficiari și frecvența sistemului de raportare menit să asigure informarea tuturor părților relevante ale instituției cu privire la rezultatele sistemului de măsurare a riscului operațional și a deciziilor luate ca răspuns la evenimente de risc operațional semnificative.

Modificările structurii organizaționale și operaționale a funcției independente de gestionare a riscului pentru riscul operațional, în conformitate cu articolul 321 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în cazul în care îndeplinesc unul dintre următoarele criterii:

(a)	reduc nivelul ierarhic al funcției de gestionare a riscului operațional sau al persoanei aflate la conducerea sa;

(b)	conduc la reducerea considerabilă a sarcinilor și a responsabilităților funcției de gestionare a riscului operațional;

(c)	extind sarcinile și responsabilitățile funcției de gestionare a riscului operațional, cu condiția să nu existe niciun conflict de interese și să nu fie prevăzute resurse suplimentare corespunzătoare funcției de gestionare a riscului operațional;

(d)

conduc la o reducere de peste 10 % a resurselor disponibile din punctul de vedere al bugetului și al angajaților în cadrul instituției sau al grupului, de la ultima aprobare acordată în conformitate cu articolul 312 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, exceptând cazul în care resursele disponibile din punctul de vedere al bugetului și al angajaților în cadrul instituției sau al grupului au fost reduse în aceeași proporție.

Modificări ale proceselor de validare și de examinare internă în conformitate cu articolul 321 literele (e) și (f) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în cazul în care acestea modifică logica și metodologiile utilizate pentru examinarea sau revizuirea internă a cadrului abordării avansate de evaluare.

Modificări ale calculului acoperirii cu capital a riscului operațional care schimbă unul dintre următoarele elemente:

(a)

structura și caracteristicile setului de date utilizate pentru calcularea cerinței de capital pentru acoperirea riscului operațional (denumite în continuare „setul de date de calcul”), inclusiv unul dintre următoarele elemente:

(i)	definirea sumei brute corespunzătoare pierderilor care urmează să fie folosite pentru setul de date de calcul, în conformitate cu articolul 322 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(ii)	data de referință a evenimentelor care au cauzat pierderile, dată care urmează să fie folosită pentru setul de date de calcul, în conformitate cu articolul 322 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(iii)

metoda folosită pentru a stabili durata seriilor temporale ale datelor referitoare la pierderi, date care urmează să fie folosite pentru setul de date de calcul, în conformitate cu articolul 322 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(iv)	criteriile de grupare a pierderilor cauzate de un eveniment de risc operațional comun sau de o serie de evenimente legate în timp, în conformitate cu articolul 322 alineatul (3) literele (b) și (e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(v)	numărul sau tipul de clase de risc ori echivalentul acestora, pe baza cărora se calculează cerința de capital pentru riscul operațional;

(vi)	metoda de stabilire a pragului pentru nivelul de pierderi care, dacă este depășit, modelul este ajustat în funcție de date, în conformitate cu articolul 322 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(vii)

dacă este cazul, metoda de stabilire a pragului pentru diferențierea corpului și a cozii datelor, atunci când se folosesc metode de ajustare diferite, în conformitate cu articolul 322 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(viii)

proceduri și criterii pentru evaluarea relevanței datelor, revizuirea sumei sau efectuarea oricărei alte ajustări a datelor privind riscul operațional, în conformitate cu articolul 322 alineatul (3) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(ix)

modificările surselor de date externe care urmează să fie utilizate în sistemul de măsurare, în conformitate cu articolul 322 alineatele (4) și (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, exceptând cazul în care aceste modificări au fost deja clasificate ca semnificative în conformitate cu partea II secțiunea 1 din prezenta anexă;

(b)	criteriile de selecție, de actualizare și de examinare a distribuirilor și a metodelor utilizate pentru estimarea parametrilor acestora, în conformitate cu articolul 322 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(c)	criteriile și procedurile de determinare a distribuirii pierderilor cumulate și de calculare a măsurii pertinente a riscului operațional la nivelul de încredere reglementar, în conformitate cu articolul 322 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(d)	metodologia pentru determinarea pierderilor așteptate și pentru integrarea acestora în cadrul practicilor comerciale interne în conformitate cu articolul 322 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(e)	metodologia privind luarea în considerare a corelațiilor la nivelul pierderilor din riscul operațional între estimările individuale ale riscului operațional, în conformitate cu articolul 322 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Modificări ale standardelor referitoare la datele interne, la analiza scenariilor și la factorii care reflectă mediul de afaceri și sistemele de control intern, în cazul în care acestea:

(a)

modifică procedurile și criteriile interne de colectare a datelor interne privind pierderile, în conformitate cu articolul 322 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, inclusiv unul dintre următoarele elemente:

(i)	creșterea limitei pentru colectarea de date interne privind pierderile, în conformitate cu articolul 322 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(ii)	metodele sau criteriile de excludere a activităților sau a expunerilor din domeniul de aplicare a colectării datelor interne, în conformitate cu articolul 322 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(b)

modifică procedurile și criteriile interne pentru unul dintre următoarele elemente:

(i)	realizarea unei analize a scenariilor, în conformitate cu articolul 322 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(ii)	definirea factorilor care reflectă mediul de afaceri și sistemele de control intern, în conformitate cu articolul 322 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Modificările standardelor referitoare la asigurări și la alte mecanisme de transfer al riscului, în conformitate cu articolul 323 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în cazul în care îndeplinesc una dintre următoarele condiții:

(a)	provoacă o modificare importantă a nivelului de acoperire furnizat;

(b)

modifică procedurile și criteriile de calculare a ajustării sumei asigurate recunoscute, introduse pentru a reflecta incertitudinea plăților, neconcordanțele în protecția oferită și durata reziduală și condițiile de reziliere ale poliței, în cazul în care durata nu depășește un an, conform articolului 323 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Modificările relevante aduse sistemelor informatice utilizate pentru prelucrarea abordării avansate de evaluare, inclusiv colectarea de date și gestionarea lor, procedurile de raportare și sistemul de măsurare a riscului operațional, în conformitate cu articolul 312 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și cele aduse standardelor generale de gestionare a riscului prevăzute la articolul 74 din Directiva 2013/36/UE, care reduc integritatea și disponibilitatea datelor sau a sistemelor informatice.

20.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/54

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) NR. 532/2014 AL COMISIEI

din 13 martie 2014

de completare a Regulamentului (UE) nr. 223/2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 223/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 privind Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (1), în special articolul 32 alineatele (8) și (9), articolul 34 alineatele (7) și (8) și articolul 55 alineatul (4),

întrucât:

(1)	Regulamentul (UE) nr. 223/2014 îi permite Comisiei să adopte actele delegate care completează elementele neesențiale din acesta cu privire la Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (FEAD).

(2)

Regulamentul (UE) nr. 223/2014 prevede ca autoritatea de management să înființeze un sistem de înregistrare și stocare în formă electronică a datelor privind fiecare operațiune necesară pentru monitorizare, evaluare, gestiune financiară, verificări și audituri, inclusiv, în privința programelor operaționale pentru incluziunea socială a celor mai defavorizate persoane (PO II), a datelor privind participanții. Prin urmare, este necesar să se stabilească lista datelor care trebuie înregistrate și stocate în respectivul sistem.

(3)

Anumite date sunt relevante pentru anumite tipuri de operațiuni sau doar pentru unele dintre tipurile de program operațional; prin urmare, ar trebui specificată aplicabilitatea cerințelor privind datele. Regulamentul (UE) nr. 223/2014 stabilește cerințe specifice pentru înregistrarea și stocarea datelor privind participanții la operațiunile sprijinite de PO II, care trebuie avute în vedere.

(4)

Lista datelor ar trebui să țină seama de cerințele de raportare stabilite în Regulamentul (UE) nr. 223/2014 pentru a garanta faptul că datele necesare pentru gestiunea financiară și monitorizare, inclusiv cele necesare pentru pregătirea cererilor de plată, a conturilor și a rapoartelor de implementare există pentru fiecare operațiune într-o formă în care pot fi ușor agregate și reconciliate. Această listă ar trebui să țină seama de faptul că sunt necesare anumite date de bază privind operațiunile în format electronic pentru a garanta eficiența gestiunii financiare a operațiunilor și pentru a îndeplini cerința privind publicarea informațiilor de bază privind operațiunile. Sunt necesare și alte date pentru a planifica și a efectua în mod eficient verificările și activitatea de audit.

(5)

Lista datelor care trebuie înregistrate și stocate nu ar trebui să aducă atingere caracteristicilor tehnice sau structurii sistemelor informatice instituite de autoritățile de management sau să predetermine formatul datelor înregistrate și stocate, decât dacă acest lucru este prevăzut în mod expres în prezentul regulament. De asemenea, aceasta nu ar trebui să aducă atingere mijloacelor prin care datele sunt introduse sau generate în cadrul sistemului; în unele cazuri, datele incluse în listă pot necesita introducerea unor valori multiple. Cu toate acestea, este necesar să se stabilească anumite norme privind natura acestor date pentru a se asigura faptul că autoritatea de management își poate îndeplini obligațiile în ceea ce privește monitorizarea, evaluarea, gestiunea financiară, verificarea și auditul, inclusiv în cazul în care acestea necesită prelucrarea datelor privind participanții.

(6)	Pentru a se asigura posibilitatea de a controla și a audita cheltuielile din cadrul programelor operaționale, este necesar să se stabilească criteriile pe care ar trebui să le respecte o pistă de audit pentru a fi considerată adecvată.

(7)

Este necesar să se prevadă, în legătură cu activitatea de audit desfășurată în temeiul Regulamentului (UE) nr. 223/2014, faptul că statele membre și Comisia ar trebui să prevină orice dezvăluire neautorizată a datelor cu caracter personal sau acces neautorizat la acestea și să specifice scopul în care Comisia și statele membre pot prelucra astfel de date.

(8)

Autoritatea de audit este responsabilă pentru auditul operațiunilor. Pentru ca aceste audituri să aibă o sferă de aplicare și o eficiență adecvată și să fie realizate cu respectarea acelorași standarde în toate statele membre, este necesar să se stabilească condițiile pe care ar trebui să le respecte.

(9)

Este necesar să se stabilească în detaliu baza de eșantionare pentru operațiunile care urmează să fie auditate, pe care autoritatea de audit ar trebui să o respecte atunci când stabilește sau aprobă metoda de eșantionare, inclusiv determinarea unității de eșantionare, anumite criterii tehnice care trebuie folosite pentru eșantion și, după caz, factorii care trebuie luați în considerare pentru eventualele eșantioane suplimentare.

(10)

Autoritatea de audit ar trebui să elaboreze o opinie de audit privind conturile menționate în Regulamentul (UE) nr. 223/2014. Pentru ca aceste audituri ale conturilor să aibă o sferă de aplicare și un conținut adecvat și să fie realizate cu respectarea acelorași standarde în toate statele membre, este necesar să se stabilească condițiile pe care trebuie să le respecte.

(11)

Pentru a garanta certitudinea juridică și tratamentul egal al tuturor statelor membre atunci când se fac corecții financiare, în conformitate cu principiul proporționalității, este necesar să se stabilească criteriile pentru determinarea deficiențelor semnificative în funcționarea eficace a sistemelor de gestiune și control, principalele tipuri ale acestor deficiențe și criteriile pentru stabilirea nivelului corecției financiare care trebuie aplicat, precum și criteriile de aplicare a corecțiilor financiare extrapolate sau forfetare.

(12)	Pentru a asigura aplicarea cu promptitudine a măsurilor prevăzute în prezentul regulament, acesta ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament prevede următoarele dispoziții de completare a Regulamentului (UE) nr. 223/2014:

(a)	normele care precizează informațiile privind datele care trebuie înregistrate și stocate sub formă electronică în sistemul de monitorizare instituit de autoritatea de management;

(b)	cerințele minime detaliate pentru pista de audit cu privire la evidențele contabile care trebuie menținute și documentele justificative care trebuie păstrate la nivelul autorității de certificare, al autorității de management, al organismelor intermediare și al beneficiarilor;

(c)	sfera de aplicare și conținutul auditurilor operațiunilor și al auditurilor conturilor și metoda de selecție a eșantionului de operațiuni;

(d)	normele detaliate privind utilizarea datelor colectate cu ocazia auditurilor efectuate de funcționarii Comisiei sau de reprezentanții autorizați ai Comisiei;

(e)

normele detaliate privind criteriile pentru determinarea deficiențelor semnificative în funcționarea eficace a sistemelor de gestiune și control, inclusiv principalele tipuri de astfel de deficiențe, criteriile pentru stabilirea nivelului corecției financiare care trebuie aplicat și criteriile pentru aplicarea corecțiilor financiare forfetare sau extrapolate.

CAPITOLUL II

DISPOZIȚII SPECIFICE PRIVIND SISTEMELE DE GESTIUNE ȘI CONTROL

Articolul 2

Datele care trebuie înregistrate și stocate sub formă electronică

[articolul 32 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014]

(1) Informațiile privind datele care trebuie înregistrate și stocate sub formă electronică pentru fiecare operațiune în cadrul sistemului de monitorizare creat în temeiul articolului 32 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014 sunt prevăzute în anexa I la prezentul regulament.

(2) Se înregistrează și se stochează datele pentru fiecare operațiune, inclusiv, în cazul operațiunilor sprijinite prin PO II, datele privind participanții, defalcate pe sex când acesta se cunoaște, pentru a permite agregarea acestor date în cazul în care este necesară în scopuri de monitorizare, evaluare, gestiune financiară, verificare și audit. Acest lucru permite, de asemenea, agregarea datelor în mod cumulativ pentru întreaga perioadă de programare.

Articolul 3

Cerințe minime detaliate pentru pista de audit

[articolul 32 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014]

(1) Cerințele minime detaliate pentru pista de audit cu privire la evidențele contabile care trebuie ținute și documentele justificative care trebuie păstrate sunt următoarele:

(a)	pista de audit permite verificarea aplicării criteriilor de selecție stabilite în programul operațional menit să furnizeze ajutor în distribuția hranei și asistență materială de bază (PO I) sau de comitetul de monitorizare pentru programul operațional PO II;

(b)

în ceea ce privește granturile prevăzute la articolul 25 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014, pista de audit permite reconcilierea sumelor agregate certificate Comisiei cu evidențele contabile detaliate și cu documentele justificative deținute de către autoritatea de certificare, autoritatea de management, organismele intermediare și beneficiari cu privire la operațiunile cofinanțate în cadrul programului operațional;

(c)

în ceea ce privește granturile prevăzute la articolul 25 alineatul (1) literele (b) și (c), pista de audit permite reconcilierea sumelor agregate certificate Comisiei cu datele detaliate legate de realizări sau rezultate și cu documentele justificative deținute de autoritatea de certificare, autoritatea de management, organismele intermediare și beneficiari, inclusiv, după caz, documentele privind metoda de stabilire a baremelor standard pentru costurile unitare și sumele forfetare în legătură cu operațiunile cofinanțate în cadrul programului operațional;

(d)

în ceea ce privește costurile determinate în conformitate cu articolul 25 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014, pista de audit demonstrează și justifică metoda de calcul, după caz, și baza pe care au fost decise sumele forfetare, precum și costurile eligibile directe sau costurile declarate în cadrul altor categorii alese cărora și se aplică rata forfetară;

(e)

în ceea ce privește costurile determinate în conformitate cu articolul 26 alineatul (2) literele (b), (c) și (e) și cu articolul 26 alineatul (3) partea a doua din Regulamentul (UE) nr. 223/2014, pista de audit permite justificarea costurilor directe eligibile sau a costurilor declarate în cadrul altor categorii cărora li se aplică rata forfetară;

(f)	pista de audit permite verificarea plăților către beneficiar din contribuția publică;

(g)	pista de audit conține, pentru fiecare operațiune, după caz, specificații tehnice și planul de finanțare, documente privind aprobarea grantului, documente referitoare la procedurile de achiziții publice, rapoarte întocmite de beneficiar și rapoarte privind verificările și auditurile efectuate;

(h)	pista de audit include informații privind controlul gestionării și auditurile efectuate cu privire la operațiune;

(i)	pista de audit permite reconcilierea datelor în ceea ce privește indicatorii de realizare pentru operațiune cu datele raportate și cu rezultatele și, dacă e cazul, obiectivele programului.

Pentru costurile menționate la literele (c) și (d), pista de audit permite verificarea conformității metodei de calcul utilizată de autoritatea de management cu articolul 25 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014.

(2) Autoritatea de management se asigură că există o evidență a identității și localizării organismelor care păstrează toate documentele justificative necesare pentru a asigura conformitatea unei piste de audit adecvate cu toate cerințele minime prevăzute la alineatul (1).

Articolul 4

Utilizarea datelor colectate cu ocazia auditurilor efectuate de funcționarii Comisiei sau de reprezentanții autorizați ai acesteia

[articolul 34 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014]

(1) Comisia ia toate măsurile necesare pentru a preveni divulgarea neautorizată a datelor colectate de Comisie în cursul auditurilor sale sau accesul neautorizat la acestea.

(2) Comisia utilizează datele colectate în cursul auditurilor sale exclusiv în scopul de a-și exercita responsabilitățile care îi revin în temeiul articolului 36 din Regulamentul (UE) nr. 223/2014. Curtea de Conturi Europeană și Oficiul European de Luptă Antifraudă au acces la datele colectate.

(3) Datele colectate sunt transmise doar persoanelor din statele membre sau din cadrul instituțiilor Uniunii ale căror îndatoriri presupun accesul lor la informațiile respective în conformitate cu normele aplicabile fără acordul expres al statului membru care furnizează datele.

Articolul 5

Auditurile operațiunilor

[articolul 34 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014]

(1) Auditurile operațiunilor sunt efectuate pentru fiecare exercițiu contabil pe un eșantion de operațiuni selectate după o metodă stabilită sau aprobată de autoritatea de audit în conformitate cu articolul 6 din prezentul regulament.

(2) Auditurile operațiunilor sunt efectuate pe baza documentelor justificative care constituie pista de audit și verifică legalitatea și regularitatea cheltuielilor declarate Comisiei, inclusiv în ceea ce privește următoarele aspecte:

(a)

dacă operațiunea a fost selectată în conformitate cu criteriile de selecție pentru programul operațional, nu a fost finalizată fizic sau complet implementată înainte ca beneficiarul să depună cererea de finanțare prin programul operațional, este implementată în conformitate cu decizia de aprobare și îndeplinește, la momentul efectuării auditului, toate condițiile aplicabile privind funcționarea și utilizarea acesteia și obiectivele de atins;

(b)	dacă cheltuielile declarate Comisiei corespund evidențelor contabile, iar documentele justificative solicitate demonstrează o pistă de audit adecvată în conformitate cu articolul 3 din prezentul regulament;

(c)

dacă pentru cheltuielile declarate Comisiei, determinate în conformitate cu articolul 25 alineatul (1) literele (b) și (c), au fost îndeplinite realizările și rezultatele plăților efectuate către beneficiar, datele privind participanții sau alte evidențe legate de realizări și rezultate sunt conforme cu informațiile prezentate Comisiei, iar documentele justificative solicitate demonstrează o pistă de audit adecvată în conformitate cu articolul 3 din prezentul regulament.

Auditurile verifică, de asemenea, dacă a fost plătită beneficiarului contribuția publică în conformitate cu articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014.

(3) Auditurile operațiunilor includ, acolo unde este cazul, verificări la fața locului privind implementarea concretă a operațiunii.

(4) Auditurile operațiunilor verifică exactitatea și integralitatea cheltuielilor corespunzătoare înregistrate de autoritatea de certificare în sistemul său contabil și reconcilierea pistei de audit la toate nivelurile.

(5) Atunci când problemele constatate par să fie de natură sistemică și, în consecință, determină riscuri pentru alte operațiuni în cadrul programului operațional, autoritatea de audit asigură efectuarea unei examinări suplimentare, inclusiv, după caz, a unor audituri suplimentare și recomandă măsurile corective necesare.

(6) Numai cheltuielile care fac obiectul unui audit efectuat în temeiul alineatului (1) sunt luate în considerare pentru suma cheltuielilor auditate, în scopul raportării către Comisie cu privire la acoperirea anuală. În acest scop, se utilizează modelul de raport de control stabilit în conformitate cu articolul 34 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014.

Articolul 6

Metoda de selecție a eșantionului de operațiuni

[articolul 34 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014]

(1) Autoritatea de audit stabilește metoda de selecție a eșantionului (denumită în continuare „metoda de eșantionare”) în conformitate cu cerințele stabilite la prezentul articol ținând seama de standardele de audit acceptate la nivel internațional, precum cele ale INTOSAI, IFAC sau IIA.

(2) Pe lângă explicațiile furnizate în strategia de audit, autoritatea de audit ține o evidență a documentelor și a raționamentului profesional utilizat pentru stabilirea metodelor de eșantionare, acoperind etapele de planificare, selectare, testare și evaluare pentru a demonstra că metoda stabilită este adecvată.

(3) Un eșantion este reprezentativ pentru populația din care este selectat, permițând astfel autorității de audit să elaboreze o opinie de audit valabilă, în conformitate cu articolul 34 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014. Populația respectivă cuprinde cheltuielile aferente unui program operațional care sunt incluse în cererile de plată transmise Comisiei în conformitate cu articolul 41 din Regulamentul (UE) nr. 223/2014 pentru un anumit exercițiu contabil. Eșantionul poate fi selectat pe parcursul sau după încheierea exercițiului contabil.

(4) În scopul aplicării articolului 34 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014, o metodă de selecție este statistică atunci când asigură:

(i)	o selecție aleatorie a elementelor eșantionului;

(ii)	utilizarea teoriei probabilității pentru a evalua rezultatele eșantionului, inclusiv pentru a măsura și a controla riscurile eșantionării și a preciziei prevăzute și atinse.

(5) Metoda de eșantionare asigură o selecție aleatorie a fiecărei unități de eșantionare din populație prin intermediul unor numere aleatorii generate pentru fiecare unitate de populație pentru a selecta unitățile care formează eșantionul sau printr-o selectare sistematică folosind un punct de plecare aleatoriu și aplicând o regulă sistematică pentru a selecta elemente suplimentare.

(6) Unitatea de eșantionare este determinată de autoritatea de audit, pe baza raționamentului profesional. Unitatea de eșantionare poate fi o operațiune, un proiect din cadrul unei operațiuni sau o cerere de plată din partea unui beneficiar. Informațiile privind tipul unității de eșantionare determinate și raționamentul profesional folosit în acest scop sunt incluse în raportul de control.

(7) În cazul în care cheltuielile totale aferente unei unități de eșantionare pentru exercițiul contabil constituie o sumă negativă, acestea sunt excluse din populația menționată la alineatul (3) de mai sus și sunt auditate separat. Autoritatea de audit poate extrage, de asemenea, un eșantion din această populație distinctă.

(8) Atunci când se aplică condițiile pentru controlul proporțional prevăzute la articolul 58 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014, autoritatea de audit poate exclude din populația care urmează a fi inclusă în eșantion elementele menționate la articolul respectiv. Dacă operațiunea vizată a fost deja inclusă în eșantion, autoritatea de audit o înlocuiește folosind o metodă adecvată de selecție aleatorie.

(9) Toate cheltuielile declarate Comisiei aferente eșantionului fac obiectul auditării.

Atunci când unitățile de eșantionare selectate includ un număr mare de cereri de plată sau facturi subiacente, autoritatea de audit le poate audita prin subeșantionare, selectând cererile de plată sau facturile subiacente folosind aceeași parametri de eșantionare, precum în cazul selectării unităților de eșantionare ale eșantionului principal.

În acest caz, dimensiunile adecvate ale eșantioanelor se calculează în cadrul fiecărei unități de eșantionare care urmează să fie auditate și, în orice caz, nu sunt formate dintr-un număr mai mic de 30 de cereri de plată sau facturi subiacente pentru fiecare unitate de eșantionare.

(10) Autoritatea de audit poate să stratifice o populație, împărțind-o în subpopulații, fiecare dintre acestea fiind un grup de unități de eșantionare cu caracteristici similare, în special în termeni de risc sau de indice de eroare așteptat sau atunci când populația include operațiuni constituite din contribuții financiare dintr-un program operațional către elemente cu valoare ridicată.

(11) Autoritatea de audit evaluează fiabilitatea sistemului ca fiind ridicată, medie sau scăzută ținând cont de rezultatele auditurilor sistemului pentru a determina parametrii tehnici ai eșantionării astfel încât nivelul de asigurare combinat obținut din auditurile sistemelor și auditurile operațiunilor să fie ridicat. Pentru un sistem evaluat ca având un grad de fiabilitate ridicat, nivelul de încredere folosit pentru operațiunile de eșantionare nu este mai mic de 60 %. Pentru un sistem evaluat ca având un grad de fiabilitate scăzut, nivelul de încredere folosit pentru operațiunile de eșantionare nu este mai mic de 90 %. Pragul maxim de semnificație este de 2 % din cheltuielile menționate la alineatul (3).

(12) În cazul constatării unor nereguli sau a unui risc de nereguli, autoritatea de audit decide, pe baza unui raționament profesional, dacă este necesară auditarea unui eșantion suplimentar de operațiuni sau părți ale operațiunilor care nu au fost auditate în eșantionul aleatoriu, pentru a lua în considerare factorii de risc specifici identificați.

(13) Autoritatea de audit analizează separat rezultatele auditurilor eșantionului suplimentar, stabilește concluziile pe baza acestor rezultate și le comunică Comisiei în cadrul raportului anual de control. Neregulile detectate în eșantionul suplimentar nu sunt incluse în calculul erorii aleatorii prevăzute a eșantionului aleatoriu.

(14) Pe baza rezultatelor auditurilor operațiunilor în scopul elaborării opiniei de audit și a raportului de control menționat la articolul 34 alineatul (5) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014, autoritatea de audit calculează un indice de eroare total care corespunde sumei erorilor aleatorii prevăzute și, dacă este cazul, a erorilor sistemice și a erorilor conjuncturale necorectate, împărțită la populație.

Articolul 7

Auditurile conturilor

[articolul 34 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014]

(1) Auditurile conturilor menționate la articolul 49 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014 sunt efectuate de autoritatea de audit pentru fiecare exercițiu contabil.

(2) Auditul conturilor furnizează o asigurare rezonabilă cu privire la integralitatea, exactitatea și veridicitatea sumelor declarate în conturi.

(3) În sensul alineatelor (1) și (2), autoritatea de audit ia în considerare, în special, rezultatele auditurilor sistemelor privind autoritatea de certificare și ale auditurilor operațiunilor.

(4) Auditul sistemului include verificarea fiabilității sistemului contabil al autorității de certificare și, prin eșantionare, a exactității cheltuielilor, a sumelor retrase și a celor recuperate înregistrate în sistemul contabil al autorității de certificare.

(5) În scopul opiniei de audit, pentru a ajunge la concluzia potrivit căreia conturile oferă o imagine reală și echitabilă, autoritatea de audit verifică dacă toate elementele prevăzute la articolul 49 din Regulamentul (UE) nr. 223/2014 sunt incluse în mod corect în conturi și corespund documentelor contabile justificative ținute de toate autoritățile sau organismele competente și de beneficiari în cursul activității de audit efectuate de autoritatea de audit. Autoritatea de audit verifică în special, pe baza conturilor care urmează să îi fie furnizate de către autoritatea de certificare, că:

(a)

suma totală a cheltuielilor eligibile declarată în conformitate cu articolul 49 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014 este comparabilă cu cheltuielile și cu contribuția publică corespunzătoare inclusă în cererile de plată transmise Comisiei pentru exercițiul contabil relevant și, în cazul unor diferențe, că au fost oferite explicații adecvate în conturi pentru sumele reconciliate;

(b)

sumele retrase și recuperate pe parcursul exercițiului contabil, sumele care urmează a fi recuperate la sfârșitul exercițiului contabil și sumele nerecuperabile prezentate în conturi corespund sumelor introduse în sistemele contabile ale autorității de certificare și se bazează pe decizii luate de autoritatea de management sau de autoritatea de certificare responsabilă;

(c)	cheltuielile au fost excluse, după caz, din conturi, în conformitate cu articolul 49 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014, și că toate corecțiile necesare se reflectă în conturile aferente exercițiului contabil în cauză.

Verificările menționate la literele (b) și (c) pot fi efectuate prin eșantionare.

CAPITOLUL III

DISPOZIȚII SPECIFICE GESTIUNII FINANCIARE ȘI CORECȚIILOR FINANCIARE

Articolul 8

Criterii pentru stabilirea deficiențelor semnificative în funcționarea eficace a sistemelor de gestiune și control

[articolul 55 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014]

(1) La evaluarea funcționării eficace a sistemelor de gestiune și control, Comisia se bazează pe rezultatele tuturor auditurilor disponibile ale sistemelor, inclusiv testele controalelor, și ale auditurilor operațiunilor.

Evaluarea vizează mediul de control intern al programului, activitățile de gestiune și control ale autorităților de management și de certificare, monitorizarea de către autoritatea de management și de certificare și activitățile de control ale autorității de audit și se bazează pe verificarea conformității cu cerințele cheie stabilite în tabelul 1 din anexa II.

Evaluarea respectării acestor cerințe cheie se bazează pe categoriile stabilite în tabelul 2 din anexa II.

(2) Principalele tipuri de deficiențe semnificative în funcționarea eficace a sistemului de gestiune și control sunt cazurile în care una dintre cerințele cheie menționate la punctele 2, 4, 5, 13, 15, 16 și 18 ale tabelului 1 din anexa II sau două sau mai multe dintre celelalte cerințe cheie din tabelul 1 din anexa II sunt considerate ca fiind încadrate la categoriile 3 sau 4 menționate în tabelul 2 din anexa II.

Articolul 9

Criterii pentru aplicarea corecțiilor financiare forfetare sau extrapolate și criteriile pentru stabilirea nivelului corecției financiare

[articolul 55 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014]

(1) Se aplică corecții financiare întregului program operațional sau unei părți a acestuia atunci când Comisia identifică una sau mai multe deficiențe semnificative în funcționarea sistemului de gestiune și control.

Fără a se aduce atingere primului paragraf, se aplică corecții financiare extrapolate întregului program operațional sau unei părți a acestuia atunci când Comisia identifică nereguli de natură sistemică într-un eșantion reprezentativ de operațiuni, ceea ce permite o cuantificare mai precisă a riscurilor pentru bugetul Uniunii. În acest caz, rezultatele examinării eșantionului reprezentativ sunt extrapolate asupra restului populației din care s-a extras eșantionul în scopul stabilirii corecției financiare.

(2) Nivelul corecției forfetare se stabilește ținând seama de următoarele elemente:

(a)	importanța relativă a deficienței semnificative sau a deficiențelor semnificative în contextul sistemului de gestiune și control în ansamblul lui;

(b)	frecvența și amploarea deficienței semnificative sau a deficiențelor semnificative;

(c)	gradul de risc de pierderi pentru bugetul Uniunii.

(3) Ținând seama de aceste elemente, nivelul corecției financiare se stabilește după cum urmează:

(a)

dacă deficiența semnificativă sau deficiențele semnificative în funcționarea sistemului de gestiune și control sunt atât de importante, frecvente sau răspândite încât reprezintă un eșec total al sistemului, care pune în pericol legalitatea și regularitatea tuturor cheltuielilor în cauză, se aplică o rată forfetară de 100 %;

(b)

dacă deficiența semnificativă sau deficiențele semnificative în funcționarea sistemului de gestiune și control sunt atât de frecvente sau răspândite încât reprezintă un eșec extrem de grav al sistemului, care pune în pericol legalitatea și regularitatea unei proporții foarte mari a cheltuielilor în cauză, se aplică o rată forfetară de 25 %;

(c)

dacă deficiența semnificativă sau deficiențele semnificative în funcționarea sistemului de gestiune și control sunt determinate de faptul că sistemul nu este total operațional sau funcționează atât de nesatisfăcător încât pune în pericol legalitatea și regularitatea unei proporții mari a cheltuielilor în cauză, se aplică o rată forfetară de 10 %;

(d)

dacă deficiența semnificativă sau deficiențele semnificative în funcționarea sistemului de gestiune și control sunt determinate de faptul că sistemul nu funcționează în mod coerent, punând în pericol legalitatea și regularitatea unei proporții semnificative a cheltuielilor în cauză, se aplică o rată forfetară de 5 %.

(4) În cazul în care aplicarea unei rate forfetare stabilite în conformitate cu alineatul (3) ar fi disproporționată, nivelul corecției este redus.

(5) În cazul în care, ca urmare a faptului că autoritățile responsabile nu au adoptat măsurile corective adecvate în urma aplicării unei corecții financiare în cursul unui exercițiu contabil, aceeași deficiență semnificativă sau aceleași deficiențe semnificative sunt identificate în următorul exercițiu contabil, rata de corecție poate fi majorată la un nivel care nu depășește rata aferentă categoriei superioare, din cauza persistenței deficienței semnificative sau a deficiențelor semnificative.

Articolul 10

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 3 se aplică de la 1 decembrie 2014 în ceea ce privește informațiile referitoare la datele înregistrate și stocate menționate în anexa I.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 13 martie 2014.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 72, 12.3.2014, p. 1.

ANEXA I

Lista datelor care trebuie înregistrate și stocate sub formă electronică în sistemul de monitorizare (menționat la articolul 2)

Datele sunt necesare pentru operațiunile sprijinite de PO I și PO II (1), cu excepția cazului în care se specifică altfel în a doua coloană.

Câmpurile de date

Mențiuni privind tipul de PO pentru care nu sunt necesare date

Date privind beneficiarul (2)

1.	Numele sau identificatorul unic al fiecărui beneficiar

2.	Informații dacă beneficiarul este un organism de drept public sau de drept privat

3.	Informații dacă TVA-ul aferent cheltuielilor suportate de beneficiar nu se poate recupera în temeiul legislației naționale privind TVA-ul

4.	Datele de contact ale beneficiarului

Date privind operațiunea

5.	Numele sau identificatorul unic al operațiunii

6.	Scurtă descriere a operațiunii

7.	Data depunerii cererii pentru operațiune

8.	Data începerii operațiunii indicată în documentul care stabilește condițiile acordării sprijinului

9.	Data finalizării operațiunii indicată în documentul care stabilește condițiile acordării sprijinului

10.	Data efectivă la care operațiunea este încheiată din punct de vedere fizic sau implementată integral

11.	Organismul care emite documentul care stabilește condițiile acordării sprijinului

12.	Data documentului care stabilește condițiile acordării sprijinului

13.	Moneda operațiunii

14.	Nr. CCI al programului (programelor) prin care este sprijinită operațiunea

15.	Tipul (tipurile) de asistență materială abordată

Nu se aplică la PO II

16.	Tipul (tipurile) de acțiuni sprijinite

Nu se aplică la PO I

17.	Cod (coduri) pentru forma de finanțare

18.	Cod (coduri) pentru localizare

19.	Cantitatea de hrană achiziționată de un organism public sau o organizație parteneră, dacă este cazul

Nu se aplică la PO II

20.	Cantitatea de hrană obținută de un organism public, acolo unde este cazul, în conformitate cu articolul 23 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014, dacă este cazul

Nu se aplică la PO II

21.	Cantitatea de hrană livrată organizațiilor partenere, acolo unde este cazul

Nu se aplică la PO II

22.	Cantitatea de hrană livrată beneficiarilor finali, acolo unde este cazul

Nu se aplică la PO II

23.	Cantitatea de asistență materială de bază achiziționată de un organism public sau o organizație parteneră, dacă este cazul

Nu se aplică la PO II

24.	Cantitatea de asistență materială de bază acordată organizațiilor partenere, acolo unde este cazul

Nu se aplică la PO II

25.	Cantitatea de asistență materială de bază acordată beneficiarilor finali, acolo unde este cazul

Nu se aplică la PO II

Date privind indicatorii

26.	Denumirea fiecărui indicator comun relevant pentru operațiune

27.	Identificatorul pentru fiecare dintre indicatorii comuni relevanți pentru operațiune

28.	Nivelul de realizare al fiecăruia dintre indicatorii comuni pentru fiecare an calendaristic al implementării sau la finalul operațiunii

29.	Denumirea programului pentru fiecare dintre indicatorii specifici relevanți pentru operațiune

Nu se aplică la PO I

30.	Identificatorul fiecărui dintre indicator specific relevant pentru operațiune

Nu se aplică la PO I

31.	Valoarea țintă pentru indicatorul de realizare specific programului

Nu se aplică la PO I

32.	Nivelul de realizare al fiecăruia dintre indicatorii de realizare specifici programului pentru fiecare an calendaristic de implementare sau la finalul operațiunii

Nu se aplică la PO I

33.	Unitatea de măsură pentru fiecare indicator de realizare

Nu se aplică la PO I

34.	Valoarea de referință pentru fiecare indicator de rezultat

Nu se aplică la PO I

35.	Valoarea țintă pentru fiecare indicator de rezultat

Nu se aplică la PO I

36.	Unitatea de măsură pentru fiecare valoare țintă pentru rezultate și pentru fiecare valoare de referință

Nu se aplică la PO I

37.	Unitatea de măsură pentru fiecare indicator

Date financiare privind fiecare operațiune (în moneda aplicabilă operațiunii)

38.	Suma costului total eligibil al operațiunii aprobat în documentul care stabilește condițiile acordării sprijinului

39.	Suma costurilor totale eligibile care constituie cheltuieli publice în conformitate cu definiția de la articolul 2 alineatul (12) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014

40.	Suma sprijinului public prevăzut în documentul care stabilește condițiile acordării sprijinului

Date privind cererile de plată introduse de beneficiar (în moneda aplicabilă operațiunii)

41.	Data primirii fiecărei cereri de plată din partea beneficiarului

42.	Data fiecărei plăți către beneficiar pe baza cererii de plată

43.	Suma cheltuielilor eligibile din cererea de plată, care constituie baza pentru fiecare plată către beneficiar

44.	Suma cheltuielilor publice în conformitate cu definiția de la articolul 2 alineatul (12) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014 care corespunde cheltuielilor eligibile folosite ca bază pentru fiecare plată

45.	Suma fiecărei plăți către beneficiar pe baza cererii de plată

46.	Data începerii verificărilor la fața locului cu privire la operațiune, efectuate în conformitate cu articolul 32 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014

47.	Data auditurilor la fața locului cu privire la operațiune efectuate în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014 și cu articolul 6 din prezentul regulament

48.	Organismul care efectuează auditul sau verificarea

Date privind cheltuielile din cererea de plată introdusă de beneficiar pe baza costurilor reale (în moneda aplicabilă operațiunii)

49.	Cheltuielile eligibile declarate Comisiei, stabilite pe baza costurilor suportate și plătite efectiv

50.	Cheltuielile publice definite la articolul 2 alineatul (12) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014 care corespund cheltuielilor publice eligibile declarate Comisiei, stabilite pe baza costurilor rambursate și plătite efectiv

51.	Tipul de contract, dacă atribuirea contractului face obiectul dispozițiilor Directivei 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) (prestare de servicii/furnizare de bunuri) sau ale Directivei 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4)

52.	Valoarea contractului, dacă atribuirea contractului face obiectul dispozițiilor Directivei 2004/18/CE sau ale Directivei 2014/23/UE

53.	Cheltuielile eligibile suportate și plătite pe baza contractului, dacă contractul face obiectul dispozițiilor Directivei 2004/18/CE sau ale Directivei 2014/23/UE

54.	Procedura de ofertare la care se recurge, dacă atribuirea contractului face obiectul dispozițiilor Directivei 2004/18/CE sau ale Directivei 2014/23/UE

55.	Numele sau identificatorul unic al contractantului, dacă atribuirea contractului face obiectul dispozițiilor Directivei 2014/23/UE

Date privind cheltuielile din cererea de plată introdusă de beneficiar pe baza baremelor standard pentru costurile unitare (sume exprimate în moneda aplicabilă operațiunii)

56.	Suma cheltuielilor publice eligibile declarate Comisiei stabilite pe baza unor bareme standard pentru costurile unitare

57.	Cheltuielile publice definite la articolul 2 alineatul (12) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014 care corespund cheltuielilor publice eligibile declarate Comisiei, stabilite pe baza unor bareme standard pentru costuri unitare

58.	Definiția unei unități care trebuie folosită în scopul baremului standard pentru costuri unitare

59.	Numărul de unități furnizate conform cererii de plată pentru fiecare element unitar

60.	Costul unitar pentru o singură unitate pentru fiecare element unitar

Date privind cheltuielile din cererea de plată introdusă de beneficiar pe baza plăților forfetare (sume exprimate în moneda aplicabilă operațiunii)

61.	Suma cheltuielilor publice eligibile declarate Comisiei, stabilite pe baza unor sume forfetare

62.	Cheltuielile publice definite la articolul 2 alineatul (12) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014 care corespund cheltuielilor publice eligibile declarate Comisiei, stabilite pe baza unor sume forfetare

63.	Pentru fiecare sumă forfetară, elementele care trebuie furnizate (realizări sau rezultate) convenite în documentul care stabilește condițiile acordării sprijinului drept bază pentru plata sumelor forfetare

64.	Pentru fiecare sumă forfetară, suma convenită în documentul care stabilește condițiile acordării sprijinului

Date privind cheltuielile din cererea de plată introdusă de beneficiar pe baza ratelor forfetare (în moneda aplicabilă operațiunii)

65.	Suma cheltuielilor publice eligibile declarate Comisiei, stabilite pe baza unei rate forfetare

66.	Cheltuielile publice definite la articolul 2 alineatul (12) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014 care corespund cheltuielilor publice eligibile declarate Comisiei, stabilite pe baza unei rate forfetare

Date privind sumele recuperate de la beneficiar

67.	Data fiecărei decizii de recuperare

68.	Valoarea sprijinului public vizat de fiecare decizie de recuperare

69.	Cheltuielile totale eligibile vizate de fiecare decizie de recuperare

70.	Data primirii fiecărei sume rambursate de beneficiar ca urmare a unei decizii de recuperare

71.	Valoarea sprijinului public rambursat de beneficiar ca urmare a unei decizii de recuperare (fără dobândă sau penalități)

72.	Cheltuielile eligibile totale care corespund sprijinului public rambursat de beneficiar

73.	Valoarea sprijinului public nerecuperabil ca urmare a unei decizii de recuperare

74.	Cheltuielile eligibile totale care corespund sprijinului public nerecuperabil

Date privind cererile de plată adresate Comisiei (în EUR)

75.	Data depunerii fiecărei cereri de plată care include cheltuieli eligibile legate de operațiune

76.	Suma totală a cheltuielilor eligibile suportate de beneficiar și plătite în cadrul execuției operațiunii, inclusă în fiecare cerere de plată

77.	Suma totală a cheltuielilor publice definite la articolul 2 alineatul (12) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014 legate de operațiune, inclusă în fiecare cere de plată

Date privind conturile prezentate Comisiei în conformitate cu articolul 48 din Regulamentul (UE) nr. 223/2014 (în EUR)

78.	Data depunerii fiecărui set de conturi care include cheltuieli aferente operațiunii

79.	Data prezentării conturilor în care au fost incluse cheltuielile finale ale operațiunii, ca urmare a încheierii operațiunii [în care suma totală a cheltuielilor eligibile este de 1 000 000 EUR sau mai mult (articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 223/2014)]

80.	Suma totală a cheltuielilor eligibile publice ale operațiunii introdusă în sistemele contabile ale autorității de certificare și inclusă în conturi

81.

Suma totală a cheltuielilor publice, astfel cum au fost definite la articolul 2 alineatul (12) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014, suportate la implementarea operațiunii, care corespunde sumei totale a cheltuielilor publice eligibile înregistrate în sistemele contabile ale autorității de certificare, inclusă în conturi

82.	Suma totală a plăților către beneficiar în conformitate cu articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014, care corespunde sumei totale a cheltuielilor eligibile înregistrate în sistemele contabile ale autorității de certificare, inclusă în conturi

83.	Totalul cheltuielilor eligibile ale operațiunii legate de retragerea din operațiune în cursul exercițiului contabil, inclus în conturi

84.	Totalul cheltuielilor publice, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (12) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014, care corespund cheltuielilor eligibile totale retrase în cursul exercițiului contabil, inclus în conturi

85.	Totalul cheltuielilor eligibile publice ale operațiunii recuperate în cursul exercițiului contabil, inclus în conturi

86.	Totalul cheltuielilor publice care corespund cheltuielilor eligibile totale ale operațiunii, recuperate în cursul exercițiului contabil, inclus în conturi

87.	Totalul cheltuielilor eligibile ale operațiunii care trebuie recuperate la încheierea exercițiului contabil, inclus în conturi

88.	Totalul cheltuielilor publice ale operațiunii care corespund cheltuielilor eligibile totale care trebuie recuperate la încheierea exercițiului contabil, inclus în conturi

89.	Suma totală a cheltuielilor eligibile ale operațiunii nerecuperabile la încheierea exercițiului contabil, inclusă în conturi

90.	Totalul cheltuielilor publice ale operațiunii care corespund sumei totale a cheltuielilor eligibile nerecuperabile la încheierea exercițiului contabil, inclus în conturi

(1) PO I se referă la programe operaționale menite sa furnizeze ajutor în distribuția hranei și/sau asistență materială de bază și PO II se referă la programele operaționale de incluziune socială a celor mai defavorizate persoane

(2) Beneficiarul include, dacă este cazul, alte organisme care suportă cheltuielile operațiunii, tratate drept cheltuieli suportate de beneficiar.

(3) Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, 30.4.2004, p. 114).

(4) Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1).

ANEXA II

Cerințele esențiale ale sistemelor de gestiune și control și clasificarea acestor sisteme în ceea ce privește funcționarea lor eficace menționată la articolul 9

Tabelul 1

Cerințe esențiale

Cerințele esențiale ale sistemelor de gestiune și control		Organismele/autoritățile în cauză	Domeniul de aplicare
1	Separarea adecvată a funcțiilor și sisteme adecvate pentru raportare și monitorizare atunci când autoritatea responsabilă încredințează executarea sarcinilor unui alt organism	Autoritatea de management	Mediul de control intern
2	Selecția adecvată a operațiunilor	Autoritatea de management	Activități de gestiune și control
3	Informații adecvate oferite beneficiarilor cu privire la condițiile aplicabile pentru operațiunile selectate	Autoritatea de management
4	Verificări adecvate ale gestiunii	Autoritatea de management
5	Sistem eficient creat pentru a garanta că sunt păstrate toate documentele privind cheltuielile și auditurile pentru a se asigura o pistă de audit adecvată	Autoritatea de management	Activități de gestiune și control/Monitorizare
6	Un sistem fiabil de colectare, înregistrare și stocare a datelor în vederea monitorizării, a evaluării, a gestiunii financiare, a verificării și a auditului	Autoritatea de management	Activități de gestiune și control/Monitorizare
7	Implementarea concretă a unor măsuri antifraudă proporționale	Autoritatea de management	Activități de gestiune și control
8	Proceduri adecvate pentru întocmirea declarației de asigurare de gestiune și a rezumatului anual al rapoartelor finale de audit și al controalelor efectuate	Autoritatea de management	Activități de gestiune și control
9	Separarea adecvată a funcțiilor și sisteme adecvate pentru raportare și monitorizare atunci când autoritatea responsabilă încredințează executarea sarcinilor unui alt organism	Autoritatea de certificare	Mediul de control intern
10	Proceduri adecvate pentru elaborarea și depunerea cererilor de plată	Autoritatea de certificare	Activități de gestiune și control/Monitorizare
11	Menținerea adecvată a unor evidențe electronice a cheltuielilor declarate și a contribuției publice corespunzătoare	Autoritatea de certificare	Activități de gestiune și control
12	Evidența adecvată și completă a sumelor recuperabile, recuperate și retrase	Autoritatea de certificare
13	Proceduri adecvate pentru elaborarea și certificarea integralității, a exactității și a veridicității conturilor anuale	Autoritatea de certificare
14	Separarea adecvată a funcțiilor și sisteme adecvate care permit garantarea faptului că orice alt organism care efectuează audituri în conformitate cu strategia de audit a programului dispune de independența funcțională necesară și ține cont de standardele de audit acceptate la nivel internațional	Autoritatea de audit	Mediul de control intern
15	Audituri adecvate ale sistemelor	Autoritatea de audit	Activități de control
16	Audituri adecvate ale operațiunilor	Autoritatea de audit
17	Audituri adecvate ale conturilor	Autoritatea de audit
18	Proceduri adecvate pentru furnizarea unei opinii de audit fiabile și pentru pregătirea raportului anual de control	Autoritatea de audit

Tabelul 2

Clasificarea cerințelor esențiale pentru sistemele de gestiune și control în ceea ce privește funcționarea acestora

Categoria 1	Funcționează corespunzător. Nu sunt necesare îmbunătățiri sau sunt necesare doar îmbunătățiri minore.
Categoria 2	Funcționează. Sunt necesare unele îmbunătățiri.
Categoria 3	Funcționează parțial. Sunt necesare îmbunătățiri substanțiale.
Categoria 4	În esență, nu funcționează.

20.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/88

DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE A COMISIEI

din 16 mai 2014

de acordare a unei derogări solicitate de Țările de Jos în temeiul Directivei 91/676/CEE a Consiliului privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole

[notificată cu numărul C(2014) 3103]

(Numai textul în limba neerlandeză este autentic)

(2014/291/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (1), în special anexa III punctul 2 al treilea paragraf,

întrucât:

(1)

În cazul în care cantitatea de dejecții pe care un stat membru intenționează să o împrăștie anual pe hectar este diferită de cea stabilită la punctul 2 al doilea paragraf prima teză și la punctul 2 litera (a) din anexa III la Directiva 91/676/CEE, cantitatea respectivă trebuie stabilită astfel încât să nu împiedice îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 1 din directivă și trebuie justificată pe baza unor criterii obiective, cum ar fi, în cazul de față, perioade lungi de vegetație și culturi cu o puternică absorbție de azot.

(2)	La data de 8 decembrie 2005, Comisia a adoptat Decizia 2005/880/CE (2) de autorizare a împrăștierii de dejecții provenite de la erbivore în limita a 250 kg de azot pe hectar pe an, în anumite condiții, în ferme cu o suprafață formată în proporție de cel puțin 70 % din pajiști.

(3)	La data de 5 februarie 2010, Comisia a adoptat Decizia 2010/65/UE (3), de modificare a Deciziei 2005/880/CE și de prelungire a derogării până la data de 31 decembrie 2013.

(4)	Derogarea astfel acordată viza 21 752 de ferme în 2012, reprezentând 46 % din suprafața agricolă netă totală.

(5)	La data de 22 ianuarie 2014, Țările de Jos au înaintat Comisiei o cerere de reînnoire a derogării în temeiul punctului 2 al treilea paragraf din anexa III la Directiva 91/676/CEE.

(6)	În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din Directiva 91/676/CEE, Țările de Jos aplică un program de acțiune pe întregul lor teritoriu.

(7)	Legislația neerlandeză de punere în aplicare a Directivei 91/676/CEE prevede standarde de împrăștiere atât pentru azot, cât și pentru fosfat.

(8)

Datele raportate de Țările de Jos în ceea ce privește perioada 2008-2011 arată o creștere de 7 % a numărului de porcine și de 8 % a numărului de păsări de curte în comparație cu perioada 2004-2007. Numărul de bovine, de ovine și de caprine a rămas stabil. Autoritățile competente din Țările de Jos au stabilit limitări privind numărul de porcine și de păsări de curte, asumându-și totodată angajamentul că producția de dejecții, atât în ceea ce privește azotul, cât și în ceea ce privește fosforul, nu va depăși nivelul înregistrat în anul 2002. În plus, începând cu luna ianuarie 2015, autoritățile competente din Țările de Jos se asigură că se prelucrează o cotă corespunzătoare din surplusul de dejecții provenit din sectorul produselor lactate. Aceste măsuri sunt necesare pentru asigurarea faptului că aplicarea derogării în vigoare nu va avea ca efect o intensificare suplimentară.

(9)

În perioada 2008-2011, s-au utilizat 344 de mii de tone de azot din dejecții animaliere, înregistrându-se o ușoară scădere în comparație cu perioada 2004-2007. Utilizarea îngrășămintelor chimice cu azot a scăzut cu aproximativ 18 % în perioada 2008-2011 în comparație cu perioada 2004-2007. Surplusul de fosfor în perioada 2008-2011 a fost de 16 mii de tone, înregistrându-se o scădere de 51 % în comparație cu perioada 2004-2007.

(10)	Clima din Țările de Jos, caracterizată de ploi anuale distribuite uniform pe parcursul anului și de o variație anuală relativ redusă a temperaturilor, favorizează o perioadă lungă de vegetație a ierbii de 250 de zile pe an.

(11)

Informațiile furnizate de autoritățile neerlandeze în contextul derogării acordate prin Decizia 2010/65/UE indică faptul că derogarea nu a avut drept consecință o deteriorare a calității apelor. Raportul Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind punerea în aplicare a Directivei 91/676/CEE privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, întocmit pe baza rapoartelor statelor membre pentru perioada 2008-2011, arată că în Țările de Jos, în cazul apelor subterane, aproximativ 88 % din stațiile de monitorizare prezintă concentrații medii de nitrați mai mici de 50 mg/l și 79 % din stațiile de monitorizare prezintă concentrații medii de nitrați mai mici de 25 mg/l. Datele monitorizărilor evidențiază o tendință descendentă a concentrației de nitrați din apele subterane în comparație cu perioada de raportare anterioară (2004-2007). În ceea ce privește apele de suprafață, 98 % din stațiile de monitorizare prezintă concentrații medii de nitrați mai mici de 50 mg/l și 92 % din stațiile de monitorizare prezintă concentrații medii de nitrați mai mici de 25 mg/l. Majoritatea punctelor de monitorizare a apelor de suprafață evidențiază o tendință stabilă sau descendentă a concentrației de nitrați. Surplusurile anuale de azot și de fosfor din sol au scăzut, în special printr-o reducere a aportului de dejecții și de îngrășăminte minerale ca urmare a scăderii continue a valorilor standardelor de împrăștiere a azotului și a fosforului din programele de acțiune neerlandeze. În perioada de raportare 2008-2011, toate apele dulci și de tranziție au fost clasificate fie ca eutrofice, fie ca hipertrofice.

(12)

Comisia consideră că este necesar să se modifice condițiile de acordare a unei derogări pe baza analizării cererii Țărilor de Jos, care a fost înaintată la data de 22 ianuarie 2014, și pe baza luării în considerare a programului de acțiune, a informațiilor referitoare la calitatea apelor și a experienței dobândite în urma derogării acordate prin Decizia 2010/65/UE și a derogărilor în vigoare în alte state membre. În consecință, Comisia consideră că o cantitate de dejecții provenite de la erbivore echivalentă cu 230 kg de azot pe hectar pe an poate fi autorizată în ferme cu o suprafață formată în proporție de cel puțin 80 % din pajiști pe solurile nisipoase din sud și din centru și pe solurile de loess, astfel cum sunt definite în programul de acțiune, în timp ce o cantitate echivalentă cu 250 kg de azot pe hectar pe an poate fi autorizată numai în ferme cu o suprafață formată în proporție de cel puțin 80 % din pajiști pe alte tipuri de sol. Comisia consideră că aceste măsuri nu vor împiedica îndeplinirea obiectivelor Directivei 91/676/CEE, sub rezerva respectării anumitor condiții stricte.

(13)

Printre aceste condiții se numără elaborarea unui plan de fertilizare la nivel de fermă, înregistrarea practicilor de fertilizare prin intermediul registrelor de fertilizare, analiza periodică a solului, acoperirea cu înveliș vegetal, în timpul iernii, a suprafețelor cultivate anterior cu porumb, prevederi specifice cu privire la aratul pajiștilor, interdicția de a împrăștia dejecții înainte de aratul pajiștilor, ajustarea fertilizării pentru a se ține seama de contribuția culturilor de leguminoase, interdicția de a împrăștia fosfat din îngrășăminte chimice și înăsprirea controalelor. Aceste condiții sunt menite să asigure realizarea fertilizării în funcție de nevoile culturilor, precum și reducerea și prevenirea pierderilor de azot și de fosfor în apă.

(14)

Din informațiile prezentate de Țările de Jos reiese faptul că o cantitate de dejecții provenite de la erbivore echivalentă cu 230 kg de azot pe hectar pe an în ferme cu o suprafață formată în proporție de cel puțin 80 % din pajiști pe solurile nisipoase din sud și din centru și pe solurile de loess, astfel cum sunt definite în programul de acțiune, și echivalentă cu 250 kg de azot pe hectar pe an în ferme cu o suprafață formată în proporție de cel puțin 80 % din pajiști pe alte soluri se justifică pe baza unor criterii obiective, cum ar fi volumul mare de precipitații nete, perioadele lungi de vegetație și producțiile mari de iarbă cu o puternică absorbție de azot.

(15)	Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului pentru nitrați, instituit în temeiul articolului 9 din Directiva 91/676/CEE.

(16)

Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (4) prevede o abordare amplă și transfrontalieră în materie de protecție a apelor, organizată în jurul districtelor hidrografice (river basin districts — RBD), având obiectivul ca, până în 2015, corpurile de apă europene să atingă o stare bună. Reducerea elementelor nutritive este o componentă a acestui obiectiv. Acordarea unei derogări în temeiul prezentei decizii nu aduce atingere dispozițiilor în temeiul Directivei 2000/60/CE și nu exclude faptul că pot fi necesare măsuri suplimentare pentru îndeplinirea obligațiile care decurg din aceasta.

(17)

Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (Inspire) (5) stabilește norme generale destinate instituirii infrastructurii pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană în scopul politicilor comunitare din domeniul mediului și al politicilor sau al activităților care pot avea un impact asupra mediului. După caz, informațiile spațiale colectate în contextul acestei derogări ar trebui să fie conforme cu dispozițiile stabilite în directiva menționată. Pentru reducerea sarcinii administrative și îmbunătățirea coerenței datelor, Țările de Jos, atunci când colectează datele necesare în temeiul prezentei derogări, ar trebui, după caz, să utilizeze informațiile generate în cadrul Sistemului Integrat de Administrare și Control instituit în temeiul titlului V capitolul II din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (6),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Se acordă derogarea solicitată de Țările de Jos prin scrisoarea din data de 22 ianuarie 2014, cu scopul de a se autoriza împrăștierea pe teren a unei cantități mai mari de dejecții provenite de la erbivore decât cea prevăzută la punctul 2 litera (a) din anexa III la Directiva 91/676/CEE, în condițiile prevăzute de prezenta decizie.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei decizii:

1.	„fermă cu pajiște” înseamnă orice exploatație în care iarba acoperă cel puțin 80 % din suprafața disponibilă pentru împrăștierea dejecțiilor;

2.	„animale erbivore” înseamnă bovine (cu excepția vițeilor de lapte), ovine, caprine și cabaline, măgari, cerbi și bivoli de apă;

3.	„suprafață agricolă” înseamnă suprafața care este deținută, arendată sau administrată de către fermier în temeiul unui contract individual scris și pentru administrarea căreia fermierul este direct responsabil;

4.	„pajiște” înseamnă o pajiște permanentă sau o pajiște temporară care durează mai puțin de cinci ani.

Articolul 3

Domeniul de aplicare

Prezenta decizie se aplică fermelor cu pajiște, de la caz la caz și sub rezerva condițiilor stabilite la articolele 4, 5 și 6.

Articolul 4

Cererea anuală și angajamente

(1) Fermierii care doresc să beneficieze de o derogare în temeiul prezentei decizii înaintează anual o cerere autorităților competente.

(2) Pe lângă cererea anuală menționată la alineatul (1), aceștia se angajează în scris să respecte condițiile prevăzute la articolele 5 și 6.

Articolul 5

Împrăștierea dejecțiilor și a altor îngrășăminte

(1) Cantitatea de dejecții provenite de la erbivore, împrăștiată în fiecare an în fermele cu pajiște, inclusiv de către animale, nu depășește cantitatea de dejecții care conține 230 kg de azot pe hectar pe an în ferme cu o suprafață formată în proporție de cel puțin 80 % din pajiști pe solurile nisipoase din sud și din centru și pe solurile de loess, astfel cum sunt definite în programul de acțiune, și 250 kg de azot pe hectar pe an în ferme cu o suprafață formată în proporție de cel puțin 80 % din pajiști pe alte soluri, sub rezerva condițiilor stabilite la alineatele (2)-(9).

(2) Aporturile totale de azot și de fosfat sunt conforme cu necesarul de elemente nutritive al culturii și cu aportul din sol. Aporturile totale de azot și de fosfat nu depășesc standardele maxime de împrăștiere stabilite în programul de acțiune.

(3) Utilizarea fosfatului provenit din îngrășăminte chimice nu este autorizată în fermele care beneficiază de o derogare în temeiul prezentei decizii.

(4) Pentru fiecare suprafață agricolă se stabilește un plan de fertilizare care descrie rotația culturilor pe suprafața agricolă și împrăștierea planificată a dejecțiilor și a altor îngrășăminte azotate și fosfatice. Planul este disponibil în fermă pentru fiecare an calendaristic până cel târziu în luna iunie pentru primul an și începând din luna februarie pentru anii următori.

(5) Planul de fertilizare cuprinde următoarele:

(a)	numărul de animale, o descriere a sistemului de adăpostire și depozitare, incluzând volumul disponibil pentru depozitarea dejecțiilor;

(b)	un calcul al cantității de azot (mai puțin pierderile înregistrate la adăpostire și depozitare) și de fosfor provenite din dejecții și produse în cadrul fermei;

(c)	planul privind rotația culturilor, în care trebuie să se precizeze suprafața fiecărui teren cu pajiște și cu alte culturi, inclusiv o hartă schematică care să indice amplasarea fiecărui teren;

(d)	necesarul previzibil de azot și de fosfor al culturilor;

(e)	cantitatea și tipul de dejecții furnizate contractanților și neutilizate pe suprafața agricolă;

(f)	cantitatea de dejecții provenite din afara fermei și utilizate pe suprafața agricolă;

(g)	un calcul al contribuției mineralizării materiei organice, a culturilor leguminoase și a depunerilor atmosferice, precum și cantitatea de azot prezent în sol în momentul în care culturile încep să îl utilizeze într-o măsură semnificativă;

(h)	împrăștierea de azot și de fosfor din dejecții pe fiecare teren (parcele ale fermei, omogene din punctul de vedere al culturii și al tipului de sol);

(i)	împrăștierea de azot cu substanțe chimice și alte îngrășăminte pe fiecare teren;

(j)	calcule pentru evaluarea respectării standardelor de împrăștiere a azotului și a fosforului.

Planurile se revizuiesc în cel mult șapte zile de la orice modificare survenită în practicile agricole, pentru a se asigura conformitatea planurilor cu practicile agricole reale.

(6) Pentru fiecare suprafață agricolă se ține un registru de fertilizare. Acesta este înaintat autorității competente pentru fiecare an calendaristic.

(7) Registrul de fertilizare cuprinde următoarele:

(a)	suprafețele cultivate;

(b)	numărul și tipul de animale;

(c)	producția de dejecții pe animal;

(d)	cantitatea de îngrășăminte care provin din afara fermei;

(e)	cantitatea de dejecții care ies din fermă și destinatarul acestora.

(8) Pentru fiecare fermă cu pajiște care beneficiază de o derogare individuală, fermierul acceptă faptul că împrăștierea îngrășămintelor și registrul pot face obiectul unui control.

(9) Pentru fiecare fermă care beneficiază de o derogare individuală se efectuează o analiză periodică a conținutului de azot și de fosfor din sol, cel puțin o dată la patru ani pentru fiecare zonă omogenă a fermei, luându-se în considerare rotația culturilor și caracteristicile solului.

Analiza azotului în ceea ce privește azotul mineral și parametrii de evaluare a contribuției azotului din mineralizarea materiei organice se efectuează după aratul pajiștilor, pentru fiecare zonă omogenă a fermei.

În ceea ce privește analizele menționate la primul și la al doilea paragraf, este necesar să se efectueze cel puțin o analiză la fiecare cinci hectare de teren.

(10) Dejecțiile nu se împrăștie toamna, înainte de cultivarea ierbii.

Articolul 6

Acoperirea terenurilor

(1) Fermierii care beneficiază de o derogare în temeiul prezentei decizii cultivă cu iarbă 80 % sau mai mult din suprafața disponibilă pentru aplicarea dejecțiilor în fermele lor.

(2) Fermierii care beneficiază de o derogare în temeiul prezentei decizii iau, de asemenea, următoarele măsuri:

(a)	pe solurile nisipoase și de loess, suprafețele cultivate anterior cu porumb se cultivă cu iarbă sau alte culturi care asigură acoperirea solului în timpul iernii, în vederea reducerii potențialului de percolare;

(b)	culturile secundare nu se ară înainte de data de 1 februarie, pentru a se asigura menținerea unei pături vegetale permanente pe suprafața arabilă, în scopul compensării pierderilor de nitrați din subsol apărute toamna și al limitării pierderilor din timpul iernii;

(c)	pajiștile de pe solurile nisipoase și de loess se ară numai primăvara;

(d)

pajiștile arate de pe toate tipurile de sol sunt înlocuite imediat de o cultură cu un necesar ridicat de azot, iar fertilizarea se bazează pe o analiză a solului privind azotul mineral și alți parametri de referință pentru estimarea emisiei de azot generate de mineralizarea materiei organice din sol; și

(e)	în cazul în care rotația culturilor include plante leguminoase sau alte plante care fixează azotul atmosferic, cantitatea de îngrășăminte împrăștiate se reduce în mod corespunzător.

(3) Prin derogare de la litera (c), se permite aratul pajiștilor toamna pentru a se planta bulbi de flori.

Articolul 7

Măsuri privind producția de dejecții

Autoritățile naționale din Țările de Jos se asigură că producția de dejecții la nivel național, atât în ceea ce privește azotul, cât și fosforul, nu va depăși nivelul înregistrat în anul 2002. Aceasta implică faptul că drepturile de producție pentru porcine și păsări de curte se mențin pe durata derogării acordate prin prezenta decizie.

În plus, autoritățile competente din Țările de Jos se asigură că, începând cu luna ianuarie a anului 2015, se prelucrează o cotă corespunzătoare din surplusul de dejecții provenite din sectorul produselor lactate.

Articolul 8

Monitorizare

(1) Autoritatea competentă întocmește și actualizează anual hărți care indică procentul de ferme cu pajiște, procentul de animale și procentul de terenuri agricole care fac obiectul unei derogări individuale în fiecare comună.

(2) Se instituie și se întreținere o rețea de monitorizare pentru prelevarea de probe din apa din sol, din cursurile de apă și din apele subterane de mică adâncime, activitatea acesteia desfășurându-se la punctele de monitorizare a derogării.

(3) Rețeaua de monitorizare, care cuprinde cel puțin 300 de ferme care beneficiază de derogări individuale, este reprezentativă pentru fiecare tip de sol (argilos, de turbă, nisipos, de loess nisipos), pentru practicile de fertilizare și pentru rotația culturilor. Componența rețelei de monitorizare nu se modifică în perioada de aplicabilitate a prezentei decizii.

(4) Activitatea de investigare și analiza continuă a elementelor nutritive furnizează date privind utilizarea la nivel local a terenurilor, rotațiile culturilor și practicile agricole din fermele care beneficiază de derogări individuale. Datele respective pot fi utilizate pentru a calcula, pe bază de model, amploarea percolării azotului și a pierderilor de fosfor provenite de la terenurile unde sunt împrăștiate până la 230 kg sau până la 250 kg de azot pe hectar pe an din dejecții provenite de la erbivore.

(5) Rețeaua de monitorizare, care include apele subterane de mică adâncime, apa din sol, apa de scurgere și cursurile de apă aflate pe terenul fermelor care fac obiectul sistemului de monitorizare, furnizează date privind concentrația de nitrați și de fosfor din apa care trece din rizosferă în apele subterane și în sistemul apelor de suprafață.

(6) Monitorizarea intensificată a apelor include bazinele agricole situate pe soluri nisipoase.

Articolul 9

Controale

(1) Autoritatea națională competentă efectuează controale administrative la toate fermele care beneficiază de o derogare individuală pentru a evalua dacă se respectă cantitatea maximă de 230 kg sau de 250 kg de azot pe hectar pe an din dejecții provenite de la erbivore în ferme cu o suprafață formată în proporție de cel puțin 80 % din pajiști, standardele de împrăștiere a cantității totale de azot și de fosfor și condițiile de utilizare a terenurilor. În cazul în care, în urma controlului efectuat de autoritățile naționale, rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolele 5 și 6, solicitantul este informat cu privire la aceasta. În această situație se consideră că cererea este respinsă.

(2) Pe baza analizei de risc se stabilește un program de inspecții care se desfășoară cu o frecvență corespunzătoare, luându-se în considerare rezultatele controalelor din anii precedenți și rezultatele controalelor generale aleatorii privind legislația de punere în aplicare a Directivei 91/676/CEE, precum și orice informație care ar putea indica nerespectarea cerințelor.

Inspecțiile administrative vizează cel puțin 5 % din fermele care beneficiază de o derogare individuală în ceea ce privește utilizarea terenurilor, numărul de animale și producția de dejecții.

Inspecțiile pe teren se efectuează în cel puțin 7 % din fermele care beneficiază de o derogare individuală în temeiul prezentei decizii în privința condițiilor stabilite la articolele 5 și 6 din prezenta decizie.

(3) Autorităților competente li se acordă competențele și mijloacele necesare pentru a verifica dacă se respectă cerințele derogării acordate în temeiul prezentei decizii.

Articolul 10

Raportare

(1) În fiecare an, până în luna martie, autoritățile competente înaintează Comisiei un raport care conține următoarele informații:

(a)	date referitoare la fertilizare în toate fermele care beneficiază de o derogare individuală, inclusiv informații privind producția și tipurile de sol;

(b)	tendințe în ceea ce privește numărul de animale pentru fiecare categorie de animale din Țările de Jos și din fermele care fac obiectul derogării;

(c)	tendințe ale producției naționale de dejecții, în ceea ce privește azotul și fosforul din dejecții;

(d)	un rezumat al rezultatelor controalelor referitoare la coeficienții de excreție pentru dejecțiile porcinelor și păsărilor de curte la nivel național;

(e)	hărți care indică procentul de ferme, procentul de animale și procentul de terenuri agricole care fac obiectul unei derogări individuale în fiecare comună, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (1);

(f)	rezultatele monitorizării apelor, inclusiv informații privind tendințele calității apelor subterane și a apelor de suprafață, precum și impactul derogării asupra calității apelor;

(g)

informații privind concentrația de nitrați și de fosfor din apa care trece din rizosfera în sistemul apelor subterane și de suprafață, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (5), precum și rezultatele monitorizării intensificate a apei în bazinele agricole situate pe soluri nisipoase, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (6);

(h)

rezultatele investigațiilor privind utilizarea la nivel local a terenurilor, rotațiile culturilor și practicile agricole, precum și rezultatele calculelor, pe bază de model, privind amploarea percolării azotului și a pierderilor de fosfor provenite de la ferme care beneficiază de o derogare individuală, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (4);

(i)	o evaluare a punerii în aplicare a condițiilor derogării, pe baza controalelor efectuate la nivel de fermă și a informațiilor referitoare la ferme care nu respectă cerințele, pe baza rezultatelor controalelor administrative și ale inspecțiilor pe teren, prevăzute la articolul 9.

(2) Datele spațiale incluse în raport respectă, dacă este cazul, dispozițiile Directivei 2007/2/CE. În colectarea datelor necesare, Țările de Jos utilizează, dacă este cazul, informațiile generate în cadrul Sistemului Integrat de Administrare și Control instituit în temeiul titlului V capitolul II din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

Articolul 11

Aplicare

Prezenta decizie expiră la data de 31 decembrie 2017.

Articolul 12

Prezenta decizie se adresează Regatului Țărilor de Jos.

Adoptată la Bruxelles, 16 mai 2014.

Pentru Comisie

Janez POTOČNIK

Membru al Comisiei

(1) JO L 375, 31.12.1991, p. 1.

(2) JO L 324, 10.12.2005, p. 89.

(3) JO L 35, 6.2.2010, p. 18.

(4) JO L 327, 22.12.2000, p. 1.

(5) JO L 108, 25.4.2007, p. 1.

(6) JO L 347, 20.12.2013, p. 549.

20.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/95

DECIZIA NR. 2/2014 A COMITETULUI MIXT UE-ELVEȚIA

din 13 mai 2014

de modificare a Protocolului nr. 3 la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană referitor la definirea noțiunii de „produse originare” și metodele de cooperare administrativă

(2014/292/UE)

COMITETUL MIXT,

având în vedere Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană, semnat la Bruxelles la 22 iulie 1972 (denumit în continuare „acordul”), în special articolul 11,

având în vedere Protocolul nr. 3 la acord privind definirea noțiunii de „produse originare” și metodele de cooperare administrativă (denumit în continuare „Protocolul nr. 3”), în special articolul 39,

întrucât:

(1)	Republica Croația (denumită în continuare „Croația”) a aderat la Uniunea Europeană la 1 iulie 2013.

(2)	De la data aderării Croației, comerțul dintre Croația și Confederația Elvețiană („Elveția”) este reglementat prin acord și aplicarea acordurilor comerciale încheiate între Elveția și Croația încetează de la acea dată.

(3)	Începând de la data aderării Croației, produsele originare din Croația importate în Elveția în baza acordului sunt tratate ca fiind originare din Uniunea Europeană.

(4)	De la 1 iulie 2013, comerțul dintre Croația și Elveția ar trebui așadar să intre sub incidența acordului, astfel cum este modificat prin prezentul act.

(5)	Pentru a asigura un proces de tranziție fără probleme și pentru a garanta securitatea juridică, sunt necesare unele modificări de ordin tehnic la Protocolul nr. 3, precum și unele măsuri tranzitorii.

(6)	Punctul 5 din anexa IV la Actul de aderare din 2012 prevede proceduri și măsuri tranzitorii similare.

(7)	Sub rezerva dispozițiilor tranzitorii prevăzute mai jos, Protocolul nr. 3 ar trebui să se aplice începând de la data de 1 iulie 2013,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

SECȚIUNEA I

MODIFICĂRI DE ORDIN TEHNIC ALE TEXTULUI PROTOCOLULUI

Articolul 1

Regulile de origine

Protocolul nr. 3 se modifică după cum urmează:

(a)	anexa IVa se înlocuiește cu textul din anexa I la prezenta decizie;

(b)	anexa IVb se înlocuiește cu textul din anexa II la prezenta decizie.

SECȚIUNEA II

DISPOZIȚII TRANZITORII

Articolul 2

Dovada de origine și cooperarea administrativă

(1) Dovezile de origine eliberate corespunzător, fie de Croația, fie de Elveția, sau întocmite în temeiul unui acord preferențial aplicat între acestea, se acceptă în țările în cauză, cu condiția ca:

(a)	dobândirea unei astfel de origini să confere un tratament tarifar preferențial pe baza măsurilor tarifare preferențiale cuprinse în acord;

(b)	dovada de origine și documentele de transport să fi fost eliberate sau întocmite cel târziu în ziua anterioară datei aderării; și

(c)	dovada de origine să fie înaintată autorităților vamale în termen de patru luni de la data aderării.

În cazul în care mărfurile au fost declarate la import, fie în Croația, fie în Elveția, înainte de data aderării, în temeiul unui acord preferențial aplicat între Croația și Elveția la momentul respectiv, dovada de origine eliberată retroactiv în temeiul acestui acord poate fi de asemenea acceptată, cu condiția ca aceasta să fie înaintată autorităților vamale în termen de patru luni de la data aderării.

(2) Croația poate să mențină autorizațiile prin care a fost acordat statutul de „exportator autorizat” în temeiul unui acord preferențial aplicat între Croația și Elveția înainte de data aderării, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)	să se prevadă astfel și în acordul încheiat între Elveția și Comunitate înaintea datei aderării; și

(b)	exportatorii autorizați să aplice regulile de origine în vigoare în temeiul acordului respectiv.

Autorizațiile în cauză se înlocuiesc, în termen de cel mult un an de la data aderării, cu noi autorizații eliberate în temeiul acordului.

(3) Cererile de verificare ulterioară a dovezii de origine eliberate în temeiul acordului preferențial menționat la alineatele (1) și (2) se acceptă de către autoritățile vamale competente ale Elveției sau ale Croației pe o perioadă de trei ani de la data emiterii dovezii de origine în cauză și pot fi formulate de către autoritățile respective timp de trei ani de la data acceptării dovezii de origine înaintate autorităților respective în sprijinul unei declarații de import.

Articolul 3

Mărfuri în tranzit

(1) Dispozițiile acordului se pot aplica produselor exportate fie din Croația în Elveția, fie din Elveția în Croația, care respectă dispozițiile Protocolului nr. 3 și care, la data aderării, fie se află în tranzit, fie sunt depozitate temporar într-un antrepozit vamal sau într-o zonă liberă din Croația sau Elveția.

2. Se poate acorda tratament preferențial în cazurile menționate anterior cu condiția înaintării către autoritățile vamale ale țării importatoare, în termen de patru luni de la data aderării, a unei dovezi de origine eliberate retroactiv de autoritățile vamale ale țării exportatoare.

Articolul 4

Intrarea în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Se aplică de la 1 iulie 2013.

Adoptată la Bruxelles, 13 mai 2014.

Pentru Comitetul mixt

Președintele

Christian ETTER

ANEXA I

„ANEXA IVa

TEXTUL DECLARAȚIEI PE FACTURĂ

Declarația pe factură, al cărei text este prevăzut în continuare, trebuie întocmită în conformitate cu notele de subsol. Cu toate acestea, reproducerea notelor de subsol nu este necesară.

Versiunea în limba bulgară

Износителят на продуктите, обхванати от този документ — митническо разрешение № … (1), декларира, че освен където ясно е отбелязано друго, тези продукти са с … преференциален произход (2).

Versiunea în limba spaniolă

El exportador de los productos incluidos en el presente documento [autorización aduanera no … (1)] declara que, salvo indicación en sentido contrario, estos productos gozan de un origen preferencial … (2).

Versiunea în limba cehă

Vývozce výrobků uvedených v tomto dokumentu (číslo povolení… (1)) prohlašuje, že kromě zřetelně označených, mají tyto výrobky preferenční původ v … (2).

Versiunea în limba daneză

Eksportøren af varer, der er omfattet af nærværende dokument, (toldmyndighedernes tilladelse nr. … (1)), erklærer, at varerne, medmindre andet tydeligt er angivet, har præferenceoprindelse i … (2).

Versiunea în limba germană

Der Ausführer (Ermächtigter Ausführer; Bewilligungs-Nr. … (1)) der Waren, auf die sich dieses Handelspapier bezieht, erklärt, dass diese Waren, soweit nicht anders angegeben, präferenzbegünstigte … (2) Ursprungswaren sind.

Versiunea în limba estonă

Käesoleva dokumendiga hõlmatud toodete eksportija (tolliameti kinnitus nr. … (1)) deklareerib, et need tooted on … (2) sooduspäritoluga, välja arvatud juhul kui on selgelt näidatud teisiti.

Versiunea în limba greacă

Ο εξαγωγέας των προϊόντων που καλύπτονται από το παρόν έγγραφο [άδεια τελωνείου υπ' αριθ. … (1)] δηλώνει ότι, εκτός εάν δηλώνεται σαφώς άλλως, τα προϊόντα αυτά είναι προτιμησιακής καταγωγής … (2).

Versiunea în limba engleză

The exporter of the products covered by this document (customs authorization No … (1)) declares that, except where otherwise clearly indicated, these products are of … (2) preferential origin.

Versiunea în limba franceză

L'exportateur des produits couverts par le présent document [autorisation douanière no … (1)] déclare que, sauf indication claire du contraire, ces produits ont l'origine préférentielle … (2).

Versiunea în limba croată

Izvoznik proizvoda obuhvaćenih ovom ispravom (carinsko ovlaštenje br. … (1)) izjavljuje da su, osim ako je drukčije izričito navedeno, ovi proizvodi… (2) preferencijalnog podrijetla.

Versiunea în limba italiană

L'esportatore delle merci contemplate nel presente documento [autorizzazione doganale n. … (1)] dichiara che, salvo indicazione contraria, le merci sono di origine preferenziale … (2).

Versiunea în limba letonă

To produktu eksportētājs, kuri ietverti šajā dokumentā (muitas atļauja Nr. … (1)), deklarē, ka, izņemot tur, kur ir citādi skaidri noteikts, šiem produktiem ir preferenciāla izcelsme … (2).

Versiunea în limba lituaniană

Šiame dokumente išvardytų prekių eksportuotojas (muitinės liudi- jimo Nr. … (1)) deklaruoja, kad, jeigu kitaip nenurodyta, tai yra … (2) preferencinės kilmės prekės.

Versiunea în limba maghiară

A jelen okmányban szereplő áruk exportőre (vámfelhatalmazási szám: … (1)) kijelentem, hogy eltérő jelzés hianyában az áruk kedvezményes … (2) származásúak.

Versiunea în limba malteză

L-esportatur tal-prodotti koperti b'dan id-dokument (awtorizzazzjoni tad-dwana nru. … (1)) jiddikjara li, ħlief fejn indikat b'mod ċar li mhux hekk, dawn il-prodotti huma ta' oriġini preferenzjali … (2).

Versiunea în limba neerlandeză

De exporteur van de goederen waarop dit document van toepassing is (douanevergunning nr. … (1)], verklaart dat, behoudens uitdrukkelijke andersluidende vermelding, deze goederen van preferentiële … oorsprong zijn (2).

Versiunea în limba polonă

Eksporter produktów objętych tym dokumentem (upoważnienie władz celnych nr. … (1)) oświadcza, że — jeśli wyraźnie nie określono inaczej — produkty te mają … (2) pochodzenie preferencyjne.

Versiunea în limba portugheză

O exportador dos produtos cobertos pelo presente documento [autorizaçăo aduaneira n.o … (1)], declara que, salvo expressamente indicado em contrário, estes produtos săo de origem preferencial … (2).

Versiunea în limba română

Exportatorul produselor ce fac obiectul acestui document [autorizația vamală nr. … (1)] declară că, exceptând cazul în care în mod expres este indicat altfel, aceste produse sunt de origine preferențială … (2).

Versiunea în limba slovacă

Vývozca výrobkov uvedených v tomto dokumente (číslo povolenia… (1)) vyhlasuje, že okrem zreteľne označených majú tieto výrobky preferenčný pôvod v … (2).

Versiunea în limba slovenă

Izvoznik blaga, zajetega s tem dokumentom (pooblastilo carinskih organov št. … (1)) izjavlja, da, razen če ni drugače jasno navedeno, ima to blago preferencialno … (2) poreklo.

Versiunea în limba finlandeză

Tässä asiakirjassa mainittujen tuotteiden viejä (tullin lupa n:o … (1)) ilmoittaa, että nämä tuotteet ovat, ellei toisin ole selvästi merkitty, etuuskohteluun oikeutettuja … alkuperätuotteita (2).

Versiunea în limba suedeză

Exportören av de varor som omfattas av detta dokument (tullmyn- dighetens tillstånd nr. … (1)) försäkrar att dessa varor, om inte annat tydligt markerats, har förmånsberättigande … ursprung (2).

… (3)

(Locul și data)

… (4)

(Semnătura exportatorului și precizarea numelui complet al persoanei care semnează declarația)

(1) În cazul în care declarația pe factură este întocmită de un exportator autorizat, trebuie menționat în acest spațiu numărul autorizației exportatorului autorizat. În cazul în care declarația pe factură nu este întocmită de către un exportator autorizat, se omit cuvintele din paranteză sau nu se completează spațiul.

(2) A se indica originea produselor. În cazul în care declarația de pe factură se referă integral sau parțial la produse originare din Ceuta și Melilla, exportatorul trebuie să le indice clar în documentul pe care s-a făcut declarația, prin simbolul «CM».

(3) Aceste indicații se pot omite dacă informațiile există în documentul propriu-zis.

(4) În cazurile în care nu este obligatoriu ca exportatorul să semneze, exceptarea de la obligația de a semna implică și exceptarea de la obligația de a indica numele semnatarului.”

ANEXA II

„ANEXA IVb

TEXTUL DECLARAȚIEI PE FACTURĂ EUR-MED

Declarația pe factură EUR-MED, al cărei text este prevăzut în continuare, trebuie întocmită în conformitate cu notele de subsol. Cu toate acestea, reproducerea notelor de subsol nu este necesară.

Versiunea în limba bulgară

Износителят на продуктите, обхванати от този документ — митническо разрешение № … (1) декларира, че освен където ясно е отбелязано друго, тези продукти са с … преференциален произход (2):

—	cumulation applied with (name of the country/countries)

—	no cumulation applied (3)

Versiunea în limba spaniolă

—	cumulation applied with (name of the country/countries)

—	no cumulation applied (3)

Versiunea în limba cehă

Vývozce výrobků uvedených v tomto dokumentu (číslo povolení … (1)) prohlašuje, že kromě zřetelně označených mají tyto výrobky preferenční původ v … (2):

—	cumulation applied with (name of the country/countries)

—	no cumulation applied (3)

Versiunea în limba daneză

—	cumulation applied with (name of the country/countries)

—	no cumulation applied (3)

Versiunea în limba germană

Der Ausführer [Ermächtigter Ausführer; Bewilligungs-Nr. … (1)] der Waren, auf die sich dieses Handelspapier bezieht, erklärt, dass diese Waren, soweit nicht anders angegeben, präferenzbegünstigte … (2) Ursprungswaren sind:

—	cumulation applied with (name of the country/countries)

—	no cumulation applied (3)

Versiunea în limba estonă

Käesoleva dokumendiga hõlmatud toodete eksportija (tolliamenti kinnitus nr. … (1)) deklareerib, et need tooted on … (2) sooduspäritoluga, välja arvatud juhul, kui on selgelt näidatud teisiti:

—	cumulation applied with (name of the country/countries)

—	no cumulation applied (3)

Versiunea în limba greacă

Ο εξαγωγέας των προϊόντων που καλύπτονται από το παρόν έγγραφο [άδεια τελωνείου υπ'αριθ. … (1)] δηλώνει ότι, εκτός εάν δηλώνεται σαφώς άλλως, τα προϊόντα αυτά είναι προτιμησιακής καταγωγής … (2):

—	cumulation applied with (name of the country/countries)

—	no cumulation applied (3)

Versiunea în limba engleză

The exporter of the products covered by this document (customs authorisation No … (1)) declares that, except where otherwise clearly indicated, these products are of … (2) preferential origin:

—	cumulation applied with (name of the country/countries)

—	no cumulation applied (3)

Versiunea în limba franceză

—	cumulation applied with (name of the country/countries)

—	no cumulation applied (3)

Versiunea în limba croată

Izvoznik proizvoda obuhvaćenih ovom ispravom (carinsko ovlaštenje br. … (1)) izjavljuje da su, osim ako je drukčije izričito navedeno, ovi proizvodi… (2) preferencijalnog podrijetla:

—	cumulation applied with (name of the country/countries)

—	no cumulation applied (3)

Versiunea în limba italiană

L'esportatore delle merci contemplate nel presente documento [autorizzazione doganale n. … (1)] dichiara che, salvo indicazione contraria, le merci sono di origine preferenziale … (2):

—	cumulation applied with (name of the country/countries)

—	no cumulation applied (3)

Versiunea în limba letonă

—	cumulation applied with (name of the country/countries)

—	no cumulation applied (3)

Versiunea în limba lituaniană

Šiame dokumente išvardytų prekių eksportuotojas (muitinės liudijimo Nr. … (1)) deklaruoja, kad, jeigu kitaip nenurodyta, tai yra … (2) preferencinės kilmės prekės:

—	cumulation applied with (name of the country/countries)

—	no cumulation applied (3)

Versiunea în limba maghiară

A jelen okmányban szereplő áruk exportőre (vámfelhatalmazási szám: … (1)) kijelentem, hogy eltérő jelzés hiányában az áruk kedvezményes … (2) származásúak:

—	cumulation applied with (name of the country/countries)

—	no cumulation applied (3)

Versiunea în limba malteză

L-esportatur tal-prodotti koperti b'dan id-dokument (awtorizzazzjoni tad-dwana Nru … (1)) jiddikjara li, ħlief fejn indikat b'mod ċar li mhux hekk, dawn il-prodotti huma ta' oriġini preferenzjali … (2):

—	cumulation applied with (name of the country/countries)

—	no cumulation applied (3)

Versiunea în limba neerlandeză

De exporteur van de goederen waarop dit document van toepassing is (douanevergunning nr. … (1)), verklaart dat, behoudens uitdrukkelijke andersluidende vermelding, deze goederen van preferentiële … oorsprong zijn (2):

—	cumulation applied with (name of the country/countries)

—	no cumulation applied (3)

Versiunea în limba polonă

Eksporter produktów objętych tym dokumentem (upoważnienie władz celnych nr. … (1)) deklaruje, że z wyjątkiem gdzie jest to wyraźnie określone, produkty te mają … (2) preferencyjne pochodzenie:

—	cumulation applied with (name of the country/countries)

—	no cumulation applied (3)

Versiunea în limba portugheză

O abaixo-assinado, exportador dos produtos abrangidos pelo presente documento [autorizaçăo aduaneira n.o … (1)], declara que, salvo indicaçăo expressa em contrário, estes produtos săo de origem preferencial … (2):

—	cumulation applied with (name of the country/countries)

—	no cumulation applied (3)

Versiunea în limba română

—	cumulation applied with (name of the country/countries)

—	no cumulation applied (3)

Versiunea în limba slovacă

Vývozca výrobkov uvedených v tomto dokumente [číslo povolenia … (1)] vyhlasuje, že okrem zreteľne označených, tieto výrobky majú preferenčný pôvod v … (2):

—	cumulation applied with (name of the country/countries)

—	no cumulation applied (3)

Versiunea în limba slovenă

Izvoznik blaga, zajetega s tem dokumentom (pooblastilo carinskih organov št. … (1)) izjavlja, da, razen če ni drugače jasno navedeno, ima to blago preferencialno … (2) poreklo:

—	cumulation applied with (name of the country/countries)

—	no cumulation applied (3)

Versiunea în limba finlandeză

—	cumulation applied with (name of the country/countries)

—	no cumulation applied (3)

Versiunea în limba suedeză

Exportören av de varor som omfattas av detta dokument (tullmyndighetens tillstånd nr. … (1)) försäkrar att dessa varor, om inte annat tydligt markerats, har förmånsberättigande … ursprung (2):

—	cumulation applied with (name of the country/countries)

—	no cumulation applied (3)

… (4)

(Locul și data)

… (5)

(Semnătura exportatorului și precizarea numelui complet al persoanei care semnează declarația)

(3) Se completează sau se elimină, după caz.

(4) Aceste indicații se pot omite dacă informațiile există în documentul propriu-zis.

(5) În cazurile în care nu este obligatoriu ca exportatorul să semneze, exceptarea de la obligația de a semna implică și exceptarea de la obligația de a indica numele semnatarului.”

		ISSN 1977-0782
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 148

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 57 20 mai 2014

Cuprins		II Acte fără caracter legislativ	Pagina
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul delegat (UE) nr. 522/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele detaliate privind principiile aplicabile procedurilor de selectare și de gestionare a acțiunilor inovatoare în domeniul dezvoltării urbane durabile care urmează să fie sprijinite de Fondul european de dezvoltare regională	1
	*	Regulamentul delegat (UE) nr. 523/2014 al Comisiei din 12 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru stabilirea a ceea ce constituie legătura strânsă dintre valoarea obligațiunilor garantate ale unei instituții și valoarea activelor instituției ( 1 )	4
	*	Regulamentul delegat (UE) nr. 524/2014 al Comisiei din 12 martie 2014 de completare a Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care specifică informațiile pe care autoritățile competente din statele membre de origine și cele din statele membre gazdă și le comunică reciproc ( 1 )	6
	*	Regulamentul delegat (UE) nr. 525/2014 al Comisiei din 12 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la standardele tehnice de reglementare pentru definirea pieței ( 1 )	15
	*	Regulamentul delegat (UE) nr. 526/2014 al Comisiei din 12 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la standardele tehnice de reglementare în vederea stabilirii marjei aproximative și a numărului limitat de portofolii mai mici pentru riscul de ajustare a evaluării creditului ( 1 )	17
	*	Regulamentul delegat (UE) nr. 527/2014 al Comisiei din 12 martie 2014 de completare a Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare referitoare la specificarea claselor de instrumente care reflectă în mod corespunzător calitatea creditului instituției în condiții de asigurare a continuității activității și care sunt adecvate pentru a fi utilizate în scopul remunerației variabile ( 1 )	21
	*	Regulamentul delegat (UE) nr. 528/2014 al Comisiei din 12 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru alte riscuri decât riscul delta ale opțiunilor în cadrul abordării standardizate a riscului de piață ( 1 )	29
	*	Regulamentul delegat (UE) nr. 529/2014 al Comisiei din 12 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru evaluarea gradului de importanță al extinderilor și al modificărilor abordării bazate pe modele interne de rating și ale abordării avansate de evaluare ( 1 )	36
	*	Regulamentul delegat (UE) nr. 530/2014 al Comisiei din 12 martie 2014 de completare a Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului cu standarde tehnice de reglementare în care sunt definite mai detaliat expunerile semnificative și pragurile pentru abordările interne de calculare a riscului specific din portofoliul de tranzacționare ( 1 )	50
	*	Regulamentul delegat (UE) nr. 531/2014 al Comisiei din 12 martie 2014 de modificare a anexei I la Regulamentul (UE) nr. 211/2011 al Parlamentului European și al Consiliului privind inițiativa cetățenească	52
	*	Regulamentul delegat (UE) nr. 532/2014 al Comisiei din 13 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 223/2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane	54
		Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 533/2014 al Comisiei din 19 mai 2014 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume	70
		DIRECTIVE
	*	Directiva delegată 2014/69/UE a Comisiei din 13 martie 2014 de modificare, în scopul adaptării la progresul tehnic, a anexei IV la Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește o derogare pentru plumbul din materialul dielectric ceramic al condensatoarelor cu tensiunea nominală sub 125 Vc.a. sau sub 250 Vc.c. utilizate în instrumentele industriale de monitorizare și control ( 1 )	72
	*	Directiva delegată 2014/70/UE a Comisiei din 13 martie 2014 de modificare, în scopul adaptării la progresul tehnic, a anexei IV la Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește o derogare pentru plumbul din plăcuțele cu microcanale ( 1 )	74
	*	Directiva delegată 2014/71/UE a Comisiei din 13 martie 2014 de modificare, în scopul adaptării la progresul tehnic, a anexei IV la Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește o derogare pentru plumbul din punctele de sudură ale unei interfețe de elemente suprapuse de mare suprafață ( 1 )	76
	*	Directiva delegată 2014/72/UE a Comisiei din 13 martie 2014 de modificare, în scopul adaptării la progresul tehnic, a anexei III la Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește o derogare pentru plumbul din punctele de sudură și din straturile acoperitoare ale capetelor componentelor electrice și electronice și din straturile acoperitoare ale plăcilor cu circuite imprimate care sunt utilizate în module de aprindere și în alte sisteme electrice și electronice de comandă a motoarelor ( 1 )	78
	*	Directiva delegată 2014/73/UE a Comisiei din 13 martie 2014 de modificare, în scopul adaptării la progresul tehnic, a anexei IV la Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește o derogare pentru plumbul din electrozii de platină platinați care sunt utilizați în măsurători de conductivitate ( 1 )	80
	*	Directiva delegată 2014/74/UE a Comisiei din 13 martie 2014 de modificare, în scopul adaptării la progresul tehnic, a anexei IV la Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește o derogare pentru plumbul utilizat în alte sisteme decât cele de conectori cu pini conformi C-press pentru instrumente industriale de monitorizare și control ( 1 )	82
	*	Directiva delegată 2014/75/UE a Comisiei din 13 martie 2014 de modificare, în scopul adaptării la progresul tehnic, a anexei IV la Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește o derogare pentru mercurul din lămpile fluorescente cu catod rece — maximum 5 mg pe lampă — folosite pentru iluminarea din spate a afișajelor cu cristale lichide din componența instrumentelor industriale de monitorizare și control introduse pe piață înainte de 22 iulie 2017 ( 1 )	84
	*	Directiva delegată 2014/76/UE a Comisiei din 13 martie 2014 de modificare, în scopul adaptării la progresul tehnic, a anexei III la Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește o derogare pentru mercurul din tuburile luminescente artizanale folosite pentru firme luminoase, iluminat decorativ sau arhitectural și specializat și opere de artă luminoasă ( 1 )	86
		DECIZII
		2014/291/UE
	*	Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 16 mai 2014 de acordare a unei derogări solicitate de Țările de Jos în temeiul Directivei 91/676/CEE a Consiliului privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole [notificată cu numărul C(2014) 3103]	88
		ACTE ADOPTATE DE ORGANISME CREATE PRIN ACORDURI INTERNAŢIONALE
		2014/292/UE
	*	Decizia nr. 2/2014 a Comitetului mixt UE-Elveția din 13 mai 2014 de modificare a Protocolului nr. 3 la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană referitor la definirea noțiunii de produse originare și metodele de cooperare administrativă	95

Belgia	15 750
Bulgaria	12 750
Republica Cehă	15 750
Danemarca	9 750
Germania	72 000
Estonia	4 500
Irlanda	8 250
Grecia	15 750
Spania	40 500
Franța	55 500
Croația	8 250
Italia	54 750
Cipru	4 500
Letonia	6 000
Lituania	8 250
Luxemburg	4 500
Ungaria	15 750
Malta	4 500
Țările de Jos	19 500
Austria	13 500
Polonia	38 250
Portugalia	15 750
România	24 000
Slovenia	6 000
Slovacia	9 750
Finlanda	9 750
Suedia	15 000
Regatul Unit	54 750

(EUR/100 kg)
Codul NC	Codul țării terțe (1)	Valoarea forfetară de import
0702 00 00	MA	41,3
	MK	75,3
	TR	67,1
	ZZ	61,2
0707 00 05	AL	41,5
	MK	38,2
	TR	124,7
	ZZ	68,1
0709 93 10	TR	110,3
0709 93 10	ZZ	110,3
0805 10 20	EG	42,2
	IL	74,1
	MA	45,8
	TR	52,6
	ZA	53,8
	ZZ	53,7
0805 50 10	TR	94,4
0805 50 10	ZZ	94,4
0808 10 80	AR	97,8
	BR	90,6
	CL	96,2
	CN	98,6
	MK	32,3
	NZ	138,8
	US	200,7
	UY	70,3
	ZA	98,0
	ZZ	102,6